Cuprins
I paginǎ – Rolul asistentei medicale în îngrijiri
II paginǎ – Motivaţia
Capitolul I
Noţiuni de anatomie şi fiziologie legate de aparat
Capitolul II
Noţiuni generale despre boala respectivǎ:
Definiţie;
Etiologie;
Clasificare;
Manifestǎri de dependenţǎ, semne, simptome;
Examene clinice şi paraclinice;
Intervenţii autonome şi delegate, tratament;
Evoluţie, complicaţii, pronostic;
Educaţie pentru sǎnǎtate;
Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacienţilor cu laringitǎ acutǎ.
Capitolul III
Planul de îngrijire al pacienţilor cu laringitǎ acutǎ:
Culegerea de date;
Date privind identitatea pacienţilor;
Condiţii socio-culturale;
Starea de sǎnǎtate anterioarǎ;
Informaţii legate de boalǎ.
Analiza şi interpretarea datelor:
Analiza satisfacerii nevoilor fundamentale;
Problemele pacientului;
Diagnostic de îngrijire;
Stabilirea gradului de dependenţǎ.
Planificarea îngrijirilor:
Obiective generale;
Obiective specifice.
Aplicarea planului de îngrijire
Îngrijiri acordate la externare
Data externǎrii:
Diagnostic medical la externare;
Starea pacientului la externare;
Plan de recuperare.
Examene paraclinice ale pacientului
Capitolul IV
Evaluarea finalǎ
Anexe
Bibliografie
Studiu de caz privind ingrijirea pacientilor cu laringita acuta
Rolul asistentei medicale în îngrijiri
Asistenta medicalǎ îşi îndreaptǎ atenţia asupra bolnavilor, ele au responsabilitatea
de a crea un mijloc psihic, social şi spiritual favorabil vindecǎrii şi se strǎduiesc prin
pregǎtire şi exemple sǎ previnǎ bolile şi sǎ promoveze sǎnǎtatea.
Asistentele sunt în serviciul sǎnǎtǎţii individului, al familiei şi al societǎţii, ele
coordonându-şi acţiunile împreunǎ cu membrii altor profesii din echipa sanitarǎ.
A servi umanitatea este funcţia esenţialǎ a asistentelor şi motivul profesiei lor.
Exerciţiul profesiei este bazat pe nevoile omului, în consecinţǎ el nu poate fi
limitat nici de consideraţie naţionalǎ, de rasǎ, de credinţǎ, de culoare şi nici de
consideraţii de ordin politic sau social.
Principiile fundamentale sunt credinţa în libertǎţile esenţiale ale omului şi
respectul pentru viaţa umanǎ. Profesia recunoaşte cǎ un cod internaţional nu poate sǎ ia în
consideraţie, în detaliu tot ceea ce înseamnǎ comportamentul individual şi social al
asistentelor condiţionat în caz cert de convingeri şi pǎreri personale.
Asistenta are trei responsabilitǎţi principale:
pǎstrarea vieţii;
alinarea suferinţei;
promovarea sǎnǎtǎţii.
În atenţia pe care ea o acordǎ şi în exerciţiul profesiei sale, asistenta trebuie ca în
tot acest timp sǎ menţinǎ cel mai înalt grad calitativ. Trebuie sǎ vegheze constant la
menţinerea unui nivel ridicat al cunoaşterii sale teoretice şi tehnice.
Asistenta trebuie sǎ respecte convingerile religioase ale pacientului. Ea este legatǎ
strict de secretul profesional.
Conştientǎ de întinderea responsabilitǎţilor sale, asistenta în cunoştinţa limitelor,
nu recomandǎ şi nu executǎ un tratament fǎrǎ prescripţie medicalǎ, iar în caz urgent şi
într-o eventualitate face raport medicului pânǎ la cel mai mic detaliu.
Asistenta are obligaţia de a executa prescripţiile medicului cu inteligenţǎ şi
loialitate.
Asistenta trebuie sǎ stimuleze şi sǎ încurajeze încrederea faţǎ de medic şi de
ceilalţi membrii ai echipei sanitare.
Ea trebuie sǎ coopereze cu colegii sǎi şi sǎ menţinǎ cu ei relaţii armonioase.
Asistenta trebuie sǎ facǎ dovada unei moralitǎţi care sǎ onoreze profesia sa.
În conduita sa personalǎ, asistenta nu trebuie sǎ meargǎ cu bunǎ ştiinţǎ contra
moravurilor şi tradiţiilor comunitǎţii în care trǎieşte şi munceşte.
Asistenta împarte resposabilitǎţile şi se alǎturǎ acţiunii concetǎţenilor şi altor
membrii ai echipei sanitare în vederea de a rǎspunde nevoilor publicului în domiciliul
sǎnǎtǎţii pe plan local, naţional şi internaţional.
MOTIVAŢIA
„Rolul esenţial al asistentei medicale constǎ în a ajuta persoanele bolnave,
sǎnǎtoase şi sǎ recâştige sǎnǎtatea sau sǎ-l ajute pânǎ în ultimele sale clipe, prin
îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacǎ ar fi avut voinţǎ, putere şi
cunoştinţele necesare sǎ îndeplineascǎ aceste funcţii, astfel încât acesta sǎ-şi recapete
independenţa cât mai repede posibil.
Asistenta medicalǎ ajutǎ bolnavul sǎ respecte prescripţiile terapeutice ale
medicului. Ea este conştiinţa celui lipsit de conştiinţǎ, dorinţa de a trǎi pentru cel ce a
gândit la suicid, membru pentru cel cǎruia i-a fost amputat, ochi pentru cel ce a orbit de
curând, mijloc de locomoţie pentru copilul mic, încrederea pentru tânǎra mamǎ, vocea
celor slabi pentru a se putea exprima.”
Virginia Henderson
Capitolul I
Noţiuni de anatomie şi fiziologie legate de aparat
Anatomia laringelui
Organ impar şi median situat vertical în regiunea anterioarǎ a gâtului, laringele
este porţiunea iniţialǎ, diferenţialǎ a conductului laringo-traheo-bronşic şi se constituie
punctul de unire al cǎilor aeriene superioare cu cele inferioare.
Proiectat pe coloana cervicalǎ, la nivelul vertebrei 3-6 (mai sus la nou-nǎscut) şi
având forma unui trunchi de piramidǎ triunghiularǎ, cu baza în sus, cǎtre faringe,
continuându-se cu traheea, laringele este constituit dintr-un schelet vibro-cartilaginos
acoperit cu muşchi şi cǎptuşit cu o membranǎ mucoasǎ.
Scheletul laringian este constituit din cartilajele:
cricoid;
tiroid;
aritenoide;
epiglota;
cartilaje accesorii Santorini şi Wrisberg.
Cartilajele sunt unite între ele de ligamente şi membrane laringiene.
Membranele principale ale laringelui sunt:
membrana tirahioidianǎ;
membrana crico-tiroidianǎ;
Împreunǎ cu cartilajele ele conferǎ laringelui forma de tub.
Ligamentul cricotraheal este cel mai important ligament al laringelui.
Coarda vocalǎ cuprinde ligamentul vocal, muşchiul vocal şi mucoasa care le
acoperǎ. Lungimea corzii vocale este de 0,7 cm la nou-nǎscut, 1,6–2 cm la femei, 2- 2,4
cm la bǎrbaţi.
Spaţiul determinat de cele douǎ corzi vocale se numeşte glota.
Glota are douǎ porţiuni:
glota membranoasǎ sau porţiunea anterioarǎ a glotei;
glota cartilaginoasǎ sau posterioarǎ cuprinsǎ între cele douǎ cartilaje aritenoide.
Limita superioarǎ a laringelui este formatǎ de:
marginea liberǎ a epiglotei;
rapliul ari-epiglotic;
spaţiul inter aritehoidian.
La acest nivel se determinǎ hipofaringele şi se aflǎ încrucişarea cǎilor
aerodigestive superioare. Limita inferioarǎ a laringelui este la nivelul marginii inferioare
a cricoidului. De la acest nivel în jos începe traheea.
Muşchii laringelui formeazǎ douǎ grupe, una extrinsecǎ şi alta intrinsecǎ, care din
punct de vedere funcţional reprezintǎ o singurǎ unitate.
Muşchii laringelui funcţioneazǎ sinergic sau ontogonic pentru închiderea glotei şi
pentru punerea în tensiune a corzii vocale.
Un singur muşchi asigurǎ deschiderea glotei (abducţia). Acesta este muşchiul
crico-aritenoidian posterior.
Trei muşchi asigurǎ închiderea glotei:
muşchiul cricoaritenoidian;
muşchiul interaritenoidian;
muşchiul tiroaritenoidian (fascicolul extern).
Inervaţia musculaturii laringiene provine din ramura externǎ a nervului laringian
superior care provine din pneumagastru.
Nervul laringian superior are o ramurǎ internǎ care inerveazǎ endolaringele şi o
ramurǎ externǎ motorie care enerveazǎ muşchiul cricotiroidian.
Nervul recurent asigurǎ inervaţia motorie a tuturor muşchilor laringieni intrinseci
şi a muşchiului interaritenoidian. Din punct de vedere senzitiv asigurǎ inervaţia mucoasei
laringiene subglotice.
Vascularizarea laringelui are douǎ teritorii distincte:
supraglotic prin artera laringianǎ superioarǎ, ramura din carotida externǎ;
subglotic din trunchiul arterial al arterei laringelui inferior – ramura din trunchiul
tirocervical al arterei subclaviculare.
Drenajul limfatic al laringelui se face în ganglionii limfatici jugulari profunzi,
superiori şi inferiori.
Fiziologia laringelui
Funcţiile laringelui:
funcţia de fonaţie;
funcţia respiratorie;
funcţia de protecţie a cǎilor respiratorii inferioare; închiderea epilaringelui,
închiderea glotei, oprirea reflexǎ a respiraţiei, reflexul de tuse;
funcţia sfincterianǎ;
funcţia reflexǎ.
Funcţia fonatorie:
Sunetul de bazǎ, format în timpul fonaţiei poartǎ numele de tonalitate.
Tonul produs de laringe este modificat de traversarea cavitǎţii faringiene, cavitǎţii
bucale şi buze. Cavitatea nazalǎ şi anexele acestora adaugǎ tonului de bazǎ timbrul şi
rezonanţa vocii.
Funcţia respiratorie:
În timpul inspirului glota se deschide prin îndepǎrtarea corzilor vocale. Închiderea
şi deschiderea glotei este un act reflex dependent de schimbul gazos şi echilibrul acido-
bazic.
Funcţia de protecţie a cǎilor aeriene inferioare:
În timpul deglutiţiei baza limbii, peretele posterior al faringelui, vǎlul palatin,
pilierii anteriori şi posterioari sub controlul gloso faringianului, asigurǎ propulsia bolului
alimentar oprirea respiraţiei, contractarea repliurilor ari-epiglotice, a benzilor vestibulare,
închiderea glotei şi acoperirea corzilor vocale de cǎtre epiglotǎ. Contractarea simultanǎ a
muşchilor suprahiodieni cu tragerea laringelui în sus şi înainte asigurǎ dirijarea bolului
alimentar spre esofag şi feresc perfect traheea şi arborele de pǎtrunderea alimentelor.
Dacǎ totuşi pǎtrund particule alimentare în laringe şi trahee se declanşeazǎ reflexul de
tuse. Inspiraţia profundǎ cu deschiderea glotei, apoi închiderea acesteia cu creşterea
presiunii intra-toracice, deschiderea rapidǎ a glotei cu o expiraţie explosivǎ care eliminǎ
corpul strǎin.
Funcţia de fixare a toracelui:
închiderea glotei;
blocarea sistemului respirator;
fixarea toracelui;
blocarea diafragmei în timpul tusei, actului de defecaţie, micţiune, expulzarea
fǎtului, vomisment.
Funcţia reflexǎ:
Laringele este receptorul unor reflexe vagovagale. Iritarea mecanicǎ a feţei
interne a laringelui poate declanşa aritmie, bradicardie, stop cardiac. Reflexul vagal poate
fi blocat prin atropinǎ, el este foarte puternic la fumǎtori.
Capitolul II
Noţiuni generale despre boala respectivǎ
2.1. Definiţie, etiologie
Laringitele acute sunt inflamaţii ale mucoasei laringiene, au o etiologie poliformǎ
şi un aspect simptomatic variabil, survin rareori izolat, de obicei integreazǎ într-un tablou
inflamator mai larg rino-faringo-laringo-traheobronşic.
Etiologie:
Etiologia variazǎ în funcţie de formele antomo-chimice ale laringitelor acute.
O clasificare a factorilor etiologiei cuprinde:
1. Factorii favorizanţi.
2. Factorii predispozanţi.
3. Cauze determinante.
În faringita cataralǎ acutǎ:
Este o inflamaţie banalǎ a mucoasei laringelui. Factorii favorizanţi sunt:
frigul, umeazeala;
expunerea la curenţii de aer rece;
factorii nocivi de microclimat din locuinţe; aerul aupraîncǎlzit şi uscat;
vaporii sau gazele iritante, pulberile.
Obstrucţia nazalǎ care obligǎ respiraţia pe gurǎ.
boli generale: - afecţiuni renale;
afecţiuni endocrine;
- boli locale: - rinite;
- sinuzite;
- boli ale faringelui: amigdalite.
Factorii predispozanţi:
slǎbirea rezistenţei organismului dupǎ afecţiunile: hepatice, renale.
obosealǎ;
supraeforturile fizice şi intelectuale;
ematiile;
vârsta;
sexul.
Cauze determinante:
flora saprofitǎ a cǎilor aeriene superioare formatǎ din stafilococul alb,
streptococul, pneumococ.
Aceştia se gǎsesc ca saprofiţi pe mucoasa laringelui şi devin patogeni atunci când
rezistenţa laringelui este mai scǎzutǎ.
Laringita acutǎ subgloticǎ la copii:
Este o inflamaţie a mucoasei laringiene al cǎrei simptom principal este dispneea.
Factori favorizanţi:
sezonul rece;
rinofaringitele acute;
alimentaţia artificialǎ;
carenţe vitaminice.
Factorii predispozanţi:
oboseala;
rezistenţa scǎzutǎ a organismului.
Cauzele determinante:
flora saprofitǎ a cǎilor respiratorii superioare;
streptococul nehemolitic;
pneumococul.
Laringita edematoasǎ a adultului este caracterizatǎ prin edem al submucoasei
laringiene. Este o formǎ dispneizantǎ.
Factori favorizanţi:
starea generalǎ alteratǎ: diabet, avitaminoze;
boli infecţioase: gripa, scarlatina, erezipal;
boli locale: rinosinuzita, rinofaringita;
umezeala, frigul;
tulburǎri endocrine, metabolice.
Factori predispozanţi:
- surmenajul, efortul, TBC, leziuni traumatice.
Cauze determinante:
streptococul şi stafilococul;
pneumococul.
Laringita striduloasǎ (falsul crup):
Este o afecţiune caracterizatǎ prin spasme laringiene nocturne, instalându-se la
copii între 3-6 ani.
Cauzele determinante: hipocalcemia, carenţe vitaminice.
2.2. Clasificare
Varietatea laringitelor acute face dificilǎ clasificarea lor dupǎ un criteriu strict.
Cele principale se descriu în urmǎtoarea succesiune:
laringita acutǎ a copilului;
laringita cataralǎ;
edemul laringian acut;
laringita flegmonoasǎ;
laringitele acute din bolile infuzo-contagioase virale şi generale şi laringitele din
unele boli generale;
laringita cronicǎ cataralǎ;
laringita cronicǎ profesionalǎ;
laringita pahidermicǎ roşie;
laringita cronicǎ pahidermicǎ albǎ;
laringita cronicǎ atropicǎ uscatǎ;
laringita cronicǎ a copilului.
2.3. Manifestǎri de dependenţǎ. Semne, simptome
Tabloul clinic al laringitei acute este realizat de îmbinarea simptomelor de infecţie
generalǎ cu simptome de afectare laringianǎ. Aceasta diferǎ în funcţie de forma clinicǎ de
laringita acutǎ având unele caractere particulare la copil şi adult.
Tabloul clinic al laringitei catarale variazǎ în funcţie cu vârsta şi cu leziunile
anatomopatologice, fiind în general mai accentuat la sugar şi copilul mic.
Debutul bolii este de obicei brusc în plinǎ stare de sǎnǎtate (pânǎ sǎ fi prezentat
vreun semn premonitoriu, sau fiind de 2-3 zile subfebril şi cu nasul obstruat) copilul sau
adultul se scoalǎ de dimineaţǎ rǎguşit sau în cazul sugarului se trezeşte noaptea sufocat.
La aceste simptome se adaugǎ o tuse iritativǎ precum şi senzaţia de usc]ciune şi de corp
strǎin în fundul gâtului. Laringoscopia indirectǎ şi directǎ pune în evidenţǎ o congestie
difuzǎ a mucoasei cu corzile vocale, turgescenţe acoperite de secreţie mucopurulentǎ.
Tabloul clinic al laringitei edemantoasǎ tubglotice.
Este caracteristic, boala debutând de cele mai multe ori brusc, de obicei în timpul
nopţii cu dispnee inspiratorie accentuatǎ însoţitǎ de tiraj şi cornaj şi cu stare de agitaţie şi
cianozǎ. Alteori se instaleazǎ treptat la un copil care cu câteva zile înainte prezentase
fenomen de rinoadenoiditǎ acutǎ. Accesele de dispnee la început paraxistie pot deveni
subintrante, starea copilului continuând sǎ se agraveze. Copilul prezintǎ o tuse lǎtrǎtoare.
Febra poate fi moderatǎ sau foarte ridicatǎ – dupǎ natura agentului patogen în
cauzǎ. În formele grave de laringitǎ viroticǎ copilul poate avea 40-41°C, la care se
asociazǎ o stare generalǎ profund alteratǎ cu facies toxic, agitaţie extremǎ, deshidratare şi
uneori epistaxuri repetate.
În laringita edemantoasǎ simptomele se descriu:
Starea generalǎ alteratǎ, febrǎ ridicatǎ, însoţitǎ de frisoane care apar brusc sau
progresiv.
Vocea este puţin alteratǎ, dacǎ articulaţiile crico-aritenoidiene sunt indemne sau
dacǎ spaţiul suprafeţei nu este îngust. Se constatǎ rǎguşealǎ sau chiar afonie completǎ
atunci când edemul este accentuat.
Se adaugǎ senzaţia de tensiune la nivelul laringelui şi la baza gâtului. Durerile
sunt accentuate şi continue.
Tusea uscatǎ spasmaticǎ exacerbeazǎ jenǎ dureroasǎ.
Bolnavul este anxios agitat, are sete de aer.
Laringita striduloasǎ debuteazǎ brusc în timpul nopţii cu o crizǎ de dispnee
însoţitǎ de tiraj şi cornaj, tuse lǎtrǎtoare, agitaţie intensǎ şi cianozǎ.
Laringoscopia directǎ va arǎta în regiunea subgloticǎ o congestie a mucoasei care
apare acoperitǎ de secreţie.
Laringita cronicǎ cataralǎ
Semnele subiective şi funcţionale sunt: rǎguşeala şi oboseala vocalǎ. Iniţial vocea
este discret detrimbratǎ şi se valeazǎ repede. Ulterior rǎguşeala se intensificǎ şi apare
oboseala ori de câte ori bolnavul este nevoit sǎ vorbeascǎ mai mult.
Ca simptome bolnavul acuzǎ senzaţii neplǎcute de pişcǎturi, gâdilǎturi, arsuri,
uscǎciune şi înţepǎturi.
Laringita cronicǎ profesionalǎ
Simptomatologie. Disfonia.
Laringita cronicǎ pahidermicǎ roşie
Bolnavul acuzǎ 3 simptome principale: disfonia, durere laringianǎ hemaj repetat.
Afecţiunea este mai frecventǎ la bǎrbaţii fumǎtori care abuzeazǎ de voce.
Laringita cronicǎ atropicǎ (uscatǎ)
Semne: senzaţii de usc]ciune şi de iritaţie permanentǎ a mucoaselor gâtului, tuse
şi disfonie cu predominanţǎ matinalǎ şi care se amelioreazǎ odatǎ cu expectoraţia unor
cruste galbene, verzi sau negricioase adesea pǎtate cu sânge şi urât mirositoare.
Laringita cronicǎ a copilului
Rǎguşeala este simptomul principal care alarmeazǎ aparţinǎtorii.
2.4. Examene clinice şi paraclinice
La fiecare organ în parte examenul cuprinde interogatoriul asupra tulburǎrii
subiective, examenul fizic şi funcţional şi o serie de examene de laborator.
INTEROGATORIUL
Examenul laringeluiva începe prin interogatoriul (în cazul copilului a pǎrinţilor
acestora) asupra tulburǎrii subiective şi funcţionale pe care le poate manifesta acest
organ, rǎguşeala (disfonie), dispnee, tuse, disfagie, precum şi asupra modului în care au
apǎrut şi evoluat aceste tulburǎri.
EXAMENUL OBIECTIV al organului fonator cuprinde: inspecţia, palpare şi
examenul endocavitar (laringoscopia indirectǎ şi directǎ) completate cu controlul
funcţiilor laringelui.
Inspecţia are un rol important în stabilirea modului cum se efectueazǎ mişcǎrile
active ale laringelui, ştiindu-se cǎ în mod normal laringele se ridicǎ în timpul inspiraţiei,
coborârea lui în acest moment fiziologic va indica prezenţa unui obstacol endolaringian.
Palparea este importantǎ pentru depistarea unei laringopatii cu ajutorul cǎruia se
pune în evidenţǎ prezenţa sau absenţa mişcǎrilor pasive ale laringelui; în mod normal
laringele, fixat între policele şi indexul examinatorului se poate mobiliza uşor în plan
transversal producându-se un sunet caracteristic.
Laringoscopia
Acest examen se poate efectua fie cu ajutorul oglinzii laringiene (laringoscopia
indirectǎ) fie cu ajutorul unui tub rectiliniu care deprimǎ puternic baza limbii şi face
posibilǎ inspecţia directǎ a laringelui (laringoscopia directǎ).
Laringoscopia indirectǎ
Examenul cu oglinda laringoscopicǎ este investigaţia cea mai simplǎ şi mai uşor
suportatǎ de cǎtre bolnavi. La aceasta sunt necesare:
un reflector frontal;
sursǎ luminoasǎ;
oglinda laringoscopicǎ;
un vas cu apǎ caldǎ;
comprese sterile.
Bolnavul în poziţie şezând cu corpul uşor aplecat înainte şi cu capul în uşoarǎ
extensie. Se cere bolnavului sǎ deschidǎ larg gura şi sǎ scoatǎ limba al cǎrei vârf învelit
cu o compresǎ se va trage uşor de cǎtre examinator cu mâna stângǎ. În felul acesta se
mǎreşte vizibilitatea asupra laringelui. În mâna dreaptǎ examinatorul ţine oglinda
laringoscopicǎ pe care o introduce în orofaringe.
Dacǎ pacientul respirǎ liniştit şi nu îşi contractǎ muşchii laringelui în oglindǎ va
apǎrea imaginea rǎsturnatǎ a coroanei laringiene cu toate elementele ei: epiglota,
aritenoizi.
Laringoscopia forţatǎ
Aceastǎ metodǎ se practicǎ cu un apǎsǎtor de limbǎ special care are capǎtul îndoit
şi bilobat prevǎzut cu douǎ croşete butonate.
Laringoscopia directǎ: directoscopia se practicǎ cu o aparaturǎ şi un instrument
special:
- tubul spatulǎ a lui Chevallier-Jackson;
- spatule laringiene ce se adapteazǎ la transformator.
Laringoscopia directǎ este metoda cu ajutorul cǎreia putem observa direct
aspectele cavitǎţii laringiene. Se foloseşte îndeosebi la copiii sub 5 ani.
Poziţia: culcat pentru copii, şezând pentru adulţi.
Copilul este culcat în decubit dorsal cu umerii imobilizaţi, alt ajutor ţinându-i
capul în hiperextensie. Examinatorul introduce în gura copilului spatula, cu care va apǎsa
limba şi va pune în evidenţǎ epiglota pe care o va încǎrca pe spatulǎ descoperind
lungimea laringelui.
Ca accidente ale laringoscopiei direct, ruperea incisivilor, lezarea buzei
superioare, a mucoasei de la baza limbii. De asemenea tulburǎri asfixice, sincope
respiratorii sau cardiace.
EXAMENUL FUNCŢIONAL
Prin examenul funcţional se va face o analizǎ finǎ a vocii cântate şi a vorbirii
controlând urmǎtorii factori: mişcarea respiratorie, mişcarea corzii vocale prin
laringostroboscopie. Stroboscoapele permit sincronizǎri sau diferenţieri de fazǎ mişcǎrile
corzilor vocale ale cǎror vibraţie sunt recepţionate de un microfon pus în legǎturǎ cu
stroboscopul. Alt medic are rolul de a poziţiona corect bolnavul în timpul acestor
investigaţii, de a ajuta medicul servindu-l cu materiale necesare şi susţinând pacientul în
poziţia corespunzǎtoare.
EXAMENUL DE LABORATOR
Examenul microbiologic şi imunologic
Prezenţa unei secreţii nazale, a unui exudat faringian sau laringo-traheo-bronşic
impune examenul bacteriologic. Examenul virusologic al secreţiei laringo-traheo-bronşic
va fi trimis la laboratoare specializate. Necesare sunt şi examenele serologice (reacţiile
Bordet-Waserman, ASLO şi reacţiile de neutralizare faţǎ de diferiţii virusuri),
intradermoreacţiile (la tuberculina sau la diverşi alergeni r. Shick) şi cercetarea diferitelor
deficienţe imunitare prin examenul histoimunologic, precum şi dozarea de
imuniglobuline.
b) Examenele hematologice sunt de extremǎ importanţǎ şi uneori de urgenţǎ;
leucograma pentru depistarea şi controlul unui focar supurativ profund, hemograma,
determinarea numǎrului de trombocite, timpul de coagulare şi sângerare, VSH.
Examenul biochimic al sângelui utile în unele cazuri sunt glicemia – pentru
depistarea unui diabet decompensat, calcemia, fosfataza alcalinǎ, colesterolomia, probele
hepatice, electroforeza.
c) Examenul radiologic: - radioscopii, radiografii, arteriografia, limfografia,
radioscopia pulmonarǎ. Se pot practica în diferite incidente, simple sau cu substanţǎ de
contrast.
d) Examenul histopatologic
Dacǎ existǎ leziuni infiltrative vegetante a cǎror origine nu poate fi precizatǎ
chimic trebuie practicatǎ biopsia regiunii respective cu o pensǎ adecvatǎ dupǎ o
prealabilǎ anestezie cu soluţie de xalinǎ 1-2. În cazul în care caracterul hemoragic al
ţesutului infiltrativ nu permite biopsierea lui, examenul histopatologic se va efectua prin
producerea biopuncţiei.
e) Alte examene:
- examenul de urinǎ;
- examenul copraparazitologic;
- EKG;
- scintigrafie.
Examene complementare:
examenul oftalmologic;
neuropsihic;
examenul dermatologic;
examenul oncologic.
2.5. Intervenţii autonome, delegate
Asigurarea condiţiilor de spitalizare
Mucoasa laringelui este mai sensibilǎ la factori nocivi de mediu extern, de aceea
aerul din camera bolnavului trebuie sǎ fie proaspǎt şi curat, umed şi prea cald.
Temperatura aerului cea mai potrivitǎ pentru cei cu afecţiuni laringiene este de 18-20°C,
iar umiditatea 50%.
Asistenta va asigura aerisirea care poate fi continuǎ, dacǎ temperatura permite sau
împrospǎteazǎ aerul de mai multe ori pe zi prin deschiderea ferestrelor, timp în care
pacienţii vor fi bine înveliţi.
Bolnavii ce prezintǎ boli cu caracter infecţios vor fi amplasaţi separat, evitându-se
mai ales asocierea cu persoanele care mai au şi alte boli.
Asigurarea repausului fizic şi psihic
Repausul fizic este obligatoriu şi indispensabil în perioada acutǎ apoi alterneazǎ
cu un efort dozat în funcţie de stadiul bolii şi starea bolnavului.
Alimentarea
Va fi adaptat perioadei de evoluţie a bolii. În perioada febrilǎ regimul hidro-
zaharat, iar când fenomenele acute dispar se va trece la o alimentaţie echilibratǎ. În
perioada febrilǎ regimul va fi compus din lichide (ceaiuri, lapte, suc de fructe) sau
alimente lichide (supǎ de legume cu orez şi griş).
Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative
Temperatura – se urmǎreşte cu atenţie. Se mǎsoarǎ dimineaţa şi seara şi se
noteazǎ în funcţie de temperaturǎ. Febra se combate cu antipiretice. Se aplicǎ comprese
sau împachetǎri reci.
Pulsul – se mǎsoarǎ de 2-3 ori/zi. Înainte ca pulsul sǎ fie mǎsurat pacientul va sta
în repaus timp de 15 minute. Valoarea va fi în funcţie de vârstǎ, stǎri patologice şi
fiziologice.
Tensiunea arterialǎ – valoarea depinde de vârstǎ.
Respiraţia – se mǎsoarǎ numǎrând mişcǎrile de expansiune a toracelui prin
inspecţie sau se aşeazǎ palma pe peretele toracic.
Se mai urmǎresc eliminǎrile de materii fecale şi urinǎ. Bolnavul trebuie sǎ aibǎ
scaune şi diurezǎ normale. În caz de constipaţie se efectueazǎ clisme uleioase, se
administreazǎ purgative. Bolnavul va trebui sǎ aibǎ micţiuni fiziologice, diureza sǎ fie în
funcţie de vârstǎ, de cantitatea de lichide ingerate, de starea de nutriţie.
Recoltarea produselor biologice şi patologice
Se recolteazǎ în mod steril sânge venos şi capilar, în vederea cercetǎrii: calcemiei,
glicemiei, VSH, hemoleucogramǎ, probele hepatice.
Seringile şi acele trebuie sǎ fie sterile, iar recipientele în care s-a fǎcut recoltarea
trebuie sǎ fie curate.
La indicaţia medicului s-a administrat TR de urgenţǎ.
Tratamentul
Tratamentul laringitei acute variazǎ în funcţie de formele clinice ale acestora.
Tratamentul general al laringitei acute catarale va avea ca obiect sǎ combatǎ
durerea, tusea, sǎ fluidifice şi sǎ favorizeze expulzarea secreţiilor şi diminuarea lor
cantitativǎ.
Pentru a combate durerea se poate prescrie tinctura de aconit în doze de 25-50
pic/zi înglobate într-o infuzie de ceai expectorant.
Împotriva rǎguşelii se va recomanda o inhalaţie cu flori de nalbe şi tei, câteva
înghiţituri de zeamǎ de lǎmâie şi câte 2- picǎturi de soluţie alcoolicǎ de rǎdǎcinǎ de aconit
într-o infuzie de ceai de tei cǎlduţ.
Tratamentul local constǎ din recomandarea unei revulsii cutanate prin aplicarea de
prişniţe alcoolizate calde prelaringiene. Se vor prescrie inhalaţii neiritante cu substanţe
volatile (acidul fenic 5-10 picǎturi în 250 ml apǎ) sau substanţe balsamice. Se va evita
mentolul. Vaporizanţii sau aerosoli la temperatura corpului cu un AB cu spectru larg,
asociaţi cu hidrocortizon.
Cura de tǎcere este una din cele mai bune metode terapeutice. La ea se adaugǎ
repausul în camerǎ încǎlzitǎ, bǎuturi calde (infuzie de ceai). Se va interzice fumatul,
bǎuturile alcoolice şi alimentaţia condimentatǎ.
Tratamentul laringitei acute edemantoase subglotice a sugarului şi a copilului mic
are douǎ obiecte: restabilirea respiraţiei şi stimularea forţelor de apǎrare a organismului
contra agentului patogen.
Primul obiectiv trebuie sǎ fie realizat prin permeabilizarea laringelui cu mijloace
conservatoare ce constǎ în: revulsie laringianǎ prin comprese calde în jurul gâtuluişi bǎi
fierbinţi la picioare, drenarea secreţiilor care obtureazǎ spaţiul glotic prin aspiraţie,
decongestionare prin inhalaţii de 2-3 ori/zi cu soluţii balsamice, aerosoli şi inhalaţii cu
soluţie de efedrinǎ 1-2% dupǎ vârstǎ, şi prin corticoterapie (acetat de hidrocortizon în
aerosoli) sau generalǎ (HHC - IV) şi administrarea de clorurǎ de Calciu şi Romergon.
Acest tratament se va aplica asigurându-se copilului o poziţie corectǎ, cu capul şi
trunchiul ridicate.
Dacă mijloacele terapeutice nu mai au timp să acţioneze asupra edemului
mucoasei din cauza iminentei de asfixie în care este adus copilul la clinicǎ se va efectua
permeabilizarea cǎilor aeriene inferioare prin introducerea sondei de intubaţie sau
participarea de urgenţǎ a traheostomiei. În aceste cazuri la tratament conservator se vor
adǎuga pansamentele traheostomice şi aspiraţia secreţiilor. Importantǎ este şi combaterea
infecţiilor, care se face prin administrarea de antibiotice: penicilina G, polidin,
eritromicinǎ.
Tratamentul laringitei edematoase vizeazǎ:
În primul rând combaterea tulburǎrilor respective, care prin agravarea lor pot
ameninţa în orice moment viaţa bolnavilor. Deoarece acest fapt este subestimat, se
recomandǎ spitalizarea acestor cazuri, traheostomia devenind necesarǎ atunci când
edemul progreseazǎ repede. Dacǎ dispneea este moderatǎ se va administra HHC, la care
se asociazǎ calciu, vitamina C.
Bolnavul stând în poziţie şezândǎ i se aplicǎ comprese fierbinţi în jurul gâtului. În
apropierea lui se fac vaporizǎri medicamentoase, iar local se aplicǎ aerosole sau instalaţii
repetate cu soluţie de adrenalinǎ cu 1/10.000 sau efedrinǎ 3%. Pentru a calma anxietatea,
durerile şi tusea spasmaticǎ se administreazǎ barbiturice şi sedative. Alimentaţia va fi
lichidǎ sau semisolidǎ. Se mai administreazǎ antiinflamatoare, antihistamatice şi se
restrânge aportul de sare.
2.6. Evoluţie. Complicaţii. Diagnostic
Evoluţia laringitei acute diferǎ de la o formǎ clinicǎ la alta. Astfel evoluţia
laringitei catarale este de obicei benignǎ fenomenele funcţionale şi fizice retrocedând în
4-5 zile. Chiar dacǎ procesul cataral se poate extinde şi la arborele traheobronşic, dând o
traheobronşitǎ descendentǎ, prognosticul rǎmâne favorabil, acestǎ uşoarǎ complicaţie
vindecându-se dupǎ câteva zile. Mai neplǎcutǎ este însǎ cronicizarea laringitei
determinatǎ de persistenţa factorilor etologici favorizanţi.
Evoluţia laringitei acute edematoase este variabilǎ în raport cu precocitatea
diagnosticului şi a tratamentului, cu virulenţa agentului patogen şi cu puterea de
rezistenţǎ a organismului individului. Ea poate varia de la 5 la 7 zile terminându-se prin
vindecare în cazurile precoce şi corect tratate, sau se poate prelungi sǎptǎmâni sau chiar
luni de zile dacǎ masivitatea infecţiei, tratamentul insuficient şi lipsa de apǎrare a
organismului au permis extinderea procesului edematos la întregul arbore traheobronşic
şi instalarea unor complicaţii grave ca bronhopneumonia.
Evoluţia laringitei striduloase este tipicǎ. Dupǎ debutul zgomotos foarte alarmat
pentru familie, accesul de sufocare tratat sau chiar netratat cedeazǎ în mai puţin de o orǎ
şi copilul ostenit din criza prin care a trecut, adoarme liniştit dar uşorul sforǎit care îi
însoţeşte somnul dovedeşte prezenţa obstrucţiei care nerezolvatǎ mai poate sǎ favorizeze
în nopţile urmǎtoare reapariţia unor crize similare.
Pronostic spre vindecare
Laringita cronicǎ cataralǎ evolueazǎ lent cu perioade de ameliorare prin tratament
adecvat pe toatǎ durata vieţii.
Este aşadar odatǎ constituitǎ cvasi-incurabilǎ şi prognosticul este descurajator în
special pentru cântǎreţi.
Complicaţiile laringitei acute apar ca urmare a netratǎrii acestora la timp sau
tratamentul incorect dar şi a lipsei de apǎrare a organismului supus infecţiilor repetate
determinate de agenţi patogeni.
În laringita cataralǎ complicaţiile apar la boli cu o stare generalǎ alteratǎ sau dupǎ
boli infecţioase - febra tifoida, tifos exantematic. Ele sunt produse prin extinderea
inflamaţiilor în straturile submucoase unde determinǎ edeme, abcese, flegmon. De obicei
acestea sunt determinate de infecţiile streptocoase. La copii apare un edem subglotic.
Complicaţiile laringitei edematoase acute sunt:
bronhopneumonia, care este frecvent semnalatǎ şi comportǎ un pronostic sever;
laringotraheobronşita membranoasǎ care deşi se întâlneşte rareori este însǎ foarte
gravǎ, bolnavii care au necesitat traheostomie prezentând uneori cicatrici stinozate.
Complicaţiile generale sunt urmarea extinderii procesului toxiinfecţiilor la alte
organe, se pot întâlni suprarenalite, miocardite ce determinǎ decompensǎri cardiace sau
edem pulmonar alteori toxiinfecţioase, hepatice şi renale, neorite, paralizii.
Prognosticul este rezervat în laringita acutǎ, el este variabil în funcţie de:
forma clinicǎ;
stadiul de dezvoltare;
starea anterioarǎ a organismului;
complicaţiile ce apar în timpul evoluţiei;
vârsta bolnavului – prognosticul cel mai grav este la copii sub 2 ani de asemenea
în cazurile cu fenomene toxice, generale (gripa) şi în cele în care intervine suprainfecţia
sau stafilococul patogen.
Prognosticul grav se întâlneşte şi în stadii înaintate de faringitǎ destructivǎ când se
instaleazǎ o perturbare gravǎ a funcţiilor centrilor nervoşi ca urmare a bipoxiei. Exitusul
survine în primul acces dispneic care este egal moarte precoce reflexǎ cât şi tardiv prin
expulzarea posibilitǎţilor reacţionale dupǎ câteva ore de luptǎ intensǎ sau sincopǎ.
2.7. Educaţia pentru sǎnǎtate
Pǎstrarea sǎnǎtǎţii unui individ, dezvoltarea fizicǎ şi armonioasǎ a organismului
sǎu sunt strâns legate de buna funcţiune a cǎilor aeriene superioare.
Cum s-ar putea dezvolta un copil normal al cǎrui laringe obturat de un proces
inflamator nu permite trecerea cantitǎţii de aer necesarǎ?
Dacǎ normala funcţionare a nasului, laringelui este obligatorie pentru buna
dezvoltare fizicǎ şi psihicǎ a organismului, îmbolnǎvirea acestor organe constituie un
permanent pericol pentru sǎnǎtatea lui. Mǎsurile de dispensarizare întreprinse de cadrele
sanitare în colectivitǎţile de copii şi adulţi constituie modul cel mai eficace de a institui o
profilaxie raţionalǎ.
Asistenta medicalǎ are rolul de a aduce familia micului pacient şi pacienţii adulţi
asupra bolii în sine şi asupra mǎsurilor de prevenire a acestuia. Vor fi informaţi asupra
cauzelor bolii, simptomelor pe care le prezintǎ acestea, evoluţia bolii şi tratarea lor.
Mǎsurile generale de profilaxie sunt de ordin igienic adresându-se medicului sau
modului de viaţǎ al individului – de asemenea se adreseazǎ condiţiilor de creştere a
rezistenţei organismului împotriva infecţiilor.
Ambianţa în care trǎieşte un individ trebuie sǎ fie cât mai sǎnǎtoasǎ cu un
microclimat optim (camerǎ separatǎ, permanent aerisitǎ, o temperaturǎ între 18-20 °C şi
atmosferǎ nu prea uscatǎ).
De asemenea copilul trebuie obişnuit cu apa rece, soarele, aerul şi chiar prudent
cu curentul. Va trebui sǎ poarte îmbrǎcǎminte adecvatǎ temperaturii mediului unde se
aflǎ în aşa fel încât sǎ poatǎ avea mişcǎrile cât mai libere.
Pentru evitarea rǎcelilor important este protejarea capului şi menţinerea caldǎ a
mâinilor şi picioarelor.
Organizarea vieţii copiilor trebuie supravegheatǎ ca şi mediul în care trǎiesc.
Copilul trebuie alimentat conform cu cerinţele vârstei, atât în ceea ce priveşte
componenţa (cât mai echilibratǎ) cât şi orarul meselor sale.
Este necesar ca asistenta medicalǎ sǎ educe mamele în scopul alǎptǎrii copiilor,
timp fiziologic necesar pentru întreţinerea imunitǎţii şi includerii unei alimentaţii mixte.
Regimul bogat în vitamine şi limitarea administrǎrii dulciutilor duc la prevenirea apariţiei
inflamaţiilor laringiene.
Folosirea factorilor naturali (aerul, soarele, apa) are de asemenea un rol important
în cǎlirea organismului copilului şi prevenirea îmbolnǎvirii.
Capitolul III
Planul de îngrijire al pacienţilor cu laringitǎ acutǎ
I. Plan de îngrijire a pacientului C.R. cu laringitǎ acutǎ
3.1. Culegerea de date:
Sursa de informaţii: directǎ - aparţinǎtorii (mama)
indirectǎ - dosarul medical
membrii echipei de îngrijire
3.1.1. Date privind identitatea pacientului:
Nume: C.R.
Prenume: 3 ani
Sex: masculin
Domiciliul: comuna Viteşti
Religia: ortodox
Naţionalitate: românǎ
Numele şi prenumele tatǎlui: C.E.
Numele şi prenumele mamei: V.E.
3.1.2. Condiţii socio-culturale:
Condiţii de locuit:
Locuinţǎ salubrǎ la casǎ compusǎ din 3 camere în care locuiesc 3 persoane.
Mod de alimentaţie: corespunzǎtoare vârstei, masticaţie uşoarǎ, eficientǎ.
3.1.3. Starea de sǎnǎtate anterioarǎ:
AHC – neagǎ afecţiuni acute sau cronice în familie
APP – afecţiuni digestive şi respiratorii tratate ambulatoriu
Date antropometrice:
greutate 20 kg;
grupa sanguinǎ – 0I;
înǎlţime: 70 cm
3.1.4. Informaţii legate de boalǎ:
Data internǎrii: 22.IX.2003
Motivele internǎrii:
febrǎ ridicatǎ;
tuse lǎtrǎtoare;
dispnee inspiratorie, bradipnee;
agitaţie;
cornaj, tiraj;
inapetenţǎ;
rinoree.
Istoricul bolii
Boala debuteazǎ în urmǎ cu 2-3 zile. Pacientul în vârstǎ de 3 ani este adus la
camera de gardǎ a secţiei ORL cu febrǎ ridicatǎ, tuse lǎtrǎtoare, dispnee inspiratorie cu
bradipnee, agitaţie, inapetenţǎ, rinoree unde este internat pentru investigaţii şi tratament
de specialitate.
Examenul clinic general
Stare generalǎ modificatǎ, febril.
Tegumente şi mucoase palide.
Ţesut celular subcutanat bine reprezentant.
Sistemul limfoganglionar – ganglioni nepalpabili.
Sistemul osteo-articular – aparent integru morfofuncţional, articulaţii mobile
nedureroase.
Aparatul respirator – tuse lǎtrǎtoare, disfonie, cornaj, AV – 120p/min.
Aparatul digestiv – abdomen elastic, suplu, mobil în mişcǎrile respiratorii, R – 15
s/min.
Aparatul urogenital – loje renale libere, nedureroase, micţiuni fiziologice.
Sistemul nervos – fǎrǎ semne de iritaţie meningalǎ.
Stare generalǎ – mediocrǎ.
Stare de nutriţie – bunǎ.
Facies – palid.
Pavilioane normal conformate, canal auditiv extern normal.
Diagnosticul medical – Laringitǎ acutǎ subgloticǎ
Diagnosticul medical – Laringitǎ acutǎ subgloticǎ
3.2. Analiza şi interpretarea datelor
3.2.1. Analiza satisfacerii nevoilor fundamentale
Nevoia
fundamentalǎ
Manifestǎri de
independenţǎ
Manifestǎri de
dependenţǎ
Sursa de
dificultate
Nivel de
dependenţǎ
Nevoia de a
respira şi de a
avea o bunǎ
circulaţie
Respiraţie – 15
r/min
AV – 120 p/min
Respiraţie de tip
abdominal prin
mǎrirea
diametrului
vertical al cutiei
toracice.
Dispnee de tip
inspirator cu
discretǎ
bradipnee.
Respiraţie pe
nas. Secreţii
nazale mucoase,
tuse lǎtrǎtoare,
disfonie,
tegumente calde,
transpiraţii
palide.
Obstrucţia
cǎilor
respiratorii:
-procesul
inflamator
la nivelul
cǎilor
respiratorii;
-alterarea
mucoasei
cǎilor
respiratorii
superioare;
Aerul cald şi
uscat din
încǎpere.
2
Nevoia de a
bea şi a mânca
Dentiţie bunǎ,
gingii aderente
dinţilor, mucoasa
bucalǎ roz şi
umedǎ, limba roz.
Dificultatea de
deglutiţie,
inapetenţǎ,
scǎdere
ponderalǎ.
Disfagia,
procesul
inflamator,
agitaţia.
2
Nevoia de a
elimina
Frecvenţa
micţiunilor 4-5/zi,
ritmul – 2/3 din
numǎrul
micţiunilor în
timpul zilei şi 1/3
noaptea, culoarea –
galben deschis 1
pânǎ la galben
închis. Se modificǎ
în funcţie de
alimente şi
medicamente,
mirosul – de
bulion, reacţie
acidǎ PH – 4,5-7,
aspectul – clarǎ,
transparentǎ, la
început iar dupǎ un
timp devine
tulbure, densitate –
1010-1025.
Frecvenţa
scaunului – 1-2/zi
sau unul la douǎ
zile.
Nevoia de a
dormi şi a se
odihni
Somn agitat,
treziri frecvente,
ore de odihnǎ
insuficiente,
iritabilitate,
nelinişte.
Dispneea,
obstrucţia
nazalǎ,
durerea.
2
Nevoia de a se
mişca şi a avea
o bunǎ posturǎ
Sistemul osteo-
articular integru,
efectueazǎ mişcǎri
adecvate.
Poziţie
inadecvatǎ (care
favorizeazǎ
respiraţia),
restricţii în a se
imobiliza (febrǎ),
dificultate de a
Tulburǎri
respiratorii,
febrǎ,
durere,
anxietate.
2
rǎmâne în
posturǎ
funcţionalǎ.
Nevoia de a se
îmbrǎca şi
dezbrǎca
Veşminte alese
adecvate climatului
şi statuluisocio-
cultural.
1
Nevoia de a
menţine
temperatura
corpului în
limite normale
Febrǎ ridicatǎ,
tegumente calde,
transpiraţie,
agitaţie.
Procesul
infecţios,
lipsa de
cunoaştere a
mijloacelor
de prevenire
a efectelor
cǎldurii din
partea
pǎrinţilor.
2
Nevoia de a
evita accidente
Mǎsuri de
prevenire a
infecţiilor, bolilor
Anxietate, durere Insuficienţa
cunoaşterii
de sine,
durere,
anxietate.
2
Nevoia de a fi
curat şi a-şi
proteja
tegumentul
Tegumente
acoperite de
transpiraţii,
roşeaţǎ, secreţii
nazale.
Procesul
inflamator.
Nevoia de a
comunica
Funcţionarea
adecvatǎ a
organelor de simǎ,
posturi şi gesturi
Comunicare
verbalǎ
ineficientǎ.
Edemul
laringian.
ale mâinii, facies
expresiv, privire
semnificativǎ,
acuitate vizualǎ,
auditivǎ.
2
Nevoia de a
acţiona
conform
propriilor
cerinţe şi valori
Posibilitatea de a
acţiona conform
propriilor credinţe
şi dorinţe.
1
Nevoia de a se
recrea
Dificultatea de a
îndeplini
activitǎţi
recreative.
Durere,
anxietate,
stres.
2
Total puncte: 22 – pacient cu dependenţǎ moderatǎ
3.2.2. Problemele pacientului
Probleme actuale:
respiraţie şi circulaţie inadecvate;
obstrucţia cǎilor respiratorii superioare;
hipertermie;
dificultatea de a se alimenta;
somn inadecvat cantitativ şi calitativ.
Probleme potenţiale:
vulnerabilitate faţǎ de pericole;
risc de suprainfecţie;
risc de alterare a respiraţiei.
3.2.3. Diagnostic de îngrijire
Respiraţie şi circulaţie inadecvate din cauza procesului inflamator manifestat prin
dispnee de tip inspirator, bradipnee zgomotoasǎ.
Obstrucţia cǎilor respiratorii superioare din cauza procesului inflamator al cǎilor
respiratorii, rinoreei, şi manifestatǎ prin respiraţie dificilǎ pe nas, tuse lǎtrǎtoare.
Hipertermie consecinţa procesului inflamator şi infecţios manifestat prin creşterea
temperaturii peste valorile normale, tegumente, calde, transpiraţie.
Somn inadecvat cantitativ şi calitativ din cauza tusei, dispnee, dureri manifestat
prin treziri frecvente, somn agitat, nelinişte, obosealǎ.
Dificultate de a se alimenta din cauza procesului inflamator, disfagiei manifestatǎ
prin aport alimentar şi hidric insuficient, uşoarǎ scǎdere ponderalǎ.
Vulnerabilitate faţǎ de perioade din cauza modificǎrilor produse de boalǎ în
organism, manifestatǎ prin riscul de suprainfecţie.
3.2.4. Stabilirea gradului de dependenţǎ
Pacientul este dependent atât prin vârstǎ, cât şi datoritǎ bolii, are anevoie de
echipa de îngrijire care sǎ-l ajute în satisfacerea nevoilor fundamentale.
Grad de dependenţǎ III
3.3. Planificarea îngrijirilor
3.3.1. Obiective generale:
- Pacientul sǎ beneficieze de un microclimat adecvat afecţiunii.
- Sǎ i se acorde îngrijiri specifice.
- Sǎ nu prezinte complicaţii.
3.3.2. Obiective specifice:
- Pacientul sǎ prezinte respiraţie şi circulaţie în limite fiziologice.
- Sǎ prezinte tuse diminuatǎ în intensitate.
- Pacientul sǎ prezinte temperaturǎ în limite fiziologice.
- Pacientul sǎ fie alimentat cantitativ şi calitativ corespunzǎtor vârstei.
- Sǎ prezinte stare de confort psihic.
- Pacientul sǎ fie ferit de infecţii nosocomiale.
3.4. Aplicarea planului de îngrijiri
Intervenţii
Perioada de
timp
Probleme Obiective Autonome Delegate Evaluare
13-X-2003
→
17-X-2003
Respiraţie şi
circulaţie
inadecvate
Pacientul sǎ
prezinte tuse
diminuatǎ în
intensitate în
aproximativ
8h şi sǎ
disparǎ în 3-4
zile. Pacientul
sǎ prezinte
respiraţie şi
circulaţie în
limite
fiziologice. Sǎ
prezinte stare
de confort
psihic.
Pacientul s-a
instalat într-
un salon
liniştit, aerisit,
suficient de
încǎlzit.
Pentru
restabilirea
permeabilitǎţi
i nazale de 3-
4 ori pe zi cu
ser fiziologic
efedrinat 0,5
câte 4-5
picǎturi pe
narǎ. S-a
pregǎtit
La indicaţia
medicului i s-a
administrat
tratament de
urgenţǎ pentru
scoaterea
pacientului din
crizǎ.
HHC 50 mg IV,
ampicilinǎ 1 g,
Ca gluconic.
S-a administrat
ambroxol,
soluţie 3X10
picǎturi/zi,
inhalaţii cu
soluţii sedative
13-X-2003
Pacientul
prezintǎ
respiraţie şi
circulaţie
inadecvate. Dupǎ
administrarea
tratamentului de
urgenţǎ cu HHC
25 mg IV şi în
urma
intervenţiilor
autonome
pacientul şi-a
reluat treptat
respiraţia.
14-X-2003
pacientul şi
materialele
necesare
recoltǎrii
produselor
biologice
pentru
examenul de
laborator,
VSH,
glicemie,
calcemie,
hemoleucogra
ma. S-au
aplicat
comprese
calde în jurul
gâtului. S-au
mǎsurat şi
notat funcţiile
vitale. S-au
aplicat tehnici
de favorizare
a circulaţiei,
masaje,
exerciţii
active.
şi balsamice,
aerosoli şi
instalaţii cu
soluţie de
efedrinǎ 1-2%
de 2-3 ori/zi,
sub strictǎ
supraveghere,
având în vedere
vârsta şi
pericolul
arsurilor. S-a
administrat în
continuare
tratamentul
prescris cu
ampicilinǎ
1g/24h, o fiolǎ
a 250 mg la 6h,
Ca gluconic
10% 1f/24h,
Romergon sirop
1 linguriţǎ de 2
ori/zi, HHC –
25 mg la 6hIV
în prima zi.
Persistǎ
paloarea, tusea
lǎtrǎtoare,
disfonia; s-au
recoltat probe
pentru examenul
de laborator.
15-X-2003
Dupǎ 3 zile de
tratament
intensiv
pacientul se
restabileşte
respirator şi
circulator. La
internare:
I resp = 15r/min
II zi = 20r/min
III zi = 32r/min
IV zi = 35r/min
I AV – 120p/min
II zi – 120p/min
16-X-2003
Examenele de
laborator au
prezentat valori
uşor modificate
faţǎ de normal:
VSH 1h mm
2h 16 mm
Anemie – 7,03%
Leucocite
136000 mmc,
uşoarǎ
Hipocalcemie
4ml/ Eq/h,
glicemie
normalǎ.
Examen
patologic: nu
evidenţiazǎ
modificǎri
patologice. La
externare
pacientul este
restabilit din
punct de vedere
circulator şi
respirator.
Hipertermie Pacientul sǎ
prezinte
temperaturi în
limite
fiziologice în
termen de 3
zile.
S-a mǎsurat
ritmic
temperatura
pacientului în
rect. S-a
înregistrat în
foaia de
temperaturǎ.
S-a efectuat
împachetǎri
toracice cu
apǎ la
La indicaţia
medicului
pentru
combaterea
febrei s-a
administrat
paracetamol
supozitor 3/zi,
algocalmin 0,6
ml IM la
internare.
În urma
intervenţiilor
temperatura a
scǎzut ajungând
dupǎ 3 zile la
valori normale.
I zi T°-39,4°C
II zi T°-38,3°C
III zi T°-37,5°C
IV zi T°-36,5°C.
La externare
pacientul este
temperatura
camerei.
afebril.
Alimentaţie
inadecvatǎ
din punct de
vadere
calitativ şi
cantitativ.
Pacientul sǎ
prezinte
toleranţǎ
digestivǎ
normalǎ, sǎ
fie alimentat
cantitativ şi
calitativ
corespunzǎtor
vârstei, sǎ
prezinte apetit
normal.
S-a asigurat
pacientului
regimul
corespunzǎtor
ţinându-se
cont de starea
febrilǎ şi
modificǎrile
apetitului.
Astfel cǎ în
perioada
febrilǎ
pacientul a
primit un
regim format
din supe
strecurate în
cantitǎţi mici,
repetate la
intervele
regulate de
timp. S-a
asigurat o
alimentaţie
adecvatǎ
vârstei.
Pacientul a
primit
alimentaţia în
La indicaţiile
medicului s-a
administrat în
primele 10h un
regim
hidrolactat
compus din
ceaiuri, lapte
cǎlduţ, apoi s-a
trecut la un
regim lacto-
fǎinos
vegetarian
compus din
supe, griş, orez
cu lapte. Dupǎ
restabilirea
toleranţei
digestive la
indicaţiile
medicului
regimul
alimentar mixt
a fost repartizat
în 4 mese la
interval de 4h.
13-X-2003
Pacientul este
inapetent, a
primit greu şi
lichidele. Dupǎ
48h se
restabileşte
toleranţa
digestivǎ.
14-X-2003
Pacientul îşi
recapǎtǎ treptat
apetitul, a
pierdut în
greutate 100 g.
15-X-2003
Greutatea – 20
kg, primeşte bine
alimentaţia
corespunzǎtoare
vârstei acestuia.
La externare
greutatea era
staţionarǎ.
condiţii
igienice cu
rǎbdare şi
înţelegere. A
fost cântǎrit
zilnic, valorile
obţinute
înregistrându-
se în foaia de
observaţie.
Somn
inadecvat
din punct de
vedere
calitativ şi
cantitativ
Pacientul sǎ
prezinte somn
liniştit,
odihnitor
corespunzǎtor
vârstei în 2-3
zile. Sǎ
prezinte stare
de confort
psihic.
S-a asigurat
mediu
ambiant
liniştit, plǎcut,
odihnitor, cu
o temperaturǎ
constantǎ de
18-20°C.
La indicaţiile
medicului s-a
administrat un
sedativ,
Diazepam 0,5
ml IM.
Pacientul şi-a
recǎpǎtat treptat
somnul liniştit,
cantitativ şi
calitativ în limite
fiziologice. La
externare
pacientul
prezintǎ somn în
limite
fiziologice.
Pacientul sǎ
fie ferit de
infecţii
nosocomial
e
Pacientul sǎ
fie ferit de
infecţii.
S-a
supravegheat
permanent
comportament
ul copilului,
apariţia unor
manifestǎri
patologice,
funcţii vitale.
I s-a asigurat
Pacientul a avut
evoluţie
favorabilǎ, nu a
pǎrǎsit camera,
nu a prezentat
complicaţii.
Tegumentele s-
au menţinut
curate şi integre.
igiena
tegumentarǎ
prin bǎi
parţiale
zilnice la pat,
a lenjeriei
curate de corp
şi pat.
Examene paraclinice ale pacientului
Data Examen de
laborator
Mod de
recoltare
Valori normale Valori obţinute
14-X-2003 VSH Se recolteazǎ
prin puncţie
venoasǎ cu o
seringǎ de 2 ml
0,4 citrat de Na
3,8% plus 1,6
ml sânge.
1h: 2-13 mm
2h: 12-17 mm
1h: 7 mm
2h: 16 mm
Hemoleucograma Se recolteazǎ
sânge capilar
prin înţepǎturi
în pulpa
degetului.
Hb: 13%
L: 4-8000/mmc
Neutrofile
segmentate: 40-
70%
Eozinofile: 1-
3%
Limfocite: 20-
48%
Nonocite: 4-8%
Hb: 7,03%
L: 13600 mmc
Neutrofile
segmentate:
48%
Eozinofile: 2%
Limfocite: 47%
Nonocite: 4-8%
Calcemia Se recolteazǎ
prin puncţie
venoasǎ 5-6 ml
sânge simplu
nehematiat.
9-11 ng%
4,5-5,5 ml Eq/L
8 ng%
4 ml Eq/L
Glicemia Se recolteazǎ
prin puncţie
venoasǎ 2 ml
sânge şi 4 mg
florurǎ de
sodiu.
0,80 – 1,20 % 0,83 %
II. Plan de îngrijire a pacientului D.C. cu laringitǎ acutǎ
3.2. Culegerea de date:
Sursa de informaţie: directǎ – pacienţii;
indirectǎ – membrii echipei de îngrijire;
dosarul medical.
3.2.1. Date privind identitatea pacientului:
Numele şi prenumele: D.C.
Vârsta: 38 ani
Sex: feminin
Starea civilǎ: cǎsǎtoritǎ
Ocupaţia: contabilǎ
Domiciliu: sat Corlǎteşti, comuna Berceni
Religia: ortodoxǎ
Naţionalitate: românǎ
3.2.2. Condiţii socio-culturale:
Relaţia cu familia şi colectivitatea – Bunǎ.
Condiţii de locuit:
Locuieşte împreunǎ cu fiica şi soţul într-o casǎ compusǎ din 3 camere spaţioase
salubre.
Preferinţe alimentare:
Dentiţie bunǎ, bine îngrijitǎ.
Mese regulate, preferǎ sǎ ia o masǎ în compania familiei.
Preferǎ mâncǎrurile vegetariene şi fructele, bea 1-2 cafele pe zi, consumǎ
ocazional alcool, bea lichide reci.
Obiceiuri:
Este pasionatǎ de lecturǎ şi sǎ viziteze expoziţiile de picturǎ. Îi place sǎ tricoteze,
sǎ coasǎ pentru fiica sa, adorǎ florile.
Obiceiuri de igienǎ:
Deprinderi bune de igienǎ. Se spalǎ singurǎ, îi place sǎ fie curatǎ.
Odihna:
Înainte de internare dormea 4-5 ore noaptea, iar ziua se odihnea foarte puţin. De
când este internatǎ adoarme, dupǎ care se trezeşte, somnul reluându-se cu greutate din
cauza tusei uscate spasmatice.
Modul de petrecere a timpului liber: în timpul liber se ocupǎ de treburile casnice,
citeşte, vizioneazǎ diverse emisiuni TV.
3.2.3. Starea de sǎnǎtate anterioarǎ:
Date antropometrice
Greutate – 67 kg
Înǎlţime – 1,64 m
Grupa sanguinǎ – 0I RH (+)
Acuitate vizualǎ, auditivǎ, tactilǎ – normale
Nu prezintǎ proteze
Nu este alergicǎ
3.2.4. Informaţii legate de boalǎ:
AHC – fǎrǎ importanţǎ, pacienta neagǎ TBC în familie
APF - la 14 ani, ciclu menstrual – flux abundent, durata 5 zile dureros
vaccinǎri efectuate
APP – uşoare afecţiuni digestive şi respiratorii
bolile copilǎriei
avort la cerere la 23 ani
Data internǎrii: 22.IX.2005
Motivele internǎrii:
febrǎ ridicatǎ;
disfagie;
tuse uscatǎ, spasmaticǎ, disfonie;
dispnee, cornaj, tiraj;
inapetenţǎ.
Istoricul bolii
Boala debuteazǎ în urmǎ cu trei zile cu febrǎ ridicatǎ, disfagie, tuse uscatǎ
spasmaticǎ, dispnee, cefalee, inapetenţǎ. Pacientul a urmat ambulatoriu tratament cu
oxalinǎ 2 cp/6h, în urma cǎruia simptomele s-au mai ameliorat puţin dar dupǎ câteva zile
simptomele au revenit, motiv pentru care se prezintǎ la camera de gardǎ a secţiei OR2.
Examenul clinic general
Starea generalǎ modificatǎ, febrǎ ridicatǎ 39,3°C, tegumente şi mucoase palide.
Aparatul respirator: torace normal conformat, discretǎ disfonie, cornaj, R –
15r/min.
Aparatul cardio-vascular: cord în limite normale. TA = 120/70 mm Hg, puls bine
bǎtut, valoare 80 p/min.
Aparatul digestiv – cavitate bucalǎ şi gingivalǎ de aspect normal, limba umedǎ
curatǎ fǎrǎ depozite. Abdomen suplu, nedureros la palpare.
Nas şi sinusuri – piramidǎ nazalǎ de aspect normal, simţ olfactiv dezvoltat, fose
nazale permeabile. Mucoasa nazalǎ curatǎ, de aspect normal. Buco-faringe-buze,
vǎlpalatin de aspect normal, alimentaţie corespunzǎtoare vârstei, limbǎ roz, faringe roşu
edematiat.
Mucoasa laringianǎ tumefiatǎ destinsǎ, lucioasǎ, de culoare roşie cu forme
cenuşiu roşiatice şi aspect gelatinos.
Corzile vocale sunt congestionate.
Pavilioane normal conformate, canal auditiv extern normal.
Diagnosticul medical – Laringita acutǎ edematoasǎ subgloticǎ
Diagnosticul medical – Laringita acutǎ edematoasǎ subgloticǎ
3.2. Analiza şi interpretarea datelor pacientei D.C. cu diagnosticul
laringitǎ acutǎ
3.2.1. Analiza satisfacerii nevoilor fundamentale
Punctaj: 29
Nevoia
fundamentalǎ
Manifestǎri de
independenţǎ
Manifestǎri de
dependenţǎ
Sursa de dificultate Nivel de
dependenţǎ
Nevoia de a
respira şi a avea
o bunǎ circulaţie
Respiraţie – 13
r/min
TA = 120/70 mm
Hg
Puls ritmic,
respiraţie de tip
costal superior,
torace normal
conformat.
Dispnee –
bradipnee
inspiratorie
însoţitǎ de tiraj şi
cornaj. Respiraţie
dificilǎ pe nas.
Disfonie,
tegumente palide.
Infecţiuni la nivelul
cǎilor respiratorii,
proces inflamator.
Alterarea mucoasei
nazale, faringiene şi
laringiene. Aerul
cald şi uscat din
încǎpere.
2
Nevoia de a bea
şi a mânca
Dentiţie bunǎ,
gingii aderente
dinţilor, mucoasa
bucalǎ roz şi
umedǎ, limba roz,
tranzit intestinal
normal.
Disfagie,
slǎbiciune,
inapetenţǎ, greaţǎ,
scǎdere ponderalǎ.
Proces infecţios,
febrǎ, proces
inflamator,
anxietate, stare
depresivǎ.
2
Nevoia de a
elimina
Micţiuni spontane Constipaţie,
oligurie
Alimentare şi
hidratare
insuficientǎ,
imobilitate, stare
febrilǎ.
2
Nevoia de a Somn agitat, Dispnee, tuse,
dormi şi a se
odihni
treziri frecvente,
ore de odihnǎ
insuficiente,
iritabilitate,
nelinişte.
durere, anxietate.
2
Nevoia de a se
mişca şi a avea o
bunǎ posturǎ
Sistem osteo-
articular integru,
efectueazǎ mişcǎri
adecvate.
Poziţie inadecvatǎ
(care favorizeazǎ
respiraţia),
restricţii în a se
mobiliza (febrǎ),
dificultatea de a
rǎmâne în posturǎ
funcţionalǎ.
Tulburǎri
respiratorii, febrǎ,
durere, anxietate. 2
Nevoia de a se
îmbrǎca şi
dezbrǎca
Veşmintele alese
dupǎ gust şi modǎ,
veşminte adecvate
climatului şi
statutului socio-
cultural.
Dificultatea de a
se îmbrǎca şi
dezbrǎca.
Durere
2
Nevoia de a
menţine
temperatura
corpului în limite
normale
Temperatura
mediului 18-20°C.
Febrǎ ridicatǎ
39,3°C, tegumente
calde, transpirate,
cefalee.
Proces infecţios
inflamator.
2
Nevoia de a fi
curat şi a-şi
proteja
tegumentul
Prezintǎ tabieturi
igienice.
Uscǎciunea
mucoaselor,
neglijeazǎ
efectuarea
îngrijirilor
igienice,
dificultatea de a-şi
Circulaţia şi
respiraţia
inadecvatǎ,
imobilitatea,
durerea, febra,
anxietatea.
2
acorda îngrijiri
igienice.
Nevoia de a evita
accidentele
Mǎsuri de
prevenire a
infecţiilor, bolilor
Afectarea psihicǎ
şi fizicǎ, anxietate,
durere, stare
depresivǎ.
Durere, anxietate,
stres, insuficienţa
cunoaşterii de sine. 2
Nevoia de a
comunica
Funcţionarea
adecvatǎ a
organelor de simţ.
Posturi şi gesturi
ale mâinii. Facies
expresiv, privire
semnificativǎ,
acuitate vizualǎ,
auditivǎ.
Dificultatea de a
vorbi, apatie,
izolarea de
persoanele
apropiate.
Dispnee, tuse,
durere, anxietate,
stare depresivǎ. 2
Nevoia de a
acţiona conform
propriilor cerinţe
şi valori
Posibilitatea de a
acţiona conform
propriilor cerinţe
sau dorinţe.
1
Nevoia de a fi
ocupat şi a se
realiza
Integritate fizicǎ şi
psihicǎ.
Incapacitatea de a-
şi îndeplini rolurile
sociale.
Incapacitatea de a-
şi îndeplini
acţiunile favorite,
sentiment de
inulitate.
Anxietate,
neacceptarea bolii,
imobilitate.
2
Nevoia de a se
recrea
Se relaxeazǎ citind
reviste.
Dificultatea de a
îndeplini activitǎţi
recreative.
Durere, anxietate,
stres. 2
Nevoia de a Cunoştinţe Dezinteres, lipsǎ de
învǎţa insuficiente legate
de boalǎ.
material
documentar.
2
3.2.2. Probleme ale paciemtului
Probleme actuale:
respiraţie şi circulaţie inadecvate;
obstrucţia cǎilor respiratorii;
alterarea vocii;
somn inadecvat;
vulnerabilitate faţǎ de pericole;
stare de disconfort;
alimentaţie inadecvatǎ;
hipertermie.
Probleme potenţiale:
accentuarea tulburǎrilor respiratorii şi circulatorii;
hipoxie marcatǎ;
crize de asfixie cu sfârşit letal.
3.2.3. Diagnostic de îngrijire
Respiraţie şi circulaţie inadecvate datorite procesului infecţios şi inflamator
manifestat prin dispnee de tip inspirator, bradipnee zgomotoasǎ, tahicardie, cianozǎ,
tegumente palide.
Obstrucţia cǎilor respiratorii din cauza procesului inflamator la nivelul laringelui
manifestat prin obosealǎ.
Somn inadecvat cantitativ şi calitativ datorat tusei, dispneei, durerii, manifestat
prin treziri frecvente, somn agitat, nelinişte, obosealǎ.
Stare de disconfort datoratǎ durerii, febrei, tesei, dispneei, manifestatǎ prin
agitaţie.
Alimentaţie inadecvatǎ cantitativ şi calitativ datoratǎ disfagiei, febrei, anxietǎţii,
manifestatǎ prin aport alimentar şi lichidian insuficient.
Hipertermie – consecinţa procesului inflamator şi infecţios manifestat prin
creşterea temperaturii peste valorile normale, tegumente calde, transpiraţie.
Vulnerabilitate faţǎ de pericole datoritǎ modificǎrilor produşilor de boalǎ în
organism, manifestatǎ prin riscul suprainfecţiei.
3.2.4. Stabilirea gradului de dependenţǎ
Pacienta prezintǎ probleme majore ce a determinat sǎ solicite ajutor, la început în
permanenţǎ, treptat gradul ei de independenţǎ se normalizeazǎ datoritǎ ajutorului acordat
de echipa de îngrijire.
Grad de dependenţǎ temporarǎ II – III
29 puncte – pacient cu dependenţǎ moderatǎ pentru o perioadǎ limitatǎ de timp.
3.3. Planificarea îngrijirilor
3.3.1. Obiective generale:
- pacienta sǎ beneficieze de condiţii optime de îngrijire;
- sǎ i se asigure tratament corespunzǎtor;
- sǎ i se asigure îngrijiri igienice normal;
- sǎ nu prezinte complicaţii.
3.3.2. Obiective specifice:
- pacienta sǎ prezinte respiraţie şi circulaţie în limite normale;
- sǎ poatǎ comunica verbal în mod corespunzǎtor;
- sǎ prezinte stare de confort psihic;
- pacienta sǎ prezinte temperaturǎ în limite fiziologice;
- sǎ prezinte somn liniştit, odihnitor cantitativ şi calitativ;
- pacienta sǎ fie feritǎ de infecţii.
3.4. Aplicarea planului de îngrijire
Intervenţii
Perioada
de timp
Probleme Obiective Autonome Delegate Evaluare
22.IX.2005
→
28.IX.2005
-Alterarea
funcţiilor
respiratorii şi
circulatorii
-Obstrucţia
cǎilor
respiratorii
-Alterarea
vocii
-Pacientul sǎ
prezinte
respiraţie şi
circulaţie în
limite
normale.
-Tuse
diminuatǎ în
intensitate în
aproximativ
8h şi sǎ
disparǎ în 3-4
zile.
-Sǎ poatǎ
comunica
verbal în mod
corespunzǎtor
.
-Sǎ prezinte
S-a instalat
pacientul într-
un salon
liniştit, curat,
aerisit,
suficient de
încǎlzit cu
umiditate
normalǎ. Am
ajutat
pacientul sǎ
se aşeze într-o
poziţie
comodǎ, care
sǎ-i
favorizeze
respiraţia. S-
au efectuat
vaporizǎri
La indicaţia
medicului s-a
administrat
tratament de
urgenţǎ
pentru
scoaterea
pacientului
din crizǎ:
HHC-2f la
internare.
Pentru
combaterea
stǎrii
infecţioase şi
inflamaţiei s-a
administrat:
-zinacef III
f/24h, 1f/8h în
22.09.2005
Pacienta prezintǎ
alterarea
funcţiilor
respiratorii. I se
administreazǎ
HHC 2f IV,
zinacef pentru
combaterea stǎrii
infecţioase şi
inflamatorii.
Dupǎ
administrarea
tratamentului
pacienta şi-a
reluat treptat
respiraţia iar
tusea a fost
diminuatǎ în
stare de
confort psihic.
medicamento
ase în
apropierea ei.
Pentru
restabilirea
permeabilitǎţi
i nazale s-au
efectuat
instilaţii
nazale de 4-5
ori/zi. S-au
pregǎtit
materialele
necesare
pentru
examenul de
laborator,
sânge, urinǎ,
materii fecale,
examen
faringian. I s-
au
supravegheat
funcţiile
vitale.
zilele 23-
24.09.2005
-prednison 4
cp/zi timp de
3 zile
-dicarbocalm
3cp/zi
-vitamina C
200 1f/zi, IM
-vitamina A
1f/zi, IM
-paracetamol
3 cp/zi.
În zilele 24-
25-
26.09.2005 s-
a administrat
calciu
gluconic 30%,
3 f/zi, IV;
-algocalmin
1f/zi, IM
- i s-a
administrat
oxigen.
intensitate în
aproximativ 8h.
Frecvenţa
pulsului a revenit
treptat la normal,
însǎ mai persistǎ
paloarea, tusea
lǎtrǎtoare,
disfonia. S-au
recoltat probele
pentru examenul
de laborator.
23.09.2005
Dupǎ 3 zile de
tratament nu mai
prezintǎ tuse,
disfonie, iar
funcţiile vitale se
încadrau:
I zi – R=15r/min
II zi –
R=16r/min
III zi –
R=18r/min
IV zi –
R=18r/min
I zi –
AV=60p/min
II zi –
AV=60p/min
III zi –
AV=80p/min
TA = 120/70 mm
Hg.
Examenele de
laborator au
prezentat valori
uşor modificate:
VSH-crescut 1h-
20mm
2h-55mm
Anemie – Hb-
8,28%
Trombocite –
350000mmc
Uşoarǎ
hipocalcemie
4ml/Eq/L
Glicemie
normalǎ – 0,90%
Uree normalǎ –
0,38 g‰
ZnSO4 – 4,6
USH
Rtymol – 4,5
UML
Hipertermie Pacientul sǎ
prezinte
temperaturǎ
în limite
fiziologice în
termen de 3
S-a observat,
mǎsurat şi
notat
temperatura.
S-a combǎtut
febra prin
La indicaţia
medicului s-a
administrat
Paracetamol 3
cp/zi;
Vitamina C
Dupǎ
intervenţiile
autonome şi
delegate
temperatura a
ajuns la valori
zile. aplicarea de
comprese
umede cu apǎ
caldǎ pe
frunte şi
torace.
200 3 f/zi IM;
Algocalmin
1f/zi IM.
normale dupǎ 3
zile.
I zi T°C=39,3°C
II zi T°C=38,2°C
III zi
T°C=37,6°C
IV zi
T°C=36,6°C.
La externare
pacientul este
afebril.
Alimentaţie
inadecvatǎ
din punct de
vedere
cantitativ şi
calitativ.
Pacienta sǎ fie
alimentatǎ
cantitativ şi
calitativ
corespunzǎtor
vârstei. Sǎ
prezinte stare
de nutriţie
normalǎ.
S-a asigurat
pacientei
regimul
alimentar
corespunzǎtor
vârstei şi
stadiului
evolutiv al
bolii. S-a ţinut
cont şi de
starea febrilǎ
în care s-a
administrat
ceaiuri calde
cu liguriţa. S-
a
supravegheat
pacienta.
Regimul
alimentar a
La indicaţia
medicului s-a
administrat în
primele 12h
un regim
hidrolactat,
compus din
lichide calde
(ceaiuri,
lapte). Dupǎ
combaterea
durerilor s-a
trecut la un
regim
semisolid
compus din
supe, griş,
orez cu lapte,
piureuri.
Dupǎ
22.09.2005
Pacientul este
inapetent,
primeşte greu şi
lichidele. A
pierdut în
greutate 250 g.
Dupǎ 48h se
restabileşte
toleranţa
digestivǎ.
23.09.2005
Pacienta îşi
recapǎtǎ treptat
apetitul.
24.09.2005
Primeşte bine
lichidele.
25.09.2005
Primeşte bine
fost
administrat în
ciondiţii de
igienǎ.
restabilirea
toleranţei
digestive şi
ameliorarea
fenomenului
inflamator
hrana zilnicǎ
a fost
completatǎ
treptat pânǎ la
reluarea
regimului
alimentar
normal.
alimentaţia
corespunzǎtoare
vârstei.
26.09.2005
Primeşte regim
alimentar
normal. La
externare
greutatea este
staţionarǎ.
Somn
inadecvat
calitativ şi
cantitativ
Pacientul sǎ
prezinte somn
liniştit,
odihnitor
cantitativ şi
calitativ. Sǎ
prezinte stare
de confort
psihic.
I s-a asigurat
pacientului un
mediu
ambiant
liniştit, plǎcut,
odihnitor, cu
o temperaturǎ
constantǎ
între 18-20°C.
La indicaţia
medicului s-a
administrat un
sedativ:
Diazepam 1f
– IM.
În urma
intervenţiilor
autonome şi
delegate
pacientul şi-a
reluat treptat
somnul obişnuit,
astfel cǎ la
externare
prezintǎ somn în
limite
fiziologice.
Risc de
infecţii
Pacienta sǎ fie
feritǎ de
infecţii.
S-au
supravegheat
funcţiile
vitale şi
comportament
Pacienta nu a
prezentat
complicaţii.
Evoluţia a fost
favorabilǎ astfel
ul pacientei. I
s-a asigurat
igienǎ
riguroasǎ
tegumentarǎ,
vestimentarǎ
şi a patului,
cǎ dupǎ 5 zile de
spitalizare
pacienta se
externeazǎ
vindecatǎ.
3. 5. Îngrijiri acordate la externare
3.5.1. Data externǎrii: 28.IX.2005
3.5.2. Diagnosticul medical la externare:
- laringitǎ acutǎ edematoasǎ subgloticǎ.
3.5.3. Starea pacientului la externare:
- dupǎ administrarea imediatǎ a tratamentului de urgenţǎ cu:
- Zinocef IM timp de 3 zile;
- Prednison 4 cp/zi timp de 3 zile;
- Vitamina C 3f/zi IM, pe toatǎ perioada spitalizǎrii;
- Vitamina A 3 f/zi IM;
- Paracetamol 3 cp/zi;
- Ca gluconic 10% 3 f/zi IM;
- Diazepam 1 f/zi IM timp de 3 zile;
- instilaţii cu ser efedrinat 3%.
Boala a evoluat favorabil, pacienta externându-se în stare favorabilǎ vindecatǎ.
3.5.4. Bilanţul autonomiei:
În urma obiectivelor stabilite şi a intervenţiilor autonome şi delegate aplicate,
pacienta prezintǎ respiraţie amplǎ regulatǎ pe nas cu o frecvenţǎ de 16r/min, puls ritmic
bine bǎtut cu o frecvenţǎ de 80p/min, temperaturǎ în limite normale, prezintǎ tranzit
intestinal fiziologic, micţiuni fiziologice, toleranţǎ digestivǎ bunǎ, comunicare eficientǎ,
stare de igienǎ corespunzǎtoare.
3.5.5. Plan de recuperare:
S-a conştientizat pacienta asupra modului de viaţǎ şi de muncǎ dupǎ externare,
instruind-o cu privire la regulile şi condiţiile pe care aceasta trebuie sǎ le aplice şi sǎ le
respecte. Astfel, alimentaţia raţionalǎ în care sǎ se limiteze consumul de condimente şi
alimente alergizante. Sǎ aibǎ un regim de viaţǎ ordonat, sǎ evite frigul, curenţii de aer
rece, schimbǎrile atmosferice bruşte, au un rol nociv în producerea inflamaţiilor cǎilor
aeriene. Trebuie evitat stresul, contactul cu persoanele bolnave.
S-a explicat importanţa continuǎrii tratamentului prescris:
- Ampicilinǎ 250 mg 2 cp la 6h/3zile.
- Vitamina A 3 cp/zi/10 zile.
- Vitamina C 3 cp/zi/10 zile.
Revenirea la control peste zece zile.
Examene paraclinice ale pacientului
Data Examene de
laborator
Modul de
recoltare
Valori normale Valori obţinute
22.IX.2005
→
28.IX.2005
VSH
Se recolteazǎ
prin puncţie
venoasǎ cu o
seringǎ de 2
ml:
- 0,4 citrat de
Na 3.8%, plus
1,6 ml sânge.
1h: 2-13 mm
2h: 12-17 mm
1h: 20 mm
2h: 55 mm
Hemoleucograma
Se recolteazǎ
sânge capilar
prin înţepare în
pulpa
Hb: 13 (+-) 2g
%
Trombocite:
250000 –
Hb: 8,28%;
Trombocite:
350000
degetului. 400000
Ureea sanghinǎ
Se recolteazǎ
prin puncţie
venoasǎ 5-6 ml
sânge simplu,
nehemolizat.
0,20 – 0,40% 0,38%
Glicemia
Se recolteazǎ
prin puncţie
venoasǎ 2 ml
sânge şi 4 mg
florurǎ de Na.
0,80 – 1,20‰ 0,90‰
Teste de
disproteinemie
Se recolteazǎ
prin puncţie
venoasǎ 5-6 ml
sânge simplu.
ZnSO4: 0-8
USH
Rtymol:0-4
MC
ZnSO4: 4,06 U
Rtymol: 4,5 U
III. Plan de îngrijire a pacientului R.I. cu laringitǎ acutǎ
3.3. Culegerea de date:
Sursa de informaţie: directǎ - pacientul;
indirectǎ - membrii echipei de îngrijire;
dosarul medical.
3.3.1. Date privind identitatea pacientului:
Nume şi prenume: R.I.
Vârsta: 25 ani
Sex: masculin
Stare civilǎ: necǎsǎtorit
Naţionalitate: românǎ
Domiciliul: Ploieşti
Culturǎ: şcoala profesionalǎ auto
Ocupaţie: manevrare vagoane SNCFR Ploieşti
Religia: ortodoxǎ
3.3.2. Condiţii socio-culturale:
- relaţia cu familia şi colectivitatea – bunǎ.
Condiţii de locuit:
Locuieşte împreunǎ cu pǎrinţii într-un apartament compus din trei camere.
Preferinţe alimentare: dentiţie bunǎ, intactǎ, bine îngrijitǎ.
limba umedǎ, roz, fǎrǎ depozite.
mese regulate, preferǎ ciorbele, mâncǎrurile cu sos, bea douǎ cafele pe zi şi
fumeazǎ.
Ritmul de viaţǎ:
Ca muncitor pacientul are un program de lucru de 12h/zi, cu pauzǎ de 24h, se
odihneşte dupǎ orele de lucru, lucreazǎ într-un mediu stresant, în condiţii climatice
diferite, frig, umezealǎ sau cǎldurǎ mare.
3.3.3. Starea de sǎnǎtate anterioarǎ:
Date antropometrice:
greutate: 70 kg;
înǎlţime: 1,76 m;
grupǎ sanguinǎ: AII, RH (+);
acuitate vizualǎ, auditivǎ, tactilǎ – normale;
nu prezintǎ proteze;
nu este alergic.
3.3.4. Informaţii legate de boalǎ:
AHC – fǎrǎ importanţǎ;
APF – vaccinǎri efectuate, dezvoltarea psihomotorie normalǎ;
APP – uşoare afecţiuni digestive, bolile copilǎriei, fracturǎ de membru superior
drept la 17 ani, bronhopneumonie la 20 ani.
Data internǎrii: 18.X.2003
Motivele internǎrii:
febrǎ ridicatǎ;
disfagie;
tuse uscatǎ spasmaticǎ;
disfonie;
dispnee, cornaj, tiraj;
dureri laringiene sub formǎ de înţepǎturi;
inapetenţǎ.
Istoricul bolii:
Boala debuteazǎ în urmǎ cu douǎ sǎptǎmâni cu urmǎtoarele simptome: febrǎ
ridicatǎ, disfagie, tuse uscatǎ spasmaticǎ, disfonie, dispnee, dureri laringiene, inapetenţǎ.
Pacientul a urmat ambulatoriu – tratament cu amoxicilinǎ 2 cp/6h, în urma cǎruia
simptomele s-au mai ameliorat puţin, dar dupǎ o sǎptǎmânǎ simptomele au revenit fiind
chiar mai intense, motiv pentru care se prezintǎ la camera de gardǎ a secţiei OR2.
Examenul clinic general:
Starea generalǎ modificatǎ, febrǎ ridicatǎ 39,21°C.
Tegument şi mucoase palide.
Aparatul respirator – tuse seacǎ iritativǎ, torace normal conformat, discretǎ
disfonie, cornaj, R=15s/min.
Aparatul cardio-vascular – cord în limite normale TA=120/70 mm Hg. Puls ritmic
bine bǎtut AV=70p/min.
Aparatul digestiv – cavitate bucalǎ cu aspect normal, bine îngrijitǎ. Mucoasa
bucalǎ şi gingivalǎ de aspect normal, limba umedǎ curatǎ, fǎrǎ depozite. Faringe
congestiv, abdomen suplu, nedureros, mobil cu mişcǎrile respiratorii. Nas şi sinusuri:
piramida nazalǎ de aspect şi conformaţie normalǎ, sinţ olfactiv dezvoltat, fose nazale
permeabile.
Examen laringe: mucoasa laringianǎ tumefiatǎ distinsǎ, lucioasǎ de culoare roşie
cu forme cenuşiu roşiatice şi aspect gelatinos.
Diagnostic medical – Laringita cataralǎ acutǎ
3.3. Analiza şi interpretarea datelor
3.3.1. Analiza satisfacerii nevoilor fundamentale
Nevoia
fundamentalǎ
Manifestǎri de
independenţǎ
Manifestǎri de
dependenţǎ
Surse de
dificultate
Nivel de
dependenţǎ
Nevoia de a
respira şi a avea
o bunǎ
circulaţie
Respiraţia –
15r/min
TA – 120/70mm
Hg
AV – 70p/min
Respiraţie de tip
costal inferior
prin mǎrirea
diametrului
lateral al cutiei
toracice.
Dispnee –
bradipnee
inspiratorie însoţitǎ
de cornaj;
Respiraţie dificilǎ
pe nas disfonie,
tegumente palide,
mucoasa
respiratorie uscatǎ.
Infecţii la
nivelul
cǎilor
respiratorii
superioare,
proces
inflamator.
Alternarea
mucoasei
nazale,
faringiene şi
laringiene.
2
Nevoia de a lua
şi a mânca
Dentiţia bunǎ,
gingii aderente
dinţilor,
mucoasa umedǎ,
roz, tranzit
intestinal
normal.
Disfagie,
slǎbiciune,
inapetenţǎ, scǎdere
ponderalǎ.
Durere
Febrǎ
Anxietate. 2
Nevoia de a
elimina
Micţiuni
sporadice.
Absenţa scaunului
de 3 zile, oligurie,
sete, greţuri.
Procesul
infecţios,
imobilitatea, 2
starea
febrilǎ,
aport hidric
redus.
Nevoia de a
dormi şi de a se
odihni
Somn agitat, treziri
frecvente, ore de
odihnǎ
insuficiente,
iritabilitate,
nelinişte.
Tusea,
durerea,
anxietatea,
neacceptarea
bolii.
2
Nevoia de a se
mişca şi a avea
o bunǎ posturǎ.
Sistem orteo-
articular integru
– efectueazǎ
mişcǎri
adecvate.
Poziţie inadecvatǎ
(care favorizeazǎ
respingerea).
Dificultatea de a
rǎmâne în posturǎ
funcţionalǎ.
Tulburǎri
respiratorii,
febrǎ,
durere,
anxietate.
2
Nevoia de a se
îmbrǎca şi
dezbrǎca
Veşminte alese
dupǎ gust şi
modǎ, veşminte
adecvate
climatului şi
statutului socio-
cultural.
Dificultatea de a se
îmbrǎca şi
dezbrǎca.
Durere.
2
Nevoia de a
menţine
temperatura
corpului în
limite normale
Temperatura
mediului
ambiant 18-
20°C.
Febrǎ ridicatǎ
39,10°C,
tegumente calde,
transpirate,
frisoane.
Procesul
infecţios
inflamator. 2
Nevoia de a fi
curat şi de a-şi
proteja
tegumentele
Uscǎciunea
mucoaselor
neglijeazǎ
efectuarea
îngrijirilor
igienice.
Incapacitatea de a-
şi acorda îngrijiri
igienice.
Circulaţia şi
respiraţia
inadecvate.
Imobilitatea,
durerea,
febra,
anxietatea,
condiţiile
nou create.
2
Nevoia de a
evita
accidentele
Mǎsuri de
prevenire a
infecţiilor,
bolilor.
Risc de
complicaţii.
Agitaţie, teamǎ,
insomnie.
Procesul
infecţios şi
inflamator.
Boala
(evenimente
marcate).
2
Nevoia de a
comunica
Funcţionarea
adecvatǎ a
organelor de
simţ, posturi şi
gesturi ale
mâinii, facies
expresiv, privire
semnificativǎ,
acuitate vizualǎ,
auditivǎ.
Dificultatea de a
vorbi.
Procesul
inflamator
Anxietatea.
2
Nevoia de a
acţiona conform
propriilor
credinţe şi
valori
Posibilitatea de
a acţiona
conform
propriilor
credinţe şi
valori.
1
Nevoia de a fi
ocupat şi a se
realiza
Incapabilitatea de
a-şi îndeplini
rolurile sociale.
Incapabilitatea de
a-şi
îndepliniacţiunile
favorite. Sentiment
de inulitate.
Durere,
anxietate,
neacceptarea
bolii,
imobilitate. 2
Nevoia de a se
recrea
Dificultatea de a
îndeplini activitǎţi
recreative.
Durere,
anxietate,
stres.
2
Nevoia de a
învǎţa
Dorinţǎ, interes
în acumularea
cunoştinţelor
1
Total: 26 – pacient cu dependenţǎ moderatǎ.
3.3.2.Problemele pacientului
Probleme actuale:
respiraţie şi circulaţie inadecvate;
alterarea vocii;
hipertermie;
somn inadecvat;
alimentare inadecvatǎ.
Probleme potenţiale:
risc de complicaţii respiratorii;
cronicizarea laringitei.
3.3.3. Diagnosticul de îngrijire
Respiraţie şi circulaţie din cauza procesului infecţios şi inflamator manifestat prin
dispnee de tip inspirator, bradipnee zgomotoasǎm paloare.
Alterarea vocii din cauza procesului inflamator la nivelul laringelui, manifestat
prin obosealǎ, rǎguşealǎ, dificultate de a comunica.
Hipertermie, consecinţa procesului inflamator şi infecţios manifestat prin
creşterea temperaturii peste valorile normale.
Somn inadecvat cantitativ şi calitativ din cauza tusei, dispneei, durerii, manifestat
prin treziri frecvente, somn agitat, nelinişte, obosealǎ.
Alimentaţie inadecvatǎ cantitativ şi calitativ din cauza disfagiei, febrei, anxietǎţii
şi manifestat prin aport alimentar şi lichidian insuficient, scǎdere poderalǎ.
3.3.4. Stabilirea gradului de dependenţǎ
Pacientul prezintǎ probleme ce-l determinǎ sǎ solicite ajutorul echipei de îngrijire
pentru satisfacerea unor nevoi fundamentale.
Grad de dependenţǎ temporarǎ II
3.3. Planificarea îngrijirilor
3.3.1. Obiective generale
Pacientul sǎ beneficieze de condiţii optime de îngrijire.
Sǎ i se asigure tratament corespunzǎtor.
Sǎ i se asigure îngrijiri igienice normale.
Sǎ nu prezinte complicaţii.
3.3.2. Obiective specifice
Pacientul sǎ prezinte cǎi respiratorii permeabile, sǎ prezinte respiraţie şi circulaţie
în limite fiziologice.
Pacientul sǎ-şi recapete vocea normalǎ sǎ poatǎ comunica verbal.
Pacientul sǎ-şi menţinǎ temperatura corpului în limite normale.
Pacientul sǎ beneficieze de somn corespunzǎtor cantitativ şi calitativ.
Pacientul sǎ prezinte fǎrǎ greutate actul deglutiţiei.
Sǎ fie alimentat cantitativ şi calitativ corespunzǎtor vârstei.
Pacientul sǎ nu devinǎ sursǎ de infecţie nosocomialǎ.
3.4. Aplicarea planului de îngrijire
Intervenţii
Data Probleme Obiective Autonome Delegate Evaluare
18.X.2003
→
23.X.2003
Respiraţie şi
circulaţie
inadecvate.
Pacientul sǎ
prezinte cǎi
respiratorii
permeabile,
tusea se
dimuneazǎ
în
intensitate.
Sǎ prezinte
respiraţie şi
circulaţie în
limite
fiziologice
în decurs de
3 zile.
S-au asigurat
condiţii de îngrijire,
salon curat,
temperaturǎ
moderatǎ 18-20°C,
umiditate, ventilaţie,
s-a umezit aerul din
încǎpere. Pacientul
a fost învǎţat sǎ
expectoreze şi sǎ
colecteze sputa în
recipientul special.
S-au aplicat tehnici
de favorizare a
circulaţiei, masaje,
exerciţii active. S-au
mǎsurat pulsul şi
S-a
administrat
tratamentul
indicat
respectând
doza, ora şi
modul de
administrare.
Pentru
combaterea
stǎrii
infecţioase şi
inflamaţiei s-
au administrat:
codeinǎ 3/zi,
sirop
expectorant 3
18.X.2003
Pacientul
prezintǎ
respiraţie
inadecvatǎ,
tuse seacǎ,
paloare redusǎ.
Dupǎ
administrarea
tratamentului
de urgenţǎ
pacientul şi-a
reluat treptat
respiraţia, dar
persistǎ tusea.
19.X.2003
Atenuarea
respiraţia. S-au
pregǎtit materiale
necesare pentru
recoltare. S-au
recoltat probe
pentru examenul de
laborator, pentru
VSH,
hemoleucogramǎ,
uree sanguinǎ,
glicemie, teste de
disproteinemie.
linguri/zi,
instilaţii cu
soluţii de ulei
de pin. S-au
efectuat
enhalaţii cu
ceai de
muşeţel. S-a
administrat
oxigen.
respiraţiei,
persistǎ tusea
seacǎ, paloarea
redusǎ. S-au
recoltat probe
pentru
examenul de
laborator.
20.X.2003
Examenele de
laborator au
prezentat
urmǎtoarele
valori:
VSH: 1h:
5mm
2h: 15 mm
Hemoleucogra
ma:
Hb: 11,59%;
L: 7900/mmc
Ureea: 0,24g%
Glicemia:
0,86‰
ZnSO4: 8,12
USH
RTymol: 2,82
UMC
21.X.2003
Încǎ mai
persistǎ tusea
seacǎ şi
paloarea
redusǎ.
22.X.2003
Dupǎ
administrarea
tratamentului
tuseaeste
diminuatǎ în
intensitate, nu
prezintǎ
paloare, iar
funcţiile vitale
se încadreazǎ:
I zi – R=
15r/min
II zi –
R=16r/min
III zi – R=
18r/min
AV=70p/min
AV=80p/min
TA=120/70
mm Hg.
La externare
pacientul este
restbilit din
punct de
vedere
respirator şi
circulator.
Alterarea
vocii;
alterarea
mucoasei.
Pacientul
sǎ-şi
recapete
vocea
normalǎ, sǎ
poatǎ
comunica
verbal în
decurs de
48h,
pacientul sǎ
prezinte
mucoasa
laringianǎ
umedǎ şi sǎ
poatǎ
comunica
verbal în
mod
satisfǎcǎtor
în decurs de
3 zile.
I s-a recomandat
repaus vocal.
Pacientul a fost
servit cu ceaiuri
calde. S-au aplicat
comprese calde în
jurul gâtului. I s-a
recomandat consum
crescut de fructe. S-
a umezit aerul din
încǎpere, s-au
facilitat modalitǎţi
de comunicare non-
verbalǎ.
La indicaţia
medicului s-a
administrat
vitamina C
1f/zi şi
vitamina A
1f/zi pentru
combaterea
stǎrilor
inflamatorii şi
infecţioase. S-
au efectuat
inhalaţii cu
infuzii de
muşeţel;
antiseptice.
18.X.2003
Pacientul
prezintǎ
dificultate de a
comunica.
Dupǎ
administrarea
tratamentului
pacientul nu
şi-a recǎpǎtat
vocea în 48h.
19.X.2003
Pacientul
prezintǎ
disfonie;
acesta este
servit cu
ceaiuri calde şi
i se aplicǎ
comprese
calde în jurul
gâtului.
20.X.2003
Dupǎ
efectuarea
tratamentului
şi a
intervenţiilor
autonome
mucoasa
laringianǎ este
umedǎ şi
integrǎ.
21.X.2003
Procesul
inflamator
local a
diminuat astfel
cǎ vocea este
relativ
normalǎ. La
externare
pacientul
comunicǎ în
mod
corespunzǎtor.
Hipertermie Pacientul sǎ
prezinte
temperaturǎ
în limite
fiziologice
în termen
de 3 zile.
S-a observat,
mǎsurat şi
înregistrat
temperatura. Febra a
fost combǎtutǎ prin
aplicarea de
comprese umede pe
frunte şi torace.
La indicaţia
medicului
pentru
combaterea
stǎrii
inflamatorii s-
a administrat:
Aspirinǎ 3
cp/zi;
Polidin III f/zi.
În urma
intervenţiilor
temperatura a
scǎzut
ajungând dupǎ
3 zile la valori
normale:
18 X - T°C –
39,1
19 X - T°C –
38,3
20 X - T°C –
37,4
21 X - T°C –
36,7.
La externare
pacientul este
afebril,
tegumente
curate şi
integre.
Alimentaţie
inadecvatǎ
cantitativ şi
calitativ.
Pacientul sǎ
prezinte
toleranţǎ
digestivǎ
normalǎ. Sǎ
fie
alimentat
calitativ şi
cantitativ
corespunzǎt
or vârstei.
S-a asigurat
pacientului regimul
corespunzǎtor
ţinând cont de starea
febrilǎ, unde s-a
administrat ceaiuri
calde cu linguriţa.
S-a supravegheat
pacientul privind
respectarea
regimului alimentar.
A fost servit în
condiţii de igienǎ.
La indicaţia
medicului s-a
administrat în
primele 24h un
regim
hidrolactat,
format din
ceaiuri şi
lapte. Dupǎ
calmarea
durerilor s-a
trecut la un
regim
semisolid.
Dupǎ
stabilirea
toleranţei
digestive şi
ameliorarea
fenomenului
inflamator
hrana zilnicǎ a
fost
completatǎ
treptat pânǎ la
reluarea
18.X.2003
Pacientul este
inapetent,
primeşte greu
lichidele.
19.X.2003
Se restabileşte
toleranţa
digestivǎ.
20.X.2003
Pacientul îşi
recapǎtǎ
treptat apetitul.
21.X.2003
Primeşte bine
alimentaţia
corespunzǎtoar
e vârstei. La
externare
greutatea este
staţionarǎ.
regimului
normal.
Somn
inadecvat
Pacientul sǎ
prezinte
somn
liniştit,
odihnitor.
Sǎ prezinte
stare de
confort
psihic.
S-a asigurat
pacientului un
mediu ambiant
liniştit, plǎcut,
odihnitor, cu
otemperaturǎ
constantǎ între 18-
20°C.
S-a
administrat la
indicaţia
medicului un
sedativ:
Diazepam
1f/IM
În urma
intervenţiilor
autonome şi
delegate
pacientul şi-a
reluat treptat
somnul
obişnuit, astfel
cǎ la externare
prezintǎ somn
în limite
fiziologice.
Risc de
infecţii
Pacientul sǎ
fie ferit de
infecţii.
S-a supravegheat
pacientul, s-a
asigurat igiena
tegumentarǎ şi
vestimentarǎ.
Pacientul nu a
prezentat
complicaţii.
Evoluţia a fost
favorabilǎ.
3.5. Îngrijiri acordate la externare
3.5.1. Data externǎrii: 23.X.2003
3.5.2. Diagnostic la externare: laringitǎ cataralǎ acutǎ.
3.5.3. Starea pacientului la externare:
Dupǎ administrarea tratamentului de urgenţǎ boala a evoluat favorabil, pacientul
externându-se în starea vindecat.
3.5.4. Bilanţul autonomiei:
În urma obiectivelor stabilite şi a intervenţiilor autonome şi delegate aplicate,
pacientul nu prezintǎ respiraţie amplǎ, suplǎ, regulatǎ, pe nas, cu o frecvenţǎ de 16r/min,
puls ritmic bine bǎtut cu o frecvenţǎ de 70p/min, temperatura în limite normale, prezintǎ
tranzit intestinal fiziologic, micţiuni fiziologice, toleranţǎ digestivǎ bunǎ, comunicare
eficientǎ la toate nivelurile, igienǎ corespunzǎtoare.
3.5.5. Plan de recuperare:
S-a conştientizat pacientul asupra modului de viaţǎ şi de muncǎ dupǎ externare,
instruindu-l cu privire la regulile şi condiţiile pe care acesta trebuie sǎ le aplice şi sǎ le
respecte.
Astfel alimentaţia raţionalǎ în care sǎ se limiteze, consumul de condimente şi
alimente alergizante, consolidarea generalǎ prin viaţa în aer liber, exerciţii fizice care
modificǎ structura funcţionalǎ şi mǎreşte capacitatea de apǎrare as organismului.
Pacientul trebuie sǎ aibǎ un regim de viaţǎ ordonat, sǎ evite frigul, umezeala,
curenţii de aer rece, schimbǎrile atmosferice bruşte, ce au rol nociv în producerea
inflamaţiilor cǎilor aeriene. Trebuie sǎ evite stresul, contactul cu persoanele bolnave.
De asemenea s-a explicat importanţa continuǎrii tratamentului prescris de medic.
Revenirea la control peste 7 zile.
Examene paraclinice ale pacientului
Data Examen de
laborator
Mod de
recoltare
Valori normale Valori obţinute
19.X.2003
VSH
Se recolteazǎ
prin puncţie
venoasǎ cu o
seringǎ de 2 ml
0,4 citrat de
N38% plus
1,6ml sânge.
1h: 2-13 mm
2h: 12-17 mm
1h: 5 mm
2h: 15 mm
Hemoleucograma
Se recolteazǎ
sânge capilar
prin înţepare în
pulpa degetului.
Hb: 13+-2 g%
L:
4-8000/mmc
Hb: 11,59%
L: 7900/mmc
Ureea sanghinǎ
Se recolteazǎ
prin puncţie
venoasǎ 5-6 ml
de sânge simplu
nehemolizat.
0,20 – 0,40 % 0,24%
Glicemia
Se recolteazǎ
prin puncţie
venoasǎ 2 ml
sânge pe 4 mg
florurǎ de Na
0,80-1,20% 0,86%
Teste de
disproteinimie
Se recolteazǎ
prin puncţie
venoasǎ 5-6 ml
sânge simplu
nehemolizat.
ZnSO4: 0-8
USH
Rtymol: 0-4
UML
ZnSO4: 8,12
USH
Rtymol: 2,82
UML
Capitolul IV
Evaluare finalǎ
Evoluţia laringitei acute depinde de o serie de factori care ţin de virulenţa
germenilor şi masivitatea infecţiei cât şi de rezistenţa organismului pacientului. Cel mai
important factor îl constituie precocitatea diagnosticului şi instituirea unui tratament
igieno-dietic medicamentos corect şi prompt.
Cei trei pacienţi îngrijiţi de mine sunt:
C.R. în vârstǎ de 3 ani de sex masculin;
D.C. în vârstǎ de 38 ani de sex feminin;
R.I. în vârstǎ de 25 ani de sex masculin.
Aceşti pacienţi au avut urmǎtoarele nevoi afectate:
nevoia de a avea o bunǎ respiraţie şi circulaţie;
nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale;
nevoia de a bea şi a mânca;
nevoia de a elimina;
nevoia de a dormi şi a se odihni;
nevoia de a comunica;
nevoia de a se îmbrǎca şi dezbrǎca;
nevoia de a se recrea;
nevoia de a învǎţa;
nevoia de a fi curat, de a-şi proteja tegumentele şi mucoasele.
Pe baza acestor nevoi s-au stabilit urmǎtoarele probleme:
respiraţie şi circulaţie inadecvate;
obstrucţia cǎilor respiratorii;
hipertermie;
alternarea vocii;
dificultatea de a se alimenta;
somn inadecvat;
stare de disconfort.
Pe baza problemelor s-au stabilit urmǎtoarele obiective:
pacientul sǎ prezinte respiraţie şi circulaţie în limite normale;
sǎ prezinte tuse diminuatǎ în intensitate;
pacientul sǎ prezinte temperaturǎ în limite fiziologice;
sǎ fie alimentat cantitativ şi calitativ corespunzǎtor vârstei;
sǎ prezinte somn liniştit, odihnitor corespunzǎtor vârstei;
sǎ prezinte stare de confort psihic;
sǎ fie ferit de infecţii nosocomiale.
Intervenţiile autonome
S-a instalat pacientul într-un salon liniştit, curat, aerisit, suficient de încǎlzit cu
umiditate normalǎ;
Pacientul a fost ajutat sǎ se aşeze într-o poziţie comodǎ care sǎ-i favorizeze
respiraţia;
S-au aplicat comprese calde în jurul gâtului;
S-au efectuat vaporizǎri medicamentoase în apropierea pacientului;
Pentru restabilirea permeabilitǎţii nazale s-au efectuat instilaţii nazale;
S-a administrat oxigen;
S-au pregǎtit materialele necesare recoltǎrii;
I s-au supravegheat funcţiile vitale;
S-a combǎtut febra prin aplicarea de comprese umede pe frunte şi torace.
S-a asigurat pacientului regimul alimentar corespunzǎtor vârstei şi stadiului
evolutiv al bolii;
S-a ţinut cont de starea febrilǎ în care s-a administrat ceaiuri calde cu linguriţa;
Regimul alimentar a fost administrat în condiţii de igienǎ;
I s-a asigurat pacientului un mediu ambiant liniştit, plǎcut, odihnitor, cu o
temperaturǎ constantǎ între 18-20°C;
- I s-a asigurat o igienǎ riguroasǎ tegumentarǎ, vestimentarǎ şi a lenjeriei de pat.
S-a instituit tratament cu antibiotice, antitermice, expectorante, sedative,
antiinflamatorii, adicǎ: Ampicilinǎ, Zinocef, Calciu gluconic, Hemisuccinat de
hidrocortizon (HHC), Romergon, Ambroxol, Prendinson, Dicarbocalm, Vitamina C,
Vitamina A, Paracetamol, Algocalmin, Aspirinǎ, Polidin.
În urma tratamentului instituit şi a intervenţiilor autonome cei trei pacienţi au avut
o evoluţie favorabilǎ, externându-se cu o stare generalǎ bunǎ.