ÎNTEMEIEREA BISERICII CREŞTINE

PROF. Cocis Ioan

ÎNĂLŢAREA DOMNULUI

Mântuitorul a făgăduit adeseori Apostolilor că va fi mereu alături de ei. La Înălţarea Sa la

ceruri, le-a mărturisit că nu peste mult timp

Dumnezeu Tatăl le va trimite pe Duhul

Sfânt.

POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

După zece zile de la acest eveniment, Apostolii stăteau împreună când,deodată, “s-a făcut vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat împărţite limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi” (Fapte 2, 2-4)

Cum era acest dar al vorbirii în limbi?

Fiecare Apostol vorbea o singură dată, în limba pe care o ştia, dar cei care îi ascultau, deşi erau din popoare diferite, cu limbi diferite, fiecare îl înţelegea pe limba lui.

După primirea Duhului Sfânt în chip de limbi de

foc, Sfântul Apostol Petru, care era cel mai în vârstă

şi căruia îi revenea deseori sarcina de a vorbi cel

dintâi mulţimilor, plin de curaj, a început să predice

iudeilor şi prozeliţilor aflaţi în Ierusalim cu ocazia

praznicului Cincizecimii.

prozelit=păgân convertit la iudaism

El le-a vorbit despre puterile, minunile şi

înţelepciunea lui Iisus, Cel care a fost omorât, dar Care a Înviat, S-a Înălţat la ceruri şi a împlinit

făgăduinţa de a revărsa deasupra lor

pe Duhul Sfant.

Invăţăturile sale, pe care le primise de la

Domnul Iisus Hristos, au făcut ca atunci,

imediat după predică, trei mii de oameni să se boteze în numele Sfintei Treimi şi să

intre astfel cei dintâi în Biserica, cea care

crede în Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu.

De atunci şi până azi, Sfântul Botez a rămas

calea de intrare în Biserica adevărată, după cuvintele lui

Iisus Hristos, Care a spus: “De nu se va

naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea intra în împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5)

ORASUL IERUSALIM

Astfel, cei trei mii de oameni botezati atunci la

Ierusalim, au format prima comunitate

creştină, miezul Bisericii creştine. Lor li s-au

adăugat mai târziu mii şi mii de alţi creştini, căci aceştia au plecat apoi în locurile de unde erau, ducând cu ei cuvântul

Evangheliei lui Hristos şi vestindu-l şi altora.

In Ierusalim, numărul celor ce

credeau în Hristos era tot mai mare, aşa că la un moment dat, Apostolii nu au mai

putut face faţa comunitătii mari de

creştini.

De aceea, au hirotonit şapte diaconi, ca ajutători. Sfinţirea lor ca diaconi a fost făcuta prin punerea

mâinilor Apostolilor peste capetele lor şi prin

rugăciune. La scurt timp după aceste alegeri, mai-

marii evreilor şi cei necredincioşi au început să-i prigoneasca, Sfântul Ştefan fiind chiar ucis cu pietre pentru credinţa lui.

Diaconi

Apostolii Mântuitorului, prin tragerea la sorţi, au plecat în multe părţi

ale lumii pentru a răspândi învătătura

Măntuitorului.

Harul Preoţiei s-a transmis neîntrerupt de la Sfinţii Apostoli, prin episcopi, până la preoţii din zilele noastre.

Totalitatea celor ce cred în Iisus Hristos (ca Dumnezeu şi Om adevărat), indiferent de

naţionalitate, care sunt botezaţi în numele Tatălui şi

al Fiului şi al Sfântului Duh şi care sunt într-o continuă

legătură cu Dumnezeu prin harul Sfântului Duh

împărtăşit prin Sfintele Taine şi celelalte lucrări sfinte,

săvârşite de preoţi, începând din timpul Apostolilor şi până

la sfârşitul veacurilor, formează instituţia divino-umană numită Biserica.

Creştinismul românesc a adoptat pentru sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh, două denumiri:

Cincizecime, de la sărbătoarea evreiască ce a coincis cu acest moment creştin. Evreii comemorau atunci primirea Tablelor Legii de către Moise pe Muntele Sinai, printr-un praznic festiv la Ierusalim, la care participau evrei din toate părţile lumii.

Rusalii, de la sărbătoarea romană “Rosalia”, ziua pomenirii morţilor prăznuită în timpul când înfloreau trandafirii şi care avea loc cam în acelaşi timp cu a comemorării Pogorârii Sfântului Duh.

Creştinii pot primi harul Sfântului Duh prin cele şapte Taine ale Bisericii, Sfinte Taine întemeiate de Mântuitorul Iisus Hristos:

1. BOTEZUL2. MIRUNGEREA3. SPOVEDANIA4. EUHARISTIA5. MASLUL6. CUNUNIA7. HIROTONIA

Biserica lui Hristos se îngrijeşte de toţi creştinii, îi întăreşte sufleteşte în această viată şi îi pregăteşte pentru viaţa veşnică în Împărăţia lui Dumnezeu, trimiţând asupra lor putere de la Duhul Sfânt:

Prin Botez ne naştem spre viaţa veşnică, din apă şi

din Duh, împărtăşind deplin adevărul

credinţei.

După botez, prin Mirungere, suntem întăriţi în credinţa

creştină prin ungerea cu Sfântul şi

Marele Mir.

Prin Spovedanie (Mărturisire) ne

împăcăm cu Dumnezeu şi ne

curăţim de păcate.

Prin Sfânta Impărtăşanie (Euharistie), ne unim cu Hristos primind Trupul şi Sângele Său, “spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci”.

Prin Sfântul Maslu primim uşurare şi

vindecare de suferinţele trupeşti

şi sufleteşti.

Prin Cununie primim

binecuvântarea lui Dumnezeu pentru întemeierea unei familii creştine.

Prin Hirotonie unii creştini devin apărătorii dreptei credinţe şi iconomi ai harului dumnezeiesc.

Retineti! Pogorârea Duhului Sfânt

este comemorată de Biserică la cincizeci de

zile după Învierea Mântuitorului.

Cincizecimea este ziua de naştere a Bisericii Creştine. Biserica este instituţia divino-umană formată din totalitatea celor care sunt botezaţi în numele Sfintei

Treimi.

Prin lucrarea misionară a Sfinţilor

Apostoli şi a urmaşilor acestora, episcopi, preoţi şi

diaconi, creştinismul s-a răspândit în

multe părti ale lumii.

SFÂNTUL ARHIDIACON ŞTEFANPRIMUL MARTIR CREŞTIN

Când numărul primilor creştini a crescut, cei

doisprezece Apostoli au hotărât să aleagă din

muţimea ucenicilor şapte bărbaţi înţelepţi, care să-i ajute în misiunea pe care le-a încredinţat-o Domnul

nostru Iisus Hristos. Aceştia au primit de la

Dumnezeu, prin punerea mâinilor Sfinţilor Apostoli peste ei, darul diaconiei.

Primul diacon ales a fost Ştefan, un tânăr plin de credinţă, care le

vorbea oamenilor cu multă dragoste despre Iisus Hristos. Prin cuvintele de învătătură pe care le

rostea şi prin minunile ce le săvârşea, el a atras mulţi oameni

la credinţa creştină. Duşmanii creştinilor au încercat să combată învăţătura plină de Duh Sfânt a lui Ştefan. Văzând că nu reuşesc, ei

au plătit martori mincinoşi care să spună că Ştefan rosteşte cuvinte

de hulă împotriva lui Dumnezeu şi a lui Moise. Ca urmare a acestei

acuzaţii, arhidiaconul Ştefan a fost dus în faţa sinedriului pentru a fi

judecat.

Aici, Ştefan a ţinut o cuvântare prin care a respins mărturiile mincinoase şi, cu mult curaj, i-a mustrat pe membrii sinedriului pentru necredinţa lor, acuzandu-i ca l-au omorat pe Iisus Hristos.

Vorbele lui Ştefan au stârnit mânia judecătorilor şi a celor care erau de faţă. Aceştia l-au târât pe Ştefan afară din cetate şi au început să-l bată cu pietre. In timp ce era lovit, Ştefan se ruga, zicând: “Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu!” . Înainte de a muri, Ştefan a găsit puterea să se roage pentru cei ce-l ucideau: ”Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”

După moartea sa, câţiva creştini au ridicat trupul Sfântului şi l-au îngropat cu cinste, în apropiere de Ierusalim.

Sfântul Arhidiacon Ştefan este primul mucenic al Bisericii lui Hristos. El şi-a dat viaţa mărturisind credinţa cea adevărată.

Biserica ortodoxă îl sărbătoreşte pe Sfântul Ştefan în fiecare an, pe data de 27 decembrie.

RUGĂCIUNE CĂTRE DUMNEZEU DUHUL SFÂNT

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de

viaţa, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinarea şi mântuieşte,

Bunule, sufletele noastre.