SFATInconjură pe cel ce te viseziCu ziduri. Şi in locul gol, privit,Printre grilajul marelui portic,Flori multe, zambitoare, să plantezi,Să te cunoască doar aşa ivit.Iar unde nu te văd, nu pui nimic.Ronduri să faci cum alţii au avut,Unde privirea poate-ntrezăriGrădina ta cum le-o vei arăta.Dar unde eşti al tău şi nevăzut,Să crească florile cum vor voiŞi lasă iarba slobodă, a ta.Să fii o fiinţă dublă, apărată;Şi nimeni să nu poată şti, văzand,Decat grădina care eşti acu –Grădina-ostentativă, rezervată,Cu floarea-adevărată atingandMărunta iarbă ce n-o vezi nici tu…