Test 1
Subiectul I: Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni Relataţi despre noţiunea şi modalităţile recidivei de infracţiuni.
Recidiva este considerata cea mai periculoasa forma a pluralitatii de infractiuni.Esenta recidivei consta an nedorinta persoanei de a se corecta, de a se conforma cu Lpenala.1.2.Determinaţi care este coraportul dintre infracţiunea unică şi pluralitatea de infracţiuni.1.3.Proiectaţi o situaţie în care să fie prezentă una din formele unităţii legale de infracţiuni.Subiect II. Sesizarea organului de urmărire penală
2.1. Definiţi noţiunea de sesizare a organului de urmărire penală2.2. Clasificaţi şi analizaţi modurile de sesizare a organului de urmărire penală.
2.3. Consideraţi oportună reglementarea actuală a procedurii de examinare a autodenunţării? Argumentaţi.
Test 2
Subiectul I: Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii Reproduceţi cinci exemple de vătămări grave periculoase pentru viaţă. Demonstraţi lipsa de necesitate în calificarea suplimentară conform art.309/1 „Tortura” din Codul
penal, în cazul vătămării intenţionate grave săvîrşite prin tortură (lit.e) alin.2 art.151 CP RM ).1.3Argumentaţi dacă este sau nu oportună menţinerea circumstanţei agravante „repetat” care a fost prevăzută la (lit.a) alin.(3) art.151 CP RMSubiectul II. Procedura privind acordul de recunoaştere a vinovăţiei Indicaţi soluţiile instanţei de judecată la examinarea acordului de recunoaştere a vinovăţiei.2.2Analizaţi criteriile de acceptare a acordului de recunoaştere de către instaţnăApreciaţi rolul apărătorului la încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei2.3Apreciaţi rolul apărătorului la încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei
Test 3
Subiectul I: Legea penală1.1 Relataţi despre structura normei de drept penal.1.2Analizaţi principiile aplicării legii penale în spaţiu1.3.Propuneţi o situaţie practică în care legea penală ar avea efect retroactiv
Subiect II. Terminarea urmăririi penale cu trimiterea cauzei în judecată2.1. Descrieţi structura şi conţinutul rechizitoriului2.2. Analizaţi soluţiile dispuse de procuror la terminarea urmăririi penale.2.3. Consideraţi oportună procedura confirmării rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior? Argumentaţi.
Test 4
Subiectul I: Contrabanda1.1Identificaţi momentul de consumare a infracţiunii de contrabandă (art.248 CP RM). 1.2. Argumentaţi care este soluţia de calificare corectă în cazul expedierii substanţelor narcotice peste frontiera vamală a Republicii Moldova, dacă făptuitorul nu urmăreşte scopul de înstrăinare1.3. Argumentaţi dacă este sau nu corectă următoarea formulare din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.19 din 10.07.1997 „Despre practica judiciară în cauzele privind contrabanda şi contravenţiile administrative vamale”: „Obiectul juridic general al contrabandei îl constituie relaţiile sociale a căror ocrotire este condiţionată de apărarea potenţialului economic al Republicii Moldova”.
Subiectul II. Deliberarea şi adoptarea sentinţei2.1. Definiţi particularităţile sentinţei2.2. Clasificaţi chestiunile pe care trebuie să le soluţioneze instanţa de judecată la adoptarea sentinţei
1
2.3. Comparaţi efectele adoptării sentinţei de încetare a procesului penal adoptate în cadrul şedinţei preliminare şi după cercetarea judecătorească.
Test 5Subiectul I: Starea de extremă necesitate Relataţi despre noţiunea şi locul stării de extremă necesitate în sistemul cauzelor care înlătură
caracterul penal al faptei.1.2Analizaţi condiţiile în care acţiunea comisă în stare de extremă necesitate este legală1.3Decideţi asupra asemănărilor şi deosebirilor dintre legitima apărare şi starea de extrema necesitateSubiectul II. Suspendarea condiţionată a urmăririi penale şi liberarea de răspundere penală
2.1. Numiţi cauzele şi condiţiile cînd este posibilă suspendarea condiţionată a urmăririi penale cu liberare ulterioară de răspundere penală.
2.2. Analizaţi particularităţile procedurii de suspendare condiţionată a urmăririi penale.2.3. Apreciaţi oportunitatea dreptului discreţionar al procurorului în procedura dată
Test 6
Subiectul I: Provocarea ilegală a avortului Determinaţi condiţiile în care persoana, care are studii medicale superioare speciale, poate fi trasă la răspundere conform art.159 CP RM. Determinaţi trei deosebiri dintre infracţiunea de provocare ilegală a avortului şi vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care a condus la întreruperea sarcinii. Decideţi asupra oportunităţii prevederii răspunderii penale pentru fapta femeii care-şi provoacă avortul.? Subiectul II. Încetarea urmăririi penale 2.1. Descrieţi temeiurile şi procedura de încetare a procesului penal în faza de urmărire. Determinaţi particularităţile încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare de scoaterea de sub
urmărirea penală Apreciaţi oportunitatea încetării urmăririi penale de către procuror pe temeiuri de liberare de
răspundere penalăTest 7
Subiectul I: Asistenţa juridică internaţională în materie penală1.1Enumeraţi formele de asistenţă juridică internaţională1.2Analizaţi condiţiile extrădării.1.3Formulaţi condiţiile în care Republica Moldova poate refuza extrădarea în conformitate cu legislaţia procesual-penală a Republicii Moldova şi actele internaţionale.
Subiectul II: Instituţii ale judecării cauzei penale2.1. Descrieţi esenţa limitelor judecării cauzei penale.
2.2. Analizaţi modalitatea de modificare a acuzării în şedinţa de judecată2.3. Apreciaţi procedura de prezentare a probelor suplimentare şi renunţării la probe.
Test 8
Subiectul I: Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor1.1Descrieţi calităţile speciale ale persoanei fizice şi persoanei juridice, ca subiecţi ai infracţiunii prevăzute la art.244 CP RM
2
1.2Argumentaţi dacă obiectele impozabile reprezintă sau nu obiectul material al infracţiunii prevăzute la art.244 CP RM.
1.3Decideţi asupra oportunităţii modificării denumirii art.244 CP RM din „Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor” în „Evaziunea fiscală a persoanelor juridice”.Subiectul II: Controlul judiciar al urmăririi penale
2.1. Evidenţiaţi conceptul şi conţinutul controlului judiciar2.2. Indicaţi deosebirile controlului judiciar al urmăririi penale de controlul exercitat de către procuror
Test 9
Subiectul I: Infracţiunea1.1.Definiţi trăsăturile esenţiale ale infracţiunii1.2.Clasificaţi infracţiunile1.3.Argumentaţi necesitatea clasificării infracţiunilorSubiectul II. Condiţiile de formă şi de fond ale apelului
2.1.Numiţi hotărârile supuse apelului şi titularii dreptului de apel.2.2. Determinaţi importanţa instituţiilor renunţării la apel şi retragerii apelului2.3. Consideraţi oportune instituţiile repunerii în termen şi apelului peste termen? Argumentaţi
Test 10
Subiectul I: Violul2.1.Descrieţi corelativ trăsăturile subiectului şi victimei infracţiunii de viol (art.171 CP RM).
2.2.Argumentaţi care este soluţia de calificare corectă în cazul omorului însoţit de viol2.3. Argumentaţi dacă este sau nu corectă următoarea formulare din Hotărîrea Plenului Curţii
Subiectul II: Controlul procurorului a activităţii organului de urmărire penală2.1. Evidenţiaţi conceptul şi conţinutul controlului efectuat de procuror.
2.2. Indicaţi deosebirile controlului procurorului şi procurorului ierarhic superior2.3. Apreciaţi eficienţa procedurii examinării plîngerilor împotriva acţiunilor şi inacţiunilor organului
de urmărire penală.
Test 11
Subiectul I: Componenţa infracţiunii1.1.Definiţi elementele şi semnele componenţei de infracţiune1.2.Clasificaţi componenţele de infracţiuni1.3.Decideţi asupra coraportului dintre infracţiune şi componenţa infracţiuniiSubiectul II: Efectele apelului penal Descrieţi efectele apelului.
2.2. Comparaţi efectul devolutiv al apelului cu cel al recursului.2.3.Apreciaţi oportunitatea efectului extensiv în apel.
Test 12Subiectul I: Spălarea banilor1.1. Definiţi noţiunea „convertirea bunurilor”, utilizată la lit.a) alin.(1) art.243 CP RM.1.2. Determinaţi cinci deosebiri dintre infracţiunea de spălare a banilor (art.243 CP RM) şi infracţiunea prevăzută la art.199 „Dobîndirea sau comercializarea bunurilor despre care se ştie că au fost obţinute pe cale criminală” din Codul penal.
3
1.3. Argumentaţi oportunitatea plasării normei cu privire la spălarea banilor fie în Capitolul X „Infracţiuni economice”, fie în Capitolul VI „Infracţiuni contra patrimoniului” din Partea Specială a Codului penal.Subiectul II: Nulitatea actelor procedurale2.1. Caracterizaţi condiţiile generale ale nulităţii actelor procedurale.2.2. Clasificaţi nulităţile în procesul penal.2.3. Apreciaţi importanţa nulităţilor relative în procesul penal.
Test 13
Subiectul I: Obiectul infracţiunii Definiţi noţiunea şi importanţa obiectului infracţiunii. 1.2Analizaţi felurile obiectului infracţiunii.1.3Argumentaţi diferenţa dintre obiectul infracţiunii şi obiectul dreptului penal.Subiectul II: Probele Definiţi probele. Clasificaţi probele în procesul penal, Apreciaţi forţa probantă a probelor indirecte în procesul penal.
Test 14
Subiectul I: Încălcarea regulilor de protecţie a muncii Identificaţi toate categoriile de victime ale infracţiunii de încălcare a regulilor de
protecţie a muncii (art.183 CP RM). Argumentaţi care este soluţia de calificare corectă în cazul în care încălcarea regulilor
de protecţie a muncii a provocat din imprudenţă decesul victimei Argumentaţi dacă este sau nu încălcat vreun principiu al dreptului penal, luînd în
consideraţie prezenţa în art.183 CP RM a sintagmei „alte urmări grave”.
Subiectul II: Corectarea erorilor materiale şi înlăturarea omisiunilor vădite în actele procedurale
2.1. Definiţi erorile materiale şi omisiunile vădite din actele procedurale.2.2. Comparaţi erorile materiale cu alte erori din actele procedurale2.3. Apreciaţi eficienţa procedurii corectării erorilor materiale şi omisiunilor vădite. Test 15Subiectul I: Participaţia
1.1. Caracterizaţi trăsăturile participaţiei.1.2. Faceţi o generalizare asupra participanţilor la infracţiune1.3. Formulaţi condiţiile în care participanţii pot fi liberaţi de răspundere penală în legătură cu renunţarea de bună voie la săvîrşirea infracţiuniiSubiectul II: Admisibilitatea probelor în procesul penal
2.1.Definiţi conceptul de admisibilitate a probelor în procesul penal.2.2.Analizaţi cazurile de neadmitere a probelor în procesul penal.2.3.Estimaţi oportunitatea excluderii probelor derivate obţinute cu încălcarea procedurii (fructul pomului otrăvit).
Test 16Subiectul I: Violarea de domiciliu
4
1.1.Identificaţi cazurile cînd pătrunderea sau rămînerea în domiciliul unei persoane, fără consimţămîntul acesteia, nu este considerată ilegală
1.2.Determinaţi şapte deosebiri dintre infracţiunea de violare de domiciliu şi furtul săvîrşit prin pătrundere în locuinţă.
1.3.Argumentaţi dacă este oportun ca răspunderea pentru percheziţiile şi cercetările ilegale să fie prevăzută în art. 179 CP RM, sau în Capitolul XIV „Infracţiuni contra justiţiei” din Partea Specială a Codului penal.Subiectul II: Termenele în procesul penal2.1. Definiţi termenele în procesul penal2.2. Clasificaţi termenele în procesul penal2.3.Apreciaţi importanţa diferitor metode de calculare a termenelor în procesul penal.
Test 17Subiectul I:Eroarea şi influenţa ei asupra răspunderii penale
1.1.Relataţi despre noţiunea şi tipurile erorii.1.2.Analizaţi modalităţile erorii de fapt
1.3.Proiectaţi o situaţie în care să fie prezentă eroarea în circumstanţele agravante ale cauzei.
Subiectul II: Apărătorul în procesul penal2.1. Definiţi noţiunea de apărător în procesul penal şi enumeraţi atribuţiile lui.
2.2.Găsiţi deosebirile între instituţiile renunţării la apărător şi înlăturarea apărătorului din procesul penal2.3.Argum necesitatea reglement cazurilor de particip. obligatorie a apărătorului
Test 19Subiectul I: Latura obiectivă a infracţiunii1.1.Relataţi despre noţiunea şi semnele laturii obiective a infracţiunii1.2.Clasificaţi consecinţele infracţionale
1.3.Formulaţi condiţiile în care este posibilă tragerea la răspundere penală în cazul comiterii unei infracţiuni prin inacţiune.
Subiectul II: Încetarea de drept a măsurilor preventive2.1. Definiţi încetarea de drept a măsurilor preventive2.2. Stabiliţi particularităţile încetării de drept a măsurilor preventive în raport cu revocarea acestora2.3. Apreciaţi importanţa reglementării încetării de drept a măsurilor preventive
Test 20Subiectul I: Răpirea mijlocului de transport
1.1. Determinaţi momentul de consumare a infracţiunii de răpire a mijlocului de transport (art. 1921 CP RM).
1.2. Argumentaţi care trebuie să fie calificarea în cazul cererii de transmitere a bunurilor străine, care este însoţită de ameninţarea cu răpirea mijlocului de transport.
5
1.3. Argumentaţi oportunitatea plasării normei cu privire la răpirea mijlocului de transport fie în Capitolul XII „Infracţiuni în domeniul transporturilor”, fie în Capitolul VI „Infracţiuni contra patrimoniului” din Partea Specială a Codului penalSubiectul II: Bănuitul în procesul penal2.1.Enumeraţi actele procedurale prin care persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit2.2.Comparaţi statutul procesual al bănuitului cu cel al învinuitului şi inculpatului în procesul penal2.3.Daţi o apreciere a instituţiei încetării de drept a statutului de bănuit şi a posibilităţii ulterioare de punere sub învinuire.
Test 21Subiectul I: Aplicarea pedepsei
1.1. Descrieţi condiţiile aplicării pedepsei pentru recidiva de infracţiuni şi pentru participaţie.
1.2. Comparaţi regulile aplicării pedepsei în cazul unui concurs de infracţiuni şi în cazul unui cumul de sentinţe 1.3. Apreciaţi modul de determinare a termenului pedepsei definitive în cazul cumulării diferitelor pedepseSubiectul II: Acţiunea civilă în procesul penal
2.1.Descrieţi procesul de înaintare şi judecare a acţiunii civile.2.2.Stabiliţi trăsăturile esenţiale ale acţiunii civile în procesul penal
2.3.Consideraţi benefică prevederea legală privind recuperarea prejudiciului moral cauzat prin infracţiune? Argumentaţi.
Test 22Subiectul I: Banditismul1.1.Determinaţi momentul de consumare a infracţiunii de banditism (art.283 CP RM).1.2.Determinaţi cinci deosebiri dintre infracţiunea de banditism (art.283 CP RM) şi infracţiunea de tîlhărie (art.188 CP RM).1.3.Consideraţi oare corectă formularea din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.9 din 15.11.1993 „Cu privire la practica judiciară în cauzele despre omorul premeditat”, conform căreia omorul intenţionat săvîrşit de participanţii bandei în timpul atacului urmează a fi calificat în conformitate cu regulile concursului de infracţiuni, ca banditism şi omor intenţionat?Subiectul II: Contestarea actelor procedurale privind măsurile preventive.2.1. Descrieţi condiţiile contestării ordonanţei procurorului privind măsurile preventive2.2. Stabiliţi particularităţile contestării actelor procedurale privind arestarea preventivă în faza urmăririi penale şi judecării cauzei2.3. Apreciaţi importanţa reglementărilor privind contestarea măsurilor privative de
libertate prin prisma CEDO.Test 23
Subiectul I: Individualizarea pedepsei1.1.Definiţi conceptul şi formele de individualizare a pedepsei1.2.Faceţi o generalizare asupra mijloacelor şi criteriilor de individualizare a pedepsei1.3. Proiectaţi o speţă în care să fie utilizate regulile aplicării pedepsei în cazul unui cumul de sentinţe
6
Subiectul II: Constatările tehnico-ştiinţifică şi medico-legală 2.1.Relataţi despre natura juridică a constatării tehnico-ştiinţifice şi medico-legale.2.2.Evidenţiaţi deosebirea între constatare şi expertiză.
2.3.Consideraţi corect faptul că legislatorul a recunoscut în calitate de mijloc de probă constatările? Argumentaţi.
Test 24Subiectul I: Huliganismul1.1.Determinaţi conţinutul noţiunii de violenţă, specificate în dispoziţia de la alin.(1) art.287 CP RM.
1.2.Argumentaţi dacă este sau nu posibil concursul ideal dintre infracţiunea de huliganism (art.287 CP RM) şi infracţiunea de vătămare intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii (art. 152 CP RM).
1.3.Formulaţi propuneri de perfecţionare a dispoziţiei de la alin.(1) art.287 CP RM , astfel încît să se elimine la maxim subiectivismul organului de aplicare a legii penaleSubiectul II: Arestarea preventivă2.1. Caracterizaţi condiţiile şi temeiurile arestării preventive2.2. Stabiliţi particularităţile procedurii examinării demersului procurorului privind arestarea învinuitului2.3. Apreciaţi importanţa reglementărilor privind prelungirea duratei arestării preventive în faza judecării cauzei
Test 25Subiectul I: Concursul de infractiuni
1.1.Relatati despre notiunea concursului de infractiuni.Concursul de infractiune si modalit lui.1.2.Analizati conditiile aplicarii pedepsei in cazul unui concurs de infractiuni.1.3.Alcatuiti o speta practica in care putem aplica pedeapsa utilizind metoda cumulului total a pedepselor.
Subiectul II: Arestarea la domiciliu2.1.Caracterizati conditiile şi temeiurile arestarii la domiciliu2.2.Determin particularitatile arestarii la domiciliu in raport cu arestarea preventiva2.3. Apreciati eficienta arestarii la domiciliu
Test 26Subiectul I: Fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi sau a titlurilor de
valoare false Identificaţi momentul de consumare a infracţiunii prevăzute la art.236 CP RM
1.2. Determinaţi cinci deosebiri dintre infracţiunea prevăzută la art.236 CP RM şi infracţiunea de esrocherie.
1.3Decideţi asupra oportunităţii plasării componenţei prevăzute la art.236 CP RM, fie în Capitolul X „Infracţiuni economice”, fie în Capitolul XVII „Infracţiuni contra autorităţilor publice şi securităţii de stat” din Partea Specială a Codului penal
Subiectul II: Probatoriul în procesul penal 2.1.Descrieţi procesul de administrare a probelor în procesul penal.
2.2.Stabiliţi rolul subiecţilor procesuali la aprecierea probelor7
2.3.Consideraţi oportună prevederea potrivit căreia apărătorul are anumite atribuţii la administrarea probelor? Argumentaţi
Test 27Subiectul I: Masurile de siguranta
1.2. Definiti notiunea, scopul si tipurile masurilor de siguranta.1.2. Elucidati conditiile aplicarii masurilor de constringere cu caracter medical.1.3. Propuneti o speta in care expulzarea nu este posibila.
Subiectul II: Caracteristica generala a probelor2.1. Descrieti trasaturile esentiale ale probelor in procesul penal (admisibilitate, pertinenta, concludenta si utilitatea2.2. Analizati circumstantele care urmeaza a fi dovedite in procesul penal
2.3. Considerati oportuna recunoasterea rezultatelor activitatii operative de investigatii in calitate de probe in procesul penal? Argumentati.
Test 28Subiectul I: Santajul1.1.Reproduceti un exemplu cind santajul este savirsit cu deteriorarea ori distrugerea bunurilor (lit.e) alin.(2) art.189 CP RM ).
1.2Argumentati daca santajul poate sau nu poate fi inclus in rindul infractiunilor savirsite prin sustragere.1.3. Argumentati daca este sau nu oportuna utilizarea termenului „santaj” cu intelesuri diferite in art.173, 189 si 314 CP RM.
Subiectul II: Liberarea provizorie pe cautiune 2.1. Caracterizati procedura examinarii cererii de liberare provizorie pe cautiune 2.2. Clasificati conditiile liberarii provizorii pe cautiune
2.3. Apreciati criteriile de stabilire a sumei cautiunii
Test 29Subiectul I: Legitima aparare
Reproduceti notiunea legala a legitimei aparari Descrieti conditiile legitimei aparari. Argumentati pro sau contra includerii in legea penala a notiunii de „depasire a
limitelor legitimei aparari”.
Subiectul II: Examinarea corporala si reconstituirea faptei2.1. Descrieti procedura reconstituirii faptei.
2.2. Identificati garantiile procesuale la efectuarea examinarii corporale.2.3. Distingeti particularitatile reconstituirii faptei de experimentul judiciar.
Test 30Subiectul I: Tilharia
8
1.1.Identificati solutia de calificare atunci cind, in cadrul tilhariei, vatamarea intentionata grava a integritatii corporale sau a sanatatii provoaca din imprudenta decesul victimei.
1.2.Argumentati de ce realizarea scopului de sustragere nu influenteaza asupra calificarii infractiunii de tilharie.1.3. Argumentati daca este sau nu corecta urmatoarea formulare din Hotarirea Plenului Curtii Supreme de Justitie, nr.23 din 28.06.2004 „Cu privire la practica judiciara in procesele penale despre sustragerea bunurilor”: „Violenta nepericuloasa pentru viata si sanatatea victimei… e considerata cauzarea unei vatamari usoare a integritatii corporale sau a sanatatii, precum si aplicarea intentionata a loviturilor sau altor actiuni violente care au cauzat numai dureri fiziceSubiectul II: Expertiza in procesul penal2.1. Relatati despre forta probanta a raportului de expertiza in procesul penal2.2. Comparati expertiza suplimentara cu contraexpertiza, expertiza in comisie cu expertiza complexa2.3. Considerati ca enumerarea cazurilor de expertiza obligatorie este exhaustiva?
Argumentati . Test 31
Subiectul I: Etapele activitatii infractionale1.1.Caracterizati etapele activitatii infractionale1.2. Faceti o generalizare asupra conditiilor aplicarii pedepsei pentru infractiunea neconsumata
1.3. Proiectati o speta in care sa fie prezenta tentativa la obiect nul.Subiectul II: Sechestrarea corespondentei postale si interceptarea
comunicarilor2.1. Descrieti procedura de sechestrare a corespondentei postale2.2. Stabiliti conditiile de interceptare a comunicarilor.2.3. Apreciati procedura autorizarii interceptarilor comunicarilor de catre judecatorul de instructie prin prisma cazului Iordachi s.a. contra Moldovei
Test 32Subiectul I: Furtul 1.1. Relatati despre toate ipotezele de calificare cind faptuitorul este surprins in procesul savirsirii furtului.1.2.Determinati cinci deosebiri dintre infractiunea de furt (art.186 CP RM) si infractiunea de jaf (art.187 CP RM).Subiectul II: Liberarea provizorie sub control judiciar2.1. Descrieti conditiile liberarii provizorii sub control judiciar .
2.2. Stabiliti deosebirile dintre revocarea liberarii provizorii si incetarea de drept a liberarii provizorii sub control judiciar
2.3. Apreciati eficienta liberarii provizorii sub control judiciar prin prisma CEDO2.2. Stabiliti deosebirile dintre revocarea liberarii provizorii si incetarea de drept a liberarii provizorii sub control judiciar. Test 33Subiectul I: Vinovăţia şi formele ei1.1.Caracterizaţi conceptul şi formele vinovăţiei.
9
1.2. Descrieţi fapta săvîrşită cu două forme de vinovăţie şi fapta săvîrşită fără vinovăţie.1.3. Construiţi mecanismul psihologic al vinovăţiei.Subiectul II: Punerea sub sechestru a averii
2.1. Caracterizaţi temeiurile punerii bunurilor sub sechestru2.2. Clasificaţi bunurile ce pot fi puse sub sechestru
2.3. Apreciaţi temeiurile scoaterii bunurilor de sub sechestru.Test 34
Subiectul I: Traficul de fiinţe umane.1.1.Definiţi noţiunea „dependenţa fizică”, specificată la lit.g) alin.(2) art.165 CP RM
1.2.Determinaţi cinci deosebiri dintre infracţiunea de trafic de fiinţe umane (art.165 CP RM) şi infracţiunea de trafic de copii (art.206 CP RM).1.3.Consideraţi oare corectă formularea din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.37 din 22.11.2004 „Cu privire la practica aplicării legislaţiei în cauzele despre traficul de fiinţe umane şi traficul de copii”, conform căreia „prin „violenţa periculoasă pentru viaţa şi sănătatea fizică sau psihică a persoanei” se înţelege vătămarea intenţionată gravă ori medie, prevăzute de art.151 şi 152 CP RM ”?Subiectul II: Corpurile delicte şi documentele ca mijloc de probă2.1. Relataţi despre natura juridică a corpurilor delicte.2.2. Distingeţi deosebirea între corpurile delicte şi documente.
2.3. Apreciaţi modalităţile de administrare a corpurilor delicte şi a documentelor în procesul penal
Test 35Subiectul I: Răspunderea penală. 1.1.Relataţi despre noţiunea şi principiile răspunderii penale.
1.2.Descrieţi mecanismul de realizare al răspunderii penale1.3.Decideţi asupra coraportului dintre răspunderea penală şi pedeapsa penală.Subiectul II: Aducerea silită
2.1. Definiţi condiţiile dispunerii aducerii silite2.2. Delimitaţi aducerea silită a învinuitului de măsura reţinerii învinuitului2.3. Apreciaţi importanţa măsurii aducerii silite pentru desfăşurarea procesului penal.
Testul 36Subiectul I: Escrocheria1.1.Identificaţi circumstanţele care demonstrează intenţia de sustragere în cazul escrocheriei.1.2.Argumentaţi că înşelăciunea şi abuzul de încredere sunt anume acţiuni adiacente în cadrul faptei prejudiciabile de escrocherie, dar nu metode ale sustragerii.
1.3.Argumentaţi dacă este sau nu corectă expresia „extorcare prin înşelăciune”, utilizată uneori în mass-media
Subiectul II: Reţinerea2.1. Caracterizaţi temeiurile reţinerii persoanei bănuite2.2. Distingeţi rolul procurorului şi apărătorului în cazul reţinerii persoanei bănuite.
10
2.3. Apreciaţi importanţa reglementărilor privind eliberarea persoanei din stare de reţinere.
Test 37Subiectul I: Reţinerea infractorului. 1.1.Definiţi instituţia reţinerii infractorului.1.2. Analizaţi condiţiile reţinerii infractorului.1.3. Decideţi asupra delimitărilor dintre reţinerea infractorului ca instituţie a dreptului penal şi ca instituţie procesual-penală.Subiectul II: Procedura de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale instanţelor judecătoreşti2.1. Numiţi temeiurile de apariţie a dreptului la reparare.2.2. Caracterizaţi cazurile care exclud exercitarea dreptului la reparare.
2.3. Apreciaţi caracterul juridic al acţiunii de reparare a prejudiciului în cauză
Test 38Subiectul I: Raportul sexual cu o persoană care nu a împlinit vîrsta de 16 ani1.1.Determinaţi momentul de consumare a infracţiunii prevăzute la art.174 CP RM1.2.Argumentaţi dacă este sau nu art.174 CP RM unica soluţie de calificare în cazul raportului sexual săvîrşit asupra persoanei care nu a atins vîrsta de 16 ani, cu consimţămîntul acesteia.1.3.Argumentaţi dacă a fost sau nu conformă scopului legii penale eliminarea din art.174 CP RM a cuvintelor „precum şi alte acţiuni cu caracter sexual”.Subiectul II: Suspendarea urmăririi penale2.1. Definiţi instituţia suspendării urmăririi penale.2.2. Analizaţi temeiurile suspendării urmăririi penale2.3. Apreciaţi oportunitatea revenirii la instituţia suspendării urmăririi penale.
Test 39Subiectul I: Intenţia şi modalităţile ei1.1.Definiţi intenţia şi modalităţile ei.1.2.Determinaţi deosebirile dintre intenţia indirectă şi încrederea exagerată.1.3.Proiectaţi o speţă în care fapta să fie comisă cu intenţie nedeterminată.Subiectul II: Punerea pe rol a cauzei penale2.1. Numiţi chestiunile examinate în şedinţa preliminară2.2. Analizaţi esenţa şi sarcinile punerii pe rol a cauzei penale 2.3. Apreciaţi oportunitatea încetării procesului penal în şedinţa preliminară
Test 40Subiectul I: Sustragerea sau extorcarea substanţelor narcotice sau psihotrope1.1.Definiţi noţiunea „extorcare”, utilizată în art.2174 CP RM.1.2.Argumentaţi ce anume desemnează sintagma „în proporţii mari sau deosebit de mari” (lit.c) alin.(3) art.2174 CP RM): urmările prejudiciabile sau obiectul material al infracţiunii1.3.Argumentaţi dacă în art.2174 CP RM ar fi sau nu oportună stabilirea răspunderii penale pentru sustragerea sau extorcarea analoagelor substanţelor narcotice sau psihotropeSubiectul II: Scoaterea de sub urmărirea penală
11
2.1. Definiţi instituţia scoaterii persoanei de sub urmărire penală.2.2. Analizaţi temeiurile scoaterii de sub urmărirea penal2.3. Apreciaţi condiţiile reluării urmăririi penale după scoaterea persoanei de sub urmărirea penală. Test 41Subiectul I: Fapta infracţională1.1.Relataţi despre trăsăturile faptei infracţionale – ca semn a laturii obiective a infracţiunii.1.2.Analizaţi inacţiunea infracţională.1.3.Alcătuiţi o speţă în care să fie prezent concursul de infracţiuni, format dintr-o acţiune şi o inacţiune infracţionalăSubiectul II: Procedura aplicării măsurilor de constrîngere cu caracter medical2.1.Numiţi condiţiile aplicării procedurii în cauză2.2. Caracterizaţi soluţiile posibile adoptate de instanţă la examinarea chestiunii aplicării măsurilor de constrîngere cu caracter medical. Test 43Subiectul I: Legătura cauzală
1.1.Caracterizaţi legătura cauzală şi criteriile ei.1.2.Analizaţi tipurile legăturilor cauzale.1.3.Alcătuiţi o speţă în care să existe eroare în legătura cauzală.Subiectul II: Competenţa organelor de urmărire penală şi a organelor de constatare.2.1. Definiţi noţiunea şi felurile de competenţă a organelor de urmărire penală. 2.2. Analizaţi competenţa procurorului la exercitarea urmăririi penale2.3. Apreciaţi rolul organelor de constatare în cadrul urmăririi penale.Test 44Subiectul I: Circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor fără scop de înstrăinare1.1Identificaţi circumstanţele care indică lipsa scopului de înstrăinare a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor.1.2.Argumentaţi dacă plantele spontane (care au crescut de la sine), ce conţin substanţe narcotice sau psihotrope, pot sau nu să reprezinte obiectul material al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.217 CP RM.1.3.Argumentaţi dacă este sau nu oportună prezenţa art.217 CP RM în capitolul consacrat infracţiunilor săvîrşite contra sănătăţii publice şi convieţuirii socialeSubiectul II: Condiţiile de încheiere a acordului de recunoaştere2.1. Definiţi acordul de recunoaştere a vinovăţiei2.2. Analizaţi condiţiile de iniţiere şi încheiere a acordului de recunoaştere a vinovăţiei2.3. Apreciaţi importanţa acordului de recunoaştere la înfăptuirea justiţiei.
Test 45Subiectul I: Subiectul infracţiunii1.1.Relataţi despre noţiunea şi trăsăturile persoanei fizice ca subiect al infracţiunii1.2.Determinaţi condiţiile în care este posibilă tragerea la răspundere penală a persoanei juridice.1.3.Proiectaţi o speţă în care făptuitorul infracţiunii este autor mediat
12
Subiectul II: Recursul în anulare2.1. Numiţi condiţiile exercitării recursului în anulare2.2. Clasificaţi temeiurile recursului în anulare2.3. Apreciaţi oportunitatea recursului în anulare prin prisma art. 6 CEDO. Test 46Subiectul I: Actul terorist1.1.Determinaţi momentul de consumare a infracţiunii de act terorist (art.278 CP RM).1.2.Determinaţi cinci deosebiri dintre infracţiunea de act terorist (art.278 CP RM) şi infracţiunea de banditism (art.283 CP RM).1.3.Argumentaţi dacă este sau nu oportună abrogarea prevederii de la alin.(4) art.278 CP RM. Subiectul II: Desfăşurarea urmăririi penale2.1. Numiţi condiţiile desfăşurării urmăririi penale.2.2. Analizaţi procedura punerii sub învinuire şi înaintării acuzării2.3. Apreciaţi oportunitatea conexării şi disjungerii cauzelor penale în faza urmăririi.
Test 47Subiectul I: Persoana fizică – subiect al infracţiunii1.1.Definiţi subiectul infracţiunii şi enumeraţi trăsăturile lui1.2.Explicaţi modul de stabilire a vîrstei subiectului infracţiunii.1.3.Decideţi asupra coraportului dintre criteriul juridic şi cel medical al iresponsabilităţiiSubiectul II: Procedura de urmărire şi judecare a unor infracţiuni flagrante2.1. Numiţi condiţiile de aplicare a procedurii speciale în cauză2.2. Analizaţi modalitatea constatării infracţiunii flagrante2.3. Apreciaţi oportunitatea neîntocmirii rechizitoriului în procedura dată.Test 48Subiectul I: Corupere pasivă. Corupere activă Definiţi noţiunea de persoană cu înaltă funcţie de răspundere Argumentaţi care trebuie să fie calificarea atunci cînd, ca urmare a extorcării de către
o persoană cu funcţie de răspundere, acesteia i se dau necuvenit bani falşi care imită perfect banii autentici
1.3. Argumentaţi dacă este sau nu corectă formularea din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.6 din 11.03.1996 „Cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la răspunderea penală pentru mituire”, conform căreia răspunderea penală pentru coruperea pasivă / coruperea activă survine indiferent de faptul cînd a fost înmînată recompensa necuvenită: pînă la sau după săvîrşirea acţiunii sau inacţiunii de către persoana cu funcţie de răspundere.Subiectul II: Recursul ordinar2.1. Descrieţi trăsăturile recursului ordinar2.2. Stabiliţi deosebirile dintre recursul împotriva hotărîrilor instanţelor de apel şi recursul împotriva hotărîrilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul.2.3. Apreciaţi oportunitatea procedurii admisibilităţii recursului împotriva deciziilor de
apel. Test 49
13
Subiectul I: Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării1.1.Caracterizaţi amnistia şi graţierea.(art 107 si 108)1.2.Determinaţi reieşind din prevederile legii penale momentul stingerii antecedentelor penale1.3. Decideţi asupra instituţiei reabilitării judecătoreşti.Subiectul II: Pornirea urmăririi penale2.1 Definiţi noţiunea şi importanţa pornirii urmăririi penale2.2 Analizaţi circumstanţele care exclud urmărirea penală2.3 Apreciaţi oportunitatea reglementării pornirii urmăririi penale la plîngerea prealabilă a victimei Test 50Subiectul I: Abuzul de putere sau abuzul de serviciu
1.1.Determinaţi momentul de consumare a infracţiunii prevăzute la art.327 CP RM.1.2. Determinaţi cinci asemănări dintre infracţiunea de abuz de putere sau abuz de
serviciu (art.327 CP RM) şi infracţiunea de exces de putere sau depăşire a atribuţiilor de serviciu (art.328 CP RM ).
1.3. Argumentaţi dacă trebuie sau nu modificată următoarea expresie din dispoziţia art.327 CP RM: „dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice”.
Subiectul II: Procedura în cauzele privind minorii2.1. Descrieţi circumstanţele care urmează a fi stabilite în cauzele privind minorii.2.2. Stabiliţi condiţiile de aplicare faţă de minor a măsurilor procesuale cât şi modul de efectuare a acţiunilor procesuale cu participarea minorilor2.3. Apreciaţi necesitatea unei proceduri speciale în privinţa minorilor
Test 9
Subiectul I: Infracţiunea1.1.Definiţi trăsăturile esenţiale ale infracţiunii.
Aşa cum rezultă din prevederile alin.1 art 14 CP RM, pentru ca o faptă să fie considerată infracţiune, ea trebuie să întrunească următoarele trăsături esenţiale: fapta să fie prejudiciabilă (să prezinte pericol social), să fie săvîrşită cu vinovăţie, să fie prevăzută de legea penală şi să fie pasibilă de pedepsă penală. Din definiţia legală a noţiunii de infracţiune reiese că, în primul rînd, infracţiunea reprezintă o faptă, un act de conduită exterioară a omului, prezentînd un anumit grad prejudiciabil. Prin faptă se vatămă sau se pun în pericol valorile sociale ocrotite de lege, de aceea prin ea se înţelege activitatea înfăptuită împreună cu urmările dăunătoare pe care le – a cauzat.
O faptă se consideră ca fiind prevăzută de legea penală atunci cînd o dispoziţie din această lege arată în ce condiţii această faptă este socotită ca fiind susceptibilă de a fi considerată infracţiune.
După cum ştim în legea penală nu este dată o def a vinovăţieie, astfel această definiţie a revenit ştiinţei drep penal, care a definit vinovăţia ca fiind atitudinea psihică a persoanei faţă de fapta prejudiciabilă săvîrşită şi urmările ei.
Pasibilitatea de pedeapsă ca trăsătură a infracţiunii se exprimă prin ameninţarea, adică prin posibilitatea aplicării pedepsei pentru săvîrşirea faptei prejudiciabile şi
14
ilegale, deasemeni şi din prevederile art.1 alin.2 reiese pasibilitatea de pedeapsă ca trăsătură a infracţiunii.
1.2.Clasificaţi infracţiunile.Prin clasificarea infracţiunilor se înţelege împărţirea tuturor infracţiunilor în
diferite categorii în funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil.În prima categorie infracţiuni uşoare sunt incluse faptele comise cu intenţie sau
imprudenţă, pentru care legea penală prevede, în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un termen de pînă la 2 ani inclusiv. Din această categorie fac parte: infracţiuni de lăsare în primejdie, privaţiunea ilegală de libertate…
Din categoria Infracţiuni mai puţin grave fac parte faptele săvîrşite intenţionat sau din imprudenţă, pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 5 ani inclusiv. Din această categorie fac parte: determinarea la sinucidere, delapidarea averii străine…
Cea de a treia categorie Infracţiuni grave include faptele comise cu intenţie sau imprudenţă, pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 12 ani inclusiv. Din această categorie fac parte: trtamente inhumane, traficul de fiinţe umane…
Infracţiuni deosebit de grave se consideră infracţiunile săvîrşite cu intenţie pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen ce depăşeşte 12 ani.
Ultima categorie de infracţiuni Infracţiuni excepţional de grave se consideră infracţiunile săvîrşite cu intenţie pentru care legea penală prevede detenţiune pe viaţă.
1.3.Argumentaţi necesitatea clasificării infracţiunilor.Clasificarea infracţiunilor pe categorii în funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil
al faptei prezintă nu numai importanţă teoretică ci şi practică. Încadrarea faptei în una din categoriile menţionate anterior poate avea drept consecinţe juridice stabilirea categoriei penitenciarului în care se va executa pedeapsa închisorii, influenţarea aplicării condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, a liberării de răspundere penală, a liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen, a înlocuirii părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă. De asemenea săvîrşirea infracţiunilor grave, deosebit de grave şi excepţional de grave atrage după sine apariţia stării de recidivă periculoasă şi deosebit de periculoasă.
Clasificarea infracţiunilor pe categorii reprezintă un prim criteriu de bază de individualizare a răspunderii penale, orientînd instanţele de judecată spre o calificare corectă a faptei, precum şi spre alegerea unei categorii şi măsuri de pedepsă adecvate cazului respectiv.
Subiectul II. Condiţiile de formă şi de fond ale apelului2.1.Numiţi hotărârile supuse apelului şi titularii dreptului de apel.
Conform art. 400 CPP, sunt supuse apelului numai sentinţele prin care cauza a fost rezolvată în fond în urma judecării în prima instanţă. De asemenea pot fi atacate cu apel şi încheierile date în prima instanţă.
15
Sentinţele e pot fi atacat cu apel pot fi grupate în mai multe categorii: 1) sentinţele prin care se soluţionează latura penală şi latura civilă a cauzei, sentinţele de achitare şi de condamnare; 2) sentinţele pronunţate pe căile extraordinare de atac; 3) sentinţele privind aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical.
Încheierile date în prima instanţă pot fi atacate cu apel numai o dată cu sentinţa. Aceste încheieri pot fi grupate în următoarele categorii: încheieri supuse apelului o dată cu fondul (asupra probelor, asupra cererilor formulate, asupra măsurilor procesuale), încheiere atacate imediat (referitor la cheltuielile de judecată cuvenite martorului, expertului, interpretului şi apărătorului) şi încheieri care nu pot fi apelate (asupra recuzării).
Titularii dreptului de apel sunt:- procurorul- inculpatul- martorul, expertul, interpretul, apărătorul, - orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau
printr-un act al instanţei;
2.2. Determinaţi importanţa instituţiilor renunţării la apel şi retragerii apelului.Renunţarea la apel este o manifestare de voinţă în mod expres a părţii, care declară
că nu va utiliza calea de atac a apelului. Renunţarea la apel poate fi făcută numai respectînd unele condiţii: pot renunţa numai părţile; renunţarea este valabilă numai după pronunţarea sentinţei.
Renunţarea la apel nu poate fi făcută anticipat şi poate fi realizată pînă la expirarea termenului de declarare a apelului. Renunţarea la apel nu poate fi condiţionată şi nu poartă un caracter definitiv. Renunţarea se face personal în scris de parte sau printr-un mandat special (procură.)
Retragerea apelului, ca şi renunţarea, este un refuz de a utiliza calea de atac, însă retragerea apelului, presupune un apel declarat. Retragerea apelului poate privi atît latura penală, cea civilă, cît şi cauza în ansamblu. Retragerea poate fi şi parţială. Retragerea apelului nu poate fi revocată, oricare ar fi motivul retragerii, chiar dacă partea a comis o eroare de fapt sau de drept. Retragerea apelului este limitată în timp (oricînd, pînă la începerea cercetărilor judecătoreşti în instanţa de apel) şi trebuie să fie făcută numai de apelant, în formă scrisă sau verbală. Apelul depus de procuror, poate fi retras numai de procurorul ierarhic superior.
2.3. Consideraţi oportune instituţiile repunerii în termen şi apelului peste termen? Argumentaţi.
Consider că instituţiile repunerii în termen şi apelului peste termen sunt oportune, deoarece prin intermediul acestora se ocrotesc drepturile şi interesele cetăţenilor - subiecţilor procesuali.
Subiectul III: Covalciuc de 15 ani şi Dumbravă de 13 ani au decis să-1 ucidă pe cunoscutul lor
Dancu, pentru a-i lua banii pe care acesta îi păstra acasă. Întâlnindu-1 seara când acesta se întorcea acasă, Covaliuc şi Dumbravă l-au atacat cu vergi de metal. In urma loviturilor
16
primite în cap, Dancu a murit imediat. Apoi, Covalciuc 1-a percheziţionat pe Dancu, i-a luat cheile de la casă, pentru a-i lua banii, însă ulterior, cuprinşi de teama de a fi descoperiţi, au aruncat cheile şi au fugit.
Calificaţi fapta lui Covalciuc şi Dumbravă. Argumentaţi răspunsul.
1. Răspuns: dumbravă va fi eliberat de răspunderea penală deoaece n-a atins vîrsta pentru răspundere de comiterea infracţiunii de omor
2. Acţiunile lui Covalciuc or fi calificate conform art. 145 alin.2 lit.a) si b) omor intenţionat comis cu premeditare şi din interes material, cu scopul de a ascunde o altă infracţiune sau de a înlesni săvîrşirea ei
şi conform art.art. 56 va fi liberat de raspundere penala in legatura cu renuntarea de buna voie la savirsirea infr.
Test 8
Subiectul I: Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor
1.1. Descrieţi calităţile speciale ale persoanei fizice şi persoanei juridice, ca subiecţi ai infracţiunii prevăzute la art.244 CP RM.
Subiectul infracţiunii date este: 1)persoana fizică responsabilă care la
momentul săvîrşiriii infracţiunii a împlinit vîrsta de 16 ani; 2) persoana jur care
desfăşoară activitatea de întreprinzător.
Persoana fizică trebuie să aibă calităţile unui subiect special şi anume: să fie
conducătorul întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei sau contabil şef, director
financiar- contabil, ori să ocupe o altă funcţie în cadrul acesteia, care iar permite să
ţină documentele contabile, fiscale sau financiare, ori să dispună de obiectele
impozabile.
Persoana juridică care desfăşoară activitatea de întreprinzător trebuie să aibă
calităţi speciale şi anume: să fie contribuabil - ex. Societat comercială, coperativă,
întrerindere de stat sau municipală etc., instituţia privată ce activează în domeniul
finanţelor, asociaţia obştească, fundaţie, organizaţiile social politice etc- toate
acestea cu excepţia autorităţilor publice şi instituţiilor publice.
1.2. Argumentaţi dacă obiectele impozabile reprezintă sau nu obiectul material al infracţiunii prevăzute la art.244 CP RM.
17
Obiectul material al infraţciunii în cauză îl reprezintă: 1)documentele
contabile, fiscale sau financiare; 2) mijloacele băneşti datorate bugetului public
naţional.
Prin documente contabile - trebuie de înţeles – documtele justificative (actele
întocmite în scris care adeveresc sau autentifică operaţiunile economice), registrele
contabile, raportul financiar, bilanţul contabil etc.
Prin document fiscal – se are în vedere darea de seamă fiscală, adică orice
document care este prezentat sau trebuie să fie prezentat organului fiscal, legat de
naşterea, modificarea sau stingerea obligaţiilor fiscale.
Prin document financiar – se întelege documentul care reflectă formarea
administrarea sau repartizarea fondurilor băneşti cu caracter nerambursabil, alte
bugetelor.
În ce priveşte modalitatea de tăinure altor obiecte impozabile, obiectul material
este constituit din mijloacele băneşti datorare bugetului public naţional, deoarece
abia după înşelarea organelor fiscale, cota mijloacelor băneşti, care în conf cu legisl
fiscala urmează a fi vărsată în buget, ilegal se reţine, se consumă sau se trece de
către făptuitor în folosul altor persoane.
Referitor la obiectele impozabile, acestea formează obiectul imaterial al
infracţiunii realizate în modalitatea de tăinuire a altor obiecte impozabile. În
doctrina jur se menţionează că obiectele impozabile reprezintă fapte jur care
determină obligaţia contribuabilului de a achita impozitul. Conform L. Privind
bazele sistemului fiscal, obiectle impozabile sunt : veniturile, beneficiul, valoarea
mărfurilor, operaţiunile cu hîrtiile de valoare, folosirea resurselor naturale, inclusiv
a pămîntului, genurile de activitate, valoarea adăugată a producţiei etc.
1.3. Decideţi asupra oportunităţii modificării denumirii art.244 CP RM din „Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor” în „Evaziunea fiscală a persoanelor juridice”.Consider că nu este oportun, deoarece ca subiect al evaziunii fiscale poate fi si
pers fizica si persoana jur, astfel modificarea acesteia ar fi o eroare de denumire
care nu înglobează pe deplin subiecţii care pot apărea la săvîrşirea infraţciunii in
cauză..
18
Un prim argument la aceasta afirmaţie ne serveşte şi faptul ca ca subiect al
infraţiunii in cauză poate apărea şi pers fizică responsabilă, care la momentul
săvîrşirii infracţiunii a împlinit vîrsta de 16, aceasta urmînd să aibă calităţi
speciale, şi anume să fie conducătorul întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei, ori
să ocupe o altă funcţie în cadrul acesteia, care iar permite să ţină documentele
contabile, fiscale sau financiare ori să dispună de obiectele impozabile.
Un argument in acest sens ne serveşte şi faptul ca întreprinderea individuală
este o persoană fizică, care la fel este un subiect de drept fiscal, adică contribuabil, si
odata modificata denumirea acestui articol, întreprinderea individuală nu ar fi
cuprinsă de denumirea acestui articol. În aşa fel anume denumirea actuală
înglobează toate categoriile de contribuabili, şi totodată şi de subiecţi ai infraţciunii
în cauză.
Subiectul II: Controlul judiciar al urmăririi penale
2.1. Evidenţiaţi conceptul şi conţinutul controlului judiciar.
Controlul în cauză este determinat de asigurarea unor drepturi şi libertăţi ale
omului în cadrul desfăşurării procesului penal, neadmiterea actelor de corupţie în
rîndul funcţionarilor din rîndul organelor de urmărire penală, excluderea
samovolniciilor în procesul de urmărire penală.
Instituţia controlului judecătoresc a procedurii prejudiciare a apărut în urma
extinderi competenţei materiale a controlului judecătoresc asupra urmăririi penale,
pornind de la controlul legalităţii unor acte de urmărire aparte – de la arestul
preventiv (întîi în Anglia, apoi Rusia...).
Renaşterea instituţiei controlului judecătoresc a legalităţii aplicării arestului
preventiv este realizată prin Declaraţia drepturilor şi libertăţilor omului de la
Congresul deputaţilor URSS din an.1991, unde aceste drepturi au fost declarate
naturale şi inalienabile, şi corespund Declaraţie universale a ONU privind
drepturile omului din a. 1948.
Funcţia de control a instanţei de judecată tradiţional se realizează în etapele
judiciare ale procesului penal şi se încheie prin evidenţierea şi înlăturarea
19
încălcărilor de lege admise în cadrul urmăririi, controlului plîngerilor, însă, vizează
acţiunile şi hotărîrile organelor şi persoanelor cu funcţii de răspundere care
înfăptuiesc urmărirea penală.
Pentru prima dată ideea controlului judiciar şi constituţional a fost inventată
de Rousseau.
Ar. 300 din CPP RM stabileşte sfera controlului judiciar, care este efectuat de
către judecătorul de instrucţie. Jud. De instrucţie examinează demersurile
procurorului privind autoritatea efectuării acţiunilor de urmărire penală, măsurilor
operative de investigaţii ş de aplicare a măsurilor procesuale de constrîngere care
limitează drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei. Judecătorul de
instrucţie examinează plîngerile împotriva actelor ilegale ale procurorului care
exercită nemijlocit acţiuni de urmărire penală, ale organelor de urmărire penală şi
ale organelor care exercită activitate operativă de investigaţii. Hotărîrile
judecătorului de instrucţie ca act procedural emis în activitatea sa de control
jurisdicţional sunt definitive.
2.2. Indicaţi deosebirile controlului judiciar al urmăririi penale de controlul exercitat
de către procuror.
controlul judecătoresc constă în: 1) efectuarea controlului prealabil al legalităţii
şi temeiniciei actelor şi acţiunilor pe care trebuie să le înfăptuiască organul de
urmărire penală cu sancţiunea judecătorului de instrucţie (autorizarea de către
judecătorul de instrucţie a acţiunilor de urmărire penală care limitează
inviolabilitatea persoanei, domiciliului, secretului corespondenţei, convorbirilor
telefonice, comunicărilor telefonice şi a altor comunicări, etc) şi 2) efectuarea
controlului ulterior al legalităţii actelor, chiar şi a celor efectuate cu autorizaţia
judecătorilor de instrucţie (refuzul OUP de a primi plîngerea sau denunţul privind
pregătirea sau săvîrşirea infracţiunii, de a satisface demersurile, în cazurile
prevăzute de lege, de a începe urmărirea penală; ordonanţele privind încetarea
urmăririi penale sau scoaterea persoanei de sub învinuirea penală; etc);
20
- controlul procurorului constă în: 1) efectuarea controlului plîngerilor depuse
împotriva acţiunilor sau inacţiunilor organului de urmărire penală şi a organului
care exercită activitate operativă de investigaţii (ale bănuitului, învinuitului, părţii
vătămate etc în cazurile cînd au fost lezate drepturile şi interesele legitime ale
acestora) şi 2) plîngerile depuse împotriva acţiunilor de urmărire efectuate de
procuror (atunci cînd procurorul efectuează urmărirea penală). Aceste plîngeri se
examinează de procurorul ierarhic superior.
Consider, că controlul judiciar al urmăririi penale este util şi binevenit,
deoarece prin acesta se asigură şi se protejează drepturile şi libertăţile
fundamentale ale persoanei implicate în procesul penal. Controlul judiciar institue o
posibilitate şi un garant suplimentar al respectării drepturilor participanţilor
procesuali. Statul trebue să asigure persoanelor minim două nivele de jurisdicţie
adică posibilităţi de a actaca hotărîrile organelor de anchetă.
Subiectul III:
Observînd că Ispas a intrat în magazin, lăsîndu-şi motocicleta fără
supraveghere, Lipovan şi Popovici, ambii avînd vîrsta de 15 ani, au mutat
motocicleta după colţul clădirii, au pornit motorul şi au plecat la plimbare. În
timpul călătoriei, Popovici, aflat la ghidonul motocicletei, a scăpat de sub control
conducerea acesteia şi s-a izbit de un copac. Abandonînd motocicleta la locul
accidentului, Lipovan şi Popovici au fugit, dar au fost descoperiţi a doua zi de
colaboratorii poliţiei.
Calificaţi faptele lui Lipovan şi Popovici. Argumentaţi răspunsul.
Se va schimba oare calificarea dacă ei ar fi plecat la plimbare cu mopedul lui
Ispas?
În prima situaţie suntem în prezenţa unui furt infracţiune prevăzută de art 186
CP RM, cu circumstanţe agravantă, de două sau mai multe persoane. În situaţia în
care aceştea au fi plecat la plimbare cu motocicleta am fi în prezenţa infr prevăzute
la art 192/1 răpirea mijlocului de transport săvîrşit de două persoane. Însă în
21
situaţia dată ei nu vor avea calitatea de subiecţi de drept penal din motiv că nu au
vîrsta corespunzătoare pentru a fi consideraţi subiecţi de drept ai infr 192/1,
calitatea de subiect al acestei infr începe de la vîrsta de 16 ani.
Test 7
Subiectul I: Asistenţa juridică internaţională în materie penală
1.1. Enumeraţi formele de asistenţă juridică internaţională. - Cooperarea organelor de poliţie judiciară (iterpol)- Comisiile rogatorii- Înmînarea de citaţii- Remiterea de deţinuţi în scopul audierii sau al unei confruntări,- Transmiterea de piese judiciare,- Extrădarea,- Recunoaşterea hotărîrilor penale străine.
1.2. Analizaţi condiţiile extrădării. Extrădarea este un act de asistenţă juridiciară interstatală în materie penală
care urmăreşte transferul unui individ urmărit sau condamnat penal din domeniul
suveranităţii judiciare a unui stat în domeniul celuilalt stat.
Condiţiile extrădării pot fi calificate în condiţii cu privire la infr, conditii cu
privire la infractor si condiţii de ordin procedural.
Condiţii cu privire la infr.
1. Să se fi săvîrşit o infracţiune pe teritoriul statului solicitant ori împotriva
intereselor acestiua, sau de către un cet al acestui stat.
2. Să existe dubla incriminare, adică fapta să fie incriminată atît de legea
statului solicitat, cît şi de legea statului solicitant.
3.Pedeapsa prevăzută de lege să fie cel puţin un an de închisoare sau o altă
pedepsă mai aspră.
4. În cea ce priveşte gravitatea deosebită a faptelor, pentru care se cere ori se
acordă extrădarea alin 3 al art 546 CPP se prevede că În cazul în care faptă pentru
care se cere extrădarea este pedepsită de legea ţării solicitante cu pedeapsa capitală,
extrădarea persoanei poate fi refuzată dacă partea solicitantă nu va da asigurări,
22
considerate ca suficiente că pedeapsa capitală nu va fi executată în privinţa
persoanei date.
5. Extrădarea nu se acordă dacă infr pentru care este cerută este considerată
de legea RM infr politică sau faptă conexă unei asemenea infr.
Condiţii cu privire la infractor:
1. CÎnd RM este stat solicitat, infractorul trebue să fie cet străin.
2. Nu pot fi extrădaţi de către RM:
- cet proprii,
Persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil în RM,
Persoane străine care se bucură în RM de imunitate de jurisdicţie, în condiţiile
şi în limitele conferite prin convenţii sau prin alte înţelegeri internaţionale,
Persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca părţi, martori
sau experţi în faţa unei autorităţi judiciare din RM în limitele imunităţilor conferite
prin convenţii internaţionale.
Procurorul general, ministrul Justiţiei sau instanţa care soluţionează
chestiunea privind extrădarea are motive serioase să creadă că:
a. cererea de extrădare a fost înaintată în scopul de a urmări sau a pedepsi o
persoană pentru motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, origine etnică sau opinii
politice,
b. situaţia acestei persoane să fie agravată pentru motivele menţionate mai sus.
c. în cazul în care, dacă persoana va fi extrădată, ea va fi supusă torturii,
tratamentului inuman sau degradant în ţara solicitantă.
- persoanele cărora le-a fost acordat statutul de refujiat politic.
3. Infractorul să se găsească pe teritoriul statului solicitat, adică al ţării care i se
cere extrădarea.
Condiţii de ordin procedural:
1. Să existe o cerere de extrădare din partea unui stat care are interesul să-l
pedepsească pe făptuitor sau să-l pună să execute pedeapsa pe cel condamnat.
2. Statul solicitat care primeşte cererea de extrădare este obligat să-l aresteze
pe fătuitor, pentru ca acesta să nu aibă posibilitatea să dispară.
23
Extrădarea este refuzată dacă:
- în privinţa persoanei respective a fost pronunţată de către o instanţă naţională sau instanţă a unui stat terţ o hotărîre judecătorească de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal pentru infr pentru care se cere extrădarea sau există o ordonaţă a organului comnpedent în acest sens.
- S-a împlinitg termenul de prescripţie al tragerii la răspundere penală pentru infr respectivă, sau a intervenit amnistia.
- Potrivit legii, UP poate fi pornită numai la plîngera prealabilă a victimei, însă o asemenea plînger lipseşte.
3. Statul solicitat este obligat să comunice statului solicitant dat şi locul predării
făptuitorului care este extrădat.
4. Statul solicitant este obligat să comunice părţii solicitate informaţii ci privire
la finalizarea procesului penal în care a fost implicat cel extrădat.
1.3. Formulaţi condiţiile în care Republica Moldova poate refuza extrădarea în conformitate cu legislaţia procesual-penală a Republicii Moldova şi actele internaţionale.
Convenţia europeană de extrădare.Adoptată la 13 decembrie 1957 la Paris (Ratificată prin Hotărîrea Parlamentului
RM nr.1183-XIII din 14.05.97);Articolul 3. Infracţiuni politice
1. Extrădarea nu se va acorda, dacă infracţiunea pentru care este cerută este considerată de partea solicitată ca infracţiune politică sau ca faptă conexă unei asemenea infracţiuni.2. Aceeaşi regulă se va aplica, dacă partea solicitată are motive temeinice de a crede ca cererea de extrădare motivată printr-o infracţiune de drept comun a fost prezentată în vederea urmăririi sau pedepsirii unei persoane pentru considerente de rasă, de religie, de naţionalitate sau de opinii politice ori că situaţia acestei persoane riscă să fie agravată pentru unul sau altul dintre aceste motive.
Articolul 4. Infracţiuni militare Extrădarea motivată de infracţiuni militare care nu constituie infracţiune de drept comun este exclusă din cîmpul de aplicare a prezentei Convenţii.
Articolul 6. Extrădarea naţionalilor 1. a) Orice parte contractantă are dreptul să refuze extrădarea resortisanţilor săi.
Articolul 7. Locul săvîrşirii infracţiunii1. Partea solicitată va putea refuza să extrădeze persoana reclamată pentru o infracţiune care, potrivit legislaţiei sale, a fost săvîrşită în totul sau în parte pe teritoriul său, ori într-un loc asimilat teritoriului său.
Articolul 9. Non bis in idem Extrădarea nu se va acorda cînd persoana reclamată a fost judecată definitiv de către autorităţile competente ale părţii solicitate pentru fapta sau faptele pentru care extrădarea este cerută. Extrădarea va putea fi refuzată, dacă autorităţile competente ale părţii solicitate au hotărît să nu întreprindă urmăriri sau să pună capăt urmăririlor pe care
le-au exercitat pentru aceeaşi faptă sau aceleaşi fapte24
Articolul 10. Prescripţia Extrădarea nu se va acorda, dacă prescripţia acţiunii sau a pedepsei este împlinită potrivit legislaţiei fie a părţii solicitante, fie a părţii solicitate.
Articolul 11. Pedeapsa capitalăDacă fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită cu pedeapsa capitală de către legea părţii solicitante şi dacă, în atare caz, această pedeapsă nu este prevăzută de legislaţia părţii solicitate, sau în mod normal aici nu este executată, extrădarea nu va putea să fie acordată decît cu condiţia ca partea solicitantă să dea asigurări considerate ca îndestulătoare de către partea solicitată că pedeapsa capitală nu se va executa.
Codul de procedură penală a RM
Articolul 546. Refuzul extrădării
(1) Republica Moldova nu-şi extrădează propriii cetăţeni şi persoanele cărora le-a
acordat dreptul de azil.
(2) Extrădarea va fi, de asemenea, refuzată dacă:
1) infracţiunea a fost săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova;
2) în privinţa persoanei respective a fost deja pronunţată de către o instanţă
naţională sau o instanţă a unui stat terţ o hotărîre judecătorească de condamnare,
achitare sau încetare a procesului penal pentru infracţiunea pentru care se cere
extrădarea, sau o ordonanţă a organului de urmărire penală de încetare a
procesului ori în privinţa acestei fapte se efectuează urmărirea penală de către
organele naţionale;
3) s-a împlinit termenul de prescripţie al tragerii la răspundere penală pentru
infracţiunea respectivă, conform legislaţiei naţionale, sau a intervenit amnistia;
4) potrivit legii, urmărirea penală poate fi pornită numai la plîngerea prealabilă a
victimei, însă o asemenea plîngere lipseşte;
5) infracţiunea pentru care se cere extrădarea persoanei este considerată de legea
naţională infracţiune politică sau faptă conexă unei asemenea infracţiuni;
6) Procurorul General, ministrul justiţiei sau instanţa care soluţionează chestiunea
privind extrădarea are motive serioase să creadă că:
a) cererea de extrădare a fost înaintată în scopul de a urmări sau a pedepsi o
persoană pentru motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, origine etnică sau opinii
politice;
25
b) situaţia acestei persoane riscă să fie agravată pentru unul din motivele
menţionate la lit.a);
c) în cazul în care persoana va fi extrădată, ea va fi supusă torturii, tratamentului
inuman sau degradant sau nu va avea acces la un proces echitabil în ţara
solicitantă;
7) persoanei cerute i-a fost acordat statut de refugiat sau azil politic;
8) statul care solicită extrădarea nu asigură reciprocitatea în sfera extrădării.
(3) În cazul în care fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită de legea ţării
solicitante cu pedeapsa capitală, extrădarea persoanei poate fi refuzată dacă partea
solicitantă nu va da asigurări, considerate ca suficiente, că pedeapsa capitală nu va
fi aplicată persoanei extrădabile aflate sub urmărire penală sau condamnate.
Subiectul II: Instituţii ale judecării cauzei penale
2.1. Descrieţi esenţa limitelor judecării cauzei penale.
Judecata – este o fază a procesului penal, care începe odată cu parvenirea
cauzei penale în instanţă şi durează pînă la devenirea definitivă a hotărîrii penale.
Judecata este faza centrală a procesului penal şi cea mai importantă. Ea are ca
sarcină numai judecarea procesului, fără ca să realizeze cele dispuse în hotărîre
penală definitivă.
Judecarea cauzelor trece prin anumite trepte, fiecare realizîndu-se în faţa altei
instanţe şi de un grad diferit.
Sistemul procesului penal actual include 3 grade de jurisdicţie materializate
prin judecată în primă instanţă (în fond), judecată în apel şi judecata în recurs.
După judecarea în fond, cauza penală poate parcurge judecata în apel, unde
instanţa superioară celei care a pronunţat hotărîrea efectuează o nouă examinare a
cauzei, cu aprecierea probelor de la dosar şi cu posibilitatea administrării unor noi
probe. Apelul reprezintă o nouă judecată în fond privind ansamblul chestiunilor de
fapt şi de drept şi tinde spre reformarea hotărîrii date în prima instanţă, în cazul
cînd acesta nu reflectă adevărul.
26
Recursul, este o cale ordinară de atac şi corespunde celui de-al treilea grad de
jurisdicţie, atunci cînd este exercitat împotriva hotărîrilor pronunţa de instanţa de
apel. Recursul poate fi îndreptat şi împotriva hotărîrii primei instanţe, pentru care
nu este prevăzută calea de atac al apelului.
2.2. Analizaţi modalitatea de modificare a acuzării în şedinţa de judecată.
În şedinţa de judecată modificarea acuzării se efectuează în prima instanţă şi în
instanţa de apel, de către procurorul care participă la judecarea cauzei penale.
Procurorul modifică învinuirea adusă inculpatului în cadrul urmăririi penale, prin
ordonanţă, în sensul agravării ei, dacă probele care au fost cercetate în şedinţa de
judecată dovedesc că inculpatul a omis o infracţiune mai gravă decît cea care ia fost
incriminată anterior. Procurorul aduce la cunoştinţa inculpatului, apărătorlui şi
reprezentantului legal (după caz) noua învinuire. În cazul acesta, instanţa de
judecată acordă timp necesar pentru pregătirea apărătorului pentru noua învinuire,
iar apoi judecarea cauzei continuă.
În instanţa de apel, procurorul poate să modifice acuzarea în sensul agravării,
numai dacă el a declarat apel.
Dacă pe parcursul judecării cauzei se constată că inculpatul a mai comis o altă
infracţiune, ori sau stabilit alte circumstanţe, care vor influenţa la încadrarea
juridică a învinuirii aduse, ori inculpatul a comis infracţiunea în coparticipare cu o
altă persoană, atunci instanţa, la cerea procurorului, amînă examinarea cauzei pe
un termen de pînă la 1 lună, şi restituie cauza procurorului pentru efectuarea
urmăririi penale privind această infracţiune, sau pentru reluarea urmăririi penale;
pentru formularea unei învinuiri noi şi înaintarea acesteia inculpatului, cu
participarea apărătorului. La demersul procurorului, termenul stabilit mai poate fi
prelungit pînă la 2 luni, dar după expirarea lui, cauza în mod obligatoriu, se trimite
instanţei pentru continuarea judecării.
2.3. Apreciaţi procedura de prezentare a probelor suplimentare şi renunţării la probe.
27
La cererea părţilor, în instanţa de judecată, pot fi prezentate probe
suplimentare. Pentru aceasta, instanţa amînă şedinţa de judecată pînă la o lună.
Probele suplimentare prezentate se cercetează în şedinţa de judecată şi soluţionează
cauza în baza probelor existente.
Părţile pot şi să renunţe la unele probe pe care le-au propus şi acest fapt se
discută în şedinţă. După discuţie, instanţa dispune neexaminarea acestor probe,
dacă alte părţi n-au cerut ca ele să fie examinate.
Consider că procedura de prezentare a probelor suplimentare în şedinţa de
judecată este binevenită, deoarece prezentarea acestora permite luarea unei decizii
corecte atît ce ţine de acuzare, cît şi de apărare.
Subiectul III:
Bucătaru este învinuit de săvârşirea unei infracţiuni uşoare şi a înaintat
procurorului o cerere privind aplicarea faţă de el a suspendării condiţionate a
urmăririi penale.
Indicaţi:
1) în prezenţa căror condiţii procurorul nu este în drept, prin ordonanţă, să
suspende condiţionat urmărirea penală;
1) care au antecedente penale;
2) care sînt dependente de alcool sau droguri;
3) cu funcţii de răspundere, care au comis infracţiunea făcînd abuz de serviciu;
4) care au comis infracţiuni contra securităţii statului;
5) care nu au reparat paguba cauzată în urma infracţiunii.
2) termenul maximal a suspendării condiţionate a urmăririi penale;
Un an.
3) soluţiile după expirarea termenului de suspendare condiţionată a urmării
penale;
Dacă, în termenul de suspendare condiţionată a urmăririi penale, învinuitul a
respectat condiţiile stabilite de către procuror, procurorul, prin ordonanţa sa,
dispune liberarea persoanei de răspundere penală.
28
În cazul în care învinuitul nu a respectat condiţiile stabilite de procuror acesta
din urmă trimite cauza în judecată cu rechizitoriu în ordinea generală.
4) cine este în drept să decidă eliberarea de răspundere penală.
Procurorul prin ordonanţă confirmată de ierarhic.
Test 6
Subiectul I: Provocarea ilegală a avortului
1.1. Determinaţi condiţiile în care persoana, care are studii medicale superioare speciale, poate fi trasă la răspundere conform art.159 CP RM.
- în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest
scop.- acest lucru presupune că în conformitate cu prevedrile legii cu privire la
ocrotirea sănătăţii, operaţia de întrerupere a sarcinii poate fi efectuată numai în
instituţii medico-sanitare publice. Aşadar, întreruperea cursului sarcinii efectuată în
afara unor astefel de instituţii, intră sub incidenţa art. 159.
- în cazul sarcinii ce depăşeşte 12 săptămîni, în lipsa indicaţiilor medicale, stabilite de Ministerul Sănătăţii;) în cazul contraindicaţiilor medicale pentru efectuarea unei asemenea operaţii;- este necesar de specificat că regula privitoare la această situaţie este stabilită în legea ocrotirii sănătăţii, potrivit cărei operaţia de întrerupere a sarcinii poate fi efectuată pînă la sfîrşitul primelor 12 săptămîni de sarcină. Modul de efectuare a acestor operaţii după primele 12 săptămîni este stabilit numai în ordine de excepţie, de către Min Sănătăţii.
- în condiţii antisanitare- condiţiile sanitare sunt stabilte prin dispoziţiile legii
privind asigurarea sanitaro-epidemologică a populaţiei.
1.2. Determinaţi trei deosebiri dintre infracţiunea de provocare ilegală a avortului şi vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care a condus la întreruperea sarcinii.
A doua varianta de R/S.
- Subiectul infracţiunii prevăzute la art 159 este persoana fizică responsabilă, care la momentul comiterii infr. A împlinit 16 ani iar la infr de la art 151 -14 ani.
- Latura obiectivă a infr de la art 159 se poate manifesta numai prin acţiune, iar la art 151 poate avea loc şi prin inacţiune.
- La art 159 nu există victima infr iar la cea de la art. 151 există – orice persoană aflată în viaţă cu condiţia să nu fei însăţi făptuitorul.
29
- Latura subiectivă a infr de la art 159 se exprimă sub intenţie directă (numai) iar la art 151 poate fi şi indirectă.
1.3. Decideţi asupra oportunităţii prevederii răspunderii penale pentru fapta femeii care-şi provoacă avortul.?
Legea penala nu prevede raspunderea penala p-u fapta femeii care-si provoaca
avortul pana la 12 saptamani. Din punct de vedere penal eu cred ca femeia ce face
avort din diferite motive nu poate fi trasa la raspundere deoarece insasi victima e ea
si nu se pune problema de atentare la viata embrionului deoarece el este o parte din
corpul femeii,deja dupa nastere cred ca e bine venita.
Din punct de vedere religios se considera o infr.ce prevede lipsirea de viata a
copilului care anca nu sa nascut,dar e vazut deja ca un individ al societatii.
Din punct de vedere social este un minus deoarece natalitatea scade pe cand
mortalitatea e an crestere, acest fenomen avind ca consecinta o dereglare
demografica.
Subiectul II. Încetarea urmăririi penale
2.1. Descrieţi temeiurile şi procedura de încetare a procesului penal în faza de
urmărire.
Temeiurile încetării procesului penal în faza de urmărire penală sunt: (art. 275
CPP)
- “Nu există faptul infracţiunii” este un temei ce exclude situaţiile în care evenimentul (de ex. decesul persoanei) există dar nu este rezultatul unei fapte umane, dar este rezultatul unor factori naturali sau în rezultatul acţiunilor persoanei decedate (de ex. sineucidere, accident în industrie). Acest temei include şi situaţiile cînd din eroare se sesizează faptul săvârşirii unei infracţiuni (de ex. omor; răpire de persoane sau furt), fiind constat ulterior că persoana presupusă este în viaţă; se află în condiţii legale în alt loc sau obiectul presupus sustras este găsit şi nu există în general fapta unei persoane. Astfel potrivit articolului 51 Cod penal fapta prejudiciabilă săvârşită este temei real al răspunderii penale, iar inexistenţa faptei exclude răspunderea penală şi respectiv exclude pornirea sau desfăşurarea urmării penale, adoptîndu-se după pornire o ordonanţă de clasare sau după caz de scoatere de sub urmărire penală. Constatarea unei situaţii care se include în temeiul arătat exclude răspunderea penală precum şi oricare alte feluri de răspundere juridică (de ex. civilă; administrativă; disciplinară).
- “Fapta nu este prevăzută de legea penală este un temei ce rezultă din principiul legalităţii incriminării prevăzut de articolul 3 al Codului penal exprimat prin adagiul latin
30
“Nullum crimen sine lege” (nu există infracţiune fără lege). Astfel nici o persoană nu poate fi trasă la răspundere penală pentru o faptă care la momentul săvîrşirii ei, nu era prevăzută de lege ca infracţiune. La acest temei se include şi situaţia dezincriminării faptei. Astfel dacă la momentul săvîrşirii fapta era prevăzută de legea penală ca infracţiune, dar la momentul sesizării organului de urmărire penală sau în cursul urmăririi penale intervin modificări în legea penală care înlătură caracterul infracţional al faptei săvîrşite prin metoda decriminalizării, se va refuza începerea urmării penale sau după caz se va ordona scoaterea de sub urmărire penală, dacă fapta nu nici contravenţie administrativă, sau încetarea urmăririi penale dacă această faptă nu constituie o contravenţie. Situaţia decriminalizării operează în cazul dat prin efectul retroactiv al legii penale prevăzut de articolul 10 Cod penal.
- “Fapta nu întruneşte elementele infracţiunii, cu excepţia cazurilor cînd infracţiunea a fost săvîrşită de o persoană juridică” este temei de neîncepere a urmăririi penale sau scoatere de sub urmărire penală existând o anumită faptă a unei persoane, dar care nu se încadrează într-o componenţă concretă a infracţiunii. Astfel componenţa infracţiunii (totalitatea semnelor obiective şi subiective, stabilite de legea penală) este temeiul juridic al răspunderii penale potrivit articolului 51 Cod penal. dacă în urma administrării probelor se constată că faptei concrete îi lipsesc anumite elemente sau semne a elementelor prevăzute de partea generală şi partea specială a Codului penal care ar permite calificarea acestea drept o infracţiune şi nu este posibilă schimbarea încadrării juridice într-o altă infracţiune, urmează să se dispună soluţiile prevăzute de prezentul Cod, ce constă în reabilitarea bănuitului, învinuitului, dacă această faptă nu poate fi calificată ca contravenţie.
- A intervenit termenul de prescripţie sau amnistie este un temei aplicabil mai mult după începerea urmăririi penale fiind dispusă soluţia încetării urmăririi penale sau clasării cauzei penale (în cazul expirării termenului de prescripţie). Astfel sintagma “a intervenit termenul de prescripţie” trebuie înţeleasă în sensul “a expirat termenul prescripţiei tragerii la răspundere penală”.
În faza de urmărire penală, procurorul dispune încetarea urmăririi penale în
cazul constatării faptului că a expirat termenul de prescripţie de 2 ani (pentru
infracţiuni uşoare), de 5 ani (pentru infracţiuni mai puţin grave), de 15 ani (pentru
infracţiuni grave) şi 20 de ani (pentru infracţiuni deosebit de grave), fie că este
identificat făptuitorul şi pus sub învinuire, fie că nu este cunoscuta intervenit
decesul făptuitorului, cu excepţia cazului de reabilitare.
A intervenit decesul făptuitorului, cu excepţia cazurilor de reabilitare este un
impediment în desfăşurarea procesului penal, datorită faptului imposibilităţii
aplicării răspunderii penale care este strict individuală, reieşind din articolul 6 Cod
penal. încetarea urmăririi penale poate avea loc numai în cazul cînd s-au
administrat suficiente probe că anume decedatul a săvîrşit infracţiunea dată.
31
Lipseşte plîngerea victimei în cazurile în care urmărirea penală începe, conform art.276 numai în baza plîngerii acesteia” este un temei de neîncepere a urmăririi penale sau de încetare a urmăririi penale dacă acest fapt se constată după începerea urmăririi penale.
În cazul cînd după începerea urmăririi penale privind o infracţiune ce nu este prevăzută în aliniatul 1 al articolului 276, se recalifică fapta în una din infracţiunile arătate la articolul 276 şi victima nu solicită în scris tragerea la răspundere penală a făptuitorului se dispune încetarea urmăririi penale.
- “În privinţa unei persoane există o hotărîre judecătorească definitivă în legătură cu aceeaşi acuzaţie sau prin care s-a constatat imposibilitatea urmăririi penale pe aceleaşi temeiuri” este un temei de neîncepere a urmăririi penale sau după caz de încetare a urmăririi penale ce rezultă din principiul stabilit în articolul 22 Cod procedură penală şi articolul 4 al protocolului nr.7 al CEDO “Dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit.de mai multe ori”.în privinţa persoanei există o întîlnire neanulată de neîncepere a urmăririi penale sau de încetare a urmăririi penale pe aceleaşi acuzaţii;
În privinţa unei persoane există o hotărîre neanulată de neîncepere a urmăririi penale sau de încetare a urmăririi pe aceleaşi acuzaţii” este un temei de neîncepere a urmăririi penale, dacă nu sînt condiţiile de reluare a urmăririi penale conform articolului 287. Dacă în cursul urmăririi penale organul de urmărire penală constată că pentru aceeaşi persoană şi aceeaşi faptă există o ordonanţă de neîncepere a urmăririi penale sau de încetare a urmăririi penale şi sînt date privind fapte noi ori recent descoperite ori a unui viciu fundamental, va face propunere procurorului ierarhic superior să anuleze ordonanţa neîntemeiată, dată anterior.
La alte circumstanţe prevăzute de lege care condiţionează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală se pot atribui următoarele situaţii:
- există cel puţin una din cazurile, prevăzute în articolul 35 din Codul penal care înlătură caracterul penal al faptei (legitima apărare; reţinerea infractorului; starea de extremă necesitatea; constrângerea fizică sau psihică, riscul întemeiat);
- renunţarea de bună voie la săvîrşirea infracţiunii în condiţiile articolului 56 din Codul penal;
- persoana nu a atins vîrsta la care poate fi trasă la răspundere penală conform articolului 21 aliniatele 1 şi 2 din Cod Penal;
- persoana a săvîrşit o faptă prejudiciabilă în stare de iresponsabilitate şi nu este necesară aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical;
- în cazul pregătirii unei infracţiuni uşoare reieşind din interpetarea “per a contrario” a dispoziţiei articolului 26 aliniatul 2 din Codul penal;
- în cazurile prevăzute de partea specială a Codului penal, cînd în anumite condiţii făptuitorul este liberat de răspundere penale.
- în cazul cînd Parlamentul refuză să încuviinţeze începerea urmăririi penale sau trimiterea în judecată a unui deputat potrivit legii cu privire la statutul deputatului în Parlament.
Totodată, (art. 285 CPP) urmărirea penală are loc şi în cazurile, cînd:
32
- Retragerea plîngerii prealabile de către victimă (partea vătămată) în cazurile prevăzute de articolul 276 precum şi împăcarea părţilor în cazurile prevăzute de articolul 276 al prezentului Cod şi articolul 109 aliniatul 1 din Codul penal constituie o manifestare de voinţă prin care cel bănuit sau învinuit este absolvit de răspunderea penală prin ordonanţa procurorului de încetare a urmăririi penale din iniţiativa sau la discreţia victimei infracţiunii.
- la legitima apărare, reţinera infractorului, starea de extremă necesitate, constrîngerea fizică sau psihică, riscul întemeiat
- în cazurile minorilor, tragerii la răspunderea administrativă, renunţării de bună voie la săvîrşirea infracţiunii
- autodenunţării etc- dacă persoana nu a atins vîrsta la care poate fi trasă la răspunderea penală- dacă persoana a comis infracţiunea fiind în stare de iresponsabilitate şi nu
este necesară aplicarea măsurilor cu caracter medicalÎncetarea urmăririi penale se dispune de procuror prin ordonanţă din oficiu
(adica la iniţiativa lui) sau la propunerea organului de urmărire penală. Totodată
procurorul ia măsuri de revocare a măsurii preventive şi măsuri de restituire a
cauţiunii, a altor măsuri în modul prevăzut de lege. Copia ordonanţei se înmînează
persoanelor interesate, explicîndule modul şi termenul de atac. Încetarea urmăririi
penale întotdeauna se dispune în privinţa unei persoane concrete.
2.2. Determinaţi particularităţile încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare
de scoaterea de sub urmărirea penală.
Încetarea UP poate avea loc pe temeiuri de reabilitare adică cu scoaterea respectivă a persoanei de sub UP. Cazurile prevăzute de articolul 275 punctele 1-3
1) nu există faptul infracţiunii; 2) fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune;3) fapta nu întruneşte elementele infracţiunii, cu excepţia cazurilor cînd infracţiunea a fost săvîrşită de o persoană juridică;
4) fapta nu a fost săvîrşită de învinuit bănuită; şi cazurile care înlătură caracterul penal al faptei arătate la articolul 35 din Codul penal sînt temeiuri de încetare a urmăririi penale cu scoaterea celui acuzat de sub urmărire penală.
Scoaterea persoanei bănuite sau învinuite de sub urmărire penală constituie o
hotărîre prin care se reabilitează această persoană dacă această soluţie se referă la
toate capetele de acuzare (bănuire). Soluţia dată se ia numai în faza urmăririi
penale, în faza judecării cauzei pentru asemenea temeiuri se dispune achitarea
persoanei. Persoana reabilitată prin actul de scoatere de sub urmărire penală este în
33
drept să înainteze o acţiune privind repararea prejudiciului moral şi material în
conformitate cu articolele 524, 525 al prezentului Cod şi în condiţiile prevăzute de
Lege. Prin scoaterea se sub urmărire penală integral încetează calitatea de bănuit
sau învinuit. Scoaterea de sub urmărire penală parţial (numai la un anumit capăt de
învinuire) constituie o schimbare a învinuirii care nu are drept urmare încetarea
procesului penal.
În cazul cînd scoaterea de sub urmărire penală este dispusă numai pentru un
învinuit (bănuit), numai pentru un capăt de acuzare sau pentru temeiul “fapta n-a
fost săvîrşită de acest bănuit sau învinuit” urmărirea penală continuă fie pentru alte
persoane, fie pentru alte fapte penale, fie pentru fapta respectivă dar în privinţa
altei persoanei. În asemenea cazuri se adoptă prin ordonanţă numai soluţia scoaterii
de sub urmărire penală.
În orice situaţie încetarea UP pentru temei de reabilitare va avea drept efect
revocarea măsurii prevetive de către procuror.
În legătură cu încetarea urmăririi penale procurorul soluţionează şi chestiunea
altor măsuri procesuale de constrîngere (de exemplu scoaterea bunurilor de sub
sechestru dacă asemenea bunuri există).
Totodată procurorul în legătură cu încetarea urmăririi penale soluţionează
chestiunile privind corpurile delicte conform articolului 161 prin ordonanţă, iar în
privinţa recuperării cheltuielilor judiciare se adresează cu un demers judecătorului
de instrucţie
2.3. Apreciaţi oportunitatea încetării urmăririi penale de către procuror pe temeiuri
de liberare de răspundere penală.
În conformitate cu noile modificări procurorul poate înceta UP pe temeiurile de
liberare de răpundere penală prevăzute de art. 53 CP RM. În urma acestor
modificării aceste prerogative au devenit nu numai unele exclusive pe care le poate
aplica numai instanţa de judecată ci şi procurorul la faza de UP. Aceste modificări
au drept scop eliberarea instanţelor de judecată de un volum mare de lucru pe care
în egală măsură le pot înfăptui şi procurorii. Discuţii în acest domeniu apar în
34
legătură cu obiectivitatea hotărîrilor procurorilor de liberare de răspundere penală
şi excluderea în asemenea cazuri a controluilui judidicar asupra unor asemenea
chestiuni importante. Un cotra argument în acest sens este şi posibilitatea părţilor
de a actaca această ordonaţă în instanţă la judecătorul de instrucţie. Dacă, asupra
temeinicie şi legalităţii unei asemenea hotărîri în ultimă instanţă se poate expune
judecătorul care o poate declara ca una nulă.
Subiectul III:
Cetăţenii Pascaru şi Murgudji au fost reţinuţi la 5 ianuarie 2004 ca bănuiţi în
comiterea infracţiunii de şantaj (art. 189, alin.2 al Codului Penal). După punerea
sub învinuire şi înaintarea acuzării pe 7 ianuarie procurorul a înaintat demers
privind aplicarea arestării preventive. În cauză a fost înaintată acţiune civilă de
către partea vătămată Rusu în sumă de 5 mii de lei pe care învinuiţii nu o
recunoşteau. La examinarea demersului la 8 ianuarie a fost înaintată şi o cerere
privind aplicarea liberării provizorii pe cauţiune. Examinând demersul, judecătorul
de instrucţie a acceptat cererea şi a eliberat peroanele stabilindu-le termen de până
la 10 ianuarie ca să depună la contul instanţei de judecată o sumă de 400 unităţi
convenţionale fiecare.
La 11 ianuarie organul de urmărire a efectuat o percheziţie la domiciliul lui
Pascaru. Ca motiv au servit declaraţiile unui martor depuse la 6 ianuarie că la
învinuit sunt documente care au importanţă pentru cauza penală. La percheziţie au
participat ofiţerul de urmărire penală şi doi poliţişti. Ofiţerul de urmărire nu a
solicitat autorizaţia judecătorului de instrucţie considerând că este delict flagrant,
dar a anunţat în termen de 10 ore judecătorul de instrucţie.
La examinarea cauzei care a avut loc la 15 martie instanţa a indicat că
documentele obţinute în urma percheziţiei nu pot fi recunoscute ca probe,
propunându-i procurorului să renunţe la proba dată şi să solicite dosarul din
instanţă. Procurorul a refuzat propunerea judecătorului, iar instanţa a pronunţat
sentinţă de achitare privind nedovedirea vinovăţiei.
35
Procurorul a atacat sentinţa solicitând condamnare. Instanţa de apel a respins
apelul procurorului dar a constatat că în asemenea situaţie nu a fost dovedit faptul
infracţiunii pronunţând o decizie de achitare reieşind din inexistenţa faptului
infracţiunii.
Depistaţi erorile comise pe parcursul procesului.
Liberarea provizorie pe cauţiune a persoanei deţinute nu poate avea loc dacă
nu este asigurat repararea prejudiciului cauzat de infracţiune. În situaţia dată
învinuiţii nu au recunoscut acţiunea civilă şi nu au reparat dauna cauzată.
Judecătorul nu este în drept să propună procurorului, să renunţe la probe, el
este în drept doar să se expună asupra pertineţei şi concludenţei probelor dîn o
apreciere corespunzătoare.
În situaţia dată nu pot fi aplicate prevederile procedurii de UP şi judecare a
unor infracţiuni flagrante deoarece infr flagrantă este infr descoperită în momentul
comiterii ei.
Test 50
Subiectul I: Abuzul de putere sau abuzul de serviciu
1.1.Determinaţi momentul de consumare a infracţiunii prevăzute la art.327 CP RM.
Consumarea infractiunii se considera in cazul in care, in urma actiunii sau
inactiunii faptuitorului, au survenit urmarile indicate in lege sau lezarea unui
drept al persoanei fizice sau juridice. In urma comiterii acestei infractiuni se
provoaca daune materiale adica este o infarctiune materiala iar , in calitate de
urmari ale acestei infractiuni legea prevede si cauzarea daune considerabile dr-lor
si intereselor legale ale p.f.sau p.j.
Se considera consumata odata cu primirea unui beneficiu material pentru
solutionarea unor probleme abuzind de functia sa de raspundere , cauzarea de
daune intereselor publice.
36
1.2. Determinaţi cinci asemănări dintre infracţiunea de abuz de putere sau abuz de
serviciu (art.327 CP RM) şi infracţiunea de exces de putere sau depăşire a
atribuţiilor de serviciu (art.328 CP RM ).
1.Fac parte din ace;asi grup de infractiuni: Infractiuni comise nemijlocit de
catre persoanele cu functie de raspundere./ subiectii
2.Obictul juridic special: relaţiile referitoare la buna desfăşurare a activităţii
legale a organelor puterii de stat,autorităţilor publice centrale şi locale, sau a
subdiviziunilor acestora.
3.Subiectul: Persoana cu functie de raspundere.
4.Latura subiectiva: Intentia directa.
5.cosecintele social periculoase: cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.6.constructia componentei de infractiuni ambele sunt materiale
1.3. Argumentaţi dacă trebuie sau nu modificată următoarea expresie din dispoziţia
art.327 CP RM: „dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor
ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice”.
Da deoarece e incalcat principiul legalitatii al2 art 3 CP adica are loc o
interpretare extensiva defavorabila si aplicarea legii penale prin analogie e interzisa.
Neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a unui act de către făptuitor
trebuie sâ
aibâ neapărat la bază un interes material ori alte interese personale, dacă aceste
acţiuni
sau inacţiuni au cauzat daune considerabiie intereselor publice sau drepturilor şi
intere-
selor ocrotite prin lege ale persoanelor fizice sau juridice. Dacă aceste urmări
lipsesc, nu
poate fi vorba de răspundere penală.
Interesele generale ale societăţii, încălcarea drepturilor constituţionale ale
cetăţenilor,
crearea obstacolelor sau tulburârilor în activitatea organelor puterii şi a aitor
instituţii
37
publice, încălcarea ordinii de drept, tăinuirea infracţiunilor săvârşite etc. sunt
considerate
obiective asupra cârora se orientează acţiunile de cauzare de daune în proporţii
considera-
bile intereselor publice.
Sfera intereselor pe care le poate exprima activitatea persoanei în concordanţă
cu interese-le generale ale societăţii, pe care legea le recunoaşte şi le garantează, este
destul de amplă (dreptul la proprietate, dreptul la viaţă, dreptut la apărare, dreptul
la siguranţa personală, dreptul la libera asociere, dreptul la ocrotirea sănătăţii,
dreptul la învăţătură, libera con-curenţă, libertaîea conştiinţei etc.) şi le consideră
daune în proporţii considerabile cauzate drepturilor şi intereselor ocrotite de lege
ale persoanelor fizice sau juridice.
Motivul este un element obligatoriu al acestei infracţiuni şi poate fi material
sau poate
urmări alt interes personal.
Prin interes material se înţdege ideea prin care făptuitorul urmăreşte scopul de
a dobândi
bunuri materiale, bani sau alte avantaje patrimoniale în folosul său prin
îndeplinirea sau
neîndeplinirea abuzivă a atribuţiilor sate de serviciu, dacă aceasta nu cade sub
incidenţa
coruperii pasive.
Prin alte interese personale se înţelege dorinţa făptuitorului de a avea alte
avantaje, ne-
patrimoniale, prestări servicii, acceptare de funcţii sau protecţie de serviciu,
susţinere
profesională sau de a-şi ascunde incompetenţa etc, dacă aceasta nu cade sub
incidenţa
coruperii pasive.
38
Subiectul II: Procedura în cauzele privind minorii
2.1. Descrieţi circumstanţele care urmează a fi stabilite în cauzele privind minorii.
O circumstanta deosebita consta in stabilirea virstei minorului.Aceasta este important p/u a stabili personalitatea banuitului si invinuitului, p/u a constata daca este persoana pasibila de tragerea la rasp penala la moment comiterii infractiunii,daca a implinit 14 sau 16 ani, de a aplica corect legislatia procesual penala, de a lua in consideratie calitatile social- psihologice ale personalitatii la efectuarea anumitor actiuni procesuale, inclusiv asigurarea participarii pedagogului, reprezentantului legal si alte particularitati. Instanta este obligata sa stabileasca exact virsta delincventului minor prin intermediul certificat de nastere, buletin de identitate etc.Constatarea datelor ce tin de conditiile in care traieste si se educa minorul, nivelul psihic de dezvoltare si alte circumstante care caracterizeaza personalitatea este necesara p/u cercetarea sub toate aspectele a starii fizice si psihice a minorului, a nivelului dezvoltarii intelectuale si morale, a caracterului lui.La constatarea conditiilor in care traieste si este educat minorul trebuie de luat in consideratie si imprejurarile de educare sau circumstantele de educare din familie, locul de munca al parintilor, daca invinuitul are o anumita proprietate, salariu, relatiile dintre parinti si membrii familiei. Totodata sunt stabilite si conditiile si locul de invatatura al minorului, reusita , comportamentul, prietenii, aplicarea sau nu a unor masuri educationale si motivul aplicarii. In cauzele din categoria infractorilor minori urmeaza sa fie minutios cercetate motivele si scopul savirsirii infractiunii de catre minor,acestea urmind sa fie indicate in sentinta in mod obligatoriu.
2.2. Stabiliţi condiţiile de aplicare faţă de minor a măsurilor procesuale cât şi modul
de efectuare a acţiunilor procesuale cu participarea minorilor.
Potrivit art.10 Regulilor de la Beijing din clipa in care un minor este arestat , sunt informati parintii sau tutorele imediat sau daca aceasta nu este posibil , in cel mai scurt timp.Pct.15 al Rec 2003 stabileste ca in cazul in care minorii se afla sub arestul politiei , se va lua in considerare statutul lor de minori, virsta , gradul de vulnerabilitate si de maturitate. Ei trebuie informati d/e dr-le si garantiile lor in mod prompt si intr-o maniera foarte accesibila. Atit prin reglementarea nationala cit si cea in-la in materia dr-lor copilului denota faptul ca acestia indiferent de faptele comise trebuie respectate dr-le si garantiile legale si de aplicat proceduri speciale. La solutionarea chestiunii privind aplicarea masurii preventive in primul rind se pune in discutie posibilitatea transmiterii minorului sub supraveghere. Retinerea sau arestarea minorului poate avea loc doar in cazul savirsirii unor infractiuni grave, deosebit de grave sau exceptional de grave. Despre retinerea sau arestarea preventiva a minorului se instiinteaza imediat parintii sau alti reprezentanti legali. Doar in cazurile cind este imposibila aplicarea unor asemenea masuri preventive se examineaza chestiunea privind aplicarea unei alte masuri non privative de libertate. Doar in cazuri exceptionale cind o masura nonprivativa de libertate este imposibil de aplicat , se inainteaza demers judecatorului de instructie. In demers trebuie sa fie mentionat faptul ca aplicarea unei masuri nonprivative de libertate este imposibila , aducindu-se argumente incontestabile la necesitatea aplicarii arestului. Retinerea minorului de regula se efectueaza in timp de zi doar in cazuri falgrante pe timp de noapte.
39
Durata audierei nu poate depasi 2 ore fara intrerupere si de 4 ore pe zi. Este necesar si obligatoriu sa participe aparatorul ,pedagogul la audiere la u.p. si examinarea cauzei.Modul de efectuarea a actiunilor procesuale cu participarea minorilor se va efectua conform legii procesual penale si dreptului international in materia respectiva cu respectarea si garantarea tuturor dr-lor si lib-lor fundamentale.
2.3. Apreciaţi necesitatea unei proceduri speciale în privinţa minorilor.
Consider binevenita procedura speciala in privinta minorilor deoarece acestia de cele mai dese ori nu-si dau seama de caracterul de prejudiciabilitate al faptei comise sau din diferite motive sunt predispusi la incalcarea legii fara a constientiza lucrurile si consecintele care vor surveni. Astfel este oportuna aceasta procedura din motivul ca sedinta este inchisa p/u apararea intereselor minorului. De asemenea prezenta obligatorie a reprezentantului legal , a pedagogului , a psihologului are scop de a nu forma in jurul minorului un cimp de teama.Multe din actiunile procesuale se realizeaza conform procedurii generale ,insa cu derogari de la aceasta regula intervin datorita subiectului infractiunii care este minor si se vor aplica careva masuri specifice procedurii date. Dat fiind faptul ca delincventa juvenila este un fenomen care are radacini veki si reprezinta o problema globala este si logic si necesar ca in caz de comitere a unor infractiuni de catre acestia sa existe o procedura aparte p/u subiectii respectivi. Deoarece nu putem plasa minorul la acelasi nivel de dezvoltare fizica , psihica,sociala cu un matur. Din aceste considerente este laudabil faptul ca se incearca implementarea si reglementarea unor proceduri speciale deoarece de acest lucru are nevoie fiecare stat p/u a putea raspunde necesitatilor populatiei in caz de incalcare a legii. Aspectele deosebit de importante a reglementării actuale sunt îndreptate spre asigurarea şi întărirea garanţiilor procesuale ale minorilor, asigurarea participării apărătorului, psihologului, pedagogului, a termenului de audiere, etc. Nerespectarea cerinţelor în ceea ce priveşte asigurarea cu apărător se consideră încălcare esenţială a legii de procedură penală.
Subiectul III:
Andrei, în vârstă de 29 ani, este bănuit de săvârşirea sustragerii
ehipamentelor pentru tehnica de calcul.
Un ofiţer de poliţie care s-a prezentat drept vânzător într-o companie ce se
ocupă cu comercializarea computerelor i-a propus lui Andrei să sustragă împreună
mai multe computere de la compania la care acesta activa. Andrei a acceptat
propunerea. Conţinutul conversaţiei a fost înregistrat sonor de către ofiţerul de
poliţie şi ,evident, că despre aceasta nu a avut cunoştinţă cel instigat.
În locuinţa lui Andrei de către colaboratorii de poliţie au fost instalate
dispozitive electronice de captare a sunetelor şi imaginii. Discuţiile lui Andrei,
40
inclusiv şi cele avute la locul de lucru, au fost interceptate. La faza iniţială
supravegherea era dusă conform unei proceduri de urgenţă, cu autorizarea
procurorului. Judecătorul de instrucţie a fost informat despre decizia procurorului
după 20 ore.
La 13 iunie 2005 Andrei este reţinut. Pentru a fi adus la secţia de poliţie i-
au fost puse cătuşe. La momentul reţinerii i-a fost lezată demnitatea umană prin
mai multe insulte, în special a fost afectat de afirmaţiile, precum că toţi hoţii şi
bandiţii sunt de naţionalitate romi. Pe lângă ofensele verbale, cel reţinut avea şi
suferinţe fizice (cătuşele fiindu-i puse strâns îi provocau o durere insuportabilă,
mâinile i se învineţise). Odată reţinut, el a fost transportat la IDP (izolator de
detenţie preventivă) de pe lângă Comisariatul General de Poliţie al mun. C.
Andrei se plânge că la IDP a fost deţinut timp de 4 ore într-o celulă rece şi
întunecoasă cu scopul de a-l determina să facă declaraţii incriminatoare. La 15 iunie
2005 de către judecătoria sect. C., mun. C. pe numele lui Andrei este eliberat un
mandat de arestare preventivă pe un termen de 10 zile, în calitate de motiv fiind
invocate “...el este învinuit în comiterea unei infracţiuni grave, că oricine, cui i s-ar
incrimina o astfel de faptă, ar putea să se eschiveze de la urmărirea penală şi, că
bănuitul Andrei ar putea să împiedice desfăşurării urmăririi penale”.
La 24 iunie 2005 Andrei este adus în faţa judecătorului de instrucţie,
judecătoria sect. C., mun. C. unde procurorul a solicitat prelungirea măsurii
arestării preventive pentru încă 30 zile. Apărătorul lui Andrei a solicitat
respingerea demersului procurorului privind prelungirea arestării preventive,
invocând starea precară de sănătate a justiţiabilului (Andrei suferă de astmă) şi
faptul că la dosar nu există careva probe care ar duce la concluzia indubitabilă că
Andrei s-ar putea eschiva de la urmărirea penală sau ar putea împiedica bunul
mers al urmăririi penale. Judecătorul de instrucţie a dispus respingerea demersului
procurorului ca fiind nefondat şi a aplicat faţă de Andrei arestul la domiciliu.
Apreciaţi legalitatea încheierii judecătorului de instrucţie. Depistaţi erorile
procesuale.
41
- instalarea la domiciliu a dispozitivului de captare a sunetelor şi imaginilor se permite numai cu autoriz.judecăt. de instrucţie
- n-a fos întocmit pr.verb. de reţinere conf.legislaţiei proc.penale , mai mult de 3 ore
- arestul nu e motivat conf. Legisl.pr.penale- prelung. Arestului putea fi cerută pe încă 20 zile- dat iind faptul că Andrei e bolnav e permite arestul la domiciliu, însă judec. De
instrucţie n-a numit restricţiile.
Test 5
Subiectul I: Starea de extremă necesitate
1.1. Relataţi despre noţiunea şi locul stării de extremă necesitate în sistemul cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei.Conform art 38 este în stare de extrema necesitate persoana care savîrseste
fapta pentru a salva viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altei persoane
ori un interes public de la un pericol iminent care nu poate fi înlaturat altfel.
Inca din antichitate se spunea „necesitas non habet legem”, in sens ca acolo
unde domina starea de extrema necesitate nu mai exista loc pentru lege, faptele nu
se pedepsesc.
Actiunile legate de inlaturarea unui pericol pot fi indeplinite de catre absolut
toti cetatenii, aici fiind vorba, de fapt, de un drept si nu de o obligatie a acestora.
Exista insa o categorie de persoane carora indeplinirea actiunilor de inlaturare a
pericolului constituie o obligatie(medici, politisti). Fapta savirsita in stare de
extrema necesitate nu constituie infractiune, deoarece nu este savirsita cu vinovatie,
persoana actionind din necesitate si in vederea comiterii unei fapte prevazute de
legea penala.
In cazul starii de extema necesitate suntem in prezenta situatiei in care
pericolul ameninta o valoare sau un interes public aparat de lege si pentru
inlaturarea acestuia se cauzeaza un prejudiciu unei alte valori, care la fel este
aparata de lege. Daca in asemenea conditii persoana provoaca o dauna mai mica in
42
raport cu urmarea care sar fi putut produce, suntem in prezenta starii de extrema
necesitate.
1.2. Analizaţi condiţiile în care acţiunea comisă în stare de extremă necesitate este legală.Starea de extrema necesitate implica doua laturi:
- Pericolul - Salvarea de la pericol
Conditiile privind pericolul:
a) Trebuie sa fie iminent – este prima conditie pe care trebuie sa o realizeze pericolul, ceea ce inseamna ca acesta ameninta cu producerea sa, este in imediata apropiere a imfaptuirii sale fara a mai fi posibila luarea unor masuri de preintimpinare a sa.b) Pericolul sa ameninte valorile indicate in art 38 alin 2. – valorile sociale care pot forma obiectul actiunii de salvare in cazul starii de extrema necesitate sunt expres si limitativ prevazute de lege. Acestera sunt: viata, integritatea corporala sau sanatatea persoanei sau a alteia si interesul public.c) Pericolul sa fie inevitabil – aceasta presupune ca pericolul nu poate fi inlaturat decit prin savirsirea unei fapte prevazute de legea penala, adica prin sacrificarea altei valori protejate de lege.
Conditiile privind actul de salvare:
a) Sa se realizeze prin savirsirea unei fapte prevazute de legea penala – este prima conditie ce se refera la actul de salvare si inseamna ca, pentru a se pune problema inlaturarii caracterului penal al unei fapte comise in stare de extrema necesitate, este absolut necesar ca acea fapta sa fie prevazuta de legea penalab) Sa fi constituit singurul mijloc de inlaturare a pericolului si sa fi fost necesara pentru inlaturarea lui – aceasta conditie rezulta expres din continutul al 2 art 38 CP RM , care prevede ca pericolul iminent nu putea fi inlaturat altfel decit prin savirsirea acelei fapte. Daca faptuitorol avea posibilitatea sa inlature pericolul si prin alte mijloace, fara a savirsi o fapta prevazuta de legea penala, acesta este obligat sa aplice celelalte metode existente, cu conditia ca sia dat seama de aceasta.c) Sa nu fi cauzat urmari vadit mai grave decit cele ce sarfi produs in cazul neinlaturarii pericolului – prin aceasta conditie, legea a impus o anumita limita a actiunii de salvare, a fixat o anumita proportie intre prejudiciul cauzat si cel evitat. Daca faptuitorul si-a dat seama ca prin fapta sa provoaca urmari vadit mai grave decit cele care sar fi putut produce in caz ca pericolul nu era inlaturat, el nu va mai actiona sub imperiul starii de extrema necesitate, urmind sa raspunda penal potrivit legii.
1.3. Decideţi asupra asemănărilor şi deosebirilor dintre legitima apărare şi starea de extrema necesitate.Asemanarile:
43
Ambele sunt reglementate atit de CP cit si de C contraventional.
Ambele au scopul de a inlatura un pericol.
Inlaturarea pericolului presupune savirsirea unei fapte prevazute de legea
penala.
Ambele au scop ca persoana sa se apere.
Ambele institutii presupune reactionarea la un pericol.
Ambele au acelasi caracter juridic – exclud raspunderea penala.
Deosebirile:
Legitima aparare apare de la un atac uman, extrema necesitate apare datorita
unui pericol(natura).
La legitima aparare prejudiciul e cauzat agresorului, la extrema necesitate
prejudiciul e cauzat altor persoane.
La legitima aparare respingerea atacului nu e unicul mijloc, la extrema
necesitate actiunea de inlaturare a pericolului trebuie sa fie unicul mijloc.
La legitima aparare dauna cauzata atacatorului poate fi mai mare, la extrema
necesitate dauna cauzata trebuie sa fie mai mica decit cea cauzata.
Subiectul II. Suspendarea condiţionată a urmăririi penale şi liberarea de răspundere
penală
2.1. Numiţi cauzele şi condiţiile cînd este posibilă suspendarea condiţionată a urmăririi
penale cu liberare ulterioară de răspundere penală.
Suspendarea condiţionată a urmăririi penale cu liberarea ulterioară de
răspunderea penală poate fi aplicată în privinţa unei persoane care a fost pusă sub
învinuire pentru o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă, care îşi recunoaşte
vinovăţia, nu prezintă pericol social şi poate ca să fie reeducată fără ca săi fie
aplicată pedepsă penală.
Suspendare condiţionată a pedepsei nu poate să fie aplicată faţă de persoanele
care au antecedente penale, sunt dependente de alcool sau droguri, deţin funcţii de
răspundere şi au comis infracţiunea făcînd abuz de serviviu, persoanele care au
44
comis infracţiuni contra securităţii statului, şi în privinţa persoanelor, care n-au
reparat paguba cauzată în urma infracţiunii.
Totodată, în privinţa persoanei, se stabilesc una sau mai multe condiţii şi
anume: să nu părăsească localitatea unde are domiciliu; să comunice organului de
urmărire penală orice schimbare de domiciliu; să nu săvîrşească infracţiuni sau
contravenţii; să continuie lucrul sau studiile.
2.2. Analizaţi particularităţile procedurii de suspendare condiţionată a urmăririi penale.
Pînă ca procurorul să adopte hotărîrea de suspendare condiţionată, acesta se
convinge că urmărirea penală este completă, a fost desfăşurată legal. În caz că
depistează încălcări, restituie cauza OUP pentru a înlătura lacunele. Procurorul
suspendă condiţionat urmărirea penală prin ordonanţă, care se confirmă de
procurorul ierarhic superior prin rezoluţie (o confirmă dacă consideră că este
legală). După confirmare, ordonanţa se aduce imediat la cunoştinţa învinuitului, de
către procurorul care a emis-o. Învinuitului i se explică de procuror conţinutul
ordonanţei şi îl preîntîmpină, că dacă nu va respecta condiţiile, cauza penală va fi
expediată în judecată. Învinuitul semnează ordonanţa, de asemenea o semnează şi
apărătorul, reprezentantul învinuitului dacă acesta este minor. Procurorul anunţă
partea vătămată despre emiterea acestei ordonanţe, partea civilă şi reprezentanţii
lor legali. Totodată le explică că aceştea au dreptul de a primi copia acestei
ordonanţe şi de a o contesta. Suspendarea condiţionată are un termen de 1 an. Dacă
pînă la expirarea la 1 an a încălcat obligaţiile stabilite în privinţa lui, sau a mai
comis o infracţiune, procurorul soluţionează chestiunea de conexare a dosarelor
penale şi trimite cauzele în judecată (poate şi să nu se conexeze, să fie expediate în
judecată separat). Dacă însă învinuitul în perioada de 1 an a respectat toate
condiţiile, atunci procurorul înaintează un demers judecătorului de instrucţie cu
propunerea de a libera de răspunderea penală persoana. Judecătorul numeşte data
examinării şi ia una din următoarele soluţii: 1) acceptă demersul, liberează
persoana de răspundere penală şi încetează procesul sau 2) respinge demersul. În
cazul respingerii, procurorul trimite cauza în judecată cu rechizitoriu.
45
2.3. Apreciaţi oportunitatea dreptului discreţionar al procurorului în procedura dată.
Consider, că procedura discreţionară exercitată de către procuror în
procedura penală este oportună, deoarece, reieşind din personalitatea infractorului,
acestuia i se mai acordă o şansă de a se isprăvi, fără a fi atras la răspunderea
penală. Cu atît mai mult, că dreptul procurorului în procedura dată este limitat,
acest drept fiind sub controlul judecătorului de instrucţie, deoarece după expirarea
termenului de 1 an de zile, demersul procurorului este aprobat de către judecătorul
de instrucţie.
Subiectul III:
Colesnic manifesta o atitudine neomenoasă faţă de mama ei. Ştiind că ultima
nu se poate deplasa, fără ajutor străin, prin apartament, ea pleca de acasă pentru 2-
3 zile, lăsînd-o pe bolnavă fără mîncare. Fiind acasă, Colesnic nu-i dădea mamei sale
nimic decît pîine şi ceai. În rezultat, la aceasta din urma s-a dezvoltat distrofia
generală a organismului care a generat o boală psihică cronică. Atitudinea faţă de
mama sa era motivată de Colesnic în felul următor: mama sa nu s-a ocupat de
educaţia ei în copilărie, ducea un mod de viaţă depravat şi nu merită un alt fel de
tratament la bătrîneţe.
Efectuaţi aprecierea juridică a faptei lui Colesnic. Argumentaţi răspunsul.
În situaţia dată suntem în prezenţa unei fapte prevăzute la art 163 CP RM,
adică lăsarea în primejdie. Lăsarea, cu bună-ştiinţă, fără ajutor a unei persoane
care se află într-o stare periculoasă pentru viaţă şi este lipsită de posibilitatea de a se
salva din cauza vîrstei fragede sau înaintate, a bolii sau a neputinţei, dacă cel
vinovat ştia despre primejdie şi a avut posibilitatea de a acorda ajutor părţii
vătămate fie că el însuşi a pus-o într-o situaţie periculoasă pentru viaţă.
Colesnic în virtutea obligaţiilor legale, raporturilor familiale de rudenie, pe
care o are faţă de mama sa, trebuia să-i porte grijă. Acţiunile cet. Colesnic cad sub
incidenţa art 163 CP. CU pivire la atitudinea în general, faţă de mama sa
(nealimentarea corespunzătoare care a dus la îmbolnăvire gravă a mamei sale)
46
aceste acţiuni nu cad sub incidenţa nici unei norme penale. Aceste acţiuni vor avea
drept urmare instituirea unor sancţiuni de altă natură juridică. (civilă)
Test 49
Subiectul I: Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării
1.1.Caracterizaţi amnistia şi graţierea.(art 107 si 108)
Amnistia este o maodalitate de liberare de raspundere penala si pedeapsa
penala. In acest sens amnistia este un act de clementa al puterii legiutoare , acordat
prin lege organica , privind unele infractiuni savirsite anterior datei prevazute in
actul normativ , si care are ca efect inlaturarea raspunderii penale, a executarii
pedepsei, precum si a altor consecinte ale condamnarii. Amnistia reprezinta o
renuntare din partea puterii publice la aplicarea raspunderii si pedepsei penale p/u
restabilirea ordinii de drept incalcate, constituind atit un act politic cit si juridic.
Amnistia se infatiseaza ca o institutie juridica compllexa ce cuprinde atit norme
juridice de drept constitutional cit si norme de drept penal. Amnistia nu are efcte
asupra masurilor de siguranta si asupra drepturilor persoanei vatamate.Amnistia
este act de clementa al puterii legiuitoare.
Amnistia generala- cind priveste toate infractiunile savirsite pina la data
acordarii ei,indiferent de natura,gravitate etc si amnistia special-acordindu-se
pentru anumite infra.
Amnistia conditionata de anumite conditii pentru acordarea acesteia si
amnistia neconditionata.
(1) Graţierea este actul prin care persoana condamnată este liberată, în tot sau
în parte, de pedeapsa stabilită ori pedeapsa stabilită este comutată.
(2) Graţierea se acordă de către Preşedintele Republicii Moldova în mod
individual.
(3) Graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare, cu excepţia
cazului în care se dispune altfel prin actul de graţiere.
(4) Graţierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor
persoanei vătămate. Gratierea are ca obiect pedepsele principale aplicate de
47
instanta de judecata , a caror executare este inlaturata in total sau in parte, sau care
sunt comutate.
Gratierea poate fi colectiva si individuala, conditionata si neconditionata,
toatala si partiala.
1.2.Determinaţi reieşind din prevederile legii penale momentul stingerii
antecedentelor penale.
Antedentele penale reprezinta o stare juridica a persoanei ce apare din
momentul raminerii definitive a sentineti de condamnare, generind consecinte de
drept nefavorabile pentru condamnat pina la momentul stingerii antecedentelor
penale sau reabilitarii.art 110 cp
Existenta antecedentelor penale constituie reale obstacole in procesul
resocializarii fostilor condamnati. De aceea in toate legislatiile moderne au fost
inscrise dispozitii care limiteaza in timp atare situatii, asa incit, dupa un anumit
interval de timp de la terminarea axecutarii pedepsei, fostul condamnat sa fie repus
in drepturile sale. Persoana condamnata nu poate fi considerata ca avind
antecedenta penale pe intreaga viata. Aceasta opinie resa din continutul principiului
umanismului. Se considera ca constiinta condamnatului are capacitatea de a se
indrepta sub influenta pedepse.
(1) Se consideră momentul stingerii antecedente penale persoanele care sunt:art 111Cpa) liberate de pedeapsă penală;b) liberate, potrivit actului de amnistie, de răspunderea penală;c) liberate, potrivit actului de amnistie sau graţiere, de executarea pedepsei pronunţate prin sentinţa de condamnare;d) condamnate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei dacă, în termenul de probă, condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu a fost anulată;e) condamnate la o pedeapsă mai blîndă decît închisoarea – după executarea pedepsei;g) condamnate la închisoare pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave – dacă au expirat 2 ani după executarea pedepsei;h) condamnate la închisoare pentru săvîrşirea unei infracţiuni grave – dacă au expirat 6 ani după executarea pedepsei;i) condamnate la închisoare pentru săvîrşirea unei infracţiuni deosebit de grave – dacă au expirat 8 ani după executarea pedepsei;j) condamnate la închisoare pentru săvîrşirea unei infracţiuni excepţional de grave – dacă au expirat 10 ani după executarea pedepsei.
48
(2) Dacă condamnatul, în modul stabilit de lege, a fost liberat înainte de termen de executarea pedepsei sau partea neexecutată a pedepsei i-a fost înlocuită cu o pedeapsă mai blîndă, termenul stingerii antecedentelor penale se calculează pornindu-se de la termenul real al pedepsei executate, din momentul liberării de executarea pedepsei principale şi complementare.(3) Stingerea antecedentelor penale anulează toate incapacităţile şi decăderile din drepturi legate de antecedentele penale.
1.3. Decideţi asupra instituţiei reabilitării judecătoreşti.
Reabilitarea judecatoreasca este o forma de reabilitare care se acorda la
cererea condamnatului , pe calea unei unei proceduri speciale , de catre instanta de
judecata, in conditiile aratate de lege.
Spre deosebire de reabilitarea de drept(stingerea antecedentelor penale)
reabilitarea judecatoreasca nu este obtinuta in mod automat, ci numai prin
interventia organelor judecatoresti. Conform prevederilor art.112 CP - (1) Dacă
persoana care a executat pedeapsa penală a dat dovadă de o comportare
ireproşabilă, la cererea sa, instanţa de judecată poate anula antecedentele penale
pînă la expirarea termenelor de stingere a acestora. Procedura de reabilitare
judecatoreasca este pornita doar la cererea persoanei care executa pedeapsa si nu
poate fi initiata din oficiu sau la cererea altor persoane sau institutii. Reabilitarea
judecatoreasca reprezinta anumite trasaturi caracteristice prin care se deosebeste
de alte institutii(amnistia , gratierea,prescriptia) : - fiind o cauza care face sa
inceteze interdictiile , decaderile si incapacitatile care ecurg din condamnare,
reabilitarea judecatoreasca produce efecte in personam, - reabilitarea jud este
indivizibila in sensul ca nu poate fi obtinuta numai p/u o parte dintre condamnarile
suportate de o persoana. – reabilitarea judecatoreasca poate fi obtinuta p/u orice
condamnare, - reabilitarea judecatoreasca produce efecte numai p/u viitor.
Institutia respectiva are o importanta deosebita ca si celelalte institutii din
considerentul ca ofera posibilitatea celor detinuti daca au respectat careva conditii
vor cere aceasta reabilitare de la instanta de judecata.Conditiile ca detinutul sa
poata cere reabilitare judecatoreasca sunt – condamnatul nu a comis o alta
infractiune, - a expirat cel putin o jumatate din termen prev de art111 ali (1si2), -
49
condamnatul a avut o comportare ireprosabila. Prin urmare scopul legii penale este
de a apara de a educa persoana precum si de a preveni comiterea de noi infractiuni,
si odata aplicate aceste institutii isi fac efectul daca se respecta legislatia in vigoare.
Subiectul II: Pornirea urmăririi penale
2.1 Definiţi noţiunea şi importanţa pornirii urmăririi penale.
Uramrirea penala este activitatea obligatorie a procesului penal care consta in
colectarea probelor necesare cu privire la existenta infractiunii, la identificarea
faptuitorului, p/u a se constata daca este sau nu cazul sa se transmita cauza penala
in judecata in conditiile legii si p/u a se stabili raspunderea acestuia. Urmarirea
penala constituie o activitate necesara si sub aspectul ocrotirii celor nevinovati cit si
aducerea adevarului in vizorul societatii si asigurarea respectarii dr-lor si lib-lor
cetatenesti. Inceperea u.p. constituie un fapt juridic important ce marcheaza
declansarea unui proces penal si care presupune ca organele competente de stat au
cunostinta de savirsirea unei infractiuni si se intreprind toate actiunile prevazute de
lege in scopul constatarii acestei fapte prejudiciabile. Pe de o parte inceperea u.p.
marcheaza declansarea procesului penal, iar pe de alta parte , ea implica drepturi si
obligatii specifice atit p/u organele de u.p. cit si p/u ceilalti participanti. Inceperea
u.p. este unul din temeiurile juridice care justifica efectuarea actiunilor procesuale
si aplicarea masurilor procesuale ce limiteaza dr-le si lib-le persoanei.
2.2 Analizaţi circumstanţele care exclud urmărirea penală
Art.275 CPP –prevede expres circumstantele care exclud u.p. Acestea sunt :
a) nu exista faptul infractiunii – ex. exista decesul unei persoane dar nu este
rezultatul faptei umane, ci al unor factori naturali sau al actiunilor persoanei
decedate.(exsinucidere, accident de munca). Aici se include si fapt ca organele sun
instiintate d/e moartea unei persoane dar ea este in viata. Art.51 CP fapta
prejudiciabila savirsita este temei real al raspunderii penale , inexistenta faptei
exclude rasp.penala si respectiv exclude pornirea sau desfasurarea u.p. ;
50
b) fapta nu este prevazuta de legea penala – este temei ce rezulta din principiul
legalitatii incriminarii prev de art.3 CP ,nullum crimen sine lege- nu exista
infractiune fara lege). Astfel nici o persoana nu poate fi trasa la raspundere penala
p/u o fapta care la momentul savirsirii ei nu era prevazuta de lege ca infractiune.
Aici se atribuie si situatia dezincriminarii astfel daca la momentul savirsirii fapta
era prevazuta de legea penala ca infractiune dar la moment sesizarii o.u.p. sau in
cursul u.p. intervin modificari in legea penala care inlatura caracterul infractional
al faptei prin metoda dezincriminarii se va refuza inceperea u.p. sau dupa caz se va
scoate persoana de sub u.p. etc.
c) fapta nu intruneste elementele infractiunii – cu exceptia cazurilor cind a fost sav
de o p.j. – este temei de neincepere a u.p. sau de scoatere de sub u.p. existind o
anumita fapta dar care nu se incadreaza intr-o componenta concreta a infractiunii.
Elementele componente ale infractiunii sunt obeict, subiect, latura obiectiva si
latura subiectiva. In cazul cind un element al infractiuniil lipseste ori nu poate fi
constatat referitor la fapta unei persoane si se exclude posibilitatea savirsirii acestei
fapte de catre alta persoana, se dispune scoaterea de sub u.p. si incetarea u.p. in
cauza data. La temeiul dat se refera si situatia in care fapta este savirsita fara
vinovatie art.20 CP.
d) a intervenit termenul de prescriptie sau amnistie – este aplicabil mai mult dupa
inceperea u.p. fiind dispusa incetarea u.p. sau clasarea cauzei penale(in cazul
expirarii termenului de prescrpitie). A intervenit termenul de prescriptie trebuie
inteles in sensul ca a expirat termenul prescriptiei tragerii la raspundere penala. In
faza de u.p. procurorul dispune incetarea u.p. in cazul constatarii faptului ca expirat
termen de prescriptie de 2 ani p/u infractiuni usoare, 5 ani p/u infractiuni mai putin
grave, 12 ani p/u infractiuni grave, deosebit de grave depasete 12 ani . In cazul cind
faptuitorul este cunoscut se dispune incetarea u.p. conform art.285 iar daca
faptuitorul nu este cunoscut se dispune clasarea cauzei penale conform art.286 CPP.
Temeiul expirarea termenului de prescriptie tragerii la rasp penala se aplica numai
in cazul constatarii cu certitudine a zilei savirsirii infractiunii
51
e) a intervenit decesul faptuitorului cu exceptia cazurilor de reabilitare – este un
impediment in desfasurarea proces penal datorita faptului imposibilitatii aplicarii
rasp penale, care este strict individuala conform arrt.6 CP.Daca decesul
faptuitorului a survenit dupa inceperea u.p. se dispune incetarea u.p. Daca deces
faptuitorului a survenit pina la inceperea u.p. se dispune solutia neinceperii u.p. Nu
se admite incetarea u.p. sau dupa caza neinceperea u.p. daca rudele decedatului sau
alte persoane solicita continuarea proces penal p/u reabilitarea banuitului(invinuit)
decedat.
f) lipseste plingerea victimei in cazurile in care u.p. incepe conform art.276 CPP
numai in baza plingerii acesteia este un temei de neincepere a u.p. sau de incetare a
u.p. daca acest fapt se constata dupa inceperea u.p. La situatia lipseste plingerea
victimei in cazurile in care u.p. incepe la art.276 CPP se refera si cazurile de
retragere a plingerii de catre victima si de impacare a victimei cu faptuitorul.
g) in privinta unei persoane exista o hota judec definitiva in legatura cu aceeasi
acuzatie sau prin care s-a constatat imposibilitatea u.p. pe aceleasi temeiuri- este
temei de neincepere a u.p. sau dupa caz de incetare a u.p. ce rezulta din principiul
art.22 CP si art.4 Protocol 7 Cedo , dr de anu fi urmarit , judecat sau pedepsit de
mai multe ori. Temeiul respectiv se intilneste in 2 situatii – a) cind se cere incepera
u.p. p/u fapta data nestiindu-se despre hot judecatoreasca si b) in cazul cind
procurorul este sesizat potrivit art.460 cu o cerere de revizuire neintemeiata dispune
prin ordonanta neinceperea procedurii de revizuire, dar nu neinceperea u.p.
h) in privinta unei persoane exista o hotarire neanulata de neincepere a u.p. sau de
incetare a urmaririi pe aceleasi acuzatii – este temei de neincepere a u.p. daca nu
sunt intrunite conditiile de reluare a u.p. conform art.287 CPP. Daca in cursul u.p.
o.u.p constata ca p/u aceeasi persoana si aceeasi fapta exista o ordonanta de
neincepere a u.p. sau de incetare a u.p. si sunt date privind fapte noi ori recent
descoperite ori un viciu fundamental, va face propunere procurorului ierarhic
superior sa anuleze ordonanta neintemeiata, data anterior. La situatiile mentionate
la pct 8 art275 i) exista alte circumstante prevazute de lege care conditioneaza
excluderea sau dupa caz exclud u.p.( aici includem art.35 CP- legitima aparare,starea de
52
extrema necesitate , retinerea infractorului, risc intemeiat, constringerea fizica sau
psihica, art.56 CP – renuntarea benevola la sav infractiunii, art.21CP virsta ,
cazurile din partea speciala a CP predarea benevola a subst narcotice, a armelor
etc).
2.3 Apreciaţi oportunitatea reglementării pornirii urmăririi penale la plîngerea
prealabilă a victimei.
Pornirea u.p. numai in temeiul plingerii victimei constituie o exceptie de la principiul oficialitatii procesului penal, fiind o manifestare a principiului disponibilitatii realizarii unui drept personal. Plingerea prealabila este o institutie a dreptului procesual penal. Art.276 - (1) Urmărirea penală se porneşte numai în baza plîngerii prealabile a victimei în cazul infracţiunilor prevăzute în articolele: 152 alin.(1), 153, 155, 157, 161, 177, 179 alin.(1) şi (2), 1852, 193, 194, 197 alin.(1), 198 alin.(1), 200, 202, 203, 204 alin.(1), 2461, 274 din Codul penal, precum şi al furtului avutului proprietarului săvîrşit de minor, de soţ, rude, în paguba tutorelui, ori de persoana care locuieşte împreună cu victima sau este găzduită de aceasta. La împăcarea părţii vătămate cu bănuitul, învinuitul, inculpatul în cazurile menţionate în prezentul alineat, urmărirea penală încetează. Procedura în astfel de procese este generală.
In cazurile prevazute mai sus plingerea se depune personal de catre victima sau
de catre reprezentantul ei special imputernicit.Daca plingerea este depusa de o alta
persoana , victima poate declara ca nu-si insuseste asemenea plingere si in
consecinta procesul nu poate fi declansat , dispunindu-se solutia neinceperii u.p.In
caz sesizarii o/u/p prin alt mod decit prin plingerea prealabila a victimei, o.u.p. sau
procurorul are obligatia sa-i explice victimei dr de a depune o asemenea plingere
conform art 277 CPP. De asemenea i se va explica si dreptul de a retrage plingerea
si dreptul sa se impace cu faptuitorul. Depunerea plingerii prealabile a victimei are
efect universal si neconditionat fata de toti faptuitorii. In acest sens retragerea
plingerii fata de un faptuitor produce aceleasi efect si fata de ceilalti.
Subiectul III:
În seara de 5 noiembrie 2007 mergând pe str. Ginta Latină, Caftaniuc a găsit
lângă boscheţi o pungă din polietilenă, conţinând 310 grame de substanţă
narcotică- marihuană. El a pus această pungă în geantă ,a adus-o acasă şi a păstrat-
o acolo pînă la 17 noiembrie 2007, cînd a fost reţinut de către colaboratorii de poliţie
53
în timp ce pe teritoriul întreprinderii municipale „ Piaţa Сentrală” din Chişinău
încerca să vândă conţinutul pungii lui Maidan.
În procesul efectuării urmăririi penale, prin încheierea judecătorului de
instrucţie, emisă în baza demersului procurorului, substanţa narcotică şi punga, în
care ea se păstra, au fost recunoscute drept corpuri delicte.
Ulterior ofiţerul de urmărire penală a lăsat pentru păstrare o cantitate mică
(20 de grame) de marijuană, suficientă pentru utilizarea în calitate de probă şi
pentru efectuarea expertizei, pe care personal a împachetat-o şi a sigilat-o.
Excedentele acestei substanţe narcotice au fost nimicite prin ardere, în baza
ordonanţei emise de ofiţer şi autorizate de procuror.
La 19 noiembrie, în baza mandatului, emis de judecătorul de instrucţie,
bănuitul Caftaniuc a fost arestat preventiv. În aceeaşi zi, cugetând logic, ofiţerul de
urmărire penală a presupus că la domiciliul bănuitului se pot afla alte cantităţi de
droguri, şi a emis ordonanţa de perchiziţionare.
A două zi, considerând că e un caz, care nu suferă amânare, fără autorizarea
judecătorului de instrucţie, de la ora 16:00 până la ora 18:00, a efectuat percheziţia
în apartamentul lui Caftaniuc, însă droguri n-a găsit.
A fost întocmit proces-verbal de perchiziţionare. Semnându-l, soţia bănuitului
a cerut o copie de pe acest act. Însă ofiţerul a refuzat să dea copia explicându-i că în
cazul în care obiectele căutate, nu se găsesc, copia procesului-verbal nu se
înmânează persoanelor la care a fost efectuată percheziţia.
La 20 noiembrie, la ora 16:30 ofiţerul l-a telefonat pe judecătorul de instrucţie
şi l-a informat că a efectuat percheziţia la domiciliul lui Coftaniuc, fără autorizaţia
lui, deoarece era vorba de un caz, care nu suferea amânare.
Depistaţi erorile procesuale.
- pachetul cu subst.narcotice n-a fost cercetat, sigilat, prezentat părţilor- corpurile delicte în faa de urmărir penală se recunosc prin ordon. Procurorului,
nu a judec.de instrucţie- subst.nacotice trebuie exped.la expertiză toate, să fie sigilate şi împachetate de
expert- cazul nu era acel, ce nu suferă amînare, de aceea percheziţia efectuată este
ilegală
54
- copia proc.ver. n-a fost înmînată de OUP soţiei bănuitului- OUP n-a exped. Materialele jd.de instr. Conform legislaţiei procesual penale şi
nici nu la înştiinţat în scris. Test 48
Subiectul I: Corupere pasivă. Corupere activă
1.1. Definiţi noţiunea de persoană cu înaltă funcţie de răspundere.
Conform art.123 alin(2)CP - Prin persoană cu înaltă funcţie de răspundere se
înţelege persoana cu funcţie de răspundere al cărei mod de numire sau alegere este
reglementat de Constituţia Republicii Moldova şi de legile organice, precum şi
persoanele cărora persoana cu înaltă funcţie de răspundere le-a delegat
împuternicirile sale.( presedintele parlamentului, primul ministru, procurorul
general, judecatorii etc).
1.2. Argumentaţi care trebuie să fie calificarea atunci cînd, ca urmare a extorcării de
către o persoană cu funcţie de răspundere, acesteia i se dau necuvenit bani falşi care
imită perfect banii autentici.
Calificarea ar trebui sa fie de felul urmator:Pu persoana care a estorcat bani pedeapsa conform art.326 alin.1 traficul de influenta; iar pentru persoana care a dat banii falsi care imitau perfect banii autentici art 236 alin.1 Fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi sau a titlurilor de valoare false Sau o alta varianta ar fi persoana cu functie de raspundere comite tentativa la infractiune de corupere pasiva cu estorcare art 324. Are loc eroarea faptuitorului cu privire la obiectul material al infractiunii unde faptuitorul nu reuseste sa-si realizeze intentia din cauze independente de vointa lui , el fiind tras la raspundere la art 236 bani falsi.
1.3. Argumentaţi dacă este sau nu corectă formularea din Hotărîrea Plenului Curţii
Supreme de Justiţie, nr.6 din 11.03.1996 „Cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la
răspunderea penală pentru mituire”, conform căreia răspunderea penală pentru coruperea
pasivă / coruperea activă survine indiferent de faptul cînd a fost înmînată recompensa
necuvenită: pînă la sau după săvîrşirea acţiunii sau inacţiunii de către persoana cu funcţie
de răspundere.
Formularea hot CSJ este coreacta din simplu considerend ca ea se bazeaza pe
legislatia penala si anume art 324coruperea pasiva si art325 coruperea active, si
anume:art 324 al. 1 fapta persoanei cu funcţie de răspundere care pretinde ori
primeşteoferte, bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale fie 55
acceptă servicii, privilegii sau avantaje, ce nu i se cuvin, pentru a îndeplini sau nu
ori pentru a întîrzia sau grăbi îndeplinirea unei acţiuni ce ţine de obligaţiile ei de
serviciu, ori pentru a îndeplini o acţiune contrar acestor obligaţii, precum şi pentru
a obţine de la autorităţi distincţii, funcţii, pieţe de desfacere sau o oarecare decizie
favorabilă, si art.325 al.1 promisiunea, oferirea sau darea unei persoane cu funcţie de
răspundere, personal sau prin mijlocitor, de bunuri sau servicii, enumerate la
art.324, în scopurile indicate la acelaşi articol.
Anume pretinte si promisiunea stau la baza hotaririi CSJ.cit si faptul ca precede
raspunderea atit pina la savirsirea infractiunii cit si dupa savirsirea ei
Subiectul II: Recursul ordinar
2.1. Descrieţi trăsăturile recursului ordinar.
Recursul penal ca o cale de atac – este un mijloc legal prin care poate fi provocata o amplificare a desfasurarii procesului penal in vederea efectuarii in anumite cazuri si conditii a unui control judecatoresc asupra hotaririlor intervenite in proces. Recursul pe linga faptul ca este calificat ca cea mai ordinara cale de atac, este o cale de atac de drept.Recursul este o cale de atac ireverentioasa intrucit se adreseaza unor instante judecatoresti superioare( Curtile de apel,CSJ).Recursul ordinar face parte din ciclul obisnuit , normal al procesului penal, pe cind cele extraordinare nu aprtin acestui ciclu , fiind sustrase desfasurarii normale, obisnuite , a procesului penal. Caile de atac ordinare sunt mijloacele prin care anumiti subiecti procesuali pot cere declansarea unui control procesual asupra unei hotariri jodecatoresti pe care o considera incorecta, in urma careia instanta competenta efectueaza aceasta activitate in conditiile legii, in scopul confirmarii hotarirlor corecte sau al inlocuirii celorlalte cu hotariri legael si temeinice.
2.2. Stabiliţi deosebirile dintre recursul împotriva hotărîrilor instanţelor de apel şi
recursul împotriva hotărîrilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea de atac
apelul.
Printre deosebirile de baza intre recursul impotriva hotaririlor instantelor de apel si recursul impotriva hotaririlor judecatoresti p/u care nu este prevazuta calea de arac apelul se numara in primul rind termenul in care poate fi declarat , astfel p/u prima categorie este de 2 luni de la data pronuntarii deciziei, daca legea nu dispune altfel, iar in cazul redactarii deciziei de 2 luni dupa instiintarea in scris a partilor d/e semnarea deciziei redactate de toti judecatorii completului de judecata, p/u a 2 categorie termenul este de 15 zile de la data pronuntarii hotaririi, iar in cazul redactarii 15 zile de la instiintarea in scris a partilor d/e semnarea hotaririi redactate de toti judecatorii completului de judecata. In
56
privinta instantelor competente de a judeca recursul impotriva hotaririlor instantelor de apel, ca instanta de recurs este CSJ si Curtile de apel si CSJ in cazul recursului impotriva hot judecatoresti p/u care nu este prevazuta calea de atac apelul. O alta deosebire consta in faptul ca recursul impotriva hot instantelro de apel corespunde celui de al 3 grad de jurisdictie, pe cind recursul impotriva hot jud p/u care nu este prevazut calea de atac apelul corespunde celui de al 2 grad de jurisdictie. Recursul impotriva hot judecat p/u care nu este prevazuta calea de atac apelul, fiind un al 2 grad de jurisdictie, este considerat ca un recurs pur ordinar, care poate fi folosit de orice parte ce nu obtinuse cistig de cauza in fata unei jurisdictii de prima instanta. Recursul impotriva hot –lor instantelor de apel are ca scop nu numai asigurarea apararii dr-lor individuale ale titularilor dr-lui la recurs ci interpretarea legilor in termeni generali. Odata cu depunerea recursului la instanta competenta se va proceda la verificarea admisibilitatii in principiu a recursului impotriva hotaririlor instantelor de apel si motivul precum si alte aspecte importante.
2.3. Apreciaţi oportunitatea procedurii admisibilităţii recursului împotriva deciziilor de
apel.
La elaborarea noului Cod de Procedură Penală al RM, în special ce se referă la recursul împotriva hotărîrilor instanţelor de apel (art.420-436), în mare măsură au fost luate în consideraţie concluziile şi recomandările Consiliului Europei.Avînd în vedere, că recursul împotriva hotărîrilor instanţelor de apel constituie al treilea grad de jurisdicţie, sînt aplicabile şi unele restricţii, cum ar fi procedura admisibilităţii.Aceasta derivă şi din prevederile Protocolului al 14-lea adiţional la CEDO, precum şi din Recomandarea Rec.(2004)6 Comitetului Miniştrilor către Statele Membre cu privire la perfecţionarea mijloacelor interne de apărare juridică din 12 mai 2004.Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei.Dispoziţiile art. 432 CPP reglementează procedura de admisibilitate în principiu a recursului, temeiurile de inadmisibilitate şi modul de adoptare a deciziilor respective.Necesită de avut în vedere, că deoarece procedura de examinare a recursului în faza admisibilităţii nu este publică, instanţa de recurs este obligată, reieşind din principiile generale, să aducă la cunoştinţă părţilor în scris decizia adoptată.Consider ca ar fi oportun procedura admisibilitatii din considerentul ca instanta superioara sa verifice temeiurile invocate in cererea de recurs si pe ce se bazeaza in invocarea acestora p/u ca sa nu se taraganeze procesul sa fie primita cererea si respectiv sa fie inapoiata p/u schimbarea si prezenta altor motive p/u a declara mai tirziu inadmisibil recursul daca conform legii se poate de efectuat acest lucru din timp. Adica acest lucru ar duce la o imbunatatire al mersului procesului penal din partea instantelor competente, anume prin depistarea la timp a erorilor facute de subiectii care au dreptul de a face recurs si a declara inadmisibil recursul din motive intemeiate , bazate pe lege.
Subiectul III:
Raiu şi Voloşenco, neangajaţi în câmpul muncii şi fără un loc de trai
permanent, spărgând lacătul de la intrare, au pătruns în vila lui Fudulei şi, pe
57
parcursul a două luni, au locuit în ea. Atunci când Fudulei, sosind la vila sa, i-a
descoperit pe Raiu şi Voloşenco, aceştia i-au declarat că-i păzesc vila de hoţi.
Revoltându-se de o asemenea obrăznicie, stăpânul vilei a încercat să-i alunge pe
oaspeţii nepoftiţi, dar, în timpul altercaţiei încinse, a fost bătut de către ei.
Calificaţi fapta lui Raiu şi Voloşenco. Argumentaţi răspunsul.
Fapta celor doi va fi calificata conform art.179 alin2 CP al RM – deoarece constituie violare de domiciliu iar obiectul juridic special il reprezinta realizarea dr-lui constitutional dr la inviolabilitatea domiciliului. Actiunile celor doi vor cadea sub incidenta acestui articol deoarece au patruns si au ramas ilegal in domiciliul sau resedinta fara consimtamintul stapinului si de asemenea actiuni savirsite cu aplicarea violentei sau cu amenintarea aplicarii ei.Art.6 CPP - 11) domiciliu - locuinţă sau construcţie destinată pentru locuirea permanentă sau temporară a unei sau a mai multor persoane (casă, apartament, vilă, cameră la hotel, cabină pe o navă maritimă sau fluvială), precum şi încăperile anexate nemijlocit la acestea, constituind o parte indivizibilă (verandă, terasă, mansardă, balcon, beci, un alt loc de uz comun). Prin noţiunea de domiciliu, în sensul prezentului cod, se înţelege şi orice teren privat, automobil, navă maritimă şi fluvială privată, birou; Articolul 179. Violarea de domiciliu(1) Pătrunderea sau rămînerea ilegală în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimţămîntul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei, precum şi percheziţiile şi cercetările ilegale, (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei
Test 47
Subiectul I: Persoana fizică – subiect al infracţiunii
1.1.Definiţi subiectul infracţiunii şi enumeraţi trăsăturile lui.
Subiect infractiunii il reprezinta persoana care a comis infractiunea. Odata cu
adoptarea noului Cod Penal putem conchide ca subiect al infractiunii este
recunosacuta persoana care a comis o fapta prevazuta de legea penala si care, gratie
faptului ca poseda toate semnele prevazute de lege pentru aceasta categorie de
subiect , este pasibila de raspundere penala.
Trasaturile principale ale subiectului constau in cumularea citorva conditii pe
care trebuie sa le intruneasca printre care se numara – virsta subiectului,
responsabilitatea sau discernamintul , iresponsabilitatea etc. Prin urmare
cumularea acestor conditii va oferi posibilitatea de recunoastere in calitate de
subiect al infractiunii al unei persoane respective.58
Virsta subiectului este stabilita in baza actelor de identitate, pasaport, bultein,
adeverinta de nastere. Responsabilitatea persoanei este starea psihologica a
persoanei care are capacitatea de a-si manifesta vointa si a-si dirija actiunile,
precum si de a intelege caracterul prejudiciabil al faptei.
1.2.Explicaţi modul de stabilire a vîrstei subiectului infracţiunii.
In literatura de specialitate exista 3 criterii p/u stabilirea virstei raspunderii
penale : a) biologic – persoana devine automat penalmente responsabila odata cu
atingerea unei anumite virste ; b) intelectual – faptuitorul este responsabil daca se
demonstreaza ca a comis fapta cu discernamint , altfel spus persoana trebuie sa
atinga un anumit nivel de maturitate psihologica si fizica;c) mixt – ce consta in
combinatia primelor doua criterii. Astfel cercetarile din domeniul psihologiei,
pedagogiei, precum si alte stiinte sustin faptul ca odata cu atingerea virstei de 12-13
ani minorul este in stare sa-si aprecieze constient comportamentul sau, sa prevada
consecintele lui , iar in legatura cu aceasta si sa aleaga varianta care-i convine mai
mult, care corespunde intereselor lor.
Conform legislatiei penale internationale virsta minima a raspunderii penale
nu trebuie sa fie inferioara virstei cind persoana capata anumite cunostinte, inclusiv
in domeniul dreptului, experienta de viata, ajunge la un nivel de maturitate necesar
p/u a se putea conforma cu prescriptiile legii penale. Virsta iresponsabilitatii penale
depline, adica pina la care se exclude orice posibilitate de tragere la raspundere a
persoanei p/u comiterea vreunei infractiuni , difera mult de la tara la tara (India,
Elvetia-13 ani, Franta,Germania,Rusia,RM-14 ani,Suedia, Danemarca, Polonia – 15
ani).
Art.21CP - Sînt pasibile de răspundere penală persoanele fizice responsabile
care, în momentul săvîrşirii infracţiunii, au împlinit vîrsta de 16 ani.Aceasta norma
stabileste regula generala,conform careia numai incepind cu virsta de 16 ani
persoana poate fi supusa raspunderii penale. Ca exceptie de la regula ali.(2)
enumera cazurile , infractiunile concrete, p/u savirsirea carora individul poate fi
tras la raspundere penala odata cu atingerea virstei de 14 ani (omor, vatamare
grava, furt, jaf, tilharia).
59
1.3.Decideţi asupra coraportului dintre criteriul juridic şi cel medical al
iresponsabilităţii.
Criteriul medical al iresponsabilitatii reprezinta , in art.23 din CP al RM,
enumerarea celor trei tipuri de dreglari psihice: a) boala psihica cronica; b)
tulburare psihica temporara; c) alta stare patologica. Criteriul medical arata
caracterul maladiv al dereglarilor psihice ale individului. Din aceasta rezula ca
dereglarile psihice care nu poarta un caracter maladiv , de ex. starea de afect- stare
emotionala puternica de ura , frica, ce se dezlantuie fulgerator- nu exclud
responsabilitatea.
Pentru a ne afla in prezenta criteriului medical este necesar a constata cel putin
unul dintre tipurile de dereglari psihice indicate inlege.
Boli psihice cronice – caracter indelungat si sunt practic incurabile (epilepsia,
schizofrenia ,psihoza maniacal-depresiva). Ele duc la o skimbare profunda a
personalitatii persoanei.
Tulburari psihice temporare – o perioada mai putin indelungata si sunt
curabile.(afectul patologic, psihozele alcoolice, starea de ebrietate psihologica).
Alta stare patologica presupune o astfel de alterare a psihicului care nu este
cuprinsa de primele doua tipuri de dereglari. Aici pot fi incluse unele forme grave
ale psihopatiei,dereglari neuropsihice la narcomani in timpul abstinentei.
Simpla constatare a criteriului medical nu este sufivcienta pentru
recunoasterea iresponsabilitatii individuluui.Acesta trebuie sa fie completat de
criteriul juridic
Criteriul psihologic (juridic) – consta in incapacitatea persoanei in momentul
savirsirii infractiuni, de a constientiza (a-si da seama,a realiza) caracterul de fapt si
pericolul social ale comportamentului sau(semn intelectiv) si de a-l dirija (semn
volitiv). P/u recunoasterea persoanei iresponsabile este suficienta prezenta doar a
unuia dintre aceste semne – fie intelectiv, fie volitiv, cu conditia ca el sa fie
determinat de criteriul medical. Semnul intelectiv presupune incapacitatea pers de
a-si da seama de actiunile ori inactiunile sale in timpul savirsirii infractiunii, din
cauza maladiei. Semnul volitiv consta in incapacitatea individului de a-si dirija
60
faptele, imposibilitatea de ale stapini , de a se abtine de la comiterea lor , fiind
influentat de anumite obsesii sau impulsuri irezistibile.
Coraportul dintre aceste doua criterii este evident anume prin urmarile sau
esenta acestora care constau incapacitatea persoanelor de a-si da seama de
caracterul prejudiciabil al unei fapte infractionale. Putem mentiona ca criteriul
medical are o superioritate fata de cel juridic deoarece cel medical arata boala de
care sufera persoana iar cel psihologic lipsa stapinirii si dirijarii actiunilor.
Subiectul II: Procedura de urmărire şi judecare a unor infracţiuni flagrante
2.1. Numiţi condiţiile de aplicare a procedurii speciale în cauză.
Existenta unei proceduri speciale privind urmarirea si judecata in caz
infractiunilor flagrante a fost generata de situatia particulara a descoperirii
infractiunii si anume in momentul comiterii acesteia sau imediat dupa savirsire..
Astfel conform art513CPP se considera flagranta infractiunea descoperita la
momentul savirsirii ei. De asemenea al(2) este flagranta si infractiunea al carui
faptuitor imediat dupa savirsire este urmarit de victima, de martori oculari sau de
alte persoane ori este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu arme.
Infractiunea flagranta este o infractiune evidenta , vizibila, vadita prin faptul ca
toate elementele unei infractiuni sunt cunoscute si faptuitorul este prins.
Conditii:usoara, mai putin grava, grava , subiectul sa fie minor, si sa nu existe concurs de infractiuni.
2.2. Analizaţi modalitatea constatării infracţiunii flagrante.
Prin constatarea infractiunii se intelege actiunea necesara p/u aflarea
adevarului, cuprinzind toate activitatile efectuate de organul de u.p. cu ocazia
deplasarii la fata locului. Organul de u.p. deplasindu-se la fata locului cu ocazia
constatarii infractiunilor flagrante trebuie sa intruneasca :
-prezentarea calitatii si luarea masurilor de intrerupere a activitatii ilicite
-acordarea primului ajutor persoanelor vatamate
-stabilirea si identificarea martorilor oculari prezenti la fata locului
-identificarea faptuitorului si luarea masurilor de retinere a acestuia
-efectuarea cercetarii la fata locului si luarea masurilor privind ridicarea
corpurilor delicte61
-audierea martorilor oculari, a victimelor si a faptuitorului
-fixarea rezultatelor constatarii infractiunii flagrante in proces- verbal de
constatare a infractiunii flagrante.
In caz de necesitate se dispune si constatarea tehnico-stiintifica si medico-legala
sau efectuarea expertizei. In cazul infractiunilor flagrante organul de u.p.
intocmeste un proces – verbal in care se consemneaza cele constatate privitor la
fapta savirsita, declaratiile banuitului, daca acesta accepta sa le faca si declaratiile
celorlalte persoane audiate. Dupa caz pot fi administrate si alte probe care se
consemneaza in procesu-verbal.
2.3. Apreciaţi oportunitatea neîntocmirii rechizitoriului în procedura dată.
Dat fiind faptul ca aceasta procedura este una speciala si are ca scop
reglementarea stricta a acestor categorii de infractiuni permite in baza informatiilor
detinute de organele de drept de a depista la timp faptuitorul precum si imediat
dupa savirsirea infractiunii. Simplificarea procedurii duce in mod firesc la
desfasurarea intr-un ritm rapid a procesului penal, mai accelerat decit in cazurile
obisnuite , motiv p/u care aceasta este cunoscuta si sub denumirea de procedura
urgenta. Prin urmare oportunitatea neintocmirrii rechizitoriului in procedura data
se reflecta deoarece este justificata de conditiile comiterii si retinerii infractorului,
prezenta imprejurarilor care inlatura aproape complet posibilitatea unei erori
judiciare. Consider ca este oportun de neintocmit rechizitoriul in procedura data
deoarece infractorul se retine in flagrant, imediat i se aduce la cunostinta temeiurle
retinerii si respectiv fapta fiind comisa de acesta este prevazuta de legea penala si nu
se pune problema asupra invinuirii. La procedura data actul procedural de baza
este procesul – verbal de constatare a infractiunii flagrante. De asemenea o
importanta deosebita o reprezinta modificarile recente ale legii procesual penale
care indica expres ca nu este obligatoriu de intocmit rechizitoriu la procedura data
ci in baza materialelor si probelor detinute precum si prin ordonanta de punere sub
invinuire va trimite cauza in judecata spre examinare si judecare.
Subiectul III:
62
Şeful secţiei de chirurgie a spitalului municipal - Selivestru - în timpul
examinări pacientului Vartic, a manifestat-o atitudine neconştiinciosă faţă de
obligaţiile sale. Ca rezultat, el a respins în mod neîntemeiat diagnoza de patologie
chirurgicală acută a organelor cavităţii abdominale. De asemenea, Selivestru nu a
asigurat supravegherea dinamică a pacientului amintit. Drept urmare, lui Vartic nu
i-a fost diagnosticată la timp apendicita acută, în legătură cu care a fost efectuată cu
întârziere (peste 6 zile) operaţia, în timpul căreia a fost descoperită apendicita
perforativ - cangrenoasă, de la care a survenit moartea lui Vartic.
Calificaţi fapta lui Selivestru. Argumentaţi răspunsul.
Fapta lui Selivestru va fi calificata conform art.213 CP - Încălcarea din neglijenţă de către medic sau de către un alt lucrător medical a regulilor sau metodelor de acordare a asistenţei medicale, dacă aceasta a cauzat: b) decesul pacientului,se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.Selivestru este vinovat de cele intimplate deoarece acesta a avut o atitudine nconstiincioasa fata de pacient si nu a asigurat supravegherea pacientului , efectuind interventia chirurgicala intirziat care a dus la decesul pacientului si prin urmarea va fi atras la raspundere penala conform art.213.
Test 46
Subiectul I: Actul terorist
1.1.Determinaţi momentul de consumare a infracţiunii de act terorist (art.278 CP
RM).
Actul terorist, adică provocarea unei explozii, a unui incendiu sau săvîrşirea altei
fapte care creează pericolul de a cauza moartea ori vătămarea integrităţii corporale
sau a sănătăţii, daune esenţiale proprietăţii sau mediului ori alte urmări grave, dacă
această faptă este săvîrşită în scopul de a intimida populaţia ori o parte din ea, de a
atrage atenţia societăţii asupra ideilor politice, religioase ori de altă natură ale
făptuitorului sau de a sili statul, organizaţia internaţională, persoana juridică sau
fizică să săvîrşească sau să se abţină de la săvîrşirea vreunei acţiuni, precum şi
ameninţarea de a săvîrşi astfel de fapte în aceleaşi scopuri, Se considera o
infractiune formal-materiala ce se consuma din momentul aparitiei pericolului real
de viata.
63
1.2.Determinaţi cinci deosebiri dintre infracţiunea de act terorist (art.278 CP RM) şi
infracţiunea de banditism (art.283 CP RM).
1. obiectul juridic secundar este diferit si anume:
la terorism relatiile sociale cu privire la viata sau sanatatea peroanei,
integritatea bunurilor, exercitarea drepturilor politice sau civile ale cetatenilor.
La banditism in relatiile sociale cu privire la viata si sanatatea persoanei, alte
drepturi si libertati ale oamenilor, posesia asupra bunurilor.
2.latura obiectiva:
La terorism A. provocarea unor explozii, incendii sau savirsirea unor alte
actiuni care pericliteaza viata oamenilor, cauzeaza daune materiale in proportii
mari sau provoaca alte urmari grave; B.amenintarea cu savirsirea unor astfel de
actiuni.
La banditism A. Activitatea de organizare a unor bande armate B. participarea
la asemenea bande C. participarea la atacurile savirsite de aceste bande.
3.subiectul
La terorism persoana responsabila care a atins virsta de 16 ani
Subiect al infracţiunii de terorism, conform alin. 2 al art. 21 CP, poate fi orice
persoană
fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani. însă art. 24 al Legii cu privire
la combaterea terorismului din 12.10.2001 stabileşte răspunderea organizaţiei
pentru
desfăşurarea activităţii teroriste. Conform prevederilor acestui articol:
Organizaţia se consideră drept teroristă şi este supusâ lichidârii numai în temeiul
hotărârii instanţei de judecată. în cazul recunoaşterii organizaţiei drept teroristă,
bunurile acesteia sunt confiscate în folosul statului.
La banditism persoana responsabila care a atins virsta de 14 ani
4.dupa caracterul infractiunii
Terorismul infractiune formal matreriala, formala
Banditismul infractiune formala.
5.scopul
64
La banditism consta in atacarea PF si PJ
La terorism consta in subminarea securitatii publice, de a intimida populatia sau
de a inpune autoritatilor publice sau PF anumite decizii.
1.3.Argumentaţi dacă este sau nu oportună abrogarea prevederii de la alin.(4) art.278
CP RM.
(1) Actul terorist, adică provocarea unei explozii, a unui incendiu sau
săvîrşirea altei fapte care creează pericolul de a cauza moartea ori vătămarea
integrităţii corporale sau a sănătăţii, daune esenţiale proprietăţii sau mediului ori
alte urmări grave, dacă această faptă este săvîrşită în scopul de a intimida populaţia
ori o parte din ea, de a atrage atenţia societăţii asupra ideilor politice, religioase ori
de altă natură ale făptuitorului sau de a sili statul, organizaţia internaţională,
persoana juridică sau fizică să săvîrşească sau să se abţină de la săvîrşirea vreunei
acţiuni, precum şi ameninţarea de a săvîrşi astfel de fapte în aceleaşi scopuri,
se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 12 ani.
(4) Actul terorist săvîrşit prin omorul unei sau mai multor persoane în
scopurile prevăzute la alin.(1) se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 20 de ani sau
cu detenţiune pe viaţă.
Articolul respectiv a fost modificat se intitula ‘terorismul’ acum ‘actul terorist’.
Subiectul II: Desfăşurarea urmăririi penale
2.1. Numiţi condiţiile desfăşurării urmăririi penale.
Desfasurarea u.p. constituie partea centrala a acestei faze , insumind in general
cel mai mare si mai complex volum de activitati.Din perspectiva legii procesuale
desfasurarea u.p. include reglementari privind efectuarea actiunilor de u.p.,
punerea sub invinuire , inaintarea acuzarii si modificarea acesteia, solutiile de
scoatere,clasare , incetare a cauzei penale, reluarea u.p.
Urmarirea penala la etapa desfasurarii trebuie efectuata sub toate aspectele
complet si obiectiv asupra tuturor circumstantelor de drept si de fapt in
conformitate cu legea procesual penala, Constitutia RM si a altor acte normative.
65
2.2. Analizaţi procedura punerii sub învinuire şi înaintării acuzării.
Inainte ca sa fie pusa sub invinuire o persoana banuita organul de u.p. constata
in caz in care sunt suficiente probe ca infractiunea a fost savirsita de o anumita
persoana, intocmeste un raport cu propunerea de a pune sub invinuire pers
respectiva. Mai departe deciziile si actele necesare a fi emise tin de competenta
procurorului. Astfel daca dupa examinarea raportului organului de u.p. si a
materialelor cauzei , procurorul considera ca probele acumulate sint concludente si
suficiente , in temeiul legii va emite o ordonanta de punere sub invinuire a
persoanei. Procurorul care conduce urmărirea penală pentru a pune sub învinuire o
persoană apreciază probele prezentate de către ofiţerul de urmărire penală conform
propriei convingeri va verifica daca nu sint prezente careva circumstante care
exclud u.p., ţinînd cont de faptul că concluzia despre vinovăţia persoanei de
săvîrşirea infracţiunii nu poate fi întemeiata pe presupuneri, iar toate dubiile se
interpretează în favoarea celui acuzat. Ordonanţa de punere sub învinuire este actul
prin care persoana se consideră învinuit şi din momentul adoptării (semnarii de
către procuror) acesta este considerat tras la răspundere penală. Ordonanţa de
punere sub învinuire este actul de acuzare iniţial şi strict personal. Procurorul după
stabilirea identitaţii învinuitului îi aduce la cunoştintă ordonanţa de punere sub
învinuire şi îi explică conţinutul ei. Se termină acest act cu semnarea ordonanţei de
către procuror, învinuit, apărător şi alte persoane care participă la această acţiune.
Conform art.282 CPP inaintarea acuzarii invinuitului se va face de catre procuror
in prezenta avocatului in decurs de 48 de ore din momentul emiterii ordonantei de
punere sub invinuire, dar nu mai tirziu de ziua in care invinuitul s-a prezentat sau a
fost adus in mod silit. Astfel dupa intocmirea actului de invinuire procurorul va
inainta acuzarea care urmeaza a fi imputata persoanei respective. Procurorul dupa
stabilirea identitatii invinuitului, ii aduce la cunostinta ordonanta de punere sub
invinuire si ii explica continutul ei.Dupa inaintarea acuzarii procurorul ii va explica
invinuitului dr-le si obl-le prev de art.66 CPP.Invinuitului i se inmineaza o copie de
pe ordonanta de punere sub invinuire. Pornind de la faptul ca inaintarea acuzarii se
66
face in prezenta avocatului, procurorul este obligat sa instiinteze avocatul ales sau
numit daca acesta a fost admis in procesul penal sau sa instiinteze in timp util
invinuitul sa-si invite un avocat ori sa asigure prezenta unui avocat din oficiu.Lipsa
aparatorului la inaintarea acuzarii atrage nulitatea acestui act. De asemenea
procurorul va pregati un exemplar al ordonantei de punere sub invinuire p/u
invinuit daca acesta nu cunoaste limba de stat.La invinuirea adusa unui minor
obligatoriu va participa reprezentantul legal si un pedagog sau psiholog. Acuzarea
inaintata isi mentine forta juridica pe parcursul u.p., daca nu se dispune schimbarea
si completarea acesteia, scoaterea de sub u.p.sau incetarea u.p.
2.3. Apreciaţi oportunitatea conexării şi disjungerii cauzelor penale în faza
urmăririi.
În anumite situaţii, pentru buna înfăptuire a justiţiei penale, este necesar să se producă unele devieri de la regulile obişnuite privind competenţa penală, devieri care se obţin prin amplificare, prorogare sau deplasarea competenţei obişnuite.
Situaţiile în care legea amplifică competenţa obişnuită a organelor
judecătoreşti penale, sunt acele privitoare la cauzele penale între care există o
legătură substanţială (indivizibilitate sau conexitate).
(3) Constituie conexitate a cauzelor penale cazurile:
1) cînd două sau mai multe infracţiuni sînt săvîrşite prin fapte diferite de una
sau mai multe persoane împreună, în acelaşi timp şi în acelaşi loc;
2) cînd două sau mai multe infracţiuni sînt săvîrşite de aceeaşi persoană în
timp diferit ori în loc diferit;
3) cînd o infracţiune este săvîrşită pentru a pregăti, a înlesni sau a ascunde
comiterea altei infracţiuni ori este săvîrşită pentru a înlesni sau a asigura absolvirea
de răspundere penală a făptuitorului altei infracţiuni;
4) cînd între două sau mai multe infracţiuni există legătură şi conexarea
cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiţiei.
(4) În caz de conexare a unor cauze privitoare la mai multe persoane învinuite
de săvîrşirea infracţiunilor în raza de activitate a diferitor instanţe de grad egal sau
privitoare la o singură persoană învinuită de săvîrşirea cîtorva infracţiuni, dacă 67
aceste cauze sînt de competenţa a două sau cîtorva instanţe de judecată de grad
egal, procesul se judecă de instanţa în raza teritorială a căreia a fost terminată
urmărirea penală a cauzei.
(5) Dacă o persoană sau un grup de persoane sînt învinuite de săvîrşirea unei
singure sau a cîtorva infracţiuni şi cauza referitoare la unul din învinuiţi sau la una
din infracţiuni este de competenţa unei instanţe ierarhic superioare, procesul se
judecă în întregime de instanţa ierarhic superioară.
(6) În cazul în care există concurs de competenţă între judecătoria militară şi
judecătorie, cauza se judecă de către judecătorie.
(7) Conexarea cauzelor se admite de către instanţa de judecată respectivă în
cazul în care acţiunile incriminate nu necesită o încadrare juridică mai gravă, iar la
cererea procurorului şi în celelalte cazuri – pentru modificarea acuzării în sensul
agravării.
(2) Disjungerea unei cauze privitoare la participanţii la una sau la mai multe
infracţiuni se admite în cazul în care împrejurările cauzei o cer şi această disjungere
nu se va răsfrînge negativ asupra efectuării depline şi obiective a urmăririi penale şi
cercetării judecătoreşti.
Subiectul III:
În timpul satisfacerii serviciului militar în termen, Grişciuc era deseori înjosit
şi bătut de către colegii de cazarmă. Într-o zi nemaiputând suporta tratamentul
degradant, Grişciuc a hotărât să-i lipsească de viaţă prin împuşcare pe cinci dintre
opresorii săi. În acest scop, în noaptea de 4 august 2007 în timpul executării
serviciului de gardă, făptuitorul a părăsit postul de santinelă şi, înarmat cu pistol-
mitralieră, a pătruns în încăperea cazărmii. După care, a efectuat împuşcături de la
mică distanţă în direcţia celor cinci persoane vizate. În rezultat, din cei cinci
militari, au decedat trei. Ceilalţi doi au suferit vătămări grave ale integrităţii
corporale sau sănătăţii.
68
Despre cele întâmplate a fost sesizată secţia de gardă a Comisariatului
raional de poliţie. Unul din ofiţerii de urmărire penală al Comisariatului la ora 5:30
s-a deplasat la locul accidentului şi a efectuat cercetarea la faţa locului. La ora 7:00
el l-a adus pe Grişciuc la Comisariatul de poliţie, şi în continuare acesta s-a aflat
într-un birou, în prezenţa a doi poliţişti înarmaţi.
La ora 12:00 ofiţerul de urmărire penală a înregistrat infracţiunea în modul
stabilit de lege şi îndată după aceasta a întocmit procesul-verbal de reţinere,
indicând ca reţinerea a avut loc la ora 12:00, pe care l-a adus la cunoştinţă lui
Grişciuc şi tot atunci l-a informat despre motivele reţinerii.
Bănuitul s-a adresat cu rugămintea de a i se permite să-i telefoneze mamei
sale în sat şi s-o anunţe despre locul unde este reţinut. Ofiţerul i-a răspuns, că spre
sfârşitul zilei, când va sosi apărătorul, în prezenţa acestuia el va putea să telefoneze
părinţilor. După aceea Grişciuc a fost escortat în izolatorul de detenţie provizorie.
La ora 16:20 ofiţerul de urmărire i-a telefonat procurorului şi l-a anunţat despre
infracţiunea săvârşită şi despre începerea acţiunilor de urmărire, deasemenea i-a
comunicat despre reţinere.
Ulterior, în aceaşi zi ofiţerul de urmărire penală s-a dus la izolatorul de
detenţie provizorie, unde în prezenţa avocatului de la ora 17:00 pîna la ora 21:30,
fără întrerupere l-a audiat pe Grişciuc în calitate de bănuit. După semnarea
procesului verbal de audiere, ofiţerul i-a înmânat bănuitului informaţia în scris
despre drepturile de care dispune şi copia de pe procesul-verbal de reţinere. I-a
permis să telefoneze părinţilor.
A doua zi, printr-o ordonanţă întocmită de ofiţerul de urmărire penală, în
calitate de succesor al părţilor vătămate decedate a fost recunoscut comandantul
unităţii militare.
Depistaţi erorile procesuale.
- infracţiunea se înregistrează imediat, dar nu mai tîrziu de 3 ore- proc.verb. de reţinere – se aduce la cnoştinţă imeiat, nu mai tîrziu de 3 ore- apărător – se oferă timp de 1 oră- imediat se anunţă unitatea militară- OUP era obligat să-i permită sunteul
69
- P.v. de reţinere se se aduce la cunoşt. Imediat, de asemenea imediat i se aduc la cunoştinţă şi drepturile.
- Nu este recunoscut reprez.legal al părţ.vătăm.- Comandantul nu are dreptul să fie numit ca succesor al părţilor decedate.
Test 45
Subiectul I: Subiectul infracţiunii
1.1.Relataţi despre noţiunea şi trăsăturile persoanei fizice ca subiect al infracţiunii.
Conform art.21 CP- subiectul infractiunii- sunt pasibile de raspundere penala
persoanele fizice responsabile care la momentul savirsirii infractiunii a implinit
virsta de 16 ani.De aici rezulta ca numai de la aceasta virsta persoana poate fi
supusa raspunderii penale. De asemenea legiuitorul a inclus in lista infractiunilor
care pot fi imputate unor persoane incepind cu virsta de 14 ani la savirsirea unor
infractiuni contra vietii, sanatatii,patrimoniului. Subiectul infractiunii reprezinta
acea persoana care savirseste infractiunea prevazuta de legea penala.
In privinta trasaturilor p.f. ca subiect al infractiunii putem mentiona prezenta
unor conditii ca virsta persaoanei, responsabilitatea si iresponsabilitatea. Aceste
conditii trebuie cumulate si de verificat daca persoana care a savirsit infractiunea
avea virsta la care aceasta poate fi trasa la raspundere penala, responsabilitatea –
este acea stare psihologica a persoanei care are capacitatea de a intelege caracterul
prejudiciabil al faptei precum si capacitatea de a-si manifesta vointa si de a-si dirija
actiunile. Aceste 2 conditii sunt obligatorii p/u intrunirea calitatii de subiect
persoana fizica. Iresponsabilitatea prevazuta la art23 CP – nu este pasibila de
raspundere penala persoana care , in timpul savirsirii unei fapte prejudiciabile, se
afla in stare de iresponsabilitate, adica nu putea sa-si dea seama de actiunile ori
inactiunile sale ori nu putea sa le dirijeze din cauza unei boli psihice.
1.2.Determinaţi condiţiile în care este posibilă tragerea la răspundere penală a
persoanei juridice.
Persoana juridica care desfasoara activitate de intreprinzator este pasibila de
raspundere penala pentru o fapta prevazuta de legea penala daca exista una din
urmatoarele conditii :
70
-p.j. este vinovata de neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a
dispozitiilor directe ale legii, ce stabilesc indatoriri sau interdictii p/u efectuarea
unei anumite activitati;
-p.j. este vinovata de efectuarea unei activitati ce nu corespunde actelor de
constituire sau scopurilor declarate;
-fapta care cauzeaza sau creeaza pericolul cauzarii de daune in proportii
considerabile persoanei, societatii sau statului a fost savirsita in ineresul acestei p.j.
sau a fost admisa , sanctionata, aprobata, utilizata de organul sau persoana
imputernicita cu functii de conducere a p.j. respective. Calitatea de personalitate
juridica se obtine din momentul inregistrarii de stat si dispare odata cu radierea
acesteia din registrul respectiv.
Astfel norma legala citata pune in evidenta semnele acestui subiect al
infractiunii- (1) calitatea de p.j., si desfasurarea activitatii de intreprinzator. Lipsa
unuia dintre aceste semne va semnifica si absenta subiectului infractiunii respective.
1.3.Proiectaţi o speţă în care făptuitorul infracţiunii este autor mediat.
La data de 10/03/2009 cetateanul ,X’ a constrins psihic si fizic cetateanul ,Y’
care era minor ca acesta sa sustraga dintr-o masina care era descuiata o geanta si
un portmoneu.
Autorul mediat este acea persoana care savirseste infractiunea prin intermediul
altor persoane, ce nu pot fi supuse raspunderii penale in virtutea unor circumstante
prevazute de legea penala.
Daca subiectul savirseste infractiunea sub influenta constringerii fizice, el poate
fi eliberat de raspundere penala ca fiind supus extremii necesitati.In acest caz
persoana care a folosit constringerea fizica raspunde ca autor.
Subiectul II: Recursul în anulare
2.1. Numiţi condiţiile exercitării recursului în anulare
Recursul in anulare este mijloc procesual prin care se ajunge la un control
judecatoresc al hotaririlor penale definitive prin care sa adus o incalcare esentiala
legii sau prin care cauza penala a fost in mod vadit netemeinic solutionata ,recursul
poate fi folosit doar dupa ce au fost epuizate toate caile de atac
71
-recurs in anulare cind are efect cu privire la situatia partilor in proces
-recurs declarat doar in favoare condamnatului
2.2. Clasificaţi temeiurile recursului în anulare
Articolul 453. Temeiurile pentru recurs în anulare(1) Hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei în cazurile în care: 1) recursul are efect cu privire la situaţia părţilor din proces:a) cînd nu sînt întrunite elementele infracţiunii sau cînd instanţa a pronunţat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepţia cazurilor reîncadrării juridice a acţiunilor lui în baza unei legi mai blînde;b) cînd inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; c) cînd persoana condamnată a fost mai înainte judecată în mod definitiv pentru aceeaşi faptă sau dacă există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie ori de graţiere, sau dacă a intervenit decesul condamnatului; d) cînd instanţa de judecată internaţională, prin hotărîrea sa, a constatat o încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului, care poate fi reparată la o nouă judecare;e) cînd Curtea Constituţională a recunoscut neconstituţională prevederea legii aplicate în cauza respectivă;f) cînd persoana condamnată a fost extrădată, cu condiţia excluderii din hotărîrea de condamnare a unor capete de învinuire;2) recursul poate fi declarat numai în favoarea condamnatului:a) cînd completul de judecată nu a fost compus potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art.30, 31 şi 33; b) cînd judecarea cauzei a avut loc fără participarea procurorului, inculpatului, precum şi a apărătorului, interpretului şi traducătorului, cînd aceasta era obligatorie potrivit legii;c) cînd instanţa a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau apelul ori recursul ordinar au fost introduse tardiv.(2) Hotărîrile irevocabile, altele decît cele menţionate în alin.(1), pot fi atacate cu recurs în anulare numai dacă sînt contrare legii.(3) Recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat, invocîndu-se aceleaşi motive.
2.3. Apreciaţi oportunitatea recursului în anulare prin prisma art. 6 CEDO.
Actualmente Curtea Europena p/u Drepturile Omului dupa examinarea
petitiilor cetatenilor poate obliga statul de a repara un drept incalcat de o autoritate
publica a statului. Recursul in anulare se va examina la cererea oricarui titular daca
va fi posibila repararea erorii. In faza examinarii admisibilitatii in principiu a
recursului se va constata posibilitatea repararii incalcarii la o noua judecare. 72
Oportunitatea recursului in anulare prin prisma art.6 CEDO este o posibilitate a
tuturor cetatenilor care se confrunta cu o asemena situatie de a se folosi de
prevederile Conventiei in caz de incalcare din partea unor organe de stat. De
asemenea Conventia trebuie respectata de catre partile contractante printre care se
afla si RM. Putem mentiona faptul ca nr dosarelor pierdute la CEDO in dese cazuri
a fost invocat art.6 CEDO.
Subiectul III:
Corlătean a aflat că Hlevnaia se întîlneşte cu Şiscanu. În noaptea de 1 iunie
2005, Corlătean împreună cu Tulbur, au venit la casa în care se aflau Hlevnaia şi
Şişcanu. Ei au stricat un geam, după care au aruncat în spărtura formată o sticlă cu
benzină căreia i-au dat foc. În rezultat, în încăpere s-a declanşat un incendiu, iar
Hlevnaia şi Şişcanu au suferit arsuri, care au fost apreciate ca vătămări medii ale
integrităţii corporale.
Raportul expertului, prin care s-a stabilit gradul de gravitate şi
caracterul vătămărilor integrităţii corporale a părţilor vătămate, în a cincea zi după
primirea lui de către organul de urmărire penală, a fost comunicat respectiv
învinuiţilor Corlatean, Tulbur şi avocaţilor lor, iar în a şasea zi – victimelor
Hlevnaia şi Şişcanu. Despre acest fapt a fost făcută o consemnare pe partea reversă
a raportului de expertiză, sub care persoanele nominalizate au pus semnăturile lor.
Ulterior a fost dispusă efectuarea expertizei pentru constatarea stării psihice
a învinuitului Corlătean, deoarece au apărut îndoieli cu privire la starea lui de
responsabilitate.
Obiectul acestei expertize şi întrebările la care experţii urmau să dea
răspunsuri, au fost aduse la cunoştinţă doar învinuitului Corlătean şi apărătorului
lui.
Peste o lună experţii au anunţat ofiţerul de urmărire penală că pentru
efectuarea expertizei psihiatrice a apărut necesitatea unei supravegheri îndelungate
şi au solicitat internarea învinuitului Corlătean în Spitalul clinic de psihiatrie.
73
Ofiţerul de urmărire penală a adresat un demers, în baza căruia
judecătorului de instrucţie a autorizat internarea lui Corlătean în instituţia
medicală numită pentru efectuarea expertizei în condiţii de staţionar pentru o
durată de 60 de zile.
Obţinînd autorizarea judecătorului, ofiţerul a expediat şefului
penitenciarului, unde se afla în stare de arest Corlătean, o scrisoare prin care a
dispus transferul învinuitului în Spitalul clinic de psihiatrice pentru efectuarea
expertizei. La scrisoare a anexat copia încheierii judecătorului. O copie a scrisorii
(cu aceeaşi anexa) a fost expediată medicului - şef al instituţiei medicale.
Apreciaţi legalitatea acţiunilor organului de urmărire penală şi a judecătorului de
instrucţie.
- expertiza se aduce la cunoştinţă în termen de 3 zile de la primirea acesteia de către organul de urmărire penală.
- Expertiza se aduce la cnoştinţă prin întocmirea unui pr.verb., dar nu se semnează pe însuşi raportul de expertiză
- Despre numirea expertizei se înştiinţează părţile şi expertul, li se aduc la cunoştinţă obiectul expertizei şi întrebările puse expertului, li se lîmuresc drepturile, fixează data expertizei
- Internarea rebuia de numit pe o perioadă de 30 zile, apoi se prelungeşte cu încă 30 zile, dar nu mai mult de 6 luni
- Transferul din penitenciar pentru expertiză se dispune prin ordonanţa pocurorului.
Test 44
Subiectul I: Circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor
lor fără scop de înstrăinare
1.1Identificaţi circumstanţele care indică lipsa scopului de înstrăinare a substanţelor
narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor.
Despre lipsa scopului de înstrăinare poate indica, de exemplu, faptul că
persoana, care a fabricat, a păstrat, a procurat, a transportat etc. substanţe
narcotice, psihotrope, analoagele acestora sau plante care conţin asemenea
substanţe, suferă de narcomanie. De regulă, asemenea persoane nu sunt implicate în
74
activitatea de înstrăinare, deoarece distribuitorii au temerea că ar putea fi
descoperiţi mai uşor prin intermediul acestora.
În această ordine de idei, este necesar să reamintim că, dezincriminarea
faptelor care sunt legate, într-un fel sau altul, de consumul substanţelor narcotice,
psihotrope sau a analoagelor acestora (avem în vedere faptele prevăzute la alin.(1)
( in urma modificarilor recente a fost exclusa de la alin 1 pedeapsa cu inchisoarea) şi
(2) art.2175 şi la art.219 CP RM). De asemenea, am argumentat necesitatea aplicării
unor măsuri de tratament faţă de consumatorii ilegali de substanţe narcotice,
psihotrope sau analoage ale acestora, ca alternativă la aplicarea unor măsuri
coercitive faţă de aceştia.
Promovând în continuare această concepţie, suntem de părere că faptele
prevăzute la alin.(1 in care a fost exclusa sanctiunea – inchisoare pina la 2 ani) şi (2)
art.217 CP RM trebuie dezincriminate. Lipsa scopului de înstrăinare în cazul
acestora denotă năzuinţa de a întrebuinţa substanţele narcotice, psihotrope sau
analoagele acestora pentru consum propriu. Remarcăm în acest sens că, în Codul
penal român, corespondenta sintagmei „fără scop de înstrăinare” din art.217 CP
RM este sintagma „pentru consum propriu” (art.387 CP Rom.).
S-ar putea replica, că traficul ilicit de droguri, chiar fiind săvârşit pentru
consum propriu, se cere a fi incriminat de convenţiile internaţionale relative la
prevenirea şi combaterea traficului ilicit de droguri (în primul rând, de Convenţia
ONU contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope [43]. Aşa să fie
oare?
1.2.Argumentaţi dacă plantele spontane (care au crescut de la sine), ce conţin
substanţe narcotice sau psihotrope, pot sau nu să reprezinte obiectul material al
infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.217 CP RM.
Consider ca plantele spontane ce contin substante narcotice sau psihotrope
nu pot sa reprezinte obiectul material al infractiunii prev de alin (1) 217 care spune
- Semănatul sau cultivarea ilegală a plantelor care conţin substanţe narcotice sau
psihotrope, prelucrarea sau utilizarea a astfel de plante, săvîrşite în proporţii mari
şi fără scop de înstrăinare. P/u ca sa constituie obiectul material al infractiunii date
75
trebuie ca o persoana respectiva sa semene sau sa cultiveze ilegal planete care contin
substante narcotice sau psihotrope si aceasta actiune a sa precum si altele vor cadea
sub incidenta ali.(2). Nu pot sa constituie obiect material al alin 1 art.217 din
considerentul ca trebuie sa existe careva actiuni de cultivare , semanare ilegala a
astfel de substante iar in cazul celor care au crescut de la sine in caz de prelucrare,
transformare, vor cadea sub incidenta art.217 alin(2) sau dupa caz sub incidenta
altei norme.
1.3.Argumentaţi dacă este sau nu oportună prezenţa art.217 CP RM în capitolul
consacrat infracţiunilor săvîrşite contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale.
Este necesar ca toate normele, care prevăd infracţiunile săvârşite în sfera circulaţiei legale a substanţelor narcotice, psihotrope, a analoagelor sau precursorilor acestora, să fie concentrate într-un capitol aparte denumit „Infracţiuni săvârşite în sfera circulaţiei substanţelor narcotice, psihotrope sau precursorilor acestora”. (Odată ce am argumentat anterior necesitatea eliminării din textul legii penale autohtone a sintagmei „analog al substanţelor narcotice sau psihotrope”, nu facem menţiunea despre analoagele acestor substanţe în denumirea capitolului proiectat).Faptul că, prin aceasta, se contribuie la „fărâmiţarea sistemului Părţii Speciale a Codului penal în capitole mici” [176, p.195] nu-l putem accepta ca argument. Ceea ce dorim să dovedim este că, în unele cazuri, legiuitorul manifestă prea multă exigenţă la conceperea unui capitol din legea penală, care conferă fizionomie distinctă unui grup de fapte infracţionale. Alteori însă, o asemenea exigenţă ca şi cum nu există. Problema identităţii generice a infracţiunilor săvârşite în sfera circulaţiei legale a substanţelor narcotice, psihotrope, a analoagelor şi precursorilor acestora, a cărei soluţionare am propus-o supra, este o dovadă elocventă în acest sens.
Subiectul II: Condiţiile de încheiere a acordului de recunoaştere
2.1. Definiţi acordul de recunoaştere a vinovăţiei.
Acordul de recunoaştere a vinovăţiei este o tranzacţie încheiată între
procurorul şi învinuit sau, după caz, inculpat, care şi-a dat consimţămîntul de a-şi
recunoaşte vina în schimbul unei pedepse reduse.
2.2. Analizaţi condiţiile de iniţiere şi încheiere a acordului de recunoaştere a
vinovăţiei.
În cazul iniţierii încheierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, indiferent
de la cine porneşte această iniţiativă, procurorul ca reprezentant al statului este
obligat să ia în considerare următoarele circumstanţe: 1) voinţa învinuitului,
inculpatului de a coopera la efectuarea urmăririi penale sau acuzarea altor
76
persoane; 2) atitudinea învinuitului, inculpatului faţă de activitatea sa criminală
şi de antecedentele penale; 3) natura şi gravitatea acuzaţiei înaintate; 4) căinţa
sinceră a învinuitului, inculpatului şi dorinţa lui de a-şi asuma responsabilitatea
pentru cele comise de el; 5) voinţa liberă şi benevolă a învinuitului, inculpatului de
a-şi recunoaşte vinovăţia cît mai prompt şi de a accepta o procedură redusă; 6)
probabilitatea de a obţine condamnarea în cazul respectiv; 7) interesul public de a
obţine o judecată mai operativă cu cheltuieli mai reduse.
2. Cooperarea învinuitului, inculpatului cu organul de urmărire penală la
efectuarea urmăririi penale sau acuzarea altor persoane este pusă în prim plan la
luarea deciziei de către procuror de a încheia acordul de recunoaştere a vinovăţiei.
3. Probabilitatea de a obţine condamnarea în cazul respectiv este o condiţie
importantă la încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei. Procurorul poate
încheia acordul ci învinuitul doar în cazul în care de rînd cu recunoaşterea de către
învinuit a vinovăţiei sale, aceasta să fie confirmată şi prin alte probe administrate în
modul prevăzut de lege.
4. Cînd procurorul iniţiază procedura de încheiere a acordului de
recunoaştere a vinovăţiei de către învinuit, inculpat, el se adresează apărătorului şi
învinuitului, inculpatului cu această iniţiativă.
5. Apărătorul discutînd cu învinuitul, inculpatul toate circumstanţele expuse
mai sus va concretiza concomitent şi faptul că recunoaşterea vinovăţiei de către
învinuit, inculpat nu este o consecinţă a aplicării violenţei sau ameninţării asupra
lui.
6. Acordul se întocmeşte în scris cu indicarea condiţiilor concrete.
Acordul de recunoaştere a vinovăţiei este semnat de către procuror, învinuit,
inculpat şi apărător astfel ca semnăturile fiecăruia din ei să fie pe fiecare pagină a
acordului. Ulterior acordul trebuie să fie aprobat de către procurorul ierarhic
superior, care va verifica respectarea legii la încheierea acestuia.
Apărătorul va certifica separat, în scris, declaraţie că acordul de recunoaştere
a vinovăţiei de către învinuit, inculpat a fost examinat de el personal, că procedura
de încheiere a lui, prevăzută de lege, a fost respectată şi că recunoaşterea
77
vinovăţiei de către învinuit, inculpat rezultă din înţelegerea lor confidenţială
anticipată.
7. Dacă acordul de recunoaştere a vinovăţiei a fost încheiat la faza de urmărire
penală, înainte de a trimite cauza în judecată, învinuitului şi apărătorului său le
sînt prezentate materialele dosarului pentru a lua cunoştinţă de ele, conform
prevederilor art.293 şi 294, precum şi li se înmînează rechizitoriul.
2.3. Apreciaţi importanţa acordului de recunoaştere la înfăptuirea justiţiei.
- Avantajul principal al procedurii privind acordul de recunoştere a vinovăţiei
este avantajul economic de care beneficiază statul în urma aplicări unei asemenea
proceduri.
- Termenele judecării cauzelor penale, este bine cunoscut faptul că RM, a fost
condamnată în nenumerate rînduri de către CEDO în legătură cu nerespectarea
termenilor rezonabil de judecare a cauzelor. Procedura acordului de recunoaştere a
vinovăţie permite judecarea cauzelor penale în termeni restrînşi.
- O importanţă majoră o are această procedură pentru inculpaţi şi învinuiţi
care drept urmare a încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţie beneficiază de
reducere pedepsei cu 1/3.
- Ca urmare a încheierii unor asemenea acorduri au de cîşticat şi organele de
urmărire penală care conlucrînd cu învinuiţii, soluţionează cauzele penale mai uşor.
Această procedură facilitea lucrul esenţialmente a organelor de drept aducîd în
aceleaşi timp avantje şi celorlalţi actori procesuali.
Subiectul III:
Intrînd la studii la universitate, Mustea nu a frecventat lecţiile, iar la sesiunea
de iarnă a obţinut calificative negative la majoritatea disciplinelor. Din aceste
motive, el a hotărît să renunţe la studiile de la universitate, însă părinţii au insistat
asupra continuării studiilor. Pentru a evita exmatricularea, Mustea a decis să
nimerească în spital şi să obţină un concediu academic. În acest scop, el a
confecţionat artizanal un pistol, după care 1-a rugat pe prietenul său Pîrlog să
efectueze o împuşcătură din acesta în mîna lui Mustea. La început Pîrlog a refuzat,
dar Mustea a semnat un bileţel în care a indicat că Pîrlog va împuşca în el la
78
propria-i rugăminte şi nu va purta răspundere pentru rănile produse. Acceptînd în
cele din urmă, Pîrlog, de la distanţa de patru metri, a încercat să împuşte în mîna lui
Mustea, însă i-a nimerit în piept. În urma rănilor provocate, Mustea a decedat peste
cîteva minute.
Sunt oare acţiunile lui Pîrlog socialmente periculoase? Efectuaţi analiza juridică
a acţiunilor lui Pîrlog. Argumentaţi răspunsul.
- acţiunile lui Pîrlog sunt social periculoase- Pârog a comis o infracţiune, prev. De art 149 CP – lipsirea de viaţă din
imprudenţă- Obiectul nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale a caror existenţă
şi desfăşurare normală sunt condiţiile de ocrotire a vieţii persoanei- Latura obiectivă – acţiune directă- Subiectul – pers. De la 16 ani- Lat.subiectivă – din imprudenţă
Test 43
Subiectul I: Legătura cauzală
1.1.Caracterizaţi legătura cauzală şi criteriile ei.
Legatura cauzala consta in legatura de la acauza la efect si trebuie sa existe
intre actiune,inactiune incriminata de legi si urmarea pe care o produce .Este bazat
pe ideea fenomenelor principale si anume fenomen-cauza, fenomen efect .
Criterii ale legalitatii cauzale :
-timpul adica pentru ai incrimina persoanei o anumita fapta infractionala
trebuie stabilita ce avut loc mai intii fapta sau au aparut consecintele
-inevitabilitatii consecinta trebuie sa fie curmare inevitabila a faptei.
1.2.Analizaţi tipurile legăturilor cauzale.
In literatura de specialitate se vehiculeaza 2 curente si anume- Teza monista
din care fac parte teoriile ce sustin ca actiunile care au precedat urmarea una
singura trebuie considerata drept cauza a efectului, celelalte actiuni avind
semnificatia unor conditii si – Teza pluralista care include teoriile potrivit carora se
admite pluralitatea de cauze care concura la producerea urmarii.
Teza monista cuprinde : a) Teoria cauzei tipice – ca trebuie de considerat drept
cauza a unei urmari fenomenul care prin natura sa este apt de a produce un anumit
rezultat. Se considera ca o anumita activitate conduce in mod normal la un anumit 79
rezultat si ca, deci fiecare rezultat isi are cauza sa fireasca , adecvata, tipuca, de
unde apare si denumirea aceste teorii.Teoria este criticabila (ex.amenintarea unei
pers bolnave de inima ii poate provoca criza cardiaca,are drept urmare moartea);
b) Teoria cauzei eficiente – trebuie considerat drept cauza a urmarii fenomenul care
a declansat procesul genetic (de generare) si a creat p/u celelalte conditii aptitudinea
de a produce urmarea imediata ; c) Teoria cauzei preponderente – treb considerata
drept cauza numai energia sau fenomenul premergator care a contribuit in mod
hotaritor la producerea rezultat; d) Teoria cauzei proxime – ca nu poate fi cauza
decit fenomenul sau energia care a precedat nemijlocit urmarea, indiferent de
valoarea sa contributiva la declansarea sau sustinerea cursului de evenimente ce au
adus la acesta.
Teza pluralista cuprinde : a) Teoria echivalentei conditiilor (sine qua non) are
cea mai larga raspindire si contine – cauzalitatea este plurala, - urmeaza a fi
considerata cauza orice conditie premergatoare fara de care efectul nu s-ar fi
produs, - toate conditiile premergatoare rezultatului si fara de care acesta nu s-ar fi
produs au o valoare contributiva egala. Potrivit teoriei respective , orice conditie
care poate fi legata de rezultatul produs trebuie considerata ca fiind o cauza a
acestuia , daca a contribuit indiferent in ce masura la producerea lui; b) Teoria
conditiei necesare – reprezinta o varianta a teoriei sine qua non si propune sa fie
considerata drept cauza a rezultatului orice conditie necesara p/u producerea
acestuia, tinindu-se seama de contributia concreta adusa de fiecare conditie. Pe
marginea acestor teorii s-au dat mai multe discutii.
Principalele teze care faciliteaza constatarea raportului de cauzalitate sunt : 1)
in caz identificarii mai multor fapte urmeaza a se stabili care au rol de contributii
determinate(cauze), ce au generat producerea urmarii, si care au caracter de ajutor,
reprezentibd doar conditii favorabile in producerea rezultatului, 2) raport de
cauzalitate exista si in situatia in care urmarea prejudiciabila nu s-a produs imediat
dupa savirsirea faptei, ci dupa trecerea unui anumit interval de timp( vatamare
corporala grava care a provocat deces victimei al.4 art.151 CP), 3) legatura cauzala
exista si in situatia in care fapta a provocat o urmare prejudiciabila in comun cu
80
alte imprejurari preexistente, concomitente sau posterioare, daca fara interventia
actiunii rezultatul nu s-ar fi produs(alin 4 art151, ex. cind o pers a aplicat o lovitura
altei pers si nu poate rezulta decesul dar care s-ar fi produs deoarece victima
suferea de o boala cronica sau se afla in stare de ebrietate).
1.3.Alcătuiţi o speţă în care să existe eroare în legătura cauzală.
Pe data de 10/02/2009 cet X si cet Y au servit bauturi alcoolice intr-un local de
pe strada Florilor , dupa ceva timp cei doi s-au luat la cearta dupa care X i-a aplicat
multiple lovituri lui Y. A doua zi Y a baut niste medicamente deoarece il durea
capul iar aproximativ peste 2 ore acesta a decedat. Organul de u.p. l-a retinut pe X
fiind banuit de omorirea lui Y. Cadavrul lui Y a fost dus la Centru de Medicina
Legala unde a fost efectuata expertiza in cauza si s-a stabilit ca moartea lui Y a
survenit de la administrarea unor medicamente expirate. Prin urmare exista eroare
in legatura de cauzalitate deoarece decesul lui Y n-a survenit de la loviturile lui X ci
de la medicamentele consumate.
Subiectul II: Competenţa organelor de urmărire penală şi a organelor de constatare.
2.1. Definiţi noţiunea şi felurile de competenţă a organelor de urmărire penală.
Competenta o.u.p are 2 intelesuri – primul – prin competenta se intelege
dreptul si obligatia organelor de u.p. de a proceda la u.p. in anumite cauze penale. –
doilea sens – prin competenta se intelege repartizarea legala a cauzei penale in
cadrul atributiilor unui anumit rgan de urmarire penala. In functie de anumite
criterii mentionam urmatoarele forme ale competentei o.u.p :
-competenta functionala – art.55-57 CPP care prevad cadrul de atributii ce-i
revin fiecarui organ de u.p. in faza u.p. in raport cu atributiile procurorului si
judecatorului de instructie.
-competenta materiala – art.266-269 CPP – fiind determinata de obiectul cauzei
penale, adica de faptul juridic care a produs conflictul de drept penal.
-competenta personala – art.270 CPP dupa calitatea faptuitorului sau a
victimei este prevazut p/u procuror ca organ de u.p.
81
-competenta teritoriala.
2.2. Analizaţi competenţa procurorului la exercitarea urmăririi penale.
Procurorul exercită urmărirea penală în cazurile:
1) infracţiunilor săvîrşite de:
a) Preşedintele ţării; b) deputaţi; c) membri ai Guvernului;
d) judecători; e) procurori; f) persoanele care au statut de
militar, menţionate la art.37 pct.1)-3); g) ofiţeri de urmărire penală; h) minori;
2) atentatelor la viaţa colaboratorilor poliţiei, ofiţerilor de urmărire penală,
procurorilor, judecătorilor sau a membrilor familiilor acestora, dacă atentatul este
legat de activitatea acestora;
3) infracţiunilor săvîrşite de Procurorul General
1.Potrivit aliniatului 1 al articolului comentat procurorul este organ de
urmărire penală de competenţă personală determinată de calitatea făptuitorului
prevăzută la punctul 1) subpunctele a-g, şi punctul 3) precum şi de calitatea victimei
infracţiunii conform punctul 2).
2.Procurorul este competent să efectueze urmărirea penală atît în cazurile
persoanelor cu funcţie de răspundere (conform punctelor 1 şi 3) care se află în
exerciţiul funcţiunii precum în cazul infracţiunilor săvârşite în legătură cu exerciţiul
funcţiilor prevăzute de subpunctele a-e şi g, punctul 3), chiar dacă la momentul
descoperirii infracţiunii făptuitorul are altă calitate.
3.Competenţa exclusivă a procurorului la exercitarea urmăririi penale
presupune efectuarea tuturor acţiunilor de urmărire penală de către procuror
personal, care în mod obişnuit sînt efectuate de ofiţerul de urmărire penală. În cazul
exercitării nemijlocite a urmăririi penale de către procuror, acestuia îi revine şi
toate atribuţiile de a adopta toate hotărârile procesuale în faza urmării penale,
nefiind prevăzută în mod expres de către prezentul Cod, conducerea urmăririi
penale de către procurorul ierarhic superior.
4.Conform aliniatului 2 al articolului comentat procurorul exercitând
nemijlocit urmărirea penală poate delega efectuarea anumitor procedee probatorii
82
organului de urmărire penală, exercitând conducerea acestor acţiuni de urmărire
penală (A se vedea articolul 271 aliniatul 5).
5.În cazul unui concurs de infracţiuni (unei cauze conexe sau indivize) dacă cel
puţin o infracţiune este de competenţa procurorului, atunci cauza cu toate
episoadele ţine de competenţa exclusivă a procurorului, fiind posibilă formarea unui
grup de procurori şi ofiţeri de urmărire penală. Unul din procurori va fi numit
conducătorul grupului de urmărire penală care va conduce acţiunile de urmărire
penală şi va avea puterea de decizie privind cele mai importante hotărâri
procesuale.
2.3. Apreciaţi rolul organelor de constatare în cadrul urmăririi penale.
Articolul 273. Organele de constatare, competenţa şi acţiunile acestora.
(1) Organele de constatare sînt:
a) poliţia - pentru infracţiuni ce nu sînt date prin lege în competenţa altor
organe de constatare;
b) Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei - pentru
infracţiuni date prin lege în competenţa sa;
c) Serviciul Vamal - pentru infracţiuni date prin lege în competenţa sa;
d) Serviciul de Informaţii şi Securitate - pentru infracţiuni ale căror prevenire
şi contracarare îi sînt atribuite prin lege;
e) comandanţii unităţilor şi formaţiunilor militare, şefii instituţiilor militare -
pentru infracţiuni săvîrşite de militarii din subordine, precum şi de persoanele
supuse serviciului militar în timpul cantonamentelor; pentru infracţiuni săvîrşite de
muncitorii şi angajaţii civili ai Forţelor Armate ale Republicii Moldova, legate de
îndeplinirea îndatoririlor lor de serviciu, sau săvîrşite la locul de dislocare a unităţii,
formaţiunii, instituţiei;
f) şefii instituţiilor penitenciare - pentru infracţiuni comise în locurile de detenţie, în
timpul escortării sau în legătură cu punerea în executare a sentinţelor de
condamnare; de asemenea şefii instituţiilor curative de specialitate - în cazurile
83
referitoare la persoane cărora le sînt aplicate măsuri de constrîngere cu caracter
medical;
g) comandanţii de nave şi aeronave - pentru infracţiuni săvîrşite pe acestea în
timp ce navele şi aeronavele pe care le comandă se află în afara porturilor şi
aeroporturilor;
h) instanţele de judecată sau, după caz, judecătorii de instrucţie - pentru infracţiuni
de audienţă.
(2) Organele menţionate la alin.(1) au dreptul, în condiţiile prezentului cod, să
reţină făptuitorul, să ridice corpurile delicte, să solicite informaţiile şi documentele
necesare pentru constatarea infracţiunii, să citeze persoane şi să obţină de la ele
declaraţii, să procedeze la evaluarea pagubei şi să efectueze orice alte acţiuni care
nu suferă amînare, cu întocmirea proceselor-verbale în care se vor consemna
acţiunile efectuate şi circumstanţele constatate.
(3) Actele de constatare întocmite conform prevederilor alin.(2), împreună cu
mijloacele materiale de probă, se predau, în termen de 24 ore, de către organele de
constatare din cadrul poliţiei, Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi
Corupţiei şi Serviciului Vamal - organelor de urmărire penală corespunzătoare
constituite conform legii în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Centrului pentru
Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Serviciului Vamal, iar de către
celelalte organe de constatare - procurorului, pentru începerea urmăririi penale.
(4) În cazul reţinerii persoanei de către organele de constatare specificate la
alin.(1), cu excepţia organelor specificate la lit.g), actele de constatare, mijloacele
materiale de probă şi persoana reţinută se predau organului de urmărire penală sau
procurorului imediat, dar nu mai tîrziu de 3 ore de la momentul reţinerii de facto a
acesteia.
(5) Comandanţii de nave şi aeronave transmit procurorului procesele-verbale
privind acţiunile efectuate, mijloacele materiale de probă şi, după caz, persoana
reţinută imediat după ancorarea navei ori aterizarea aeronavei pe teritoriul
Republicii Moldova. În cazul în care escortarea în Republica Moldova a persoanei
reţinute prezintă pericol pentru securitatea navei, aeronavei, echipajului sau
84
pasagerilor acestora, comandanţii lor sînt în drept, în conformitate cu tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte, să predea această persoană
autorităţilor competente ale statului pe al căror teritoriu nava a ancorat sau
aeronava a aterizat.
Subiectul III:
Carauş, fiind în executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă într-o instituţie penitenciară de tip închis, în timpul unui incendiu izbucnit în acest penitenciar, a salvat viaţa a doi condamnaţi. Administraţia instituţiei penitenciare respective s-a adresat cu un demers în care a cerut graţierea lui Carauş.
Era în drept administraţia instituţiei penitenciare să se adreseze cu această cerere?Cărui organ (persoană) poate fi înaintată această cerere?
Poate fi satisfăcută cererea dată?
- administraţia inst.peniteniare nu era în drept să se adreseze cu asemenea cerere- cerera poate fi înaintată instanţi de judecată- cererea dată nu poate fi satisfăcută, deoarece Carauş a fost condamnat la
detenţie pe viaţă.
Test 42Subiectul I: Prescrierea ilegală sau încălcarea regulilor de circulaţie a substanţelor
narcotice sau psihotrope1.1.Identificaţi obiectul material în cazul fiecăreia din infracţiunile prevăzute la
art.218 CP RM.substanţele narcotice sau psihotrope, ori materialele sau utilajele destinate
producerii sau prelucrării substanţelor narcotice sau psihotrope, ori plantele care conţin astfel de substanţe (în cazul infracţiunii prevăzute la alin.(4) art.218 CP RM);
reţetele pentru obţinerea preparatelor narcotice sau psihotrope (în cazul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.218 CP RM);
reţetele sau alte documente care permit obţinerea preparatelor sau substanţelor narcotice sau psihotrope (în cazul infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.218 CP RM);
1.2.Argumentaţi care trebuie să fie calificarea în cazul în care preparatele ori substanţele narcotice sau psihotrope sunt obţinute în urma folosirii unei reţete false, cu achitarea valorii preparatelor sau substanţelor?
Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.218 CP RM constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea de falsificare a reţetei sau a altor documente care permit obţinerea preparatelor şi a substanţelor narcotice sau psihotrope.
85
Prin „falsificare” se are în vedere numai confecţionarea unui document fals [287].
Dacă preparatele ori substanţele narcotice sau psihotrope au fost obţinute în urma folosirii unor astfel de documente falsificate, cu achitarea valorii preparatelor sau substanţelor, cele săvârşite reprezintă procurarea ilegală a substanţelor narcotice sau psihotrope. Deci, se va califica, după caz, conform alin.(2) art.217 sau conform alin.(2) art.2171 CP RM. Dacă, în aceleaşi condiţii, nu se efectuează achitarea valorii preparatelor ori substanţelor narcotice sau psihotrope (deoarece, de exemplu, documentele falsificate acordau dreptul de obţinere gratuită a acestora), atunci cele săvârşite urmează a fi calificate potrivit art.190 CP RM, ca escrocherie.
Vânzarea documentelor care permit obţinerea preparatelor ori substanţelor narcotice sau psihotrope, de către persoana care le-a falsificat, atrage răspunderea conform alin.(2) art.361 CP RM.
1.3.Argumentaţi oportunitatea excluderii sau menţinerii sintagmei „săvîrşite din interes material” în alin.(5) art.218 CP RM.
Latura subiectivă a infracţiunii o caracterizează nu numai atitudinea psihică a făptuitorului faţă de fapta săvârşită şi urmările ei, dar şi motivul şi scopul.
V.D. Filimonov este de părere că includerea motivului infracţiunii în componenţa infracţiunii se justifică atunci când, în vederea caracterizării infracţiunii şi periculozităţii sociale a personalităţii infractorului, apare important spectrul vast al considerentelor făptuitorului, considerente care au stat la baza săvârşirii infracţiunii [285]. În fond, sprijinim această opinie, dar cu o singură remarcă: din spectrul larg al considerentelor, care pot sta la baza săvârşirii unei infracţiuni, legiuitorul alege să pună accentul, de cele mai dese ori, pe un singur considerent: imbold, mobil, motiv. În rare cazuri, în Codul penal al Republicii Moldova se utilizează formula de tipul „în interes material ori în alte interese personale” (de exemplu, în art.327 CP RM). În cazuri mai frecvente, legiuitorul se pronunţă pentru circumstanţierea, în textul normativ, a unui singur motiv al infracţiunii (de exemplu, în cazul infracţiunii prevăzute la alin.(5) art.218 CP RM, când motivul infracţiunii se exprimă în interesul material).
Noţiunea „interesul material” din alin.(5) art.218 CP RM are exact acelaşi înţeles ca noţiunea „interesul material” din lit.b) alin.(2) art.145, lit.g) alin.(2) art.151, lit.h) alin.(2) art.152, lit.f) alin.(2) art.164, lit.b) alin.(2) art.306, lit.b) alin.(2) art.307, alin.(3) art.308 etc. din Codul penal: „motivul generat de necesitatea făptuitorului de a-şi spori activul patrimonial (de a obţine sau a reţine un câştig material) sau de a-şi micşora pasivul patrimonial (de a se elibera de cheltuieli materiale)” [119, p.56].
Cu excepţia situaţiei prevăzute la alin.(5) art.218 CP RM, la care ne-am referit, motivul infracţiunii nu influenţează calificarea faptelor incriminate la art.217, 2171-2176, 218 sau la art.219 CP RM. El trebuie însă luat în consideraţie la individualizarea pedepsei.
În ce priveşte scopul infracţiunii, V.D. Filimonov opinează că indicarea acestuia în conţinutul incriminării se justifică atunci când, pentru caracterizarea infracţiunii
86
şi periculozităţii sociale a personalităţii infractorului, este important rezultatul spre care acesta tinde [285].
Diferenţa dintre motiv şi scop este marcată în mod tranşant de către G.Antoniu: „Scopul nu se confundă cu motivul, deoarece el aparţine momentului finalizării actului, pe când motivul este legat de momentul adoptării hotărârii” [110, p.187].
Subiectul II: Revizuirea 2.1. Numiţi cazurile de revizuire a procesului penalRevizuirea poate fi cerută în cazurile în care: 1) s-a stabilit, prin hotărîre irevocabilă, că martorul a făcut cu bună ştiinţă
declaraţii mincinoase sau expertul a prezentat cu bună ştiinţă concluzii false, sau că corpuri delicte, procese-verbale privind acţiunile de urmărire penală sau judecătoreşti ori alte documente sînt false, sau că a fost făcută intenţionat o traducere greşită, ceea ce a avut ca urmare adoptarea unei hotărîri neîntemeiate sau contrare legii;
2) s-a stabilit, prin hotărîre rămasă definitivă, că judecătorii şi procurorii au comis, în cursul judecării acestei cauze, abuzuri ce constituie infracţiuni;
3) s-a stabilit, prin hotărîre rămasă definitivă, că persoanele care au efectuat urmărirea penală în cauză au săvîrşit abuzuri, ce constituie infracţiuni, care au dus la pronunţarea unei hotărîri neîntemeiate sau contrare legii;
4) s-au stabilit alte circumstanţe de care nu avea cunoştinţă instanţa atunci cînd a dat hotărîrea şi care, ele însele sau împreună cu circumstanţele stabilite anterior, dovedesc nevinovăţia celui condamnat sau că acesta a săvîrşit o infracţiune mai puţin gravă sau mai gravă decît acea pentru care a fost condamnat, sau dovedesc vinovăţia celui achitat sau a persoanei cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal;
5) două sau mai multe hotărîri judecătoreşti irevocabile nu se pot concilia.2.2. Analizaţi etapele procedurii revizuirii procesului penal 1. Cererea de revizuire.Procurorul competent poate din oficiu sa initieze procedura de revizuire.Procedura de revizuire se deschide in baza cererii adresate procurorului de
nivelul instantei care a judecat cauza in fapt astfel activitatea procesuala prealabila este pusa in miscare prin cerere de revizuire, adica declaratia de folosire a acestei cai de atac formulata in scris.
Cerere de revizuire poate declara, oricare parte din proces, în limitele calităţii sale procesuale; soţul şi rudele apropiate ale condamnatului, chiar şi după decesul acestuia.
Cererea de revizuire se face in scris cu aratarea motivului de revizuire pe care se intemeiaza si a mijloacelor de proba in dovedirea acestuia.
In cerere se mentioneaza hotarirea definitiva a carei revizuire se cere. Cererea poate fi insotita sau urmata de un memoriu explicativ.
Neindeplinirea unor cerinte inaintate fata de cerere nu constitue un temei de a o respinge sau a o lasa fara examinare.
2. Cercetarea prealabila.
87
Odata cu primirea cererii procurorul emite o ordonanta de deschidere a procesului de revizuire si efectueaza cercetarea imprejurarii, putind da insrcinari ofiterului de urmarire penala in ceea ce priveste cercetarea imprejurarilor. Deupa cercetarea imprejurarilor noi procurorul inainteaza intregul material impreuna cu concluziile sale, instantei care a judecat cauza in fond, procurorul avind obligatia de a sesiza instanta.
3. Judecarea revizuirii.
Judecarea revizuirii parcurge doua etape distincte admiterea in principiu si judecarea in fond fiecare etapa avind sarcini si continut procesual propriu. Instanta competenta sa judece revizuirea este acea instanta care a judecat cauza in fond. In situatia in care o hotarire revine dupa competenta instantei ierarhic superioare, cauza se judeca de catre instanta superiora. In caz daca nu se pot concilia doua hotariri dintre care una este pronuntata de judecatoria militara si alta judecatorie, competenta de a judeca revizuirea revine judecatoriei.
4. Masuri premergatoare.Conform CPP la primirea materialelor trimise de procuror, presedintele
instantei fixeaza un termen pentru examinare cererii de revizuire in vederea admiterii revizuirii, totodata dispunind citarea partilor interesate. Deasemenea presedintele ia masuri pentru ai asigura persoanei un aparator din oficiu.
Primul stadiu de desfasurare a judecatii revizuirii este admiterea cererii. Sarcina acestei etape consta in verificarea corespunderii cererii cu conditiile legale si daca materialele prezentate de catre procuror sunt suficiente pentru admiterea cererii. Instanta poate verifica oricare din probele pe care se intemeiaza cererea ea putind la cererea partilor sa administreze noi probe. Odata cu administrarea probelor, la aceasta etapa, pot fi ascultati orice martori cu unele exceptii prevazute de lege.
Odata cu examinarea cererii de revizuire, sub aspectul admiterii in principiu, instanta poate pronunta doua solutii. In caz de admitere instanta pronunta o incheiere iar procesul trece la urmatoarea etapa de judecare a cauzei, in caz de respingerea cererii instanta pronunta o noua sentinta.
In cazul admiterii in principiu a revizuirii din cauza ca exista citeva hotariri ce nu se pot concilia, cauze in care aceste hotaririi a fost pronuntate se reunesc pentru rejudecare.4. Rejudecarea cauzei are ca obiectiv jprincipal confruntarea materialului probator existent anterior in dosarul cauzei cu materialul probator prezentat sau adunat ulterior in faza de cercetare prealabila si completat in procedura de admitere in principiu. Dupa terminarea cercetarii judecatoresti au loc dezbaterile, deliberarea si pronuntarea hotaririi dupa rejudecare instanta pronunta una din urmatoarele solutii:
a. Anuleaza hotarirea in masura in care a fost admisa revizuirea sau hotaririle care nu se pot concilia si pronunta o noua hotarire daca constata ca cererea de revizuire este intemeiata;
88
b. Daca dupa rejudecare instanta considera ca cererea este neintemeiata o respinge iar hotarirea definitiva otacata isi pastreaza puterea de lucru judecat;
2.3. Apreciaţi oportunitatea revizuirii procesului penal prin prisma principiului non bis in idem.
Principiul non bis in idem presupune fapte ca nimeni nu poate fi urmarit de organele de urmarire penala, judecat sau pedepsit de instanta judecatoreasca de mai multe ori pentru aceeasi fapta. Astfel prin revizuirea procesului penal se respecta principiul non bis in idem. Procedura de revizuire este prevazuta de catre legiuitor anume pentru ca instantele care au solutionat deja cauza sa poata verifica probele existente si sa depisteze unele prababile erori.vezi 2.2
Subiectul III: În timpul executării pedepsei cu închisoarea pentru jaf, Odatiuc s-a jurat în
faţa colegilor de detenţie că se va răfui cu martorii din partea acuzării. După ispăşirea pedepsei, Odatiuc a venit în satul, în care locuia unul din martori – Tozlovan – şi i-a aplicat acestuia trei lovituri cu cuţitul în zona gâtului. După ce s-a convins că Tozlovan este mort, făptuitorul a plecat cu un automobil de ocazie într-un oraş din raionul vecin, în care locuia cel de-al doilea martor – Negară. Şoferul automobilului de ocazie a remarcat petele de sînge de pe hainele lui Odatiuc şi a oprit maşina, rugându-l să iasă. Atunci făptuitorul l-a lovit cu capul de volan şi l-a aruncat din maşină în şanţ. În scurt timp, şoferul a fost găsit mort de un biciclist. În seara aceleaşi zile, făptuitorul l-a pândit pe Negară şi, în timp ce acesta ieşea din scara blocului în care locuia, a încercat să-l lovească cu cuţitul în spate, însă nu a reuşit fiind reţinut.
Reeşînd din faptul că cauza penală era complicată şi urma să fie efectuat un număr mare de acţiuni procesuale, conducătorul organului de urmărire penală (concomitent deţine şi funcţia de comisar-adjunct al Comisariatului raional de poliţie) prin ordonanţa sa a dispus efectuarea urmăririi penale de către un grup format din trei ofiţeri de urmărire penala, inclusiv un ofiţer din cadrul Departamentului de urmărire penală al M.A.I., indicând că acest ofiţer va conduce acţiunile celorlalţi membri ai grupului. Despre această decizie luată a două zi a fost anunţat procurorul, expediindu-i copia de pe ordonanţă. Peste câteva zile procurorul i-a telefonat acestuia, precum şi conducătorului grupului de ofiţeri şi i-a întrebat dacă cu textul ordonanţei de instituire a grupului de ofiţeri mai este cunoscut cineva. I s-a răspuns că această ordonanţa n-a fost adusă la cunoştinţa altor persoane.
Prin ordonanţa unuia din ofiţerii grupului, în calitate de succesor al părţii vătămate Tozlovan, a fost recunoscută mama răposatului. Calitatea de succesor al celeilalte părţii vătămate decedate au solicitat-o soţia şi mama lui. Examinând solicitările lor, conducătorul grupului de ofiţeri a emis ordonanţa de recunoaştere în calitate de succesor al părţii vătămate a soţiei şoferului decedat. Examinând demersul procurorului, în care se indică complexitate cauzei, judecătorului de instrucţie a eliberat mandat de arestare preventivă a învinuitului Odatiuc pe un termen de 60 de zile. Cu 3 zile înainte de expirarea acestui termen, procurorul a adresat un demers privind prelungirea duratei arestării. Judecătorul de instrucţie a
89
prelungit arestarea pe o durată de 90 zile. Ulterior, în baza unui demers analogic al procurorului, care conducea urmărirea penală prin încheierea judecătorului de instrucţie durată arestării preventive a fost prelungită încă cu 60 de zile.
Depistaţi erorile procesuale.- ordonanţa privind formarea grupului trebuia adusă la cunoştinţa fiecărui
membru al rupului de urmărire penală- manatul de arest se eliberează pe un termen de pînă la 30 zile şi nu 60- ordonanţa privind recunoaşterea ca succesor al părţii vătămate se face în baza
ordonanţei procurorului, la solicitarea rudei apropiate şi decizia de a alege succesorul îi aparţine tot procurorului
- prelungirea termenului de arest se permite cu încă 30 zile
Test 41Subiectul I: Fapta infracţională1.1.Relataţi despre trăsăturile faptei infracţionale – ca semn a laturii obiective a
infracţiunii.Fapta infractionala reprezinta o actiune(inactiune) ilegala care se savirseste
intr-un anumit loc si intr-o anumita perioada de timp, prin intermediul unui anumit mijloc sau unei anumite metode.
Trasaturile faptei infractioanale: - trebuie sa fie prevazuta de legea penala; - trebuie sa fie savirsita cu vinovatie; - trebuie sa fie pasibila de pedeapsa penala ;
1.2.Analizaţi inacţiunea infracţională.Inactiunea infractionala inseamna a nu face ceea ce este ordonat de lege. Prin
inactiune sunt incalcate norme care impun in mod expres sa se faca ceva, sa se savirseasca anumite actiuni.
Inactiunea ca mod de comportare, nu capata sens decit daca se raporta la o obligatie sau o nevoie de a se comporta activ, de a face ceva, de a interveni, luind anumite masuri sau precautii pentru a preintimpina, a opri sau, in dependenta de caz, de a inlatura anumite consecinte negative pentru societate.
Indeplinirea obligatiei inseamna respectarea prevederilor legii, dar neindeplinirea acesteia, printr-o conduita manifestata sub forma de inactiune, inseamna incalcarea legii si deci comiterea unei infractiuni.
In literatura infr savirsite prin inactiune se clasifica in infr exprimate prin inactiuni absolute, cind faptuitorul in genere nu-su executa obligatiile si infractiuni prin inactiuni mixte, cind subiectul isi executa obligatiile incomplet, partial manifestind o atitudine neconstiencioasa fata de executarea lor.
Pentru tragerea la raspundere pen in cazul savirsirii faptei prin inactiune nu este suficineta constatatrea existentei unei obligatii, a unei indatoriri legale de face ceva. Este absolut necesar a se stabili faptul ca in situatia data persoana a avut posibilitatea reala de a savirsi actiunea ceruta de la ea.
90
1.3.Alcătuiţi o speţă în care să fie prezent concursul de infracţiuni, format dintr-o acţiune şi o inacţiune infracţională.
Targon si Mustea au pariat care dintre ei primul va traversa inotind riul Nistru. Pe la mijlocul riului Targon si-a dat seama ca nu va putea ajunge la mal, el a inceput sa-l cheme in ajutor pe Mustea, insa acesta a neglijat strigatele continuind sa inoate mai departe. Targon dupa citeva chemari disperate nemaiputind face nimic s-a dus la fund. Mustea speriat de cele intimplate a rapit de pe mal o motocicleta incercind sa se ascunda. El a fost gasit peste trei zile de organele de politie la buneii sai in satul vecin, fiind in posesia motocicletei.
In speta data avem concurs de infractiuni art.163 CP (inactiune) lasarea in primejdie si art. 273 CP rapirea mijlocului de transport.
Subiectul II: Procedura aplicării măsurilor de constrîngere cu caracter medical2.1.Numiţi condiţiile aplicării procedurii în cauză.Conform normelor legale, aceste masuri nu pot fi impuse in mod arbitrar
oicarei persoane, ci in anumite conditii: in primul rind, persoana sa fi comis o fapta prevazuta de legea penala, iar in al doilea rind, sa faca parte din una dintre urmatoarele categorii de persoane:
- persoane recunoscute iresponsabile, care, la momentul faptei, erau incapabile sa-si dea seama de faptele lor si/sau se le dirijeze.
- Persoane devenite iresponsabile pina la pronuntarrea sentintei sau in timpul executarii pedepsei. Cu altre cuvinte, se au in vedere persoanele care la momentul faptei erau responsabile, dar care mai apoi, pe parcursul procesului penal, pina la emiterea sentintei sau in timpul executarii pedepsei, au devenit iresponsabile, ceea ce face imposibila fixarea unei pedepse sau executarea acesteia.
Măsurile de constrîngere cu caracter medical, se aplică de instanţa de judecată faţă de persoanele care au săvîrşit fapte prejudiciabile, prevăzute de legea penală, în stare de iresponsabilitate, precum şi faţă de persoanele care s-au îmbolnăvit după săvîrşirea infracţiunii de o boală psihică, din care motive ele nu-şi pot da seama de acţiunile lor sau nu le pot dirija, în caz dacă aceste persoane prezintă pericol pentru societate prin natura faptei săvîrşite şi din cauza bolii lor.
Una din conditiile incriminarii este savirsirea cu vinovatie a faptei prejudicibile prevazute de legea penala. Vinovatia presupune existenta a doi factori inerenti vietii psihice: factorul intelectiv (constiinta) si factorul volitiv (vointa).
Principalul temei al vinovatiei este intentia, iar criteriul de definire a intentiei este discernaminul deoarece infaptuitorul trebuie sa-si dea seama de rezultatul faptei, comform CPenal sunt pasibile de raspundere penala persoanele fizice responsabile.
Pentru categoriile de persoane iresponsabile CPP stabileste prevederi aparte denumindu-le procedura aplicarii masurilor de constringerilor cu caracter medical.
2.2. Caracterizaţi soluţiile posibile adoptate de instanţă la examinarea chestiunii aplicării măsurilor de constrîngere cu caracter medical.
Dacă consideră dovedit faptul că persoana în cauză a săvîrşit o faptă prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, în stare de iresponsabilitate sau că această persoană, după ce a săvîrşit infracţiunea, s-a îmbolnăvit de o boală psihică
91
cronică, care o face să nu-şi dea seama de acţiunile sale sau să nu le poată dirija, instanţa de judecată adoptă, conform art.23 din Codul penal, fie o sentinţă de absolvire a acestei persoane de pedeapsă sau, după caz, de răspundere penală, fie de liberare de pedeapsă şi de aplicare faţă de ea a unor măsuri de constrîngere cu caracter medical, indicînd care anume din ele trebuie aplicată, sau o sentinţă de încetare a procesului şi de neaplicare a unor astfel de măsuri în cazurile cînd, prin caracterul faptei săvîrşite şi starea sănătăţii sale, persoana nu prezintă pericol pentru societate şi nu are nevoie de tratament forţat. În astfel de cazuri, instanţa anunţă despre bolnav organele de ocrotire a sănătăţii.
Dacă găseşte că starea de iresponsabilitate a persoanei a cărei cauză se judecă nu a fost dovedită sau că boala persoanei care a săvîrşit infracţiunea nu împiedică pedepsirea ei, instanţa, prin sentinţă, clasează procedura privind aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical, restituind cauza procurorului pentru urmărirea penală în procedură generală.
În cazul în care participarea persoanei la săvîrşirea infracţiunii nu a fost dovedită, precum şi în cazul în care se constată circumstanţele prevăzute în art.285, instanţa dă o sentinţă de încetare a procesului penal pe temeiurile constatate de ea, indiferent de existenţa şi caracterul bolii persoanei, şi anunţă despre aceasta organele de ocrotire a sănătăţii.
2.3. Distingeţi particularităţile urmăririi şi judecării în procedura dată.Urmarirea penala se porneste in scopul aplicarii masurilor de constringere cu
caracter medical. Solutia de neinceperea urmaririi penale nu poate fi inaintata pe motiv ca fapta nu intruneste elementele infractiunii, chiar si in cazul cind se stie ca persoana sa aflat la tratament intr-o institutie de psihiatrie sau psihoneurologie si ca fapte similare savirseste nu pentru prima data.
In procesele penale referitoare la urmarirea si judecarea persoanleor iresponsabile, imprejuraile incluse in obiectul probatiunii capata un continut specific. Astfel mai intii trebuie constatate si dovedite semnele obiective ale faptei penale incriminate: locul, modul si alte circumstante ale savirsirii infractiunii.
Posibilitatile constatarii semnelor subiective sunt reduse sau excluse. Prin urmare, nu se pot stabili formele vinovatiei, scopul si motivul infractiunii.
La efectuarea urmaririi penale in cdrul acestei proceduri speciale, ofiterul de urmarire penala ori procurorul vor tine cont de: lipsa declaratiilor banuitului invinuitului ca mijloc de proba;
Lipsa cererilor si demersurilor banuitului, invinuitului, care contribuie la cercetarea sub toate aspectele a circumstatelor cauzei.
Persoana banuita si invinuita in cauza va fi supusa unei expertize psihiatrice judiciare. Persoana in privinta careia se efectueaza urmarirea penala poate fi internata in institutia psihiatrica numai in baza hotaririi judecatorului de instructie in temeiul demersului procurorului care va conduce urmarirea penala.
La procedura privind aplicarea masurilor de constringere cu caracter medical, participarea reprezentantului legal al persoanei careia ii vor fi aplicate aceste masuri este obligatorie.
Confororm CPP participarea aparatorului la procedura de aplicare a masurilor de constringere medicala este obligatorie.
92
Subiectul III: În noaptea de 21 martie 2006, Golenco, Şpac şi Seceră au consumat băuturi
alcoolice într-un bar, situaţie în care au observat că victima Corjan posedă o sumă importantă de bani. La plecarea acesteia din local, doi dintre făptuitori – Golenco şi Seceră – l-au lovit pe Corjan, doborându-l la pământ. În continuare, Golenco i-a luat din buzunar suma de 700 de lei, pe care a înmânat-o celui de-al treilea făptuitor – Şpac – care a plecat în fugă de la locul faptei. La 23 martie 2006 Golenco şi Şpac au fost reţinuţi, locul aflării lui Seceră nu s-a putut stabili.
Şpac, fiind audiat în calitate de bănuit, în prezenţa apărătorului, a declarat că banii sustraşi el i-a ascuns în garajul său şi este de acord să-i predea benevol. După audiere ofiţerul de urmărire penală împreună cu bănuitul s-au dus la garaj şi acolo Şpac i-a prezentat banii în sumă de 700 lei. A fost întocmit „procesul-verbal de predare benevolă a banilor sustraşi”, în care s-a indicat faptul prezentării banilor şi că „prin acest act procedural banii se anexează la dosar în calitate de corp delict”. Procesul-verbal a fost semnat de Şpac şi ofiţer.
După ce a fost audiat în calitate de bănuit, în prezenţa apărătorului, Golenco a refuzat să semneze procesul-verbal de audiere. Ofiţerul a invitat două persoane care se aflau în ograda Comisariatului de poliţie, în prezenţa lor iarăşi i-a propus bănuitului să semneze procesul-verbal însă el a refuzat. Refuzul a fost consemnat în procesul-verbal şi confirmat prin semnăturile persoanelor numite.
Considerând că corespondenţa poştală expediată de către Seceră părinţilor săi sau cea expediată de aceştea în adresa lui, poate conţine informaţie despre locul aflării bănuitului, ofiţerul de urmărire penală a întocmit ordonanţă cu privire la sechestrarea corespondenţii poştale expediate părinţilor lui Seceră şi expediate de ei. Ordonanţa a fost înaintată procurorului împreună cu un raport, în care se propunea autorizarea de către acesta a sechestrării corespondenţei.
Pentru a înlătura divergenţele între declaraţiile bănuiţilor Golenco, Şpac şi a părţii vătămate Corjan, ofiţerul de urmărire penală a procedat la confruntarea acestor persoane. Aceştia toţi trei în acelaşi timp fiind prezenţi în biroul ofiţerului, fără a fi asistate de alte persoane, au fost audiaţi pe rând asupra circumstanţelor, în care a avut loc infracţiunea. În rezultat, Golenco, care nega până atunci nevinovăţia sa, a recunoscut că împreună cu Secera şi Şpac l-au atacat pe Corjan.
Depistaţi erorile procesuale.- e necesar e întocmit p.v. de cercetare a banilor, apoi prin ordonanţă e reconosc
ca corp delict şi se anexează la dosar, apoi, după caz, se predau părţii vătămate
- refuzul lui Golenco de a semna procesul verbal trebuie să fie consemnat de către OUP şi o altă persoană neinteresată
- sechestarea corespondenţie poştale se efectuează prin încheiere, cu autorizara jud.de instrucţie şi nu de procuror, în baza raportului OUP
- confrunterea se efctuează cu fiecare bănuit pe rînd şi cu partea vătămată şi n prezenţa apărătorului
Test 4093
Subiectul I: Sustragerea sau extorcarea substanţelor narcotice sau psihotrope1.1.Definiţi noţiunea „extorcare”, utilizată în art.2174 CP RM.
Noţiunea „extorcare” din art.2174 CP RM are înţelesul noţiunii „şantaj” din art.189 CP RM.
Din acest punct de vedere, sub aspectul laturii obiective, extorcarea este alcătuită din acţiunea principală care este însoţită de acţiunea adiacentă. Acţiunea principală o constituie cererea făptuitorului de a i se transmite substanţele narcotice sau psihotrope. Cererea de transmitere a dreptului asupra substanţelor narcotice sau psihotrope, ca şi cererea de a săvârşi acţiuni cu caracter patrimonial în legătură cu substanţele narcotice sau psihotrope, nu poate forma acţiunea principală în cazul extorcării. Or, în sens literar, prin „extorcare” se înţelege „acţiunea de a obţine un lucru de la cineva ...” [130, p.361]. Deci, este imposibil a extorca drepturi patrimoniale sau acţiuni patrimoniale. Aceasta este singura diferenţă semnificativă dintre noţiunea „extorcare” din art.2174 CP RM şi noţiunea „şantaj” din art.189 CP RM.
1.2.Argumentaţi ce anume desemnează sintagma „în proporţii mari sau deosebit de mari” (lit.c) alin.(3) art.2174 CP RM): urmările prejudiciabile sau obiectul material al infracţiunii?
Nu putem susţine că lit.c) alin. (3) art.2174 CP RM este normă specială în raport cu art.195 CP RM. Or, aşa cum rezultă din alin.(5) art.1341 CP RM, în cazul sustragerii sau extorcării substanţelor narcotice sau psihotrope, noţiunile „proporţii mari” şi „proporţii deosebit de mari” se referă la parametrii cantitativi ai obiectului material al infracţiunii. În contrast, aşa cum rezultă din alin.(1) art.126 CP RM, în cazul sustragerii sau dobândirii bunurilor, noţiunile „proporţii mari” şi „proporţii deosebit de mari” se referă la parametrii valorici ai urmărilor prejudiciabile ale infracţiunii. consider ca prin sintagma " in proportii mari sau deosebit de mari" de la lit c) alin (3) art 217/4 CP se intelege obiectul material al infr.
1.3.Argumentaţi dacă în art.2174 CP RM ar fi sau nu oportună stabilirea răspunderii penale pentru sustragerea sau extorcarea analoagelor substanţelor narcotice sau psihotrope.
Consider că nu este oportună. Conform alin.(2) art.1341 CP RM, prin „analog al substanţei narcotice sau psihotrope” se înţelege substanţa de origine natura sau sintentică care, conform componenţei sale şi efectului pe care îl produce, se asimilează cu substanţa narcotică sau psihotropă.
Sintetizând, putem menţiona că, pentru noţiuea de analog ale subs narcotice sau psihotrope sunt comune următoarele trăsături:
după componenţa (structura) chimică şi efectul pe care îl produce (calităţile pe care le are), se asimilează cu substanţa narcotică sau substanţa psihotropă;
nu este inclusă în lista de substanţe narcotice şi substanţe psihotrope supuse controlului din partea statului.
Considerăm că prin utilizarea, în legea penală a Republicii Moldova, a noţiunii „analog al substanţei narcotice sau psihotrope” se încalcă principiul legalităţii şi al echităţii, ea fiind deci dăunătoare. De aceea, această noţiune trebuie exclusă din Codul penal. Care sunt argumentele pe care le aducem în sprijinul acestei recomandări?
94
Considerăm că noţiunea „analog al substanţei narcotice sau psihotrope trebuie exclusă din toate articolele specificate mai sus. În acest fel, se va asigura respectarea nu doar a principiului echităţii, invocat de către E.V. Kobzeva, dar şi, nu mai puţin important, a principiului legalităţii.
Într-adevăr, includerea în textul legii penale a noţiunii „analog al substanţei narcotice sau psihotrope” reprezintă o încălcare a principiului legalităţii. Însă nu sub aspectul aplicării prin analogie a legii penale, cum menţionează V.I. Kuzneţov, dar sub un alt aspect, consemnat la alin.(2) art.3 CP RM – interpretarea extensivă defavorabilă a legii penale.
Într-adevăr, interpretând noţiunea „analog al substanţei narcotice sau psihotrope în contextul prevederilor art.217, 2171-2173, 2175 şi 2176 CP RM, interpretul rămâne, în cadrul acestor norme de incriminare, deşi – cu aportul nemijlocit al legiuitorului – lărgeşte înţelesul noţiunii date. El nu poate să nu fie lărgit, odată ce nu există nici un act normativ care să reglementeze regimul juridic al analoagelor substanţelor narcotice sau psihotrope. În acest fel, nu poate fi asigurată respectarea regulii nullum crimen sine lege stricta, conform căreia „legea penală, pentru a fi aplicată, are nevoie să fie interpretată, iar această interpretare să fie strictă, adică să clarifice exact sensul şi semnificaţia regulii obiectivizate, materializate în normă” [111, p.12].
Analoagele, precursorii, materialele sau utilajele destinate producerii, preparării sau prelucrării substanţelor narcotice, psihotrope sau analoagelor lor ori cultivării plantelor care conţin aceste substanţe nu pot constitui obiectul material al infracţiunii prevăzute la art.2174 CP RM. De aceea, sustragerea sau extorcarea lor antrenează răspunderea conform art.186-192 CP RM.
Dacă, printr-o singură acţiune, sunt sustrase sau extorcate substanţe narcotice sau psihotrope, precum şi bunuri de alt gen, atunci cele săvârşite reprezintă concursul ideal dintre infracţiunea prevăzută la art.2174 CP RM şi una din infracţiunile prevăzute la art.186-192 CP RM.
Subiectul II: Scoaterea de sub urmărirea penală2.1. Definiţi instituţia scoaterii persoanei de sub urmărire penală.Scoaterea persoanei banuite sau invinuite de sub urmarire penal costituie o
hotarire prin care se reabiliteaza aceasta persoana daca solutia se refera la toate capetele de acuzare. Scoaterea persoanei de sub urmarire penal poate avea loc in cazul in care: fapta nu a fost savirsita de banuit; nu exista faptul infractiunii; fapta nu este prevazuta de legea penala ca infractiune; fapta nu intruneste elementele infractiunii; fapta este savirsita in conditiile legitimei aparari in scopul retinerii infractorului conditie de extrema necesitate sau in urma constringerii fizice sau psihice precum si in cazul in care fapta constitue risc intemeiat.Persoana poate fi scoasa de sub urmarire penal integral sau numai cu privire la un cap de acuzare.
2.2. Analizaţi temeiurile scoaterii de sub urmărirea penală.Scoatrea persoanei de sub urmarirea penala are loc daca :fapta nu a fost savirsita de invinuit sau banuit,cind se stabileste ca infractiunea
este savirsita de o alta persoana si se exclude faptul participarii banuitului sau invinuit. La aceasta infractiune sau cind nu sunt probe suficiente pentru a pune sub
95
invinuire persoana banuita , sau nu sunt suficiente probe ca sa se intocmeasca rechizitotiu.
daca nu exista faptul infractiunii, persoana presupusa moarta este in viatadaca fapta nu este prevazuta de legea penala ca infractiune, daca fapta nu intruneste elementele infractiunii, cu exceptia cazurilor cind
infractiunea a fost savirsita de o persoana juridica sau daca exista cel putin una din cazurile care inlatura caracterul penal al faptei cum ar fi legitima aparare,
2.3. Apreciaţi condiţiile reluării urmăririi penale după scoaterea persoanei de sub urmărirea penală.
Reluarea urmăririi penale după scoaterea persoanei de sub urmărire se dispune de către procurorul ierarhic superior prin ordonanţă dacă, ulterior, se constată că nu a existat în fapt cauza care a determinat luarea acestor măsuri sau că a dispărut circumstanţa pe care se întemeia scoaterea persoanei de sub urmărire.
Reluarea urmăririi penale poate fi dispusă şi de către judecătorul de instrucţie în cazul admiterii plîngerii depuse împotriva ordonanţei procurorului de scoatere a persoanei de sub urmărire.
Reluarea urmaririi penale poate avea loc daca apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental in cadrul urmaririi penale care a afectat hotarirea respectiva. In cazul descoperirii unui viciu fundamental urmarirea penala poate fi reluata nu mai tirziu de un an de la intrarea in vigoare a ordonantei de scoatere de sub urmarire penala.
Subiectul III: În seara zilei de 14 martie 2004, Lupan a auzit zgomot în podul casei sale.
Luând arma, a ieşit afară pentru a verifica ce se întâmplă. Cetăţeanul Chircă care se afla în podul casei, văzându-l pe Lupan, a sărit şi s-a ascuns după colţul casei. Când Lupan s-a îndreptat în direcţia lui Chircă, ultimul s-a năpustit asupra lui. Fiind întuneric şi considerând acţiunile atacantului ca periculoase pentru viaţa sa, Lupan a tras din armă. În timpul urmăririi penale s-a stabilit că Chircă nu avea asupra sa armă sau un alt obiect pe care l-ar fi putut aplica.
Pot fi considerate acţiunile lui Lupan ca fiind săvârşite în stare de legitimă apărare? Argumentaţi răspunsul.
Pentru ca apararea sa fie considerata legitima ea urmeaza sa indeplineasca urmat conditii privitoare la atac si aparare. Astfel atacul trebuie sa fie direct, imediat, material si real; sa fie indreptat impotriva propriei pers, a altei pers sau impotriva unui interes public;
sa puna in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul public. Apararea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:- este admisa pentru a respinge un atac indreptat impotriva unei pers sau a unui
interes public;- sa se realizeze printr-o fapta prev de legea pen- sa fie indreptata impotriva atacantului- sa fie concomitenta cu atacul, - sa fie proportionala cu gravitatea atacului
96
Totodata mentionam ca nu se poate pretinde o proportie stricta intre aparare si atac din simplul motiv ca cel ce se apara este de regula obiectul unui atac neasteptat si surprinzator, fiind ca atare in neputinta de a-si pregati apararea corespunzatoare naturii si intensitatii atacului. Pers atacata actioneaza in interesul salvarii sale ori in interesul public in conditii improvizate, in graba si intr-o stare sufleteasca de constringere. In consecinta, pers care se apara nu poate de obicei sa aprecieze cu calm si luciditate nici mijloacele pe care le are la indemina, pentru a anihila pericolul si nici sa calculeze intensitatea reactiei sale in aparare perfect proportional cu cerinta curmarii agresiunii. Anume de aceea nu se poate cere o echivalenta intre intensitatea apararii si cea a atacului si nici intre mijloacele folosite de cel care se apara si cel care declanseaza atacul. Apararea este legitima atunci cind dauna cauzata in procesul legitimei aparari este mai mica, egala sau chiar mai mare in raport cu dauna evitata, cea ce s-ar putea fi putut produce.
Reiesind din conditiile spetei rezulta ca Lupan in circumstantele in care se afla nu avea posibilitatea reala de a percepe intensitatea si mijloacele folosite de catre atacant, si actionat aflindu-se in stare de legitima aparare.
Acţiunile lui Lupan nu pot fi considerate săvîrşite în stare de legitimă apărare, deoarece în cazul legitimei apărări acţiunile trebuie să fie reale, să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.
Test 4
Subiectul I: Contrabanda
1.1. Identificaţi momentul de consumare a infracţiunii de contrabandă (art.248 CP RM).
Infracţiunea de la art 248 este una formală ea se consideră consumată din
momentul:
a. trecerii de facto a frontierii vamale a RM b. din momentul depunerii declaraţiei vamale sau al efectuării altor operaţiuni
vamale care denotă intenţia de a introduce sau scoate bunuri.c. În cazul nereturnării pe teritoriul vamal a RM a valorilor culturale scoase din
ţară, în cazul în care întoarecerea lor este obligatorie, contrabanda se consideră consumată din momentul expiirării termenului de întoarecere a valorilor culturale, stbilit în actele corespunzătoare.
97
1.2. Argumentaţi care este soluţia de calificare corectă în cazul expedierii substanţelor
narcotice peste frontiera vamală a Republicii Moldova, dacă făptuitorul nu urmăreşte
scopul de înstrăinare:
1) alin.(2) art.217 CP RM;
2) alin.(2) art.248 CP RM;
3) alin.(2) art.217 şi alin.(2) art.248 CP RM.
Prin expediere se are învedere trimiterea substanţelor narcotice dintr-un loc în
altul prin poştă sau bagaj fără participarea nemijlocită a expeditorului. Alin.(2)
art.248 CP RM se prezintă ca o normă specială în raport cu alin.(2) art.217 CP RM.
În concluzie, expedierea substanţelor narcotice sau psihotrope peste frontiera
vamală a Republicii Moldova urmează a fi calificată potrivit alin.(2) art.248 CP
RM, fără calificarea suplimentară conform alin.(2) art.217 CP RM.
1.3. Argumentaţi dacă este sau nu corectă următoarea formulare din Hotărîrea
Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.19 din 10.07.1997 „Despre practica judiciară în
cauzele privind contrabanda şi contravenţiile administrative vamale”: „Obiectul juridic
general al contrabandei îl constituie relaţiile sociale a căror ocrotire este condiţionată de
apărarea potenţialului economic al Republicii Moldova”.
Această formulare este greşită din mai multe considerente şi anume o
componenţă desinestătătoare nu poate să aibă un obiect juridic general, obiectul
juridic generic se atribue unui capitol înterg de infracţiuni, unui anumit grup de
ingracţiuni. În altă acepţiune această formulare este greşită prin faptul că obiectul
juridic generic al infracţiunilor economice din care face parte şi contrabanda este
relaţiile social economice bazate pe anumite principii. Obiectul juridic special ar fi
formularea corectă a infr de la art 248 îl constitue releţiile sociale privitoare la
securitatea vamală a RM.
Subiectul II. Deliberarea şi adoptarea sentinţei
2.1. Definiţi particularităţile sentinţei.
98
Sentinţa judecătorească reprezintă punctul culminant al actului de justiţie
penală. Ea este materializarea şi sintetizarea finală a tuturor normelor legale care
au fost aplicate de către subiecţii procesuali cauzei penale în toate etapele prin care
a trecut aceasta. Prin intermediul sentinţei judecătorul pronunţă însuşi dreptul.
Prin sentinţa judecătorească se pun la punct toate chestiunile apărute pe parcursul
procesului penal. Sentinţa judecătorească reprezintă actul procesul, prin care se
aplică direct şi nemijlocit legea. Sentnţa soluţionează cauza penală, de aceea ea
trebuie să fie legală, întemeiată şi motivată.
2.2. Clasificaţi chestiunile pe care trebuie să le soluţioneze instanţa de judecată la
adoptarea sentinţei.
Clasificarea leală a sentinţelor este tripartită:
- sentinţa de condamnare
- sentinţa de achitare
- sentinţa de încetare a procesului penal.
Sentinţa se adoptă în numele legii, ea trebuie să fie legală, adica trebuie să
corespundă întru totul legii. Sentinţa trebuie să fie întemeiată, adica să se bazeze
doar pe acele probe, care au fost recunoscute ca pertinente, concludente, utile,
admisibile, certe şi suficiente. Sentinţa trebueie să fie motivată, adica fiecare
concluzie din sentinţă să fie bine argumentată, indicîndu-se expres izvorul care
confirmă concluzia dată. Sentrinţa trebuie să fie echitabilă, adica proporţională
faptei.
Sentinţa se compune din 3 părţi: partea introductivă – care reprezintă partea
identificatoare a sentinţei, deoarece determină toate informaţiile ce ţin de subiecţii
participanţi la judecarea cauzei, de modul de desfăşurare a şedinţei de judecată,
incadrarea juridică a faptei etc; partea descriptivă – sau expunerea, partea
demonstrativă, deoarece conţine descrieri ample despre fapta penală examinată,
despre probele care au fost apreciate în instanţă, prezenţa circumstanţelor ce
agravează sau atenuează răspunderea inculpatului, recidiva inculpatului, etc.
99
Dispozitivul – este partea culminantă a activităţii de soluţionare a cauzei.
Dispozitivul este concluzia logică a aspectelor reţinute şi analizate în expunere,
exprimînd soluţia instanţei în rezolvarea cauzei. Între partea descriptivă şi
dispozitiv nu pot exista contradicţii. Dispozitivul trebuie să fie concis, explicit,
categoric, ca o comandă, fără cuvinte echivoce şi să întrebuinţeze formele
consacrate de lege sau de uz. Dispozitivul are un conţinut diferit: de condamnare,
de achitare, de încetare a procesului penal.
Copia sentinţei se înmînează inculpatului în mod obligatoriu, în cel mult 3 zile.
2.3. Comparaţi efectele adoptării sentinţei de încetare a procesului penal adoptate în
cadrul şedinţei preliminare şi după cercetarea judecătorească.
Conf. Art. 350 CPP, dacă în şedinţa preliminară s-au constatat temeiurile
prevăzute în art. 332 CPP- se emite sentinţa de încetare a procesului penal în cauza
dată, copia sentinţeii fiind înmînată părţilor interesate şi explicîndu-le modul şi
ordinea de atac. Totodată, odată cu încetarea procesului, instanţa decide şi asupra
revocării măsurii preventive, restituirii cauţiunii, aplicării măsurilor de siguranţă,
încasarea cheltuielilor judiciare.
Conf. Art. 391 CPP, după cercetarea judecătorească, se emite sentinţa de
încetare a procesului penal, dacă:
- lipseşte plîngerea părţii vătămate, a fost retrasă plîngerea sau părţile s-au împăcat;
- a decedat inculpatul- persoana nu a atins vîrsta de atragere la răsp.penală- există hot.judecătorească în privinţa aceleiaşi persoane referitor la aceiaşi
faptă- există hotărîrea OUP asupra aceleiaşi persoane pentru aceiaşi faptă de
încetare a urmăririi penale, de scoatere sub învinuire sau de clasare a dosa.penal- există circumstanţe care exclud sau condiţionează pornirea UP sau de clasare
a UP.De asemenea şi în cazurile prevăzute de art. 54-56 CP (libererea de răsp.penală a
minorilor; liberarea de răsp.pen. cu atragerea la răsp. Administrativă şi liber.de
răsp.penală dacă pers. a renunţat de bună voie la infracţiune).
100
Subiectul III:
Muntean a provocat o lovitură de cuţit soţiei sale din gelozie cu scopul de a o omorî la data de 30 mai 2003. Decesul soţiei a survenit la 15 iunie 2003.
Definiţi timpul comiterii infracţiunii. Calificaţi fapta lui Muntean.
Conform art 9 CP RM Timpul săvîrşirii faptei se consideră timpul cînd a fost săvîrşită acţiunea, inacţiunea prejudiciabilă indiferent de timpul survenirii urmărilor.
În speţa dată suntem în prezenţa unei infracţiuni de omor intenţionat, faptă incriminată la art 145 alin (1) CP RM, În situaţia dată se întrunesc toate elementele constitutive ale componenţei de infracţiune omor intenţionat. În speţă se întrunesc toate elementele laturii obietive şi anume
a. Fapta,manifestată prin acţiunea prejudiciabilă de lipsire ilegală de viaţă a persoanei.
B. Urmările prejudiciabile moartea victimei. C. Legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
Survenirea morţii persoanei peste 16 zile este legată necondiţionat de acţiunea de lovire cu cuţitul.
Test 39Subiectul I: Intenţia şi modalităţile ei1.1.Definiţi intenţia şi modalităţile ei.Se considera ca infractiunea a fost savirsita cu inteintie daca persoana care a
savisit-o isi dadea seama de caracterul prejudiciabil al actiunii sau inactiunii, a prevazut urmarile,le e adorit sau admitea ,in mod constient survenirea acestor urmari.
doua modalitati desemnate de legea penala: intentia directa si indirecta.A. Intentia directa: Intentia directa se caracterizeaza prin aceea ca infractorul
оsi da seama de caracterul prejudiciabil al actiunii sau inactiunii sale, prevede urmarile ei prejudiciabile si doreste survenirea acestor urmari.
B. Intentia indirecta: Intentia indirecta se caracterizeaza prin faptul ca infractorul оsi da seama de caracterul prejudiciabil al actiunii sau inactiunii sale, prevede urmarile ei prejudiciabile si admite, оn mod constient, survenirea acestor urmari. Continutul intentiei directe si al celei indirecte coincid completamente оn ceea ce priveste unul dintre aspectele factorului intelectiv, si anume оntelegerea caracterului prejudiciabil al faptei.
C. Alte modalitati ale intentie: - Intentia simpla si cea calificata - Intentia determinata si cea nedeterminata - Intentia initiala si cea supravenita - Intentia spontana si cea premeditata - Intentia unica si cea complexa
1.2.Determinaţi deosebirile dintre intenţia indirectă şi încrederea exagerată.Practic оntre intentia indirecta si оncrederea exagerata exista mai multe
asemanari, iar оn ceea ce priveste deosebirile dintre aceste 2 categorii putem
101
mentiona ca оn cazul оncrederii exagerate persoana crede ca va trece peste obstacole, fiind оncrezut оn sine, pe cоnd оn cazul intentiei indirecte acesta prevede aceste obsacole dar nu este оncrezut ca va trece peste aceste obstacole.
Aceste 2 notiuni pot fi deosebite prin citeva mom esentiale:- int indirecta pers prevede posibilitatea reala a survenirii consecintei prejud, pe
cind la increderea exagerata aceasta posibilitate este abstracta. Ceea ce inseamna ca pers prevede ca aceasta fapta poate produce consecinte prejud in general insa in acest caz concret nicidecum.
- daca la int indirecta infractorul constient admite survenirea consecintelor prejud atunci la increderea exagerata pers are o atitudine negativa fata de aceste consecinte deoarece nu le doreste si nici nu le admite. Astfel la int indirecta pers este indiferenta fata de consecintele ce vor surveni, iar la increderea exagerata actiunile pers sunt indreptate spre evitarea consecintelor.
- in cazul increderii exagerate pers tinde spre evitarea consecintelor bazoindu-se pe anumite circumstante concrete, reale, care dupa parerea ei vor contribui la evitarea rezultatului prejud (de ex: calitati personale). La int indirecta asa ceva lipseste. Exista doar speranta absolut neintemeiate ca nu vor surveni urm prejud.
1.3.Proiectaţi o speţă în care fapta să fie comisă cu intenţie nedeterminată.Un infractor fuge fiind urmarit de mai multi cetateni si un politist cu ciine de
serviciu si pt a scapa trage cu arma in directia urmaritorilor spre a-i omori sau rani, fiindu-i indiferent care dintre ei va fi victima. Provocarea a mai multor lovituri in diferite regiuni ale corpului pot duce la survenirea diferitor consecinte.
Subiectul II: Punerea pe rol a cauzei penale2.1. Numiţi chestiunile examinate în şedinţa preliminară În şedinţa preliminară se soluţionează chestiunile privind: a. cererile şi demersurile înaintate, precum şi recuzările declarate; b. lista probelor care vor fi prezentate de către părţi la judecarea cauzei; c. trimiterea cauzei după competenţă sau, după caz, încetarea, totală sau
parţială, a procesului penal; d. suspendarea procesului penal; e. fixarea termenului de judecată; f. măsurile preventive şi de ocrotire.2.2. Analizaţi esenţa şi sarcinile punerii pe rol a cauzei penale Pentru aducerea
cauzei in stare de judecata inaintea inceperii judecatii se desfasoara o etapa preliminara. In 10 zile de la data la care cauza a fost repartizata pentru judecare, judecatorul sau dupa caz, completul de judecata, studiind materialele dosarului fixeaza termenul pentru sedinta preliminara. In cazul judecarii cauzei in procedura de urgneta, judecatorul pune cauza pe rol fara a tine sedinta preliminara si ia masurile necesare pentru pregatirea si desfasurarea sedintei de judecare a cauzei ca aceasta sa nu fie aminata.
Respectind conditiile generale de judecare a cauzei, cu asigurarea prezentei partilor, in sedinta preliminara se solutioneaza o serie de aspecte obligate de punerea pe rol a cauzei penale prevazute de CPP. Inainte de a numi cauza spre judecare, instanta, consultind partile, decide asupra unor chestiuni si anume: locul, data, ora la care se va judeca cauza: procedura in care se va judeca cauza –
102
generala sau speciala; judecarea cauzei in sedinta publica sau inchisa; limba in care se va petrece judecarea cauzei, etc. Instanta va consulta cu inculpatul chestiunea admiterii aparatorului. La numirea cauzei spre judecare instanta se pronunta si asupra masurilor preventive sau de ocrotire. Desfasurarea sedintei preliminare se consemneaza intr-un proces-verbal care se intocmeste de catre grefier conform CPP. In urma consultarii tuturo chestiunilor mentionate, instanta de judecata va adopta o incheiere. Incheierea adoptata in sedinta preliminara este definitiva, cu exceptia cazului cind instanta a decis luarea, schimbarea sau revocarea masurii preventive. Judecatorul va asigura ca lista cauzelor fixate pentru judecare sa fie intocmita si afisata in instanta la un loc public cu cel putin trei zile inainte de termenul de judecata fixata.
2.3. Apreciaţi oportunitatea încetării procesului penal în şedinţa preliminarăDaca in sedinta preliminara se constata ca fapta incriminata nu este prevazuta
de legea penala ca infactiune sau daca exista alte circumstante precum existenta cauzelor care inlatura caracterul penal al faptei, impacarea partilor, retragerea plingerilor de catre partea vatamata, iresponsabilitatea persoanei care a savirsit fapta prejudiciabila sau existenta unei hotariri definitive, atunci instanta prin sentinta motivata inceteaza procesul penal in cauza respectiva. In cazul in care fapta persoanei constituie o contraventie administrativa, instanta inceteaza procesul penal, cu aplicarea sanctiunilor administrative. Sentinta de incetare a procesului penal poate fi atacat in termen de 15 zile in instanta ierarhic superiora copia de pe sentinta se inmineaza partilor si persoanelor interesate concomitent aplicindu-li-se modul si ordinea de atac. Astfel prin incetarea procesului penal in sedinta preliminara se realizeaza si infajptuirea corecta a justitiei deoarece in cazul in care nu exista temeiuri pentru judecarea si tragerea la respundere a invinuitului, procesul trebuie sa fie incetat exluzindu-se tragerea la raspunderea penala a unei persoane nevinovate.
Subiectul III: Directorul restaurantului "Magnific", Rădvan, angajând la lucru, în calitate de
chelneriţe, femei tinere, le dădea de înţeles că un loc de muncă bun necesită "abnegaţie". Cele care refuzau să-i îndeplinească cerinţele, erau respinse la angajare, argumentându-se prin diferite motive juridice inventate. În cadrul urmăririi penale, s-a stabilit că ordinele de angajare a lui Nistrean şi Mura au fost semnate numai după ce ele au intrat în raport sexual cu Rădvan.
Cum trebuie calificată fapta lui Rădvan? Argumentaţi răspunsul.Art.173 Constrîngerea la acţiuni cu caracter sexual , el a constrîns pers care
doreau să se angajeze în calitate de chelneriţe la întreţinerea rap sexual profitînd de dependenţa de altă natură a victimei şi anume rap dintre angajator şi salariat. Contractul individual de muncă fiind încheiat doar în urma întreţinerii rap sexual. Vom califica în acest mod doar în privinţa tuturor chelneriţelor cărora le-a înaintat sau cărora le-a avansat cerinţa de intrare într-un rap sexual, care au întreţinut rap sexual, deoarece este o infr formală şi se consideră consumată din momentul avansării cerinţelor de intrare într-un rap sexual întărind aceste cerinţe prin constrîngerea corespunzătoare. La calificare nu contează dacă făptuitorul a săv sau
103
nu rap sexual însă această împrejurare trebuie luată în considerare la individ pedepsei.
Test 38Subiectul I: Raportul sexual cu o persoană care nu a împlinit vîrsta de 16 ani1.1.Determinaţi momentul de consumare a infracţiunii prevăzute la art.174 CP RM.Infr prev la art 174 este o infr formala. Se considera consumata din momentul
inceperii raportului sexual, a actului de homosexzalism sau lesbianism.1.2.Argumentaţi dacă este sau nu art.174 CP RM unica soluţie de calificare în cazul
raportului sexual săvîrşit asupra persoanei care nu a atins vîrsta de 16 ani, cu consimţămîntul acesteia.
Sub incidenta dispozitiei art 174 din CP se afşa raportul sexual, homo sau lesb, care au fost savirsite cu consimtamintul victimei sau prin amenintarea ce i-a fost adusa acesteia de a-i distruge sau a-i deteriora bunurile, sau prin orice alt gen de constringere - explicita sau implicita.
Exprimarea consimtamintului de catre victima are in contextul infr analizate un caracter dualist: 1) consimtamintul univoc, la a carui temei se poate afla curiozitatea, interesul material sau atractia sexuala; 2) consimtamintul aparent, ce consta in neimpotrivirea victimei din cauza ca ea nu intelege semnificatia celor ce i se intimpla.
Ultima ipoteza este valabila in cazul copiilor de virsta frageda (5-6 ani). Consimtamintul aparent al acestora nu are nici o relevanta juridica, iar faptuitorul este constient de acest fapt. De aceea raportul sexual, actul de homo sau lesb sav cu o pers de virsta frageda trebuie calificate potrivit lit b) din alin (3) al art 171 sau lit a) din alin 3) al art 172 din CP. In astfel de cazuri exista toti indicii pentru a recunoaste ca faptuitorul a profitat de imposibilitatea victimei de a-si exprima vointa.
1.3.Argumentaţi dacă a fost sau nu conformă scopului legii penale eliminarea din art.174 CP RM a cuvintelor „precum şi alte acţiuni cu caracter sexual”.
Consideram ca nu este conforma scopului legii pen eliminarea din art 174 a cuvintelor: "precum si alte aciuni cu caracter sexual", deoarece legea pen apara impotriva infr: persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, mediul inconjurator, orinduirea constitutionala, suveranitatea, independenta si integritatea teritoriala a RM, pacea si securitatea omenirii, precum si intreaga ordine de drept, precum si prevenirea sav de noi infr. In urma modificarii prevederilor art 174 prin eliminarea cuvintelor: "precum si alte aciuni cu caracter sexual" la momentul actual suntem in prezenta unei lacune in legea pen fiindca nu este prevazuta raspunderea pentru satisfacerea poftei sexuale in forme perverse cu o pers ce nu a atins virsta de 16 ani.
Pe linga toate acestea mai putem mentiona ca sunt foarte multe actiuni cu caracter sexual savirsite cu acordul victimei si care nu intra in incidenta altor
104
articole prevazute in acest capitol infractiuni privind viata sexuala . Cu atit mai mult ca aceste actiuni cu caracter sexual care au fost savirsite cu acordul persoanei minore poate Sa duca la savirsirea altor infractiuni cu caracter sexual de exemplu faptuitorul nu se poate stapini mai departe si trece la actiuni violente si de aceea nu a fost conform scopului legii penale eliminarea acestor cuvinte , deoarece legea penala are drept scop si prevenirea savirsirii de noi infractiuni.
Subiectul II: Suspendarea urmăririi penale2.1. Definiţi instituţia suspendării urmăririi penale.2.2. Analizaţi temeiurile suspendării urmăririi penale.Urmărirea penală se suspendă în cazurile în care există unul din următoarele
temeiuri care împiedică continuarea şi terminarea ei: 1) învinuitul a dispărut, sustrăgîndu-se de la urmărirea penală sau judecată, ori
locul aflării lui nu este stabilit; 2) nu este identificată persoana care poate fi pusă sub învinuire; 3) în caz de refuz privind lipsirea persoanei de imunitate sau în caz de refuz de
extrădare a persoanei de către un stat străin, dacă urmărirea penală nu poate fi terminată în lipsa acestei persoane;
4) învinuitul s-a îmbolnăvit de o boală psihică sau de o altă boală gravă, care îl împiedică sa ia parte la procesul penal, atestată printr-o concluzie medico-legală a unei instituţii medicale de stat.
În cazul în care se constată unul din temeiurile specificate la alin.(1), organul de urmărire penală înaintează procurorului propunerile sale împreună cu dosarul. Procurorul va dispune, printr-o ordonanţă motivată, suspendarea urmăririi penale.
Dacă în cauză sînt puse sub învinuire două sau mai multe persoane, iar temeiurile pentru suspendarea urmăririi penale nu se referă la toţi învinuiţii, procurorul este în drept să disjungă cauza într-o procedură separată şi să suspende urmărirea penală în privinţa unor învinuiţi sau să suspende urmărirea în întreaga cauză penală, în cazul în care urmărirea penală nu poate fi continuată fără participarea tuturor învinuiţilor
2.3. Apreciaţi oportunitatea revenirii la instituţia suspendării urmăririi penale.CPP DIN 1961 prevedea suspendarea u.p. art 172dar in noul cod din 2003 a
aparut faza procedurii de susupendare de aceea toate dosarele suspendate conform art172 din 1961 au fost reluate in procedura . Ofiterukl de u.p. se limita ca fiecare cauza penala sa o prelungeasca la procuroro in fiecare luna anexind materialele acumulate in cadrul indeplinirii comisiilor rogatorii
In noiembrie 2006 in CPP a aparut articol nou 287 prim ce reglementeaza temeiurile suspendarii urmaririi penale , dindule voie ofiteriluo de u.p. sa propuna suspendare aurmaririi penale iat procurorul sa emita ordonanta de suspendare a u.p., astfel prin aceasta procedura sa dovedit micsorarea volumului de lucru pe cauze penale fara persoane avind mai mult timp la dispozitie lucrind pe cauze penale cu persoane.
Subiectul III: În noaptea de 13 decembrie 2005, Ţaca şi Siminovici au călătorit în acelaşi
compartiment în trenul pe ruta Chişinău-Sankt-Peterburg. Profitând de împrejurare, Ţaca a reuşit să-l determine pe Siminovici să consume benevol
105
conţinutul unei sticle de bere, în care, fără cunoştinţa acestuia, introdusese clofelină. Drept urmare, victima a intrat într-un somn profund, iar Ţaca a reuşit s-o deposedeze de o geantă tip diplomat şi două genţi de voiaj, după care a coborât din tren în gara Bălţi. Fapta a fost sesizată de controlorul de bilete, care a descoperit victima în compartiment, în stare de inconştientţă.
La 17 decembrie Ţaca, în vîrstă de 23 de ani, a fost reţinut iar ulterior arestat.Fiind audiat în calitate de bănuit, în prezenţa apărătorului, el a negat faptul călătoriei în tren împreună cu Simonovici şi sustragerea de la acesta a genţilor. Ofiţerul a hotărât să efectueze prezentarea spre recunoaştere victimei a bănuitului după fotografia acestuia. La 18 decembrie el l-a invitat pe Simanovici şi l-a întrebatl dacă va putea recunoaşte persoana cu care a călătorit în tren. Victima a răspuns scurt:”Da!”. Atunci ofiţerul i-a prezentat fotografia lui Ţaca împreună cu fotografiile a altor trei persoane, care nu se deosebeau esenţial între ele.
Siminovici l-a recunoscut pe Ţaca. A fost întocmit procesul-verbal de prezentare spre recunoaştere, care a doua zi i-a fost adus la cunoştinţă lui Ţaca, audiat suplimentar. Şi de data aceasta el nu şi-a recunoscut vinovăţia. Procesul-verbal de audiere suplimentară în calitate de bănuit a fost semnat de Ţaca şi Buza.
La 20 decembrie ofiţerul de urmărire penală iarăşi l-a invitat pe Siminovici şi fără a efectua cu el alte acţiuni procesuale, i l-a prezentat pe Ţaca spre recunoaştere împreună cu trei asistenţi procedurali, unul din ei fiind şofer al Comisariatul de poliţie al mun. Bălţi, ceilalţi doi-studenţi la facultatea de drept a Universităţii de Stat „Aleco Russo”.
Prezentarea spre recunoaştere s-a efectuat într-un birou special, fiind asigurate condiţii de invizibilitate a celui ce recunoaşte de cel prezentat spre recunoaştere. Partea vătămata a indicat la Ţaca, fără a da explicaţii suplimentare. Procesul-verbal a fost adus la cunoştinţă bănuitului, asistenţilor procedurali şi părţii vătămate, care l-au semnat, fără a face obiecţii.
Apreciaţi legalitatea acţiunilor efectuate.- OUP n-a interogat parte vătămată referitor la circumstanţele în care l-a văzut
pe bănuit, despre semnele şi particularităţile după care l-ar putea cunoaşte pe bănuit şi nici n-a fost preîntîmpinat despre responsabilitatea penală pe care o poartă despre refuzul de a face declaraţii, pentru declaraţiile minicnoase,
- La recunoaştere trebuiau să ia parte cel puţin 4 asistenţi procedurali, n-a fost aplicată fotografierea
- Prezentarea trebuia făcută după persoană, deoarece bănuitul era cunoscut, prezent şi nu după fotografie;
- Partea vătămată după recunoaştere n-a fost audiat suplimentar
Test 37Subiectul I: Reţinerea infractorului. 1.1.Definiţi instituţia reţinerii infractorului.
106
Institutia retinerii infractorului pentru 1 data este reglementata in CP al RM. Anterior asemenea situatii erau examinate in cadrul legitemei aparari sau a starii de extrema necesitate.
Articolul 37. Retinerea infractoruluiNu constituie infractiune fapta, prevazuta de legea penala, savîrsita în scopul
retinerii persoanei care a comis o infractiune si al predarii ei organelor de drept.1.2. Analizaţi condiţiile reţinerii infractorului. Conditiile ce determina legalitate si temeinicia retinerii:Prima conditie care face parte din acest grup consta in faptul ca temei pentru
retinere serveste savirsirea de catre persoana a infractiunii, adica a unei fapte prevazute de legea penala. Este absolut legitima retinerea persoanei in privinta careia a fost pronuntata deja o sentinta de condamnare si care se eschiveaza de la executarea ei, ascunzinduse.
Retinerea penala presupune ca persoana retinuta cu certitudine este vinovata de comiterea unei fapte prevazute de legea penala, cu toate ca in unele situatii o asemenea certitudine , in constiinta cetatenilor simpli care incearca sa efectueze retinerea reprezinta daor o probabilitate, un fapt ce nui asigura de la comitere unei erori de drpet sau de fapt.
A doua conditie ce determina legalitaea si temeinicia retinerii se refera la comportamentul persoanei, care se manifesta in incercarea de a ascunde sau de a fugi cu scopul de a se eschiva de raspundere. Acesta situatie se refera si la cazurile din locurile de detinere sau de sub arest.
Conditiile ce caracterizeaza actiunile persoanei care efectuiaza retinerea:Prima conditie care face parte din acest grup se refera la faptul ca poate fi
retinuta persoana care a comis o infractiune. Daca persoana na savirsit o fapta prevazuta de legea penala atunci fata de ea nu pot fi aplicate masuri de aducere cu forta in fata organelor competente. Mai mult ca atit, daca persoana in genere nu a comis vreo infractiune, atunci aplicarea violentei in scopul retinerii ei acorda dreptul retinutului la aplicare legitimei paprari contra unui atac ilegal.
A doua conditie consta in faptul ca in procesul retinerii infractorului dauna este cauzata nemijlocit persoanei retinute. Dauna poate avea caracter fizic sau patrimonial
A treia conditie este ca e absolut necesar de respectat conditia cacare consta in faptul ca tinind seama de toate circumstantele cauzei, nu a fost posibil sa se actioneze in alt mod, metoda cu care sa realizat retinerea fiind unicul mijloc de efectuare a cestuia.
A patra conditie dauna cauzata in procesul retinerii trebuie sa fie proportionala, sa corespunda caracterului prejudiciabil al faptei savirsite de infractor, personalitatii acestuia, precum si circumstantelor in care sa realizat retinerea.
A cincea conditie consta in faptul ca este absolut interzisa depasirea masurilor necesare pentru realizarea retinerii, adica necorespunderea vadita a infractiunii comise imprejurarilor efectuarii retinerii, cauzarea de daune care nu corespund vadit situatiei retinerii. De pilda atunci cind infractorul putea fi mobilizat prin legare, el a fost impuscat in picior.
107
1.3. Decideţi asupra delimitărilor dintre reţinerea infractorului ca instituţie a dreptului penal şi ca instituţie procesual-penală.
Este important sa delimitam retinerea penala pe de o parte, de cea procesual-penala, pe de alta parte. In cazul retinerii procesual-penale, aceasta reprezinta o masura procesuala de constringere, care nu cauzeaza nici un fel de daune. Astfel, potrivit alin 1 art 165 din CPP al RM: constituie retinere privarea persoanei de libertate, pe perioada scurta de timp, dar nu mai mult de 72 or, in locurile si in conditiile stabilite de lege.
Retinerea va avea loc in baza:procesului-verbal, ordonantei organului de urmarire penala si a hotaririi instantei.
Temeiurile pentru retinrre:daca acesta a fost prins in flagrant-daca martorul ocular, inclusiv vistima, indica ca anume aceasta perosana a
savirsit infraciunea-daca pe corpul sau pe hainele persoanei, la domiciliul ei ori in unitatea ei de
transport sint descoperite urme evidente ale infraciunii.Dreptul de a efectua o asemenea retinere apartine in exclusivitate organului de
urmarire penala art 253 CPP RM, care este obligat in termen de pina la 3 ore de la momentul privarii persoane de libertate sa intocmeasca un proces-verbal de retinere, in care trebuie sa se indice temeiurile, motivele, locul, anul, ziua si ora retinerii, fapta savirsita de persoana respsctiva, rezultatele perchezitiei corporale a persoanei retinute, precum si data, ora intocmirii procesului-verbal.
Subiectul II: Procedura de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale instanţelor judecătoreşti
2.1. Numiţi temeiurile de apariţie a dreptului la reparare.Persoanele cărora, în cursul procesului penal, prin acţiunile ilicite ale organelor
de urmărire penală sau ale instanţelor judecătoreşti, li s-a cauzat un prejudiciu material sau moral au dreptul la despăgubire echitabilă în conformitate cu prevederile legislaţiei cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale instanţelor judecătoreşti.
Este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma:
a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală;
b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii;
c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice;
d) supunerii ilegale la arest administrativ, reţinerii administrative ilegale sau aplicării ilegale a amenzii administrative de către instanţa de judecată;
e) efectuării măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei;
108
f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.
Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcţie de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanţele judecătoreşti.
Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul:
a) devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare; b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe
temeiuri de reabilitare; c) adoptării de către instanţa judecătorească a hotărîrii cu privire la anularea
arestului administrativ în legătură cu reabilitarea persoanei fizice; d) adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art.313 alin.(5) din
Codul de procedură penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind înfăptuirea, în timpul procesului penal, a măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei.
2.2. Caracterizaţi cazurile care exclud exercitarea dreptului la reparare.Prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite specificate în prezenta lege nu se repară
de către stat în cazul împăcării bănuitului, învinuitului, inculpatului cu partea vătămată, precum şi în cazul în care persoana, în procesul urmăririi penale sau cercetării judecătoreşti, împiedică, prin autodenunţ, stabilirea adevărului.
(2) Prezenţa în acţiunile persoanei fizice a autocalomniei, autodenunţului se stabileşte de către organele de urmărire penală, ale procuraturii sau de către instanţa judecătorească.
(3) Prevederile prezentului articol nu se aplică cazurilor în care persoana fizică s-a autocalomniat, autodenunţat în urma unui tratament violent, a aplicării ameninţărilor şi a altor acţiuni ilicite.
2.3. Apreciaţi caracterul juridic al acţiunii de reparare a prejudiciului în cauză.
Subiectul III: La 11 iunie 2007, la orele 8:30 la Comisariatul de poliţie al sectorului Rîşcani s-a adresat cu o plîngere orală Costovici Aurel, domiciliat în mun. Chişinău, str. Baltei 18, ap. 52, anunţînd că în timpul nopţii din ograda blocului în care locuieşte, a fost sustras automobilul lui model „VAZ-2106”, costul căruia e de 3500 dolari.
Întorcîndu-se de la procuror, ofiţerul de urmărire penală a aflat că automobilul lui Costovici a fost găsit lîngă blocul nr.2 de pe str. Lacului în stare tehnică bună, însă lipsea radiocasetofonul în valoare de 1550 lei.
Între timp au fost stabiliţi 2 martori, care au declarat că la 11 iunie 2007 în jurul orei 23:00 l-au văzut lîngă blocul nr.18 de pe str. Baltei pe minorul Stolnic Iurie în vîrstă de 15 ani.
Stolnic a fost adus la Comisariatul de poliţie unde, de la ora 9:00 pînă la ora 12 şi 10 min., în prezenţa mamei sale, a fost audiat în calitate de bănuit. El a recunoscut
109
că în timp de noapte, cu ajutorul unei chei potrivite, a luat automobilul lui Costovici pentru a-l folosi temporar. A călătorit în el pe străzile oraşului iar dimineaţa l-a lăsat pe strada Lacului. Din interiorul maşinii a luat radiocasetofonul, pe care l-a dus la el acasă.
După ce Stolnic şi mama sa au semnat procesul-verbal de audiere în calitate de bănuit, ofiţerul de urmărire penală împreună cu Stolnic s-au dus la el acasă, unde acesta, în prezenţa mamei sale, benevol, a prezentat casetofonul. Ofiţerul a întocmit „procesul-verbal de prezentare benevolă a obiectului sustras”, indicând la sfârşitul textului că „în baza acestui act radiocasetofonul este recunoscut drept corp delict şi se anexează la dosar”.
Depistaţi erorile procesuale.- nu s-a efectuat cercetarea la faţa locului- audierea în calitate debănuit s efectuează numai după pornirea urmăririi
penale- procesul-verbal de prezentare benevolă a fost întocmit nelegitim, în lipsa cauzei
penale- corpurile delicte se recunosc în baza odonanţei org.de urm.penală şi se anexează
la dosar- magnetofonul trebuia să fie ridicat
Testul 36Subiectul I: Escrocheria1.1.Identificaţi circumstanţele care demonstrează intenţia de sustragere în cazul
escrocheriei.Circumstantele care demonstreaza intentia de a sustrage sunt: situatia
financiara extrem de precara a pers care isi asuma angajamentul la momentul incheierii tranzactiei; lipsa de fundamentare economica si caracterul irealizabil al angajamentului asumat; lipsa unei activitati aducatoare de beneficii, indreptate spre incasarea mijloacelor banesti necesare onorarii angajamentului; achitarea veniturilor catre primii deponenti din contul banilor depusi de deponentii ulteriori; prezentarea la incheierea tranzactiei a unor documente false, etc.
1.2.Argumentaţi că înşelăciunea şi abuzul de încredere sunt anume acţiuni adiacente în cadrul faptei prejudiciabile de escrocherie, dar nu metode ale sustragerii.
Prin "inselaciune" se intelege dezinformarea constienta a victimei, care consta in prezentarea vadit falsa a realitatii (inslaciune activa) sau in trecerea cu tacere a realitatii, cind are loc ascunderea faptelor si a circumstantelor care trebuie comunicate in cazul savirsirii cu buna stiinta si in conformitate cu legea a tranzactiei patrimoniale (inselaciune pasiva).
Prin abuz de incredere se intelege situatia atunci cind faptuitorul exploateaza raporturile de incredere care s-au stabilit intre el si victima.
Inselaciunea si abuzul de incredere apar in componenta infr de escrocherie in rol de actiuni adiacente care asigura indeplinirea actiunii principale. Inselaciunea si abuzul de incredere nu sunt metode ale sustragerii. Ele reprezinta modalitati ale
110
actiunii adiacente care subzista alaturi de sustragere privita ca actiune principala. Avind un rol ajutator recurgerea la inselaciune sau abuz de incredere se produce nu ca un scop in sine, ci in vederea trecerii in sfera patrimoniala a faptuitorului sau a altor pers a bunurilor apartinind pers inselate sau de a carei incredere s-a abuzat.
Prin intermediul inselaciunii sau al abuzului de incredere faptuitorul exercita o influentare psihica asupra constiintei si vointei victimei care ca si cum cedind bunurile sale faptuitorului, presupune in mod eronat ca ultimul este indrituit a le lua.
1.3.Argumentaţi dacă este sau nu corectă expresia „extorcare prin înşelăciune”, utilizată uneori în mass-media. Prin "inselaciune" se intelege dezinformarea constienta a victimei, care consta in prezentarea vadit falsa a realitatii (inslaciune activa) sau in trecerea cu tacere a realitatii, cind are loc ascunderea faptelor si a circumstantelor care trebuie comunicate in cazul savirsirii cu buna stiinta si in conformitate cu legea a tranzactiei patrimoniale (inselaciune pasiva).
Prin "extorcare" se intelege a obtine ceva prin forta, amenintare sau santaj.Deci extorcarea presupune o modalitate de savirsire a unei infractiuni avind
scop de cupiditate insa care nu este savirsita prin sustragere, pe cind inselaciunea reprezinta o modalitate de comitere a escrocheriei, infractiune savirsita prin sustragere.
Din cele expuse rezulta ca nu este corecta expresia "extorcare prin inselaciune" utilizata uneori in mass-media.
Subiectul II: Reţinerea2.1. Caracterizaţi temeiurile reţinerii persoanei bănuite.Organul de urmărire penală are dreptul să reţină persoana, dacă există o
bănuială rezonabilă privind săvîrşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de un an, numai în cazurile:
- dacă aceasta a fost prinsă în flagrant delict.- prinderea in flagrant delict este un temei ce apare inaintea inceperii
urmaririi penale, dar prin forta juridica a probelor prin care se constata infractiunea flagranta necesitatea retinerii este justificata odata cu declansarea urmaririi penale. Necesitatea prinderii in flagrant delict, retinerea banuitului este lasata la latitudinea organului de urmarire penala.
- dacă martorul ocular, inclusiv victima, indică direct că anume această persoană a săvîrşit infracţiunea. Date ce satu la baza aplicarii retinerii sunt declaritiile sau comunicarile unei persoane care indica direct si convingator faptul savirsirii infaractiunii de o anumita persoana.
- dacă pe corpul sau pe hainele persoanei, la domiciliul ei ori în unitatea ei de transport sînt descoperite urme evidente ale infracţiunii. Persoana banuita care a savirsit infractiunea poate fi retinuta daca a incercat sa se ascunda, daca nu are loc de trai permanent ori nu i sa putut constata identitatea.
2.2. Distingeţi rolul procurorului şi apărătorului în cazul reţinerii persoanei bănuite. La retinerea pesroanei banuite se va face un proces verbal de retinere in care vor fi indicate, temeiurile motivele, date cu privire la retinere, fapta savirsita de persoana etc. Acest proces poate fi adus la cunostinta persoanei retinute doar in
111
prezenta aparatorului. Procesul verbal respectiv va fi prezentat procurorului insotit de o comunicare in scris privind aplicarea retinerii.
Retinerea persoanei pentru a fi pusa sub invinuire se dispune in unele situatii de catre procuror.
Retinerea invinuitului pina la arestare se dispune de catre procuror prin ordonanta motivata care, va cuprinde si dispozitiile de retinere. Ordonanta respectiva de retinere va semnata de catre procuror si transmisa organelor de politie pentru executarea ei.
Procurorul are un rol important in cadrul retinerii persoanei el efectuind controlul asupra legalitatii retinerii persoanei. Procurorul deasemenea emite ordonante privind retinerea persoanei. Aparatorul banuitului este persoana care reprezinta interesele banuitului prin toate mijlocele si metodele neinterzise de lege.
Avocatul care acorda asistenta juridica banuitului la retinere se considera aparatorul lui pe aceasta perioda de timp.
2.3. Apreciaţi importanţa reglementărilor privind eliberarea persoanei din stare de reţinere. Persoana reţinută urmează să fie eliberată în cazurile în care: 1. nu s-au confirmat motivele verosimile de a bănui că persoana reţinută a săvîrşit infracţiunea; 2 .lipsesc temeiuri de a priva în continuare persoana de libertate; 3. organul de urmărire penală a constatat la reţinerea persoanei o încălcare esenţială a legii; 4. a expirat termenul reţinerii; 5. instanţa nu a autorizat arestarea preventivă a persoanei.
Reglementarile privind eliberarea persoanei retinute au importanta deosebita pentru infaptuirea justa a justitiei si pentru realizarea unor scopuri propuse de catre organele de infaptuire a justitiei.
Cu ajutorul reglementarilor privind eliberarea personelor retinute se asigura eliminarea si corectarea erorilor facute de catre organe in timpul retinerii. Adica in situatia in care o persoana nevinovata este retinuta pe nedrept, daca se va dovedi ca nu exista probe ca aceasta sa fie privata de libertate ea va fi eliberata in cel mult 72 ore.
Subiectul III: În noaptea de 31 decembrie, încercând să profite de neatenţia grănicerilor, minorele de 16 ani Ionaşcu şi Tunicovschi au trecut pe gheaţă râul Prut din România în Republica Moldova. În zona de supraveghere a frontierei, cele două minore au fost descoperite şi reţinute de patrula de grăniceri. În cadrul urmăririi penale, s-a stabilit că, acum un an, Ionaşcu şi Tunicovschi au fost transportate în Albania, în scopul exploatării sexuale. În timpul reţinerii, cele două minore reţinute nu dispuneau de paşapoarte. Calificaţi fapta lui Ionaşcu şi Tunicovschi. Argumentaţi răspunsul.
Legea pen incrimineaza trecerea ilegala a frontierii de stat a RM (art 362)Trecerea frontierii de stat se considera ilegala in cazul cind este efectuata fara
pasaport stabilit sau fara autorizare ori este savirsita in baza pasaportului fals sau a altui document fals, a autorizatiei false sau a documentelor altor persoane.
Totodata legiuitorul in alin 4 al art 362 a inclus o clauza de neaplicare a prevederilor legii penale fata de unele categorii de persoane care se afla in situatii specifice, stipulind ca actiunea art 362 nu se rasfringe asupra cet straini veniti in RM fara pasaportul strain sau fara autorizatie pentru a se folosi de dreptul de azil
112
acordat de Constitutia RM, precum si asupra persoanelor care sunt victime ale traficului de fiinte umane.
Din conditiile spetei reiese ca in cadrul urmaririi pen s-a stabilit ca acum 1 an cele 2 minore au fost transportate in Albania in scopul exploatarii sexuale. Deci in fapt fapta savirsita de Ionascu si Tunicovschi contine semnele constitutive ale infractiunii de trecere ilegala a frontierii de stat, dar deoarece sunt victime ale infractiunii de trafic de fiinte umane prevederile art 362-trecerea ilegala a frontierii de stat, nu se aplica asupra lor.
Test 35Subiectul I: Răspunderea penală. 1.1.Relataţi despre noţiunea şi principiile răspunderii penale. Conform CP raspunderea reprezinta condamnarea publica, in numele legii a
faptelor infractionale si a persoanelor care le-au savirsit, condamnare ce poate fi precedata de masurile de constringere prevazute de lege.
Principiile raspunderii penale reprezinta acele idei calauzitoare care , care se regasesc in normele de reglementare a raspunderii. Se considera principii fundamentale a raspunderii urmatoarele principii:
-infractiunea unic tenei al raspunderii penale- legalitatea raspunderii penale- individualizarea juridica a raspunderii penale- principiul umanismului raspunderii penale-principiul personalitatii raspunderii penale- principiul inevitabilitatii raspunderii penale. - principiul unicitatii raspunderii penale- principiul prescriptibilitatii raspunderii penale.- pricioiu individualizarii 1.2.Descrieţi mecanismul de realizare al răspunderii penale.In cadrul raportului juridic penal, raspunderea penale se realizeaza in forme si
modalitati diferite, in functie de natura infractiunii savirsite, de pericolul ei social. In cadrul raportului juridic penal de conflict raspunderea penala nu este
realizata momentan. Stingerea momentana a raspunderii penale are loc doar in doua cazuri:
Ca rezultat al decesului infractorului sau prin executarea pedepsei capitale. In restul cazurilor realizarea raspunderii penale are loc in anumite etape ale procesului de realizare.
Prima etapa este cuprinsa intre momentul savirsirii infractiunii si cel al inceperii urmaririi penale. Organele competente intreprind actiuni privind identificarea faptei si a faptuitorului.
A doua etapa- etapa tragerii la raspundere penala a persoanei vinovate. Incepe din momentul pornirii urmaririi penale si pina la terminarea urmaririi penale. Aici se aplica restrictii de natura procesual-penala fata de banuit, liberarea conditionata de raspundere penala etc.
A treia etapa- etapa condamnarii , care incepe din momentul terminarii urmaririi penale si pina la momentul in care hotarirea de condamnare devine definitiva.
113
A patra etapa – etapa executarii pedepsei penale, incepe din momentul in care hotarirea de condamnare devine definitiva si dureaza pina cind aceasta sanctiune este executata efectiv sau considerata executata in temeiul legii.
A cincea etapa – antecedentele penale (consecinta a raspunderii penale), este cuprinsa intre momentul terminarii executarii pedepsei penale si momentul in care intervine reanilitarea.
Etapele analizate anterior pot exista de sinestatator, raspunderea penala putind fi realizata la oricare dintre etapele mentionate.
Raportul uridic de raspundere penala se realizeaza doar in cadrul raportului juridic penal de conflict, adica din momentul savirsirii infractiunii si pina la stingerea sau ridicarea antecedentelor penale in ordinea stabilita de lege.
1.3.Decideţi asupra coraportului dintre răspunderea penală şi pedeapsa penală.Raspunderea penala si pedeapsa penala sunt notiuni identice . raspund.penal
este o premiza necesara pentru aplicarea pedepsei nu este insasi pedeapsa. Se considera raspunderea penala condamnarea publica in numele legii a faptelor infractionalesi a persoanelor care leau savirsit , condamnare ce poate fi precedata de masurile de constringere prevazuta de lege.Pedeapsa penala este o masura de constringere statala si un mijloc de corectare si reeducare a condamnatului ce se aplica de catre instantele de judecata in numele legii persoanelor care au savirsit infractiuni cauzind anumite lipsuri si restrictii drepturilor lor .Cel mai des raspunderea penala se realizeaza in pedeapsa , in stabilirea si executarea ei.Insa unanim e recunoscut ca raspunderea si pedeapsa penala sunt notiuni identice .rasp. este o premiza necesara pentru aplicarea pedepsei , insa nu este insasi pedeapsa. Persoana trasa la raspundere poate fi liberarta de pedeapsa in baza legii si in ordinea prevazuta de ea , astfel persoana care pentru prima oara a savirsit o infractiune usoara sau mai putin grava poate fi liberata de raspundere penala daca se va stabili ca la adata judecarii cauzei datorita schimbarii situatiei se va stabili ca persoana sau fapta savirsita de ea sia pierdut caracterul prejudiciabil. Bineinteles persoana poate fi liberata de raspundere penala daca la momentul examinarii cauzei ea va manifesta un comportamen ireprosabil si ca nu poate fi considerata socialmente periculoasa.De aici rezulta ca raspunderea penala e mai bogata dupa continut si este o notiune mai ampla decit pedeapsa penala , ea poate exista si fara ca pedeapsa penala sa fie aplicata in timp ce pedeapsa e imposibila fara raspundere penala.
Subiectul II: Aducerea silită2.1. Definiţi condiţiile dispunerii aducerii silite .Aducerea silita reprezinta o masura procesula prin care se realizeaza
infatisarea pesroanei in fata organelor de urmarire penal sau a instantei judecatoresti.
Conditiile dispunerii aducerii silite reprezinta acele imprejurari in care persoana citata in modul stabilit de lege nu sa prezentat fara careva motive intemeiate si nu a informat organul care a citat-o despre imposibilitatea prezentarii sale, prezenta ei fiind obligatorie.
Poate fi supusă aducerii silite numai persoana participantă la proces, pentru care este obligatorie citarea organului de urmărire penală sau instanţei, şi care:
114
se eschivează de la primirea citaţiei; se ascunde de organul de urmărire penală sau de instanţă; nu are loc permanent de trai.
Astfel aducerea silita poate fi dispusa numai dupa declansarea procesului penal si numai dupa citarea prealabila a persoanei numai cu exceptia cazurilor prevazute expres de lege.
2.2. Delimitaţi aducerea silită a învinuitului de măsura reţinerii învinuituluiDeosebiri:Retinerea este o masura de privare de libertate a persoanei invinuite de
savirsirea unei infractiuni pentru care legea prevede inchisoarea pe un termen de cel putin un an pe cind aducerea silita este o masura procesuala prin care se realizeaza infatisarea persoanelor in fata organelor de urmarire penala sau a instantelor judecatoresti.
Aducerea silita se dispune dupa citarea persoanei invinuite, iar retinerea are loc in cazul in care invinuitul incalca conditiile unei masuri preventive neprivative de libertate sau altor masuri prevazute de CPP.
Aducerea silita are loc pentru solutionarea justa a cauzei iar retinerea are loc pentru stabilirea si preintimpinarea savirsiriiunor actiuni ilegale de catre invinuit.
Asemanari:Ambele sunt masuri procesuale de constringere.Atit aducerea silita cit si retinerea invinuitului are loc numai dupa declansarea
procesului penal. Aducerea silita si retinerea invinuitului se face in baza unei ordonante eliberate
organului de urmarire penala sau incheieri judecatoresti care sunt transmise organului de politie ce urmeaza a executa aceasta masura procesuala de constingere.
2.3. Apreciaţi importanţa măsurii aducerii silite pentru desfăşurarea procesului penal.
Aducerea silita are o importanta considerabila pentru desfasurarea procesului penal astfel ea reprezinta o masura procesuala de constringere prin care o peroana, prezenta careia este obligatorie este adusa fortat in fata organului judiciar.
Aducerea silita ae un rol deosebit pentru solutionarea corecta sau justa a cauzei penale de catre instanta de judecata, deoarece in unele situatii este practic imposibil de a fi solutionata o cauza penala in lipsa unor participanti care necesita prezenta obligatorie. De ex: in cazul unei sedinte de judecata in care prezenta inculpatului sau partii vatamate este obligatorie, in lipsa lor neputinduse examina cauza penala respectiva.
Astfel aducerea silita asigura o desfasurare normala a procesului penal, preintimpinind taraganarea desfasurarii procesului, ascunderea de organul de urmarire penala sau instanta
Subiectul III: Pentru practicarea ilegală a medicinei care a cauzat din imprudenţă decesul
victimei, Scurtu a fost condamnată la 1 an şi 5 luni de închisoare.După expirarea a 11 luni Scurtu s-a adresat în instanţa de judecată cu cererea
de a fi liberată condiţionat de pedeapsă înainte de termen.
115
Poate fi satisfăcută cererea lui Scurtu? Ce temei şi condiţii prevede legea penală pentru liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen? Argumentaţi răspunsul.
Consider ca poate fi satisfacuta cererea lui Scurtu, doarece el a ispasit deja 11 luni si ...vezi temeiurile de mai jos...
Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen (1) Persoanelor care execută pedeapsa cu închisoare, cu trimitere într-o unitate
militară disciplinară, care au reparat integral daunele cauzate de infracţiunea pentru care sînt condamnate, care au participat la executarea şi care nu au refuzat executarea, în conformitate cu prevederile art.253 din Codul de executare, a muncilor remunerate sau neremunerate de îngrijire sau amenajare a penitenciarului şi a teritoriului, de îmbunătăţire a condiţiilor de trai şi medico-sanitare de detenţie li se poate aplica liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen dacă instanţa de judecată va considera posibilă corectarea condamnatului fără executarea deplină a pedepsei. Totodată, persoana poate fi liberată, în întregime sau parţial, şi de pedeapsa complementară.
(2) Aplicînd liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen, instanţa de judecată îl poate obliga pe condamnat să îndeplinească obligaţiile prevăzute la art.90 alin.(6) în termenul de pedeapsă rămas neexecutat.
(3) Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen se aplică condamnaţilor de către instanţa de judecată de la locul de executare a pedepsei, în baza propunerii organului care exercită controlul asupra executării pedepsei.
(4) Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen poate fi aplicată dacă condamnatul, care la momentul săvîrşirii infracţiunii a atins vîrsta de 18 ani, a executat efectiv:
a) cel puţin jumătate din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave;
b) cel puţin două treimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni grave;
c) cel puţin trei pătrimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave, precum şi din pedeapsa aplicată persoanei anterior liberate condiţionat de pedeapsă înainte de termen.
Test 34Subiectul I: Traficul de fiinţe umane.1.1.Definiţi noţiunea „dependenţa fizică”, specificată la lit.g) alin.(2) art.165 CP
RM.
116
Prin dependenta fizica intelegem starea psihica sau fizica ce rezulta din interactiunea organismului persoanei cu substante narcotice ori psihotrope, utilizabile sau inutilizabile in scopuri medicale stare caracterizata prin modificari de comportament si alte reactii, insotite intotdeauna de nevoia de a lua asemenea substante in mod continuu sau periodic, pt a le resimti efectele psihice si, uneori , pt a evita suferintele.
1.2.Determinaţi cinci deosebiri dintre infracţiunea de trafic de fiinţe umane (art.165 CP RM) şi infracţiunea de trafic de copii (art.206 CP RM).
- ob. jur. principal la trafic de fiinte - rel. soc. cu privire la libertatea fizica a persoanei , iar la trafic de copii ob. jur. principal il constituie rel. soc. cu privire la dezvoltarea fizica, psihica, spirituala si intelectuala a minorului
- ob. jur. secundar la traffic de finite – rel. soc. cu privire la libertatea psihica, integritatea corporala, sanatatea, libertatea sau inviolabilitatea sexuala, ori viata persoanei, ori alte valori sociale, iar la trafic de copii ob. jur. secundar il constituie rel. soc. cu privire la libertatea fizica a minorului.
- victima la trafic de finite este doar persoana care a implinit virsta de 18 ani, iar la trafic de copii victima este persoana care nu a implinit virsta de 18 ani
- rolul diferit al actiunii adiacente – la traficul de fiinte actiunile adiacente sunt prevazute in forma neagravata a componentei [adica in alin. (1)], iar la traficul de copii aceste actiuni adiacente sunt prevazute la alin (2) ,[adica ca circumstante agravante]
- forma scopului diferita, la traficul de copii este prevazut un scop care nu-i la traficul de fiinte [abandonarea in strainatate]
1.3.Consideraţi oare corectă formularea din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr.37 din 22.11.2004 „Cu privire la practica aplicării legislaţiei în cauzele despre traficul de fiinţe umane şi traficul de copii”, conform căreia „prin „violenţa periculoasă pentru viaţa şi sănătatea fizică sau psihică a persoanei” se înţelege vătămarea intenţionată gravă ori medie, prevăzute de art.151 şi 152 CP RM ”?
In contextul infractiuniii de trafic de fiinte umane, prin violenta periculoasa pt viata si sanatate se are in vedere aplicarea intentionata a violentei care s-a soldat cu vatamarea medie sau usoara a integritatii corporale sau a sanatatii, ori care, desi nu a cauzat aceste consecinte, constituie la momentul aplicarii sale, datorita metodei de operare, un pericol real pt viata si sanatatea victimei.
Traficul de fiinte umane, insotit de vatamarea intentionata grava a integritatii corporale sau a sanatatii, trebuie calificat prin concurs, conform art. 165 (traficul de fiinte umane) si art. 151 (vatamarea grava …). Aceasta solutie se impune prin comparatia prevederilor de la lit. f) din alin. (2) si , respectiv, de la lit. b) din alin. (3) al art. 165. Respectiv, formularea din HPCSJ o consider incorecta
Subiectul II: Corpurile delicte şi documentele ca mijloc de probă2.1. Relataţi despre natura juridică a corpurilor delicte.Corpurile delicte sunt recunoscute obiectele in cazul in care exista temeiul de a
presupune ca ele au servit la savirsirea infractiunii, au pastrat asupra lor urmele actiunilor criminale sau au constituit obiectivul acestor actiuni precum si bani sau alte valori ori obiecte si documente care pot servi ca mijloace pentru descoperirea
117
infractiunii, constatarea circumstantelor, identificarea persoanelor vinovate pentru respingerea invinuirii ori atenuarea raspunderii penale.
Obiectul poate fi recunoscut drept corp delict în următoarele condiţii: _ dacă, prin descrierea lui detaliată, prin sigilare, precum şi prin alte acţiuni
întreprinse imediat după depistare, a fost exclusă posibilitatea substituirii sau modificării esenţiale a particularităţilor şi semnelor sau a urmelor aflate pe obiect;
_ dacă a fost dobîndit prin unul din următoarele procedee probatorii: cercetare la faţa locului, percheziţie, ridicare de obiecte, precum şi prezentat de către participanţii la proces, cu ascultarea prealabilă a acestora.
Corpurile delicte reprezinta anumite obiecte din lumea materiala, care contin informatii importante pentru justa solutionare a cauzei penale.
2.2. Distingeţi deosebirea între corpurile delicte şi documente.Documentele se deosebesc de corpurile delicte, insa in cazul in care acestea
contin cel putin unul din elementele obligatorii ale corpurilor delicte, ele sunt considerate corpuri delicte. Reiesind din acesta putem afirma ca corpurile delicte includ in sine si unele documente.
Spre deosebire de corpurile delicte care sunt niste obiecte ce contin informatii importante pentru solutionarea cauzei, documentele sunt mijloace separate de proba care contin date ce ar putea fi recunoscute ca probe derivate.
Corpurile delicte cuprind obiectele folosite de catre infractor la savirsirea faptei incriminate, cum ar fi: arma, substantele explozibile, mijloacele de transport etc, iar documentele ar reprezenta mai degraba niste acte care ar contine date importante pentru solutionarea corecta a cauzei penale.
Documente in calitate de probe pot fi actele care au un suport material, avind o forma scrisa,electronica etc., pe cind daca ar fi sa ne referim la corpurile delicte acestea nu necesita prezenta obligatorie a formei scrise.
2.3. Apreciaţi modalităţile de administrare a corpurilor delicte şi a documentelor în procesul penal.
Pentru ca un obiect sa fie admis ca corp delict trebuie sa intruneasca conditiile prevazute de CPP. Obiectul trebuie sa fie descris amununtit in procesul verbal de efectuare a actiunilor procesuale respective. In descriere se va acorda cu atentie speciala semnelor particulare ale obiectelor si se va asigura posibilitatea de a identifica obiectul din rindul altor obiecte omogene. Obiectele care au fost ridicate sunt sigilate in functie de volumul si genul lor. Deasemenea obiecte-corpuri delicte pot fi prezentate de catre parti, precum si de catre alti subiecti procesuali, cum ar fi martorul.
La audierea participantilor se va constata provenienta obiectului, modalitatea prin care obiectul a ajuns in posesia persoanei, unele imprejurari care ar confirma autenticitatea obiectului.
Aparatorul deasemenea poate inainta o cerere privind anexarea la dosar a obiectului, indicind in ea provenienta obiectului, respectiv participantii pot cere ca obiectul sa fie anexat la dosar in orice faza a procesului.
Corpurile delicte trebuie sa se pastreze in dosar fiind impachetate si sigilate.
118
In cadrul efectuarii urmaririi penale obligatia de a asigura pastrarea corpurilor delicte este pusa in seama organului de urmarire penala, accesul la corpul delict avindul doar ofiterul de urmarire penala si procurorul.
In instanta de judecata corpurile delicte se pastreaza anexate la dosar , toata responsabilitatea fiind pusa pe seama judecatorului.
In cazul admisibilitatii documentelor ca mijloace de proba este obligatoriu existent in dosarul penal a datelor referitoare la modul in care documentul a fost inclus in materialele dosarului. La dosar pot fi anexate si copiile documentului in cazul in care originalul trebuie sa se pastreze in institutia unde sa intocmit.
In cazul in care datele prezentate sunt controversate instanta trebuie sa motiveze in sedinta admiterea sau respingerea anumitor date
Acestea se pastreaza anexate la dosra conform art 159 CPPSubiectul III: În baza unei înţelegeri şi în schimbul unei sume de bani, Domenti a permis unui
prieten de-al său – Pahomi – să intre în magazia unui centru de condiţionat seminţe, al cărui paznic era, şi să sustragă 220 kg de porumb ( în 4 saci). A doua zi, Domenti şi-a luat din magazie 40 kg de porumb, le-a pus în portbagajul automobilului personal „VAZ-2106” şi în drum spre casă a fost oprit de colaboratorii poliţiei rutiere, care au depistat porumbul. Domenti a recunoscut că l-a luat din magazie. A fost începută urmărirea penală şi Domenti a fost audiat în calitate de martor. El a recunoscut şi faptul furtului porumbului de către Pahomi. Peste o oră a fost audiat în calitate de bănuit şi a repetat cele spuse anterior.
Aflînd de la Domenti că Pahomi a dus porumbul sustras la domiciliul său, ofiţerul de urmărire penală, considerînd că acesta ar putea ascunde porumbul furat, a hotărît să efectueze fără întirziere percheziţia, fără autorizarea judecătorului de instrucţie.
Ofiţerul de urmărire penală a emis ordonanţă de efectuare a percheziţiei şi s-a deplasat urgent acasă la Pahomi. După ce acesta a luat cunoştinţă de conţinutul ordonanţei, i s-a cerut să predea cei 4 saci cu porumb. Pahomi a deschis garajul şi benevol a predat sacii cu porumb. Însă ofiţerul de urmărire penală a continuat percheziţia. În una din camerele casei a depistat şi ridicat un pistol model TT şi 30 de cartuşe la el. Cele depistate şi ridicate au fost fixate în procesul-verbal al percheziţiei, o copie de pe care a fost înmînată lui Pahomi. Alte acte în acea zi nu i-au fost înmînate. Fiind audiat în calitate de bănuit, Pahomi a declarat că pistolul şi cartuşule nu-i aparţin, presupune că ele au fost lasate la el de către Roşu Ion, fost combatant în Transnistria, care a locuit un timp la el în gazda (ulterior Roşu a recunoscut acest fapt şi dosarul în privinţa lui de către ofiţer a fost disjuns). Semnînd procesul-verbal de audiere în calitate de bănuit, Pahomi l-a întrebat pe ofiţer, în baza cărui act el se consideră bănuit, la care ofiţerul i-a răspuns că în această calitate el este recunoscut în baza procesului verbal de audiere, pe care l-a semnat. Luînd de la Pahomi obligarea în scris de nu a părăsi localitatea în care domiciliază, ofiţerul i-a permis să plece acasă. Depistaţi erorile procesuale.
domenti trebuia interogat în calitate de bănuit şi nu martor
119
OUP trebuia să-l recunoască în calitate de bănuit prin ordonanţa de recunoştere a persoanei în calitate de bănuit.
OUP n-a înştiinţat jud. De instrucţie despre petrecerea percheziţiei la dmiciliul lui Pahomi
Test 33Subiectul I: Vinovăţia şi formele ei1.1.Caracterizaţi conceptul şi formele vinovăţiei. Vinovatia reprezinta atitudinea psihica( constienta si volitiva) a persoanei fata
de fapta prejudiciabila savirsita si urmarile prejudiciabile ale acesteia , ce se
manifesta sub forma de intentie sau imprudenta.Formele vinovatiei: infractiunea
savirsita cu intentie si infractiunea savirsita din inprudenta.Conform art 17 :Se
considera ca infractiunea a fost savîrsita cu intentie daca persoana care a savîrsit-o
îsi dadea seama de caracterul prejudiciabil al actiunii sau inactiunii sale, a prevazut
urmarile ei prejudiciabile, le-a dorit sau admitea, în mod constient, survenirea
acestor urmari.Conform art 18: Se considera ca infractiunea a fost savîrsita din
imprudenta daca persoana care a savîrsit-o îsi dadea seama de caracterul
prejudiciabil al actiunii sau inactiunii sale, a prevazut urmarile ei prejudiciabile,
dar considera în mod usuratic ca ele vor putea fi evitate ori nu îsi dadea seama de
caracterul prejudiciabil al actiunii sau inactiunii sale, nu a prevazut posibilitatea
survenirii urmarilor ei prejudiciabile, desi trebuia si putea sa le prevada.
1.2. Descrieţi fapta săvîrşită cu două forme de vinovăţie şi fapta săvîrşită fără vinovăţie.
Conform art 19 infractiunea savîrsita cu doua forme de vinovatie: daca, drept
rezultat al savîrsirii cu intentie a infractiunii, se produc urmari mai grave care,
conform legii, atrag înasprirea pedepsei penale si care nu erau cuprinse de intentia
faptuitorului, raspunderea penala pentru atare urmari survine numai daca
persoana a prevazut urmarile prejudiciabile, dar considera în mod usuratic ca ele
vor putea fi evitate sau daca persoana nu a prevazut posibilitatea survenirii acestor
urmari, desi trebuia si putea sa le prevada. În consecinta, infractiunea se considera
intentionata. Astfel ceea ce caracterizeaza, sub aspect obiectiv, infractiunile savirsite
120
cu 2 forme de vinovatie este imprejurarea ca, urmarind producerea unui anumit
rezultat sau acceptindul, faptuitorul savirseste o fapta ce constituie elementul
material al unei infractiuni, dar produce un rezultat mai grav ori in plus, ce
caracterizeaza o infractiune mai grava sau o varianta agravanta a celeiasi
infractiuni.
De exemplu, vatamarea intentionata grava a integritatii corporale sau a
sanatatii, care a provocat decesul victimei.
Asa deci,,la infr cu 2…se imbinana doua forme de vinov inteintia si
imprud,atitudinea imprudenta se manifested oar asupra urmarilor calificate, doua
fprme d evinov exista doar in cadrul formelor agravante ale infraatiunii-tip, infrac
de acest tip se considera a fi intentionate.
Conform art 20: fapta se considera savîrsita fara vinovatie daca persoana care
a comis-o nu îsi dadea seama de caracterul prejudiciabil al actiunii sau inactiunii
sale, nu a prevazut posibilitatea survenirii urmarilor ei prejudiciabile si, conform
circumstantelor cauzei, nici nu trebuia sau nu putea sa le prevada. Dispozitia acestei
norme penale reglementeaza un aspect al principiului vinovatiei raspunderii penale,
care exclude incriminarea obiectiva in dreptul penal al RM. Nici o fapta savirsita
fara vinovatie, oricit de prejudiciabila ar fi urmarile ei, nu poate fi recunoscuta
drept infractiune.
Cel mai classic exemplu cu femeia care in timpul mucnilor agricole isi lasa copilul mic la umbra unui zid, dupa un cutremur, zidul se darmina si copilul decedeaza, sau cele cu gospodarul care pe un timp linistit da foc la niste uscaturi ,se isca o furtuna si foculs e extinde asupra caselor vecinilor etc., declaratiile ce nu corespunde advarului, in cazul in care martorul de buna-credinta.
Cazul fortuit se incepe acolo unde s etemrina imprudenta, fiindca din moment
ce o persoana a putut sa-si reprezinte interventia fortei straine si producerea
urmarii prejudiciabile,insa nu le-a prevazut, exista vinovatie,
1.3. Construiţi mecanismul psihologic al vinovăţiei .
Vinovatia intruneste in sine 2 factori psihici caracteristici pentru latura
subiectiva a infractiunii, si anume: factorul intelictiv (constiinta) si factorul volitiv
(vointa).
121
Factorul intelictiv presupune reprezentarea deplina a continutului, sensului si
consecintelor urmarite sau acceptate prin savirsirea faptei penale, precum si
prevederea intergii desfasurari cauzale a acesteia. Factorul volitiv (vointa)
reprezinta facultatea psihicva prin care sunt mobilizate ori orientate constient
energiile fizice ale omului in vederea savirsirii actului de conduita exterioara.
Vointa de a savirsi actul de conduita face ca acesta sa fie atribuit persoanei care la
savirsit.
Intentia directa, factorul intelectiv, caracterizat de intelegere si
prevedere.Intelegerea(intelege asupra caror valori atenteaza, contiunutul actiunilor
prin care se realizeaza infractiunea, circumstantele concrete) in present, adica
faptuitorul constientizeaza caracterul si gradul prejudiciabil al faptei ce o savirseste.
Previziunea(reprezentarea asupra daunei care va fi cauzata) urmarilor
prejudiciabile este adresata in timpul viitor si inseamna ca faptuitorul a avut
reprezentarea posibilitatii survenirii urmarilor.
Factorul volitiv: caracterizeaza directiopnarea vontei subiectului si se exprima
in dorinta survenirii anumitor urmari.Indiferent de scopul urmarit, pentur toate
cazurile de intentie directa este caracteristica dorinta constienta a faptuitorului de a
provoca urmarile prejudiciabile.
Intentia indirecta, factorul intelectiv,corespunde cu intentia directa.
Previziunea, in cazul int indir presupunea doar intelegerea posibilitatii
survenirii reale prejudiciabile sin u a inevitabilitatii lor.Daca persoana prevede
inevitabilitatea survenirii urmarilor,nu se poate spune ca aceasta persoana nu le-a
dorit, nu le-a urmarit, si deci va int directa.
Factorul volitiv, se carcaterizeaza prin lipsa dorinei, dar de admiterea
constineta a urmarilor prejudiciabile, fie de manifestarea unei atitudini indiferente
fata de survenirea acestora.
Imprudenta, increderea exagerata(se cracaterizeaza prin faptul ca persoana isi da
seama de carcaterul prejud al actiunii sau inac sale, prevede posibilitatea survenirii
urmarilor ei prejudiciabile,, dar considera in mod usuratic ca ele vor putea fi
evitate), factorul intelectiv, consta in intelegerea de catre faptuitor a acracterului
122
prejudiciabil al actiunii sau inactiunii sale si in prevederea urmarilor prejudiciabile
ale acestor fapte,deci factorul intelectic se aseamana cu itentia indirecta.,dart spre
deoseb de int indir,unde faptuitorul prevede posibilitatea reala de survenire, aici
prevedere e abstracata.
Prevederea,presupune doar previziunea posibilitatiii survenirii lor,deci
abstract presupune, deoarece numai in acets caz poate exista speranta prevenirii
acestora.
Factorul volitiv, reprezinta eforurile depuse de faptuitor pentur a nu admite
survenirea urmarilor prejudiciabile, adica atitudinea negatica fata de ele.:ipseste
dorinta,cit si admiterea constienta.
Neglijenta(pozitia psihica a faptuitorului care nu isi da seama de cracterul
prejudiciabil al actiunii sua inactiunii sale, nu a prevazut posibilitatea survenirii
urmarilor prejudiciabile, desi trebuia si putea sa le prevada),fatorul intelectiv,nu-si
da seama de carcterul prejud al faptei, fact volitiv nu prevede urmarile.
Subiectul II: Punerea sub sechestru a averii2.1. Caracterizaţi temeiurile punerii bunurilor sub sechestru.-SA fie inceputa urmarirea penala-sa existe date rezonabile privind presupunerea ca
banuitul,invinuitul,inculpatul sau alte persoane pot tainui ,deteriora sau cheltui bunrile urmarite
-sa fie inaintatta actiunea civila sau sa existe unul din bunurile prevazute de art 106 aln.2 cp sau pentru infractiunea savarsita legea sa prevada pedeapsa amenzii.
2.2. Clasificaţi bunurile ce pot fi puse sub sechestru.Pot fi puse sub sechestru bunurile banuitului, invinuitului, inculpatului precum
si a partii civilmente responsabile in cazurile prevazute de lege, pentru repararea prejudiciului cauzat de infactiune.
Aplicarea sechestrului pentru garantarea executarii pedepsei amenzii se dispune numai asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului.
Bunurile destinate sau folosite la savirsirea infractiunii care urmeaza a fi confiscate sint supuse sechestrului doar daca sunt in proprietatea banuitului, invinuitului sau inculpatului.
Conform CPP se pun sub sechetru bunurile ce constituie cota parte a banuitului, invinuitului, inculpatului in proprietatea comuna a sotilor sau familiei.
In cazul cind banuitul, invinuitul sau inculpatul este fondator sau membru al unei societati, cooperative, organizatii necomerciale sechestrul poate fi aplicat in conditii speciale asupra cotei parti din proprietatea persoanei juridice.
123
Dupa natura juridica si alte criterii pot fi sechestrate atit bunurile mobile cit si cele imobile.
Conform CPP sint supuse sechestrului bunurile, adica valorile materiale inclusiv conturile si depozitele bancare.
Pot fi puse sub sechestru bunurile corporale insa nu si cele incorporate cum ar fi denumirea de emblema, marca, inventie, etc.
Sechestrarea bunurilor rezultate din infractiune se dispune asupra oricaror bunuri, indiferent de natura acestora.
Pot fi supuse sub sechestru sumele de bani care se afla pe conturile analitice ale persoanelor juridice sau fizice.
2.3. Apreciaţi temeiurile scoaterii bunurilor de sub sechestru.Pot fi scoase de sub secestru bunurile in urmatoarele cazuri:
a. retragerea actiunii civile;b. modificarea incadrarii juridice a infractiunii incriminate banuitului,
invinuitului, inculpatului;c. din alte motive (scoaterea de sub urmarirea penala, inceterea urmaririi
penale, achitarea persoanei sau incetarea procesului, etc.) daca mentiunea acestei masuri asigaratorii nu mai este necesara sau oportuna. Bunurile se scot de sub sechestru prin hotarirea organului de urmarire penala sau dupa caz a instantei de judecata.
Instanta de judecata , judecatorul de instructie sau procurorul , in limitele competentei sale ridica sechestrul asupra bunurilor si in cazurile in care constau ilegalitatea punerii acestora sub sechestru de catre organele de u.p.fara autorizatia respectiva.
Subiectul III: La 10 aprilie 2007, la ora 9:30, în subsolul casei nr.16 de pe str. Columb în or.
Orhei a fost găsit corpul neînsufleţit al stăpînului acestei case Emandei Victor cu semne de moarte violentă.
A fost declanşată urmărirea penală, în procesul căreia s-a constatat că victima a decedat în urma acţiunilor criminale ale fiului acestuia – Emandei Mircea, în vîrstă de 26 ani. Emandei Mircea a fost reţinut, ulterior fiindu-i aplicată măsura preventivă -arestul. La momentul reţinerii el a fost asistat de apărător, însă peste două zile i-a prezentat ofiţerul de urmărire penală cererea de renunţare la apărător, motivînd că are studii juridice superioare şi îşi va exercita el însuşi apărarea. Ofiţerul de urmărire penală a examinat cererea şi prin ordonanţă sa a admis renunţarea la apărător.
Printr-o altă ordonanţă ofiţerul de urmărire penală a recunoscut soţia victimei ( mama vitregă a învinuitului ) Emandei Maria în calitate de succesor a părţii vătămate. Fiind audiată în calitate de martor, ea a indicat că Emandei Mircea la vîrsta de 16 ani a nimerit într-un accident rutier, a avut o traumă crinio-cerebrală, s-a tratat mult timp, în ultimii doi ani este impulsiv, suspicios, emotiv şi irascibil. Ea a înaintat o cerere, în care a solicitat efectuarea expertizei psihiatrice care să stabilească discernămîntul învinuitului la momentul comiterii faptei.
124
Ofiţerul a examinat cererea şi a respins-o, motivînd soluţia sa prin faptul că Emandei Mircea, după traumă, în vîrstă de 18 ani, a fost recunoscut sănătos de comisia medico-militară şi a fost încorporat în Forţele Armate. A făcut serviciul deplin, fiind caracterizat pozitiv.
Emandei Maria a solicitat sa-i fie prezentată o copie de ordonanţă de respingere a cererii ei, declarînd că vre-a s-o atace, însă ofiţerul de urmărire penală a refuzat să-i dea copia, explicîndu-i că o astfel de ordonanţă nu poate fi atacată.
Apreciaţi legalitatea acţiunilor organului de urmărire penală.
- Acţiunile OUP nu sunt legale deoarece cererea de refuz la apărător trebuie să fie admisă de procuror şi nu de organul de urmărire penală, cererea n-a fost depusă în prezenţa avocatului, iar în cazul dat refuzul nu terbuie să fie acceptat, deoarece făptuitorul a comis o crimă gravă; de asemenea calitatea de succesor a părţii vătămate sedecide de către procurorul care conduce urmărirea penală şi nu de OUP
- respingerea cererii de către OUP pivind efectuarea expertizei psihiatrice de asemenea este ilegală ca şi refuzul de ai prezenta copia ordonanţei de refuz, expertiza se efectuează la cererea părţilor pentru stabilirea unor circumstanţe pe dosar.
Test 32Subiectul I: Furtul 1.1. Relatati despre toate ipotezele de calificare cind faptuitorul este surprins
in procesul savirsirii furtului.Sustragerea averii pe ascuns, potrivit HP CSJ a RM din 28 iunie 2004 nr. 23
are loc si in cazurile daca aceasta:este savârsita in prezenta unei persoane pe care infractorul o considera inapta
de aconstientiza caracterul ti esenta celor ce se intâmpla din diferite motive (boala, starede ebrietate, vârsta frageda etc); aici rezulta atitudinea psihologica a infractorului care si are importanta la furt adica insusirea pe ascuns, deci daca infractorul are atitudinea ca persoana din prezenta sa nu are capacitatea de a constientiza atunci se califica ca furt.
este savârsita in prezenta persoanelor implicate in actul de insusire a averii sau inprivinta carora autorul infractiunii e incredintat câ ele nu vor impiedica savârsirea
125
furtului din motive personale acesta va purta raspundere penala in calitate de coparticipant; la fel atitudinea persoanei care efectuiaza furtul are rolul decisiv, anume faptul ca persoanele prezente nu prezinta piedica prin faptul ca nu va denunta la politie, adica faciliteaza furtul.
este savârsita in lipsa victimei sau victima n-a observat furtul. Infractorul e constientde faptul ca actioneaza pe ascuns, in lipsa victimei sau victima nu a observat furtul nu canstituie temei ca furtul sa nu existe in general. Ca victima nu a observat furtul nu inseamna ca furtul nu a existat. Actiunea sa produs deja.
1.2.Determinati cinci deosebiri dintre infractiunea de furt (art.186 CP RM) si infractiunea de jaf (art.187 CP RM).
1.obiectul material –la furt e format din bunurile materiale ,iar la jaf pe linga bunuri il foormeaza sai corpul persoanei
2.modul de savirsire a infract.-jaful e comis intrun mod deschis ,iar furtul pe ascuns
3.circumstantele agravante – la jaf e specific ca sustragerea se efectuiaza cu aplicarea violentei nepericuloase pentru viata
4.obiectul special-la furt relatiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile, la jaf deasemenea aceste relatii insa exceptie constituie prevederile lit.e din alin.2 unde jaful adopta forma unei infractiuni complexe.
1.3. Considerati oare corecta recomandarea din Hotarirea Plenului Curtii Supreme de Justitie, nr.23 din 28.06.2004 „Cu privire la practica judiciara in procesele penale despre sustragerea bunurilor”, potrivit careia pungasia cu cauzarea de daune in proportii considerabile trebuie calificata conform lit.d) alin.(2) art.186 CP RM, ca furt cu cauzarea de daune in proportii considerabile?
Caracterul considerabil sau esential al daunei cauzate se stabileste luindu-se in considerare valoarea, cantitatea si insemnatatea bunurilor pentru victima, starea materiala si venitul acesteia, existenta persoanelor intretinute, alte circumstante care influenteaza esential asupra starii materiale a victimei, iar in cazul prejudicierii drepturilor si intereselor ocrotite de lege – gradul lezarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
Subiectul II: Liberarea provizorie sub control judiciar2.1. Descrieti conditiile liberarii provizorii sub control judiciar .Liberarea provizorie pe cautiune poate fi dispusa de judecatorul de instructie,
sau instanta, in urmatoarele conditii, care se refera la:a) natura si gravitatea infractiunilor savirsiteb) comportamentul penal inainte de declansarea procesului penal si
perspectiva acestui comportament dupa declansarea procesului penal (liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordata numai in cazul infractiunilor din imprudenta, precum si al infractiunilor cu intentie pentru care legea penala prevede o pedeapsa care nu depaseste 10 ani de inchisoare).
126
Aceasta conditie este confirmata prin atele emise de OUP sau procuror, care stabilesc incadrarea juridica a faptei savirsite (actul de incepere a urm.penale, p.v. de retinere, ordon.de punere sub invinuire, rechizitoriul). Aici jud. de instructie nu apreciaza daca incadrarea jurid. A faptei prejudiciabile este apreciata corect, fiindca nu examineaza probele, dar verifica numai faptul existentei acestei conditii din punct de vedere formal. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda banuitului, invinuitului, inculpatului cind acesta are antecedente penale nestinse pentru infractiuni grace, deosebit si exceptional de grave sau daca exista date ca el va savirsi alta infractiune, va incerca sa influenteze asupra martorilor sau sa distruga mijloacele de proba sau sa fuga. Procurorul este obligat sa prezinte asemenea probe. Controlul judiciar poate fi ridicat total sau partial.
2.2. Stabiliti deosebirile dintre revocarea liberarii provizorii si incetarea de drept a liberarii provizorii sub control judiciar.
Liberarea provizorie poate fi revocata daca: 1) se descopera fapte si circumstante care nu au fost cunoscute la data admiterii
cererii de liberare si care impiedica liberarea provizorie; 2) invinuitul, inculpatul cu rea-credinta nu indeplineste obligatiile stabilite sau
a savirsit o noua infractiune cu intentie.(2) in cazul revocarii liberarii provizorii, persoana este supusa arestarii
preventive. Liberarea provizorie inceteaza de drept:1) la expirarea termenelor prevazute de lege ori stabilite de organul de
urmarire penala sau instanta, daca nu a fost prelungita in conformitate cu legea;2) in caz de scoatere a persoanei de sub urmarire penala, de incetare a
procesului penal sau de achitare a persoanei;3) in caz de punere in executare a sentintei de condamnare.Deosebiri:La revocare persoana mai este tinuta sub alte masuri prevantive ca arestul, pe
cind la incetare , alte masuri preventive in genere nu mai pot fi aplicate.La revocare , se schimba in alta masura preventiva , la incetare persona ori
este liberata de sub UP sau se pune in executare sentinta de condamnare.
2.3. Apreciati eficienta liberarii provizorii sub control judiciar prin prisma CEDO.
Articolul 5 (3) garantează dreptul la liberare in timpul procesului şi enunţă o prezumţie hotărată in favoarea eliberării in timpul aşteptării hotărarii. Această prezumţie devine din ce in ce mai apăsătoare pe măsură intarzierii procesului. Refuzul de a pune in libertate persoana vizată poate fi justifi cată doar din cele patru motive identifi cate de judecătorii de la Strasbourg, care au fost descrise in paragrafele precedente: riscul evadării, impiedicarea bunei desfăşurări a justiţiei, prevenirea criminalităţii şi ocrotirea ordinii publice. In consecinţă trebuie să fi e fi xată mărimea cauţiunii scopul căreia este de a garanta prezenţa acuzatului la proces. In cazul Neumeister v. Austria84, autorităţile naţionale calculase această mărime doar referitor la prejudiciul cauzat de acţiunile de care acuzatul trebuia să
127
poarte răspundere. Judecătorii de la Strasbourg au stabilit că această procedură contravine articolului 5 (3) şi au reamintit că garanţia prevăzută de această dispoziţie nu are drept obiect asigurarea reparării prejudiciului, dar asigurarea prezenţeiacuzatului la şedinţă. De aici reiese că importanţa sa trebuie să fi e apreciată in mod esenţial in raport cu resursele celui vizat,dar să nu constituie o povară mai apăsătoare decat cea necesară pentru impiedicarea oricărei dorinţe de evadare. Felul şi mărimea
cauţiunii ar trebui deci să fi e proporţionale cu motivele ce justifi că detenţia prejudiciară. In cazul in care o garanţie fi nanciară pare să fi e necesară in acest scop85, importanţa sa trebuie să fi e apreciată din acest moment in raport cu persoana vizată, resursele sale şi legăturile cu persoanele chemate să servească ca garanţi. Acuzatul trebuie să prezinte informaţii referitoare la bunurile sale, in acelaşi timp autorităţile naţionale trebuie să evalueze minuţios aceste informaţii pentru a fi xa mărimea corespunzătoare. Orice sumă ce depăşeşte mărimea necesară pentru a acţiona „ca o frană sufi cientă pentru a indepărta orice pericol de evadare” incalcă dreptul la libertate provizorie86. Alte garanţii, in afara celor băneşti, cum ar fi depunerea paşaportului de către persoana vizată, pot de asemenea fi necesare pentru a garanta prezenţa sa la şedinţă87. Anumite circumstanţe particulare, care justifi că un risc sporit de evadare, pot totodată convinge autorităţile să elibereze acuzatul sub cauţiune, indiferent de mărimea garanţiilor. In cazul Punzelt v. Republica Cehă88, spre exemplu, autorităţile naţionale iniţial refuzase petiţionarului dreptul de a fi eliberat sub cauţiune (chiar dacă el a oferit să plătească peste 15 milioane de coroane), apoi ei au acceptat eliberarea lui pe motive de sănătate pretinzand primirea unei cauţiuni de 30 milioane de coroane. Judecătorii de la Strasbourg au considerat că, ţinand cont de amploarea tranzacţiilor realizate de petiţionar el a elibarat două cecuri fără acoperir cu valoarea totală de 28 400 000 de coroane pană la arest, avuse intenţia să achiziţioneze două mari magazine (contra unei sume de 338 856 000 şi, respectiv, 236 000 000 de coroane) şi s-a obligat să plătească prin virament 150 000 000 de coroane – refuzul de a-l pune in libertate provizorie şi impunerea unei cauţiunii mai mari decat cea propusă de cel vizat nu incălca articolul 5 (3).
Subiectul III: Punga a fost condamnat pentru escrocherie in baza alin.(1) art.190 CP RM la
inchisoare pe un termen de doi ani cu retragerea titlului stiintific de „conferentiar universitar”.
Corect a procedat instanta de judecata? Argumentati raspunsul.Instanţa de judecată n-a procedat corect, deoarece sancţiunea alin. 1 al art. 190
CP nu prevede retragerea unor titluri ştiinţifice
Test 31Subiectul I: Etapele activitatii infractionale1.1.Caracterizati etapele activitatii infractionale.Etape interne:
128
-conceperea activitatii infractionale, adica paritita si conturararea ideii de a comite fapta prevazuta de legea penala- deliberarea, -adica compararea, in vederea luarii deciziei, a alternativelor savirsirii sau nesavirsirii infractiuniii, a avantajelor si dezavantajelor atrase de fiecare alternativa.- decizia-, hotarirea de a savirsi infractiunea Etape externe:- actele preparatorii infractiunii,-faza in care se trece de la hotarirea ei
laexecutare prin actre care insa numai pregatesc savirsirea din punct d evedere material si moral.
- etapa actelor de executare:tentativa consumata si terminata de infractiune (inceperea executarii)
- finalizarea infractiunii prin producerea rezultatului dorit.
1.2. Faceti o generalizare asupra conditiilor aplicarii pedepsei pentru infractiunea neconsumata.Art. 81 CP
La aplicarea pedepsei pentru infractiunea neconsumata (pregatire sau tentativa) se iau in consideratie circumstantele in virtutea carora infractiunea nu a fost dusa pâna la capat. Ele pot fi cele mai diverse, insa norma data include in numaru! lor doar imprejurarile, care nu depind de vointa vinovatului. Totodata se ia in consideratie si atitudinea vinovatului fata de aceste circumstante, care s-a manifestat in actiuni privind invingerea lor, capacitatea si pregatirea de a li se opune.
Marimea pedepsei pentru pregatirea de infractiune ce nu constituie o recidiva nu poate depasi jumâtate din maximul celei mai aspre pedepse prevazute in articolul corespunzator din Partea speciala a CP pentru infractiunea consumata, dar pentru tentativa de infractiu-ne ce nu constituie recidiva nu poate depasi trei patrimi.
in alin. 4 al articolului comentat se mentioneaza in special ca, pentru pregatirea de infractiu-ne si tentativa de infractiune, detentiunea pe viata nu se aplica. Usurarea pedepsei pentru infractiunea neconsumata se intemeiazâ pe faptul ca pregatirea si tentativa sunt mai putin daunatoare decât infractiunea consumatâ.Cind vorbim despre aplicarea pedepsei pentru infractiunea neconsumata,in privinta pregatirii exista citeva teorii:- teoria incriminarii limitatea,c are prespune incriminarea doar a unor fapte de pregatire , cele ce pregatesc savirsirea unor infraciuni grave.-teoria parificarii pedepsei, presupune ca sanctiunea ce urmeaza a fi aplicata pentru pregatire sa fie ca si pentru infraciunea consumata, adica insasi pedeapsa prevazuta pentru acea infractiune.-teoria diversificarii,datorita pericolului mai mic al pregatirii in coraport cu infractiunea consumata,pedeapsa respectiv trebuie sa fie mai mica pentru pregatire.Cit tine de tentativa legiuitorul nostru incrimienaza nelimitata tentativa,adica la toatea infratiunnile.Si aici aveam mai multe teorii:
129
-teoria subiectiva …tentativa trebuie sanctionata ca si infrractunea consumata, deoarece prin savirsirea unui act de executare agentul si-a relevat periculozitatea intocmai ca atunci cind ar fi consumat infractiunea.-conceptia obiectiva,sanctionarea tentativei in limite mia reduse decit infractiunea consumata.desi faptuitorul a violat prevederea legala,totusi nu s-a produs rezultatul descris in norma.
1.3. Proiectati o speta in care sa fie prezenta tentativa la obiect nul.Hotul sparge seiful sa sustraga banii,dar seiful era gol,sau ucigasul impusca intr-
o momie crezind ca este persoana care itentioneaza sa o ucida.-tentativa de omor
Subiectul II: Sechestrarea corespondentei postale si interceptarea comunicarilor2.1. Descrieti procedura de sechestrare a corespondentei postale.Sechestrarea corespondentei postale este o actiune procesuala, care aduce
atingerea unui drept esential al persoanei, ocrotit atit de normele internationale, cit si cele nationale. CPP asigura secrteul corespondentei. Limitarea acestui drept se admite numai in baza mandatului judecatorului, doar in cazul investigatiei nfractiunilor grave, deosebt de grave si exceptional de grave, cu conditia ca prin alte procedee probatorii nu au fost obtinute probe si deci nu poate fi stabilit adevarul. Pentru efecruarea acestei actiuni procesuale, trebuie sa fie temeiuri suficiente, de a presupune ca ca o corespondenta postala primita sau expediata poate contine informatii ce ar avea importanta pentru cauza penala. In toate cazurile de sechestrare, una dintre parti trebuie sa fie invinuitul sau banuitul. Sechestrarea corespondentei consta in interdictia de a transmite corspondenta adresatului. Sechestrul se pune pe un termen ce nu poate depasi termenul urmaririi penale. Procurorul intocmeste ordonanta cu privire la sechestrarea corespondentei, in care se indica motivul dispunerii sechestrului, numele persoanei a carei corespondenta se sechestreata, durata sechestrulu... Sechestrul poate fi prelungit, sau anulat de catre procuror, procurorul ierarhic superior, judecatorul de instructie care a autorizat sechestrarea, despre ce se instiinteaza institutia postala. Examinarea corespondentei se efectueaza de OUP, iar in caz de necesitate participa traducatorul si specialistul. Se intocmeste proces-verbal de examinare si ridicare. Corespondenta examinata poate fi ridicata si anexata la dosar, pot fi facute copii, iar cind in corespondenta sau gasit documente false, acestea in original se anexeaza la dosar. Participantii la aceasta actiune procesuala sunt preintimpinati despre obligativitatea nedivulgarii informatiei cunoscute si responsabilitatea care o poarta in cazul incalcarii obligatiilor.
2.2. Stabiliti conditiile de interceptare a comunicarilor.Interceptarea comunicarilor la fel ca si sechestrarea corespondentei reprezinta o
violare a vietii private a persoanei.Prin notiunea de comunicare se intelege orice fel de convorbiri telefonice,radio sau alte coponvorbiri.Procedura de interceptare a acestora va fi identical ca si an cazul sechestrarii corespondentei.Conditiile de baza fiind urmatoarele:
130
-Se va admite interceptarea comunicarilor doar in cazurile infractiunilor deosebit de grava sau exceptional de grave
-Modalitatea si locul interceptarii sint determinate de OUP-Interceptarea se va face in baza ordonantei procurorului si cu autorizatia
judec.de instructiune-In cazurile care nu sufera aminare procurorul poate dispune efectuarea
interceptarilor fara obtinerea prealabila a autorizatiei judecat.de instructiune,dar cu conditia ca nu mai tarziu de 24 ore sal informeze pe acesta care la rindul sau este obligat in termen de 24 ore sa se pronunte asupra legalitatii sau ilegalitatii acestor actiuni
-Termenul interceptarilor este de 30 zile care poate fi prelungit dar nu poate depasi 6 luni
-Persoanele care participa la interceptarea comunicarilor sunt obligati sa pastreze in secret informatia care le este cunoscuta.
2.3. Apreciati procedura autorizarii interceptarilor comunicarilor de catre judecatorul de instructie prin prisma cazului Iordachi s.a. contra Moldovei.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat Republica Moldova din cauza legislatiei privind interceptarile secrete, considerata neconforma standardelor Consiliului Europei pentru ca permite abuzuri.
Cauza Iordachi si altii contra Moldovei a fost intentata de cinci membri ai organizatiei "Juristii pentru drepturile omului", care au acuzat ca, avand in vedere natura activitatii lor - organizatia se ocupa de reprezentarea cauzelor la CEDO contra Moldovei -, dar si imperfectiunile legislatiei, sunt supusi unui risc serios sa le fie interceptate convorbirile telefonice, informeaza Agerpres.
Curtea de la Strasbourg a constatat in unanimitate incalcarea art. 8 al CEDO (dreptul la respectarea vietii private si de familie) deoarece legislatia nu le oferea reclamantilor garantii suficiente impotriva unor eventuale abuzuri din partea autoritatilor.
Astfel, potrivit legislatiei moldovenesti pot fi efectuate interceptari in cadrul anchetelor privind comiterea a peste 50% din infractiunile prevazute in Codul penal, iar legislatia nu stabileste clar ale cui convorbiri pot fi interceptate in cadrul acestor masuri.
De asemenea, legislatia nu prevede clar limita de timp pentru efectuarea interceptarilor. In acelasi timp, nu sunt stabilite clar scopul acestora, modul de inregistrare, pastrare si distrugere a inregistrarilor.
Curtea a mai apreciat ca se efectueaza un numar excesiv de mare de interceptari. Astfel, in anul 2005 au fost emise circa 2.500 mandate de interceptare, in anul 2006 - circa 1.900 mandate, iar in anul 2007 - circa 2.300 de mandate.
Potrivit reclamantilor, drept consecinta a acestei hotarari a CEDO, autoritatile de la Chisinau urmeaza sa revizuiasca intreaga legislatie cu privire la interceptarea corespondentei.
Subiectul III:
131
In cadrul urmaririi penale procurorii au retinut ca, la sfârsitul anului 2007, in incinta unei farmacii din or. Soroca, s-a prezentat cetateanul I. I., care s-a interesat de la proprietara imobilului, despre soarta constructiei auxiliare farmaciei, care nu este exploatata. Aflând de la aceasta ca respectiva incapere nu poate fi data in exploatare, deoarece procesul – verbal de receptie finala nu este semnat de arhitectul – sef al or. Soroca, I. I. i-a comunicat ca are influenta asupra ultimului si il poate influenta sa contrasemneze actul in schimbul unei sume negociate preventiv cu arhitectul. La 12.02.2008, in incinta aceleiasi farmacii, I. I. a primit prin extorcare de la femeie 10 000 dolari SUA, promitind-i astfel semnarea de catre arhitectul – sef al or.Soroca a procesului – verbal de receptie finala a imobilului, actiune ce intra in obligatiile acestuia de serviciu.
Calificati cele savirsite de I.I. Argumentati raspunsul.
Articolul 326. Traficul de influentaPrimirea sau extorcarea de bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje
patrimoniale, acceptarea de servicii, bunuri sau avantaje, personal sau prin mijlocitor, pentru sine sau pentru o alta persoana, savirsite intentionat de catre o persoana care are influenta sau care sustine ca are influenta asupra unui functionar, in scopul de a-l face sa indeplineasca ori sa nu indeplineasca actiuni ce intra in obligatiile lui de serviciu, indiferent daca asemenea actiuni au fost sau nu savirsite.
Test 30Subiectul I: Tilharia
1.1.Identificati solutia de calificare atunci cind, in cadrul tilhariei, vatamarea intentionata grava a integritatii corporale sau a sanatatii provoaca din imprudenta decesul victimei.Daca in urma talhariei ,vatamarea intentionata grava provoaca din imprudenta decesul victemei,atunci vor fi calificate conform lit.cali.3, art.188+149 din CP RM
1.2.Argumentati de ce realizarea scopului de sustragere nu influenteaza asupra calificarii infractiunii de tilharie.
O varianta de R/S Tâlhârie se considera consumata din momentul atacului, insoţit de aplicarea sau amenin-ţarea a violenţei periculoase pentru viaţa sau sanatatea victimei, indiferent de faptul dacaa fost sau nu insuşita averea proprietarului.
Acţiunile infractorului pot fi calificate ca tâlharie prin indicele ameninţarii de aplicarea violenţei doar când o astfel de ameninţare este reala, determinata, prezinta pericol real pentru viaţâ sau sanatatea victimei.
Aceasta nu influenteaza asupra calificarii infractiunii de tilharie deoarece din insasi definitia data de legiuitor reiese ca tilharia(atacul asupra persoanei) are deja drept scop sustragerea bunurilor.
2 varianta Deoarece e o intentie din partea faptuitorului sa atace persoana, se manifesta dorinta ei de a ataca si a sustrage anumite bunuri.
132
1.3. Argumentati daca este sau nu corecta urmatoarea formulare din Hotarirea Plenului Curtii Supreme de Justitie, nr.23 din 28.06.2004 „Cu privire la practica judiciara in procesele penale despre sustragerea bunurilor”: „Violenta nepericuloasa pentru viata si sanatatea victimei… e considerata cauzarea unei vatamari usoare a integritatii corporale sau a sanatatii, precum si aplicarea intentionata a loviturilor sau altor actiuni violente care au cauzat numai dureri fizice”.
(1) Este corecta aceasta formulare deoarece orisice actiune din partea infractorului este socotita ca violenta, insa violenta nepericuloasa pentru viata si sanatatea victimei poate fi vatamari usoare, deoarece aceste vatamari nu pun in pericol viata si sanatatea persoanei, sau cum ar putea pune in pericol viata sau sanatatea o palma data peste fata. Aceate violente nepericuloase nu pun in pericol viata si sanatatea persoanelor, nu limiteaza capaciatatea de munca a persoanei. De aceea atit vatamarile usoare cit si aplicarea intentionata a loviturilor sau a altor actiuni violente care au cauzat numai dureri fizice nu pot fi considerate periculoase pu sanatatea si viata victimei.
(2) Eu cred ca e formulata corect prima parte a frazei ,dar a 2 ce cuprinde aplicarea intentionata a loviturilor sau alte actiuni ce au cauzat dureri fizice poate fi inteleasa in mai multe sensuri,deoarece uneori actiunile ce cauzeaza dureri fizice pot decadea in vatamare medie sau chiar grava. Cred ca prima fraza se contrazice cu a 2 .
Subiectul II: Expertiza in procesul penal2.1. Relatati despre forta probanta a raportului de expertiza in procesul penal.Raportul de expertiza este un mijloc de proba care are o importanta deosebita
an procesul penalRaportul de expertixa-consta din concluziile motivate ale expertului la
antrebarile adresate de catre organul judiciar la care el ajunge aplicand cunostintele sale speciale in rezultatul cercetarii multilaterale ale obiectelor expertixzei.Expertul alcatuieste Raportul de ezpertiza din numele sau pe baza aprecierii rezultatelor cercetarilor efectuate in corespundere cu cunostintele sale speciale si poarta raspundere personala p-u el.Particularitatile concluziilor la care a ajuns expertul si care sunt reflectate in raportul de expertiza spre deosebire de alte mijloace de proba,se caracterizeaza prin ansasi natura de obtinere,analiza stiintifica si ordinea procesuala speciala
Raportul de expertiza se intocmeste in scris de catre expert,se confirma prin semnatura sa, si se sigileaza de catre institutia in cadrul carteia sa efectuat R/E respectiv.Acest lucru se efectuiaza atit cu scopul de a confirma efectuarea investigatiilor cat si de a confirma faptul ca el a fost preintimpinat despre raspunderea penala p/u prezentarea cu buna-stiinta a unor concluzii false.
Raportul de expertiza este format din 3 parti:partea introductiva,partea analitica de cercetare si concluziile.La raportul expertului se anexeaza corpurile delicte,probele grafice,alte materiale ramase dupa efectuarea investigatiilor precum si fotografii schite si grafice ce confirma concluziile expertului
Daca in procesul efectuarii expertizei expertul stabileste circumstante ce prezinta interes pentru cauza penala,dar cu privire la care nu iau fost puse
133
intrebari,el are dreptul sa le indice in raportul sau.Daca materialele prezentate spre luarea de cunostinta nu au fost suficiente sau intrebarile formulate nu tin de competenta expervtului ,atunci in loc de raportul de expertiza,expertul va intocmi un proces verbal de imposibilitate, unde va raspunde doar la acele intrebari si se va referi doar la acele fapte ce tin de competenta sa.
2.2. Comparati expertiza suplimentara cu contraexpertiza, expertiza in comisie cu expertiza complexa.
Daca organul de urmarire penala care a dispus expertiza sau instanta considera ca raportul expertului nu este suficient de clar sau complet, se poate dispune efectuarea unei expertize suplimentare. Expertiza suplimentara este efectuata de acelasi expert sau altul. Atunci cind concluziile expertului nu sunt intemeiate, exista indoieli in privinta lor sau a fost incalcata ordinea procesuala de efectuare a expertizei, poate fi dispusa efectuarea unei contraexpertize de catre un alt expert sau alti experti. La efectuarea contraexpertizei, se pot pune si intrebari referitor la autencitatea metodelor utilizate anterior. In ordonanta sau incheierea prin care s-a numit contraexpertiza, trebuie sa fie concretizate motivele efectuarii ei. La efectuarea expertizei suplimentare sau contraexpertizei poate participa si primul expert pentru a da explicatii, insa el nu participa la efectuarea investigatiilor.
Expertiza in comisie se efectueaza de care o comisie compusa de citiva experti de acelasi profil. Comisia de experti, ajunsi la o concluzie comuna, semneaza raportul de expertiza. In cazul cind sunt dezacorduri, fiecare expert semneaza raportul vizavi de chestiunile privind dezacordul. Efectuarea expertizei in comisie este numita de OUP sau instanta de judecata.
Expertiza complexa se efectueaza in cazul, ciind constatarea unei circumstante ce poate avea importanta probatorie in cauza penala este posibila numai in urma efectuarii unor investigatii in diferite domenii. Expertiza complexa are multe elemente comune cu expertiza in comisie. AMbele expertize se bazeaza pe principiul colegialitatii, procedura de dispunere a expertizei si insasi efectuarea expertizei fiind similare. Deosebirea esentiala care caracterizeaza expertiza complexa consta in aceea, ca experiza complexa se efectueaza de experti de diferite specialitati sau diferite specializari (expertizele medico-criminalistice, medico-autotehnice, financiar-bancare...).
2.3. Considerati ca enumerarea cazurilor de expertiza obligatorie este exhaustiva? Argumentati.
Consider ca desi enumerarea cazurilor, cind efectuarea expertizei este obligatorie, totusi acestea nu sunt exhaustive, insa prin alin 6: altor cazuri cind alte probe nu poate fi stabilit adevarul in cauza, se inlatura neexhaustivitatea lor. De aici rezulta ca legiuitorur intro manera a eliminat neexhaustivitatea cazurilor in care expertiza este obligatorie. Ramine la discretia instantei sau a OUP sa impuna efectuarea expertizei atunci cind considera ca este necesar.
Vezi xeroul la testul 13.
Subiectul III: 134
In cauza penala privind savirsirea unui act de santaj, conform art.189 alin.1 CP, care se pedepseste cu inchisoarea pina la 4 ani ,ofiterul de urmarire penala a anexat la materialele cauzei inregistrarea convorbirilor telefonice a victimei cu banuitul, efectuata pe cale operativa pina la pornirea procesului penal. Avocatul invinuitului a contestat legalitatea anexarii acestor investigari in calitate de proba, motivind ca nu este suficient acordul victimei de a fi ascultat telefonul, dar trebuie si cu autorizatia judecatorului de instructiune.
1. In ce conditii rezultatele activitatii operative pot fi folosite in calitate de probe?2. Care este deosebirea dintre interceptarea convorbirilor telefonice ca actiune de
investigatie operativa si interceptarea comunicarilor ca actiune procesuala penala?3. Apreciati legalitatea actiunii organului de urmarire penala.
Datele de fapt obtinute prin activitatea operativa de investigatii pot fi admise ca probe numai in cazurile in care ele au fost administrate si verificate prin intermediul mijloacelor prevazute la alin.(2), in conformitate cu prevederile legii procesuale, cu respectarea drepturilor si libertatilor persoanei sau cu restrictia unor drepturi si libertati autorizata de catre instanta de judecata.
rezultatele activitaţii operative de investigaţii pot fi folosite in calitate de probe daca au fost obţinute legitim
Deosebirea dintre interceptarea convorbirilor telefonice ca acţiune operative de investigaţii şi intercepta rea comunicarilor ca acţiune procesuala penala consta in aceea, ca interceptarea comunicarilor se efect. De catre OUP, cu autoriz.jud.de instr. In baza ord. Motivate a procuror, in cazurile infr.grave, deoseb. Şi excepţ. de grave, daca din mater. De investig. Operativa rezulta o baniala rezonabila privind savirş. Acestor crime, pe cind interceptarea conv.telefonice este o masura operativa de investigaţii şi nu procesuala, ce se efect. Pina la ponirea UP.
Acţiunea OUP este nelegitima,deoarece convorbirile telefonice in cauza nu pot servi ca probe
Test 3
Subiectul I: Legea penală
1.1. Relataţi despre structura normei de drept penal. Structura normei penale diferă după cum sunt aceste norme penale generale şi
norme penale speciale. Norme penale generale stabilind reguli cu valoare de
principii, au o structură specifică, ce diferă esenţial de norme juridice care aparţin
altor ramuri de drept. De cele mai multe ori, normele penale generale sunt
constituite din dispoziţii, ipoteză lipsind sancţiunea penală. Aceasta este consecinţa
faptului că normele penale generale stabilesc principii şi dicpoziţiile de bază a
dreptului penal. Deşi în conţinutul acestor norme nu se găsec toate elementele
constitutive, aceasta nu exclude structura completă a normei penale generale. 135
Normele penale speciale prezintă unele particularităţi în structura lor care derivă
din faptul că ele sunt norme incriminatorii. Structura normei penale speciale
cuprinde elementele necesare din care rezultă conduita impusă participanţilor şi
sancţiunea care intervine ca element de constrîngere în caz de nerespectare a
dispoziţiei din normă.
Analiza fiecărui element constitutiv al normei juridice penale în parte permite
diferenţierea unor forme speciale de descriere a acestora în actul normativ. Astfel,
în materie de tehnică legislativă sunt cunoscute următoarele tipuri de dispoziţii:
- dispoziţie simplă- numeşte doar fapta infracţională cu un termen unanim acceptat, dar nu dezvăluie semnele ei.
- Dispoziţie descriptivă – conţine o descriere generalizată a semnelor esenţiale ale infr 186, 187...
- Dispoziţii de blanchetă – face trimitere la alte legi penale şi acte normative 236,
- Dispoziţii de trimitere – face trimitere la dispoziţiile altor norme penale 152, 154...
La rîndul lor, sunt cunoscute următoarele tipuri de sancţiuni penale :
- sancţiuni absolut determinate- stabileşte expres categoria şi mărimea pedepsei. Legislaţia penală în vigoare nu conţine sancţiuni absolut determinate, deoarece conţinutul lor nu permite individualizarea pedepsei în funcţie de circumstanţele concrete ale infr şi de personalitatea infractorului,
- sancţiuni relativ determinate- stabileşte categoria concretă de pedeapsă şi limitele ei, în funcţie de care se disting:
a. stabilirea limitei maxime a pedepsei. În acest caz limita minimă este stabilită
în normele Părţii generale a CP pentru categoria respectivă de pedeapsă.
b. stabilirea limitelor minime şi maxime ale pedepsei. Este cea mai răpîndită
modalitate de expunere a sancţiunilor în CP al RM.
- sancţiune alternativă – stabileşte două sau mai multe categorii de pedepse din
care numai una este aleasă de instanţa de judecată 177.
- sancţiune absolut nedeterminată- sancţiunea nu stabileşte nici categoria şi nici
limitele pedepsei. În CP al RM această modalitate a sancţiunilor lipseşte, dar un şir
de tratate internaţionale privind lupta cu criminalitatea conţin asemena sancţiuni.
1.2. Analizaţi principiile aplicării legii penale în spaţiu.Principiile care guverează întinderea în spaţiu a efectelor legii penale sunt:
136
- principiul teritorialităţii legii penale,- principiul personalităţii legii penale,- pricipiul realităţii legii penale,- pricipiul universalităţii legii penale.Pricipiul teritorialităţii legii penale mai este numit şi legea locului săvîrşirii
infracţiunii. Potrivit acestui principiu, admis de toate legislaţiile penale, legea penală
a unei ţări se aplică în exclusivitate tuturor infracţiunilor comise pe teritoriul ţării,
neavînd nici o relevanţă calitatea făptuitorului. În conformitate cu art. 11 alin. 1 CP
RM, Toate persoanele care au săvîrşit infracţiuni pe teritoriul RM urmează a fi
trase la răspundere penală în conformitate cu CP al RM. Pentru a determina
uncidenţa legii penale în raport cu principiul teritorialităţii, urmează să preciză
noţiunea juridico-penală de teritoriu şi infracţiune săvîrşită pe teritoriul ţării. Art.
120 CP stabileşte prin teritoriu RM şi teritoriul ţării se înţelege întiderea de pămînt
şi apele cuprinse între frontierile RM, cu subsolul şi spaţiul aerian. Teritoriul ţării
include următoarele elemente: suprafaţa terestră, spaţiul acvatic, subsolul şi spaţiul
aerian, delimitate prin hotare şi supuse suveranităţii statului.
Suprafaţa terestră reprezintă întindere de pămînt cuprinsă între frontiera
politico-geografică ale statului, stabilite prin tratate.
Spaţiul acvatic include apele interioare curgătoare şi apele interioare stătătoare,
cuprinse între frontierele politico-geoagrafice ale statului.
Marea teritorială cuprinde fîşia de mare adiacentă ţărmului şi apele maritime
interioare, avînd lăţimea de 12 mile măsurată de la linia de bază.
Subsolul este format din zona subterană avînd o întindere ce coincide cu limitele
frontierelor de stat, cu o adîncime practic limitată de posibilitatea reală a omului de
expoatare în condiţiile tehnici actuale.
Spaţiul aerian reprezintă coloana de aer de deasupra teritoriului, cuprinsă între
verticalele imaginare ridicate de pe frontierele ţării, inclusiv limita exterioară a
mării teritoriale.
Infracţiunea săvîrşită pe teritoriul ţării se subînţelege următoarele:
- infracţiuni prin modul şi locul de comitere se înscriu pe teritoriul RM.- Infracţiuni comise la bordul unei nave maritime aeriene, înregistrată într-un
port sau aeroport al RM şi aflată în afara spaţiului acvatic sau aerian al RM. În
137
această situaţie pot exista derogării de la regula generaşă dacă tratatele internaţionale la care RM este parte dispun altfel.
- Infracţiuni comise la bordul unei nave militare maritime sau aeriene aparţinînd RM indiferent de locul ei de aflare.
În funcţie de localizare în spaţiu a unei fapte infracţionale este necesar a se
preciza care este locul săvîrşirii acesteia. Legiuitorul nostru acceptă teoria acţiunii,
consfiinţind-o legal în prevederile art. 12 din CP al RM. „Locul săvîrşirii faptei se
consideră locul unde a fost săvîrşită acţiunea, inacţiunea prejudiciabilă, indiferent
de timpul survenirii urmărilor.
Excepţii de la pricipiul teritorialităţii:
- infr săvîrşite pe teritoriul RM de către pesoane ce se bucură de imunitate de jurisdicţie penală sau în localurile misiunilor diplomatice.
- Infr săvîrşite pe o navă maritimă sau aeriană străină ce se află pe teritoriul RM,
- Infr săvîrşite în timpul staţionării ori al trecerii unor armate străine pe teritoriul RM.
Pricipiul personalităţii legii penale, denumit şi pricipiul cetăţeniei active, este
prevăzut în legislaţia penală a RM la alin 2 al art 11 CP. Potrivit acestor prevederi ,
cetăţenii RM şi apatrizii cu domiciliul permanent pe teritoriul RM care au săvîrşit
infracţiuni în afara teritoriului ţării sunt pasibili de răspundere penală în
conformitate cu CP al RM.
Pentru aplicare legii penale a RM, pe baza principiului personalităţii, trebue să
fie îndeplinite următoarele:
-fapta să fie săvîrşită în întregime în afara teritoriului RM ţării. Locul săvîrşirii
faptei poate fi teritoriul unui alt stat sau un loc nesupus vreunei suveranităţi.
Fapta să constitue infr. Portivit prevederilor din legea penală a RM indiferent
dacă statul pe teritoriul căruia a fost săvîrşită o are sa nu incriminată.
Fătuitorul să fie cet a RM sau apatrid cu domicipiul permanent în RM.
Infractorul să nu fie judecat în statul străin pentru fapta săvîrşită.
Pricipiul realităţii legii penale sau al protecţiei reale, este consacrat în art. 11 alin
3 CP RM, care stipulează că Cetăţenii străini şi apatrizii care nu domiciliază
permanent pe teritoriul RM şi au săvîrşit infracţiuni în afara teritoriului ţări poartă
răspundere penală în conformitate cu CP al RM şi sunt traşi la răspundere penală
138
pe teritoriul RM dacă infracţiunile săvîrşite sunt îndreptate împotriva intereselor
RM, împotriva păcii şi securităţii omenirii sau constitue infracţiune de război.., dacă
aceştia nu au fost comdamnaţi în statul străin.
Principiul realităţii legii penale se poate aplica numai dacă sunt întrunite
cumulativ următoarele condiţii:
- infracţiunea să fie comisă în străinătate,- infr săvîrşită să fie îndreptată împotriva intereselor RM sau a cet săi,
împotriva păcii şi securităţii omenirii, infracţiuni de război,- infractorul să fie cet străin sau apatrid care nu are domiciliu permanent în
RM,- începerea urmăririi penale se face numai cu autorizaţia Procurorului general.Principiul Universalităţii legii penale este consacrta în prevederile ali. 3 art 11 din
Cp al RM, care stipulează că legea penală a RM se aplică pentru săvîrşirea altor
infr decît cele pentru care s-ar aplica legea penală a RM conform pricipiului
realităţii. Este vorba de săvîrşirea unor infr prevăzute de tratatele internaţionale la
care RM este parte de către cet străini sau apatrizi ce nu au domiciliul permanent
pe teritoriul RM, dacă nu au fost condamnaţi în statul străin.
Aplicarea legii penale a RM, potrivit principiului dat, presupune realizarea
cumulativă a următoarelor condiţii:
- savîrşirea infr, alta decît cele pentru care s-ar aplica legea Rm conform principiului realităţii.
- Infrac să fie săvîrşită în străinătate în întregime,- Să existe dubla incriminare, adică fapta să fie prevăzută ca infracţiune atît de
legea penală a RM, cît şi de cea a ţării unde a fost săvîrşită,- Fapta să fie săvîrşită de către un cet străin sau apatrid ce nu are domiciliul
permanent pe teritoriul RM,- Infractorul se află în RM venit de bună voie pe teritoriul ţării,- Infractorul sa nu fi fost tras la răspundre penală în străinătate.
1.3.Propuneţi o situaţie practică în care legea penală ar avea efect retroactiv.
Grosu a savarsit pe data de 20.11.2002 o infrc.prevazuta de CP al RSSM din
1961. Infract.a fost descoperita pe data de 14.03.2003, dar conform noului Cp din
2003 aceasta infr.nu era prevazuta in CP, si aici Lpenala noua are efect retroactiv
deoarece este mai blanda si exclude raspunderea penala lui Grosu.
Subiect II. Terminarea urmăririi penale cu trimiterea cauzei în judecată
139
2.1. Descrieţi structura şi conţinutul rechizitoriului.
Rechzitoriul – este actul procedural, prin care se sesizează nstanţa de judecată,
care determină limitele judecării cauzei, în baza căruia instanţa de fond se pronunţă
prin sentinţă.
Rechizitoriul se întocmeşte în termen de 3 zile, iar în cazuri mai voluminoase –
pînă la 10 zile.
Rechizitoriul este compus din 2 părţi – expunerea şi dispozitivul.
Expunerea cuprinde informaţii despre fapta şi persoana în privinţa căreia s-a
efectuat urmărirea penală, enumerarea probelor care confirmă fapta şi vinovăţia
învinuitului, circumstanţele care atenuează şi agravează răspunderea învinuitului,
de asemenea şi temeiurile pentru liberarea de răspunderea penală conform art. 53
CPP, dacă se constată asemenea temeiuri.
Dispozitivul – cuprinde date cu privire la cu privire la persoana învinuitului şi
formularea învinuirii care i se încriminează cu încadrarea juridică a acţiunilor lui şi
menţiunea despre trmiterea dosarului în instanţa judecătorească competentă
conform alin. 2 al art. 296 CPP.
Rechizitoriul se semnează de către procurorul care l-a întocmit, indicîndu-se
locul şi data întocmirii. La rechizitoriu se anexează informaţia cu privire la durata
urmăririi penale, măsurile preventive aplicate, durata arestării preventive,
corpurile delicte şi locul lor de păstrare, acţiunea civilă, măsurile de ocrotire, alte
măsuri procesuale, cheltuelie judiciare.
Copia rechizitoriului se înmînează contra recipisă învinuitului şi
reprezentantului lui legal şi despre aceasta se face o menţiune la informaţia anexată
la rechizitoriu. Dacă aceştea nu posedă limba de stat, procurorul asigură traducerea
rechzitoriului, care se semnează de procuror şi traducător.
Formularea învinuirii din dispoziţiile rechizitoriului, trebuie să corespundă
întocmai învinuirii din ordonanţa de punere sub învinuire.
Rechizitoriul se întocmeşte şi se semnează de procurorul care a condus
urmărirea penală, iar în cazurile prevăzute de CPP, de procurorul care a exercitat
nemijlocit urmărirea penală.
140
Anexa informativă a rechizitoriului poate să mai conţină şi alte date: privind
încetarea urmăririi penale sau scoaterea de sub învinuire; despre restituirea daunei
materiale; scheme; lista persoanelor care urmează a fi citate în judecată, lista
probelor etc.
2.2. Analizaţi soluţiile dispuse de procuror la terminarea urmăririi penale.
La terminarea urmăririi penale, procurorul în termen de cel mult 10 zile verifică
materialele dosarului şi acţiunile procesuale efectuate, pronunţîndu-se asupra
acestora. Cauzele în care sunt persoane arestate sau minori, se soluţionează de
urgenţă.
Dacă procurorul constată, că au fost respectate dispoziţiile CPP privind
urmărirea penală, că aceasta este completă, atunci dispune următoarele soluţii:
1. atunci, cînd materialele dosarului rezultă că fapta există, că a fost constatat
făptuitorul şi că acesta poartă răspundere penală:
a) pune sub învinuire făptuitorul conform prevederilor art.art. 281,282 CPP, dacă acesta n-a fost pus sub învinuire în cursul urmăririi penale, apoi se întocmeşte rechizitoriul prin care se dispune trimiterea cauzei în judecată;
b) dacă făptuitorul a fost pus sub învinuire în cursul urmăririi penale, întocmeşte rechizitoriul prin care se dispune trimiterea cauzei în judecată.
2. prin ordonanţă motivată, dispune încetarea urmăriri penale, clasarea cauzei
sau scoaterea persoanei de sub învinuire.
Includerea în rechiztoriu a unei acuzări mai grave decît cea care a fost pus
sub învinuire persoana sau a unui cap de acuzare, care n-a fost pus sub învinire
conform prevederilor CPP, este o încălcare a dreptului la apărare.
2.3. Consideraţi oportună procedura confirmării rechizitoriului de către procurorul
ierarhic superior? Argumentaţi.
Consider că procedura de confirmare a rechizitoriului de către procurorul
ierarhic superior pe de o parte este oportună, deoarece acestea supune verificării
practic toată procedura ce a fost efectuată pînă la prezentarea cauzei, ca fiind o
persoană ce se consideră cu o experienţă mai bogată, pe de altă parte însă, orice
jurist care deţine o funcţie anumită trebuie să cunoască legislaţia în vigoare, de 141
aceea, acesta practic verifică activitatea colegului său, care ar trebui să aibă aceleaşi
calităţi profesionale. Cred că prin aceasta, se prelungeşte cu încă 5 zile procedura.
Subiectul III:
Cetăţenii Bodiul, Casian şi Pârcălab au fost reţinuţi la 12 februarie 2004 ora 2300
ca bănuiţi în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 190 alin. 2 Cod penal
(Escrocheria). La 13 februarie ora 1900 în prezenţa apărătorului bănuiţilor li s-a
adus la cunoştinţă procesul-verbal de reţinere, iar la orele 11 a fost anunţat
procurorul. La 16 februarie orele 900 procurorul a înaintat demers în instanţă
privind aplicarea arestului preventiv care a fost admis, iar persoanele arestate pe un
termen de 15 zile.
În legătură cu necesitatea audierii unui martor care trebuie protejat, procurorul
a emis ordonanţa privind audierea prin aplicarea modalităţilor speciale de audiere a
martorului. Audierea a fost efectuată de către procuror care se afla într-o încăpere
cu martorul, iar în încăperea vecină se aflau bănuiţi şi apărătorii lor.
La 28 martie urmărirea a fost finisată, iar dosarul transmis în instanţă.
Instanţa examinând cauza a depistat anumite erori la urmărire. Astfel s-a
depistat că nu a fost efectuată o confruntare între învinuiţi şi este dificil de a
constata rolul fiecăruia. În legătură cu aceasta instanţa a propus printr-o încheiere
procurorului de a solicita dosarul din instanţă şi a efectua confruntarea.
După efectuarea confruntării dosarul a fost transmis în instanţă, cauza
finisându-se cu sentinţa de condamnare.
În apelul său inculpatul Bodiul a solicitat micşorarea pedepsei. Instanţa a admis
apelul inculpatului Bodiul modificând pedeapsa, depistând însă anumite erori în
hotărârea primei instanţe care nu a recunoscut starea de recidivă a lui Bodiul, astfel
casând sentinţa şi pronunţând o nouă hotărâre. Depistaţi erorile comise în cadrul
procesului.
Termenul general de reţinere a persoanei nu poate depăşi 72 ore, şi 24 ore
pentru minori.
142
Procesul-verbal de reţinere se întocmeşte nu mai tîrziu de 3 ore de la reţinerea
de facto a persoanei şi se aduce la cunoştinţa acestuia. Timp de 3 ore de la reţinere
persoana care a întocmit procesul-verbal de reţinere îl anunţă pe procuror despre
reţinere printr-o comunicare în scris.
Test 29Subiectul I: Legitima aparare1.1. Reproduceti notiunea legala a legitimei aparari.Este in stare de legitima aparare persoana care savirseste fapta pentru a
respinge un atac direct, imediat, material si real, indreptat impotriva sa, a altei persoane sau impotriva unui interes public si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public. (3) Este in legitima aparare si persoana care savirseste fapta, prevazuta la alin.(2), pentru a impiedica patrunderea, insotita de violenta periculoasa pentru viata sau sanatatea persoanei ori de amenintarea cu aplicarea unei asemenea violente, intr-un spatiu de locuit sau intr-o alta incapere.
1.2. Descrieti conditiile legitimei aparari.Conditii cu privire la atac- atacul s afie direct, imediat, material si real- sa fie indreptat impotriva sa, a unei altei personae sau impotriva unui interes
public-sa puna in pericol grav persoana sau drpeturile celui atacat ori interesul public.Conditii cu privire la aparare-apararea este admisa pentru a respinge un atac indreptat impotriva sa, a unei
personae sau a unui interes public-apararea sa se realizeze printr-o fapta prevazuta de legea penal-apararea sa fie indreptata impotriva atacantului-apararea sa fie concomitenta cu atacul-apararea sa fie proportionala cu gravitatea atacului
1.3. Argumentati pro sau contra includerii in legea penala a notiunii de „depasire a limitelor legitimei aparari”.
Subiectul II: Examinarea corporala si reconstituirea faptei
2.1. Descrieti procedura reconstituirii faptei.Reconstituirea faptei – este un procedeu probatoriu, care consta in reconstituirea
integrala sau partiala a faptei la fata locului cu participarea faptuitorului prin reproducerea anumitor actiuni sau circumstante in care s-a produs fapta in scopul verificarii si precizarii unor date.
Prin reconstituire se incearca de a
143
- determina posibilitatea reproducerii anumitor actiuni sau a altor circumstante, in care s-a produs in conditii determinate de timpul si de spatiul stabilit.
- Prin reconstituire se incearca precizarea anumitor date obtinute in prealabil, putind fi obtinute unele probe noi.
- La reconstituirea faptei este obligatorie participarea faptuitorului. - Actiunea procesuala trebuie sa fie petrecuta in conditii maxime asemanatoare
cu cele in care sa petrecut fapta, in caz contrar aceasta poate duce la pierderea valorii probante a datelor obtinute.
- Reconstituirea se petrece cu scopul de a verifica datele de fapt obtinute in urma audierii faptuitorului si a altor subiecti, a cercetarii la fata locului sau a altor actiuni procesuale, existind posibilitatea de a obtine probe noi, care confirma sau neaga informatia initiala.
In cauza penala are importanta orice data obtinuta in urma reconstituirii faptei atit in faza de urmarire panla, cit si instanta.
- Reconstituirea nu poat fi efectuata in cazurile cind apare pericol pentru sanatatea persoanei sau daca exista pericolul ca va fi injosita onoarea sau demnitatea ei. De asemenea, reconstituirea nu se efectueaza daca in consecinta se aduc prejudicii bunurilor, se incalca securitatea publica sau a normelor morale.
2.2. Identificati garantiile procesuale la efectuarea examinarii corporale.Examinarea corporala este o actiune procesuala, care constituie o modalitate a
cercetarii corpului omenesc – banuitului, invinuitului, inculpatului, martorului, partii vatamate.
Garantiile procesuale ale examinarii corporale sunt:1.emiterea unei ordonante in care sa se indice motivele efectuarii acesteia 2.cind examinarea este efectuata de catre OUP fara consimtamantul persoanei
examinate ,este obligatorie autorizatia judecatorului de instructiune3.initial pers.trebuie convinsa ca o asemenea examinare ai poate crea facilitati4.participarea procurorului5.aplicarea fortei an asemenea cazuri trebuie sa fie o masura exceptionala6.examinarea trebuie efectuata de catre medic7.ce tine de inregistrarile video si de fotografiere acestea pot fi efectuate doar cu
acordul persoanei examinate8.ofiterul de UP nu poate efectua examinarea corporala daca actiunea data
poate injosi demnitatea pers.sau pune in pericol sanatatea sa.2.3. Distingeti particularitatile reconstituirii faptei de experimentul judiciar.Experimentul se efectueaza in scopul verificarii si precizarii datelor ce au
importanta pentru cauza penala si care pot fi reproduse in conditiile efectuarii unor experimente sau altor activitati de investigare.
Spre deosebire de reconstituirea faptei, experimenttul se efectueaza fara reconstituirea momentelor faptei. In multe azuri la efectuarea experimentului participa specialistul. La efectuarea experimentului participarea faptuitorului este facultativa. Spre deosebire de reconstituire, experimentul se efectueaza numai in faza de urmarire penala si consta in efectuarea actiunilor, care au ca scop
144
verificarea si precizarea unor date ca au importanta pentru cauza. La efecturea experimentului nus necesare anumite cunostinte, deoarece in asa caz se petrece expertiza. In functia de necesitatea cazului, OUP, procurorul poate atrage la efectuarea experimentului banuitul, invinuitul, martorul, cu scopul de a verifica datele declarate de catre aceste persoane. OUP poate atrage si un specialist, insa consultatiile lui nu vor avea importanta probanta separata, ele vor fi incluse in procesul-verbal respectiv. Se poate efectua si inregistrarea audio, video sau fotografierea.
Subiectul III: In sedinta preliminara la punerea pe rol a cauzei penale, procurorul a propus
sa fie incetat procesul penal in legatura cu aplicarea amnistiei fata de inculpat. Avocatul inculpatului si inculpatul au mentionat ca sint impotriva aplicarii acestui temei. Instanta de judecata a decis prin sentinta incetarea procesului penal in legatura cu aplicarea amnistiei.
1. Apreciaza legalitatea sentintei de incetare.2. Care sint temeiurile si conditiile incetarii procesului penal la punerea pe rol a
cauzei penale?Sentinţa în cauză sete nelegitimă, deoarece la aplicarea amnistiei este necesar
să fie de acord inculpatulLa punerea pe rol a cauzei temeurile şi condiţiile de încetare a cauzei sunt:
- fapta nu este prevazuta de legea pnală- fapta nu întruneste elementele infracţiunii- a intervenit termenul de prescripţie sau amnistia- a decedat făptuitorul, cu excepţia caturilor de reabilitare- lipseşte plîngerea victimei, atunci cînd permite legislaţia- dacă există o hotarirea definitivă a judecatii in privinţa persoanei- există alte circumstante care exclud urmarirea penală- dacă prsoana a acţionat în conditiile legitimei apărări sau extremă
necesitate- dacă persoana era iresponsabilă la comiterea Infracţiunii- Dacă fapta constituie o contraventie administrativă
Test 28Subiectul I: Santajul1.1.Reproduceti un exemplu cind santajul este savirsit cu deteriorarea ori distrugerea bunurilor (lit.e) alin.(2) art.189 CP RM ).Santajul, adica cererea de a se transmite bunurile proprietarului, posesorului
sau detinatorului ori dreptul asupra acestora sau de a savirsi alte actiuni cu caracter patrimonial, amenintind cu violenta persoana, rudele sau apropiatii acesteia, cu raspindirea unor stiri defaimatoare despre ele, cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului, detinatorului ori cu rapirea proprietarului, posesorului, detinatorului, a rudelor sau a apropiatilor acestora.
Exemplul: Cind persoana ce santajeaza numita A cere deai transmite bunurile proprietarului B,folosind diferite cai de amenintare, lui B ,iar B refuza transmiterea
145
bunurilor sale unde A devine agitat si provoaca un incendiu in unul din apartamentele lui B.
1.2Argumentati daca santajul poate sau nu poate fi inclus in rindul infractiunilor savirsite prin sustragere. Doar in situatia cand actiunea principala din cadrul santajului o constituie cererea de a transmite bunurile proprietarului,putem sustine ca santajul adopta o forma a sustrageii.Totusi infra.de santaj ca un tot unitar nu putem afirma ca aceasta infra.e savirsita prin sustragere,deoarece in cadrul infract.savirsite prin sustragere obiectul material il poate forma un bun mobil pe cand la santaj actiunea principala o constituie cererea de a transmite un bun al proprietarului,atunci obiectul material il formeaza atit bunurile mobile cit si cele imobile.
1.3. Argumentati daca este sau nu oportuna utilizarea termenului „santaj” cu intelesuri diferite in art.173, 189 si 314 CP RM.
Nu este oportuna utilizarea acestui termen in intelesuri diferite deoarece se duce in eroare anumite actiuni pe care le efectuiaza infractorul. Si anume termenul santaj nu poate fi folosit in definitia data de CP in art a173 deoarece constringerea la actiuni cu caracter sexual nu poate fi efectuata prin santaj deoarece santajul este actiunea de a cere de a se transmite bunurile proprietarului, posesorului sau deţinătorului ori dreptul asupra acestora.
Iar in art 314 in genere nu este stipulat de termenul santaj.
Subiectul II: Liberarea provizorie pe cautiune 2.1. Caracterizati procedura examinarii cererii de liberare provizorie pe cautiune.
Liberarea provizorie pe cautiune a persoanei arestate preventiv, retinute sau in privinta careia s-a inaintat demers de arestare poate fi acordata in cazul, cind este asigurata repararea prejudiciului cauzat de infractiune si s-a depus cautiunea stabilita de judecatroul de instructie sau de instanta de judeacta, daca a fost savirsita o infractiune din imprudenta, precum si o nfractiune cu intentie pentru care legea prevede o pedeapsa care nu depaseste 25 ani de inchisoare.
In cazul, cind judecatorul de instructie examineaza cererea de liberare provizorie pe cautine si exista in cauza prejudiciu, dar actiunea civila nu este inaintata, el instiinteaza victima sau partea vatamata despre aceasta.
Dovada depunerii pe contul procuraturii sau instantei a cautiunii sau partea care a solcitat liberarea provizorie. Cautiune se depune de catre rudele banuitului, invinuitului, inculpatului.
2.2. Clasificati conditiile liberarii provizorii pe cautiune.Liberarea provizorie pe cautiune –masura alternativa a arestarii preventive si
se aplica cand formal persista conditiile arestarii preventive.Conditiile: a) Sa fie asigurata repararea prejudiciului cauzat prin infract.b) Sa fie depusa cautiunea stabilita de judecatorul de instructiune sau dupa caz
de catre instanta de judec.- care se depune de catre sotul ,rudele apropiate 146
sau aparatorul banuitului,invinuitului,inculpatului pe contul procuraturii sau dupa caz instantei de judecata
c) Infrac.e savirsita din imprudenta sau cu intentie ce nu depaseste 25 ani inchisoare.
.2.3. Apreciati criteriile de stabilire a sumei cautiunii Aliniatul 4 al articolului comentat se refera numai la cuantumul cautiunii
exprimat in unitati conventionale, fara sa prevada expres obiectul cautiunii. Din aceste considerente conchidem, ca obiectul cautiunii poate fi atit banii cit si hirtiile de valoare, metalele si pietrele pretioase.
Cuantumul unei unitati conventionale este de 20 lei, potrivit articolului 64 aliniatul 2 Cod penal
Cuantumul cautiunii se stabileste in limitele prevazute de lege luindu-se in consideratie starea materiala a celui invinuit, ca aceasta sa constituie o pierdere considerabila pentru cel care a depus-o sau pentru invinuit, in cazul revocarii liberarii provizorii prevazut de articolul 193 aliniatul 1 punctul 2). La stabilirea cuantumului cautiunii se va tine cont si de gravitatea infractiunii.
Pentru solutionarea chestiunii privind cuantumul cautiunii la cererea de liberare provizorie se va anexa si documente privind venitul anual al familiei celui invinuit (inculpat).
Subiectul III: Pentru a stabili imprejurarile savirsirii unui furt in proportii deosebit de mari,
P.O. si A.M. au venit acasa la minorul U.S., pe care-l banuiau de complicitate la furt. Amenintindu-l cu moartea, cei doi i-au cerut lui U.S. sa le divulge numele celorlalti participanti la furt, stabilindu-i pentru aceasta un termen. La momentul fixat, P.O. si A.M. au venit din nou acasa la U.S., pe care nu l-au gasit. In timpul conflictului aparut intre ei si tatal lui U.S., P.O. l-a impuscat mortal pe tatal lui U.S.
Calificati cele savirsite de P.O. si A.M. Argumentati raspunsul.
Amenintarea cu moartea art 155 si si omor savirsit de 2 sau mai multe persoaneart 145 alin 2 lit i
Test 27Subiectul I: Masurile de siguranta
1.2. Definiti notiunea, scopul si tipurile masurilor de siguranta.Masurile de siguranta sunt niste sanctiuni de drept penal de constrоngere cu caracter preventiv, destinate preintimpinarii savirsirii unor fapte prevazute de codul penal de catre persoanele impotriva carora ele se aplica si orientate spre excluderea pericolului posibil.Scop:
Masurile de siguranta au drept scop inlaturarea unui pericol si preintimpinarea savirsirii faptelor prevazute de legea penala.
Tipurile: Masuri de siguranta sint:a) masurile de constringere cu caracter medical;b) masurile de constringere cu caracter educativ;
147
c) expulzarea;d) confiscarea speciala.
1.2. Elucidati conditiile aplicarii masurilor de constringere cu caracter medical.
Conditiile:1.Persoanelor care au savirsit fapte prevazute de legea penala in stare de
iresponsabilitate 2.sau care au savirsit asemenea fapte in stare de responsabilitate, de responsabilitate
redusa, dar, pina la pronuntarea sentintei sau in timpul executarii pedepsei, s-au imbolnavit de o boala psihica, din care cauza ele sint incapabile sa-si dea seama de actiunile lor sau sa le dirijeze, instanta de judecata poate sa le aplice urmatoarele masuri de constringere cu caracter medical, care se infaptuiesc de catre institutiile curative ale organelor de ocrotire a sanatatii: a) internarea intr-o institutie psihiatrica cu supraveghere obisnuita; b) internarea intr-o institutie psihiatrica cu supraveghere riguroasa.
1.3. Propuneti o speta in care expulzarea nu este posibila.Faptuitorul sa fie cetatean strain sau apatrid. Aceasta calitate trebuie sa existe la
momentul judecatii. Cetateanul Y a dobindit cetatenia RM pina la momentul judecatii, in acest caz nu va putea fi expulzat.
Subiectul II: Caracteristica generala a probelor2.1. Descrieti trasaturile esentiale ale probelor in procesul penal (admisibilitate,
pertinenta, concludenta si utilitatea)Prin intermediul admisibilitatii se asigura calitatea procesuala a probei. Admisibile
sunt probele pertinente, concludente si utile. Pentru ca o proba sa fie admisibila, ea trebuie sa fie administrata de un organ competent – OUP sau instanta de judecata, sa fie depusa in cadrul unui proces penal si nu inafara (intr-o discutie); sa fie respectata procedura – nu poate de exemplu sa fie persoana interogata in calitate de invinuit, daca n-a fost pus sub invinuire. O alta regula care asigura admisibilitatea probelor este regula privind „fructele pomului otravit”. Proba este inadmisibila daca este obtinuta din alta proba, cu incalcarea procedurii. Aceasta regula este utilizata cel mai des la efectuarea perchezitiilor si ridicarea obiectelor. O alta regula care asigura admisibilitatea probelor este cea a inadmisibilitatii probelor, care contin date de provenienta necunoscuta.
Prin pertinenta probei se intelege lagatura dintre continutul probei si circumstantele care necesita a fi probate in cauza penala. Aici e necesar de tinut cont de doua aspecte: daca se include faptul care urmeaza a fi dovedit drept proba in obiectul probatiunii si daca este in stare proba data sa conteste acest fapt. Pertinenta este o premisa pentru constatarea admisibilitatii, cu toate ca in unele cazuri probele pertinente nu pot fi admisibile.
Concludente - sunt probele care influenteaza asupra solutionarii cauzei penale. Orice proba concludenta este proba pertinenta, insa nu orice proba pertinenta este concludenta (de exemplu relatiile de rudenie intre invinuit si partea vatamata sunt
148
pertinente, dar nu pot fi concludente), insa in cazul cind partile se pot impaca, acestea relatii sunt concludente.
Utile – sunt probele concludente, care prin informatia pe care o detin sunt necesare solutionarii cauzei. Nu toate probele concludente sunt si utile. In cazul cind aceasta nu foloseste la solutionarea cauzei, aceasta este inutila.
O proba poate fi pusa la baza sentintei numai daca ea este admisibila, pertinenta, concludenta si utila.
2.2. Analizati circumstantele care urmeaza a fi dovedite in procesul penal.1. In cadrul urmaririi penale si judecarii cauzei penale trebuie sa se dovedeasca:
1) faptele referitoare la existenta elementelor infractiunii, precum si cauzele care inlatura caracterul penal al faptei, stabileşte că este necesar ca într-o cauză penală să fie dovedite şi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei. Aceste cauze sunt prevăzute de capitolul III al Codului penal, şi anume: legitima apărare (articolul 36), reţinerea infractorului (articolul 37), starea de extremă necesitate (articolul 38), constrângerea psihică sau fizică (articolul 39), riscul întemeiat (articolul 40). Din aceste considerente procesul de probaţiune a acestor împrejurări include în sine stabilirea: realităţilor împrejurărilor care formau un pericol a aprecierii subiective de către persoană a caracterului, pericolului şi legalitatea acţiunilor sale. Circumstanţele atenuante şi agravante sunt stabilite de către articolele 76 şi 77 ale Codului penal. Circumstanţele atenuante nu sunt exhaustive, de aceea în toate cazurile cînd se stabileşte o împrejurare care ar putea să influenţeze asupra pedepsei trebuie indicată. Aceasta obligaţie stă atît în faţa instanţei cît şi a organului de urmărire penală. Unele împrejurări prevăzute de articolul 76 poartă un caracter apreciativ. În legătură cu aceasta este necesar de a proba fapte concrete care permit de a face concluziile despre o asemenea împrejurare. Spre exemplu, pentru a recunoaşte circumstanţa atenuantă, cum ar fi săvârşirea infracţiunii ca urmare a unui concurs de împrejurări grele de ordin emoţional sau familial, ori din motive de compătimire, ca probe poate servi lipsa anumitor mijloace pentru trai, îmbolnăvirea persoanei vinovate, sau a apropiaţilor. Enumerarea din articolul 77 al Codului Penal a circumstanţelor agravante este exhaustivă şi nu poate fi interpretată extensiv, de aceea instanţele judecătoreşti nu sunt în drept să invoce ca circumstanţe agravante circumstanţele neprevăzute de articolul 77 (hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 10 din 24.04.2000 „Cu privire la respectarea normelor de procedură penală la adoptarea sentinţei”).
Codul penal stabileşte circumstanţele atenuante şi agravante dând posibilitatea instanţei de a aprecia o asemenea circumstanţă. Din aceste considerente în obiectul probaţiunii este necesar de inclus şi asemenea împrejurări, cum ar fi „concurs de împrejurări grele, căinţa sinceră, contribuirea activă la descoperirea infracţiunii, acţiunile ilegale sau imorale ale victimei, provocare a unor urmări grave, batjocorirea victimei, mijloace care prezintă un pericol, alte interese josnice, cu folosirea încrederii acordate” ş. a. În toate aceste cazuri nu este suficient de a se exprima doar la forma generală privind prezenţa sau absenţa unei asemenea circumstanţe, dar este necesar de a o motiva în rechizitoriu şi în sentinţă prin descrierea împrejurărilor concrete şi temeiurilor de a constata o asemenea circumstanţă. De exemplu căinţa sinceră cere nu numai declaraţii verbale ale învinuitului sau a inculpatului, dar şi confirmarea unui comportament post-
149
infracţional. „Interes josnic” cere de a constata prezenţa unui motiv concret a faptei. Spre exemplu delapidarea nu în toate cazurile are ca motiv acaparator. La probarea deosebitei cruzimi este necesar de a constata numărul, caracterul, modul de cauzare a leziunilor corporale, cît şi unele acţiuni care fac victima să sufere.
La constatarea circumstanţelor atenuante şi agravante este necesar de probat şi faptul conştientizării a acestor împrejurări de către învinuit. De exemplu, la probarea stării de neputinţă este necesar de a dovedi nu numai faptul că victima din cauza unor circumstanţe de ordin fizic, psihic, sau din cauza vârstei nu putea opune rezistenţă, dar şi faptul că învinuitul, sau inculpatul conştientiza că victima se află în asemenea situaţie. La comiterea infracţiunii asupra unei persoane care nu a împlinit vîrsta de 14 ani se poate lua în consideraţie ca circumstanţă agravantă numai în cazul cînd făptuitorul cunoştea şi accepta că persoana este sub această vârstă. La recunoaşterea ca circumstanţă agravantă a oricărei forme de participaţie trebuie de luat în consideraţie că legislatorul are în vedere toate modalităţile de participaţie prevăzute de articolul 43 al Codului Penal. În legătură cu faptul că articolul 77 litera g recunoaşte ca circumstanţă agravantă şi starea de ebrietate şi în acelaşi moment acordă instanţei dreptul de a nu considera această circumstanţă agravantă în funcţie de caracterul infracţiunii, este necesar de luat în consideraţie practica care s-a stabilit la argumentarea unei asemenea hotărîrii. În asemenea împrejurări, instanţa ia în consideraţie inter alia şi situaţia cînd starea de ebrietate nu are legătură cu fapta, sau cînd persoana a ajuns în stare de ebrietate în afara voinţei sale. Starea dată se referă atît la ebrietatea alcoolică, cît şi starea provocată de substanţe narcotice, sau de alte substanţe. 2) circumstantele prevazute de lege care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala a faptuitorului; necesitatea de a descoperi în cauza penală a cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la săvârşirea infracţiunii. Includerea acestor împrejurări într-un alt alineat este determinat de faptul că această sarcină este suplimentară faţă de sarcina de bază a justiţiei şi are ca scop pregătirea unei baze probante pentru realizarea scopurilor justiţiei. Sarcina pusă de a descoperi cauzele şi condiţiile are o importanţă mai mult pentru prevenirea comiterii altor infracţiuni şi nu pentru infracţiunea examinată. Cu toate acestea stabilirea acestor circumstanţe are importanţă şi în cauza examinată. De exemplu, constatarea la persoană a unor deprinderi care s-au exprimat în infracţiune (de exemplu, influenţa educaţiei) sau formarea intenţiei (de exemplu instigarea), sau condiţiile care au stimulat comiterea infracţiunii, (cum ar fi lipsa securităţii, neglijenţa persoanelor cu funcţie de răspundere, ş. a.). Poate să aibă importanţă şi comportamentul victimei. Are importanţă formarea grupării criminale, prezenţa intenţiei, sau înţelegerii prealabile, modul de comitere a infracţiunii, de ascundere a urmelor, surselor de obţinere a armelor, de realizare a bunurilor sustrase, ş. a. La examinarea cauzei penale la urmărire trebuie de examinat şi chestiunea privind formarea grupării criminale, motivele care au contribuit la activitatea îndelungată, modurile de recrutare a participanţilor, de corupere a persoanelor oficiale, modul de obţinere a informaţiei pentru activitatea criminală şi asigurarea securităţii participanţilor.
3) datele personale care caracterizeaza inculpatul si victima; în obiectul probaţiunii se includ şi date care caracterizează inculpatul si victima. Cu toate că noţiunea de victimă presupune şi persoana juridică, considerăm că în cazurile de faţă sunt stabilite
150
doar date ce caracterizează persoana fizică care în viitor va rămîne ca victimă, sau va accepta să fie recunoscută ca parte vătămată. Instanţa şi organul de urmărire penală trebuie să dovedească doar acele împrejurări ce caracterizează victima, care au o importanţă determinantă la calificarea infracţiunii, la stabilirea circumstanţelor atenuante şi agravante, la stabilirea pedepsei, cît şi alte împrejurări. Date care nu au legătură cu cauza penală, nu trebuie să figureze nici în rechizitoriu, nici în sentinţă. În toate dosarele nu trebuie să figureze date care înjosesc onoarea şi demnitatea victimei. De exemplu, Plenul Curţii Supreme în Hotărîrea „Cu privire la practica judiciară în cauzele despre infracţiunile sexuale” nr. 5 din 6 iulie 1992 stabileşte că luând în consideraţie specificul cauzelor din această categorie, preşedintele şedinţei este obligat să ia măsuri pentru ca clarificarea tuturor circumstanţelor cauzei să se efectueze tacticos, excluzând înjosirea onoarei şi demnităţii victimei, să omită chestiunile, care nu se referă la dosar şi care cauzează traumă morală victimei, să curme la timp comportamentul netacticos al unor persoane participante la proces. 4) caracterul si marimea daunei cauzate prin infractiune, o circumstanţă care urmează să fie dovedită în procesul penal caracterul şi mărimea daunei cauzată prin infracţiune. În noţiunea de daună se include prejudiciul moral, fizic sau material. Este necesar în primul rînd de constatat legătura cauzală între faptă şi prejudiciul cauzat, mărimea acestui prejudiciu, existenţa unor bunuri care ar putea repara acest prejudiciu.Totodat paguba sau prejudiciul cauzat poate fi:a)moral-cand patimitului ia fost injosita cinstea demnitatea incalcata onoarea cauzanduise o suferinta psihicab)fizic -cand iau fost aduse diferie daune sanatatiic)material –cand iau fost sustrase anumite bunuri de o valoare anumita. 5) existenta bunurilor destinate sau utilizate pentru savirsirea infractiunii sau dobindite prin infractiune, indiferent de faptul cui ele au fost transmise-depistarea la infractor sau la alte personae cu care el comunica nu numai obiecte material,dar si anumite venituri sau avantaje facute in folosul acestora in urma savirsirii infractiunii 6) toate circumstantele relevante la stabilirea pedepsei, într-o cauză penală trebuie să fie stabilite, sau dovedite şi toate circumstanţele relevante la stabilirea pedepsei. Potrivit Hotărîrii Curţii Supreme de Justiţie „Cu privire la respectarea normelor de procedură la adoptarea sentinţei”, instanţele judecătoreşti sunt în drept să se refere în sentinţă alegând motivul unei măsuri de pedeapsă numai la circumstanţele care au fost cercetate şi confirmate în sentinţa judiciară. Totalitatea de circumstanţe prin care au relevanţă la stabilirea pedepsei, trebuie să reiasă din scopul pedepsei care este de restabilirea echităţii sociale, corectarea condamnatului, precum şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni atît din partea condamnatului, cît şi din partea altor persoane.
2.3. Considerati oportuna recunoasterea rezultatelor activitatii operative de investigatii in calitate de probe in procesul penal? Argumentati.
Rezultatele activitatii operative de investigatie in calitate de probe pot fi admise doar in cazurile in care ele au fost administrate si verificate prin intermediului raportului de expertiza si constatarilor tehnico stiintifice si medico-legale, declaratiilor banuitului, invinuitului, inculpatului ale partii vatamate partiii civile partii civilmente responsabile
151
martorului, corpurile delicte, Proces-verbal privind actiunea de UP si ale cercetarii judecatoresti precum si altor documente oficiale.Pbtinerea lor trebuie sa se efectuieze cu respectarea drepturilor si libertatilor persoanei sau cu restrictia unor drepturi si libertati autorizata de catre inst.de judecata.
Reesind din cele expuse consider oprtuna aceasta prevedere din considerentele ca uneori este imposibil de a dobindi probe mai ales acelea ce ar corespunde criteriului de admisibilitate.Atunci in ajutor poate veni informatia operativa obtinuta in rezultatul cercetarii la fata locului care poate fi drept unica informatie la stabilirea adevarului,iar in baza principiillor generale orice informatie,circumstanta este de folos la identificarea faptuitorului si altor circumstante necesare solutionarii cauzei penale.
Subiectul III: Ignat a fost condamnat pentru omor intentionat la 12 ani de inchisoare. Peste un an
dupa executarea totala a pedepsei respective, Ignat impreuna cu Abdulov au comis un act de vandalism, pentru care a fost condamnat la patru ani de inchisoare.
Ce forma a pluralitatii de infractiuni este prezenta in actiunile lui Ignat? Argumentati raspunsul.
In actiunile lui Ignat este prevazuta forma pluralitatii recidiva infractiunii deoarece in conformitate cu art.34 al.1CP |RM el a comis prima infra.cu intentie avind antecedente a mai savirsit o infractiune intentionata(vandalismul)fiind o nfractiune mai putin grava.
Test 26Subiectul I: Fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi sau a titlurilor de
valoare false1.1. Identificaţi momentul de consumare a infracţiunii prevăzute la art.236 CP RM.
Infracţiunea de fabricare şi punere în circulaţie a banilor falşi sau titlulilor de valoare este o infracţiune formală. La fabricare infr se consumă din momentul confecţionării chiar a unui singur exemplar indiferent de faptul dacă persoana a reuşit sau nu să le pună in circulaţie.
Procurarea materialelor pentru fabricarea banilor sau titlulilor de valoare false trebue calificată ca pregătire la infr 236.CP
La modul de punere în circulaţie a banilor falsi infr se consideră consumată din momentul transmiterii chiar şi a unui exemplar al acestora.
1.2. Determinaţi cinci deosebiri dintre infracţiunea prevăzută la art.236 CP RM şi infracţiunea de esrocherie.
Deosebiri:1) obiectul juridic special:la escrocherie –relatiile sociale cu privire la posesia
bunurilor mobile, la art..236 banii falsi –relatiile privind increderea publica in autenticitatea banilor
2) momentul de consumare:escrocheria-e consumata in momentul cand faptuitorul are posibilitatea de a dispune de bunurile altuia, art.236-consumata din momentul confectionarii ori transmiterii unui exemplar
152
3) infractiunea materiala la escrocherie e formata din bunuri materiale existente, art.236 e o infra. Formala
4) scopul infra: art.236-punerea in circulatie a banilor falsi, la escrocherie –scopul de cupiditate
5) virsta faptuitorului:la escrocherie -14-16ani,art.236-16 ani.
1.3. Decideţi asupra oportunităţii plasării componenţei prevăzute la art.236 CP RM, fie în Capitolul X „Infracţiuni economice”, fie în Capitolul XVII „Infracţiuni contra autorităţilor publice şi securităţii de stat” din Partea Specială a Codului penal.
Consider că mai oportun este ca norma dată să-şi menţină locul în capitolul X „ Infracţiuni economice” deoarece în prin plan prin infractiunea dată se lezează în mod principal relaţiile economice şi anume încredera cetatenilor. in autencitatea banilor şi ... Din alt punct de vedere făptuitorul încalcă un atribut exclusiv al statului de a emite moneda, prejudiciind autoritatea statului şi mecanizmele economice a acestuia. La calificare nu are inportanţă a cărui stat moneda naţională a fost falsificată iar la cap XVII sunt penal condamnabile infr comise exclusiv contra RM.
Subiectul II: Probatoriul în procesul penal 2.1.Descrieţi procesul de administrare a probelor în procesul penal.
Administrarea probelor constă în folosirea mijloacelor de proba in procesul penal,ce consta in stringerea si verificarea probelor in favoarea sau defavoarea invinuitului,inculpatului de catre OUP din oficiu sau la cererea altor participanti la proces,precum si de catre instanta, la cererea partilor prin procedee probatorii prevazute de CPP
Conditii:a)instanta de judecata nu e in drept sa se implice in stingerea probelor din
initiativa sab)administrarea probelor-doar prin procedee probatorii prevazute de CPPc)instanta din initiativa sa poate efectua anumite actiuni procesuale de
verificare a probelor:de exemplu-o reconstituire a faptei, un experiment o confruntare
d)la cerea apararii,atit OUP cit si instanta de judecata se obliga sa verifice temeinicia cererii cand oup. Sau instanta considera cererea apararii de a efectua actiuni procesuale suplimentare e neintemeiata
e)p-u administrarea probelor aparatorul poate sa solocite si prezentarea obiectelor,documentelor si informatii p-u asistenta juridica inclusiv sa poarte convorbiri cu pers.fizice daca ele dau acordul, sa solicite certificate,documente din diferite organe si institutii ce le elibereaza p-u asistenta jur.sa solicite cu acordul pers.pe care apara opinia specialistilor p-u eliberarea chestiunilor ce cer cunostinte speciale.Verificarea probelor consta in analiza probelor adminitrate,coroborarea lor cu alte probe,administrarea de noi probe si verificarea sursei de provenienta conform prevederilor CPP.
La strângerea probelor este necesar de a respecta drepturile constituţionale ale persoanei, respectînd inviolabilitatea persoanei, a domiciliului, a proprietăţii, a vieţii
153
intime, private, a libertăţii de a mărturisi împotriva sa şi împotriva apropiaţilor. Este obligatoriu de a păstra în secret anumite date ce ţin de viaţa intimă a persoanei, dacă aceste date au fost descoperite în timpul efectuării acţiunilor procesuale.
2.2.Stabiliţi rolul subiecţilor procesuali la aprecierea probelor.Aprecierea probelor reprezintă activitatea raţională a organului de urmărire
penală procurorului şi instanţei de judecată în vederea determinării admisibilităţii,
pertinenţei veridicităţii şi utilităţii probelor existente într-o cauză penală.
Aprecierea probelor este locul central al probatoriului. Aprecierea probelor se face pe baza convingerii intime a reprezentantului organului de urmărire penală şi a judecătorului. Convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet şi obiectiv. Convingerea intimă exprimă atitudinea imparţială, independentă, fără prejudecăţi faţă de o probă sau alta.
2.3.Consideraţi oportună prevederea potrivit căreia apărătorul are anumite atribuţii la administrarea probelor? Argumentaţi
O altă metodă de administrare a probelor de către apărare este solicitarea diferitor documente din organizaţii şi instituţii. Aceste documente pot să fie certificate de sănătate, materiale de arhivă, diferite acte normative departamentale, ş.a. Cu toate că în fiecare caz concret organul de urmărire ia decizia privind efectuarea actelor suplimentare la cererea avocatului, refuzul de a efectua aceste acte trebuie să fie întemeiat şi argumentat.
Este necesar de menţionat şi faptul că administrarea probelor de către apărător este un drept şi nu o obligaţie a acestuia şi faptul că apărarea nu a administrat probe nu poate fi interpretat ca un eşec al apărării. Apărarea determină oportunitatea administrării anumitor probe. Verificarea probelor în sensul alineatului 4, articolul 100, se efectuează prin anumite metode: analiza conţinutului probelor administrate, coroborarea cu alte probe. Corobora (din latinescul „corroborare”) înseamnă a întări, a sprijini, a da putere, a consolida, a confirma. Probele trebuie coroborate cu alte probe care au fost administrate mai înainte, pot fi administrate noi probe sau poate fi verificată sursa (de exemplu, prezentarea spre recunoaştere, verificarea declaraţiilor la faţa locului, experimentul, ş.a.). Administrarea probelor poate avea loc doar prin procedee probatorii prevăzute de Codul de Procedură Penală.
Subiectul III: La judecarea cauzei în prima instanţă, judecătorul examinînd cererea de
înlocuire a măsurii arestării preventive a decis prin încheiere eliberarea inculpatului din stare de arest preventiv cu aplicarea garanţiei personale. Procurorul a atacat încheierea instanţei de înlocuire a arestării preventive la Curtea de Apel, motivînd că inculpatul anterior s-a sustras de la urmărirea penală şi judecată.
1. Apreciaţi legalitatea încheierii instanţei de judecată.2. Apreciaţi admisibilitatea şi oportunitatea recursului procurorului.
154
3. Ce hotărîre v-a adopta Curtea de Apel privind recursul procurorului în cauza dată?
Incheierea judecîţii este ilegală deoarece din condiţiile speta nu se vede că inculpatul prin comportamentul său va asigura buna dsefăşurarea a prcsului penal şi asigurării executării sentinţei
Recursul procurorului este oportun şi admisibil, deoarece în speta se indică că inculpatul anterior se sustrăgea de la urmărirea penală şi judecată.
Referitor la recursul procurorului Curea de apel îl va admite.
Test 25
Subiectul I: Concursul de infractiuni
1.1.Relatati despre notiunea concursului de infractiuni.
Concursul de infractiune si modalit lui.
Concursul de infractiune e prevazut la art 33CP. In baza acestui art prin
concurs de infractiuni se intelege situatia cind o persoana comite 2 sau mai multe
infractiuni prevazute de diferite art sau de diferite alin ale aceluiasi art, daca
persoana nu a fost condamnata pentru vreo una sau nici p-u una na intervenit
termenul de prescriptie.
Conditii:
-una si aceeasi pers sa savirseasca 2 sau mai multe infractiuni.
-daua sau mai multe infractiuni comise trebuie prevazute de diferite art sau de
diferite alin ale aceluiasi art.
- nici pentru una din cele 2 infractiuni persoana nu a fost condamnata.
- nici pentru una din infractiune sa nu fi intervenit termenul de prscriptie.
In art 33 alin 3,4 concursul de infractiuni e legiferat sub 2 forme:
A.concurs ideal B.concurs real
I. prin concurs ideal se intelege cind persoane printro actiune savirsesc 2 sau mai multe infractiuni,printr-un act se savirs cu imprudenta sau cu intentie sau diferit.
II. Concursul real- situatie cind autorul prin diferite acte distincte savirseste 2 sau mai multe infractiuni.
Concursul real are 2 modalitati:
Concursul real simplu.
Concursul real cu conexiune.
155
Concursul real simplu- comiterea a 2 sau mai multe infractiuni intre care nu
exista nici o legatura.
Concursul real cu conexiune e atunci cind una din infractiune concurente
constituie cauza pentru comiterea celorlalta.
Concurs real cu conexitate se inparte in 2 variante:
-comiterea unei infractiuni pentru a putea savirsi alta in aceasta varianta
ambele se savirs cu intentie
-savirs unei infractiuni pentru ascunderea alteia.
Importanta concursului de infractiune:
1. concursul real si ideal au import pentru individualizarea pedepsei si deosebirea de infractiunea repetata.
2. concursul de infractiuni are importanta p-u stabilirea regimului de sanctionare
1.2.Analizati conditiile aplicarii pedepsei in cazul unui concurs de infractiuni.
Aplicarea pedepsei definitive prin concurs de infractiuni depinde de gravitatea
infractiunilor savârşite. Daca infractiunile savârşite prin concurs sunt infractiuni
uşoare sau mai putin grave, pedeapsa definitivâ poate fi stabilita prin cumul total
sau partial sau prin absorbirea pedepsei mai uşoare de pedeapsa mai asprâ. in cazul
absorbirii, pedeapsa definitiva nu poate depaşi termenul sau marimea maxima a
pedepsei prevazute pentru infractiunea mai grava din infractiunile savârşite.
In cazul in care concursul de infractiuni include cel putin o infractiune grava,
deosebit de grava sau exceptional de grava, pedeapsa definitiva se va stabili prin
cumuluf total sau partial al pedepselor aplicate. in acest caz, pedeapsa definitivâ sub
forma de inchisoare nu poate depaşi 30 de ani. Astfel, instanta de judecata nu este in
drept sa foloseasca metoda absorbirii pedepsei mai uşoare de pedeapsa mai aspra şi
poate depaşi limitele sanctiunii acelui articol al CP care prevede o pedeapsa mai
aspra.
1.3.Alcatuiti o speta practica in care putem aplica pedeapsa utilizind metoda
cumulului total a pedepselor.
156
Cetateanul X este condamnat pu savirsirea infractiunilor de omor savirsit de 2
sau mai multe personae si de viol savirsit de 2 sau mai multe persoane. In acest caz
instanta de judecata cind va stabili pedeapsa va putea utiliza metoda cumulului
total a pedepselor.
Subiectul II: Arestarea la domiciliu
2.1.Caracterizati conditiile şi temeiurile arestarii la domiciliu.
Conditii:
Arestarea la domiciliu şi arestarea preventiva pot fi aplicate numai fata de
banuit, invinuit, inculpat in baza hotaririi judecatorului de instructiune sau a
instantei de judecata.
Temeiurile:
Arestarea preventiva se aplica numai in cazurile existentei unei banuieli
rezonabile privind savirşirea unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa
privativa de libertate pe un termen mai mare de 2 ani, iar in cazul existentei unei
banuieli rezonabile privind savirşirea unei infractiuni pentru care legea prevede
pedeapsa privativa de libertate pe un termen mai mic de 2 ani, ele se aplica daca
invinuitul, inculpatul a comis cel putin una din urmatoarele actiuni:
exista suficiente temeiuri rezonabile de a presupune ca banuitul, invinuitul,
inculpatul ar putea sa se ascunda de organul de urmarire penala sau de instanta,
sa impiedice stabilirea adevarului in procesul penal ori
sa savirşeasca alte infractiuni, de asemenea ele pot fi aplicate de catre instanta
pentru asigurarea executarii sentintei.
Conditiile arestarii la domiciliu:
1)interzicerea de a iesi din locuinta
2)limitarea convorbirelor telefonice,receptionarii si expedierii corespondentei si
utilizarii altor altor mijloace de comunicare
3)interzicerea comunicarii cu anumite persoane si primirea pe cineva an
locuinta sa.
157
2.2.Determin particularitatile arestarii la domiciliu in raport cu arestarea preventiva.
Particularitatile:
Arestrea se face la domiciliul persoanei supuse arestului.
Arestarea la domiciliu consta in izolarea banuitului, invinuitului, inculpatului de
societate, dar nu şi de membrii familiei care locuiesc impreuna cu acesta.
Deşi arestarea la domiciliu este o masura privativa de libertate, in comparatie cu arestarea preventiva constituie un beneficiu pentru cel acuzat reieşind din principiul proportionalitatii şi principiul umanismului.
2.3. Apreciati eficienta arestarii la domiciliu.
De regula arestarea la domiciliu se dispune in privinta banuitului, invinuitului sau inculpatului care a depaşit virsta de 60 ani, care este invalid de gradul I, femeilor gravide şi femeilor care au la intretinere copii in virsta de 8 ani pentru savirşirea oricaror infractiuni, cu exceptia infractiunilor exceptional de grave. Pentru alte persoane de cit cele aratate mai sus aplicarea acestei masuri este posibila numai pentru infractiunile care se pedepsesc cu cel mult 15 ani inchisoare.
Aici un rol mare il joaca principiul umanismului, prin care persoana
condamnata poatea sasi ispaseasca pedeapsa la locul de trai , astfel nefiind izolati de
cei dragi. Desigur aceasta persoana va fi limitata unele actiuni , insa aceasta oricum
este un plus pentru ea.
Subiectul III:
A. şi-a aruncat soacra de pe geamul de la etajul 10. Ea a decedat in urma atacului de
cord, neajungind pina la pamint.
Exista oare legatura cauzala intre actiunea lui A. şi decesul soacrei sale?
Argumentati raspunsul.
Exista legatura riesind din conditiile spetei persoana decedata este soacra lui A.
Rezulta ca avea o virsta mai inaintata, de aceea socul si spaima pe care a simtit
zburind de la etajul 10 a provocat atacul de cord, inima nu a putu face fata spaimei
si a decedat. Aici poate sa existe si o alta situatie daca soacra raminea vie cazind de
la etajul 10 oricum A. Ar fi fost acuzat de tentativa de omor depinde de intentie.
Deci exista legatura de cauzalitate intre actiunea lui A. si decesul soacrei
sale.
158
Test 24
Subiectul I: Huliganismul
1.1.Determinaţi conţinutul noţiunii de violenţă, specificate în dispoziţia de la alin.
(1) art.287 CP RM.
(1) Se considera violenta –actiuni huliganice in procesul carora au fost cauzate
lovituri batai, alte acte de violenta ori vatamari intentionate medii sau usoare a
sanatatii.
(2) art.287.Se consideră Huliganism insotit de aplicarea violentei asupra
persoanelor sau de amenintarea cu aplicarea unei asemenea violente acele acţiuni
huliganice în procesul cărora au fost cauzate atît violente cu caracter psihic, cit si
fizic, prin cauzarea unor prejudicii sanatatii, care pot surveni in urma savirsirii
unor actiuni cu caracter violent, produse prin aplicarea de lovituri, bătăi sau alte
acte de violenţă, prin imobilizarea, imbrincirea, punerea unei piedici victimei,
urmate de vatamarea integritatii corporale sau de leziuni corporale, ori vatamarea
intentionata medie sau usoara a integritatii corporale sau a sanatatii.
1.2.Argumentaţi dacă este sau nu posibil concursul ideal dintre infracţiunea de
huliganism (art.287 CP RM) şi infracţiunea de vătămare intenţionată medie a integrităţii
corporale sau a sănătăţii (art. 152 CP RM).
Consider că nu este posibil concursul ideal dintre infracţiunea de huliganism
şi infracţiunea de vătămare intenţionată medie a integrităţii corporale sau a
sănătăţii, deoarece latura obiectivă a infracţiunii de huliganism include prin
sintagma însoţit de aplicarea violenţei asupra persoanelor sau de ameninţare cu
aplicarea unei asemenea violenţe şi acţiunile de vătămare intenţionată medie sau
uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei, fapta de huliganism însoţită
de aplicarea violenţei persoanelor în procesul cărora a fost cauzată vătămarea
intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii urmează a fi calificată
numai confor art. 287 C.P.
159
Alta este insă situaţia în cazul în care huliganismul este însoţit de vătămarea
intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii sau de omorul intenţionat,
acţiunile făptuitorului vor fi calificate în concurs cu art. 151 sau 145 din CP.
1.3.Formulaţi propuneri de perfecţionare a dispoziţiei de la alin.(1) art.287 CP
RM , astfel încît să se elimine la maxim subiectivismul organului de aplicare a legii
penale.
Huliganismul reprezintă acţiunile intenţionate care încalcă grosolan ordinea publică şi exprimă o vădită lipsă de respect faţă de societate, însoţite de aplicarea violenţei asupra persoanelor sau de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe, de opunerea de rezistenţă reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum şi acţiunile care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.
!!!!!De intrebat !!!(subiectivism cu referire la opunerea de rezistenţă reprezentanţilor autorităţilor care curmă actele huliganice?????????).
Se consideră huliganism însoţit de opunerea de rezistenţă reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care curmă actele huliganice acele acţiuni huliganice care sunt însoţite de opunerea de rezistenţă colaboratorilor? Poliţiei, altui colaborator al organelor afacerilor interne, reprezentantului puterii ori altei persoane în legătură cu îndeplinirea datoriei de serviciu sau obşteşti de menţinere a ordinii publice şi de luptă cu criminalitatea sau cetăţeanului care curma actele huliganice, inclusiv cele însoţite de violenţa sau de ameninţarea cu aplicarea ei în privinţa acestor persoane.
Rezistenţa opusă după încetarea actelor huliganice, în special în legătură cu reţinerea ulterioară a făptuitorului este în afara componenţei huliganismului, şi va fi calificată în concurs cu articolele respective ale Părţii speciale a CP.
In acest caz noi neam putea confrunta cu faptul ca organul de aplicare a legii penale sar expune asupra acestui articol cu un subiectivism exagerat. Legiuitorul nostru poate nu a avut aceasta intentie de ai acorda instantelor judecatoresti aceasta prioritate insa din acest articol rezulta nemijlocit faptul ca orisice instanta judecatoreasca ar putea interpreta acest articol dupa bunul sau plac.
Subiectul II: Arestarea preventivă
2.1. Caracterizaţi condiţiile şi temeiurile arestării preventive .
Arestarea preventivă – constă în deţinerea bănuitului, învinuitului, inculpatului
în stare de arest în locurile şi condiţiile prevăzute de lege. Arestarea preventivă este
o măsură procesuală privativă de libertate aplicată bănuitului, învinuitului,
inculpatului în faza urmăririi penale pentru o anumită durată sau inculpatului în
160
faza judecării cauzei de către judecătorul de instrucţie, sau, după caz, de instanţa de
judecată în condiţiile şi ordinea prevăzută de legea procesual-penală.
Temeiurile arestării preventive sunt:
1)- existenţa temeiurilor rezonabile de a presupune că bănuitul, învinuitul,
inculpatul ar putea să se ascundă de organul de urmărire penală sau de instanţă, să
împiedice stabilirea adevărului în procesul penal ori să săvîrşească alte infracţiuni,
de asemenea, ele pot fi aplicate şi de către instanţă pentru asigurarea executării
sentinţei;
2) existenţa unei bănuieli rezonabile privind săvîrşirea unei infracţiuni pentru
care legea prevede pedeapsa privativă de libertate pe un termen mai mare de 2 ani,
iar în cazul cînd există bănuiala rezonabilă privind săvîrşirea unei infracţiuni
pentru care legea prevede pedeapsa privativă ce libertate mai mic de 2 ani, ele se
aplică dacă învinuitul, inculpatul a comis cel puţin una din acţiunile din punctul 1.
De asemenea, legislaţia mai prevede anumite circumstanţe cînd arestarea
preventivă este posibilă şi anume, cînd bănuitul, învinuitul, inculpatul nu are loc
permanent de trai pe teritoriul RM; bănuitul, învinuitul, inculpatul nu este
identificat; dacă bănuitul, învinuitul, inculpatul a încălcat condiţiile altor măsuri
preventive aplicate în privinţa sa.
2.2. Stabiliţi particularităţile procedurii examinării demersului procurorului privind
arestarea învinuitului .
Demersul procurorului privind aplicarea măsurii arestării preventive se
examinează fără întîrziere de către judecătorul de instrucţie, în şedinţă închisă, cu
participarea procurorului, apărătorului, învinuitului, cu excepţia cazului, în care
învinuitul se eschivează de a participa la judecată, la locul efectuării urmăririi
penale sau la locul reţinerii persoanei, precum şi cu cu participarea
reprezentantului legal al învinuitului. Prezentînd demersul în judecată, procurorul
asigură participarea la şedinţa de judecată a învinuitului, înştiinţează apărătorul şi
reprezentantul legal al învinuitului. Dacă apărătorul înştiinţat nu se prezintă, atunci
judecătorul de instrucţie asigură învinuitul cu un apărător din oficiu.
161
La examinarea şedinţei, judecătroul de instrucţie anunţă demersul care va fi
examinat, apoi procurorul argumentează demersul, după ce sunt audiate alte
persoane prezente la şedinţă. După examinarea demersului, judecătorul de
instrucţie adoptă o încheiere motivată - privind aplicarea sau respingerea
demersului.
La soluţionarea chestiunii privind arestarea preventivă, judecătorul de
instrucţie sau instanţa de judecată este în drept să dispună arestare la domiciliuu,
liberare provizorie sub control judiciar sau liberare provizorie pe cauţiune.
În cazul admiterii demersului procurorului privind arestarea preventivă, în
baza încheierii, judecătorul eliberează un mandat de arestare care se înmînează
procurorului şi învinuitului şi care se execută imediat. Încheierea privind arestarea
preventivă poate fi atacată cu recurs în instanţa ierarhic superioară
2.3. Apreciaţi importanţa reglementărilor privind prelungirea duratei arestării preventive
în faza judecării cauzei .
(3) În cazuri excepţionale, în funcţie de complexitatea cauzei penale, de
gravitatea infracţiunii şi în caz de pericol al dispariţiei învinuitului ori de risc al
exercitării din partea lui a presiunii asupra martorilor sau al nimicirii ori
deteriorării mijloacelor de probă, durata ţinerii învinuitului în stare de arest
preventiv la faza urmăririi penale poate fi prelungită:
1) pînă la 6 luni, dacă persoana este învinuită de săvîrşirea unei infracţiuni pentru
care legea prevede pedeapsă maximă de pînă la 15 ani închisoare;
2) pînă la 12 luni, dacă persoana este învinuită de săvîrşirea unei infracţiuni
pentru care legea prevede pedeapsă maximă de pînă la 25 de ani închisoare sau
detenţiune pe viaţă.
(4) Învinuiţilor minori durata ţinerii în stare de arest preventiv poate fi prelungită
numai pînă la 4 luni.
(5) Fiecare prelungire a duratei arestării preventive nu poate depăşi 30 de zile
în faza urmăririi penale şi 90 de zile în faza judecării cauzei.
162
(6) În caz dacă este necesar de a prelungi durata arestării preventive a
învinuitului, inculpatului procurorul, nu mai tîrziu de 5 zile pînă la expirarea
termenului de arestare, înaintează judecătorului de instrucţie sau, după caz,
instanţei care judecă cauza un demers privind prelungirea acestui termen. În cazul
în care, la data adoptării sentinţei, termenul arestului preventiv rămas este mai mic
de 15 zile, instanţa de judecată este obligată, la demersul procurorului, să se
pronunţe asupra prelungirii termenului arestului preventiv pînă la pronunţarea
sentinţei.
(7) La soluţionarea demersului privind prelungirea termenului arestării
preventive, judecătorul de instrucţie sau, după caz, instanţa de judecată este în
drept să înlocuiască arestarea preventivă cu arestarea la domiciliu, liberare
provizorie sub control judiciar sau liberare provizorie pe cauţiune.
(8) După trimiterea cauzei în instanţa de judecată, termenul judecării cauzei
cu menţinerea inculpatului în stare de arest, din ziua primirii cauzei în instanţa de
judecată şi pînă la pronunţarea sentinţei, nu poate depăşi 6 luni, dacă persoana este
învinuită de săvîrşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa maximă
de pînă la 15 ani închisoare, şi 12 luni, dacă persoana este învinuită de săvîrşirea
unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa maximă de pînă la 25 de ani
închisoare sau detenţiune pe viaţă.
(9) După expirarea termenelor stabilite la alin.(5) şi (8), termenul judecării cauzei
cu menţinerea inculpatului în stare de arest poate fi prelungit doar în cazuri
excepţionale, la demersul procurorului, printr-o încheiere motivată a instanţei care
judecă cauza, de fiecare dată cu 3 luni pînă la pronunţarea sentinţei.
(10) Hotărîrea instanţei de prelungire a termenului de judecare a cauzei cu
menţinerea în stare de arest a inculpatului poate fi atacată cu recurs în instanţa
ierarhic superioară. Atacarea hotărîrii nu suspendă examinarea cauzei.
(12) Prelungirea duratei arestării preventive pînă la 6 luni se decide de către
judecătorul de instrucţie în baza demersului procurorului din circumscripţia în raza
teritorială a căreia se efectuează urmărirea penală, iar în caz de necesitate de a
163
prelungi arestarea preventivă peste termenul indicat – în baza demersului aceluiaşi
procuror, cu consimţămîntul Procurorului General sau al adjuncţilor lui.
(13) Hotărîrea de prelungire a duratei arestării preventive poate fi atacată cu
recurs în instanţa ierarhic superioară.
Subiectul III:
În legătură cu procurarea de mobilă nouă, nişte locatari dintr-un bloc de
locuit au lăsat mobila veche lîngă containerul pentru gunoi. Profitînd de aceasta,
consumatorul de substanţe narcotice Grozavu a mutat o parte din mobilă în
subsolul aceluiaşi bloc, amenajînd acolo o „odaie de locuit". La început, în subsol la
Grozavu veneau prietenii acestuia, narcomanii Costiuc şi Tomov. Ulterior, datorită
invitaţiei făcute de aceştia, au început să vină şi persoane necunoscute, în vederea
consumului de substanţe narcotice. A fost stabilit că Grozavu vindea substanţele
narcotice la un preţ redus, ceea ce-i ademenea pe mulţi vizitatori de-ai lui.
Calificaţi fapta lui Grozavu. Argumentaţi răspunsul.
Actiunile lui Grozavu trebuie calificate an baza al.2 art.217.distribuirea
substantelor narcotice…
În speta dată suntem în prezenţa unui concurs de infracţiuni şi anume alin.2
art. 217/1 şi anume Circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a
analoagelor lor în scop de înstrăinare, Producerea, prepararea, experimentarea,
extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea,
transportarea, distribuirea sau alte operaţiuni ilegale cu substanţele narcotice,
psihotrope sau cu analoagele lor, săvîrşite în scop de înstrăinare, ori înstrăinarea
ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor şi organizarea ori
întreţinerea speluncilor pentru consumul substanţelor narcotice sau psihotrope 219.
Test 23
164
Subiectul I: Individualizarea pedepsei
1.1.Definiţi conceptul şi formele de individualizare a pedepsei.
Operaţia de adaptare a pedepsei în raport cu fiecare infracţiune şi cu fiecare
infractor, în vederea realizării scopului ei, poartă denumirea de individualizare a
pedepsei.
În doctrina penală se face distincţia între individualizarea ce se
realizează în faza de elaborare a legii şi prevederii limitelor pedepselor, în faza de
aplicare a pedepsei şi cea în faza de executare a pedepsei. Corespunzător acestor
faze sunt cunoscute următoarele trei forme de individualizare a pedepselor:
Individualizarea legală a pedepselor-este înfătuită de către legiuitor în
însuşi momentul elaborării legii penale, prin stabilirea felului şi a limitelor
pedepselor, precum şi a măsurii în carea acestea pot fi modificate sub influenţa
cauzelor de agravare sau de atenuare.
Individualizarea judiciară sau judecătorească a pedepsei- o realizează
instanţa de judecată şi se materializează prin aplicarea pedepsei concrete
infractorului pentru fapta comisă, în funcţie de gradul concret de prejudiciabilitate
al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejuările concrete atenuante ori
agravante în care s-a săvîrşit infracţiunea sau care caracterizează persoana
infractorului.
Individualizarea administrativă- este denumită astfel după organele
administrative care o realiizează în faza de executare a pedepsei închisorii.
Individualizarea administrativă a pedepsei închisorii se realizează în cadrul oferit
de individualizarea legală şi cea judiciară, în funcţie de gravitatea pedepsei
aplicate, de starea de recidivă, de conduita condamnatului în locul de deţinere ş.a.
1.2.Faceţi o generalizare asupra mijloacelor şi criteriilor de individualizare a
pedepsei.
Mijloacele de individualizare- constau în diferite posibilităţi acordate, prin lege,
judecătorilor, în vederea stabilirii genului, cuantumului şi modului de executare a
pedepsei, cele mai adecvate fiecărui caz concrte. Fiecare mijloc are valoarea unei
165
posibilităţi de apreciere conferite de lege judecătorilor. Judecătorii au posibilitatea,
în cazul cînd legea prevede pedepse alternative, să se fixeze asupra oricărei dintre
acestea, pot să stabilească cuantumul pedepsei principale între minimul şi maximul
stabilit, să reducă pedeapsa sub minimul stabilit, ca efect al constatării unor
circumstanţe atenuante,, pot în cazurile şi în condiţiile stipulate de lege-să
stabilească pe lîngă pedeapsa principală şi pedepsei compelmentare. Legea acordă
judecătorului largi posibilităţi şi în ceea ce priveşte stabilirea modului de executare
a pedepselor, ei pot în cazul îndeplinirii unor cerinţe legale să suspende condiţionat
executarea pedepsei, pot să dispună ca cel condamnat, militar în termen să execute
pedeapsa sub o anumită limită într-o închisoare militară ş.a.
Alegerea mijloacelor de individualizare nu se face însă arbitrar, judecătorii
fiind obligaţi să ţină cont de anumite criterii prevăzute de lege.
Criteriile de individualizare a pedepselor-sunt acele categorii de date şi elemente
după care instanţa de judecată este obligată, potrivit legii, să se călăuzească în
activitatea de individualizare judidiciară a pedepsei.
În funcţie de sfera lor de incidenţă, criteriile de individualizare sunt generale şi
speciale. Criteriile generale trebuie luate în considerare, fără excepţie, cu ocazia
efectuării oricărei operaţii de individualizare judiciară, în timp ce criteriile speciale
devind incidente doar la aplicarea pedepsei în unele cazuri particulare sau cu
aplicarea pedepsei pentru recidivă de infracţiuni.
Potrivi CP al RM, criteriile generale de individualizare sunt următoarele:
1) Limitele de pedeapsă fixate în Partea Speciala a Codului Penal- în operaţia de
stabilire a pedepsei, instanţa de judecată trebuie să pornească de la limitele speciale,
fixate prin lege, pentru pedeapsa aferentă infracţiunii săvîrşite. Pedeapsa deci este
stabilită între minimul şi maximul special fixat în sancţiunea articolului şi care
reflectă gradul de prejudiciabilitate al infracţiunii concrete.
2) Dispoziţiile Părţii generale a CP- Prevederile cuprinse în Partea Generală a
Codului penal sunt mult prea numeroase şi eterogene-unele fiind evident fără nici o
legătură cu pedeapsa şi aplicarea ei pentru a le avea în vedere la individualizarea
pedepsei, altele însă au o incidenţă directă asupra individualizării pedepsei şi
166
trebuie luate în considerare în orice caz.Ex: prevederile referitoare la acţiunea în
timp şi spaţiu a legii penale, la scopul pedepsei etc.
3) Gravitatea infracţiunii săvîrşite- este evaluată în concret de către instanţa de
judecată şi depinde de caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii.
4) Motivul infracţiunii săvîrşite- reprezintă impulsul interior care determină
hotărîrea infracţională şi deci implicit comiterea infracţiunii.
5) Persoana celui vinovat- dacă orice pedeapsă se aplică infractorului pentru ca
pe această cale să se obţină intimidarea şi în cele din urmă reeducarea lui, atunci în
mod necesar, ea trebuie să fie adaptată şi persoanei celui căruia îi este destinată.
6) Circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea- aceste
circumstanţe sunt acele stări, situaţii, împrejurări, calităţi ce ţin de infracţiune sau
de infractor anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracţiunii,
reglementate implicit sau expres de legea penală şi care micşorează sau măresc
gradul prejudiciabil al infracţiunii sau de periculozitete al infractorului, atenuînd
sau agravînd răspunderea penală.
7) Influenţa pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării vinovatului- Avînd
în vedere persoana celui vinovat, precum şi gravitatea faptei săvîrşite, instanţa de
judecată trebuie să-i stabilească o pedeapsă echitabilă, care ar fi contribuit la
maximum la realizarea scopului pedepsei, în particular, la corectarea şi reeducarea
vinovatului.
8) Condiţiile de viaţă ale familiei celui vinovat- La stabilirea categoriei şi a
termenului de pedeapsă acest criteriu poate influenţa atît pozitiv, cît şi negativ.
Criteriile generale de individualizare a pedepsei trebuie avute în vedere atît la
individualizarea pedepselor principale, cît şi a celor complementare.
1.3. Proiectaţi o speţă în care să fie utilizate regulile aplicării pedepsei în cazul unui
cumul de sentinţe.
Cet. Gavriliţa Andrei a fost condamnat în baza alin. 1 art. 211 CP –
transmiterea unei boli venerice la 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a
167
executării pedepsei cu un termen de probă de 2 ani. După 3 luni, cet. Gavriliţă a
săvîrşit un huliganism agravat.
Apreciaţi conform căror reguli îi va fi aplicată pedeapsa cet. Gavriliţa Andrei?
În situaţia data, cetăţeanului Gavriliţa Andrei va fi aplicată pedeapsa conform
regulilor cumulului de sentinţe. Astfel, CP al RM prevede că dacă, după pronuţarea
sentinţei, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvîrşit o
nouă infracţiune, instanţa de judecată adaugă, în întregime sau parţial, la pedeapsa
aplincată prin noua sentinţă partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentinţa
anterioară.
O alta speta:Condamnatul X a fost pedepsit prin sentinta anterioara la 15
ani.Dupa exec utarea unui termen de 2 ani in colonie a savirsit un omor intentionat
prevazuut la art.145 alin.1.Examinind dosarul penal, instanta de judecata l-a
pedepsit pe X cu inchisoarea pe un termen de 15 ani.Prin urmare din 1 sentina a
ramas neexecutata pedeapsa de 13 ani plus noua sentinta de 15 ani este egal cu
28ani.Aici are loc cumul de sentinte.
Subiectul II: Constatările tehnico-ştiinţifică şi medico-legală
2.1 . Relataţi despre natura juridică a constatării tehnico-ştiinţifice şi medico-legale.
Rezolvarea unei cauze penale necesită deseori cunoştinţe într-un domeniu dat
– al ştiinţei, tehnicii, artei, meşteşugăritului. Pentru aceasta, organul de urmărire
penală sau instanţa apelează la experţi, deoarece există cazuri, cînd din cauza
pericolului dispariţiei unor mijloace de probă, deseori e necesară prezenţa unor
specialişti, pentru a explica urgent nişte fapte, circumstanţe ale cauzei. Pentru a
soluţiona asemenea probleme în procesul penal, legea prevede ca mijloc separat de
probă constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale.
Constatările sunt mijloace de probă, care au aceiaşi valoare probantă ca şi
alte mijloace de probă şi ele se apreciază în coroborare cu alte probe. Specialiştii
care efectuează constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale nu îşi pot însuşi
atribuţiile organului de urmărire penală sau ale celor de control, ei se limitează la
rezolvarea problemelor de strictă specialitate, pe care le ridică la rezolvarea
168
cauzelor penale. Constatările tehnico-ştiinţifice cel mai frecvent se efectuează în
cazurile de accidente de circulaţie sau accidente cu anumite utilaje, iar cele medico-
legale – în cazurile de omor, vătămările corporale. Constatările pot fi dispuse de
către organul de urmărire penală atît din oficiu, cît şi la cererea părţilor.
Constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale se efectuează după proceduri mai
simplificate faţă de expertiză, pentru a explica urgent unele fapte sau împrejurări
ale cauzei. Constatările se dispun prin ordonanţa OUP sau procurorului, sau printr-
o încheiere a instanţei de judecată. OUP sau instanţa pun la dispoziţia specialistului
toate materialele necesare. Constatările nu trebuie să fie confudate cu participarea
specialistului la petrecerea unor acţiuni procesuale.
Rezultatele constatării tehnico-ştiinţifice sau medico-legale se consemnează
într-un raport, în care se indică atît metoda utilizată la constatarea faptei, cît şi
concluziile care s-au făcut în urma investigaţiilor. Legislaţia nu acordă o forţă
probante privelegiată raportului de constatare tehnico-ştiinţifică sau medico-legală.
A doua varianta de raspuns:
Efectuarea constatarilor stiintifice si medico-legale este determinata de
necesitatea unor lamuriri urgente ale unor fapte sau amprejurari ale
cauzei,determinate de pericolul disparitiei unor mijloace de proba sau schimbarea
unor situatii de fapt.Raportul de constatare tehnico-stiintifica si medico legala este
un mijloc de proba si probele obtinute prin asemena mijloace au aceeiasi valoare
probanta ca si celelalte probe din dosar.
Legislatia nu acorda situatiei priveligiata acestor mijloace de proba, ele facind
dovada prin coroborarea celorlalte probe din dosar.Exista situatii cind aceste probe
pot sa nu reflecte realitatea fie ca dovada a lipsurilor de de pregatire fie datorita
altor cauze si an aceste situatii valoarea lor probatorie se apreciaza cu intreg
ansamblul probelor.
2.2.Evidenţiaţi deosebirea între constatare şi expertiză.
169
Necesitatea unor cunoştinţe speciale în procesul penal a condiţionat faptul, ca
în legea procesual-penală să existe un mijloc de probă care se numeşte raport de
expertiză.
Raportul de expertiză ca mijloc de probă, reprezintă o totalitate de date de
fapt stabilite în urma cercetării obiectelor materiale şi de date administrate între-o
cauză penală, cercetare făcută de expert. Expertul, este persoana care posedă
cunoştinţe speciale temeinice într-un anumit domeniu, şi este abilitată, în modul
stabilit de lege să facă o expertiză. Dispunerea expertizei este o acţiune procesuală,
întreprinsă pentru a soluţiona unele probleme ce se includ în obiectul probaţiunii şi
necesită cunoştinţe speciale.
Diferenţa dinte o constatre tehnico-ştiinţifică sau medico-legală şi expertiză
constă în aceea, că efectuarea expertizei poate fi cerută în proces de către părţi, la
iniţiativa lor şi chiar pe propriul cont, iar constatările – de către organul de
urmărire penală (la cerere sau din oficiu). Totodată, CPP prevede şi expertize
obligatorii (pentru constatarea cauzei morţii; pentru constatarea gravităţii
leziunilor corporale; pentru stabilirea stării psihice şi fizice a bănuitului,
învinuitului, inculpatului – în cazurile, cînd apar îndoieli la starea de
responsabilitatea sau starea de capacitate lor de aşi apăra drepturile şi interesele
legitime în procesul penal; pentru stabilirea vîrstei bănuitului, învinuitului,
inculpatului sau părţii vătămate; în cazul stabilirii stării psihice sau fizice a părţii
vătămate, martorului, dacă apar îndoieli în privinţa capacităţii de face declaraţii...).
Este expertiză simplă, în comisie, complexă şi contraexpertiza.
Expertiza se numeşte prin ordonanţa OUP sau a instanţei, într-un anumit
termen şi acest termen este obligatoriu pentru expert.
Expertul este preîntîmpinat conform legislaţiei despre răspunderea pe care o
poartă pentru concluziile făcute, iar specialistul – nu. Raportul de expertiză are o
formă anumită.
2.3.Consideraţi corect faptul că legislatorul a recunoscut în calitate de mijloc de probă
constatările? Argumentaţi.
170
Consider că atribuirea de către legislator a constatărilor în calitatea de mijloc
de probă ca corectă, deoarece acestea constituie un mijloc suplimentar de probă în
procesul probatoriu. Mai mult ca atît, efectuarea constatării ştiinţifice şi medico-
legale este determinată de necesitatea unor lămuriri urgente ale unor fapte sau
împrejurări ale cauzei, determinate de pericolul dispariţiei unor mijloace de probă
sau schimbarea unor situaţii de fapt.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică şi medico-legală este mijloc de probă
şi probele obţinute prin asemenea mijloace au aceeaşi valoare probantă ca şi
celelalte probe din dosar.
Legislaţia nu acordă situaţie privilegiată acestor mijloace de probă, ele făcînd
dovada prin coroborarea celorlalte probe din dosar. Există situaţii cînd aceste probe
pot să nu reflecte realitatea, fie ca dovadă a lipsurilor de pregătire, fie datorită altor
cauze şi în aceste situaţii valoarea lor probatorie se apreciază cu întreg ansamblul
probelor.
Specialiştii care efectuează constatările tehnico-ştiinţifice nu pot fi asimilaţi cu
organele de urmărire penală şi nu îşi pot însuşi anumite atribuţii ale organelor de
urmărire penală sau a organelor de control. Activitatea lor se limitează doar la
rezolvarea anumitor probleme ce ţin de specialitatea lor (în cazul unor accidente de
circulaţie, cînd la locul accidentului estre stabilită poziţia autovehiculului, condiţiile
de vizibilitate etc., sau în accidente de muncă, etc.)
În cazul unor infracţiuni contra persoanei se poate de efectuat constatarea
medico-legală dacă tergiversarea ar determina pierderea urmelor. Constatările
medico-legale de regulă se fac în faza de urmărire penală după ce a fost comisă
fapta cît sunt păstrate urmele. Aceasta nu înseamnă că în timpul judecăţi nu pot fi
efectuate anumite constatări medico-legale, (spre exemplu în cadrul exhumării.)
În unele cazuri constatările medico-legale pot determina calificarea
infracţiunii, aceasta depinzînd de durata tratamentului medical fapt ce intră în
competenţa medicului legist.
171
Constatările medico-legale se efectuează de către medici specialişti în domeniul
medicinii legale. În cazuri de excepţie pot întocmi raport de constatare şi specialişti
din alte domenii ale medicinii.
Pentru constatarea urgentă legea admite ca specialiştii care efectuează
constatarea tehnico-ştiinţifică să funcţioneze în cadrul organului de urmărire
penală. Aceasta nu este o încălcare a „dreptului la un proces echitabil”, însă în toate
cazurile cînd părţile pun la îndoială veridicitatea constatărilor specialistului care
funcţionează în cadrul organului de urmărire penală este necesară efectuarea unei
expertize. Cererile părţilor în asemenea situaţii trebuie să fie motivate.
La efectuarea constatărilor tehnico-ştiinţifice pot fi atraşi specialişti din cadrul
altor organe sau specialişti independenţi carte dispun de o calificare respectivă.
Specialiştii din medicina legală trebuie să funcţioneze în cadrul unei instituţii
medicale sau să dispună de licenţă prin care se admite practicarea medicinii.
(verifică dacă-i aşa)
Organul de urmărire penală poate dispune efectuarea constatărilor atît din
oficiu cît şi la cererea părţilor , instanţa poate dispune efectuarea acestei acţiuni
procesuale doar la cererea părţilor.
Subiectul III:
Cetăţeanul “J” a fost ascultat în calitate de bănuit pe data de 1 august 2007
plicîndui-se în aceeaşi zi măsura preventivă obligarea de a nu părăsi ţara. Pe data
de 12 august avocatul bănuitului s-a adresat procurorului cu o cerere să fie revocată
măsura preventivă, iar bănuitul să fie scos de sub urmărire.
Indicaţi:
1. Care sunt actele procedurale prin care o persoană se recunoaşte bănuit?2. Ce măsuri procesuale de constrîngere pot fi aplicate bănuitului şi durata lor?3. Care sunt temeiurile încetării calităţii de bănuit?4. Ce soluţii poate lua procurorul examinînd cererea avocatul?
RĂSPUNS:
172
1. actele procedurale prin care o persoană se recunoaşte ca bănuit sunt:
procesul-verbal de reţinere; ordonanţa sau încheierea de aplicare a unei măsuri
preventive neprivative de libertate şi ordonanţa de recunoştere a persoanei în
calitate de bănuit.
2. Bănuitului pot fi aplicate următoaele măsuri procesuale de constrîngere: reţinerea – pe un termen de 72 ore; măsuri neprivative de libertate – pînă la 10 zile, ordonanţa de recun.în calitate de bănuit – pînă la 3 luni, iar cu acordul Proc.General – pînă la 6 luni. Totodată mai pot fi aplicate următoarele măsuri procesuale de constrăngere - obligarea de a se prezenta; aducerea silită; suspendarea provizorie din funcţie; măsuri asiguatorii în vederea reparării prejudiciului cauzat de infracţiune; măsuri asiguratorii în vederea garantării executării pedepsei.
3. temeiurile încetării calităţii de bănuit sunt: la eliberarea reţinutului, la revocarea măsurii preventive aplicată lui; la anularea ordonanţei de recunoaştere în calitate de bănuit şi scoateriii de sub învinuire şi în momentul emiterii de către org.de urm.penală a ordon. De punere sub învinuire.
Test 22
Subiectul I: Banditismul
1.1.Determinaţi momentul de consumare a infracţiunii de banditism (art.283 CP
RM).
Banditismul poate fi definit ca o activitate criminală ce constâ din în organizarea
unor bande armate în scopul atacării persoanelor fizice sau juridice, precum şi
participarea la asemenea bande sau la atacurile săvîrşite de ele.
Banditismul este o infractiune formala ea se consideră consumată din momentul
organizării bandei, indiferent de faptul dacă au fost sau nu realizate atacurile
plănuite de bandă asupra persoanelor fizice sau juridice.
1.2.Determinaţi cinci deosebiri dintre infracţiunea de banditism (art.283 CP RM) şi
infracţiunea de tîlhărie (art.188 CP RM).
1. obiectul juridic special:
La banditism:Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale ce ţin de
securitatea şi ordinea publica, buna funcţionare a structurilor economice etc.
La tilharie: Relatiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile.
173
2. obiectul juridic secundar este diferit si anume:
La banditism: In unele cazuri relatiile sociale cu privire la viata si sanatatea
persoanei in alte cazuri alte drepturi si libertati ale persoanei,posesia asupra
bunurilor.
La tilharie:Relatiile sociale cu privire la sanatatea persoanei.
3.latura obiectiva:
La banditism :Latura obiectivă a infracţiunii de banditism se realizează prin
următoarele modalităţi:
Organizarea bandei. Această modalitate constă din orice acţiuni care au ca
rezultat crearea unei bande armate pentru a realiza scopul de atac asupra
persoanelor juridice sau fizice. Se realizează, de obicei, prin selectare de membri,
dotare a membrilor cu arme, elaborare de planuri de activitate criminală etc.
Participarea la asemenea bande. Noţiunea în cauză include nu numai intrarea
per- soanei în calitate de membru, dar şi îndeplinirea, în interesul bandei, a altor
acţiuni: de finanţare, asigurare cu arme şi mijloace de transport, culegere de
informaţii despre potenţialele victime etc.
Participarea la atacuri sâvârşite de bande. Presupune aplicarea violenţei fizice
sau psihice faţă de victime întru realizarea scopului criminal.
La tilharie: Latura obiectivă se manifestă prin acţiuni cu caracter agresiv, - atac
deschis asupra victimei, însoţit de aplicarea violenţei periculoase pentru viaţă şi
sănătatea persoanei agresate,ori de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea
violenţe.
Violenţa în cadrul săvârşirii tâlhăriei este un instrument de acaparare averii, sau
de a omenţine.
4.Din ce categorii de infr fac parte:
La banditism: infr contra securitatii publice si ordinii publice
La tilharie: infractiuni contra patrimoniului.
5.motivul:
174
La banditism: Legiuitorul, formulând componenţa de infracţiune, nu a
precizat motivul infracţiunii.Din considerentele expuse, motivul banditismului poate
consta în: sustragerea averii proprietarului, omor, viol etc.
La tilharie: motiv de profit.
6.scopul
La banditism: atacarea PF si PJ ; La tilharie: de sustragere
7. Ambele infracţiuni sunt formale, însă ceea ce le deosebeşte este faptul că în
infracţiunea de banditism se consumă din momentul organizării bandei armate
chiar dacă n-a fost săvîrşit nici un atac, asupra persoanelor fizice, pe cind
infracţiunea de tilhărie se consideră consumată din momentul săvîrşirii atacului
asupra persoanei , care este însoţit de aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa
sau sănătatea persoanei agresate ori de a ameninţarea cu aplicarea unei asemenea
violenţe.
1.3.Consideraţi oare corectă formularea din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de
Justiţie, nr.9 din 15.11.1993 „Cu privire la practica judiciară în cauzele despre omorul
premeditat”, conform căreia omorul intenţionat săvîrşit de participanţii bandei în timpul
atacului urmează a fi calificat în conformitate cu regulile concursului de infracţiuni, ca
banditism şi omor intenţionat?
Parerea mea este ca aceasta formulare a HP CSJ este corecta deoarece in art 283 CP nu este incriminata si actiunea de omor din partea bandei ci doar scopul si afilierea la astfel de bande organizarea unor bande armate în scopul atacării persoanelor juridice sau fizice, precum şi participarea la asemenea bande sau la atacurile săvîrşite de ele. Doar daca sar fi incriminat in acelasi art dar in alt alin atunci nu ar fi fost necesara concursul de infractiune.
Alta varianta de raspuns :Calificarea ca banditism art.283 si terorism insotit de
omor intentionat alin.4 art.278CP
Subiectul II: Contestarea actelor procedurale privind măsurile preventive.
2.1. Descrieţi condiţiile contestării ordonanţei procurorului privind măsurile preventive.
175
Noul CPP prevede posibilitatea atacării hotărîrilor privind măsurile preventive atît prin dispziţii generale 196 ctî şi prin dispoziţii speciale al. 6 art. 181, al. 4 185, al. 10 186, al. 2 194, 311, 329 al. 2.Astfel potrivit art. 196 al. 1 ordonanţa procurorului cu privire la aplicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii preventive poate fi atacată cu plingere judecătorului de instrucţie de către bănuit, învinuit, apărătorul ori reprezentantul său legal. Avînd în vedere faptul că procurorul este abilitat să aplice numai anumite măsuri preventive neprivative de libertate de regulă se face plîngere numai împotriva ordonanţei privind aplicarea şi prelungirea măsurii obligatorii de nepărăsire a localităţii sau ţării. Legea procesual penală nu prevede expres termenul şi procedura examinării plingerii impotriva ordonanţei procurorului privind măsurile preventive dar sunt aplicabile art. 298, 299, privind termenul de examinare a acestor plîngeri, precum şi dispoziţiile al. 4 5 din 313 cpp.
Nu sînt susceptibile de a fi atacate cu plîngere următoarele hotărîri emise de către procuror privind măsurile preventive:
a. refuzul de a aplica sau înlocui o măsură preventivă;b. revocarea sau refuzul revocării unei măsuri preventive.
2.2. Stabiliţi particularităţile contestării actelor procedurale privind arestarea preventivă
în faza urmăririi penale şi judecării cauzei .
În faza urmăririi penale încheierile judecătorului de instrucţie privind aplicarea, prelungirea, refuzului aplicării sau prelungirii arestării preventive se atacă cu recurs şi se soluţionează potrivit articolelor 311 şi 312.Astfel conform art. 311 CPP- Recursul împotriva încheierii judecătorului de instrucţie privind aplicarea sau neaplicarea arestării, privind prelungirea sau refuzul de a prelungi durata ei sau privind liberarea provizorie sau refuzul liberării provizorii:(1) Recursul împotriva încheierii judecătorului de instrucţie privind aplicarea sau neaplicarea arestării preventive sau a arestării la domiciliu, privind prelungirea sau refuzul de a prelungi durata ei, privind liberarea provizorie sau refuzul liberării provizorii se depune de către procuror, bănuit, învinuit, apărătorul său, reprezentantul său legal în instanţa care a adoptat încheierea ori prin intermediul administraţiei locului de deţinere, în termen de 3 zile de la data adoptării încheierii. Pentru persoana arestată, termenul de 3 zile începe să curgă de la data înmînării copiei încheierii.(2) Administraţia locului de detenţie, primind recursul, este obligată să-l înregistreze şi imediat să-l expedieze instanţei care a adoptat încheierea, aducînd faptul la cunoştinţa procurorului.(3) Instanţa care a adoptat încheierea, primind recursul, în termen de 24 de ore, îl trimite, cu materialele respective, instanţei de recurs, numind data soluţionării recursului şi informînd despre aceasta procurorul şi apărătorul. Instanţa de recurs, primind recursul, solicită de la procuror materialele ce confirmă necesitatea aplicării măsurii preventive respective sau a prelungirii duratei ei. (4) Procurorul, primind înştiinţarea despre data examinării recursului, este obligat să prezinte în instanţa de recurs, în termen de 24 de ore, materialele respective.
176
Conform art. 312 CPP, Controlul judiciar al legalităţii încheierii judecătorului de instrucţie privind măsurile preventive aplicate şi prelungirea duratei lor, adoptate în condiţiile art.307-310, se efectuează de către instanţa judecătorească ierarhic superioară într-un complet format din 3 judecători.(2) Instanţa de recurs judecă recursul în decurs de 3 zile din momentul primirii lui.(3) Controlul judiciar privind legalitatea arestării se efectuează în şedinţă închisă, cu participarea procurorului, bănuitului, învinuitului, apărătorului şi a reprezentantului lui legal. Neprezentarea bănuitului, învinuitului care nu este privat de libertate şi a reprezentantului lui legal, care au fost citaţi în modul prevăzut de lege, nu împiedică examinarea recursului.(4) La deschiderea şedinţei de judecată în instanţa de recurs, preşedintele şedinţei anunţă ce recurs va fi examinat, concretizează dacă persoanelor prezente la şedinţă le sînt clare drepturile şi obligaţiile lor. După aceea recurentul, dacă participă la şedinţă, argumentează recursul, apoi sînt audiate celelalte persoane prezente în şedinţă.(5) În urma controlului judiciar efectuat, instanţa de recurs pronunţă una din următoarele decizii:1) admite recursul prin:a) anularea măsurii preventive dispuse de judecătorul de instrucţie sau anularea prelungirii duratei acesteia şi, dacă este cazul, eliberarea persoanei de sub arest;b) aplicarea măsurii preventive respective care a fost respinsă de judecătorul de instrucţie, cu eliberarea mandatului de arestare sau aplicarea unei alte măsuri preventive, la alegerea instanţei de recurs, însă nu mai aspră decît cea solicitată în demersul procurorului, sau cu prelungirea duratei măsurii respective;2) respinge recursul.(6) În cazul în care în şedinţa de judecată nu au fost prezentate materiale ce confirmă legalitatea aplicării măsurii preventive respective sau prelungirii duratei ei, instanţa de recurs pronunţă decizia de anulare a măsurii preventive dispuse sau, după caz, a prelungirii duratei ei şi eliberează persoana reţinută sau arestată.(7) Copia de pe decizia instanţei de recurs sau, după caz, mandatul de arestare se înmînează procurorului şi bănuitului, învinuitului imediat, iar dacă a fost pronunţată o decizie prin care a fost anulată măsura preventivă sau anulată prelungirea duratei acesteia, copia de pe decizie se expediază în aceeaşi zi la locul de deţinere a persoanei arestate sau, respectiv, la secţia de poliţie de la locul de trai al bănuitului, învinuitului. Dacă persoana în privinţa căreia a fost anulată arestarea preventivă sau arestarea la domiciliu ori care a fost eliberată provizoriu, participă la şedinţa de judecată, ea se eliberează imediat din sala de şedinţă.(8) În caz de respingere a recursului, examinarea unui nou recurs privind aceeaşi persoană în aceeaşi cauză se admite la fiecare prelungire a duratei măsurii preventive respective sau la dispariţia temeiurilor deţinerii preventive.
În faza de judecată numai încheierea privind aplicarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive pot fi atacate potrivit articolelor 196 aliniatul 2 şi 329 aliniatul 2.
Astfel, potrivit art. 196 al. 2, hotărîrea judecătorului de instrucţie sau a instanţei cu privire la aplicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii preventive poate fi atacată cu recurs în instanţa ierarhic superioară.
177
Conform art. 329 – Rezolvarea chestiunii cu privire la măsura preventivă al. 2, în cazul aplicării arestării preventive, hotărîrea instanţei poate fi atacată, în termen de 3 zile, în instanţa ierarhic superioară cu recurs, care se va judeca conform prevederilor art. 312, care se aplică în mod corespunzător.
Prin urmare încheierea instanţei de judecată de revocare a arestării preventive, de refuz privind aplicarea sau înlocuirea arestării preventive nu sînt susceptibile de a fi atacate cu recurs.
2.3. Apreciaţi importanţa reglementărilor privind contestarea măsurilor privative de
libertate prin prisma CEDO.
Potrivit prevederilor Constitutiei Republicii Moldova, Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si art.5 al Conventiei Europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa; cu exceptia anumitor cazuri si in conformitate cu procedura prevazuta de lege, iar in cazul in care procedura prevazuta de legile nationale contravine acestor prevederi, prioritate au reglementarile cuprinse in tratatele internationale la care Republica Moldova este parte.
Astfel, reglementările privind contestarea măsurilor privative de libertate prin prisma cedo sunt cristalizate în art. 5 şi 6 al CEDO.Art.5 Dreptul la libertate şi la siguranţă1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale:a) dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent;b) dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei deţineri legale pentru nesupunerea la o hotărâre pronunţată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege;c) dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia;d) dacă este vorba de detenţia legală a unui minor, hotărâtă pentru educaţia sa sub supraveghere sau despre detenţia sa legală, în scopul aducerii sale în faţa autorităţilor competente;e) dacă este vorba despre detenţia legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală contagioasă, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;f) dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.2. Orice persoană arestată trebuie să fie informată, în termenul cel mai scurt şi într-o limbă pe care o înţelege, asupra motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzaţii aduse împotriva sa.
178
3. Orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.4. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deţinere are dreptul să introducă un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă deţinerea este ilegală.5. Orice persoană care este victima unei arestări sau a unei deţineri în condiţii contrare dispoziţiilor acestui articol are dreptul la reparaţii.
Articolul 6 Dreptul la un proces echitabil
1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi
într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi
imparţială, instituită de lege, care va hotărî, fie asupra încălcării drepturilor şi
obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie
penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public,
dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată
a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori
a securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor
sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată
absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale publicitatea
ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.
2. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce
vinovăţia sa va fi legal stabilită.
3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în
mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;
b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;
179
c) să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu
dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod
gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;
d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi
audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării;
e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte
limba folosită la audiere.
Subiectul III:
Inculpaţii Vlas, Gheorghiu şi Borş au fost condamnaţi pentru comiterea
infracţiunii de jaf (art. 187, al. 2 CP) la închisoare pe termen de: Vlas- 4 ani;
Gheorghiu- 5 ani şi Borş -5 ani. Sentinţa a fost atacată de către procuror care a
solicitat majorarea pedepsei pentru toţi inculpaţii. Inculpatul Vlas de asemenea a
atacat sentinţa solicitând achitarea invocând din lipsa elementelor constitutive ale
infracţiunii în fapta sa, pe motiv că a păstrat lucrurile sustrase fără a le cunoaşte
provenienţa. Instanţa de apel examinând cauza a admis apelul inculpatului Vlas,
achitându-l şi a respins apelul procurorului. Totodată instanţa de apel a constatat că
instanţa de fond a comis o eroare la aprecierea acţiunilor inculpatului Borş, care a
fost organizator şi incorect a individualizat pedeapsa. În legătură cu aceasta
instanţa de apel a casat sentinţa, condamnând inculpatul Borş la 6 ani închisoare.
Daţi apreciere deciziei instanţei de apel.
1. refiritor la admiterea apelului inculpatului Vlas, instanţa a procedat corect2. referitor la inculpatul Borş instanţa n-a decis corect, deoarece nu a fost în
drept de a agrava pedeapsa
Test 21
Subiectul I: Aplicarea pedepsei
1.1. Descrieţi condiţiile aplicării pedepsei pentru recidiva de infracţiuni şi pentru
participaţie.
180
Conform Codului Penal al RM, la aplicarea pedepsei pentru recidivă,
recidivă periculoasă şi recidivă deosebit de periculoasă de infracţiuni se ţine cont de
numărul, caracterul, gravitatea şi urmările infracţiunilor săvîrşite anterior, de
circumstanţele în virtutea cărora pedeapsa anterioară a fost insuficientă pentru
corectarea vinovatului, precum şi de caracterul, gravitatea şi urmările infracţiunii
noi. Toate aceste împrejurări pe care instanţa de judecată le ia în considerare la
aplicarea pedepsei dau posibilitatea de a individualiza pedeapsa, ţinînd cont de
datele referitoare la fapta comisă şi la persoana celui vinovat. Codul penal a
introdus limitele formale pe care trebuie să le respecte instanţa de judecată, aplicînd
pedeapsa pentru fiecare tip de recidivă. Cu cît este mai periculoasă recidiva, cu atît
este mai mare termenul minim ce poate fi aplicat persoanei. Astfel mărimea pentru
recidivă nu poate fi mai mică decît jumătate, pentru recidiva periculoasă, aceasta
este cel puţin două treimi, iar pentru recidiva deosebit de periculoasă-de cel puţin
trei pătrimi din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul
corespunzător din Partea specială a CP. Dacă persoana este condamnată
concomitent pentru mai multe infracţiuni, atunci pedeapsa definitivă pentru
concurs de infracţiuni se aplică potrivit regulilor concursului de infracţiuni, însă ea
nu poate fi mai mică decît limita prevăzută în cazul fiecărui tip de recidivă.
Conform legii, instanţele de judecată nu sunt în drept să aplice condamnarea cu
suspendarea condiţionată a executării pedepsei faţă de persoanele care au săvîrşit
infracţiuni deosebit de grave, excepţional de grave, precum şi în cazul recidivei.
Codul penal al RM prevede limitele răspunderii penale a participanţilor la
săvîrşirea unei infracţiuni. Astfel, conform acestuia, organizatorul, instigatorul şi
complicele la o infracţiune, prevăzută de legea penală, săvîrşită cu intenţie se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se
ţine cont de contribuţia fiecăruia la săvîrşirea infracţiunii, precum şi de criteriile
generale de individualizare a pedepsei. La aplicarea pedepsei instanţele de judecată
trebuie să respecte anumite criterii, adică să ţină seama de contribuţia fiecăruia
dintre participanţi la săvîrşirea infracţiunii, de dispoziţiile Părţii generale a Codului
Penal, de limitele de pedeapsă fixate în Partea secială, de gravitatea faptei, de
181
motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanţele cauzei care atenuează
ori agravează răspunderea, de influenţa pedepsei asupra corectării sau reeducării
vinovatului, de condiţiile de viaţă ale familiei acestuia.
1.2. Comparaţi regulile aplicării pedepsei în cazul unui concurs de infracţiuni şi în
cazul unui cumul de sentinţe.
Din prevederile Codului Penal al RM, în cazul unui concurs de infracţiuni
instanţa de judecată pronunţă pedeapsa pentru fiecare infracţiune aparte şi abia
după aceasta stabileşte o pedeapsă definitivă prin una dintre cele trei metode expuse
expres în lege care sunt următoarele:
1) cumul total al pedepselor aplicate;
2) cumul parţial al pedepselor aplicate;
3) absorbirea pedepsei mai uşoare de pedeapsa mai aspră.
Stabilirea pedepsei definitive pentru concurs de infracţiuni prin metodele
cumulului total sau parţial se aplică cu condiţia ca termenul pedepsei definitive să
nu fie mai mare de 25 ani de închsoare.
Metoda absorbirii pedepsei mai uşoare de pedeapsa mai aspră poate (dar nu
este obligatorie) fi aplicată în cazul în care persoana este declarată vinovată de
săvîrşirea a două sau mai multe infracţiuni uşoare şi/sau mai puţin grave. În acest
caz pedeapsa definitivă nu poate depăşi termenul sau mărirea pedepsei prevăzute
pentru cea mai gravă dintre infracţiunile săvîrşite.
În cazul unui concurs de infracţiuni, la pedeapsa principală poate fi adăugită
oricare din pedepsele complementare prevăzute la articolele corespunzătoare din
Partea specială a prezentului cod, care stabilesc răspunderea pentru infracţiunile a
căror săvîrşire persoana a fost declarată vinovată. Pedeapsa complementară
definitivă stabilită prin cumul, total sau parţial, al pedepselor complementare
aplicate nu poate depăşi termenul sau mărimea maximă prevăzută de Partea
generală a codului penal pentru această categorie de pedepse.
Dacă pentru infracţiunile care intră în concurs sint stabilite pedepse
principale de diferite categorii, şi instanţa de judecată nu va găsi temeiuri pentru
182
absorbirea unei pedepse de către alta, cumularea lor se face potrivit art. 87 CP, care
stipulează că la cumularea diferitelor pedepse principale aplicate în cazul unui
concurs de infracţiuni , unei zile de închisoare îi corespund 2 ore de muncă în
folosul comunităţii.Celelalte pedepse cumulate cu închisoarea se execută de sine
stătător.
Pedeapsa se stabileşte după aceleaşi reguli şi în cazul în care după
pronunţarea sentinţei, se constată că persoana condamnată este vinovată şi de
comiterea unei alte infracţiuni săvîrşite înainte de pronunţarea sentinţei în prima
cauză. În acest caz, în termenul pedepsei se include durata pedepsei executate,
complet sau parţial, în baza primei sentinţe..
În cazul unui concurs de infracţiuni, cînd s-a stabilit o pedeapsă ca
detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoarea ori alte categorii de
pedepse, se aplică ca pedeapsă definitivă detenţiunea pe viaţă.
Regulile de aplicare a pedepsei în cazul unui cumul de sentinţe se deosebesc
de regulile de aplicare a pedepsei în cazul unui concurs de infracţiuni. În
conformitate cu prevederile codului penal cu privire la aplicarea pedepsei în cazul
unui cumul de sentinţe, pentru aceasta pedeapsa poate fi aplicată numai conform
metodei cumulului total sau parţial al pedepselor. Astfel, dacă după pronunţarea
sentinţei, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvîrşit o
nouă infracţiune, instanţa de judecată adaugă, în întregime sau parţial, la pedeapsa
aplicată prin noua sentinţă partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentinţa
anterioară. În acest caz pedeapsa definitivă nu poate depăşi termenul de 30 ani.
Pentru cumul de sentinţe legea penală nu prevede aplicarea metodei absorbirii
pedepsei mai uşoare de pedeapsa mai aspră, deşi în practică aceasta uneori nu este
real.
Cumularea pedepselor complementare în cazul cumulului de sentinţe se
efectuează în condiţiile cumulării în cazul unui concurs de infracţiuni.
Pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentinţe trebuie să fie mai mare
decît pedeapsa stabilită pentru săvîrşirea unei noi infracţiuni şi decît partea
neexecutată a pedepsei pronunţate prin sentinţa anterioară a instanţei de judecată.
183
La cumularea pedepselor, dacă prin una din sentinţe este stabilită pedeapsa
detenţiunii pe viaţă, pedeapsa definitivă va fi detenţiunea pe viaţă.
1.3. Apreciaţi modul de determinare a termenului pedepsei definitive în cazul
cumulării diferitelor pedepse.
Conform CP al RM cu ultimele modificări, determinarea termenului pedepsei
definitive în cazul cumulării diferitelor pedepse se calculează în felul următor:
La cumularea diferitelor pedepse principale aplicate în cazul unui concurs de
infracţiuni sau al unui cumul de sentinţe, unei zile de închisoare îi corespunde 2 ore
de muncă neremunerată în folosul comunităţii. Celelalte pedepse cumulate cu
închisoarea se execută de sine stătător.
Subiectul II: Acţiunea civilă în procesul penal
2.1.Descrieţi procesul de înaintare şi judecare a acţiunii civile.
Înaintarea acţiunii civile în procesul penal
(1) Acţiunea civilă în procesul penal se înaintează în baza cererii scrise a părţii
civile sau a reprezentantului ei în orice moment de la pornirea procesului penal pînă
la terminarea cercetării judecătoreşti.
(2) Acţiunea civilă se înaintează faţă de bănuit, învinuit, inculpat, faţă de o
persoană necunoscută care urmează să fie trasă la răspundere sau faţă de persoana
care poate fi responsabilă de acţiunile învinuitului, inculpatului.
(3) În cererea de înaintare a acţiunii civile se arată cauza penală în procedura
căreia urmează să fie intentată acţiunea civilă, cine şi către cine înaintează acţiunea,
valoarea acţiunii şi cerinţa de despăgubire. Dacă este necesar, partea civilă poate
depune o cerere de concretizare a acţiunii civile.
(4) Procurorul înaintează sau susţine acţiunea civilă înaintată în cazul în care
persoana fizică sau juridică cu drept de înaintare a acesteia nu are posibilitate de a-
şi proteja interesele. Procurorul poate înainta acţiune civilă privitor la prejudiciul
moral numai la cererea părţii vătămate care nu are posibilitate de a-şi proteja
interesele.
184
(5) Persoana care nu a înaintat acţiunea civilă în cadrul procesului penal, precum
şi persoana a cărei acţiune civilă a rămas nesoluţionată, au dreptul de a înainta o
asemenea acţiune în ordinea procedurii civile. Dacă acţiunea civilă intentată la
instanţa civilă a fost respinsă, reclamantul nu are dreptul de a înainta aceeaşi
acţiune în cadrul procesului penal. Dacă acţiunea civilă a fost respinsă în cadrul
procesului penal, reclamantul nu este în drept să înainteze aceeaşi acţiune în
ordinea procedurii civile.
Judecarea acţiunii civile
(1) Judecarea acţiunii civile în procesul penal, indiferent de valoarea acţiunii, se
efectuează de către instanţa de competenţa căreia este cauza penală.
(2) La adoptarea sentinţei de acuzare sau de aplicare a măsurilor de constrîngere
cu caracter medical, instanţa soluţionează şi acţiunea civilă prin admiterea ei, totală
sau parţială, ori prin respingere.
(3) Dacă la soluţionarea acţiunii civile, pentru a stabili suma despăgubirilor
cuvenite părţii civile, apare necesitatea de a amîna judecarea cauzei pentru a se
administra probe suplimentare, instanţa poate să admită în principiu acţiunea
civilă, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunţe instanţa în
ordinea procedurii civile.
(4) Instanţa de judecată lasă acţiunea civilă fără soluţionare în procesul penal în
cazul adoptării sentinţei de încetare a urmăririi penale sau de achitare din motivul
lipsei componenţei infracţiunii, fapt ce nu împiedică persoana care a iniţiat acţiunea
civilă de a o intenta în ordinea procedurii civile.
2.2.Stabiliţi trăsăturile esenţiale ale acţiunii civile în procesul penal.
Acţiunea civilă în procesul penal se supune regulilor răspunderii civile
delictuale. Totuşi acţiunea civilă în procesul penal prezintă unele trăsături, care o
fac distinctă chiar faţă de acţiunea civilă întemeiată pe răspunderea civilă
delictuală. În procesul penal acţiunea civilă dispune de următoarele trăsături
esenţiale:
185
- acţiunea civilă se deduce dintr-o infracţiune. Numai în cazul pornirii unui
proces penal poate fi înaintată acţiunea civilă, care poate fi soluţionată doar în cazul
pronunţării unei hotărîri judecătoreşti într-o cauză penală;
- acţiunea civilă este exercitată în faţa organelor care aplică normele
procesual-penale
- în unele situaţii, acţiunea civilă poate fi execrcitată din oficiu, dreptul
procurorului de a înainta sau susţine acţiunea civilă înaintată în cazul în care
persoana fizică sau juridică cu drept de înaintare a acesteia nu are posibilitatea de a
şi proteja interesele. Procurorul poate înainta acţiunea civilă privitor la prejudiciul
moral, numai la cererea părţii vătămate, care nu are posibilitatea deaşi proteja
interesle.
- acţiunea civilă are un caracter accesoriu faţă de latura penală a cauzei, ceea
ce înseamnă că soluţionarea acţiunii civile este într-o dependenţă directă de
soluiţionarea acţiunii penale.
2.3.Consideraţi benefică prevederea legală privind recuperarea prejudiciului
moral cauzat prin infracţiune? Argumentaţi.
Da, pentru ca in urma infract.sunt create atit prejudicii materiale cit si morale
sau afective.Spre ex:infr.de viol se consuma prin constringerea victimii in vederea
realizarii raportului sexual.Prejudiciul in acest caz consta atit in dureri fizice cat si
an suferinte psihice.Violul in genere poate provoca suferinte fizice si morale deosebit
de grave, care pot avea anumite urmari asupra dezvoltarii psihice , prin traumarea
grava a pers.,provocarea unor puternice stari depresive,diminuarea potentialului
intelectual.Iata de ce legea a prevazut recuperarea prejudiciului moral cauzat prin
infractiune este foarte binevenita,pentru ca astfel se respecta prevederea cu privire
la raspunderea penala pentru totalitatea prejudiciilor cauzate.
Subiectul III:
Guseev, stând de vorbă cu nişte cunoscuţi, le-a povestit acestora că vecinul lui,
Petrov, colecţionează tablouri de mare valoare. Totodată el şi-a exprimat
nedumerirea că Petrov lasă colecţia în casă fără nici o pază în timpul când se află la
186
serviciu. Ulterior, unul dintre aceşti cunoscuţi ai lui Guseev a aflat adresa lui Petrov,
a pătruns în casa acestuia şi a sustras 3 tablouri.
Poate fi tras Guseev la răspundere penală pentru instigare la săvârşirea furtului
tablourilor? Care sunt condiţiile instigării? Argumentaţi răspunsul.
Pentru a da răspuns la speţa în cauză mai întii de toate urmează a menţiona
care sunt condiţiile instigării.
Cu referire la acest aspect, putem menţiona că condiţiile instigării sunt
următoarele:
- obiectul juridic al faptei săvîrşite de autor şi obiectul juridic al instigării să fie identice
- pentru eficienţa instigării este necesară prezenta a cel puţin doua persoane şi anume una care desfăşoara activitatea de instigare-instigatorul, şi alta careia i se efectuează activitate-instigat;
- activitatea instigatorului sa avut drept urmare determinarea instigatului la săvîşirea faptei prevăzute de legea penală pe care o şi execută ulterior;
- activitatea de determinare să fie săvîrşită cu intenţie, adică instigatorul este constient că prin activitatea sa determină pe cel instigat la o fapta prevăzuta de legea penală şi urmăreşte rezultatul acestei activităţi ilicite.
Prin urmare după ce am menţionat condiţiile instigării putem da un răspuns
cert la speţa în cauză. Astfel, ţinînd cont de condiţiile instigării menţionate mai sus,
putem menţiona că Guseev nu poate fi tras la răspundere penală pentru instigare la
săvîrşirea furtului tablourilor, deoarece din contextul speţei rezultă că nu sunt
întrunite condiţiile instigării cum ar fi activitatea instigatorului sa avut drept
urmare determinarea instigatului la săvîrşirea faptei prevăzute de lgea penală pe
care o şi execută ulterior, şi activitatea de determinare să fie săvîrşită cu intenţie. Cu
atît mai mult, putem menţiona că nu poate să existe instigare din imprudenţă.
Cuvintele rostite imprudent sau îndemnul făcut în glumă cînd lipsesc consţiinţa şi
voinţa determină o persoană la activitatea ilegală nu constituie instigare.
Test 20
Subiectul I: Răpirea mijlocului de transport
187
1.1. Determinaţi momentul de consumare a infracţiunii de răpire a mijlocului de
transport (art. 192 1 CP RM).
Infracţiunea de răpire a mijlocului de transport este o infracţiune formală şi se
consideră consumată din momentul începutului deplasării mijlocului de transport.
Încercarea nereuşită de a porni motorul în scopul răpirii mijlocului de transport
urmează a fi calificată drept tentativă de infracţiune.
Dacă mijlocul de transport răpit va fi lăsat de făptuitor fără supraveghere şi
ulterior va fi însuşit de către alte persoane, făptuitorul va purta raspundere doar
pentru răpire. Dacă în urma deplasării făptuitorul cu mijlocul de transport răpit de
el personal ca rezultat al încălcării regulilor de securitate a circulaţiei sau de
exploatare a mijlocului de transport, automobilul va fi distrus sau deteriorat,
cauzînd astfel daune în proportţii mari prorprietarului, acţiunile făptuitorului
urmează a fi calificate atît în baza art. 192/1 cît şi în baza art. 264 CP-încălcarea
regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de
către persoana care conduce mijlocul de transport.
1.2. Argumentaţi care trebuie să fie calificarea în cazul cererii de transmitere a
bunurilor străine, care este însoţită de ameninţarea cu răpirea mijlocului de transport.
Consider, că calificarea în cazul cererii de transmitere a bunurilor străine,
care este însoţită de ameninţarea cu răpirea mijlocului de transport urmează a fi
calificată conform componenţei de infracţiune prevăzută la art. 189 CP-Şantaj,
deoarece latura obiectivă a infracţiunii încriminate la art. 189 CP se poate exprima
în fapta prejudiciabilă care constă într-un complex de acţiuni: acţiunea principală şi
acţiunea adiacentă. Astfel, acţiunea principală în cazul nostru este cererea de a se
transmite bunurile proprietarului, ale posesorului sau al deţinătorului, care este
însoţită de acţiunea adiacentă de ameninţare cu deteriorarea sau cu distrugerea
bunurilor proprietarului, ale posesorului sau ale deţintărului-ameninţarea cu
răpirea mijlocului de transport.
188
1.3. Argumentaţi oportunitatea plasării normei cu privire la răpirea mijlocului de
transport fie în Capitolul XII „Infracţiuni în domeniul transporturilor”, fie în Capitolul VI
„Infracţiuni contra patrimoniului” din Partea Specială a Codului penal .
Datorită faptului că latura obiectivă a infracţiunii de răpire a mijlocului de
transport se realizează prin acţiunea de răpire a mijlocului de transport,
considerăm că este oportun şi raţional plasarea normei cu privire la răpirea
mijlocului de transport în Capitolul VI Infracţiuni contra patrimoniului din Partea
specială a codului penal, deoarece răpirea mijlocului de transport nu întodeauna
este soldată cu încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a
mijlocului de transport, dar o asemenea faptă întodeauna îl privează pe posesor sau
proprietar de posibilitatea folosirii, posedării şi administrării lui.
Astfel urmează de apreciat şi modificările recente ale legiuitorului nostru cu
referire la Codul Penal al RM, care prin ultimele modificări a plasat norma cu
privire la răpirea mijlocului de transport în Capitolul VI Infracţiuni contra
patrimoniului din Partea speciala a CP., fiind prevăzută de art. 192/1, anterior
acestă normă era plasata în Capitolul XII Infracţiuni în domeniul transporturilor la
art. 273 CP, ce consider dupa cum am menţionat mai sus binevenită această
modificare.
Subiectul II: Bănuitul în procesul penal
2.1.Enumeraţi actele procedurale prin care persoana poate fi recunoscută în calitate
de bănuit.
Bănuit poate fi doar persoana fizică faţă de care există anumite probe că a
săvîrşit o infracţiune.
În calitate de bănuit, persoana poate fi recunoscută prin următoarele acte
procedurale:
- procesul-verbal de reţinere
- ordonanţa sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive.
- ordonanţa de recunoaştere în calitate de bănuit.
189
În cazurile în care a fost pornită urmărirea penală împotriva persoanei
concrete, din acest moment se va considera că aceasta deţine calitatea de bănuit,
indiferent de faptul dacă a fost sau nu dată ordonanţa de recunoaştere în calitate de
bănuit.
2.2.Comparaţi statutul procesual al bănuitului cu cel al învinuitului şi inculpatului în
procesul penal.
Învinuitul (inculpatul) este figura centrală a procesului penal, deoarece
activitatea procesuală se desfăşoară în jurul faptei săvîrşite de această persoană şi în
vederea tragerii ei la răspunderea penală.
Învinuit poate fi numai persoana fizică, din momentul semnării de către
procuror a ordonanţei de punere sub învinuire.
Cu referire la statutul procesual al bănuitului în comparaţie cu cel al
bănuitului în procesul penal, putem menţiona că acesta diferă, în primul rînd prin
faptul că bănuitul este persoana fizică faţă de care există anumite probe că a săvîrşit
o infracţiune, pe cînd învinuitul este figura centrală a procesului penal, deoarece
activitatea se desfăşoară în jurul faptei săvîrşite de această persoană şi în vederea
tragerii ei la răspundere.
Actele prin care se recunoaşte această calitate diferă, astfel recunoaşterea în
calitate de bănuit se poate face în baza umătoarelor acte: proces verbal de reţinere,
încheierea sau ordonanţa de aplicare a unei măsuri preventive, ordonanţa de
recunoaştere în calitate de bănuit, pe cînd calitatea de învinuit se recunoaşte prin
ordonanţa de punere sub învinuire.
Statutul procesual al bănuitului şi învinuitului mai cuprinde şi drepturile şi
obligaţiile acestora în procesul penalcare diferă. Astfel bănuitul în procesul penal
are următoarele drepturi şi obligaţii:
DIN COD LA ALEGERE (1) Bănuitul are dreptul la apărare. Organul de
urmărire penală îi asigură bănuitului posibilitatea să-şi exercite dreptul la apărare
prin toate mijloacele şi metodele care nu sînt interzise de lege.
(2) Bănuitul, conform prevederilor prezentului cod, are dreptul:
190
1) să ştie de ce este bănuit şi, în legătură cu aceasta, imediat după reţinere sau
după ce i s-a adus la cunoştinţă hotărîrea despre aplicarea măsurii preventive sau
recunoaşterea în calitate de bănuit, să fie informat în prezenţa apărătorului, în
limba pe care o înţelege, despre conţinutul bănuielii şi despre încadrarea juridică a
faptelor infracţionale de săvîrşirea cărora este suspectat;
2) imediat după reţinere sau după recunoaşterea în calitate de bănuit, să
primească de la persoana care l-a reţinut informaţie în scris despre drepturile de
care dispune prin prezentul articol, inclusiv dreptul de a tăcea şi de a nu mărturisi
împotriva sa, precum şi să primească de la organul de urmărire penală explicaţii
asupra tuturor drepturilor sale;
3) imediat după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă hotărîrea de aplicare
a măsurii preventive ori de recunoaştere în calitate de bănuit, să primească de la
organul de urmărire penală copia de pe hotărîrea respectivă sau copia de pe
procesul-verbal privitor la reţinerea sa;
4) în caz de reţinere, să primească consultaţie juridică, în condiţii confidenţiale,
din partea apărătorului pînă la începutul primei audieri în calitate de bănuit;
5) din momentul cînd i s-a adus la cunoştinţă actul procedural de recunoaştere în
calitate de bănuit, să aibă asistenţa unui apărător ales de el, iar dacă nu are mijloace
de a plăti apărătorul, să fie asistat în mod gratuit de către un avocat care acordă
asistenţă juridică garantată de stat, precum şi, în cazurile admise de lege, să renunţe
la apărător şi să se apere el însuşi;
6) să aibă întrevederi cu apărătorul său în condiţii confidenţiale, fără a se limita
numărul şi durata lor;
7) dacă acceptă să fie audiat, la cererea sa, să fie audiat în prezenţa apărătorului;
8) să recunoască fapta de săvîrşirea căreia este bănuit şi să încheie acordul de
recunoaştere a vinovăţiei;
9) să accepte o procedură specială de urmărire penală şi de judecare a cauzei, în
condiţiile prevăzute de prezentul cod, în cazul recunoaşterii vinovăţiei;
10) să facă declaraţii sau să refuze de a le face;
11) să participe la efectuarea acţiunilor procesuale, de unul singur sau fiind
191
asistat de apărător, la solicitarea sa, ori să refuze de a participa la ele;
12) să anunţe imediat, dar nu mai tîrziu de 6 ore, prin organul de urmărire
penală, rudele sau o altă persoană, la propunerea sa, despre locul unde este reţinut;
13) să prezinte documente şi alte mijloace de probă pentru a fi anexate la dosarul
penal;
14) să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală, judecătorului
de instrucţie, interpretului, traducătorului;
15) să înainteze cereri, inclusiv privind asistenţa medicală independentă; 16) să
ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor procesuale efectuate cu participarea
sa şi să facă obiecţii asupra corectitudinii proceselor-verbale, precum şi să ceară
completarea lor cu circumstanţe care, în opinia sa, trebuie să fie menţionate;
17) să fie informat de către organul de urmărire penală despre toate hotărîrile
adoptate care se referă la drepturile şi interesele sale, precum şi să primească, la
solicitarea sa, copii de pe aceste hotărîri;
18) să facă obiecţii împotriva acţiunilor organului de urmărire penală şi să ceară
includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal al acţiunii procesuale respective;
19) să atace, în modul stabilit de lege, acţiunile şi hotărîrile organului de urmărire
penală;
20) să retragă orice plîngere a sa sau depusă de către apărătorul său;
21) să se împace cu partea vătămată;
22) să ceară şi să primească repararea prejudiciului cauzat de acţiunile nelegitime
ale organului de urmărire penală sau ale instanţei;
23) să fie reabilitat în cazul în care bănuiala nu a fost confirmată.
(3) Exercitarea de către bănuit a drepturilor de care dispune sau renunţarea lui la
aceste drepturi nu poate fi interpretată în detrimentul lui şi nu poate avea
consecinţe nefavorabile pentru el. Bănuitul nu poartă răspundere pentru
declaraţiile sale, cu excepţia cazurilor în care el face un denunţ intenţionat fals că
infracţiunea a fost săvîrşită de o persoană care, de fapt, nu a avut atribuţie la
săvîrşirea ei.
(4) Bănuitul este obligat:
192
1) să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau a instanţei;
2) să accepte, în caz de reţinere, la cererea organului de urmărire penală, a fi
supus examinării corporale şi percheziţiei corporale;
3) să accepte, la cererea organului de urmărire penală, controlul medical,
dactiloscopia, fotografierea, să dea posibilitate de a i se lua mostre de sînge, de
eliminări ale corpului;
4) să fie supus, la cererea organului de urmărire penală, expertizei judiciare;
5) să se supună dispoziţiilor legale ale persoanei oficiale care efectuează
urmărirea penală.
(5) Bănuitul are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul cod.
(6) În conformitate cu prevederile prezentului cod, drepturile bănuitului minor se
exercită şi de către reprezentantul lui legal.
La rîndul său învinuitul are următoarele drepturi şi obligaţii:
(1) Învinuitul sau, după caz, inculpatul are dreptul la apărare. Organul de
urmărire penală sau, după caz, instanţa de judecată îi asigură învinuitului,
inculpatului posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare prin toate mijloacele şi
metodele neinterzise de lege.
(2) Învinuitul, inculpatul, conform prevederilor prezentului cod, are dreptul:
1) să ştie pentru ce faptă este învinuit şi, în legătură cu aceasta, la punerea sub
învinuire, precum şi imediat după reţinerea în stare de arest sau după ce i s-a adus
la cunoştinţă ordonanţa de aplicare a măsurii preventive, să primească de la
organul de urmărire penală copia de pe ordonanţa de punere sub învinuire;
2) imediat după reţinere sau după punerea sub învinuire, să primească de la
organul de urmărire penală informaţie în scris despre drepturile de care dispune
conform prezentului articol, inclusiv dreptul de a tăcea şi a nu mărturisi împotriva
sa, precum şi explicaţii asupra tuturor drepturilor sale;
3) în caz de reţinere, să primească consultaţie juridică din partea apărătorului
pînă la începutul primei audieri în calitate de învinuit;
4) în caz de reţinere, să fie adus imediat, dar nu mai tîrziu de 72 de ore, în faţa
unui judecător, să fie judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în timpul
193
procesului;
5) din momentul punerii sub învinuire, să aibă asistenţa unui apărător ales de el,
iar dacă nu are mijloace de a plăti apărătorul, să fie asistat în mod gratuit de un
avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat, precum şi, în cazurile
admise de lege, să renunţe la apărător şi să se apere el însuşi; 6) să aibă întrevederi
cu apărătorul său în condiţii confidenţiale, fără a se limita numărul şi durata lor;
7) dacă acceptă să fie audiat, la cererea sa, să fie audiat în prezenţa apărătorului;
8) să facă declaraţii sau să refuze de a le face;
9) să dea explicaţii cu privire la învinuirea ce i se aduce sau să refuze de a le da;
10) să recunoască învinuirea ce i se aduce şi să încheie acordul de recunoaştere a
vinovăţiei;
11) să accepte o procedură specială de urmărire penală şi de judecare a cauzei, în
condiţiile prevăzute de prezentul cod, în cazul recunoaşterii vinovăţiei;
12) să participe la efectuarea acţiunilor procesuale, de unul singur sau fiind
asistat de apărător, la solicitarea sa, ori să refuze de a participa la ele;
13) să anunţe, prin organul de urmărire penală, rudele apropiate sau o altă
persoană, la propunerea sa, despre locul unde este ţinut sub arest;
14) să efectueze pregătirea materialelor pentru cauza penală;
15) să prezinte documente şi alte mijloace de probă pentru a fi anexate la dosarul
penal şi pentru cercetare în şedinţa de judecată;
16) să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală, a
judecătorului, procurorului, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului;
17) să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea
martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării;
18) să înainteze cereri, inclusiv privind asistenţa medicală independentă; 19) să
facă obiecţii împotriva acţiunilor organului de urmărire penală şi să ceară
includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal al acţiunii procesuale;
20) să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor procesuale efectuate cu
participarea lui şi să facă obiecţii asupra corectitudinii proceselor-verbale, precum
şi să ceară completarea lor cu circumstanţele care, în opinia sa, trebuie să fie
194
menţionate;
21) să ia cunoştinţă de materialele trimise în judecată pentru confirmarea
arestării sale;
22) după terminarea urmăririi penale, să ia cunoştinţă de toate materialele cauzei
şi să noteze din ele datele necesare, să înainteze cereri de completare a urmăririi
penale; 23) să participe la judecarea cauzei în primă instanţă şi în ordine de apel;
24) să pledeze în dezbaterile judiciare cînd nu este asistat de apărător;
25) să ia ultimul cuvînt;
26) să fie informat de către organul de urmărire penală despre toate hotărîrile
adoptate care se referă la drepturile şi interesele sale, să primească, la solicitarea sa,
copii de pe aceste hotărîri, precum şi copii de pe ordonanţele de aplicare în privinţa
sa a măsurilor preventive şi a altor măsuri procesuale de constrîngere, copii de pe
rechizitoriu sau de pe un alt act de finalizare a urmăririi penale, de pe acţiunea
civilă, de pe sentinţă, apel şi recurs, de pe decizia prin care sentinţa a devenit
definitivă, de pe hotărîrea definitivă a instanţei care a judecat cauza pe cale
extraordinară de atac;
27) să atace, în modul stabilit de lege, acţiunile şi hotărîrile organului de urmărire
penală sau ale instanţei de judecată, inclusiv sentinţa sau decizia instanţei care a
judecat cauza pe cale ordinară de atac;
28) să retragă orice plîngere a sa sau depusă de către apărătorul său în interesele
lui;
29) să se împace cu partea vătămată în condiţiile prevăzute de prezentul cod;
30) să facă obiecţii asupra plîngerilor altor participanţi la procesul penal care i-au
fost aduse la cunoştinţă de către organul de urmărire penală sau despre care a aflat
pe alte căi;
31) să-şi expună în şedinţa de judecată opinia referitor la cererile şi propunerile
altor părţi în proces, precum şi la chestiunile soluţionate de către instanţă;
32) să facă obiecţii împotriva acţiunilor ilegale ale celorlalţi participanţi la proces;
33) să facă obiecţii împotriva acţiunilor preşedintelui şedinţei de judecată;
34) să ceară şi să primească repararea prejudiciului cauzat de acţiunile nelegitime
195
ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată.
(3) În cazul în care învinuirea nu a fost confirmată, învinuitul sau, după caz,
inculpatul are dreptul la reabilitare.
(4) Exercitarea de către învinuit, inculpat a drepturilor de care dispune sau
renunţarea lui la aceste drepturi nu poate fi interpretată în detrimentul lui şi nu
poate avea consecinţe nefavorabile pentru el. Învinuitul, inculpatul nu poartă
răspundere pentru declaraţiile sale, cu excepţia cazului în care el a făcut un denunţ
intenţionat fals că infracţiunea a fost săvîrşită de o persoană care, de fapt, nu a avut
atribuţie la săvîrşirea ei, precum şi în cazul în care a făcut declaraţii false sub
jurămînt.
(5) Învinuitul sau, după caz, inculpatul este obligat:
1) să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau a instanţei;
2) fiind reţinut, să accepte de a fi supus, la cererea organului de urmărire penală,
examinării corporale şi percheziţiei corporale;
3) să accepte necondiţionat, la cererea organului de urmărire penală, controlul
medical, dactiloscopia, fotografierea, să dea posibilitate să i se ia mostre de sînge, de
eliminări ale corpului;
4) să fie supus, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei, expertizei
judiciare;
5) să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului organului de urmărire
penală şi ale preşedintelui şedinţei de judecată;
6) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată şi să nu părăsească sala de
şedinţe fără învoirea preşedintelui şedinţei.
(6) Învinuitul, inculpatul are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul
cod.
(7) În conformitate cu prevederile prezentului cod, drepturile învinuitului,
inculpatului minor se exercită şi de reprezentantul lui legal.
2.3.Daţi o apreciere a instituţiei încetării de drept a statutului de bănuit şi a
posibilităţii ulterioare de punere sub învinuire.
196
CPP în alineatul 2 art. 63 reglementează termenul înăuntrul căruia persoana poate deţine calitatea de bănuit. Astfel,
1) persoana reţinută – nu mai mult de 72 ore. La calcularea termenului
procedural se porneşte de la ora privării efective de libertate. Ora de la care începe
şi la care se sfîrşeşte termenul intră în durata de 72 ore.
Despre cazul reţinerii persoanei bănuite se întocmeşte, în termen de până la 3 ore de la momentul privării ei de libertate, un proces verbal de reţinere. (Despre conţinutul lui a se vedea art. 167 şi comentariul la acesta).
2) persoana faţă de care s-a aplicat o măsură preventivă (a se vedea categoriile
măsurilor preventive în alin. 3 art. 175 CPP) – nu mai mult de 10 zile. Termenul
procedural va curge din momentul aducerii la cunoştinţă a hotărîrii (încheierea
instanţei de judecată sau ordonanţa procurorului) despre aplicarea măsurii
preventive.
Dacă persoana anterior a fost reţinută, termenul de 72 ore se include în
termenul de 10 zile.
3) persoana faţă de care s-a dat o ordonanţă de recunoaştere în această calitate – nu mai mult de 3 luni. În acest caz termenul procedural se va calcula de la ziua indicată în actul care a provocat curgerea termenului şi expiră la sfîrşitul zilei respective a ultimei luni. Dacă această zi cade într-o lună ce nu are zi corespunzătoare, termenul expiră în ultima zi a acestei luni.
În alin. 3 art.63 legiuitorul obligă organul de urmărire penală să elibereze
necondiţionat la expirarea termenului de 72 ore persoana reţinută. În cazul aplicării
unei măsuri preventive faţă de bănuit, la expirarea termenului de 10 zile, aceasta va
fi revocată de organul care a dispus-o. În cazul revocării arestării preventive
judecătorul de instrucţie trimite, în aceeaşi zi, administraţiei locului de detenţie
copia de pe hotărîre, care este obligată să elibereze imediat persoana arestată.
La momentul expirării unui termen arătat, în dependenţă de probele
administrate în cauză şi circumstanţele stabilite, procurorul dispune una din
următoarele soluţii:
a) scoaterea bănuitului de sub urmărire penală (pentru detalii a se vedea comentariul la art. 284 CPP);
b) punerea sub învinuire (a se vedea comentariul la art. 281 CPP).
Dacă înăuntrul termenului de reţinere sau aplicare a măsurii preventive se va
constata: inexistenţa infracţiunii; fapta de săvîrşirea căreia este bănuită persoana
197
nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune; fapta nu întruneşte elementele
infracţiunii sau cel puţin una din cauzele prevăzute în art. 35 Cod penal procurorul
sau instanţa de judecată au obligaţia să elibereze persoana reţinută sau să-i revoce
măsura preventivă până la expirarea termenelor de 72 ore sau, după caz, 10 zile.
Procurorul va dispune prin ordonanţă scoaterea persoanei de sub urmărire penală.
Legiuitorul a prevăzut exhaustiv modalităţile prin care persoana pierde
calitatea de bănuit, şi anume:
1) eliberarea bănuitului reţinut;
2) revocarea măsurii preventive aplicate faţă de bănuit;
3) anularea de către procuror a ordonanţei de recunoaştere în calitate
de bănuit şi scoaterea lui de sub urmărire penală;
4) emiterii de către procuror a ordonanţei de punere sub învinuire.
Încetarea calităţii de bănuit nu exclude posibilitatea citării şi audierii persoanei în calitate de martor în condiţiile art. 105-110 CPP.
Subiectul III:
Lăcustă, avînd studii medicale medii, a confecţionat o copie falsă de diplomă
a Universităţii de medicină, în baza căreia s-a angajat la lucru şi timp de doi ani a
executat obligaţiile de medic-şef într-un sanatoriu. În total, a fost remunerat cu
echivalentul a circa 200 de salarii minime. În timpul urmăririi penale, s-a mai
stabilit că Lăcustă îşi îndeplinea cu succes îndatoririle de serviciu şi că nu a existat
nici o plîngere sau obiecţie din partea pacienţilor sau colegilor de lucru, privind
aceste îndatoriri. Însă reieşind din aceea ca Lăcustă s-a angajat ilegal şi nu a avut
dreptul de a primi salariul de medic-şef, organul de urmărire penală a apreciat
fapta lui ca sustragere, calificînd-o drept escrocherie cu folosirea situaţiei de
serviciu.
Este oare corectă această calificare? Argumentaţi răspunsul
Consider că organul de urmărire penală a calificat greşit faptele săvîrşite de
Lăcustă ca escrocherie cu folosirea situaţiei de serviciu. În această situaţia după
părerea mea fapta lui Lăcustă urmează a fi calificată conform art. 361 CP-198
confecţionarea, deţinerea, vînzarea sau folosirea documentelor oficiale false în
concurs cu art. 190 CP-excrocherie, deoarece Lăcustă a confecţionat şi a folosit un
document oficial fals, şi totodată acesta a săvîrşit şi infracţiunea de sustragere prin
înşelăciune a unor mijloace băneşti.
Totodată fapta lui Lăcustă depăşeşte latura obiectivă a infracţiunii prevăzute
de art. 361 care se realizează prin acţiuni de confecţionare, deţinere, vînzare sau
folosire a documentelor oficiale false, şi fapta acestuia urmeazăa a fi calificată
conforma art. 361 cp în concurs cu art. 190 CP.
Test 2
Subiectul I: Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii
1.1.Reproduceţi cinci exemple de vătămări grave periculoase pentru viaţă. a. arsuri termice de gradul III IV, cu lezarea a mai mult de 15% din suprafaţa
corpului, arsuri de gradul II a peste 20% din suprafaţa corpului, arsuri de gradul II, cu cu antrenarea a mai mult de 30% din suprafaţa corpului, precum şi arsurilr cu o suprafaţă mai mică, dar asociate cu un şoc grav.
b. Leziuni închise ale regiunii cervicale a măduvei spinării.c. Fracturi deschise lae craniului, inclusiv fără lezarea creierului şi a
membranelor meningiene.d. Leziuni însoţite de şoc grav sau de o hemoragie abundentă internă sau
externă ce antrenează un colapse. Lezarea unui vas sangvin mare: aortă, artele, subclaviculare, axilare,
branhiale, cubitale, iliace, femurale, poplitee, precum şi a venelor ce le însiţesc.
f.Contuzie cerebrală gravă cu sau fără compresia creierului, contuzia cerebrală medie însoţită de semne obiective de afectare bulbară.
1.2.Demonstraţi lipsa de necesitate în calificarea suplimentară conform art.309/1 „Tortura” din Codul penal, în cazul vătămării intenţionate grave săvîrşite prin tortură (lit.e) alin.2 art.151 CP RM ).
Producerea durerii sau a suferinţei depăşeşte latura obiectivă a infr prevăzute
la art. 151 CP precum şi a altor infracţiuni care presupun cauzarea unui
prejudiciu sănătăţii persoanei. De la această regulă face excepţie alin. 2 lit. e) art
151 şi lit f alin 2 art 152. În legătură cu infr de tortură, a fost cauzată vătămarea-
gravă, medie – a integrităţii corporale sau sănătîţi, se impune calificarea conform
art. 151, 152 şi a art. 309/1. În cazul dat pluralitatea de urmări prejudiciabile
199
implică pluralitatea de infr sub forma concursului de infr. Nu se încalcă principiul
non bis in idem, întrucît prejudicul cauzat sănătăţii excede cadrul infracţiunii de
tortură. În acelaşi timp, în astfel de ipoteze, din calificare se vor exclude
circumstanţele agravante stabilite la lit e) alin 2 art 151 sau la lit f alin 2 art 152. În
concurs cu aceste prevederi agravante şi art 309/1 se va încălca principiul non bis
in idem. Infr de la art 151 lit e alin 2 , presupune producerea durerii sau suferinţei
fizice ori psihice, iar relaţiile cu privire la integritatea fizică sau psihcă a persoanei
trebue considerate ca obiect juridic secundar al acestor infr. În cazul acestei infr,
durerea sau suferinţa fizică ori psihică, apare în calitate de urmare prejudiciabilă
secundară. Prin aceasta infr de la art 151 lit e alin se deosebeşte de infr de la art
309/1, durerea sau suferinţa puternică, fizică sau psihică, reprezintă unica urmare
prejudiciabilă.
1.3.Argumentaţi dacă este sau nu oportună menţinerea circumstanţei agravante „repetat” care a fost prevăzută la (lit.a) alin.(3) art.151 CP RM).
De facto, repetarea infracţiunii reprezintă o pluralitate de infracţiuni, iar de iure, repetarea infracţiunii este tratată ca infracţiune unică. Reieşind din prevederile Codului penal, în cazul concursului de infracţiuni, fiecare infracţiune săvîrşită este pasibilă de calificare în mod independent. În ipoteza repetării infracţiunii, toate faptele săvîrşite sunt cuprinse de calificarea potrivit unei singure norme, dacă repetarea o formează infracţiuni identice. Dacă însă repetarea o formează infracţiuni omogene, atunci legiuitorul cere aplicarea concomitentă a regulilor repetării infracţiunii şi a regulilor concursului de infracţiuni. Conceptual este incorect ca persoanele ce au săvîrşit numai două infracţiuni şi cele ce au săvîrşit mult mai multe infracţiuni să fie tratate identic. Propunem excluderea conceptului de repetare a infracţiunii din Codul penal, ceea ce va contribui efectiv la o mai bună diferenţiere a răspunderii penale şi la stabilirea mai echitabilă a pedepsei. Aceasta nu înseamnă că optăm pentru adoptarea sistemului de cumul total de pedepse în lipsa unei limite pentru cuantumul pedepsei, aplicat, de exemplu, în SUA. Mecanismul aplicării pedepsei în cazul unui concurs de infracţiuni, stabilit în Codul penal, s-ar preta cu succes şi în ipoteza excluderii repetării infracţiunii din legea penală. Excluderea acestui concept are drept efect revizuirea a 78 de articole din partea specială a Codului penal.
Subiectul II. Procedura privind acordul de recunoaştere a vinovăţiei
2.1. Indicaţi soluţiile instanţei de judecată la examinarea acordului de recunoaştere a vinovăţiei.
200
În urma cercetării tuturor circumstanţelor specificate la art. 506 privitor la
examinarea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, instanţa va lua una din
următoarele soluţii.
Dacă după examinarea acordului instanţa este convinsă de veridicitatea
răspunsurilor date de inculpat în şedinţa de judecată şi ajunge la concluzia că
recunoaşterea vinovăţiei de către inculpat este făcută în mod liber, benevol, cu
cunoştinţă de cauză, fără presiune sau teamă, ea acceptă acordul de recunoaştere a
vinovăţiei şi admite baza faptică a infracţiunii în legătură cu care inculpatul îşi
recunoaşte vinovăţia. Această concluzie a instanţei se consemnează printr-o
încheiere în procesul verbal al şedinţei de judecată.
Dacă instanţa nu acceptă acordul de recunoaştere a vinovăţiei, ea printr-o
încheiere motivată, adoptată ca document separat, refuză de a accepta acordul de
recunoaştere a vinovăţiei. Încheiere prin care sa refuzat acceptarea acordului poate
fi atacată de procuror cu recurs în termen de 24 de ore, despre ce el face
declaraţie îndată după pronunţarea încheierii. Reişind din principiul egalităţii
armelor, de dreptul de a declara recurs împotriva acestei încheieri trebuie să
beneficieze şi partea apărării, - inculpatul şi apărătorul lui. Recursul cu dosarul în
cauză trebuie expediat în instanţa ierarhic superioară pentru a fi judecat în ordinea
prevăzută de a
În cazul în care procurorul şi inculpatul după pronunţarea încheierii, vor
declară că nu vor ataca încheierea respectivă, instanţa dispune judecarea cauzei în
procedură deplină conform prevederilor prezentului cod. Dacă martorii au fost
citaţi şi s-au prezentat şi dacă procesul poate avea loc, instanţa judecă cauza în
procedură deplină imediat.
2.2. Analizaţi criteriile de acceptare a acordului de recunoaştere de către instaţnă. Preşedintele şedinţei purcede la constatarea următoarelor fapte despre ce se
face menţiune în procesul-verbal al şedinţei şi ar fi oportun de a solicita ca
inculpatul să semneze fiecare răspuns al său la întrebările puse. Astfel, preşedintele
şedinţei constată: 1) dacă există declaraţia apărătorului cu privire la dorinţa
201
învinuitului, inculpatului de a încheia acord de recunoaştere a vinovăţiei; 2)
dacă poziţia apărătorului corespunde cu poziţia învinuitului, inculpatului;
După aceasta instanţa solicită inculpatului să depună în scris jurămîntul,
în condiţiile art.108, precum şi că el va face declaraţii, dacă acceptă să depună
jurămînt şi după depunerea jurămîntului inculpatul este chestionat sub jurămînt în
următoarele privinţe: dacă înţelege că se află sub jurămînt şi că dacă depune
declaraţii false, acestea pot fi ulterior folosite într-un alt proces împotriva lui
pentru depunere de declaraţii false; inculpatul numeşte numele, prenumele, data,
luna, anul şi locul naşterii, domiciliul, starea familială şi alte date de anchetă
prevăzute în art.358 şi răspunde la întrebarea dacă a fost recent supus unui
tratament pentru vre-o afecţiune mintală sau de dependenţă de droguri sau de
alcool. În cazul în care răspunsul este afirmativ, se concretizează, întrebîndu-i pe
apărător şi inculpat dacă inculpatul este capabil de a-şi expune şi adopta poziţia sa.
Preşedintele şedinţei concretizează dacă inculpatul nu se află la moment sub
influenţa drogurilor, medicamentelor sau băuturilor alcoolice de orice natură. În
cazul în care răspunsul este afirmativ, se concretizează, întrebîndu-i pe apărător
şi inculpat dacă inculpatul este capabil de a-şi expune şi adopta poziţia sa. În
continuare se constată dacă inculpatul a primit ordonanţa de punere sub învinuire
şi rechizitoriul şi dacă le-a discutat cu apărătorul său, dacă este satisfăcut de
calitatea asistenţei juridice acordate de apărătorul său, dacă, în urma discuţiilor lui
cu apărătorul, inculpatul doreşte să se accepte acordul de recunoaştere a vinovăţiei.
În continuare instanţa examinează acordului de recunoaştere a
vinovăţiei, verificînd circumstanţele încheierii acordului, şi anume: a) dacă
învinuitul, inculpatul a avut posibilitatea de a citi şi discuta cu avocatul său
acordul privitor la poziţia sa pînă la semnarea acestuia; b) dacă acest acord
reprezintă o expresie integrală a înţelegerii inculpatului cu statul; c) dacă
inculpatul înţelege condiţiile acordului cu privire la poziţia sa; d) dacă nu i-a
făcut cineva, inculpatului alte promisiuni sau asigurări de altă natură pentru a-l
influenţa de a adopta poziţia de recunoaştere a vinovăţiei în cauza respectivă; e)
dacă nu a încercat cineva să-l forţeze pe inculpat, sub orice formă, pentru a adopta
202
poziţia de recunoaştere a vinovăţiei în cauza respectivă; f) dacă inculpatul
recunoaşte vinovăţia din dorinţă proprie, întrucît el este vinovat; g) dacă în
cazul în care acordul încheiat se referă la o infracţiune gravă, inculpatul înţelege că
recunoaşte învinuirea de comitere a unei infracţiuni grave; h) dacă a luat
cunoştinţă de materialele şi probele administrate în cauză.
După aceasta instanţa urmează să informeze inculpatul şi cu privire la: a)
sancţiunea maximă posibilă prevăzută de lege şi orice sancţiune minimă obligatorie
pentru infracţiunea respectivă; b) dacă îi va fi aplicată inculpatului o pedeapsă
condiţionată şi dacă el va încălca condiţiile respective, el va executa pedeapsa reală;
c) că instanţa este în drept să hotărască ca inculpatul să compenseze părţii
vătămate prejudiciul cauzat, precum şi cheltuielile judiciare; d) dacă acordul va fi
acceptat, inculpatul va putea ataca sentinţa doar privitor la pedeapsa fixată şi la
încălcările procedurale; e) faptul că, prin încheierea acordului de recunoaştere
a vinovăţiei, inculpatul se privează de dreptul la judecată în procedura deplină, cu
respectarea prezumţiei nevinovăţiei, drept prevăzut în art.66.
După constatarea tuturor faptelor menţionate mai sus şi îndeplinirea
prevederilor articolului 506, instanţa întreabă inculpatul dacă susţine sau nu
poziţia sa privitor la acordul de recunoaştere a vinovăţiei.
Dacă inculpatul susţine acordul de recunoaştere a vinovăţiei, el în
continuare va face declaraţii în instanţă despre ceea ce a săvîrşit în legătură cu
învinuirea ce i se incriminează şi atitudinea sa faţă de probele anexate la dosar.
Declaraţia privitor la fapta săvîrşită de inculpat şi poziţia sa privitor la probe se
consemnează în scris de grefier ca documente separate care se
anexează la procesul verbal. Declaraţia scrisă se citeşte de către inculpat şi
se semnează de el pe fiecare pagină şi la sfîrşit.
2.3. Apreciaţi rolul apărătorului la încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei. La încheierea acordului participă avocatul şi persoana acuzată (învinuitul sau
inculpatul). Participarea avocatului la încheierea acordului este primordială. Acesta
este recunoscut de lege, care stabileşte că apărătorul este obligat să aibă discuţii cu
203
clientul său în privinţa unor aspecte ce ţin de încheierea acordului. La încheierea
acordului, instanţa trebuie să stabilească dacă inculpatul este satisfăcut de
acordarea asistenţei juridice acordate de apărătorul său, dacă a avut posibilitatea să
discute cu avocatul său referitor la poziţia sa de pînă la semnarea acordului.
Reieşind din importanţa pe care o are apărătorul la încheierea acordului,
impune acestuia unele obligaţii specifice şi anume, de a avea cunoştinţe şi abilităţi la
fel de bune, ca şi în cadrul unei judecăţi. De asemenea, avocatului îi revine funcţia
de a convinge procurorul despre rezonabilitatea încheierii unui acord, sau mai bine
zis de a acorda asistenţă în obţinerea unui acord. Acordînd o consultaţie calificată
după iniţierea acordului, avocatul serveşte ca o garanţie că clientul său va încheia cu
bună ştiinţă acordul, după cum cere legea. Avocatul trebuie să încerce să examineze
posibilitatea încheierii unui acord atunci cînd circumstanţele sunt potrivite pentru
aceasta, adica cînd consideră că aceasta ar fi soluţia cea mai potrivită pentru
clientul său. În caz contrar, această omisiune ar fi putut să fie calificată de client ca
o asistenţă juridică ineficientă. Înainte de a încheia acordul, avocatul este obligat să
discute cu învinuitul toate drepturile de care dispune acesta. El este obligat să
explice şi să analizeze toate aspectele cazului, inclusiv şi ordonanţa de punere sub
învinuire, rechizitoriul şi toate posibilităţile de apărare de care trebuie să
beneficieze clientul său. Deci, apărătorul trebuie să consulte clientul său în privinţa
legalităţii sau ilegalităţii acţiunilor efectuate, despre o posibilă inadmisibilitate a
probelor administrate cu încălcarea CPP, despre posibilitatea obţinerii unei
condamnări etc. (nu există o listă care să indice ce trebuie să facă un apărător).
Subiectul III:
Cetăţenii Constantinov şi Grosu sunt bănuiţi în comiterea infracţiunii prevăzute
de art. 187 alin. 2 Cod penal (Jaful). În legătură cu acest fapt, la 10 noiembrie 2003,
ei au fost recunoscuţi ca bănuiţi prin ordonanţa organului de urmărire penală. La 1
martie 2004 procurorul a emis o ordonanţă de punere sub învinuire, iar la 5 martie
2004 a înaintat acuzarea. La audiere ambii învinuiţi au negat vinovăţia prezentând
anumite probe care demonstrează „alibi”. Procurorul analizând materialele
204
dosarului penal, totuşi, a concluzionat că există probe suficiente care demonstrează
vinovăţia cet. Constantinov şi Grosu şi în legătură cu aceasta a întocmit rechizitorul
înaintând cauza în instanţă. În şedinţa preliminară, judecătorul, examinând dosarul
a ajuns la concluzia că probele prezentate de acuzare nu demonstrează vinovăţia şi
a propus procurorului de a retrage dosarul din instanţă şi a prezentat probe
suplimentare. Procurorul a renunţat de a retrage dosarul declarând că la cercetarea
judecătorească se va prezenta un martor care va declara despre faptul infracţiunii.
Judecata a avut loc la 2 şi 3 aprilie în cadrul căreia a fost audiat martorul Botnaru
care a declarat că a văzut cum inculpaţii au sustras bunurile.
Instanţa a pronunţat sentinţa de condamnare care a fost atacată doar de
inculpatul Constantinov, Instanţa examinând dosarul a respins apelul lui
Constantinov ca nefondat. În acelaşi moment instanţa de apel a depistat unele erori
în privinţa cet. Grosu care are antecedente penale nestinse şi a comis o nouă
infracţiune. În legătură cu aceasta instanţa de apel a casat sentinţa parţial şi a
modificat pedeapsa lui Grosu de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare.
Depistaţi erorile comise în cadrul procesului.
Judecătorul în cadrul şedinţei preliminare poate soluţiona numai chestiunile cu
privire la:
- cereri şi demersuri, recuzările declarate,- lista probelor care vor fi prezentate de către părţi la judecarea cauzei,- trimiterea cauzei după competenţă sau, după caz, încetarea, totală, sau
parţială, a procesului penal,- suspendarea procesului,- fixarea termenului de judecată,- măsuri preventive şi de ocrotire.
Din prevederele art. 345 rezultă că în cadrul şedinţei preliminare instanţa se
poate expune asupra prtinenţei probelor. Însă apreciarea examinarea şi acetora va
avea loc la o etapă mai tîrzie, adică instan’a se va expune asupra concludenţei
probelor la o etapă mai tîrzie.
- a expirat termenul calităţii de bănuit, deoarece acestă calitate se deţine pe parcursul a 3 luni (în cazul recunoaşterii prin ordonanaţa OUP), ne fiind prelungită corespunzător 6 luni de către procurorul general.
205
- a fost încălcat termenul de punere sub învinuire.
Test 19
Subiectul I: Latura obiectivă a infracţiunii
1.1.Relataţi despre noţiunea şi semnele laturii obiective a infracţiunii.
Latura obiectivă reprezintă unul dintre cele patru elemente ale componenţei
infracţiunii şi constă în totalitatea condiţiilor cerute de norma de încriminare
privitoare la actul de conduită pentru existenţa infracţiunii.
Latura obiectivă a infracţiunii se caracterizează printr-un grup de semne ce
determină aspectul exterior al comportamentului persoanei. Cercetarea laturii
obiective a infracţiunii se face prin examinarea semnelor sale componente,
recunoscute în doctrina penală ca fiind:
a) Fapta prejudiciabilă-reprezintă semnul principal al laturii obiective şi constă
din actul de conduită interzis.
b) Urmarea prejudiciabilă-constituie a doua componentă a laturii obiective a
infracţiunii, şi este acea modificare negativă a realităţii înconjurătoare pe care fapta
săvîrşită a produs-o sau este susceptibilă să o producă şi care îşi găseşte expresia în
periclitarea, vătămarea sau ameninţarea valorilor sociale apărate de legea penală.
c) Legătura de cauzalitate dintre faptă şi urmarea prejudiciabilă-reprezintă un
raport obiectiv, de la cauză la efect, o relaţie de determinare, fiind uneori uşor de
stabilit.
d) Locul, timpul, metoda şi mijlocul comiterii faptei-Locul comiterii faptei este
stabilit nemijlocit în dispoziţia normei penale speciale. Timpul se caracterizează
printr-o anumită durată, care se măsoară în secunde, minute,acesta manifestîndu-se
întrun interval, perioadă de timp.Metoda constă într-o totalitate de procedee şi
moduri, aplicate de făptuitor în procesul săvîrşirii infracţiunii. Mijlocul şi
instrumentul comiterii infracţiunii reprezintă obiectele materiale cu ajutorul cărora
este săvîrşită fapta prejudiciabilă. Împrejurările săvîrşirii faptei reprezintă situaţia,
circumstanţele, condiţiile în care a fost comisă infracţiunea.
206
În dreptul penal toate semnele laturii obiective a infracţiunii se clasifică în două
grupe: principale şi facultative. Din prima categorie face parte numai fapta
prejudiciabilă. Toate celelalte semne urmînd a fi incluse în cea dea doua grupă.
1.2.Clasificaţi consecinţele infracţionale.
În literatura de specialitate, consecinţele infracţionale mai sunt numite şi
urmări prejudicibile. Teoria dreptului penal clasifică urmările prejudiciabile în
două categorii:
a) Urmări prejudiciabile materiale; producerea unui anumit rezultatb) Urmări prejudiciabile formale, legiutorul prevede fapta ,dar nu si urmareaUrmările materiale la rîndul lor se împart în:
- patrimoniale (art.191, 197CP);delapidarea averii straine- fizice (art. 146, 151 CP)
Urmările formale se exprimă în:
- daune cauzate intereselor persoanei, drepturilor şi libertăţilor acesteia (art. 176, 177 C.P);violarea dreptului la secretul corespondentei.
- daune cauzate activităţii aparatului de stat şi organizaţiilor obşteşti.infractiuni contra justitiei
În funcţie de caracterul urmărilor în literatura de specialitate se fa ce
distincţie între infracţiunile formale şi infracţiunile materiale.
Suplimentar!!!! Atunci cînd pentru consumarea unei infracţiuni legea cere
producerea unui anumit rezultat, ne aflăm în prezenţa aşa numitelor infracţiuni
materiale (infracţiunea de omor există atunci cînd se produce o anumită urmare
şi anume moartea victimei). Infracţiunile formale se caracterizează prin aceea că
legiuitorul a prevăzut în conţinutul lor fapta, fără să fi inclus şi urmările
produse, acestea consumîndu-se în momentul realizării faptei.
1.3.Formulaţi condiţiile în care este posibilă tragerea la răspundere penală în
cazul comiterii unei infracţiuni prin inacţiune.
Inacţiunea, sub care se poate manifesta fapta prejudiciabilă, însemnă a nu face
ceea ce este ordonat de lege. Inacţiunea este legată de o normă onerativă, care
impune obligaţia de a se face ceva, obligînd pe destinatar la o anumită comportare.
Prin inacţiune sunt încălcate norme care impun în mod expres să se facă ceva, să se 207
săvîrşească anumite acţiuni, de exemplu să se acorde ajutor în cazul neacordării de
ajutor unui bolnav.
Deci inacţiunea este o comportare negativă, prin rămînerea în pasivitate, prin
abţinere sau omiterea de a face ceva. Inacţiunea, ca mod de comportare, nu capătă
sens decît dacă o raportăm la o obligaţie sau o nevoie de a se comporta activ, de a
face ceva, de a interveni, luînd anumite măsuri sau precauţiuni pentru a se
preîntîmpina, a opri sau după caz a înlătura anumite consecinţe negative pentru
societate.
Pentru tragerea persoanei la răspundere penală în cazul săvîrşirii faptei prin
inacţiune nu este suficientă constatarea existenţei unei obligaţii, a unei îndatoriri
legale de a face ceva. Este absolut necesar a se stabili faptul că în situaţia dată
persoana a avut posibilitatea reală de a săvîrşi acţiunea cerută de ea.
Numai în aceste condiţii inacţiunea capătă importanţă juridico-penală şi poate fi
examinată în calitate de semn principal al laturii obiective a infracţiunii.
Subiectul II: Încetarea de drept a măsurilor preventive
2.1. Definiţi încetarea de drept a măsurilor preventive.
Încetarea de drept a măsurilor de prevenţie este un obstacol legal împotriva
menţinerii acestor măsuri. Măsura preventivă încetează de drept:
1) la expirarea termenelor prevăzute de lege ori stabilite de organul de
urmărire penală (de procuror) sau instanţă, dacă nu a fost prelungită în
conformitate cu legea;
2) în caz de scoatere a persoanei de sub urmărirea penală, de încetare a
procesului penal sau de achitare a persoanei
3) în caz de punere în executare a sentinţei de condamnare.
Măsura privativă de libertate încetează de drept şi în cazul adoptării sentinţei
de condamnare cu aplicarea pedepsei neprivative de libertate.
Încetarea de drept pentru temeiul expirării termenelor prevăzute de lege ori
stabilite de organele judiciare intervine numai în cazul măsurilor preventive, care se
208
aplică pentru o anumită durată (arestarea preventivă, arestarea la domiciliu,
obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara).
2.2. Stabiliţi particularităţile încetării de drept a măsurilor preventive în raport cu
revocarea acestora.
Revocarea măsurii preventive presupune desfiinţarea tuturor obligaţiilor
impuse anterior în cadrul unei măsuri (cu excepţia liberării provizorii sub control
judiciar sau pe cauţiune, cînd se revine de la starea de arestare preventivă).
Revocarea măsurii preventive nu se poate dispune decît pe o durată
nedeterminată, avînd caracter definitiv, deşi este posibilă aplicarea din nou a
măsurii procesuale dacă sunt temeiuri legale.
CPP al RM prevede situaţii cînd procurorul, judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată sînt obligate să revoce orice măsură preventivă cînd adoptă anumite soluţii prevăzute de lege, care sînt incompatibile cu menţinerea măsurilor de constrîngere, precum şi în alte cazuri expres arătate. Astfel, spre deosebire de revocarea măsurilor de prevenţie care este un act procesual a cărui oportunitate o apreciază organele judiciare, încetarea de drept a măsurilor de prevenţie este un obstacol legal împotriva menţinerii acestor măsuri. Cazurile de încetare de drept a măsurilor preventive obligă organele competente să dispună desfiinţarea măsurii sau restricţiile impuse prin orice măsură preventivă care îşi pierde efectul fără decizia expresă de revocare.
Expirarea termenelor reţinerii de 72 de ore conform articolului 166; de 10 zile a arestării bănuitului conform articolului 307 aliniatul 5; de 30 de zile a arestării învinuitului conform articolului 186 aliniatul 2; de 6 luni, de 12 luni sau de 4 luni a arestării învinuitului în condiţiile articolului 186 aliniatele 3 şi 4; de 30 de zile a obligării de nu a părăsi localitatea sau ţara de către învinuit conform articolul 178 aliniatul 3; de 10 zile a oricărei măsuri preventive aplicate bănuitului conform articolului 63 aliniatul 2.
Expirarea termenului stabilit de către organul competent încetează de drept măsura preventivă în cauză chiar dacă termenul stabilit este mai mic de cît prevede legea.
La expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilite de procuror, de judecătorul de instrucţie sau de către instanţa de judecată în condiţiile articolului 312 aliniatul 5 în faza de urmărire penală nu este necesar emiterea unei hotărîri speciale privind încetarea de drept a măsurii preventive.
Scoaterea persoanei de sub urmărire penală potrivit articolului 284 sau încetarea urmăririi potrivit articolului 285 în faza urmăririi penale precum şi încetarea procesului penal în cazurile prevăzute de articolul 391 sau achitarea persoanei în cazurile arătate la articolul 390 constituie soluţii prin care se confirmă nevinovăţia persoanei sau aceasta este absolvită de răspundere penală şi respectiv menţinerea restricţiilor impuse prin măsurile preventive nu mai răspund exigenţelor principiilor procesului penal. prin hotărîrile menţionate mai sus se dispune obligatoriu încetarea oricărei măsuri preventive.
209
În dispoziţiile articolelor 285 aliniatul 6 şi 396 punctul 3 se menţionează termenul “revocare” care trebuie înţeles în sens de “încetare” reieşind din aliniatul 5 al articolului comentat.
Măsurile preventive se aplică pînă la intrarea în vigoare sentinţei de condamnare şi odată cu punerea în executare a hotărîriri respective scopul măsurilor preventive este realizat şi încetarea de drept a măsurii preventive operează prin menţiunea specială în dispozitivul sentinţei. Indiferent de categorie de pedeapsă penală stabilită prin sentinţă sau felul sentinţei de condamnare, menţinerea măsurii preventive după punerea în executare a hotărîrii, adică pînă la executarea pedepsei este contrară legii.
Dacă sentinţa de condamnare privind pedeapsa închisorii se pune în executare prin detenţia condamnatului şi epuizarea măsurii preventive este evidentă, în cazul punerii în executare a sentinţei de condamnare cu stabilirea pedepsei neprivative de libertate (de exemplu a amenzii) măsura preventivă neprivativă de libertate urmează a fi încetată din momentul rămînerii definitive a sentinţei în cazurile prevăzute de articolul 466 aliniatul 2, dar nu după executarea pedepsei.
Pe lîngă situaţia arătată în aliniatul 6 al articolului comentat, măsura preventivă privativă de libertate încetează de drept şi în alte cazuri analogice:
1) condamnării cu stabilirea pedepsei şi cu liberarea de executare, articolul 389 aliniatul 3, punctul 2);
2) condamnării fără stabilirea pedepsei, cu liberarea de răspundere penală, articolul 389 aliniatul 3, punctul 3);
3) condamnării la închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.În asemenea cazuri inculpatul arestat se eliberează imediat din sala şedinţei de
judecată (a se vedea articolul 398). În dispozitivul sentinţei de condamnare la pedeapsa neprivativă de libertate precum şi în cazurile menţionate mai sus, se va menţiona obligatoriu revocarea arestării preventive sau arestării la domiciliu, care este executorie din momentul pronunţării sentinţei.
Aliniatul 7 al articolului comentat prevede obligaţia administraţia locurilor de reţinere sau de arestare să ducă evidenţa strictă a curgerii termenului măsurilor preventive privative de libertate şi să elibereze imediat persoana deţinută la expirarea acestora fără vre-o dispoziţie suplimentară în acest sens de la procuror sau instanţa judecătorească.
În cazurile menţionate în aliniatul 5 punctul 2, aliniatul 6), a articolului
comentat precum şi în cazurile arătate în articolul 389 aliniatul 3 punctele 2) şi 3) şi
în cazul condamnării la închisoare cu suspendarea condiţionată a executării
pedepsei, copiile ordonanţei de scoatere de sub urmărire a bănuitului reţinut,
ordonanţei procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau încetare a
urmăririi penale precum şi a sentinţelor sau dispozitivului acestora se transmite
imediat administraţiei locului de deţinere pentru executare în sensul eliberării
persoanei reţinute sau arestate.
210
2.3. Apreciaţi importanţa reglementării încetării de drept a măsurilor preventive.
Cazurile de încetare de drept a măsurilor preventive obligă organele competente să
dispună desfiinţarea măsurii sau restricţiile impuse prin orice măsură preventivă
care îşi pierd efectul fără decizia expresă de revocare. Măsură preventivă privativă
de libertate încetează de drept şi în cazul adoptării sentinţei de condamnarea cu
aplicarea pedepsei neprivative de libertate. Încetarea de drept pentru temeiurile
expirării termenilor prevăzute de lege ori stabilite de organele judiciare intrevine
numai în cazul măsurilor preventive care se aplică pentru o anumită durată
(arestarea preventivă, arestarea la domiciliu etc.)
(CIOS)
Subiectul III:
Rebeja a intrat fără drept, prin escaladarea gardului, în curtea unui siloz şi a
umplut patru saci cu 150 kg de grâu, pe care i-a dus lângă gardul silozului. În timp
ce arunca sacii peste gard, făptuitorul a fost surprins de un paznic. Opunând
rezistenţă, Rebeja i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele. În replică,
paznicul a efectuat două focuri din arma de vânătoare pe care o avea la moment.
Rebeja a decedat pe loc.
Grupul operativ (ofiţerul de urmărire penală, alţi doi lucrători de poliţie,
medicul legist), sesizat despre cele întâmplate s-a deplasat la locul incidentului, unde
au fost întimpinaţi de directorul silozului care le-a declarat că el nu dă
consimţământul pentru a efectua cercetarea la faţa locului pe teritoriul silozului,
cerând să-i fie prezentată autorizaţia judecătorului de instrucţie. Ofiţerul i-a
explicat că autorizaţia judecătorului de instrucţie în asemenea cazuri nu se cere.
Directorul a insistat ca în procesul-verbal de cercetare la faţa locului să fie indicat
că această acţiune procesuală s-a efectuat fără consimţământul lui şi declaraţia lui
în procesul-verbal a fost introdusă.
În timpul cercetării la faţa locului a fost ridicată arma de vânătoare (după
efectuarea împuşcăturilor Rebeja aruncat-o jos). În procesul-verbal a fost indicat:
„ A fost ridicată o armă de vânătoare cu două ţevii, marca”IJ”. Deoarece pentru
211
examinarea ei se cere timp mai îndelungat, cu participarea specialistului respectiv,
ea se va examina în sediului organului de urmărirea penală”. De patul armei, cu o
sfoară, a fost legat un cartonaş cu inscripţia: „Arma ridicată de la faţa locului în
cazul omorului cet. Rebeja”. Mai jos era semnătura ofiţerului şi data.
Procurorul, care a condus urmărirea penală în cauza dată, aflând că
decedatul Rebeja a fost colaborator netitular al poliţiei şi era cunoscut cu toţi
ofiţerii din Comisariatul local, în scopul asigurării unei urmăriri penale mai
complete şi mai obiective, a dispus prin ordonanţă transmiterea cauzei în
Comisariatul de poliţie din raionul vecin.
Depistaţi erorile procesuale.
- autoriz.judec. de instr. Nu e necesară- această declaraţie nu era necesară de introdes în p.v. de cercetare la faţa locului- de pe armă n-au fost ridicate urmle lăsate de făptuitor- motivul transmiterii de către procuror a cauzei în alt raion nu e întemeiat- era necesar ca arma să fi fost examinată mai detaliat şi rezultatele de consemnat
în p.v. de cercetare la faţa locului.- Arma trebuia să fie împachetată, sigilată, pachetul de semnat şi despre aceasta
se indică în p.v. de cercet. la f.l.
Test 17
Subiectul I:Eroarea şi influenţa ei asupra răspunderii penale
1.1.Relataţi despre noţiunea şi tipurile erorii.
În doctrina penală, eroarea este definită ca reprezentarea greşită de către cel
ce săvîrşeşte o faptă prevăzută de legea penală a realităţii din domeniul săvîrşirii
faptei, reprezentare determinată de necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unor
date ale realităţii, fie a unor dispoziţii legale.
Cu referire la tipurile erorii, doctrina penală face distincţie între mai multe
tipuri de eroare, în raport cu diferite criterii:
a) în raport cu obiectul său, eroarea poate fi de fapt şi de drept. Eroarea de fapt este necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unor stări, situaţii sau împrejurări de fapt în care a fost săvîrşită infracţiunea şi care, potrivit legii, reprezintă fie un element constitutiv al infracţiunii, fie o circumstanţă agravantă. Eroarea de drept reprezintă aprecierea greşită de către vinovat a esenţei de drept sau a consecinţelor juridice ale faptei săvîrşite.
212
b) în raport cu efectele sale juridice, eroarea este denumită principal-atunci cînd se resfrînge asupra unor date de fapt privind unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii şi secundară-atunci cînd se referă la o stare, situaţie sau împrejurare care constituie o circumstanţă a infracţiunii.c) după factorii care determină eroarea, se disting: eroare prin necunoaştere sau ignoranţă-determinată de regulă de lipsa de cultură, şi amăgirea sau inducerea în eroare-care reprezintă o stare psihică provocată de acţiunea de înşelare exercitată de către o persoană asupra alteia.d) după consecinţele pe are le poate avea, eroarea poate fi esenţială-cînd reprezintă pentru făptuitor aflat în eroare o justificare a activităţii lui şi exclude vinovăţia, şi neesenţială-cînd apare ca o scuză pentru făptuitorul aflat în eroare, iar pe planul consecinţelor juridice reprezintă o circumstanţă atenuantă.e) după posibilitatea de evitare a erorii se disting: eroare de neînlăturat sau invincibilă-cînd se datoreşte necunoaşterii complete a realităţii şi care nu ar fi putut fi înlăturată oricîtă diligenţă ar fi depus făptuitorul şi eroare vincibilă sau înlăturabilă-care ar putea fi înlăturată dacă făptuitorul era mai atent, mai diligent.
1.2.Analizaţi modalităţile erorii de fapt.
Eroarea de fapt este necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unor stări,
situaţii sau împrejurări de fapt în care a fost săvîrşită infracţiunea şi care, potrivit
legii, reprezintă fie un element constitutiv al infracţiunii, fie o circumstanţă
agravantă.
Cu referire la modalităţile erorii de fapt, în doctrina juridică penală sunt
cunoscute următoarele modalităţi ale acesteia:
-eroarea in obiectul infractiunii
-eroarea in caracterul actiunii sau inactiunii
-eroarea in urmarile infractionale
-eroarea in legatura de cauzalitatea
-eroarea in circumstantele agravante ale infraciunii.
a) Eroarea în obiectul infracţiunii- există în cazul reprezentării greşite a infractorului asupra naturii sociale şi de drept a obiectului atentatului. Sunt două categorii ale acestei modalităţi de eroare:
- substituirea obiectului infracţiunii-subiectul infracţiunii consideră că atentează la un obiect, însă în realitate, din eroare atentează la alt obiect juridic generic ocrotit de legea penală.
- necunoaşterea circumstanţelor care schimbă aprecierea socială şi de drept a obiectului infracţiunii, de exemplu graviditatea victimei,daca infractorul nu
213
cunoaste aceste circumstante,a tunci infractiunea se va califica fara circumstante agravante.
b) Eroare în caracterul acţiunii sau inacţiunii-care se poate manifesta în două situaţii:
- persoana apreciază greşit fapta săvîrşită ca fiind prejudiciabilă, în realitate însă aceasta neconstituind o infracţiune;
- persoana apreciază greşit fapta săvîrşită ca fiind legală, în realitate însă aceasta constituie o infracţiune. De ex: persoana este sigură că efectuează o achitare cu bani adevăraţi, aceştia fiind însă falşi.
c) Eroarea în urmările infracţionale-constă în reprezentarea greşită a
făptuitorului asupra particularităţilor calitative sau cantitative ale prejudiciului
provocat prin săvîrşirea infracţiunii.
Eroarea în calitarea urmărilor infracţionale, adică în caraterul prejudiciabil al
acestora poate consta în:
- prevederea unor stări care în realitate nu au survenit.- nerespectarea unor urmări care de fapt au survenit.
Eroarea în cantitatea urmărilor infrancţionale se referă la reprezentarea
greşită a făptuitorului privind gradul de prejudiciabilitate al urmărilor survenite.
d) Eroarea în legătura de cauzalitate-constă într-o reprezentare greşită a
făptuitorului privind evoluţia adevărată a dependenţei cauzale dintre fapta săvîrşită
şi urmarea survenită, considerind ca victima a decedata el a aruncat-o in iaz, in
realitatea insa victima a decedat in urma inecului.
e) Eroarea în circumstanţele agravante ale infracţiunii-constă în reprezentarea
greşită a infractorului despre lipsa circumstanţelor agravante, atunci cînd ele există
sau viceversa-prezenţa acestora atunci cînd ele în realitate lipsesc. În primul caz
persoana va purta răspundere penală pentru fapta savîrşită în limitele intenţiei sale,
adică pentru o componenţă a infracţiunii fără circumstanţe agravante. În al doilea
caz, infractorul va fi tras la răspundere penală pentru tentativa de infracţiune cu
circumstanţe agravante.
1.3.Proiectaţi o situaţie în care să fie prezentă eroarea în circumstanţele
agravante ale cauzei.
1) EXEMPLU După cum am menţionat mai sus eroarea în circumstanţe
agravante se poate prezenta sub două aspect, spre exemplu primul aspect reprezintă 214
situaţia în care persoana săvîrşeşte omorul propriei soţii din cauza geloziei, neştiind
de fapt că aceasta este însărcinată. Al doilea aspect reprezintă situaţia cînd soţul
săvîrşeşte omorul propriei soţiei deoarece acesta crede că aceasta a rămas
însărcinată de la altă persoana şi nu de la el, avînd intenţia de a lipsi de viaţă atît
soţia cît şi fătul pe care presupunea el că aceasta îl poartă în pîntece, însă de fapt
soţia acestuia nu era însărcinată.
Astfel, în primul caz persoana va purta răspundere penală pentru fapta
săvîrşită în limetele intenţiei sale, adică pentru componenţa infracţiunii fără
circumstanţe agravante. În al doilea caz, infractorul va fi tras la răspundere penală
pentru tentativa de infracţiune cu circumstanţa agravantă.
2)EXEMPLU:A avind ura pe B a hotarat sal omoare.Noaptea tarziu nu
departe de locuinta l-a intalnit dup aparerea lui pe B si la omorat.In realitate ansa
din greseala l-a omorit pe secretarul unei ambasade straine acreditata an tara
noastra.Aceasta eroare va fi calificata nu ca atac asupra persoaneilor sau
institutiilor care beneficiaza de protectie internationala, dar ca omor intentionat.
Subiectul II: Apărătorul în procesul penal
2.1. Definiţi noţiunea de apărător în procesul penal şi enumeraţi atribuţiile lui.
Apărătorul - este persoana care pe parcursul procesului penal reprezintă
interesele bănuitului, învinuitului, inculpatului, îi acordă asistenţă juridică prin
toate mijloacele şi metodele neinterzise de lege. Apărătorul nu poate fi asimilat de
către organele de stat şi persoanele cu funcţie de răspundere, cu persoana interesele
căreia le apără şi cu caracterul cauzei penale care se examinează cu particiaparea
lui. În calitate de apărător, poate asista o persoană în procesul penal avocatul, sau o
altă persoană cu atribuţii de apărător.
În procesul penal avocatul are următoarele atrbuţii: să explice drepturile, să
pună întrebări persoanelor audiate, poate atenţiona ofiţerul de urmărire penală,
procurorul şi judecătorul asupra particularităţilor, însuşirilor şi semnalmentelor
obiectelor cercetate, poate obiecta împotriva oricărei abateri de la lege, cere
completarea proceselor-verbale respective.
215
Apărătorului i se permite posibilitatea administrării probelor prin
prezentarea documentelor, datelor, obiectelor pentru anexarea la dosarul penal de
către organul de urmărire penală. Apărătorul poate atrage pentru îndeplinirea
acţiunilor date avocaţii stagiari şi specialişti. Apărătorul nu poate efectua acţiuni
procesuale.
Avocatul poate cere recuzarea ofiţerului de urmărire penală, procurorului,
judecătorului, expertului, specialistului, interpretului, traducătorului, grefierului.
Apărătorul poate formula cereri, poate face obiecţii şi poate insista asupra
includerii lor în procesul-verbal. Poate ridica copii la finisarea urmăririi penale.
Apărătorul poate participa la judecarea cauzei în toate instanţele de judecată, la
judecarea recursului în anulare şi a revizuirii procesului penal.
La judecată, apărătorul poate exercita toate drepturile de care dispune
inculpatul, în afară de acelea a căror exercitare este strict personală (dreptul de a
face declaraţii). Apărătorul pledează în dezbaterile judiciare, pronunţînduse prin
pledoarie şi replică.
Apărătorul poate solicita primirea cu titlu gratuit a copiilor de pe hotărîrile
care se referă la statului bănutului, învinuitului, inculpatului.
Apărătorul are dreptul să participe la împăcarea cu partea oponentă, dacă
persoana pe care el o apără participă la împăcare; să facă obiecţii referitor la
plîngerile altor participanţi la proces despre care a fost informat de către organul de
urmărire penală sau a aflat despre ele din alte surse, precum şi să-şi expună părerea
în şedinţa de judecată referitor cererile şi propunerile altor participanţi la proces şi
referitor la chestiunile soluţionate de instanţa de judecată; să facă obiecţii împotriva
acţiunilor ilegale ale ator participanţi la proces; să facă obiecţii împotriva acţiunilor
preşedintelui şedinţei de judecată; săi fie compensate cheltuielile suportate în cauza
penală; să i se repară prejudiciul cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de
urmărire penală sau ale instanţei.
2.2.Găsiţi deosebirile între instituţiile renunţării la apărător şi înlăturarea
apărătorului din procesul penal.
216
Renunţrea la apărător înseamnă voinţa bănuitului, învinuitului, inculpatului de
aşi exercita el însuşi apărarea, fără a apela la asistenţa juridică a unui apărător.
Cererea de renunţare la apărător se anexează la materialele cauzei.
Renunţarea la apărător poate fi acceptată de către organul de urmărire
penală sau instanţă numai în cazul în care ea este înaintată de către bănuit, învinuit,
inculpat în mod benevol, din proprie iniţiativă, în prezenţa apărătorului care ar
putea fi numit din oficiu. Nu se admite renunţarea la apărător în cazul în care ea
este motivată prin imposibilitatea de a plăti asistenţa juridică sau este dictată de alte
circumstanţe. Organul de urmărire penală sau instanţa este în drept să nu accepte
renunţarea bănuitului, învinuitului, inculpatului la apărător. Renunţarea poate
avea loc la orice etapă a procesului penal numai din iniţiativa bănuitului,
învnuitului, inculpatului şi numai în cazul în care i-au fost create posibilităţi reale
pentru participarea avocatului la proces.
Renunţarea la apărător nu-l lipseşte pe bănuit, învinuit, inculpat de dreptul să
ceară în viitor admiterea participării apărătorului.
Prin înlăturarea apărătorului din procesul penal se are în vedere
îndepărtarea, excluderea lui din procesul penal. Conform prevederilor CPP din
momentul, cînd s-au constatat măcar una din circumstanţele prevăzute de lege,
apărătorul nu are dreptul să participe în procesul penal şi anume:
1) dacă el se află în relaţii de rudenie sau în relaţii de dependenţă personală, cu persoana care a participat la urmărirea penală sau la judecarea cauzei
2) dacă el a participat în această cauză în calitate de:- persoană care a efectuat urmărirea penală- procuror care a luat parte la desfăşurarea procesului penal- judecătorul care a judecat cauza - grefieri, interpret, traducător, specialist, expert sau martor3) dacă nu poate fi apărător în baza legii sau sentinţei de judecată.
Înlăturarea apărătorului în procesul penal poate avea loc la cerea bănuitului,
învinuitului, inculpatului ori din oficiu la iniţiativa organului ce desfăşoară procesul
penal.
2.3.Argum necesitatea reglement cazurilor de particip. obligatorie a apărătorului.
217
Legislaţia procesual-penală prevede cazurile obligatorii de participare a
apărătorului în procesul penal şi anume:
1) cînd o cere bănuitul, învinuitul, inculpatul
2) bănuitul, învinuitul, inculpatul întîmpină dificultăţi pentru a se apăra el
însuşi, fiind mut, surd, orb, ori are dereglări esenţiale ale vorbirii, auzului, vederii,
precum şi defecte fizice sau mintale, în urma cărora persoana a pierdut complet sau
parţial capacitatea de a înţelege şi a reproduce cele înţelese, sau suferă de asemenea
defecte anatomice ori boli cronice, care deşi nu limitează capacităţile bănuitului,
învinuitului, inculpatului, dar îl lipsesc de posibilitatea de a utiliza toate mijloacele
şi metodele prevăzute de lge pentru a se apăra de învinuirea înaintată.
3) bănuitul, învinuitul, inculpatul nu posedă sau posedă în măsură insuficientă
limba în care se desfăşoară procesul penal
4) bănuitul, învinuitul, inculpatul este minor
5) bănuitul, învinuitul, inculpatul este militar în termen
6) bănuitului, învinuitului, inculpatului i se incriminează o infracţiune gravă,
deosebit de gravă sau excepţional de gravă
7) bănuitul, învinuitul, inculpatul este ţinut în stare de arest ca măsuri
preventivă sau este trimis la expertiza judiciară psihiatrică în condiţii de staţionar
8) interesele bănuiţilor, învinuiţilor, inculpaţilor sînt contradictorii şi cel puţin
unul din ei este asistat de avocat sau al părţii civile
9) în cauza penală participă apărătorul părţii vătămate
10) interesele justiţiei cer participarea lui în şedinţa de judecată în prima
instanţă, în apel şi în recurs, precum şi la judecarea cauzei pe ale extraordinară de
atac.
11) Procesul penal se desfăşoară în privinţa unei persoane iresponsabile, căreia
i se incriminează săvîrşirea unor fapte prejudiciabile sau în privinţa căreia s-a
îmbolnăvit mintal după săvîrşirea unor asemenea fapte.
12) procesul penal se desfăşoară în privinţa reabilitării unei persoane decedate
la momentul examinării cauzei.
218
Participarea apărătorului la procesul penal este obligatorie din momentul cînd:
1) bănuitul, învinuitul, inculpatul a solicitat participarea acestuia;
2) bănuitului, învinuitului, inculpatului i s-a adus la cunoştinţă hotărîrea
organului de urmărire penală cu privire la:
a) reţinerea, aplicarea măsurii preventive sau punerea sub învinuire;
b) trimiterea la expertiza judiciară psihiatrică în condiţii de staţionar
c) aplicarea măsurii preventive sub formă de arest
3) bănuitul, învinuitul, inculpatul a decedat şi a fost depusă o cerere de reabilitare
din partea rudelor sau altor persoane
Participarea obligatorie a apărătorului la procesul penal este asigurată de
coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică
Garantată de Stat, la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanţei.
Prevederea în legislaţia procesual-penală a cazurilor de participare
obligatorie a apărătorului în toate aceste cazuri este binevenită, deoarece orice
persoană are dreptul la apărare dar în asemenea – în mod deosebit.
Subiectul III:
Ofiţerul de urmărire penală, Cortac, dorind să finalizeze cît mai repede
dosarul penal şi să plece în concediu, a confecţionat un nou proces-verbal de
cercetare la faţa locului. Totodată, în timpul interogării bănuitului Budei, el i-a dat
să bea apă din paharul, care era indicat în acest proces-verbal ca obiectul purtînd
amprentele degetale ale unei persoane necunoscute, şi care a fost ridicat în calitate
de corp delict. In rezultat, Budei a fost condamnat pentru omorul lui Melenti. In
instanţa de apel, a fost stabilită neparticiparea lui Budei la omorul lui Melenti.
Calificaţi fapta lui Cortac. Argumentaţi răspunsul.
Consider, că fapta lui Cortac urmează a fi calificată conform art. 310 CP-
falsificarea probelor în concurs cu art. 306 al 2? CP-tragerea cu bună ştiinţă la
răspundere penală a unei persoane nevinovate urmărind învinuirea de săvîrşire a
219
unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave, deoarece, Cortac
a falsificat procesul verbal de cercetare la faţa locului confecţionînd un nou proces
verbal, totodată dîndu-i bănuitului Budei intenţionat să bea apă din paharul ridicat
ca corp delict, cu scopul lăsării de către Budei a amprentelor sale, si ulterior folosirii
acestora ca proba de invinuire a lui. La fel Cortac a săvîrşit şi infracţiunea de
tragere cu bună ştiinţă la răspundere penală a unei persoane nevinovate, deoarece
Budei in rezultatul acţiunilor lui Cortac Budei a fost tras la răspundere penală
intenţionat fals, pentru care a fost condamnat de pirma instanţă pentru omorul lui
Melenti.
Test 15
Subiectul I: Participaţia1.1. Caracterizaţi trăsăturile participaţiei.
Se considera participatie cooperarea cu intentie a 2 sau mai multe pers.la savarsirea unei infr. Intentionate. Trasaturile participatiei sunt:
1.pluralitatea de faptuitori-presupune ca la savarsirea unei infr.trebuie sa participe 2 sau mai multe pers.
2.activitatea an comun la savarsirea unei infr. conform prevederilor legii prevede ca participatia este cooperarea a 2 sau mai multor pers.la savarsirea unei infr.care include 3 semne ale participatiei:
a)conditionarea reciproca a activitatii a 2 sau mai multor pers.b)rezultatul infract. unice pentru participantiLEGATURA CAUZALA DINTRE ACTIUNILE FIECARUI PARTICIPANT SI
REZULTATUL COMUN SURVENIT
3.UNITATEA INTENTIEI PARTICIPANTILOR SE EXPRIMA PRIN ACEEA CA
FIECARE DIN PARTICIPANTI INTELEGE CA ACTIONEAZA NU DE UNUL SINGUR CI AN
COMUN CU CINEVA
4..COOPERAREA DOAR LA O INFR.INTENTIONATA ACEASTA TRASARURA ESTE
NOUA PENTRU LEGISLATIA R.M DESI DUPA CUM IN R.M NU A FOST RECUNOSCUTA
PARTICIPATIA INFRACTIUNILOR SAVARSITE DIN IMPRUDENTA.
1.2. Faceţi o generalizare asupra participanţilor la infracţiune.Se consideră autor al infracţiunii persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, precum şi persoana care a săvârşit infracţiunea prin intermediul persoanelor care nu sunt pasibile de răspundere penală din cauza vârstei, iresponsabilităţii sau din alte cauze prevăzute de prezentul cod.
În raport cu ceilalţi participanţi (organizatori, instigatori sau complici), autoratul se distinge prin caracterul său esenţial şi necesar, contribuţia autorului constând tocmai în
220
săvârşirea acţiunii sau inacţiunii care constituie latura obiectivă a infracţiunii. Din cauza specificului său, autoratul este unica formă de contribuţie la infracţiunea care poate exista şi în afara participaţiei. Nici instigarea, ca formă de participaţie, nici complicitatea, nici organizatorul nu pot exista în afara autoratului, în timp ce acesta din urmă poate exista de sine stătător, fiindcă fapta prevăzută de legea penală poate fi săvârşită în mod nemijlocit fără să fie necesare alte contribuţii.Coautori sunt persoanele care au cooperat ocazional şi în baza unei legături subiective cu acte de executare (nemijlocit) la comiterea în comun a aceleiaşi fapte prevăzute de legea penală. În caz de coautorat, unul din coautori poate realiza numai o parte a acţiunii infracţionale (de exemplu, luarea bunului), iar altul - cealaltă parte a ei (ameninţarea, lovirea etc.) şi în acţiunile fiecăruia va fi o infracţiune consumată sub formă de coautorat.Se consideră organizator al infracţiunii persoana care a organizat săvârşirea unei infracţiuni sau a dirijat realizarea ei, precum şi persoana care a creat un grup criminal organizat sau o organizaţie criminală ori a dirijat activitatea acestora. Acţiunile organizatorului pot consta în recrutarea membrilor grupului organizat sau ai organizaţiei criminale, în întocmirea planului săvârşirii infracţiunii, în împărţirea rolurilor între membrii grupului criminal sau ai organizaţiei criminale, în coordonarea acţiunilor participanţilor nemijlocit la locul săvârşirii infracţiunii sau de la distanţă, de exemplu, prin intermediul mijloacelor tehnice: telefon, poştă electronică, fax, poştă etc.
Un alt participant la infracţiune este instigatorul, care se deosebeşte atât de autor, de coautor, cât şi de complice. Conform art.42 alin.4 CP, instigator este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Ca formă a participaţiei penale, instigarea este fapta unei persoane (instigator) care determină, cu intenţie, prin orice mijloace, o altă persoană (instigat) să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.
. Conform art.42 alin.5 CP, complice este persoana care a contribuit la săvârşirea infracţiunii prin sfaturi, indicaţii, oferire de informaţii, acordare de mijloace sau instrumente ori înlăturare de obstacole, precum şi persoana care a promis dinainte că îl va favoriza pe infractor, va tăinui mijloacele sau instrumentele de săvârşire a infracţiunii, urmele acesteia sau obiectele dobândite pe cale criminală ori persoana care a promis din timp că va procura sau va vinde atare obiecte.Conform art.42 alin.6 CP, participanţii la infracţiune trebuie să întrunească semnele constitutive ale subiectului infracţiunii. Aceasta înseamnă că fiecare dintre participanţii la infracţiune trebuie să aibă vârsta prevăzută de legea penală, să fie persoane fizice şi responsabile.
1.3. Formulaţi condiţiile în care participanţii pot fi liberaţi de răspundere penală în legătură cu renunţarea de bună voie la săvîrşirea infracţiunii.
Prima varianta de R/S: nu a produs nici un rezultat- sa renunte definitiv,- - sa incerce sa opreasca pe ceilalti
A doua varianta de raspuns: Organizatorul si instigatorul infr.nu se supun raspunderii penale daca aceste pers.intro instiintare la timp a aranjamentelor de drept sau prin alte masuri intreprinse,au pretentionat ducerea de catre autor a infract.pina la
221
capat.Complicele infr.nu se supune raspunderii penale daca a intreprins toate masurile ce depindeau de el p-u a preintimpina comiterea infrac.
Subiectul II: Admisibilitatea probelor în procesul penal2.1.Definiţi conceptul de admisibilitate a probelor în procesul penal.
Prin intermediul admisibilităţii se asigură calitatea procesuală a probelor. Legea procesual-penală stabileşte, că probele admisibile sunt apreciate după pertinenţa, concludenţa şi utiltatea acestora. Proba trebuie să fie apreciată şi după veridicitatea ei. Veridicitatea, este însuşirea, caracterul a ceea ce este veridic, adică ceea ce este conform cu adevărul, adevărat, real. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o corespundere a datei de fapt examinată de către organul de urmărire sau instanţă cu realitatea pe care o probează această dată. Toate probele sunt apreciate din punctul de vedere al coroborării lor.
Aprecierea după intima convingere nu treuie confundată cu aprecierea arbitrată a judecătoruli. Convongerea intimă trebuie format din circumstanţe prezentate instanţei şi verificate în cadrul şedinţei de judecată. Datele luate din sursele care nu au fost examinate în cadrul şedinţei de udecată nu pot fi acceptate ca probe.
Convingerea intimă trebuie să se bazeze pe examinarea şi soluţionarea tuturor circumstanţelor existente ân cauză, Instanţa trebuie să soluţioneze cauza examinînd toate probele în ansamblu. Regulile de apreciere a probelor privind admisibilitatea, pertinenţa, concludenţa, utilitatea şi veridicitatea sunt aceleaşi la toate fazele procesului.
2.2.Analizaţi cazurile de neadmitere a probelor în procesul penal.Proba nu va fi admisă dacă va fi administrată de alte persone în afară de subiecţii
competenţi.Alt caz este mijlocul de probă cuvenit, spre exemplu o declaraţie nu va fi
recunoscută mijloc de probă dacă va fi depusă în afara procesului penal într – o discuţie. De asemeni nu poate fi înlocuit raportul de expertiză cu un act departamental sau cu o opinie a unui specialist.
Altă situaţie este respectarea procedurii cuvenite: se interzice de a audia în calitate de învinuit persoana faţă de care nu sa emis ordonanţă de punere sub învinuire şi căreia nu I sa înaintat acuzarea. De asemenea, se interzice de a audia în calitate de martor persoana care de fapt este bănuită. Interzicerea de a audia persoana bănuită sau învinuită fără a I se lămuri drepturile procesuale.
Proba se consideră inadmisibilă dacă este obţinută din altă probă cu încălcarea procedurii.
Deasemeni sunt inadmisibile probele care conţin date de provinienţă necunoscute, unde nu se poate verifica autenticitatea lor.
2.3.Estimaţi oportunitatea excluderii probelor derivate obţinute cu încălcarea procedurii (fructul pomului otrăvit).
În carte aşa scrie: aceasta este a 4-a regulă care asigură admisibilitatea probelor, regula privind fructul pomului otrăvit . proba se consideră inadmisibilă dacă este obţinută din altă probă cu încălcarea procedurii. Regula este utilizată în cele mai dese cazuri cînd este vorba de percheziţie şi ridicarea obiectelor.
222
Fiecare spune cît e de oportună excluderea.
Subiectul III: Constantinov a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de furt. Instanţa de
judecată, adoptând sentinţa de condamnare, s-a bazat pe declaraţiile martorilor Sîrbu şi Guzun care au declarat că au văzut cum Constantinov a ieşit cu televizorul din casa unde a avut loc sustragerea. După 10 luni Sîrbu şi Guzun s-au prezentat la procuror declarând că au depus declaraţii false împotriva lui Constantinov din cauza stării conflictuale existente între ei. Sîrbu şi Guzun au fost condamnaţi pentru depunerea cu bună ştiinţă a declaraţiilor mincinoase.
Indicaţi: 1) care acţiuni trebuie să le întreprindă procurorul; 2) în ce condiţii poate fi revizuită cauza penală în privinţa lui Constantinov.
1. Răspuns: procuroruL din oficiu trebuie să iniţieze revizuirea procesului penal, prin ordonanţă de deschidere a procesului de revizuire, sau dea însărcinare ofiţerului de urmărire penală, a efectua acţiuni de urmărire penală penru a dovedi nevinovăţia celui condamnat – a lui Constantinoc în cazul dat. După terminarea cercetrilor, procurorul înaintează în judecată materialele, împreună cu conclizile sale, instanţei de judecată care a judecat cauza în fond.
2. Cauza lui Constantinov poate fi revizuită în următoarele condiţii: Revizuirea poate fi cerută în cazurile în care:
1) s-a stabilit, prin hotărîre irevocabilă, că martorul a făcut cu bună ştiinţă declaraţii mincinoase sau expertul a prezentat cu bună ştiinţă concluzii false, sau că corpuri delicte, procese-verbale privind acţiunile de urmărire penală sau judecătoreşti ori alte documente sînt false, sau că a fost făcută intenţionat o traducere greşită, ceea ce a avut ca urmare adoptarea unei hotărîri neîntemeiate sau contrare legii;2) s-a stabilit, prin hotărîre rămasă definitivă, că judecătorii şi procurorii au comis, în cursul judecării acestei cauze, abuzuri ce constituie infracţiuni; 3) s-a stabilit, prin hotărîre rămasă definitivă, că persoanele care au efectuat urmărirea penală în cauză au săvîrşit abuzuri, ce constituie infracţiuni, care au dus la pronunţarea unei hotărîri neîntemeiate sau contrare legii; 4) s-au stabilit alte circumstanţe de care nu avea cunoştinţă instanţa atunci cînd a dat hotărîrea şi care, ele însele sau împreună cu circumstanţele stabilite anterior, dovedesc nevinovăţia celui condamnat sau că acesta a săvîrşit o infracţiune mai puţin gravă sau mai gravă decît acea pentru care a fost condamnat, sau dovedesc vinovăţia celui achitat sau a persoanei cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal; 5) două sau mai multe hotărîri judecătoreşti irevocabile nu se pot concilia.
Din condiţiile subiectului se vede, că aceste condiţii referitor la cazul lui Constantinov există şi se va acţiona conform art. 458 al CPP
Test 16Subiectul I: Violarea de domiciliu
1.1.Identificaţi cazurile cînd pătrunderea sau rămînerea în domiciliul unei persoane, fără consimţămîntul acesteia, nu este considerată ilegală.
223
- pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărîri judecătoreşti- pentru înlăturarea unei primejdii care ameninţă viaţa, integritatea fizică sau bunurile
unei persoane- pentru prevenirea răspîndirii unei epidemii
1.2.Determinaţi şapte deosebiri dintre infracţiunea de violare de domiciliu şi furtul săvîrşit prin pătrundere în locuinţă.
- Violarea de domiciliu atentează asupra relaţiilor sociale privitoare la realizarea dreptului la inviolabilitatea domiciliului, iar la furt Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea relaţiilor patrimoniale, în cazul furtului săvîrşit prin pătrunderea în locuinţă sunt vătămate în mod adiacent relaţiile sociale cu prvire la inviolabilitatea domiciliului;
- Violarea de domiciliu face parte din capitolul INFRACŢIUNI CONTRA DREPTURILOR POLITICE, DE MUNCĂ ŞI ALTOR DREPTURI CONSTITUŢIONALE ALE CETĂŢENILOR, iar furtul face parte din capitolul: Infracţiuni contra patrimoniului.
-1)Obiectul juridic generic:violul de domiciliu la capit.infract.contra drepturilor politice,de munca,si altor drepturi constitutionale ale cetat., furtul la capit.Infractiuni contra patrimoniului
2)Obiectul juridic special:furt-relatiile sociale cu privire la posesia bunurilor mobile,viol de domiciliu –incalcarea unui drept garantat.
3)locul savarsirii infractiunii4)scopul,motivul-viol de domiciliu din razbunare, dar mai fregvent interesul
material5)momentul de consumare-viol de domiciliu –patrunderea si raminerea ilegala in
domiciliu, furt-posibilitatea faptuitorului de a dispune de bunurile altei pers.6)infractiune formala –violul de domiciliu,infractiune materiala-furtul7)virsta raspunderii penale:furt-14ani,viol de domiciliu-16ani.
1.3.Argumentaţi dacă este oportun ca răspunderea pentru percheziţiile şi cercetările ilegale să fie prevăzută în art. 179 CP RM, sau în Capitolul XIV „Infracţiuni contra justiţiei” din Partea Specială a Codului penal.
Consider oprotun că răspunderea pentru percheziţiile, cercetările ilegale să fie prevăzute în art. 179 CP, deoarece obiectului juridic generic îl constituie infracţiunile contra drepturilor politice, de muncă etc, altor drepturi constituţionale. Conform art. 29 al Constituţiei RM, care prevede dreptul la inviolabilitatea domiciliului, percheziţiile şi cercetările ilegale atentează la aceste drepturi. Necătînd la faptul că aceste infracţiuni procesuale pot fi considerate la momentul pătrunderii în domiciliul ca ilegale, (delict flagrant) ele pot fi timp de 24 de ore de la terminarea acţiunilor date, prezentate ca probe instanţei de judecată materialele respective pentru controlul legalităţii acestor acţiuni. Din aceste motive consider că răspunderea pentru acţiunile date nu este oportună de a fi stabilită în capitolul infracţiuni contra justiţiei deoarece ele ulterior pot avea suport juridic.
Subiectul II: Termenele în procesul penal224
2.1. Definiţi termenele în procesul penal.Termenele în procesul penal – sunt intervalele de timp în cadrul cărora sau după
expirarea cărora pot fi efectuate acţiuni procesuale.Termenul operează asupra unui drept, a unei facilităţi sau indatoriri a subiecţilor
procesuali, pe care aceştea le au în desfăşurarea procesului penal. Conform CPP, în cazul, în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual şi nulitatea actului efectuat peste termen.
Dacă o măsură procesuală nu poate fi luată decît pe un termen prevăzut de lege, expirarea lui impune încetarea efectului acestei măsuri.
Daca legea nu prevede durata unei măsuri, aceasta se menţine în procesul penal pînă cînd nu apar temeiuri de revocare, ridicare sau anulare a acestei măsuri.
Termenele procedurale au două scopiuri: de a promova princpiul operativităţii în procesul penal şi de a asigura o anumită durată minimă necesară pentru ca activitatea procesuală să se poată desfăşura în bune condiţii.
2.2. Clasificaţi termenele în procesul penal.Termenele fixate în lege se numesc termene legale, iar cele fixate de organe
(urmărire penală, procuror...) se numesc termene judiciare.În raport cu efectele pe care le produc, termenele se împart în dilatorii, peremptorii
şi orînduitorii.Dilatorii (care amînă) sunt acele termene, înăuntrul cărora este oprită îndeplinirea
anumitor activităţi procesuale. Acest termen este un impediment pentru efectuarea unui act sau pentru îndeplinirea unei activităţi procesuale înăuntrul lui, respectiv înainte de expirarea lui. El amînă efectuarea actului pînă la expirarea termenului. În aşa mod termenele dilatorii au menirea de a asigura părţii timp suficient pentru o anumite activitate procesuală prin oprirea organelor judiciare sau celelalte părţi de a îndeplini înăuntriul lor anumite acte. Termenele dilatorii se mai numesc prohibitive, deoarece ele sunt ca obstacole în calea îndeplinirii unor acte procesualesau procedurale (spre exemplu: termenul de 1 an, după care procurorul înaintează demers judecătorului de instrucţiune cu propunerea de a libera persoana de răspundere penală).
Termenele peremptorii (anulator,definit, hotărîtor) sunt acele, în năuntrul duratei cărora trebuie să fie îndeplinit sau efectuat un act. Termenul peremptoriu obligă la îndeplinirea unor acte mai înainte de expirarea lui. Neîndeplinirea actului înăuntrul termenului prevăzut de lege conduce la decăderea din exerciţiul dreptului (adica nu mai ai dreptul). Din această cauză, termenele premptorii se mai numesc imperative. Spre exemplu premptorii sunt termenele de 3,5,10,15 zile sau două luni de atacare cu recurs, 15 zile al atacării cu apel a duratei măsurilor procesuale de constrîngere, durata sechestrării corespondenţei, sau durata inetrceptării comunicărilor.
Termenele orînduitorii (de recomandare) sunt acelea, care fixază o perioadă înăuntrul căreia se recomandă să fie efectuat un act procesual sau procedural determinat. Termenul orîndiuitor, în caz de neobservare, nu atrage sancţiuni procedurale, dar poate atrage sancţiuni disciplinare pentru personalul oficial, cînd se constată neglijenţă.
225
Orînduitorii sunt termenele: 24 ore pentru confirmarea pornirii urmăririi penale, 48 de ore pentru înaintarea acuzării, 3-10 zile pentru întocmirea rechizitoriului....
După modelul de exprimare sunt termene de determinare relativă („imediat”, „fără întîrziere”, „rezonabil”, „de urgenţă”), prin aceste termene se impune accelerarea ritmului procesual şi de determinare absolută.
Termenele de determinare absolută sunt termene cu indicaţii cronometrice (ore, zile, luni sau ani) ori determinate prin anumite formule cum sunt: „pînă la terminarea urmăririi penale”, „de la pornirea procesului penal pînă la terminarea cercetării judecătoreşti”, „pînă la începerea cercetării judecătoreşti”.
După interesul ocrotit şi finalitatea pentru care au fost impuse termenele pot fi substanţiale şi procedurale.
Termenele procedurale sunt impuse de interese pur procedurale, iar cele substanţiale (materiale) privesc protejarea unor drepturi sau interese extraprocesuale, în situaţiile care atrag restrîngerea sau privarea de acele drepturi ori îngrădirea unor interese (termenele prescripţiei tragerii la răspundere penală; termenele liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen; termenele prescripţiei executării sentinţei de condamnare; termenele măsurilor preventive, termenul reţinerii).
2.3.Apreciaţi importanţa diferitor metode de calculare a termenelor în procesul penal.
Este evident că fiecare metodă de calculare a termenilor în procesul penal au o importanţă majoră, deoarece încălcarea acestora în multe cazuri ar duce la urmări imprevizibile.
Articolul 231.Calcularea termenelor procedurale1. După durata termenelor procedurale se clasifică în termene pe ore, zile, luni
şi ani (excepţie fiind reglementările prevăzute de articolele 433, 447 care stabilesc luările de cuvînt pentru argumentarea recursului pe o durată ce nu poate depăşi 30 de minute).
2. Prin instituirea termenelor de 2, 3, 4, 6, 8, 12, 48 şi 72 de ore se impune o soluţionare rapidă a diferitor chestiuni procesuale sau o durată scurtă de timp a unor măsuri şi acţiuni procesuale. Termenele pe ore sînt prevăzute în articolele 11, 12, 63, 64, 66, 107, 119, 125, 135, 136, 165, 166, 167, 170, 173, 273, 274, 279, 282, 295, 299, 301, 305, 309, 311, 336, 431, 446, 479, 515, 518 ale Prezentului Cod.
3. Termenele de 3, 5, 10, 15, 18, 30, 40, 45 zile sînt stabilite, de regulă, pentru atacarea unor hotărîri procesuale, durata unor măsuri procesuale precum şi pentru soluţionarea multiplelor chestiuni de procedură. Termene pe zile sînt prevăzute de articolele 58, 63, 70, 135, 151, 172, 178, 186, 187, 209, 236, 258, 265, 271, 290, 296, 302, 307, 311, 312, 313, 322, 322, 329, 336, 338, 344, 345, 353, 378, 383, 399, 402, 403, 404, 405, 412, 418, 439, 445, 446, 468, 472, 487, 517, 518, 539, 543, 547, 549 ale prezentului Cod.
4. Termenele de 1, 2, 3, 4, 6, 12 luni sînt prevăzute de articolele 63, 135, 186, 210, 326, 327, 329, 422, 431, 454, 501 ale prezentului Cod.
5. Termenele de un an sînt prevăzute de articolele 287, 454, 459, 525 ale prezentului Cod.
6. Oricare termen are un moment iniţial de începere indicat în actul care a provocat curgerea. În actele procedurale (proces-verbal, ordonanţă, încheiere,
226
rechizitoriu, sentinţă, decizie) se indică ora, ziua, luna şi anul de la care începe să curgă anumite termene procedurale. Pentru cazuri expres arătate în lege se indică un alt moment iniţial de la care începe să curgă termenul (de exemplu “din momentul privării de liberate” art.166; “din momentul primirii” art.209, “de la intrarea în vigoare” art.210; “din momentul anunţării” art.70; “de la înmînarea copiei” art.402; “de la data începerii executării” art.404).
7. Aliniatul 3 al articolului comentat prevede sistemul pe unităţi libere pentru calcularea termenelor procedurale pe ore şi pe zile.
Sistemul de calcul pe unităţi libere (ore sau zile libere constă în aceea că nu se socoteşte ora sau ziua la care începe să curgă termenul şi nici ora sau ziua în care se împlineşte. Sistemul exclusiv sau al unităţilor libere de calculare este benefic pentru participanţii la proces prin faptul că prima şi ultima oră (zi) a termenului nu se cuprind în durata stabilită şi deci trebuie adăugate separat începutul şi sfîrşitul numărului de ore (zile) prevăzute de lege. De exemplu, un termen de 24 de ore care începe luni la ora 8 şi 30 minute se împlineşte marţi la ora 1000; un termen de 48 de ore care începe luni la ora 16 şi 40 minute se împlineşte miercuri la ora 1800; un termen de 3 zile care începe vineri se împlineşte marţi. Termenul pe zile se împlineşte în ziua respectivă la orele 2400.
8. Excepţia de la acest mod de calculare a termenelor pe ore şi zile sînt reglementările următoare:
a. “imediat, dar nu mai tîrziu de 24 de ore, art.12, 125, 135, 205, 279”;b. “imediat dar nu mai tîrziu de 4 ore, art.305”;c. “imediat dar nu mai tîrziu de 3 zile, art.151, 246, 271”;d. “imediat dar nu mai tîrziu de 5 zile, art.265”;e. reglementările privind durata reţinerii şi alte termene privind reţinerea art.165,
166, 167, 170, 72;f. reglementările arătate la articolul 233.La aceste cazuri este aplicabil sistemul inclusiv, adică prima şi ultima oră sau zi a
termenului se cuprind în acesta şi deci intră în calcul.9. Aliniatul 4 al articolului comentat prevede sistemul calendaristic la calcularea
termenelor exprimate în luni sau ani. Astfel termenul de o lună început la 12 februarie expiră la 12 martie, termenul de un an care începe la 20 noiembrie 2003 expiră la 20 noiembrie 2004, termenul de 3 luni care începe la 30 noiembrie expiră la 28 (29) februarie, un termen de 2 luni început la 31 iulie expiră la 30 septembrie. Prin urmare pentru calcularea termenelor în luni sau ani este aplicabil sistemul inclusiv, prima şi ultima zi a lunii şi anului intră în calcul.
10. Sistemul calendaristic de calcul a termenelor pe luni, unde un termen de o lună poate avea 29, 30, 31 de zile nu este aplicabil la termenul ţineri persoanei în stare de arest şi prelungirea lui prevăzut de articolul 186. În cazul dat fiecare lună are 30 de zile.
11. Aliniatul 5 al articolului comentat prevede posibilitatea prorogării termenelor pe zile, luni şi ani determinate de ultima zi nelucrătoare a acestora. Zilele nelucrătoare din interiorul termenului nu influenţează asupra modului de calculare. Aceste dispoziţii nu sînt aplicabile la calcularea termenului pe ore a reţinerii şi a termenului pe zile (luni) a arestării preventive.
Subiectul III: 227
În cadrul urmăririi penale privind evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, ofiţerul de urmărire penală a dispus efectuarea unei expertize judiciar-contabile. In schimbul unei sume de bani, expertul Lefter a denaturat datele investigaţiei întreprinse de el, asigurînd-o pe soţia învinuitului, care i-a dat banii, că acum din concluziile expertizei va rezulta că suma impozitului care trebuia să fie plătit nu depăşeşte 2500 unităţi convenţionale.
Calificaţi fapta lui Lefter. Argumentaţi răspunsul.Răspuns: Articolul 312. Declaraţia mincinoasă, concluzia falsă sau
traducerea incorectă (1) Prezentarea, cu bună-ştiinţă, a declaraţiei mincinoase de către martor sau partea vătămată, a concluziei false de către specialist sau expert, a traducerii sau a interpretării incorecte de către traducător sau înterpret, dacă această acţiune a fost săvîrşită în cadrul urmăririi penale sau judecării cauzei,(2) Aceleaşi acţiuni: b) săvîrşite din interes material;
Test 14
Subiectul I: Încălcarea regulilor de protecţie a muncii1.1.Identificaţi toate categoriile de victime ale infracţiunii de încălcare a regulilor
de protecţie a muncii (art.183 CP RM).Salariaţii, studenţii şi elevii care fac practica de producţie, militarii antrenaţi să
muncească la întreprinderi, persoane care îşi ispăşesc pedeapsa conform sentinţei instanţei judecătoreşti în perioda de lucru la întreprinderile penitenciarilor sau la întreprinderile stabilite de organele care răspund de executarea sentinţelor, executanţilor unor altor tipuri de activitate, organizate în interesul societăţii şi al statului.
1.2. Argumentaţi care este soluţia de calificare corectă în cazul în care încălcarea regulilor de protecţie a muncii a provocat din imprudenţă decesul victimei:
1) art.149 CP RM; 2) alin.(2) art.183 CP RM; 3) art.149 şi alin.(2) art.183 CP RM.
Soluţia corectă este alin 2 art183 din motiv că pentru survenirea răspunderii penale pentru încălcarea regulilor de protecţie a muncii care a provocat din imprudenţă decesul victimei este nevoie de calitatea subiectului care trebuie să aibă calitatea specială de persoană cu funcţie de răspundere care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală. Pe cînd la art149 nu este nevoie de aşa calitate. Califarea suplimentară nu este necesară.
1.3. Argumentaţi dacă este sau nu încălcat vreun principiu al dreptului penal, luînd în consideraţie prezenţa în art.183 CP RM a sintagmei „alte urmări grave”.
228
Totuşi, expresia „alte urmări grave”, folosită pentru a descrie comportamentul incriminat, trebuie exclusă din acest capitol. Nu mai este necesar de a reaminti pericolul pe care îl prezintă această expresie imprecisă pentru principiul legalităţii şi al previzibilităţii.
Subiectul II: Corectarea erorilor materiale şi înlăturarea omisiunilor vădite în actele procedurale
2.1. Definiţi erorile materiale şi omisiunile vădite din actele procedurale.Erori materiale se consideră greşelile privind scrierea numelor, trecerea greşită a
unei cifre, etc cu excepţia erorilor de conţinut. Erorile materiale trebuie să fie evidente. Instanţa de judecată este în drept să corecteze greşelile comise la scrierea numelui, penumelui şi altor date biografice ale condamnatului, de asemenea greşelile în scris şi aritmetice, precum şi să corecteze tipul coloniei de corectare prin muncă a persoanelor care au fost condamnate la privaţiune de libertate, dacă în sentinţ a fost indicat incomplet sau a fost numit ca un sinonim prevăzut de lege.
Omisiunea vădită se deosebeşte de eroarea materială, deoarece nu presupune consemnarea greşită a unor date în cuprinsul actului procedural, dar absenţa unor menţiuni pe care trebuie să le cuprindă actul procedural în mod obligatoriu, menţiuni care privesc soluţionarea de către organul judiciar a unor aspecte legate de rezolvarea cauzei.
2.2. Comparaţi erorile materiale cu alte erori din actele procedurale.Aestea 2 numa sunt comparaile
2.3. Apreciaţi eficienţa procedurii corectării erorilor materiale şi omisiunilor vădite.
Conform CPP, erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se corectează de însuşi organul de urmărire penală, de judecătorul de instrucţie sau de instanţa de judecată care a întocmit actul, la cerea celui interesat sau din oficiu.Corectarea erorilor materiale se face atunci cînd aceste erori apar cu ocazia redactării unor acte procedurale. Astfel prezentul Cod prevede redactarea procesului verbal al şedinţei de judecată conform articolului 336 aliniatul 4 şi redactarea hotărîrilor judecătoreşti (sentinţe, decizii, hotărîri) conform articolului 343.
Despre corectarea efectuată organul de urmărire penală întocmeşte un proces-verbal, iar judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată – o încheiere.
Înlăturarea omisiunilor vădite se face la cerere sau cu ocazia înmănării actului procedural redactat ori din oficiu de către instanţa de judec.
Por fi înlăturate următoarele omisiuni:- anularea măsurii preventive cînd condamnatul a fost achitat sau eliberat de
pedeapsă- anularea măsurii de asigurare a acţiunii civile sau a confiscării averii, dacă în
cadrul pronunţării sentinţei de achitare sau în cazul neadmiterii acţiunii civile ori neaplicării acestei măsuri nu au fost anulate
- includerea detenţiei preventive în termenul de ispăşire a pedepsei- soluţionarea chestiunilor cu privire la corpurile delicte etc.
229
Înlăturarea omisiunilor vădite de către procuror se face prin întocmirea unui proces-verbal, iar de către instanţa de judecată prin încheiere, care se anexează la hotărîrile respective, fiind înmînată copia şi părţilor interesate.
Subiectul III: Vlad Chirtoacă s-a adresat la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi
Corupţiei cu o plângere referitor la săvârşirea infracţiunii de furt. Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, verificându-şi competenţa, refuză în primirea plângerii şi propune d-lui Chirtoacă să se adreseze cu plângerea organului de urmărire penală a MAI. Daţi aprecierea acţiunilor Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei în condiţiile parvenirii unei sesizări privind săvârşirea unei infracţiuni.
Indicaţi acţiunile pe care trebuia eventual să le efectueze CCCEC.1. Răspuns:Conform art.271 al.1 CPP-organul de UP sesizat in modul prevazut de
art.262 CPP despre savarsirea unei infr. Prin plangere, denunt…este obligat sa-si verifice competenta.Conform art.271 al.2 CPP-daca organul de UP constata ca nu este competent de a efectua UP, imediat dar nu mai tarziu de 3 zile trimite cauza an procurorului care exercita conducerea UPenale pentru a transmite organului copetent. CCCEC-trebuia sa primeasca de la V.Chirtoaca plangerea referitor la savarsirea unui furt,sa inregistreze cauza sa ea lamurire si in timp de cel mult 3 zile sa remita cererea si lamurirea procurorului care conduce UP pentru a transmite organului competent.
Test 13
Subiectul I: Obiectul infracţiunii1.1.Definiţi noţiunea şi importanţa obiectului infracţiunii.
Obiectul infracţiunii îl formează valorile sociale şi relaţiile sociale create în jurul acestei valori care sunt prejudiciate ori vătămate prin fapta infracţională.
Deci, obiectul infracţiunii reprezintă o condiţie necesră pentru existenţa faptei infracţionale.
Obiectul infracţiunii determină necesitatea incriminării şi gravitatea abstractă a infracţiunii, care este în funcţie de importanţa valorii sociale vătămate sau periclitate.
Aşadar, obiectul infracţiunii determină şi gravitatea pedepsei aplicate pentru fapta incriminată, prin care se va putea preîntîmpina săvîrşirea de noi fapte.
Deci specificăm că obiectul infracţiunii trebuie reflectat în mod necesar în orice conţinut de incriminare.
1.2.Analizaţi felurile obiectului infracţiunii. Autorii autohtoni consideră că aşezarea obiectului infracţiunii pe categorii trebuie
făcută după următoarele criterii:- după natura acestora:
obiectul juridic, sau obiectul propriu – zis al infracţiunii, îl constituie valoarea socială, împotriva căreia se îndreaptă acţiunea sau omisiunea incriminată, şi relaţiile sociale corespunzătoare acesteia.
230
Obiectul material al infracţiunii constă în entitatea materială asupra căreia se îndreaptă influenţarea nemijlocită infracţională, prin al cărei intermediu se aduce atingere obiectului juridic al infracţiunii. - după ierarhizarea valorilor sociale care fac obiectul infracţiunii:
prin obiect juridic general al infracţiunii înţelegem ansamblul relaţiilor sociale privitoare la ordinea de drept, adică privitoare la totalitatea valorilor sociale apărate de legea penală împotriva infracţiunilor. ..art 2 cod pen-legea pena para persoana,drepturile si libert acesteia, proprietatea, mediul inconjurator, orinduirea constitutionala, suveranitatea, independenta si integrit terit a \rm, pacea si securit omenirii, precum si intreaga ordine de drept.
Noţiunea obiectul juridic generic al infracţiunii desemnează un grup de valori sociale deaceeaş natură şi de relaţii sociale create în jurul acestor valori şi datorită lor vătămate sau lezate de către un grup de infracţiuni, sistematizarea in capitole se face dupa ob juridic generic, adica dupa valoarea sociala fundam si dupa relatiile sociale corespunzatoarea acesteia. De ex infractiuni contra patrimoniului-furt, jaf, tilharie, escrocherie ,pungasie, etc.
Obiectul juridic special al infracţiunii serveşte la determinarea individualităţii unei infracţiuni în cadrul unui grup de infracţiuni de acelaş gen.,este valoarea concreta la care s-a atentat prin infractiune.- după numărul obiectelor infracţiunii:
regula o constituie obiectul simplu sau unic al infracţiunii, pentru că cele mai multe infracţiuni au ca obiect o singură valoare socială şi relaţiile sociale corespunzătoare acesteia. Adică obiectul juridic principal al infracţiunii îl formează relaţiile sociale referitoare la o anumită valoare socială individuală care sunt întotdeauna vătănate efectiv sau potenţial, prin săvîrşirea unei anumite infracţiuni, pentru care fapt sunt puse în mod special de legiuitor sub protecţia legii penale prin incriminarea infracţiunii respective.
Există însă şi infracţiuni cu pluralitate de obiecte (complexe), aşa cum sunt infracţiunile complexe şi infracţiunile cu obiect juridic multiplu necomplex la care obiectul apărării penale este complex, fiind alcătuit din 2 sau mai multe valori sociale fiecare cu relaţiile sociale aferente. Ex: tîlhărie+aplicarea violenţei...
1.3.Argumentaţi diferenţa dintre obiectul infracţiunii şi obiectul dreptului penal. Obiectul dreptului penal îl constiutie o categorie aparte de relaţii sociale numite
relaţii juridice penale. Aceste relaţii iau naştere între membrii societăţii şi stat prin intermediul organelor juridice din necesitatea apărării valorilor esenţiale ale societăţii şi a dezvoltării lor în deplină securitate.
Unii autori consideră că obiectul drept penal îl constituie relaţiile sociale care apar între societate şi membrii săi din momentul intrării în vigoare a normelor penale.
Pe cînd aţii consideră că obiectul dr penal îl formează relaţiile sociale care apar ca urmare a săvîrşirii infracţiunii, fapt care provoacă tragerea la răspunderea penală şi pedepsirea infractorului.
Obiectul infracţiunii îl formează valorile sociale şi relaţiile sociale create în jurul acestei valori care sunt prejudiciate ori vătămate prin fapta prejudiciabilă.
231
Subiectul II: Probele2.1.Definiţi probele.
În activitatea de stabilre a adevărului, elementele care duc la realizarea cunoaşterii sunt dovezile, aceste în procesul penal numindu-se probe.
Probele – sunt elementele de fapt dobîndite în modul stabilit de cPP , care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei infracţiunii, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăţiei, la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluţionare a cauzei.
Nici o probă nua are putere probantă dinainte stabilită. Probele se apreciază la libera convingere a judecătorului şi a persoanei care a petrecut urmărirea penală, convingere formată în urma cercetării probelor administrate.
2.2.Cla sificaţi probele în procesul penal, probele pot fi clasificate după caracterul lor, după izvoarele din către organul care
provin şi după legătura cu obiectul probaţiunii.După caracter, probele pot fi clasificate în probe în acuzare şi probe în apărare.Probele în acuzare sunt acelea, prin care se face dovada vinovăţiei învinuitului sau
inculpatului, sau a unui element care contribuie la stabilirea vinovăţiei acestuia. Probele în acuzare dovedesc şi existenţa unor circumstanţe agravante. Probele în acuzare în totalitatea lor, servesc la susţinerea învinuirii.
Probele în apărare au sarcina de a constata inexistenţa infracţiunii, dovedirea nevinovăţiei inculpatului, o vină mai redusă, o circumstanţă atenuantă. Probele de apărare, ca şi cele de acuzare trebuie administate de către oeganul de urmărire panlă din oficiu sau de către instanţă la cererea părţilor.
După sursa lor, probele pot fi divizate în probele imediate şi probe mediate.Probele imediate, numite şi mijlocite sau prmare, sunt obţinute din sursele
originale: declaraţia unui martor ocular, conţinutul procesului-verbal de examinare a corpurilor delicte, originalul unui înscris etc.
Peobele mediate, numite şi mijlocite sau secundare, sunt obţinute dintr-o altă sursă decît cea originală: declaraţia unui marto care a auzit despre unele împrejurări importante în cauză.
După legătura cu obiectul probaţiunii, probele se împart în probe directe şi probe indirecte.
Probele directe dovedesc în mod direct actul principal care formează obiectul cauzei penale.
Probele indirecte nu pot dovedi vinovăţia sau nevinovăţia, dar reprezintă anumite împrejrări cu ajutorul cărora se poate conchide aupra actului principal.
În literatură, de asemenea se mai întîlnesc şi alte criterii de clasificare a probelor: principale, secundare şi incidentale.
Probele principale se referă la existenţa faptului, iar cele secundare la împrejurările de natură de a agrava sau de a aatenua vinovăţia inculpatului. Probele incidentale servesc la dovedirea unor excepţii ridicate pe parcursul cauzei (temeinicia motivelor recuzării).
2.3.Apreciaţi forţa probantă a probelor indirecte în procesul penal.
232
Consider că forţa probantă a probelor indirecte în procesul penal este la fel ca şi celelalte, deoarece acestea la un poment pot deveni şi directe, de aceea, atitudinea fţă de ele trebuie să fie aceiaşi. Sppre exemplu, amprentele degetale depistate la faţa locului comiterii omorului vorbesc direct despre faptul, că persoana a fost în acest loc, iar indirect, că posibil persoana a comis infracţiunea. Probaţiunea cu ajutorul probelor indirecte este un proces multilateal – la comiterea omorului, în totalitatea probelor indirecte sunt incluse date cu privire la comportamentul făptuitorului şi al victimei, relaţiile dintre ele, mijloacele şi uneltele infracţiunii, caracterul rănilr, etc. Fiecare dintre aceste fapte, la rîndul lor, pot fi constatate cu ajutorul altor probe indirecte.
Subiectul III: Timp de trei ani, M.L. păstra într-o ladă din subsolul casei o armă de vînătoare cu
ţeava lisă şi o carabină cu ţeava ghintuită. Nepotul lui M.L., în vîrstă de 14 ani, a găsit cele două arme, luînd cu sine carabina. În timp ce se juca cu fratele său mai mic, l-a împuşcat din întîmplare, provocîndu-i o vătămare gravă periculoasă pentru viaţă.
Calificaţi faptele persoanelor pe care le consideraţi vinovate. Se va schimba oare calificarea, dacă se va constata că M.L. pregătise armele pentru a le preda inspectorului de sector din localitate? Argumentaţi răspunsul.
1. Răspuns: acţiunile nepotului vor fi calificate conform art. 157– vătămarea gravă a integrităţii corporale din iprudenta, insa va vi absolvit deoarece nu are calitatea de subiect pentru asemenea componenta fiind 16 ani.
2. acţiunile lui ML vor fi calificate conform art. 290 al. 1(păstrarea ilegală a armei de foc) Calificarea în privinţa lui ML n se va schimba, deoarece faptul că el pregătise armele pentru predare benevolă, nu schimbă nimic. Numai la predarea de facto a armelor persoana se eliberează de răspunderea penală.
Test 12Subiectul I: Spălarea banilor1.1. Definiţi noţiunea „convertirea bunurilor”, utilizată la lit.a) alin.(1) art.243 CP
RM.convertirea sau transferul bunurilor de către persoana care ştie, trebuie să ştie, că
acestea constituie venituri ilicite, în scopul de a ascunde sau de a deghiza originea ilicită a bunurilor sau de a ajuta orice persoană, implicată în comiterea infracţiunii principale, de a se sustrage de la consecinţele juridice ale acestor acte;
1.2. Determinaţi cinci deosebiri dintre infracţiunea de spălare a banilor (art.243 CP RM) şi infracţiunea prevăzută la art.199 „Dobîndirea sau comercializarea bunurilor despre care se ştie că au fost obţinute pe cale criminală” din Codul penal.
a) Obiectul jur special:243 – îl reprezintă relaţiile sociale cu privire la sursa şi provenienţa licită, precum
şi circulaţia corectă în operaţiunile financiare a mijloacelor băneşti, a bunurilor sau a veniturilor pe cînd în cazul
233
199 – obiectul jur special al infracţiunii este un obiect jur multiplu. Astfel, Obiectul jur principal este format din relaţiile sociale cu privire la reîntoarcerea în masa patrimonială a abunurilor care au fost extrase pe cale înfracţională din cadrul acesteia. Obiectul jur secundar îl constituie relaţiile sociale cu privire la identificarea şi sancţionarea infracţiunilor.
b) Obiectul material:243 – Pe lîngă bunurile despre care se ştie că provin din săvîrşirea unei infracţiuni,
ca obiect material în cazul infracţ de la art. 243 pot apărea şi 1) documentele sau actele jur care atestă sursa şi provenienţa mijloacelor băneşti, a bunurilor sau a veniturilor obţinute ilicit în urma săvîrşirii infracţiunii; 2) documentele sau actele jur care conţin informaţia privind natura, originea, mişcarea, plasarea sau apartenentţa mijloacelor băneşti a bunurilor sau a veniturilor, despre care făptuitorul ştie că provin din activitate infracţională pe cînd în cazul infracţtiunii de la
199 – ca obiect material pot apărea numai bunurile care au o existenţă materială, sunt create prin munca omului, dispun de valoare materială şi cost determinat, fiind bunuri mobile şi străine pentru făptuitor, şi care au fost obţinute nemijlocit pe cale criminală, adică au fost obţinute de pe urma comiterii susragerii, şantajului etc.
c) Subiectul:243 – Subiectul infracţiunii poate fi atît 1)persoana fizică responsabilă care la
momentul comiterii infracţ a tins virsta de 16 ani_; 2) peroana jur care desfăşoară activitatea de întreprinzător. Pe cîn în cazul infracţ prevăz de art.
199 – ca subiect al infracţiunii poate apărea doar pers fizică responsabilă care la momentul săvîrşirii infracţiunii a împlinit vîrsta de 16 ani.
d) În cazul infracţiunii prevăzute la art. 243 sub noţiunea de bun folosit ca obiect material la sav infraţciunii in cauza se are in vedere un bun de orice natura, fie corporal sau incorporal, mobil sau imobil, precum şi actele jur sau documentele care atestă un titlu sau un drept asupra bunului. Asftel în cazul unui bun incorporal de ex a unui titlu de valoare nematerializat - în cadrul infracţiunii prevăz de art. 243 putem vorbi şi de existenţa unui obiect imaterial, pe cînd în cazul infracţiunii prevăz la art. 199 există numai obiectul material - bunurile care au o existenţă materială.
e) O altă deosebire constă în faptul ca în cazul infr prevăz de art. 199 bunurile care au fost obţinute nu nemijlocit pe cale criminală, ci contra mijloacelor băneşti obţinute pe cale criminală nu formează obiectul material al infracţiunii date, pe cînd în cazul infract prevăz de art. 243 bunurile careu au fost obţinute nu nemijlocit pe cale criminală ci contro mijll băneşti obţinute pe cale criminală formează obiectul material al infracţ prevăz la art. 243
1.3. Argumentaţi oportunitatea plasării normei cu privire la spălarea banilor fie în Capitolul X „Infracţiuni economice”, fie în Capitolul VI „Infracţiuni contra patrimoniului” din Partea Specială a Codului penal .
Consider că este oportun plasarea normei cu privire la spălarea banilor în Cap Infracţ Economice, deoarece această infracţiune se încadrează în categoria infracţinilor săvîrşite în sfera distribuirii bunurilor care este un tip special a infracţiunilor component al Cap Infracţiunilor Economice, şi nu putem afirma ca această infracţiune se săvîrşeşte contra patrimoniului.
234
Un alt argument în acest sens ar fi ca îl reprezintă relaţiile sociale cu privire la sursa şi provenienţa licită, precum şi circulaţia corectă în operaţiunile financiare a mijloacelor băneşti, a bunurilor sau a veniturilor pe cînd în cazul
Un alt argument consta în faptul ca ca obiect material al infracţiunii în cauză pot apăarea pe lîngă bunurile despre care se ştie că provin din săvîrşirea unei infracţiuni, ca obiect material în cazul infracţ de la art. 243 pot apărea şi 1) documentele sau actele jur care atestă sursa şi provenienţa mijloacelor băneşti, a bunurilor sau a veniturilor obţinute ilicit în urma săvîrşirii infracţiunii; 2) documentele sau actele jur care conţin informaţia privind natura, originea, mişcarea, plasarea sau apartenentţa mijloacelor băneşti a bunurilor sau a veniturilor, despre care făptuitorul ştie că provin din activitate infracţională.
O altă ideie ar fi ca în cazul art. 243 există obiectul imaterial al infracţiunii ex :titlurile de valoare, pe cînd în cazul infracţ contra patrimoniului există numai obiect material, astle ar fi o plasare incorectă, care nu ar cuprinde totaliatea aspectelor prevăz de art. 243. etc.
A doua varianta de R/S.Dupa parerea mea existenta infract.,,spalarea banilor,, in capit.10 este oportuna deoarece prin aceasta infr.se atenteaza la economia tarii la relatiile sociale economice si dupa care lezeaza relatiile sociale economice. Cit despre trecerea in capit.6 nu o consider oportuna deoarece an capit.6 sunt actiuni intreprinse asupra patrimoniului,uneori si cu aplicarea violentei iar spalarea de bani sunt actiuni de atribuire a unui aspect ilegal a mijloacelor banesti obtinute ilicit.
Subiectul II: Nulitatea actelor procedurale2.1. Caracterizaţi condiţiile generale ale nulităţii actelor procedurale.Nulitatea este o sancţiune procedurală, care intervine atunci, cînd un act procedural
s-a îndeplinit cu încălcarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege. Actul nul nu poate produce efectele actului valid, el este lipsit de forţa juridică.
Conform legislaţiei procesual penale încălcarea prevederilor legale, care reglementează desfăşurarea procesului penal, atrage după sine nulitatea actului procedural, numai în cazul, în care sa comis o încălcare a regulilor procesual-penale, încălcare care nu poate fi înlăturată altfel, decît prin anularea acestui act. Deci nu fiecare încălcare atrage după sine nulitatea actului, dar numai încălcările esenţiale. Nulitatea nu operează automat, prin simpla încalcare a legii, ea trebuie să fie invocată din oficiu, în cazurile pevăzute de CPP, sau de către părţile interesate în toate cazurile. Invocarea nulităţii se face de către cei interesaţi prin intermediul cererii, plîngerii sau căilor odinare şi extraordinare de atac, indicîndu-se o excepţie din nulitate. În căile de atac, nulitatea poate fi invocată ca motiv de apel, temei de recurs sau temei de recurs în anulare.
Actele procedurale atrag nulitatea lor la încălcarea prevederilor legale referitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecată, la participarea părţilor în cazurile obligatorii, la prezenţa interpretului, traducătorului, dacă sunt obligatorii potrivit legii.
235
Nulitatea acestor acte nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată la orice etapă a procesului de părţi şi se ia în considerare de instanţă, inclusiv din oficiu, dacă anularea ctului procedural este necesară pentru aflarea adevărului şi soluţionarea justă a cauzei.
2.2. Clasificaţi nulităţile în procesul penal.Nulităţile se clasifică în:1) nulităţi exprese şi nulităţi virtuale. Nulităţile exprse sunt preăzute de legislaţia
procesual-penală, iar cele virtuale decurg din reglementarea generală.2) nulităţi absolut şi nulităţi relative. Nulităţile absolute pot fi invocate oricînd, în tot
cursul procesului penal, chiar din oficiu, iar nulităţile relative pot fi invocate în timp util de către cel interesta, care trebuie să facă dovada unei vătămări;
3) nulităţi totale şi nulităţi parţiale, adica anularea priveşte întreg actul viciat sau numai o parte din acesta.s
2.3. Apreciaţi importanţa nulităţilor relative în procesul penal.Invocarea nulităţii relative se face prin voinţa părţilor. În acest caz, conform
principiului contradicţionalităţii procesului penal, părţile pot ridica excepţie de nulitate în cazul unor abateri sau pot accepta desfăşurarea procesului în continuare fără să contesteze neregularităţile în cauză. În cazul cînd partea invocă excepţia de nulitate relativă, instanţa de judecată este obligată să se pronunţe asupra acestei chestiuni.
Nulitatea relativă trebuie să fie invocată la o anumită etapă. Ea este restrînsă în anumite limite de timp şi anume:
a) în cursul efectuării acţiunii – cînd parteaeste prezentă sau la terminarea urmăririi penale cănd partea ia cunoştinţă de materialele dosarului.
b) în instanţa de judecată cînd partea a fost absentă la efectuarea acţiunii procesuale, precum şi a acţiunii procesuale din faza urmăririi penale, dacă na luat cunoştinţă de materialele cauzei, sau cînd proba este prezentată nemijlocit în instanţa de judecată.
Neinvocarea nulităţii relative în ermenul prevăzut de leg atrage tardivitatea exceţiei de nulitate şi acoperirea nulităţii,care nu mai poate fi cerută de partea interesată în altă etapă a procesului penal ori printr-un alt mijloc procesual.
Nulitatea relativă nu se invocă la direct la instanţa de apel sau derecurs, numai daă s-a produs după încheierea dezbaterilor judiciare la prima instanţă sau la instanţa de apel, după caz.
Cînd excepţia de nulitate relativă a fost incocată la prima instanţă ori la instanţa de apel şi a fost respinsă, sluţia poate fi atacată la instanţa ierarhic superioară (de apel sau recurs, după caz).
Subiectul III: Moaşa primind naşterea a scăpat jos copilul. Careva reguli sanitare ea nu a încălcat în timpul primirii naşterii. Copilul din cauza loviturii de podea a primit vătămări a integrităţii corporale care au atras după sine decesul.
În acţiunile moaşei se conţine o componenţă de infracţiune? Argumentaţi răspunsul.
236
Răspuns: Actiunile vor fi calificate in baza art 149 CP lipsire de viata din inprudenta.
Conform comentarului Codului Penal RM Lipsirea de viaţă din imprudenţă prin forma de neglijenţă se consideră fapta în care vinovatul nu a prevăzut posibilitatea survenirii morţii victimei ca rezultat al acţiunii sau inacţiunii sale, deşi trebuia s-o prevadă. Ceia ce explică şi fapta prevăzută în speţă.
Latura subiectivă a faptei date se manifestă în două forme: neglijenţă şi încredere exagerată în sine.
Test 11
Subiectul I: Componenţa infracţiunii1.1.Definiţi elementele şi semnele componenţei de infracţiune.
In Dr.penal se considera componenta a infractiunii totalitatea semneleor obiective si subiective , stabilite de Lpenala, ce califica o fapta prejudiciabila drept o infractiune concreta.Importanta componentei de infr.consta an urmatoarele: 1.componenta infr.reprezinta temeiul juridic al raportului penal2.compon.infr.reprezinta baza juridica p-u calificarea infr.3.compon.infr.constituie temeiul stabilirii de catre instanta judecatoreasca a tipului si termenul pedepsei penale.Componenta infr.constituie o garantie a drepturilor si libertatilor persoanei , contribuie la respectarea legalitatii si ordinii de drept in societate.Semnele componentei de infr.reprezinta o caracteristica concreta, legislativa a celor mai importante trasaturi ale infractiunii.Semnele componentei de infractiunii sunt trasaturile concrete, specifice, caracteristice elementelor.Reese ca celor 4 elemente ale componentei infr.le corespunde respectiv 4 grupuri de semne ce caracterizeaza aceste elemente: grupul de semne care caracterizeaza obiectul infr., grupul ce se refera la subiectul infr., grupurile privind particularitatile laturii obiective si a celei subiective.Semnele ce caracterizeaza obiectul si latura obiectiva a infr.si reflecta fenomene ale realitatii obiective poarta denumirea de semne obiective, iar semnele care se refera la caracterul subiectului si laturii subiective, rflectand particularitatile ale persoanei care a comis infr.sunt numite semne subiective.
1.2.Clasificaţi componenţele de infracţiuni.La baza clasificării sunt puse următoarele criterii:
După gradul prjudiciabil deosebim:- componenţa de bază care este formată dintr – un minimum de semne obiective şi
subiective stabilite de legea penală, care sunt necesare pentru existenţa unei anumite infracţiuni,de ex clonarea, rapirea unei persoane.
- Componenţa cu circumstanţe agravante este formată din componenţa de bază la care se adaugă anumite condiţii, împrejurări, circumstanţe agravante care se referă la latura obiectivă sau subiectivă, la obiectul ori subiectul infracţiunii.,de ex furtul calificat
- Componenţa cu circumstanţe atenuante este alcătuită din componenţa de bază, căreia i se ataşează o împrejurare atenuantă de natură să micşoreze gradul prejudiciabil al faptei.,de ex pruncuciderea
237
După modul de descriere se deosebesc componenţe simple, complexe şi alternative:- componenţa simplă include semnele specifice unei singure fapte, ce are la bază o
unică formă de vinovăţie, un obiect, o urmare prejudiciabilă.,de ex jaful primul al- Componenţa complexă conţine 2 sau mai multe fapte infracţionale, 2 obiecte asupra
cărora se atentează sau mai multe urmări prejudiciabile care trebuie realizate cumulativ.,de ex tilharia
- Componenţa alternativă constituie o modalitate a componenţelor complexe în care legiuitorul prevede drept infracţiune consumată săvîrşirea uneia dintre faptele prevăzute în dispoziţia normei penale., de ex producerea, pastrarea, falsificarea serviciilor periculoase pt viata sau sanat consum.,purtarea,pastrarea ilegala a armelor.
După specificul structurii se disting componenţe:- componenţele materiale sunt acelea în al căror conţinut legiuitorul descrie latura
obiectivă a infracţiunii nu numai prin intermediul acţiunii sau inacţiunii, ci şi apelînd la semnele ce caracterizează urmările prejudiciabile ale faptei date.omorul.furtul.
- Componenţele formale sunt acelea în al căror conţinut legiuitorul descrie latura obiectivă a infracţiunii limitîndu – se la un singur semn principal al ei.,huliganismul
- Componenţele formal – reduse constituie o modalitate a componenţelor formale şi se caracterizează prin faptul că legiuitorul a inclus în latura obiectivă a acestora nu numai descrierea faptei prejudiciabile, ci şi pericolul real de survenire a unor urmări prejudiciabile concrete, care, de fapt, nu constituie un semn obligatoriu al componenţei respective.,punerea in pericol de contaminarea cu maladia SIDA.
1.3.Decideţi asupra coraportului dintre infracţiune şi componenţa infracţiunii.Noţiunea de infracţiune, reglementată de legea penală şi aceea de componenţă a
infracţiunii, elaborată de ştiinţa dreptului penal şi legiferată pentru prima dată de noul cod penal al RM sunt strîns legate între ele, deoarece exprimă esenţa unuia şi aceluiaş fenomen, care este infracţiunea, dar ele nu sunt identice.
Noţiunea de infracţiune conţine o caracteristică social – politică a infracţiunii, indicînd trăsăturile ce ne permit să constatăm de ce anume o astfel de comportare a persoanei este prejudiciabilă pentru sociatate, adică infracţională, după care se poate delimita infracţiunea de alte încălcări de lege.
Componenţa infracţiunii este o noţiune juridică ce se conţine în dispoziţia unei norme concrete a părţii speciale a codului penal şi care caracterizează nu o infracţiune concretă, ci o infracţiune de un anumit tip sau gen prin intermediul descrierii semnelor principale ale acesteia.
Deci fiecare componenţă de infracţiune conţine descrierea semnelor principale caracteristice infracţiunilor de un anumit tip.
Dacă analizăm o faptă prejudiciabilă săvîrşită în realitatea obiectivă şi componenţa infracţiunii ce o caracterizează ca atare, observăm cu uşurinţă că numărul semnelor prevăzute în componenţa infracţiunii este mult mai mic în raport cu numărul semnelor ce caracterizează infracţiunea ca o faptă a realităţii, întrucît orice componenţă a infracţiunii conţine numai semnele principale ale unui anumit tip de infracţiune.
238
În literatura de specialitate se întîlnesc afirmaţii potrivit cărora componenţa infracţiunii nu este altceva decît fapta prejudiciabilă reală. Nu putem fi de acord cu asemenea concepţii, întrucît în asemenea situaţii nu se face o diferenţiere totală dintre fapta prejudiciabilă concretă şi componenţa infracţiunii ce serveşte ca model legislativ al diferitelor tipuri de infracţiuni.
Componenta de infr.este neconceputa fara Lpenala. Ea neputand exista nici an afara faptei reale prejudiciabile , adica a infr.Componenta infr. Constituie un model legislativ al anumitor modalitati de infr.deoarece ea include cele mai esentiale mai necesare si mai tipice semne ale infr.Temeiul real al raspunderii pen.il constituie fapta prejudiciabila savarsita iar componenta infr.stipulata in Lpenala reprezinta temeiul juridic al raspunderii penale.
Subiectul II: Efectele apelului penal2.1. Descrieţi efectele apelului. Apelul are mai multe efecte şi anume: efectul suspensiv, efectul devolutiv, efectul extensiv şi neagravarea situaţiei în propriul apel.
Declararea apelului are ca efect imediat suspendarea executării hotărîrii pronunţate de prima instanţă şi suspendarea continuă pe întreg procesul judecării apelului. Apelul declarat în termen este suspensiv de executare atît în ceea ce priveşte latura penală cît şi cea civilă, dacă legea nu prevede astfel. Efectul suspensiv al apelului poate fi total atunci cînd sentinţa este atacată integral şi parţial; atunci cînd vizează ori numai latura penală, ori numai latura civilă. Apelul are efect suspensiv numai în cazul cînd a fost declarat în termen, iar în cazul declarat după expirarea termenului, atunci el are efect suspensiv numai dacă a fost recunoscut de instanţa de apel ca repus în termen.
Prin efectul devolutiv al cererii instanţa de apel capătă dreptul de a judeca cauza ori împuternicirile de a înfăptui o nouă judecată. Prin declararea apelului nu se provoacă o nouă a judecăţii care s-a încheiat prin pronunţarea hotărîrii, dar se face o verificare multilaterală în fapt şi în drept al sentinţei. Această verificare se efectuează în măsura, în care hotărîrea a fost atacată şi această măsură constituie conţinutul expresiei „efect devolutiv”. Instanţa de apel judecă numai în limitele sentinţei de care a fost legată. Apelul are dreptul de a schimba calificarea faptei, de a examina fapte noi, nu se poate pronunţa asupra altor fapte sau persoane, decît a celora care au constituit obiectul examinării în prima instanţă. Instanţa de apel nu poate modifica calitatea procesuală a persoanei în sensul agravării situaţiei. Apelul devolutiv nu este limitat de motivele invocate de apelant, adica odată ce partea a declarat apelul, pentru istanţă este suficient pentru a examina sub toate aspectele şi limitele în care apelantul doreşte.
Apelul titularilor devoluează cauza în funcţie de calitatea procesuală a fiecăruia. Apelul procurorului devoluează atît latura penală, cît şi cea civilă. În cazul cînd procurorul apelează fără a arăta expres persoana la cere se referă, atunci apelul are efect devolutiv integral, iar cînd procurorul declară apel în defavoare, efectul devolutiv este limitat la inculpat sau inculpaţii la care se referă apelul. În cazul cînd apelul este declarat în favoare instanţa are dereptul de a examina cauza şi cu privire la alţi inculpaţi, dar nu în baza apelului devolutiv, dar cel extensiv.
239
În cazul cînd în urma apelului unui inculpat prin efect devolutiv nu se pot produce consecinţe asupra celorlalţi inculpaţi, deoarece efectul devolutiv nu se poate substitui cu cel extensiv, care are o reglementare specială ş autonomă.
Efectul devolutiv al apelului părţii vătămate este limitat în ceea ce priveşte latura penală a infracţiunii, prin care i-a fost cauzată o daună morală, fizică sau materială. Apelul părţii civile devoluează numai latura civilă. Apelul părţii civilmente responsabile devoluează numai latura civilă şi numai în limitele intereselor acestei părţi.
„Extensiv” înseamnă fenomen care are capacitatea de a se extinde (de a-şi lărgi efectele). Efectul extensiv în procedura penală se întîlneşte în ambele căi de atac. Prin efectul extensiv al unei căi de atac se înţelege posibilitatea de răsfrîngere a acestei căi şi faţă de părţile în privinţa cărora a rămas definitivă prin neatacare. Rfectul extensiv se realizează în anumite condiţii:
- să existe un apel declarat. Instanţa a fost legal investită cu soluţionarea căii de atac;- să existe subiecţi procesuali cu interese comune- să existe unitatea procesuală şi funcţională- părţile să se judece în acelaşi proces.
Legislaţia cere ca extinderea efectului apelului să nu agraveze situaţia părţilor, dacă acestea nu au declarat apel sau la care acestea nu se referă.
Legea procesual-penală stabileşte, că instanţa de apel soluţionînd cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel.
Deci, în calea de atac hotărîrea poate fi modificată numai în favoarea celui care a exercitat-o. Esenţa principiului dat constă în aceea că instanţa asigură şi garantează libertarea folosirii căilor de atac pentru părţi, fără ca aceştea să se teamă că calea de atac le poate înrăutăţi situaţia. Totodaă acest principiu este supus şi unor reguli, el fiind limitat în folosirea căii proprii de atac. Este imposibilă agravarea situaţiei părţii numai în cazul cînd există un singur apel al său, sau mai multe apeluri, dar între părţi nu există interese contrare. Dacă în cauză există un apel opus apelului părţii, poate avea loc agravarea situaţiei (apelul inculpatului şi apelul în defavoare al procurorului).
Regula neagravării situaţiei se aplică tuturor titularilor dreptului de apel cu excepţia procurorului. Atunci cînd în apelul declarat de procuror s-au invocat motive atît în favoarea cît şi în defavoarea părţii, situaţia inculpatului poate fi agravată, deoarece un asemenea mod nu poate fi considerat ca exercitat în defavoarea părţii.
Principiul dat acţionează numai atunci cînd nu există un apel contrar intereselor apelantului.
2.2. Comparaţi efectul devolutiv al apelului cu cel al recursului.Efectul devolutiv în recurs este limitat de voinţa recurentului, deoarece instanţa
superioară nu poate proceda la judecarea recursului, dacă n-a fost sesizată printr-o cerere de recurs formulată de unul din titularii dreptului de recurs. Efectul devolutiv în recurs de asemenea este limitat de persoana recurentului şi de calitatea sa în proces. Conform CPP limitele sunt ale efectului devolutiv în recurs şi nu ale soluţiei care poate fi influenţată şi de efectul extensiv al recursului.
Recurs pot declara procurorul, inculpatul, partea vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă, martorul, expertul, interpretul, apărătorul, alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate printr-o măsuro sau printr-un act al instanţei de apel.
240
Recursul procurorului devoluează atît latura penală cît şi cea civilă. Recursul inculpatului devoluează ca şi recursul procurorului. Recursul părţii vătămate devoluează numai latura penală, iar a părţii civile şi celei civilmente responsabile – numai latura civilă.
Recursul declarat de martor, expert, interpret, traducător, apărător sau de o altă persoană ale cărei interese au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei nu devoluează fondul cauzei, dar numai chestiuni auxiliare sau adiacente.
La examinarea recursului împotriva hotărîrilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul, instanţa de recurs examinează cauza în limitele prevăzute de CPP, însă ea este obligată, ca în afara temeiurilor invocate şi a cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele, dar fără a agrava situaţia părţii în favoarea căreia s-a declarat recurs.
2.3.Apreciaţi oportunitatea efectului extensiv în apel. Efectul extensiv în apel îl consider oportun, deoarece acesta nu permite agravarea situaţiei părţilor, dacă acestea n-au declarat apel sau la care acestea se referă. Efectul extensiv nu înrăutăţeşte situaţia celorlalţi participanţi la proces.
Subiectul III: În cadrul urmăririi penale, la ofiţerul de urmărire penală s-au adresat tata şi mama
decedatei (care erau divorţaţi ), fiecare din ei manifestînd dorinţa de a exercita drepturile şi obligaţiile victimei decedate.
Ofiţerul de urmărire penală prin ordonanţă a recunoscut-o pe mama răposatei în calitate de reprezentant legal al părţii vătămate, iar prin altă ordonanţă i-a respins cererea tatălui acesteia, motivînd lipsa temeiurilor de autorizare a unei asemenea calităţi procesuale prin faptul că era certat cu fiica-sa şi în ultimii ani nu întreţinea legături cu ea.
Explicîndu-i mamei victimei drepturile şi obligaţiile părţii vătămate, ofiţerul de urmărire penală i-a spus că suplimentar ea poate lua cunoştinţă de aceste drepturi şi obligaţii, consultînd art.60 din Codul de procedură penală, pe care î-l poate găsi în orice bibliotecă.
Învinuitul Delerovici, în baza mandatului emis de judecătorul de instrucţie, a fost arestat preventiv pe un termen de 40 de zile. Cu trei zile înainte de expirarea acestui termen, ofiţerul de urmărire penală a înaintat judecătorului de instrucţie un demers privind prelungirea arestului pe o durată de pînă la 90 de zile, indicînd că a fost dispusă expertiza pentru constatarea stării psihice a învinuitului, efectuarea căreia va dura cel puţin două luni.
Demersul a fost examinat în şedinţa deschisă, cu participarea ofiţerului de urmărire penală, procurorului şi a învinuitului. Apărătorul a fost înştiinţat, însă nu s-a prezentat.
Judecătorul de instrucţie a adoptat o încheiere privind prelungirea termenului de arest pe o durată de 60 de zile.
Depistaţi erorile procesuale.
241
Răspuns: Parintii victimei, decedate, au calitatea de parte vatamata nu de reprezentant a partii vatamate.
Organul de UP era obligat sai recunoasca pe ambii parinti ca parte vatamata.1. OUP era obligat să-i facă cunoştinţă cu obligaţiunile şi drepturile al părţii
vătămate, dar nu s-ăl trimită undeva penru a le studia şi face cunoştinţă.2. arestul la UP poate fi de 30 zile art. 186 CPP, si prelungit tot cu maxim 30 zile.3. mandatul de arest se eliberează pe un termen de pînă la 30 zile, apoi se prelungeşte
încă cu 30zile4. pelungirea termenului pe un termen de 90 zile se face numai la judecarea cauzei de
catre instanta. 5. a fost încălcat flagrant dreptul la apărare, trebuia sa asiste si aparatorul.
Test 10
Subiectul I: Violul2.1.Descrieţi corelativ trăsăturile subiectului şi victimei infracţiunii de viol (art.171 CP RM).
Victimă în cazul violului poate fi atît femeie cît şi bărbat, deasemeni şi subiect poate fi cît femeie atît bărbat. Vîrsta victimei n interesează pentru existenţa infracţiunii de viol, însă dacă este sub 14 ani se vor aplica şi agravantele, pentru subiect vîrsta este 14 ani împliniţi la mom comiterii. La fel pe victimă cît şi pe subiect nu interesează dacă este căsătorit, divorţat nici experienţa sexuală. Deasemeni victimă sau subiect poate fi soţul sau soţia. Deasemi este important diferenţa de sexuală, însă în cazul coraportului o parte a laturii obiective poate fi executată de o persoană de acelaş sex.
2.2.Argumentaţi care este soluţia de calificare corectă în cazul omorului însoţit de viol.
Pînă la ultimile modificări a CP această agravantă era prevăzută în art.145. în urma modificărilor survenite vor fi aplicate prin concurs 145 cu 171 din motiv că obiectele juridice sunt diferite şi ca să nu fie nepedepsite faptele ilegale ale infractorului.
2.3. Argumentaţi dacă este sau nu corectă următoarea formulare din Hotărîrea Plenului Curţii
Supreme de Justiţie, nr.17 din 7.11.2005 „Despre practica judiciară în cauzele din categoria infracţiunilor privind viaţa sexuală”: „Dacă în timpul violului…victimei i-a fost cauzată vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, acţiunile urmează a fi calificate prin concurs de infracţiuni în baza art.151 şi 171 CP RM ”.Consider că este corectă formularea din HPCSJ din următoarele considerente: obiectele de atentare sunt diferite şi anume Infracţiunea de viol atentează asupra relaţiilor sociale referitoare la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, indiferent de sex şi relaţiile sociale cu privire la libertatea psihică, integritatea corporală, sănăatea sau viaţa persoanei. Obiectul juridic al vătămării integrităţii corporale grave îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea sănătăţii persoanei şi din motiv că vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii nu constituie o agravantă a componenţei de infracţiune prevăzute la art. 171 CP.
242
Subiectul II: Controlul procurorului a activităţii organului de urmărire penală2.1. Evidenţiaţi conceptul şi conţinutul controlului efectuat de procuror.
conduce personal urmărirea penală şi controlează legalitatea acţiunilor procesuale efectuate de organul de urmărire penală, decide excluderea din dosar a probelor obţinute conform prevederilor art. 94 alin.(1);
- controlează permanent executarea procedurii de primire şi înregistrare a sesizărilor privind infracţiunile;
- cere de la organul de urmărire penală, pentru control, dosare penale, documente, acte procedurale, materiale şi alte date cu privire la infracţiunile săvîrşite şi persoanele identificate în cauzele penale în care exercită controlul şi dispune conexarea sau, după caz, disjungerea cauzei dacă se impune aceasta;
- verifică calitatea probelor administrate, veghează ca orice infracţiune să fie descoperită, orice infractor să fie tras la răspundere penală şi ca nici o persoană să nu fie urmărită penal fără să existe indici temeinici că a săvîrşit o infracţiune;
efectuează controlul asupra legalităţii reţinerii persoanei;
2.2. Indicaţi deosebirile controlului procurorului şi procurorului ierarhic superior.Procurorul ierarhic superior poate să dispună, prin ordonanţă motivată, exercitarea
urmăririi penale, în cazurile prevăzute în alin.(1), de către procurorul din altă procuratură de acelaşi nivel.
În cazurile unor cauze complicate şi de mari proporţii, procurorul ierarhic superior celui de competenţa căruia este urmărirea penală poate dispune, prin ordonanţă motivată, urmărirea penală de un grup de procurori şi ofiţeri de urmărire penală, indicînd procurorul care va conduce acţiunile de urmărire penală.
(9) În caz de necesitate, procurorul, în scopul asigurării urmăririi complete şi obiective, poate exercita personal urmărirea penală sub toate aspectele în orice cauză penală.
2.3. Apreciaţi eficienţa procedurii examinării plîngerilor împotriva acţiunilor şi inacţiunilor organului de urmărire penală.Articolul 298.Plîngerile împotriva acţiunilor organului de urmărire penală şi ale
organului care exercita activitate operativă de investigaţii 1. Persoanele ale căror drepturi şi interese garantate prin lege materială sau
procesuale au fost lezate de către organele de urmărire penală sau organul care exercită activitate operativă de investigaţii pot înainta plîngere în instanţă şi în plîngerea înaintată urmează să fie menţionat care drept sau interes legitim concret a fost lezat, de care organ şi după caz de către care persoană cu funcţie de răspundere concretă, dacă acesta este cunoscută, a fost lezat dreptul sau interesul respectiv.
2. Pot înainta plîngere împotriva acţiunilor organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate operativă de investigaţii: bănuitul, învinuitul, reprezentantul legal al acestora, apărătorul lor, partea vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă şi reprezentanţii acestora, precum şi alte persoane ale căror drepturi şi interese au fost lezate. Alte persoane cu drept de a înainta plîngere pot fi atît alţi subiecţi procesuali decît cei menţionaţi în punctul precedent cum ar fi expertul,
243
specialistul, translatorul, interpretul etc., cît şi persoane care nu sunt subiect procesual, însă prin acţiuni concrete ale organelor menţionate li s-a lezat un drept sau interes legitim. Aceste persoane pot fi, de exemplu, rudele bănuitului, învinuitului sau persoane străine care întîmplător se aflau în încăperea în care se efectua percheziţie şi care consideră că li sau afectat careva drepturi sau interese în procesul efectuării percheziţiei.
3. Plîngerile împotriva acţiunilor organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate operativă de investigaţii se adresează judecătorului de instrucţie. Plîngerea poate fi adresată şi procurorului care conduce urmărirea penală în cauza respectivă, şi care în virtutea Legii cu privire la Procuratură şi a prezentului Cod este obligat să controleze activitatea ofiţerului de urmărire penală şi în cazul în care se constată o încălcare a drepturilor persoanei, procurorul este obligat să i-a măsurile de rigoare pentru a repara încălcarea admisă de către ofiţerul de urmărire penală sau de către persoana care exercită activitate operativă de investigaţii. Procurorul sesizat cu o asemenea plîngere are posibilitate de a reacţiona mai operativ şi de a corecta eventualele încălcări de lege admise de către organele de urmărire penală. Procurorul este în drept să ceară explicaţii scrise de la persoana acţiunile căreia sunt atacate în plîngere (art. 58 alin. (2) pct. 20).
4. Plîngerile persoanelor reţinute se transmit imediat, iar a persoanelor arestate se transmit în termen de 24 de ore judecătorului de instrucţie sau, după caz, procurorului de către administraţia instituţiei în care se deţine persoana, despre ce petiţionarul se informează.
5. Plîngerea depusă nu suspendă executarea acţiunii atacate. În cazul în care persoana care efectuează urmărirea penală sau activitate operativă de investigaţii consideră necesar, precum şi la indicaţia procurorului, ea dispune suspendarea executării acţiunii atacate pînă la soluţionarea plîngerii depuse. La suspendarea executării acţiunii atacate se ia în considerare atît interesele persoanei care a depus plîngerea cît şi interesele urmăririi penale.
Subiectul III: Ofiţerul de urmărire penală într-o cauză penală privind săvârşirea
infracţiunii prevăzute de art. 186 alin. 2 CP (furt) de către bănuitul Curajosu a citat
în calitate de martori – mama şi sora de 15 ani a acestuia. La înmânarea citaţiilor
personale în cauză (mama şi sora bănuitului) au refuzat să primească citaţia şi au
declarat agentului împuternicit cu înmânarea citaţiei că nu se vor prezenta la
ofiţerul de urmărire penală din motivul că nu doresc să facă declaraţii împotriva
fiului (fratelui) bănuit de săvârşirea infracţiunii.
Ofiţerul de urmărire penală a emis 2 ordonanţe de aducere silită a
persoanelor citate ca martori. Indicaţii:
1) În ce condiţii se admite aducerea silită?
2) Apreciaţi legalitatea acţiunilor ofiţerului de urmărire penală? 244
3) În ce condiţii pot fi ascultate persoanele în cauză în calitate de martor?
1. Răspuns: aducerea silită se efectuează în privinţa persoanelor paticipante la proces şi care se eschivează de la primirea citaţiei; se ascund de OUP sau de instanţa de judecată; nu are loc permanent de trai
2. ofiţerul org.de urm.penală a acţionat nelegitim, deoarece n-a solicitat autorizaţia judec. de instrucţie.
3. persoanele pot fi ascultate în calitate de martor în cazul de faţă numai cu acordul lor
Test 1
Subiectul I: Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
1.1.Relataţi despre noţiunea şi modalităţile recidivei de infracţiuni. Recidiva este considerata cea mai periculoasa forma a pluralitatii de
infractiuni.Esenta recidivei consta an nedorinta persoanei de a se corecta, de a se
conforma cu Lpenala.
Noţiunea legală a recidivei se conţine la art. 34 Cp, care menţionează că „Se
consideră recidivă comiterea cu intenţie a uneia sau mai multor infracţiuni de o
persoană cu antecedente penale pentru o infracţiune săvîrşită cu intenţie.”
După gradul prejudiciabil recidiva poate fi:
- simplă, se înţelege săvîrşirea de către o persoană anterior condamnată pentru inf. Cu intenţie, una sau mai multe infr. Uşoare sau mai puţin gave.
- Periculoasă care presupune 2 modalităţi menţionate la alin. 2 art 34 şi anume:a) dacă persoana anterior condamnată de două ori la închisoare pentru infracţiuni
intenţionate a săvîrşit din nou cu intenţie o infracţiune;b) dacă persoana anterior condamnată pentru o infracţiune intenţionată gravă sau
deosebit de gravă a săvîrşit din nou cu intenţie o infracţiune gravă sau deosebit de gravă. - deosebit de periculoasă are la fel 2 modalităţi prevăzute la art.34 alin 3:
a) dacă persoana anterior condamnată de trei sau mai multe ori la închisoare pentru infracţiuni intenţionate a săvîrşit din nou cu intenţie o infracţiune;
b) dacă persoana anterior condamnată pentru o infracţiune excepţional de gravă a săvîrşit din nou o infracţiune deosebit de gravă sau excepţional de gravă.La stabilirea starii de recidiva nu se tine cont de antecedentele penale: pentru infr. Savirsite in timpul minoratului; din imprudenta-pentru faptele care nu constituie infr.conform CP.
1.2.Determinaţi care este coraportul dintre infracţiunea unică şi pluralitatea de
infracţiuni.
245
Infracţiunea unică este o acţiune sau un sistem de acţiuni care se califică
conform unei singure norme penale. (CP). Plurralitatea de infr. Se înţelege situaţia
cînd aceeaşi persoană săvîrşeşte 2 sau mai multe infracţiuni înainte de a fi
condamnată pentru una din ele sau dacă persoana a săvîrşit o nouă infracţiune
după condamnare, infracţiunii săvîrşite anterior.
Atît pluralitatea de infracţiuni cît şi infracţiunea unică are mai multe
modalităţi şi anume: infracţiunea unică poate fi naturală şi legală, modalităţi a
pluralităţii de infracţiuni este concursul de infracţiuni care la rîndul său poate fi
real şi ideal şi recidiva care deasemenea cunoaşte mai multe modalităţi: simplă,
periculosă, deosebit de periculoasă.Atît unitate cît şi pluralitatea de infracţiuni
există şi atunci în cazul unei pregătiri sau tentative de infracţiune. Pluralitatea de
infracţiune impune existenţa neapărată pînă la un moment dat a infr unice adică
pluralitate de infracţiune are întodeauna drept temei de apariţie infracţiunea unică.
Spre deosebire de infr unică pluralitatea de infr de regulă poartă un pericol social
mai mare şi în special ce este legat de infractor.
Infractiunea prelungita-cu o intentie unica, scop unic,doua sau mai multe
actiuni identice,alcatuind in ansamblu o infractiune.
1.3.Proiectaţi o situaţie în care să fie prezentă una din formele unităţii legale de
infracţiuni.
R/S (1)Infractiunea unica:
-unitatea naturala de infractiune:infr simpla si continua
-unitatea legala de infr:prelungita sau continua, complexa si de obicei.
.Infractiunea prelungita,alaturi de cea comlexa,de obicei fac parte din unitatea
legala de infractiune.De exemplu, un angajat vrea sa sustraga un computer de la
locul de munca, il scoate pe piese in zile diferite.,momentul consumarii este
savirsirea ultimei actiuni infractionale., sau inselarea clientilor
246
(2)O femeie dorind sa scape de sarcina sa adresat unui prieten de al ei care
era medic si avea incredere an el.Acesta a fost de acord si ea facut avortul la el
acasa. Peste 10 zile femeia a decedat in urma agravarii sanatatii sale.In urma
expertizei medico-legale sa constatat ca femeia a murit in urma infectiilor provovate
de avort.
Subiect II. Sesizarea organului de urmărire penală
2.1. Definiţi noţiunea de sesizare a organului de urmărire penală
Faza urmăririi penale, adică activitatea procesuală ce se desfăşoară în această fază, ca orice activitate judiciară, implică intervenţia unui act care să determine declanşarea sa. Acest act procesual dinamizator este sesizarea, care constituie primul moment în desfăşurarea activităţii de urmărire penală. Sesizarea constituie deci punctul de plecare al urmării penale; fără o sesizare urmărirea penală nu poate începe.
2.2. Clasificaţi şi analizaţi modurile de sesizare a organului de urmărire penală.
Sesizarea organului de urmărire penală se face în 5 moduri, prin:
- plîngere – sesizarea făcută de către victimă personal sau printr-un
reprezentant împuternicit în condiţiile legii, care se face în scris, unde se indică
numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei, indicarea
făptuitorului, dacă acesta este cunoscut şi a mijloacelor de probă. Dacă plîngerea se
face oral, atunci ea trebuie consemnată într-un proces-verbal întocmit de ofiţerul de
urmărire penală, conform CPP. Plîngerea poate fi adresată direct OUP sau
procurorului, sau oricărui alt organ de stat care o va trimite după competenţă.
Persoana se preîntîmpiă despre denunţarea calomnioasă, despe ce se semnează în
procesul-verbal;
- denunţ – este înştiinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană
juridică despre săvîrşirea unei infracţiuni. Denunţul poate fi făcut de orice
persoană, care îşi asumă responsabilitate pentru rolul şi răspunderea
denunţătorului. Denunţul conţine aceleaşi date ca şi plngerea. În cazul cînd
denunţul sau plîngerea nu sunt semnate de cel care le face sau refuză să le semneze,
aestea nu mai au un caracter de sesizare legală, dar sunt simple nformaţii, care se
numesc anonime, iar acestea nu mai pot servi ca temei pentru pornirea urmăririi 247
penale. Dar dacă în urma controlului efectuat pe ele se descoperă semne ale
infracţiunii OUP se poate autosesiza.
- autodenunţ – este înştiinţarea benevolă, care se face de o persoană fizică sau
juridic despre săvîrşirea de către ea a unei infraciuni, atunci cînd OUP nu este la
curent de acestă faptă. Declaraţia de autodenunţare se face în scris sau oral, se
întocmeşte proces-verbal. Dacă se face oral, se înregistrează audio sau video.
Autodenunţarea se poate face şi prin prezentarea binevolă la OUP şi înştiinţarea
despre infracţiunea săvîrşită sau tentativa la infracţiune. Persoana care se
autodenunţă, se preîntîmpină i se explică despre dreptul de a nu spune nimic şi a nu
se autoincrimina, să nu se autocalomnieze, deoarece nu va avea dreptul la repararea
prejudiciului, conform legii despre ce se face însemnare în procesul-verbal.
- depistarea infracţiunii nemijlocit de către lucrători organului de urmărire
penală (sau autosesizarea)- este o modalitate de sesizare, cînd organul de urmărire
penală află despre săvîrşirea unei infracţiuni din alte surse – la depistarea
infracţiunii flagrante sau primirea unui denunţ anonim, în urma efectuării
măsurilor operative de investigaţie, prin intermediul mijloacelor de informare în
masă, etc. Aceste informaţii se înregistrează şi OUP se autosesizează, printr-un
raport.
2.3. Consideraţi oportună reglementarea actuală a procedurii de examinare a
autodenunţării? Argumentaţi.
Consider, că autodenunţul ca un mod de sesizare a OUP despre infracţiuni ar fi
trebuit de exclus, deoarece odată ce persoana se preîntîmpină ca să nu se
autocalomnieze, poate numai este sens ca să se autodenunţe. Deseori practica
demonstrează, că din lipsa onestităţii unor ofiţeri de urmărire penală, persoanele
sunt impuse să se autodenunţe, apoi aceasta se descoperă. Cred că ar fi mai bine ca
acest lucru să revină organelor de constatare sau de urmărire penală.??????
Subiectul III:
248
Ţinînd cont de faptul că inculpatul nu şi-a recunoscut vina, nu s-a căit de
cele comise, în timpul şedinţelor judiciare s-a comportat obraznic, exprimîndu-şi
lipsa de respect faţă de instanţa de judecată aceasta din urmă i-a stabilit pedeapsa
maximă prevăzută de lege.
Au fost respectate în acest caz principiile răspunderii penale? Argumentaţi
răspunsul.
În conformitate cu principiul individualizării răspunderii penale şi pedepsei
penale, la aplicarea legii penale se ţine cont de caracterul şi gradul prejudiciabil al
infracţiunii săvîrşite, de persoana celui vinovat şi de circumstanţele cauzei care
atenuiază ori argavează răspunderea penală. În situaţia data instanţa nu a depistat
careva circumstanţe agravante tot odată luînd în consideraţie atitudinea
inculpatului faţă de cele comise şi comoprtamentul acestuia atît în cadrul UP cît şi a
judecării cauzei. În conformitate cu art. 75 CP „criteriile generale de
individualizare a pedepsei”, la stabilirea categorie şi termenului pedepsei, instanţa
de judecată ţine cont de gravitatea infracţiunii săvîrşite, de motivul acesteia, de
persoana celui vinovat, de circumstanţele cauzei care atenuiază ori agravează
răspunderea, de influenţa pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării
vinovatului, precum şi de condiţiile de viaţă a familiei acestuia.
249