ARTA / Secolul Regelui Soare

CLASICISMUL FRANCEZARTA PLASTICA, MUZICA, TEATRU

ARTA PLASTICA

• ARHITECTURA & ARTA GRADINILOR

• PICTURA si GRAVURA

• SCULPTURA

• MODA (ARTA COSTUMULUI)

BAROC vs. CLASICISM• BARROCO / lb. portugheza / 1563: perlele orientale de forma nereg.,

caracteristice pt. bijuteriile europene / sf. sec. XVI – sec. XVII → p.ext. = unic, bizar, capricios (despre ob., idei, expresii)

• BAROCUL = fenom. cult. / sf. sec. XVI – aprox. 1760 (aproape 2 secole, Europa devine baroca si, prin intermediul ei, o mare parte din lume) → sarbatoare, teatru, dorinta de a provoca emotie, vointa de a convinge prin seductia simturilor = trasaturile specifice ultimului mare stil european de dinaintea Revolutiei Franceze (1789), dinaintea epocii moderne

• doar Franta sta deoparte de aceasta unanimitate artistica a natiunilor → in sec. XVII, in plina perioada de afirmare a monarhiei in toate domeniile vietii, Franta se angajeaza pe o cale artistica paralela: cautarea rigorii, a armoniei majestuoase, a liniei drepte vs. exuberantei liniilor curbe ale barocului = CLASICISM = curent specific francez, avand ca obiectiv exprimarea maretiei puterii regale

• surse de inspiratie pt. artistii clasici: Antichitatea & marii maestri ai sec.XVI• liniei curbe specifice barocului – i se opune o viziune monumentala, bazata

pe linii drepte, oriz. & vert., pe ech., claritate si rationalitate = arta oficiala, plasata sub semnul Coroanei – se apropie de universul grandilocvent al barocului, dar face apel nu atat la emotie, cat la ratiune, pt. a obtine aceeasi glorificare a unui simbol

ARHITECTURA

Domul Invalizilor / Paris

-arh. Liberal Bruant / 1671-constructie gigantica, plan patrat, prelungita cu o biserica impozanta-sarcofag Napoleon Bonaparte

fatada / colonada Luvrului / Paris

-1666 – Ludovic XIV il aduce special in Franta pe marele sculptor & arh. italian Bernini, dar ii refuza 2 proiecte, succesiv, inainte de a-i prefera pe Claude Parrault,D’Orbay si Le Vau-colonada magnifica intre 2 corpuri de cladire in relief, de o rigurozitate austera =modelul viitoarelor constructii neoclasice

VERSAILLES

VERSAILLES• initial: pavilion de vanatoare al lui Ludovic XIII (in mijlocul padurii)• 1661 – Ludovic XIV preia puterea si angajeaza o echipa vestita pt. a

infrumuseta castelul: arh. Louis Le Vau reface fatada si mareste palatul, arh. Andre Le Notre deseneaza gradinile, iar pictorul-decorator Charles Le Brun coordoneaza programele de pictura & decoratiuni interioare

• 1668 – dupa primele victorii militare, Ludovic XIV transforma Versailles in resedinta

• Le Vau este inlocuit de D’Orbay, care acopera vechiul castel pe 3 laturi• 1678 – Ludovic XIV isi instaleaza guvernul la Versailles → noua campanie

de lucrari, coordonata de arh. Jules Hardouin-Mansart, care impune ansamblului arhitectonic o regularitate mai clasica → fatada dinspe gradina devine rectilinie prin inloc. terasei centrale cu Galeria Oglinzilor; Salonul Razboiului & Salonul Pacii se deschid la cele 2 extremitati, si, mai retrase fata de fatada, 2 aripi lungi, simetrice (“de Nord” & “de Sud”) reproduc aranjarea corpului central, caruia ii servesc si ca sprijin

Galeria Oglinzilor / VERSAILLES

Salonul Pacii (sus) & Aripa de Nord (jos) Salonul Razboiului (sus) & Aripa de Sud (jos)

stil / VERSAILLES• ca orice palat francez, Versailles are 2 fatade: spre curte si spre

gradina/parc– spre curte: policromia caramizii, pietrei si ardeziei

(stilul pitoresc al epocii lui Ludovic XIII) = fatada “vesela”– spre parc: fatada maiestuoasa, in intregime din piatra (clasic)

• arh. Mansart renunta la proeminentele, curbele si efectele baroce, in favoarea unui stil clasic, cu ritm uniform (orizontalitate, simetrie, rigurozitate), dar “imblanzeste” severitatea ansamblului, desenand 2 randuri de bolti “in plin cintru”, si anima partea de sus a balustradei cu cateva trofee (sculpturi decorative reprezentand arme suspendate pe o coloana) si de urne pentru torte (sculpturi decorative infatisand vase din care ies flacari)

stil / VERSAILLES (cont.)

• decoratiunile interioare reflecta grandoarea regala a epocii• jocul oglinzilor multiplica stralucirea si bogatia materialelor:

marmura, aur, bronz• caracteristicile acestei “arte regale”:

opulenta + coeziunea celui mai mic detaliu cu ansamblul

• “arta de la Versailles” – bazata pe masura, claritate, armonie si ordine – devine model al CLASICISMULUI FRANCEZ

• dorinta de a supune natura spiritului, ratiunii se reflecta cel mai bine in stilul gradinilor de la Versailles: vaste compozitii in perspectiva, echilibru si armonie, vegetatie si jocuri de apa = punere in scena aproape teatrala, in acord perfect cu stilul arhitectonic

Camera Regelui

Camera Reginei

Opera Regala

gradini / Versailles (arh. Andre le Notre)

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/05/Palace_of_Versailles_Gardens_12.JPG

simbolistica / VERSAILLES

• Versailles = expresia unei gandiri politice = spectaculoasa “punere in scena”, unde totul concura la gloria monarhului: arhitectura, pictura, gradini, sculpturi, ornamentatie

• palatul este structurat in 2 zone - de o parte si de alta a camerei regelui:– la Est, in directia Parisului: un oras grupeaza locuintele curtenilor

si functionarilor adminstrativi– la Vest, pe latura opusa: parcul se intinde in mijlocul unei paduri

imense, teren pt. distractii & vanatoare• axa Est-Vest traverseaza camera regelui, situata in centrul fatadei de

600m lungime, orientata Nord-Sud• viata regelui este comparata cu traseul strabatul de Soare, rasarind in

fiecare dimineata…

simbolistica / VERSAILLES (cont.)

- decoratiunile arhitecturale, cat si sculpturile parcului reiau aceasta simbolistica,asociindu-l pe zeul Apollo cu Regele-Soare- toate elem. se focalizeaza pt. a reprez. c.m. impresionanta apoteoza a puterii regale din toate timpurile

Ludovic XIV asistand la un balet acvatic / Versailles, 1674

PICTURA

• Nicolas Poussin (1594 – 1665) = primul reprezentant al clasicismului francez in pictura; complet strain de maniera de ecleraj a “revolutionarului” Caravaggio, ci distribuind lumina in mod egal in tablourile sale, in maniera picturilor renascentiste → lucrari religioase sau mitologice (avand adesea ca fundal peisajul Italiei, unde si-a petrecut cea mai mare perioada a vietii)

• Philippe de Champaigne (1602 – 1674): exprima c.m. bine clasicismul francez in arta portretului (ex. fiica sa + stareta manastirii Port-Royal / tabloul “Ex-Voto” sau “Portretul Cardinalului de Richelieu”)

• Charles Le Brun (1619 – 1690): “Intrarea cancelarului Seguier”

Nicolas Poussin – “Peisaj cu Orfeu si Euridice” / Muzeul Luvru / Paris

Philippe de Champaigne – “Ex-Voto” (1662) / Muzeul Luvru, Paris

Philippe de Champaigne – “Armand Jean du Plessis-Duce de Richelieu” (1637)

Charles Le Brun – “Pierre Séguier, cancelarul Frantei » / Muzeul Luvru, Paris

SCULPTURA

Francois Girardon – Ludovic XIV (1692) / Muzeul Luvru, Paris

Antoine Coysevox – Ludovic XIV /Muzeul Carnavalet

MUZICA• muzica clasica isi are originea in Renasterea italiana• Reforma & Contrareforma acorda un loc tot mai imp. cantecului in timpul

slujbei religioase → oratoriu / Italia, cantata / tarile germ., motet / Franta• instrum. privilegiat = orga• sf. sec. XVI – nasterea operei (Jacopo Peri – “Dafne” / 1597 = pierduta;

Claudio Monteverdi – “Orfeu” / 1607)• noi instrum. / concert: vioara & clavecin• primii reprezentanti: Corelli (sonate), Vivaldi (concert), Bach (cantate etc.)• sf. sec. XVII – apare concertul public de curte - il inloc. pe cel de camera

sau de biserica• Claudio Monteverdi = primul care fol. vocile umane alaturi de instrum.• alti reprez. ai Clasicismului: Schutz (Dresda), Purcell (Londra), Lully (Paris)

JEAN-BAPTISTE LULLY (1632 – 1687)

• n. Giovanni Battista Lulli / Florenta• angajat initial ca dansator, devine

compozitor la curtea lui Ludovic XIV• numeroase balete / 1650 – 1660

(in care si danseaza, alaturi de rege)• muzica pt. comediile lui Moliere

(“Casatorie cu de-a sila”, “Amorul doctor”, “Burghezul gentilom” etc.)

• alaturi de Moliere = creator al comediei-balet (“Bolnavul inchipuit”)

• c.m. mare maestru al artei lirice in Franta (+ libretistul sau, Quinault)

• libertin (bi-sexual) + moarte stupida

Baletul “Alcesta” de Lully, reprezentat la Versailles / 1674(gravura de Jean le Pautre, sec. XVII)

Opera “Armide” de Lully reprezentata la Palais-Royal / 1671 (pictura de Gabriel de Saint-Aubin, sec. XVIII / Muzeul de Arte Frumoase, Boston)

costume de balet / curtea lui Ludovic XIV, sec. XVII

tanarul Ludovic XIV, in rolul Regelui Soare / “Baletul Noptii” de Lully, 1653

“Psyche”, tragedie-balet de Moliere, Corneille, Quinault, muzica Lully(Boston Early Music Festival,2007)

TEATRUL• TEATRE. COMPANII DE TEATRU.– Hotel de Bourgogne– Theatre du Marais– trupa lui Moliere– Comedia Franceza– Italienii– teatrul de balci

• ACTORI. CONDITIA ACTORULUI.

• SCENA & SALA.

• PUBLICURI.

teatru in aer liber / Franta sec. XVII(in fata: Gilles le Niais, conducatorul companiei, ca “medic sarlatan”,

incercand sa-si vanda potiunile + fundal de panza pictata, falsa perspectiva a unui pod)

TEATRE• 1543 – membrii companiei de t. medieval “Les Confreres de la Passion”

(amatori: tapiteri, bacani, mici negustori & functionari) constr. o sala de t. in locul cladirii vechilor duci de Bourgogne / Paris = “Hotel de Bourgogne”

• 1548 – o hotarare a Parlamentului interzice companiei reprezentarea pieselor religioase, oferindu-le in schimb “monopolul reprezentarilor dramatice la Paris”, pe care se lupta sa il pastreze…

• confreriile isi pierd insa actualitatea → din ele se desprind mici formatii, nuclee actoricesti, dispuse sa intreprinda turnee in tara si sa porneasca activ. teatrale pe cont propriu → dispare mentalitatea de “confrerie”, fiind inloc. cu cea de “actor profesionist”

• dar aceste companii nu dispun nici de sedii permanente, nici de repertorii noi → nesfarsite “hartuieli” / Paris intre tabara medievala si cea innoitoare → ambele = epuizate / sf. sec. XVI

HOTEL DE BOURGOGNE• cu toata lipsa lui de utilare & confort scenic, teatrul de la Hotel de Bourgogne

a cont. sa funct., prin inchirierea salii noilor trupe locale sau straine (din Anglia, Spania, Italia, Olanda) → 1599 – sala este inchiriata de trupa lui Valleran Le Conte, nu atat de bun actor, cat organizator, purtand titlul de “comedien ordinaire” → “Les Comediens du Roy

• 1613 – Valleran Le Conte dispare fara urma → conducerea companiei este preluata de Pierre le Messier (celebru ca actor sub numele de Bellerose)

• 1628 – teatrul de la Hotel de Bourgogne devine permanent, fiind considerat prima scena a Parisului → trupa se bucura de protectia lui Ludovic XIII si poarta denumirea de “Troupe Royale” (functioneaza pana in anul 1680)

• trupa regala joaca in special piese profane de Alexandre Hardy si Jean Rotrou (tragedii in versuri), dar si comedii & farse → m. tarziu: Corneille & Racine

• trupa a fost o buna pepiniera de actori: tragedienii Bellerose si Montfleury, dar si “farseurul” Bruscambille, a carui mostenire a fost preluata de un trio celebru – Turlupin (Bellevile in tragedie), Gros-Guillaume si Gaultier-Garguille

interiorul teatrului / Hotel de Bourgogne - stg.turnul Jean sans Peur

(ultim vestigiu / Str. Etienne Marcel) - dr.

comedie / Hotel de Bourgogne (gravura de Abraham Bosse, 1634)• in extremitati – tipuri conventionale de francez (stg.) & spaniol (dr.)

• in centru, de la stg. la dr. – Turlupin, Gaultier-Garguille, Gros-Guillaume si sotia lui

THEATRE DU MARAIS• 1629 - infiintarea trupei de actori / Paris• in schimbul unei redevente substantiale,

membrii Confreriei Pasiunii acorda dreptul trupei de a-si instala cortul la Hotel d’Argent

• 1634 - trupa, condusa de actorul Mondory, isi muta sediul intr-o sala pt. jocuri cu mingea / cartierul Le Marais → Teatrul du Marais = concurent serios pt. Hotel de Bourgogne

• 1636 - premiera “Cidul” de Corneille• 1640 - actorul Floridor se alatura trupei • repertoriu: farse (Jodelet), tragedii (Corneille)• 1673 – teatrul se desfiinteaza, pt. a se uni cu

trupa lui Moliere → actorii migreaza: - fie spre Hotel de Bourgogne, - fie spre noua “troupe du Roi”

Trupa lui MOLIERE• 1658 – Moliere primeste autorizatia de a juca in fata curtii regale / Luvru,

in prezenta regelui si a reginei-mame (in program: tragedia “Nicomede” de Corneille si farsa proprie “Docteur amoureux” ) → bunavointa regala:– titlul de “Troupe de Monsieur” (denumirea oficiala a fratelui regelui)– permisiunea de a juca in sala palatului Petit Bourbon

(impartind-o cu trupa de italieni si cu baletul curtii)– subventie de 7.000 lire

• 1660 – sala de la Petit Bourbon e daramata → trupa lui Moliere devine “Troupe Royale” si primeste dreptul de a juca la Palais-Royal (tot alternativ cu italienii)

• 1661 – 1673 = 12 ani de glorie ai trupei & teatrului lui Moliere– 1662 – reprez. “Sc. nevestelor” → manifestare deschisa a conflictului cu teatrul

de la Hotel de Bourgogne → scurte piese satirice jucate de ambele trupe– 1664 – “Improvizatia de la Versailles” (vezi si E. Ionesco – “Improvizatie la Alma”)

• 1673 – moare Moliere → sala de la Palais-Royal este inchisa si apoi atribuita lui Lully pt. a intemeia Opera, iar inventarul teatrului (decoruri, costume etc.) este transferat din ordin regal teatrului intemeiat de actorii de la du Marais, dupa desfiintarea acestuia

Petit Bourbon / 1581 Petit Bourbon / 1614

Teatrul construit de cardinalul Richelieu in palatul sau / 1641(viitorul Palais-Royal)

“Bolnavul inchipuit” prezentat in fata curtii lui Ludovic XIV / parcul de la Versailles, 1674

“Avarul” (pictura de William Powell Frith)

“Scoala nevestelor” (gravura / 1719)

Moliere / Sganarelle “Pretioasele ridicole”

costume / sec. XIX

fotoliul din “Bolnavul inchipuit”, ultimul rol al lui Moliere / 1673

Stanislavski in “Bolnavul inchipuit” / Teatrul de Arta din Moscova, 1913

“Moliere si personajele comediilor sale” (aprox. 50 din 300)(pictura de Edmond Geffroy, societar al Comediei Franceze / 1857)

actualul Theatre du Palais-Royal / Str. Montpensier Nr. 38, Paris (2009)

COMEDIA FRANCEZA• 21 oct. 1680 – prin ordinul lui Ludovic XIV, trupa lui Moliere fuzioneaza

cu cea de la Hotel de Bourgogne (27 actori selectati de rege personal) = actul de nastere al viitoarei Comedii Franceze, scena nationala a Frantei– subventie: 12.000 lire anual– nr. lim. de societari (li se garantau statutul social si unele imunitati)– repertoriu: Corneille, Moliere, Racine, dar si Rotrou, Scarron etc.– diferite sedii pana in prezent (ultimul inaugurat in 1799)

• pt. aceste privilegii, actorii aveau de infruntat capriciile regale, pe de o parte, dar si invidia & concurenta companiilor rivale, pe de alta parte:– Theatre de la Foire (teatrul de balci)– Les Comediens Italiens (trupa de actori italieni) → prin opozitie cu acestia s-a raspandit termenul de “Comedia Franceza”

Comedia Franceza / sf. sec. XVIII

Comedia Franceza / 2010

Les Comediens Italiens• 1645 – la initiativa Mariei de Medicis, in Franta este adusa trupa de actori

italieni condusa de napolitanul Tiberio Fiorelli, celebrul Scaramouche– instl. initial la Petit Bourbon, trupa este transferata in 1660 la Palais-Royal,

alternand folosirea salilor cu actorii lui Moliere– subventie de 15.000 lire si titlul de “Comediens Italiens Ordinaires du Roi”

• initial, trupa juca in italiana piese urmand linia CDA, cu personaje & act. tipice, pe a caror canava se improvizeaza cu verva (Fiorelli aduce traditia personajului Scaramuccio, varianta a Capitanului din CDA)

• 1683 – italienii primesc autorizatie de a juca si in franceza → se intetesc conflictul & rivalitatea cu trupa Comediei Franceze → lanseaza celebra formula, devenita apoi deviza comediei “Castigat ridendo mores” (“Razand, indreapta moravurile”), apartinand poetului Jean de Santeuil

• scandalul este declansat de piesa “La fausse prude” (“Falsa virtuoasa”), despre care se spunea ca face aluzii indecente la Doamna de Maintenon → trupa este interzisa in 1697, iar actorii expulzati → vor reveni in 1716, sub conducerea lui Riccoboni (in alte cond. si in alt mom. ist. al t. fr.)

“Les Comediens Italiens”(pictura de Watteau / sec. XVIII)

“Plecarea comedienilor italieni in 1697” (gravura dupa o pictura de Watteau)

THEATRE DE LA FOIRE• “institutia” teatrului de balci data inca din Evul Mediu• spectacole / aer liber, baraci, corturi, pe estrade improvizate• primavara / balciul din cart. Saint-Germain & vara / balciul Saint-Laurent• initial: acrobati, echilibristi, scamatori, inghititori de sabii & flacari, dresori

de animale etc. → apoi: papusi & marionete → pana la incercari literare (act. schematica, replici crude, misc. acrobatice, tumbe, salturi periculoase, scene de dans, parade, intrari & iesiri zgomotoase etc.)

• succesul trupelor de balci creste odata cu “intaririle” venite din partea it. (stil de joc, procedee scenice, instructori de t., actori + stabilitate: personal, repertorii, amenajare sala – parter, loji, balcoane, scena)

• conflict deschis cu actorii Comediei Franceze, care ii considerau pe “forains” simpli saltimbanci → procese, descinderi politienesti, devalizari, interdictii → ingeniozitate & complicitate cu publicul (Ex. rostirea monologurilor) → conflictul se prel. pana in sec. XVIII

• VEZI texte esentiale: Brook – “T. brut” / “Spatiul gol”, Meyerhold – “Baraca targului”

targurile Saint-Germain & Saint-Laurent / sec. XVIII

ACTORIBELLEROSE (Pierre Le Messier): conducatorul trupei Hotel de Bourgogne; contemporanii il socoteau “prea afectat”, dar “delicat & armonios”; a inceput cu farse, dar s-a consacrat in piese de Corneille (“Le Menteur”, “Cinna”), protestand impotriva jocului vulgar

MONDORY (Guillaume de Gilberts): conducatorul trupei du Marais, “primul mare tragedian francez”; stil de joc profund, interiorizat, puternic, inteligent, sobru, disciplinat

MONTFLEURY (Zacharie Jacob): actor si dramaturg / Hotel de Bourgogne, rival cu Moliere, pe care l-a denuntat regelui Ludovic XIV pt. incest; moare ca urmare a unei hemoragii, jucand Oreste in “Andromaca” (se pare ca o curea metalica pe care o folosea pt. sustinerea burtii sale imense i-a spart un vas de sange…)

Montfleury

ACTORI (cont.)FLORIDOR (Josias de Soulas): a debutat la Theatre du Marais, dar s-a consacrat la Hotel de Bourgogne, in roluri princ. / tragedii & comedii (Pyrrhus / “Andromaca”, “Neron / “Britannicus”, Titus / “Berenice”; fizic extraordinar, voce sonora si flexibila, dictie clara, miscari naturale, tinuta demna, manierat si elegant → f. iubit de public & Ludovic XIV…

BARON (Michel Boyron): actor si dramaturg / trupa lui Moliere; roluri in tragedie & comedie; stil de joc limpede, concentrat, ordonat, dar uneori afectat, strident si infatuat, declara ca “pasiunea cunoaste m. multe lucruri decat regulile” + “daca natura da un Cezar o data la 100 ani, tb. 2000 ani ca sa se nasca un Baron; pe genunchi de regina, iata cum tb. crescut un comedian…” → are un sf. asem. cu cel al lui Moliere: juca Ladislau / “Venceslas”, tb. sa rosteasca versul “atat de aproape de cosciugul in care ma vad coborand”, dar i se face rau si cade in nesimtire (a mai trait 2 luni, fara sa-si recapete luciditatea…)

Baron

“FARSORI” / Hotel de BourgogneBRUSCAMBILLE (DESLAURIERS / comedie): tributar italienilor, dar adept al “cruditatilor” lui Rabelais, al pretiozitatii & vulgaritatii → productii sub forma de prologuri-parodii despre saracie, manie, prostanaci, natarai etc. → publica “Fantezii de Bruscambille, cuprinzand m. multe discursuri, paradoxuri, flecareli si prologuri poznase” (puternica nota licentioasa)

TURLUPIN (BELLEVILLE / tragedie): roluri de valeti & intriganti (dupa modelul Brighella / CDA, hirsut, cu barba & mustata, purtand palarie cu boruri largi, pelerina, pantaloni cu dungi, sabie de lemn); “bon comedien” → “turlupinade” (jocuri de cuvinte, echivocuri facile)→ face parte dintr-un trio celebru, alaturi de Gros-Guillaume si Gaultier-Garguille, despre care se spune ca au murit in aceeasi saptamana: intai Gros-Guillaume, arestat pt. ca satirizase un magistrat, apoi ceilalti doi – unul de frica, altul de inima rea…

“FARSORI” (cont.)

GROS-GUILLAUME (initial LA FLEUR):

“un betiv gras”, urat, diform, cu un abdomen urias, pe care il tinea strans intre 2 centuri, ca sa arate ca un butoi; nu purta masca, dar isi dadea cu faina pe fata, pt. o mai buna mimica a gurii & sprancenelor, facand deliciul publicului, care izbucnea in ras la simpla luiaparitie, dar si ascultandu-l cum declama pe un ton serios proverbe grotesti; → critica vremii era insa ceva mai aspra:“era prea rudimentar pt. a putea sa creeze buna dispozitie”…

“FARSORI” (cont.)

GAULTIER-GARGUILLE (sau FLECHELLES):a debutat la Theatre du Marais, dar a fostadus la Hotel de Bourgogne, devenind si ginerele lui Tabarin; → fizic ingrat: cap imens asezat pe un corp slabanog, cu picioare lungi si ciolanoase; → roluri de batrani, prof. obositi sau invatati pedanti in farse, dar si tragedii, in care

isi ascundea corpul diform sub haine lungi; → purta masca si acelasi costum comic: toca neagra, scurta, pantofi escarpin negri, maneci rosii, tunica neagra

“FARSORI” (cont.)TABARIN (Antoine Girard): initial stabilit in Piata Dauphine, alaturi de MONDOR(fratele sau, Philippe Girard), ca vestiti sarlatani comici, vanzatori de licori miraculoase – acompaniati pe scena mobila (estrada de lemn) de 2 muzicanti si 1 valet prezentand “marfa” (décor: cateva tapiserii ca fundal); → pt. farsele mai “complicate”, trupa se intregea cu o actrita si cateva paiate→costum: tunica in dungi verzi si galbene, manta de matase (“tabar”), sabie de lemn→temele si motivele lui comice au fost preluate in mare p. de Moliere (Ex.“Vicleniile lui Scapin”)

Tabarin & Mondor / Piata Dauphine, Paris, sec. XVII(inainte de a intra in trupa de la Hotel de Bourgogne)

CONDITIA ACTORILOR• Ludovic XIV / 16 apr. 1641: “Vrem ca profesiunea lor [a actorilor],

care este o distractie nevinovata pentru oamenii de diferite ocupatii, m. bune sau m. rele, sa nu constituie un motiv de invinovatire sau de prejudiciere a reputatiei lor in viata publica.”

• “Le Rituel de diocese de Paris”: prevede excluderea din comunitate “a actorilor, camatarilor, magicienilor, vrajitorilor, denigratorilor si a altor pacatosi asemanatori”…

• “La Discipline des protestants de France”: “Nu va fi permis fidelilor sa asiste la comedii si alte jocuri jucate in public sau in particular, avand in vedere ca din toate timpurile acest lucru a fost interzis crestinilor ca aducand coruptia bunelor moravuri.”

• c.m. multi actori proveneau din burghezie; Turlupin insista sa treaca drept “honette homme”, unii tineau sa poarte particula nobiliara (“de”), ca semn al onorabilitatii; sotia lui Valleran Le Conte era primita “in c.m. oneste case din Bordeaux”…

• titlul de “comedieni ai regelui” era m. mult onorific…

SCENA & SALA• Charles Sorel d. Hotel de Bourgogne / 1624: “Galeriile unde luam loc pt.

a-i vedea pe ai nostri “comediens ordinaires” imi displac deoarece nu-i putem vedea decat dintr-o p. Parterul este f. incomod din cauza inghesuielii – vagabonzii se afla amestecati printre oamenii onorabili, pe care ii infrunta uneori […] In timpul celor m. linistite mom. de pauza, ei nu inceteaza de a vorbi, a fluiera, a tipa, intrucat nu au platit nimic la intrare, nu vin aici decat pt. ca nu au ce face si nu ii intereseaza ce spun actorii.”

• scenele / Hotel de Bourgogne & Palais-Royal = mici → montari de tip italian → décor = mici panouri pictate in trompe d’oeil (falsa perspectiva) ↔ simplit. stilistica (specifica Clasicismului) e det. de cond. tehnice– scenele nu permit schimbari rapide de décor, de loc de joc

(poate un criteriu de aparare furibunda a unit. de loc = cond. neestetica)– IDEM: nu permiteau desfas. de batai, urmariri, bastonade -

povestite de actorul plasat in mijl. scenei– cortina se ridica la inc. si se cobora la sf. spect. (nu intre acte)– elem. decorative (nec. pt. atm. si fixarea locului & timpului act.) =

neutre, fara personalit., folosindu-se la piese dif.– costume f. colorate & bogat ornam., pt. a fi vazute in salile intunecate

(candelabre cu lumanari)

• teoreticienii de pana la Boileau, care fundamentasera noua norma clasica, s-au “ridicat” impotriva ac. décor neutru, nedatat, nelocaliz., cerand schimbari de décor (buc. panza) – fie si la vedere, pt. a marca elem. nou al sit.– elem. scenografic p.z. se asocia cu descrierea orala a locului ce nu putea fi reprez.

prin schimbarea decorului + se adauga zgomote specifice locului (produse de actori in culise)

– decorul se simplif. in f. de nat. piesei (Ex. palatul / tragedie / Racine si camera / comedie / Moliere sau strada / farsa – Ex. “Vicleniile lui Scapin”)

↔ de la abundenta baroca a decorului se ajunge la simplit. & regularitatea clasice / sec. XVII (decorul nu m. sufoca textul)

• c.m.mare p. a spectatorilor stau in picioare, la parter, din care unii (doar barbati) stau chiar pe scena (si asa mica), separati prin 2 balustrade de actorii aflati in mijl. scenei (de aceea nici nu se lasa cortina in timpul spect.); o alta p. a spect. ocupa galeriile & lojile

• la bufet se vand limonada, biscuiti, pricomigdale…• preturile biletelor erau fixate prin ordonanta politieneasca:

- 1640 – pretul unui bilet = 9 “sous” → 15 sous / 1660 - la parter- 10 sous / 1609 → 19 sous / 1632 → ½ ludovic / 1660 → 110 sous / 1663 (“Critica Scolii nevestelor”) – pt. galerii, scena sau loji

• nobilitatile, muschetarii si pajii regelui intrau la t. fara sa plateasca bilet (uneori pajii provocau dezordine, tb. sa se intervina pt. restabilirea linistii)

• sala / Palais-Royal = mare, dreptunghiulara, cu 1.200 loc.; cea din Strada Fosse-Saint-Germaine (viitoarea Comedie Franceza) avea 2.000 loc. / 1689 (luminata de 24 candelabre)

• inc. sec. XVII – 2 spect. / sapt. → m. tarziu – 3• spect. anuntate pt. ora 14 (afise rosii / H. de Bourgogne & rosu cu negru /

trupa lui Moliere), dar incep pe la 16 – 17• aristocratii nu frecventau Hotel de Bourgogne (scaderea prestigiului social &

abaterea de la eticheta vremii) → veneau doar nobili tineri & libertini, sfidand & atragand atentia, punand pe acelasi plan t. cu taverna in care esuau apoi pana dimineata

• p. c.m.substantiala a publicului = populatia de mijl. a Parisului (sau oraselor de prov.) + publicul “de parter”: militari, ucenici de notari, paji, servitori ai aristocratilor, dintre care multi nu plateau biletul de intrare → la nevoie, recurgeau la violenta pt. a patrunde in sala

• comunicare spontana intre actori & public → prologuri comice rostite de insusi protagonistul trupei

• pe langa aplauze, publicul isi rasplatea adesea actorii tinandu-le partea in lupta cu autoritatile (administratie, fisc, biserica…)