i, Doamne, şi toţi trei.dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/68898/1/BCUCLUJ_FP_P2538_1911... ·...

4
Nr. 54. Anni LXXIV. Braşov, Hercnri In 9 (22) Martie 1911. ■eSHSMRSR aw *.-" mmm Apare în fiecare zi de lucru. Abonamentul: pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe J/2 an 12 cor., * pe */4 an e cor. Pentru România si streinfitate pe an 40 franci, pe V2 in 20 franci., pe V4 an 10 franci. Numâr de Duminecă 8 franci pe an. R e d a c ţ i a» Tipografia şi Administraţia: BRAŞOV, PIAŢA MARE Nr. 30. Telefon: Nr. 226. Pentru Braşov pe an 20 cor., pe */a an 1° cor., P® an 5 cor. Cu dueul acasă: abonamentul regulat. Un număr 10 bani. Inserate: un şir petri 20 bani pentru o pubiioare. Publicări mai dese după tarif şi învoială. Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani. i, Doamne, şi toţi trei. Un sfat neascultat „Tóma Carlyle, în escelenta sa tul intenzív, cu întregirea şi perfec- W nii ol r*nlfnl ormlnr*“ tionarea cunoştinţelor râs lisate la carte despre „Eroii şi cultul eroilor vorbind despre universităţi, spune la un Ioc următoarele lucruri foarte ade- vărate şi foarte cuminţi : „Dacă ne tragem bine .seama,— ftot ce poate să ne presteze o uni- versitate, sau ori-ce şcoală superioară, nu e altceva, decât aceea cu ce am început în şcoala elementară: ne în- vaţă cetim. „Noi învăţăm să cetim în deose- bite limbi, în deosebite ştiinţe, învă- ţăm alfabetul şi semnele de scriere a tot felul de cărţi. „Dar isvoarele de unde ne pu- tem câştiga cunoştinţe, chiar cu- noştinţe teoretice, sunt numai cărţile. „După-ce toţi profesorii au făcut pentru noi toate câte le-au fost în totuşi totul atârnă dela ceea Adevărat, că nu toţi sunt în po-1 Până aici această „glossă" a d-lui ziţia fericită, că după-ce au absolvat ■ Dr. Vaier Moldovan (v. „Orizontul" universitatea şi au întrat în viaţa j Nr. 8*-—1906); iar ceeace m-a îndem- practică, să se poată ocupa cu ceti- nat «ă rog On. Red. a „Gazetei" să feinevoiascâ a împrospăta aceste în- demnuri frumoase adresate tinerimei cu atâta dragoste din partea acestui bărbat integru — sunt trei „scrisori" publicate în numerii din urmă ai „Tri- bunei" şi scrise de trei corespondenţi, toţi trei tineri, cari nu au luat în conziderare sfatul cuprins în şirele de mai sus. Trei, Doamne, şi toţi trei „dezvlăguiţi, năstrujnici"... Cea dintâiu e scrisoarea din Bu- cureşti „pentru un ortodox", scrisă de Ion Ursu Soricu-Sarică şi subscrisă ţionarea cunoştinţelor câştigate la universitate. Dar cei patru ani petrecuţi la universitate sunt cei mai potriviţi, ca tinerimea, pe lângă ceea ce aude dela profesorii ei şi învaţă din ma- nualele lor de specialitate, să se ni- zuiască a-şi însuşi tot felul de cu- noştinţe. Timp au destul, cum nu au avut până atunci, şi de sigur nu vor mai avea după aceea. Bibliotecile universităţii le stau ' corespondent (v. Nr. 50 din 16 Mar- j la dispoziţie. jtie 1911 al „Tribunei"). „Adevărata universitate a zilelor noastre este o colecţie de cărţi. Universităţile noastre din Unga- — o ştim cu toţii — nu sunt le şi nu sunt în stare să crească eai de ştiinţă în înţelesul adevă- al cuvântului. Rolul lor se mărgineşte la fabri- agea unui anumit număr de diplome pentru tineri, cari n’au altă dorinţă, alt ideal, decât ca să se vadă cu o &mai iute căpătuiţi, să ajungă cât Hfti de grabă în viaţa practică. Trei, patru ani, petrecuţi în chef şi în nelucrare, apoi câte-va luni de muncă grea, de ştudiu enervant, până ce tinărul trece prin focul examene- lor prescrise, — iată în esenţă, viaţa ie pe la universităţile din patrie. Că nu se cresc bărbaţi de ştiinţă la universitate, pe noi Românii din mai puţin ne atinge decât Maghiari, de oare ce împrejurările e politice sunt aşa, încât noi, ânil, nu am şti azi unde să aşe- zămpe un tinăr, care s’ar specializa în „dreptul roman", sau în de stat“. Este însă un aTt rău, care-1 sim şi noi din greu. Este molipsirea imii noastre de spiritul uşuratec, Itrmuitor, vânător de distracţii, de iite-ori vătămător sănătăţii şi între- i morale a tinerimii, care domi- nează la universităţile noastre, i; Na*i vorbă, cea mai mare parte 1 tinerimii noastre îşi face la timp examenele, îşi câştigă diplomele. Dar se opresc. , De aci, la puţini le vine în minte, ea universitatea e numai o făclie, care ne luminează calea prin întune- ce, ne pune în starea, ca să putem bla pe picioarele noastre prin la- rile ştiinţelor. fe Sau cum zice Carlyle: ttniver- ne învaţă numai să cetim în ţe ştiinţe. t Totul atârnă dela ceea ce cetim pe timpul cât suntem la universitate şi după-ce am ieşit din băncile ei. I , Nu Ie lipseşte decât niţică bună- voinţă şi râvnă la lucru şi modera- ţiune faţă de multele şi ispititoarele distracţii, ce le oferă viaţa acade- mică, pentru ca atunci, când ies în lume, să mai ştie ceva şi afară de ştudiile lor de specialitate. Repet nu oameni de ştiinţă, sa- vanţi specialişti, ne treime nouă, dar avem trebuinţă de oameni cu cunoştinţe variate şi temeinice asupra tuturor întrebărilor şit chestiunilor mari, fie acelea economice sau filo- zofice, cari agită lumea intelectualilor din statele culte. Ne trebue oameni cu vederi largi, cari chiar şi în mediul modest al oraşelor mici, în cari vor petrece anii, după-ce vor păşi în viaţa prac tică, să se ştie ridica în totdeauna peste micile mizerii şi intrigi şi ve deri înguste ale acestui mediu. Ne trebuie mai cu seamă ca- ractere. Dela inteligenţii noştri de pe la oraşe se cer o mulţime de lucruri, cari nu stau în legătură strânsă cu ocupaţiunea lor de specialitate. Advocatul, preotul şi funcţiona- rul român, trebue să muncească şi eventual să conducă instituţiuni cul- turale, cum e de exemplu „Asocia- ţiunea", economice cum sunt băn- cile noastre; are să poarte şi lupta politică în comune, la comitat şi la alegerile pentru parlament etc. etc. Şi ca să putem satisface tuturor acestor obligamente naţionale, e ne- apărat de lipsă, ca să fim înarmaţi încă dela universitate cu cunoştinţe temeinice, să avem convingerile noas- tre bine gândite asupra întrebărilor de însămnătate vitală, atât în ce priveşte pe individ, cât şi societatea. Numai ştudiul şi munca serioasă dela universitate poate întări în inima tânără acel idealism sănătos, de care atâta trebuinţă avem, ca să întâm- pinăm cu demnitate şi linişte stoică toate decepţiile şi torturile ce ne vor ajunge în toiul luptei pentru via- aţa de toate zilele. Mi-ar plătea să fiu bine înţe- les, iar şirele acestea să nu nască supărarey ci încurajare între cei puţini bravi şi îndemn spre muncă între cei mulţi slabi la înger , şovăi- tori şi uşuratici", Reproduc un pasaj, cel din urmă, şi-l las la aprecierea st. cetitori, cari îşi vor putea face o judecată clară despre mentalitatea acestui „năstruj- nic" neisprăvit. (Singur ne spune în- tr-un interviev luat cu puterea dela d-1 prof. univ. Mândrescu, că a fost întâmpinat cu cuvintele: „Ai venit pentru examene, d-le Soricu?“) »întreagă această turmă de bipede disperate, cu masca anonimatului pe faţă, am văzut-o defilând în faţa unui căpitan improvizat şi pornind năvala. Fiecare avea de spus ceva, fiecare îşi închipuia, că lo- vitura lui e lovitură de graţie. Şi era un deliciu eă-i vezi argumentând, să*i vezi însă o parte, care trebuia să umple de urmă nu trece număr, în care să nu atace când pe domnul Chendi, când pe redac- torii »Tribunei« şi pe colaboratorii ei. Uită bătrâna »Gazetă«, că însuşi par- tidul naţional şi cei ce dau astăzi cu no- roi în »Tribuna« după moartea regreta- tului ei director Dr. A. Mureş ia nu scriau: »Sărmană gazetă, ai ajuns pe mâna copii- lor, cari azi mâne vor să te îngroape« ş. a. Şi acum, mă rog, tot dumnealor vin şi ne îndeamnă să boicotăm »Tribuna«. Şi oare pentru re? Pentrucă a combătut şi a atras atenţiunea publicului asupra rău- lui ce domneşte astăzi In sânul poporului. Foarte drept spune proverbul : »Spune adevărul şi te vor răstigni«. Poate să înjure d-1 Popovici şi soţii prin »Gazeta« cât vor voi, căci noi nu le vom da ascultare, şi niciodată nu ne vom deslipi de »Tribuna«. Auziţi, vă rog, „partea cea mai mare din tineret condamnă purtarea ziarelor „Românul", şi mai ales a vechei „Gazete" etc.! Mie-mi vine să cred, că întreaga tinerime condamnă obrăznicia acestui corespondent-pic- colo. A treia scrisoare e a corespon- dentului din Cluj al „Tribunei" şi prin care se dovedeşte o totală lipsă de bunăcuviinţă. Această scrisoare o subscrie Dumitru Găldău stud, med., care să ia de piept cu partidul naţio- nal şi cu d-1 Dr. Morariu, preşedin- tele clubului comit, rom., care ar fi umblat „cu arcanul şi cu momeli materiale" după el, ca să-l prindă co- îngrijorare pe orice Român de omenie: Laşitatea. Şi este dureros să vezi la un popor, care de sute de ani duce o luptă disperată, că din mijlocul lui răsar ase- menea josnici indivizi. Nici unul dintre aceşti tăciunari vrednici de dispreţ n-are curajul să-şi subscrie inepţiile. Formulează acuzaţiuni, aruncă piatra şi tuge. Numeşte oamenii pe nume, le pune în cârcă toate năzbătăile şi o tulesc. Aşa vitejie mai rar! CorespondenU. Se vede, şi-a găsit „glasul vremii“ patrupedul şi-şi silabisează năcazurile!... Observ, că „Ortodoxul" amintia în articolul vizat, că cine vrea să-l ştie, să binevoiască a se adresa re- dacţiei, care i va spune numele, în urmare numai laşitatea nu-1 caracte- risează pe acel bărbat demn, care a arătat pe adevăratul „tăciunar". A doua scrisoare e din Blaj şi scrisă de un corespondent „pic- colo", care judecând din feliul cum scrie, ar fi în clasa a V-a a liceului de acolo, dar judecând lipsa de mo- destie, nu putem admite, că cerce- tează regulat prelegerile. Dăm şi din aceasta câte-va şire: Scrisoare din Blaj. Pentru ylribuna«. — De câteva zile e un adevărat timp de primăvară. Publicul din Blaj dornic de mişcare mişună ca furnicile pe micile străzi ale oraşului. Tinerimea în grupuri discută cu înfocare despre cearta, care s-a ivit în timpul din urmă între ziarele noa- stre. După cât am putut afla partea cea mai mare din tineret condamnă purtarea zi&retor »Românul« şi mai ales a vechei »Gazete« din Braşov, care în timpul dl® ale lui „calităţi" puteau îndestuli atât pe d-1 director autorizat, cât şi pe d-1 Dr. Morariu. Dar nu s-a dat prins acest mare „tribunist" cu trup cu suflet! Şi bine a făcut... Şi ascultaţi, vă rog, cum îşi is- prăveşte acest „dezvlăguit“ cores- pondenţa : In ceeace priveşte »înduioşarea« d-lor dela »Autorizatul« îi sfătuiesc să şi-o cruţe, căci vor avea lipsă de ea nu peste mult, pe când le rezerv şi eu bocetele mele. Ca să se convingă intr-adevăr d-1 director, că n-am fost refuzat de »Auto- rizatul«, poftească şi răscolească coşul de redacţiune, şi-l asigur, că va găsi numele meu. — Cluj, în 15 Martie 1911 st. n. Dumitru Găldău stud. med. Vedeţi distanţa dintre d-1 Dumi- tru Găldău stud. med. şi comitetul partidului naţional? In această corespondenţă îşi mai permite d-1 D. A. Gladu (aşa sub- scriia notiţele de informaţii literare şi medicale ce le publica în „Răva- şul", în care încă a dat cu piciorul într-o corespondenţă din „Tribuna") — o necuviinţă faţă de d-nii Dr. Elie Dăianu şi Dr. A. Frâncu, directorul inst. „Economul" şi aceasta din mo- tivul, că n-a fost „mărinimos împli- nită“ cererea lui pentru ca să fie pri- mit la „Masa studenţilor". Această cerere n-a putut fi luată în conzide- rare din motivul, că numitul domn are un stipendiu de 600 cor., iar la masă se primesc în primul loc cei* cari nu au ştipendii. * „Mi-ar plăcea să fiu bine înţeles, iar şirele acestea să nu nască supă- rare, ci încurajare între cei puţini bravi şi îndemn spre muncă între cei

Transcript of i, Doamne, şi toţi trei.dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/68898/1/BCUCLUJ_FP_P2538_1911... ·...

Page 1: i, Doamne, şi toţi trei.dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/68898/1/BCUCLUJ_FP_P2538_1911... · i, Doamne, şi toţi trei. Un sfat neascultat „Tóma Carlyle, în escelenta sa

Nr. 54. Anni LXXIV. Braşov, Hercnri In 9 (22) Martie 1911.■eSHSMRSR a w *.-" mmm

Apare în fiecare zi de lucru.Abonamentul: pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe J/2 an 12 cor.,

* pe */4 an e cor. Pentru România si streinfitate pe an 40 franci, pe V2 in 20 franci., pe V4 an 10 franci. Numâr de Duminecă 8 franci pe an.

R e d a c ţ i a»T i p o g r a f i a şi A dm in i s t r a ţ i a : B R A Ş O V , PIAŢA MARE Nr. 30.

Telefon: Nr. 226.

Pentru Braşov pe an 20 cor., pe */a an 1° cor., P® 7« an 5 cor. Cu dueul acasă: abonamentul regulat. Un număr 10 bani. Inserate: un şir petri 20 bani pentru o pubiioare. Publicări mai dese după tarif şi învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani.

i, Doamne, şi toţi trei.Un sfat neascultat

„Tóma Carlyle, în escelenta sa tul intenzív, cu întregirea şi perfec- W nii ol r*nlfnl ormlnr*“ tionarea cunoştinţelor râs lisa te lacarte despre „Eroii şi cultul eroilor

vorbind despre universităţi, spune la un Ioc următoarele lucruri foarte ade­vărate şi foarte cuminţi :

■ „Dacă ne tragem bine .seama,— ftot ce poate să ne presteze o uni­versitate, sau ori-ce şcoală superioară, nu e altceva, decât aceea cu ce am început în şcoala elementară: ne în­vaţă să cetim.

„Noi învăţăm să cetim în deose­bite limbi, în deosebite ştiinţe, învă­ţăm alfabetul şi semnele de scriere a tot felul de cărţi.

„Dar isvoarele de unde ne pu­tem câştiga cunoştinţe, chiar cu­noştinţe teoretice, sunt numai cărţile.

„După-ce toţi profesorii au făcut pentru noi toate câte le-au fost în

totuşi totul atârnă dela ceea

Adevărat, că nu toţi sunt în po-1 Până aici această „glossă" a d-lui ziţia fericită, că după-ce au absolvat ■ Dr. Vaier Moldovan (v. „Orizontul" universitatea şi au întrat în viaţa j Nr. 8*-—1906); iar ceeace m-a îndem- practică, să se poată ocupa cu ceti- nat « ă rog On. Red. a „Gazetei" să

feinevoiascâ a împrospăta aceste în­demnuri frumoase adresate tinerimei cu atâta dragoste din partea acestui bărbat integru — sunt trei „scrisori" publicate în numerii din urmă ai „Tri­bunei" şi scrise de trei corespondenţi, toţi trei tineri, cari nu au luat în conziderare sfatul cuprins în şirele de mai sus. Trei, Doamne, şi toţi trei „dezvlăguiţi, năstrujnici"...

Cea dintâiu e scrisoarea din Bu­cureşti „pentru un ortodox", scrisă de Ion Ursu Soricu-Sarică şi subscrisă

ţionarea cunoştinţelor câştigate la universitate.

Dar cei patru ani petrecuţi la universitate sunt cei mai potriviţi, ca tinerimea, pe lângă ceea ce aude dela profesorii ei şi învaţă din ma­nualele lor de specialitate, să se ni- zuiască a-şi însuşi tot felul de cu­noştinţe.

Timp au destul, cum nu au avut până atunci, şi de sigur nu vor mai avea după aceea.

Bibliotecile universităţii le stau ' corespondent (v. Nr. 50 din 16 Mar- j la dispoziţie. jtie 1911 al „Tribunei").

„Adevărata universitate a zilelor noastre este o colecţie de cărţi.

Universităţile noastre din Unga- — o ştim cu toţii — nu sunt le şi nu sunt în stare să crească eai de ştiinţă în înţelesul adevă- al cuvântului.Rolul lor se mărgineşte la fabri-

agea unui anumit număr de diplome pentru tineri, cari n’au altă dorinţă, alt ideal, decât ca să se vadă cu o & mai iute căpătuiţi, să ajungă cât Hfti de grabă în viaţa practică.

Trei, patru ani, petrecuţi în chef şi în nelucrare, apoi câte-va luni de muncă grea, de ştudiu enervant, până ce tinărul trece prin focul examene­lor prescrise, — iată în esenţă, viaţa ie pe la universităţile din patrie.

Că nu se cresc bărbaţi de ştiinţă la universitate, pe noi Românii din

mai puţin ne atinge decât Maghiari, de oare ce împrejurările

e politice sunt aşa, încât noi, ânil, nu am şti azi unde să aşe­

zăm pe un tinăr, care s’ar specializa în „dreptul roman", sau în

de stat“.Este însă un aTt rău, care-1 sim şi noi din greu. Este molipsirea imii noastre de spiritul uşuratec,

Itrmuitor, vânător de distracţii, de iite-ori vătămător sănătăţii şi între-

i morale a tinerimii, care domi- nează la universităţile noastre, i; Na*i vorbă, cea mai mare parte 1 tinerimii noastre îşi face la timp examenele, îşi câştigă diplomele. Dar

se opresc., De aci, la puţini le vine în minte, ea universitatea e numai o făclie, care ne luminează calea prin întune­ce, ne pune în starea, ca să putem

bla pe picioarele noastre prin la- rile ştiinţelor.

fe Sau cum zice Carlyle: ttniver- ne învaţă numai să cetim în

ţe ştiinţe.t Totul atârnă dela ceea ce cetim pe timpul cât suntem la universitate şi după-ce am ieşit din băncile ei. I

,

Nu Ie lipseşte decât niţică bună­voinţă şi râvnă la lucru şi modera- ţiune faţă de multele şi ispititoarele distracţii, ce le oferă viaţa acade­mică, pentru ca atunci, când ies în lume, să mai ştie ceva şi afară de ştudiile lor de specialitate.

Repet nu oameni de ştiinţă, sa­vanţi specialişti, ne treime nouă, dar avem trebuinţă de oameni cu cunoştinţe variate şi temeinice asupra tuturor întrebărilor şit chestiunilor mari, fie acelea economice sau filo­zofice, cari agită lumea intelectualilor din statele culte.

Ne trebue oameni cu vederi largi, cari chiar şi în mediul modest al oraşelor mici, în cari vor petrece anii, după-ce vor păşi în viaţa prac tică, să se ştie ridica în totdeauna peste micile mizerii şi intrigi şi ve deri înguste ale acestui mediu.

Ne trebuie mai cu seamă ca­ractere.

Dela inteligenţii noştri de pe la oraşe se cer o mulţime de lucruri, cari nu stau în legătură strânsă cu ocupaţiunea lor de specialitate.

Advocatul, preotul şi funcţiona­rul român, trebue să muncească şi eventual să conducă instituţiuni cul­turale, cum e de exemplu „Asocia- ţiunea", economice cum sunt băn­cile noastre; are să poarte şi lupta politică în comune, la comitat şi la alegerile pentru parlament etc. etc.

Şi ca să putem satisface tuturor acestor obligamente naţionale, e ne­apărat de lipsă, ca să fim înarmaţi încă dela universitate cu cunoştinţe temeinice, să avem convingerile noas­tre bine gândite asupra întrebărilor de însămnătate vitală, atât în ce priveşte pe individ, cât şi societatea.

Numai ştudiul şi munca serioasă dela universitate poate întări în inima tânără acel idealism sănătos, de care atâta trebuinţă avem, ca să întâm­pinăm cu demnitate şi linişte stoică toate decepţiile şi torturile ce ne vor ajunge în toiul luptei pentru via- aţa de toate zilele.

M i-ar plătea să fiu bine înţe­les, iar şirele acestea să nu nască supărarey ci încurajare între cei puţini bravi şi îndemn spre muncă între cei mulţi slabi la înger, şovăi­tori şi uşuratici",

Reproduc un pasaj, cel din urmă, şi-l las la aprecierea st. cetitori, cari îşi vor putea face o judecată clară despre mentalitatea acestui „năstruj- nic" neisprăvit. (Singur ne spune în- tr-un interviev luat cu puterea dela d-1 prof. univ. Mândrescu, că a fost întâmpinat cu cuvintele: „Ai venit pentru examene, d-le Soricu?“)

»întreagă această turmă de bipede disperate, cu masca anonimatului pe faţă, am văzut-o defilând în faţa unui căpitan improvizat şi pornind năvala. Fiecare avea de spus ceva, fiecare îşi închipuia, că lo­vitura lui e lovitură de graţie. Şi era un deliciu eă-i vezi argumentând, să*i vezi

însă o parte, care trebuia să umple de

urmă nu trece număr, în care să nu atace când pe domnul Chendi, când pe redac­torii »Tribunei« şi pe colaboratorii ei.

Uită bătrâna »Gazetă«, că însuşi par­tidul naţional şi cei ce dau astăzi cu no­roi în »Tribuna« după moartea regreta­tului ei director Dr. A. Mureş ia nu scriau: »Sărmană gazetă, ai ajuns pe mâna copii­lor, cari azi mâne vor să te îngroape« ş. a. Şi acum, mă rog, tot dumnealor vin şi ne îndeamnă să boicotăm »Tribuna«. Şi oare pentru re? Pentrucă a combătut şi a atras atenţiunea publicului asupra rău­lui ce domneşte astăzi In sânul poporului. Foarte drept spune proverbul : »Spune adevărul şi te vor răstigni«.

Poate să înjure d-1 Popovici şi soţii prin »Gazeta« cât vor voi, căci noi nu le vom da ascultare, şi niciodată nu ne vom deslipi de »Tribuna«.

Auziţi, vă rog, „partea cea mai mare din tineret condamnă purtarea ziarelor „Românul", şi mai ales a vechei „Gazete" etc.! Mie-mi vine să cred, că întreaga tinerime condamnă obrăznicia acestui corespondent-pic­colo.

A treia scrisoare e a corespon­dentului din Cluj al „Tribunei" şi prin care se dovedeşte o totală lipsă de bunăcuviinţă. Această scrisoare o subscrie Dumitru Găldău stud, med., care să ia de piept cu partidul naţio­nal şi cu d-1 Dr. Morariu, preşedin­tele clubului comit, rom., care ar fi umblat „cu arcanul şi cu momeli materiale" după el, ca să-l prindă co-

îngrijorare pe orice Român de omenie: Laşitatea. Şi este dureros să vezi la un popor, care de sute de ani duce o luptă disperată, că din mijlocul lui răsar ase­menea josnici indivizi. Nici unul dintre aceşti tăciunari vrednici de dispreţ n-are curajul să-şi subscrie inepţiile. Formulează acuzaţiuni, aruncă piatra şi tuge. Numeşte oamenii pe nume, le pune în cârcă toate năzbătăile şi o tulesc.

Aşa vitejie mai rar!CorespondenU.

Se vede, că şi-a găsit „glasul vremii“ patrupedul şi-şi silabisează năcazurile!...

Observ, că „Ortodoxul" amintia în articolul vizat, că cine vrea să-l ştie, să binevoiască a se adresa re­dacţiei, care i va spune numele, în urmare numai laşitatea nu-1 caracte- risează pe acel bărbat demn, care a arătat pe adevăratul „tăciunar".

A doua scrisoare e din Blaj şi scrisă de un corespondent „pic-

colo", care judecând din feliul cum scrie, ar fi în clasa a V-a a liceului de acolo, dar judecând lipsa de mo­destie, nu putem admite, că cerce­tează regulat prelegerile. Dăm şi din aceasta câte-va şire:

Scrisoare din Blaj.— Pentru ylribuna«. —

De câteva zile e un adevărat timp de primăvară. Publicul din Blaj dornic de mişcare mişună ca furnicile pe micile străzi ale oraşului. Tinerimea în grupuri discută cu înfocare despre cearta, care s-a ivit în timpul din urmă între ziarele noa­stre. După cât am putut afla partea cea mai mare din tineret condamnă purtarea zi&retor »Românul« şi mai ales a vechei »Gazete« din Braşov, care în timpul dl®

ale lui „calităţi" puteau îndestuli atât pe d-1 director autorizat, cât şi pe d-1 Dr. Morariu. Dar nu s-a dat prins acest mare „tribunist" cu trup cu suflet! Şi bine a făcut...

Şi ascultaţi, vă rog, cum îşi is­prăveşte acest „dezvlăguit“ cores­pondenţa :

In ceeace priveşte »înduioşarea« d-lor dela »Autorizatul« îi sfătuiesc să şi-o cruţe, căci vor avea lipsă de ea nu peste mult, pe când le rezerv şi eu bocetele mele. Ca să se convingă intr-adevăr d-1 director, că n-am fost refuzat de »Auto­rizatul«, poftească şi răscolească coşul de redacţiune, şi-l asigur, că va găsi numele meu. — C l u j , în 15 Martie 1911 st. n. Dumitru Găldău stud. med.

Vedeţi distanţa dintre d-1 Dumi­tru Găldău stud. med. şi comitetul partidului naţional?

In această corespondenţă îşi mai permite d-1 D. A. Gladu (aşa sub- scriia notiţele de informaţii literare şi medicale ce le publica în „Răva­şul", în care încă a dat cu piciorul într-o corespondenţă din „Tribuna") — o necuviinţă faţă de d-nii Dr. Elie Dăianu şi Dr. A. Frâncu, directorul inst. „Economul" şi aceasta din mo­tivul, că n-a fost „mărinimos împli­nită“ cererea lui pentru ca să fie pri­mit la „Masa studenţilor". Această cerere n-a putut fi luată în conzide­rare din motivul, că numitul domn are un stipendiu de 600 cor., iar la masă se primesc în primul loc cei* cari nu au ştipendii.

*

„Mi-ar plăcea să fiu bine înţeles, iar şirele acestea să nu nască supă­rare, ci încurajare între cei puţini bravi şi îndemn spre muncă între cei

Page 2: i, Doamne, şi toţi trei.dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/68898/1/BCUCLUJ_FP_P2538_1911... · i, Doamne, şi toţi trei. Un sfat neascultat „Tóma Carlyle, în escelenta sa

Pagina 2. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Nr. 54 — 1911

mulţi slabi la înger, şovăitori şi uşu­ratici“.

Mi-ar plăcea ca aceşti trei cores­pondenţi să nu-şi afle imitatori în şi­rurile tinerimei noastre. Eu mi-am fă­cut datorinţa de coleg mai mare şi mi-ar plăcea să nu fiu rău înţeles.

C l u j , 20 Martie 1911.

V. Drăganu, stud. în drept.

Gbestlunea fondărilor năsăudene. Lui >Kel. Ert,« îi se scrie din Bistriţa: Ches­tiunea fondurilor de studii din Năsăud, a cărei rezolvare se trăgănează de ani de zile, s-a rezolvat. Fondul de studii a ţinut o şedinţă sub prezidiul deputatului I. Cio­can, în care s-au luat hotărâri cu privire la stipendiile pentru studenţii deia şcoa- lele medii şi deia univerzitate. Chestiunea acestor stipendii a preocupat şi guvernul, deoarece la stipendii aspirau nu numai Românii gr. or. ci şi tineri grăniceri (!) de alte confesiuni. Din cauza aceasta nu s-au împărţit stipendii de trei ani. Fondul de studii acum a luat hotărârea, că sti­pendiile nu se pot da decât Românilor de religiunea gr. orientală, totodată a dispus ca stipendiile să se lichideze şi pe cei trei ani trecuţi.

Cum vedem, ştirea lui >Kel. £rt.< e eronată, sau poate este o mistificaţie in­tenţionată.

La conferirea stipendiilor năsăudene nu este vorba de tineri gr. or. sau gr. cat. ci de tineri urmaşi ai grănicerilor de odi­nioară. Acei »tineri grăniceri de alte con- fesiic sunt Jidani pripăşiţi de curând în Năsăud şi împrejurime, ai căror înaintaşi umblau cu »PinkeluU in spate prin Gali- ţia, pe când grănicerii năsăudeni îşi văr- sau sângele pe câmpiile Italiei şi în alte părţi, luptând pentru împărat şi dinastie.

Altcum aşteptăm în chestie o clarifi­care din Năsăud.

conduc şi au condus în trecutul apropiat soartea Ungariei».

Dacă Apponyi a u &rturisit-o aceasta în America, pentru-ce nu o spune şi acasă 1

Ei, acasă e vorba a ascunde adevărul cu apucături iezuitice!

La lobilenl Italiei. Agenţia Ştefani a- nunţă, că împăratul Rusiei a însărcinat pe marele duce Boris Vladimirovici să meargă în cursul primăverei la Roma, spre a pre­zenta regelui felicitările ţarului pentru cin- cantenarui unităţei italiene.

Apponyi şi emigraţii la America.Contele Apponyi a sosit acasă zilele a- cestea din turneul său american «trium­fal». Despre debuturile lui din America aflăm publicată în «Peşti Hirl.» o scri­soare americană, datată Newyork 6 Mar­tie c., în care ii se fac mari elogii, în care însă găsim şi următoarele pasagii:

«Lui Apponyi i-a putut veni în minte, că ori cât am nega, altcum este aici şi ar trebui să nizuim, că şi acasă să fie altcum şi atunci n’ar emigra Maghiarii în massă.

De altcum în unele discursuri ale sale Apponyi a accentuat cu aplomb, că vede, că nu emigraţii sunt vinovaţi, ci aceia neescepţionându-se nici pe sine, cari

Deschiderea parlamentului român.Eri a avut loc cu o solemnitate de­

osebită deschiderea noului Parlament al Ro­mâniei.

Calea Victoriei şi străzile care dau in spre Parlament prezintau un aspect puţin obişnuit

Numeroşi cetăţeni staţionau in gru­puri pe trotuare aşteptând trecerea cor­tegiului regal.

La orele 11 miniştrii, nouii reprezen­tanţi ai ţerei şi membrii corpului diploma­tic în trăsuri şi automobile s’au dus la Mitropolie spre a asista la oficierea Te-De- umului.

Cortegiul regal.

In faţa Palatului Regal, lumea se strânsese aşteptând formarea cortegiului.

La orele 12 fără un sfert cortegiul pleacă deia palat.

D. Mitilineu, prefectul de poliţie des­chide cortegiul, urmează apoi escadronul jandarmilor călări.

M. S. Regele ia loc într’o trăsură închisă având la stânga pe A. S. Regală Principele Ferdinand.

Un alt pluton din escorta regală în­chide cortegiul. Pe tot parcursul publicul izbucneşte în urale.

După oficiarea unui Te-Deum Ia me- tropolie, lumea se adună la cameră. ,

In sala Camerei.

Ca nici odată sala de şedinţe a Ca­merei a fost foarte populată.

Tribunele diplomatice, oficiale şi cele publice erau complect ocupate de un pu­blic numeros.

Aproape în toate tribunele erau foarte multe doamne.

In tribuna diplomatică stăteau repre­zentanţii statelor streine cu însărcinaţii de afaceri, în uniforme strălucitoare.

In alte tribune erau numeroşi magis­traţi superiori şi înalţi funcţionari publici!

In sală un foarte mare număr de de­putaţi şi senatori cari convorbeau veseli cu domnii miniştrii şi între dânşii.

In băncile din stânga au ocupat lo­curi înalţii prelalţi iar la banca ministerială ofiţerii generali şi superiori.

La 12 precis d. Horia Rosetti direc­torul general al Camerei a anunţat intra­rea M. S. Regelui.

Suveranul s’a urcat pe tribună, urmat de A. S. R. Principele Ferdinand, de d-nii miniştrii şi de casa militară regală.

Din partea opoziţiei erau prezenţi d-nii I. Brătianu, T. Stelian, Djuvara, Gu- ran, Costescu, C. Iliescu, I. Ghica, Dr. An- gelescu, 1. G. Duca, M. Ferechide, C. Ale- 8siu, etc.

Sosirea M. S. Regelui a fost salutată cu vii ovaţii de majorităţile parlamentare.

M. S. Regele a cetit cu glas tare şi sigur mesagiul

Mesagiul Regal.

D-lor Senatori, D-lor Deputaţi.

Cu o deosebită mulţumire viu astăzi în mijlocul domniiior-voastre pentru a deschide întâia sesiune a nouei legislaturi.

Demisia cabinetului precedent şi nu­mirea guvernului actual au tras după sine dizolvarea Corpurilor legiuitoare, ajunse aproape de termenul lor constituţional.

Eşiţi de câte-va zile din alegerile generale. Domniile-voastre, prin o însem­nată majoritate, aduceţi guvernului pe care 1’am chemat la cârma Statului încre­derea Ţării.

Acest acord între Ţară şi Tron este o chezăşie pentru îndeplinirea misiunii Guvernului meu, cu atât mai mult cu cât putem privi în linişte situaţia din afară. Politica statornică şi cumpătată ce-o ur­măreşte România fără şovăire de peste un pătrar de veac ne-a asigurat cele mai bune relaţii cu toate Statele. Menţinerea păcei, care este scopul comun al năzuin­ţelor, este şi dorinţa noastră de căpetenie.

D*lor Senatori,. D-lor Deputaţi.

Guvernul meu a adus la cunoştinţa tuturor măsurile ce le crede menite a îm­bunătăţi starea economică şi socială a Ţării. Eie vor forma obiectul activităţii Domniilor-Voastee în decursul legislaturii care începe astăzi.

Pentru scurta sesiune de faţă sar­cina Domniilor-Voastre va fi mai ales cer­cetarea şi votarea la timp a bugetului. Prin votarea legilor ce stau în legătură cu el veţi face de pe acum un pas hotă­râtor în direcţia reformelor cerute de si­tuaţia internă şi mai ales întru uşurarea vieţei ţăranilor şi a multora din orăşenii prea atinşi de scumpirea traiului.

Până ce se vor putea vota legile pentru vânzarea de pământ la ţărani, pentru asigurarea lucrătorilor, pentru noua

organizare a meseriilor şi pentru descen tralizarea administrativă, veţi avea si veniţi îndată în ajutorul ţăranilor nevoiaşi, scutind loturile mai mici de şase hectan de ori-ce dare cătră Stat, şi pe de alţi parte să îmbunătăţiţi starea funcţionarilor inferiori deia căile ferate, precum şi sala riile în învăţământul primar şi secundar,

Situaţia finanţelor noastre ne îngă­duie aceste înlesniri şi ne impune totde odată să destinăm, fără a sdruncina echi librul bugetului, un spor de opt milioane pentru armată Ia a cărei întărire Ţara a fost totdeauna geta să aducă jertfele cele mai mari.

D-lor Senatori,D-lor Deputaţi.

In fiecare an ai lungei mele domol am avut adânca mulţumire să constat pro­gresul săvârşit în scumpa noastră patrie

Urez ca şi această legislatură, concursul luminat c e l veţi da guvernului meu, să fie cât mai bogată în rezultate fericite.

Dumnezeu să binecuvinteze lucrările Domniilor Voastre.

Sesiunea ordinară a Corpurilor-^™ giuitoaro este deschisă.

CAROL.Majorităţile au aplaudat călduros fie

care pasaj, iar la sfârşit s-au făcut ovaji entusiaste Suveranului, care s-a înapoii la pa!at la oarele 12 şi jumătate.

E x te rn e .Rusia şi China.

Războiul între Rusia şi China pai inevitabil. Din Viena se scrie: La ambi sada rusă de aci se declară, că până acui n-a venit nici o confirmare oficială a rei, că guvernul din Peking e într ade dispus să satisfacă reclamaţiunile celui dii Petersburg în chestiunea consulatelor monopolului ceaiului.

Se prea poate ca telegrama din king, prin care se anunţau aceste con siuni, să nu fie decât o simplă manoQgt diplomatică din partea Chinei, numai scopul de a mai câştiga timp, ca în uri să revie asupra unei promisiuni cu ca ter pur platonic. Dacă bănuiala aceasta va adeveri, Rusia nu-şi va mai pierde mea în negocieri la infinit, ci va proci cu toată energia, trimiţând un ultimati categoric.

De altfel s-au şi luat toate dispoif ţiunile militare. Forţele ruseşti con trate la graniţă sunt de pe acum cu nu superioare celor chineze, cari de fapt sunt decât nişte cohorte prost echipate lipsite de cohesiunea unei organizaţii litare moderne.

Ziarele din Petersburg, dau următe rele ştiri sosite deia Charbin: Pornir Chinezilor contra Ruşilor creşte pe zi merge. Linia ferată manciuriană a foşti teriorată pe mai multe Jocuri. Un pod

FOILETONUL «GAZ. TRANS.»

Şezătoarea delà S ib iiu .

E interesant să vezi pe scriitori în ajunul unei şezători, a unei şezători peste hotar mai vârtos. Fierbere, pregătiri, ins­pecţie la duiăpiorul unde lâncezeşte ori se strâmtează redingota, neastâmpăr tineresc şi avânt. Apoi întrebările celor cari n’au mai văzut localitatea: Cât mergem ? schimbăm trenul? avem vagon de dor­mit? dar la graniţă, n’o să mi-se pună piedeci? Şi frunţile se Îngrijorează, feţele so întunecă, apoi chipurile se înveselesc şi ochii râd iară. Sunt ca nişte copii răsfă­ţaţi scriitorii: îşi fac griji din nimica, dar le şi trec lesne.

Grăbiţi, zorind să nu piardă trenul, ori distraţi, aşa veniau la gara de Nord în seara de 18 Februarie Gei cari puteau răspunde chemării venite de astă-dată deia Sibiiu, focarul de cultură românească din Ardeal. Tovarăşii mei mi-se par nişte fră­ţiori, mult deosebiţi prin temperamente, însă, cari simt în unison ca în preajma unei zile de sărbătoare ce vine cu flori, făgăduind daruri şi slrecurând sufletelor puternicele întipăriri, singurele menite să nu se şteargă nici cu anii, nici cu vârsta.

Prin vagoane scriitorii adorm, după ce au strigat bătând din palme: ia SibiiuI la Sibiiu î

Impresiile mele încep, după-ce a tre­cut noaptea petrecută în legănarea lină a vagonului de dormit. Intre Drăgăşani şi Râmnicul-Vâlcea, odată cu albul zilei, ce­rul prinde să se petecească cu liniile vi­nete ale dealurilor, să se desluşească Ol­tul şi printre norii plumburii sâ zâmbească îndoelnicele raze ale soarelui do Februarie. Cum fuge trenul, dincolo de Râmnic, în­cep să se aleagă culmile Carpaţilor, Cozia, »cu ale ei turle peste unde stând culcate, »Cârligele, strâmtoarea Clopotului ş̂i stră­batem întâiul tunel. Munţii! •

Mai toţi, însă, nu cunosc drumul şi Gârleanu cu notiţul deschis, cătând pe fe­reastră ca nimic să nu-i scape, şi-aduce aminte, că eu am trăit mulţi ani pe ma­lurile Oltului şi-mi cere numele piscurilor, strâmtorilor şi apelor ce farmecă pe cel care întâia-oară le vede, ca şi pe cel-ce le cunoaşte.

La vama românească din Câineni avem de trecut mici forme poliţieneşti şi după o şedere de aproape un ceas, ma­şina care şi-a umplut căldările cu apă, pufăie şi duduie iară. Impiegaţii drumuri­lor ferate ungureşti s’au ivit chiar după plecarea noastră din Câineni şi ne-au iuat în primire, măcar că suntem încă In tre­nul românesc.

Tăiem zidurile muntoase, prindem din iuţeală râul Vadului şi Turnul-Roşul şi ne găsim în staţia Ungurilor. însoţiţi de po­liţaiul românesc din Câineni, trecem prin vama Verestorony fără greutate, s’o măr­

turisesc, fără să ne plictisească zelul vre­unui jandarm sau finanţ împăunat. In va­gonul unguresc, cam necurat, dar încăpă­tor, când temerile cad şi frunţile se des­creţesc de grijă, domnişoara Filotti, talen- toasa artistă, care uvine cu noi să ridice faima Teatrului Naţional la şezătoarea pregătită, îşi scoate cărţile ascunse ochi­lor veghetori ai vameşilor în dantelele şi muselinele parfumate şi începe să frunză­rească pe Coşbuc, Anghel, Corneliu Mol- dovanu, Eftimiu, Carmen Sylva, din cari şi-a propus să reciteze frumoasele poezii.

Răpiţi de intonările melodioase ale glasului muzical cu care artista ştie să spună versurile poeţilor noştri, uităm o clipă de măreţia priveliştilor de-afară şi ochii nu mi-se îndreaptă cătră ferestre decât când capriţioşi şi neaşteptaţi fulgi de zăpadă încep să se joace pe la gea­muri, căutând sa ne smulgă şi pentru poe­zia do afară.

In două ceasuri petrecut« aci, admi­rând priveliştile albite depărtându-se, ori venind până la noij aci ascultând un vers de aur, aci rozând o cofetură — de dimi­neaţă unuia dintre noi îi venise gust să oprească trenul, ca să luăm o gustare pe »masa lui Traian«, — iată-ne în gara Si- biiuiui. Ne întâmpină marele Goga, mai vesel par-că de când s’a întors deia Paris, ca să se vază dăruit c’o lună de puşcărie pentru o nevinovată de poezie scrisă de altul, şi prietenul Octavian Tăslăuanu, con­ducătorul »Luceafărului«, revista româ­

nească, la care s’au întâlnit penele atat scriitori din ţară ca şi de dincolo, făi începutul înfrăţirii culturale ce are primească mâine botezul hotărâtor.

După ceam făcut cunoştinţa odăii ce ni-s’au ţinut la hotelul Römischer ser, şi ue-am curăţit obrajii de negre fumului deia maşina drumului de flei ieşim în oraşul plin de viaţă şi de care, în mijlocul căruia se înalţă biserii] romano-catolică, durată acum o sută opl zeci de ani, muzeul Bruckenthal şi mi încolo impunătoarea mitropolie române că, banca Albina, palatul şi muzeul ciaţiei pentru cultură şi literatură, biser evangelică săsească, librăria şi tipogra Arcbidiecezană ş. a.

Revăd Sibiiul după trei ani aproap Atunci era vară, mă plimbam «Pe arini» cu prieteni visători, încremenii ceasuri întregi pe terasa Bretterului oebii în zărfie însourate ce luminau, mile Negoiuiui şi Surului, şi mă duc ia Răşinari, la «doamna deia Steaja», J familia neuitatului luptător Bârcianu, ‘ puţinată de curând cu una din cele delicate vlăstare ale ei, regretata romând Adelina Tâs!ăuanu, soţia nepreţuită scriitorului Octavian Tăslăuanu. Acui* iarnă şi ne-o mai amintesc şi vei lui Cincinat:

Plângi, suflete, e iarnă.

Page 3: i, Doamne, şi toţi trei.dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/68898/1/BCUCLUJ_FP_P2538_1911... · i, Doamne, şi toţi trei. Un sfat neascultat „Tóma Carlyle, în escelenta sa

Nr. 54.—1911 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Pagina 3.

drumului de fer a fost aruncat în aier, tn momentul când trecea un tren peste el. Manifeste sosite din Peking aţâţă pe călăreţii din Mongolia să pornească asu­pra.... Moscovei.

Din Petersburg încă se vesteşte că şe face acum o mobilizare de încercare în provincia Semirjecensk. Trupele din acea garnizoană sunt concentrate la Dsharkent pe graniţa chineză. Din Taşkent se vor trimite acolo câteva detaşamente. Coman­dantul raportează că trupele sunt în stare excelentă şi că ordinea este perfectă.

*

Din Peking se telegraflază la Peters­burg, că eri s-a ţinut un conziliu de co­roană, discutându-se asupra răspunsului ce trebue să se dea la nota Rusiei. Consiliul a tost preBidat de regentul, care a cerut membrilor lămuriri dacă China poate să supoarte şi e îndeajuns pregătită peutru războiu. Conziliul nepronunţându-se cate­goric, nu s-a luat încă nici o hotărâre în merit.

O mare mulţime de Chinezi s-au în­trunit şi au tăcut o mare demonstraţie de simpatie în faţa palatului regentului. Mul­ţimea apoi cerea în gura mare războiul cu Rusia. Autorităţile ruseşti au seches­trat pe linia manciuriană două vagoane Încărcate cu puşti, destinate pentru oraşul Zizikar. Ambasadorul chinez din Tokio a- nunţă: S-a mobilizat zece regimente japo­neze. La Zizicar s-a concentrat numeroase trupe de artilerie destinată pentru Man­ciuria. Din acea>tă cauză populaţia ru­sească este foarte agitată.

O telegramă ultimă din Peking a- nunţă însă, că răspunsul la nota Rusiei este deja redactat şi ţinut în termini a- micabili şi concilianţi. Recunoaşte Rusiei dreptul de liber comerciu în Mongolia.

*

Moştenitorul Bulgariei la Viena.

S-a fost proiectat o vizită a prinţului Boriş la Viena. Din acest prilej ziarul ul* tra-rusofil »Denj«, înregistrând cu mulţu­mire apropiata vizită oficială a regelui Ferdinand la Curtea austriacă, se ridică acum cu indignare contra proiectatei că­lătorii ia Viena, a prinţului moştenitor Boris. Z ice : »Poporul bulgar nu va ierta niciodată viitorului său rege un asemenea pas. Principele trebue să se prezinte mai întâiu împăratului Nicolae II, naşul său şi

h%iepot al ţarului liberator. Poporul va privi * "vizita dela Viena a moştenitorului tronu­

lui ca un act de botez politic, iar botezul lui în religiunea ortodoxă numai cu o sim­plă ceremonie, menită a-i înlesni trecerea punţei spre a se arunca în braţele Majes- tăţei sale apostolice.<

ŞTIRI.— 7 Martie v.

Medalii comemorative. Comitetul pen­tru baterea medaliilor pentru comemora­rea jubileului de 50 ani a Universităţii din iaşi şi a desvăiirei Statuilor lui Cuză-Vodă şi M. Cogălniceanu, publică următoarele :

In anul acesta se împlinesc 75 de ani de la fundarea Academiei Mihăilene(1835)

de cătră Vodă Mihail Sturza şi 50 de ani de la înfiinţarea Dniversităţei de laşi (1860) in curând se vor dezvăii monumentele lui Cuza-Vodă şi a marelui său sfetnic Mihail Kogălniceanu, ridicate prin subscripţie naţi­onală. In vederea serbărilor ce se vor des­făşura la Iaşi cu ocazia acestor evenimente şi pentru ca să rămână o amintire vecinică a lor, s’au executat două medalii în dife­rite metale.

Medaliile coprind: I) Cea dintâi: pe o parte chipul celor 8 conducători ai nea­mului (1884— 1910) Mihai Sturza-Vodă ; Cuza-Vodă şi Carol I, Rege sub care s’au înfăptuit operiie mari menite a fi comemo­rate; pe alta Universitatea din laşi, cu in­scripţia: 75 de ani de la fundarea Acade­miei Mihăilene; 50 de ani de la fundarea Universitâţei din laşi. II) A doua: pe o parte chipul domnitorului Cuza şi a lui Kogălniceanu cu inscripţia: Cuza-Vodă * 1820 f 1873, Mihail Kogălniceanu *1817 .f 1891, iar; pe alta un pergament cu cuvin­tele M. S. Regelui: «Popoarele se onorează pe ele însăşi, când păstrează şi tncunjoară cu dragoste memoria marilor patrioţi. — Carol», înconjurat cu inscripţia: In aminti­rea ridicărei statuilor lor în Iaşi.

Pentru ca toţi Românii să poată păs­tra o vecinică amintire a acestor mari ser­bări, comitetul trimite liste de subscripţi- une şi face un călduros apel la sentimen­tele patriotice ale tuturor, ca să bine- voiască a obţinea cât mai multe subscrip- ţiuni, — pentru ca, răspândind cât mai mult în toate straturile poporului român sub forma unor medalii de amintire — a- mintirea în veci neperitoare a acestor glo­rioase şi înălţătoare fapte, să contribuiască cu toţii la întărirea în sufletul tuturor Ro­mânilor a dragostei de Neam şi Patrie.

De-ale instrnctiunei din România. Pro- ectul de budget ai administraţiei «Casei Şcoalelor» a fost încheiat definitiv. El se cifrează ia suma de 5.774.905 lei, faţă de 6.411.010 lei, cifra budgetului în curs. Prin urmare proectul de budget al administra­ţiei «Casei Şcoalelor» se închee cu un mi­nus de 636.105 lei faţă de budgetul în curs. Economiile făcute sunt mai toate din ca­pitalul materialelor. Proectul de budget al «Casei Bisericei» va fi încheiat azi. După câte să ştie şi acesta se va prezenta în minus faţă de budgetul actual. Reducerea va fi de vre-o 200.000 lei.

Toate aceste economii s’au făcut spre a se putea ;spori budgetul administraţiei centrale a ministerului de culte, în vederea sporirei lefurilor corpului didactic.

Audiţia muzicală, aranjată Duminecă de despărţ. Braşov al « Asociaţiunii» a succes foarte bine. Un public numeros şi distins a asistat la producţiune. Din lipsă de spaţ, raportul îl vom da mâne.

Recenzământui în Bosnia şi Herţogo-V ina, a dat ca rezultat înmulţirea musul­manilor cu 11.35% a sârbilor cu 22.39% şi a croaţilor cu 29.73%*

Cutremur de pământ s’a simţit Du­minecă noaptea în Sighetul Marmaţiei şi în comunele din împrejurime. Cutremurul s’a repetat de patru ori fără a cauza pa­gube. In multe locuri oamenii cuprinşi de groază au eşit la câmp.

Delapidări in armata rusească, sena-1torul Dedjulin, in urma anchetei ce a făcut asupra întrebuinţărei creditelor destinat” fortificaţiilor din restul şi sudul imperiului, ; a stabilit că s’a delapidat nu mai puţin de 20 milioane ruble (54 milioane lei). Printre vinovaţi se află şi doi generali, cari, din această pradă, şi-au făcut partea leului.

Telegrafia fără sârmă în serviciulpolitic* Din Berlin se scrie, că iarna trecută a fost omorât un bancher la Mischovitz. Cu toate cercetările făcute, poliţia n’a pu­tut da de urmele criminalilor. Poliţia ber- lineză aflând acum că unul din ucigaşi, anume Padur se îmbarcă la Hamburg pen­tru a porni spre New-York, a trimis cu un vapor oficial un detectiv la Hamburg. Reprezentantul poliţiei din Berlin a sosit însă la Hamburg după plecarea vaporului, pe care se refugiase ucigaşul. Cu ajutorul telegrafiei fără fir căpitanul vaporului a îost avizat să declare arestat pe Padur.

Serată de pian. D-şoara Edith Albrecht, va-da Mercuri în 22 Martie c. n. o serată de pian, în sala cea mare a Societăţei in­dustriale din Braşov. Program bogat şi ales.

Mulţumită. Direcţiunea institutului de credit şi economii «Creditul» din Zerneşti binevoind a vota în adunarea sa generală a. c. un ajutor de 50 coroane bisericei noa­stre din Poiana Mărului, subscrisul în nu­mele obştei din parochie viu a mulţămiP. On. domn Dr. Iancu Meţian director exe­cutiv şi Qnorabiler direcţiuni pentru darul făcut tocmai la timpul şi la locui său, care se va vărsa în fondul pentru edificarea bi­sericei, de care la noi se simte mare ne­cesitate. P.-Mărului în 5 Martie 1911, cu stimă: Moise Micu par. preş. corn.

Desvoltarea obştiilor săteşti în România.

De scurtă vreme, s-ar putea spune, că numai de vre-o trei ani încoace, de când casa centrală a băncilor populare din România a dat mai multă atenţiune or- ganizaţiuniior dela sate pentru arendarea şi exploatarea moşiilor în comun, obştiile săteşti au luat un însemnat avânt. Fără a mai vorbi de încercările, de altfel reuşite, ce s-au făcut încă din anul 1905, adevă­rata desvoltare a obştiilor începe din 1908 şi la finele anului 1909, când s-a încheiat bilanţul general al tuturor obştiilor de că­tră Casa centrală a băncilor populare, nu­mărul acestor asocîaţiuni era de 194 răs­pândite în toată ţara, ţinând în arendă o întindere de peste 100.000 hectare.

Toate aceste obştii însemnează aso- ciarea la un loc a aproape 16 mii de să­teni cu un număr de mai bine de 36 mii cultivatori pe moşie.

Capitalul subscris în acest soi de în­treprindere a fost de 1 milion 973.054 lei şi 64 bani, iar cel angajat de 1,286.524 lei.

Totalul activului şi pasivului al ob- ştelor săteşti s-a încheiat la finele anului 1909 cu o sumă de 3,355.761 iei, care se repartesc astfel la activ: Casa 152.662 Iei, asociaţi 715.672 lei, garanţi 1.299.418 lei, inventar, diverse instalaţi uni şi vite 204.176

Iei, plăţi anticipate 122.365 iei, culturi pa seama administraţiunei 42.837 lei, pro­ducte în depozit 77.257 lei, depuneri spre fructifica».« 175.206 lei, cupoanele garan­ţiei 24.970 lei, diverse conturi debitoare 541.199 lei.

La pasiv arenda 383.686 lei, impozite 45822 lei, efecte de plată 834.774 lei, do­bânzi 7688 iei, salarii 6895 lei, diferite fonduri pentru amortizarea şi cumpărarea de maşini agricole 101.662 lei, fond de re­zervă 286.970 lei, fond disponibil (exce­dent) 295.248 lei şi diverse conturi credi­toare 156.992 lei.

Cu alte vorbe cele aproape 200 de obşti săteşti au manipulat un fond de a- proape 3 milioane şi jumătate, realizând după un an de exploatare un excedent de aproape 300 mii lei deosebit de fondul de rezervă, care se urcă la respectabila sumă de 287 mii lei.

Spre a ne putea da seama de avân­tul ce şi-au luat obştiile în România, este destul să amintim, că numai într-un in­terval de şase luni, adecă dela începutul anului 1910 până la 30 Iunie, ultimele cu­noştinţe, pe cari ni-le împrumutăm din anuarul Casei centrale, numărul obştiilor a crescut dela 194 la 308, ţinând în a- rendă o întindere cultivabilâ de 209.646 hectare şi cu un număr de ţărani asociaţi de 47.448 membri.

Sarcinele moşiilor angajate de săte­nii asociaţi se ridică la o valoare de 6 milioane 117.660 lei, din care sumă ob­ştiile au dat o garanţie de 2,178.550 lei,

Capitalul social subscris de obşti a fost de 3,242.803 lei, din care s-a vărsat 1,897.661 lei.

Cifrele acestea, pe cari le-am repro­dus din anuarul statistic al Casei centrale a băncilor populare dovedesc cu prisosinţă desvoltarea ce şi-a luat la sate obştiile şi încrederea, ce ţăranii încep să pună în folosul asociaţiunilor, una din ţintele ur­mărite cu atâta străduinţă de conducăto­rii şi îndrumătorii acestor folositoare in- stituţiuni săteşti.

ULTIM E ŞTIRI.Cernăuţi, 21 Marţi. Eri a fost

aici un mare meeting femeiesc, ce­rând drepturi politice pentru femei. Au fost prezente preste 2000 femei. A ţinut un discurs frumos d-na Dr. Grigorovici, iar în urmă a cetit o moţiune de cuprins foarte vehement, care fiind primită între aplauze, un comisar a disolvat adunarea.

Proprietar : Dr. Aurel Mureşianu.Succesorii.

Redactor resp. Ioan Spuderoa.

Dr. B. Basiota------ m e d i c --------

— specialist în morb. femeieşti. — Cluj-Kolozsvâr. Strada: Ferencz Idzsef Nr. 6

C o n s u l t a ţ i u n i între oarele 8—10 a. m. 3—5 p. m.

Pe fundul amintirilor mi se ivesc decoruri şi vedenii, ce pun o umbră de

tristeţe pe impresiile de astăzi. Căci nu e plăcere mai tristă decât să călătoreşti, zice doamna de Staei. Pe acolo mai ales, cade nu mzi găseşti ce ai lăsat.

i După câteva ceasuri ne găsim adu­la ţi pentru cină ia birtul lui Brote, mai apoi suntem cu toţii ia cafeneaua româ­nească de pe Bretter, unde curge şampa­nia, epigramele, madrigaiurile şi inimile je înflăcărează. Intre noi Goga, osânditul de ieri şi întemniţatul de mâine, ascultă tresărind marşul lui Mureşianu, vibrând de pe strunele bandei de lăutari a lui

‘Braşoveanu; safirele ochilor frumoşi ai .poetului licăresc ca la un semnal de che­mare la bătălie...

In această înrud re sufletească ne găsesc zorile unei zile cu soare. La nouă ceasuri a doua zi luăm parte Ja leturgbia •dela catedrală şi după aceea ne ducem să primim binecuvântarea Mitropolitului Me- ţianu, ia palatul său. Veneratul prelat poartă bărbăteşte hlamida celor optzeci de ani şi păstrează luminoasă mintea În­ţeleptului. Minutele trăite lângă dânsul au fost o binefacere pentru scriitorii nede- prinşi s’audft mai des glasul credinţei, po- .gorând de pe buzele unui sfânt.

înainte de amiază, la Casa Naţională, a început şezătoarea rânduită de societa­tea femeilor române, după un cuvânt in­

troductiv al lui O. Tăslăuanu, harnic con­tribuitor la izbânda serbării. A fost clipa cea mai frumoasă din toate. E întâia oară în viaţa culturală naţională, când scrii­torii din regat s’au arătat lumii mână în mână cu cei din Ardeal. Aşa însemnat eveniment, când la olaită cu Goga, Agâr- biceanu, Tăslăuanu şi d şoara Cunţan se ivesc pe estradă scriitorii din România, e salutat cu fierbinte entuziasm şi freamăt de veselie, care nu conteneşte decât spre a porni iară în valuri şi mai aprinse.

Intr’o astfel de însufleţire cetim pe rând fiecare şi şezătoarea nu ia sfârşit decât pe Ja două după amiază, când în­cepe banchetul de peste optzeci de per­soane, dat în sala Habermann. Atâta căl­dură şi comunicare dela suflet la suflet nu s’a mai simţit dela şezătorile din Bu­covina, a căror amintire o să rămână tot atât de scumpă inimilor noastre.

Dintre urările ce s’au rostit însem­nez: pe a lui Goga, care închinând pen­tru scriitorii din ţafă şi amintindu-şi de un basm străbun, sămueşte pe Românii din regat, cu ochiul care râde şi pe cei de dincolo cu ochiul care plânge al bă­trânului împărat din poveste şi urează să vină ziua fericită, când Împăratului o să i râdă amândoi ochii; a părintelui protoie- reu Droc, unchiaşui cu vorba domoală, care când a auzit astăzi dulcea limbă ro­mânească, grăită pe scena Casei Naţionale de o fruntaşe actriţă ca domnişoara Fi- lotti, simte înduioşarea de acum cincizeci

de ani, pe vremea lui Pascaly, când a venit întâia oară la teatrul din Bucureşti ş« a ascultat po o domnişoară grăind ro­mâneşte, în vreme ce fetele din Ardeal rupeau mai multă nemţească decât fru­moasa limbă a neamului; a iui Emil Gâr- ieanu, care a adus din parte-ne prinosul de admiraţie femeilor ardelene, minunate mame, pilde de hărnicie şi în stare de jertfe măreţe, închinând pentru doamnele Goga şi Cosma, ca şi pentru domnişoa­rele de faţă.

Pe la 4 ceasuri după amiază, când a trebuit sä se spargă banchetul, am mers de am văzut şcoala de industrie naţională cu lucrături de pânzeturi şi ţesături, de toată frumuseţea şi unde ne aştepta di- rectoara, domnişoara Podoabă; apoi şcoala de menaj, condusă de domnişoara Tulia Bogdan.

Seara ne-am dus la balul dat în cinstea scriitorilor in sala săsească, Ge­sellschaftsbaus, împodobită cu brazi, scoar­ţe, chilimuri şi flori, prilej pentru desfă­tarea ochilor la vederea mândrului port naţional din ţinuturile Ardealului, şi pen­tru a contempla găteala frumoaselor d-ne şi domnişoare românce, care mai de care mai mândre.

Intr’un ansamblu minunat am văzut săltând jocurile din Banat, Bucovina, de peste tot, unde bate o inimă românească, învârtindu-se Hora fetelor, Brâu), Zuralia, Căluşarii, ş. c. 1.

Poliţaiul ungur, cu mijlocul încins în curele văcsuite şi cu pene verzi la pălărie, privia şi el dela uşă, dârz să-şi împlinească datoria, dar nebăgat în seamă de nimeni.

Scriitorii, cari nu cunoşteau Sibiiui au rămas şi pe a doua zi să vază muzeul Asociaţiei, galeria Bruchenthai, bisericile şi celelalte locuri vrednice de cercetat. Cu multă părere de rău şi mai mult pe as­cuns m’am strecurat din sală pe la trei dimineaţa, de-am luat drumul gării pen­tru trenul de România şi am ajuns la Câineni, când se făcu ziuă. Aci un vânză­tor îmi întinse Universul cu rezultatul alegerilor dela noi.

In vagon dau de un cunoscut, căruia sufletul meu simte trebuinţa să i se des- tăinuească şi să-i împărtăşească emoţiile vii ce a încercat în sânul bunilor noştri fraţi. Dar nu mă ascultă; a fost candidat şi a căzut în alegeri numai cu un vot. I sunt prietin şi-mi impută că nu m’am dus să-l votez, să-mi exercit dreptul cetăţe­nesc «cel mai sfânt».

Tocmai atunci mi-am adus aminte. Vai!! da; n’am votat. Dar gândurile mi se întorc înapoi la Sibiiu. Şi zic tare, de mi se pare c’a auzit şi e l : «Atâta pa» gubă!»

Ca ton Theodorian.

Page 4: i, Doamne, şi toţi trei.dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/68898/1/BCUCLUJ_FP_P2538_1911... · i, Doamne, şi toţi trei. Un sfat neascultat „Tóma Carlyle, în escelenta sa

Pagina 4. G A Ztí TA T B A N ö I L V A N I K L Nr. 64— I9tl.

Fiecare damă

se c ă l c â © d e gumăBeraonwepke, Wien

0 w @ @ 0 e @ 3 @ s @ 9 @ 3 @ 3 @ @ e @ d @ a 9 @ 9 @ @ o o d $

® T H E C A 1 Æ P B E L L $1 Fabrică d8 motoare ca rename mondial, liferează cele maibuneconstruite şi durabilei

Ä M O T O A R EO Uleiu

p Cea mai eftină

® > > sigură> > netulburată

GAS* LO C O M O BILEfuncţionare.

I© Preturi ieftrne. = Coniiţioii ie plată favorabile. = Garanţie la toată privinţa.© Représentant General : W

I 3EZoaîdaîa.^rS. ’T T ic to x T.ilişgst F e s e 3 w z . t é r ÏT o , 3 , 00 ------------■. Telefon 64— 64 .... A

â e e e e e e @ e â o o e e â 0 9 o e o a @ @ e d @ @ © © @ © $

„ G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I “ cu n u m ă ru l à 10 file r i, se v in d e la tu tu n g e r ia d - lu i Dumitru Pop, za ra f str. H irs c h e r N r . 4 ş i la Eremias Nepoţii.

se adresează, cine doreşte &-şi

rocura varietăţi autentice de:

P o m i P Q d i t o p iarbori pentru atee, plante de ornament, conifere,

plante de împrejmuit, fructe cu boabe, pueţi, etc.

Viţe altoite(calitate supericci^

viţă, europeană şi a i ericau c i şi f̂cră. rădăcini. Catalog instru. iiv gratis

Plecarea şi sosirea traurilor ie stat reg. unt îi BraşoCValabil din 1 Oct. st. n. 1910

Picearea trenurilor din Braşov.Beta Braşov fa Budapesta:

I. Trenul mixt la óra 6*36 min. dimin.II. Tr. accel. (peste Oluşiu) la ó. 2*20 m. p. m. (II. Trenul de pers. la óra 7*40 min. séra. CV. Tr. aoeel. p. áiad la órelelOOB m. sóra. V. Tr. aooel. p. Arad la orele 6 00 min. dim.

Dela Braşov la Biicuresct:Í. Trenul de persóne la óra 3*16 m, dim

II. Trenul mixt la. orele 12*32 nj. p. m. iii. Trenul accel. la óra 2*34 min. p. m.

(ce vine pe la Oluşiu). íV . Tren mixt la órele 6*40 sóra.*

* (care circulă numai la Predeal'.

V. Tren accel. Ia orele 5 26 min. dimin.* (* pănă la 15 NoemvrieJ

Oaia Braşov la Zérneseí (gara Bartotomeiu)I. Trenul mixt la óra 9*27 min a. m.

II. Trenul mixt la óra 2 48 min. p. m. UL Tren mixt la ór* 10*11 sóra.

I. Dela gara Bartolomeiu la Făgăraş:.11 Tren de pers. la ora 4 37 rain. dimin. V. Tren 1& ora 8 51 minute d raineaţa.*III. Tren la ora 107 minute p. m,are legătură pănă ia Nagyszeben sos. 8 59 seara).IV . Tren la ora 3 27 minute p. rn.*V. Tren la or?* 5 56 minute p. rn.

Feketebalom.)

şi până în 1 Maiu s t a. 1911.Sosirea trenurilor în Braşov:

Oela Budapesta la Braşov:I. Tren ace. p. Arad la orele 5*10 m. dim.

II. Trenul de persóne la óra 7*53 dim.II. Tr. accel. peste Cluşia la 0.2*19 m. p. nt

IV . Trenul mixt la óra 8*56 min. sóra.IV . Trenul accel. la ora 10 04 seara.

Oaia BucurescT la Braşov:I. Tren. de pers. la óra 6*c0 min. dimifc

(numai dela Predeal).II. Trenul accel. la óra 2*0 min. p. m.

(Are legătură cu Sibiiu şi Cluj).III. Trenul pers., la óra 5*09 m. p. m.IV. Trenul mixt. la óra 106 min. sóra.V. Trenul a^cel. la ora 9*44 min. seara.*

(* pă.nă la 15 Noemvrie).

Dela ZérnescT ta 3raşov (gar. Bartolomeiu.I. Trenul mixt la óra 7*30 min. dim.

II. Trenul mixt la óra T20 min. p. m..III. Tren mixt la óra 7*27 sóra.

Bala Făgăraş la gara Bartolomalui

I. 'Tren la ora 7*01 min. dimineaţa..II. Tren Ia ora 10 20 mm. a. rn*

III. Tren la ora 11*55 min. a, m.IV. Tren ia ora 7*— minute p. m.*V. Tren la ora 9*59 minute

(* dela l'eketehalom.)

©

IMPRIMATE, CĂRŢI,ştientifice, didactice şi 1 ite- rare. — STATUTE, — foi periodice, Preţiiuri curente Protocoale tabelarice, tot fel iul de Invitări la petre­ceri, logodnă, cununie, în colori şi simple, lucrări artistice esecutate modern. Toate comandele vor î i punctual, grabnic efeptuite cu preţurile cele mai con-

_____ veniabile. -------Atelier de arte grafice stabiliment nou arangiatcu cele mai frumoase litere

Târgul inului nr. 30.Biroul Tipografiei în curte et. I.

Telefon inter. nr. 226Aci se efeptulesc toate comandele.

Acest stabiliment este arangiat din nou cu un bogat asortiment de material, cu cele mai frumoase şi mai moderne corpuri de Utere, provăzut cu toate mijloacele technicei tipariului, astfeliu încât ne-a flăm în plăcuta poziţie de a putea satisface pe terenul artelor grafice, şi celor mai rafinate dorinţe F ă ră co n cu re n ţă , la n iv o u l recerut de timpul prezent s’a avântat Tipografia A. Murăşian, prin noaua arangiare. Muncitori experţi, puteri de primul rang. De acea ne este posibil a pregăti urgent şi cu acurateţă ori ce lucrare cât de extinse, opuri, Istorii, volume, monografii, şi ftot feliul de lucrări cât de complicate la noi se

efeptuesc prompt, cu febrilă iuţeală, gust şi frumseţe artistică, Preţuri modarate.sas?- N e rugăm pentru sp rig in irea b in evo itoare p rin dese comande,T o a t e comandele,scrisorile, mandatele şi b a n i i , sunt a se adresa d i r e c t la

ÎU C R Ă R I PENTRUbănci, Bilanţe, Libele de depuneri esecutate artis­tic în toate culorile după dorinţă. Compturi, adrese Circulare, Scrisori, Firme, DIPLOME, GALANTERII, Bilete de vizită, Logodnă^ Cununie, Necroloage. Tot soiul de tabele şi anunţe preţuri foarte moderate* Cele mai moderne tipări-

n zturi comerciale.... —Stabiliment d e nouasortat ş arangiat cucele mai bogate garnituri

Direcţiunea Tipografiei Á. Mureşian Braşovo

Asigurare!O bancă de asigurare populară

caută ach'sitori capabili pe lângă sa­lar fix şi previziune Pentru începă­tori neversaţi în afacere, retrihuţie după destoinicie. Oferte cu refe- enţe şi copii de atestate na se tri­mită sub deviza „ P O P U L A R “ la ad- m nistraţiunea r«cestei foi. 945,1—4.

Hotel CentralMr. 1

Renovat din nou, odăi frumoase şi sănă­toase. Preturile dela 2 coroane în sus. Saiă mare pentru nunţi, banchete, baluri, con­certe, etc. Bucătărie renumită. Restaurant în Grădina Hotelului. Vinuri curate de Ardeal, Bere Steinbruch, Serviciu prompt Omnihus pentru gară la toate trenurile

ÎOSEF WYHANBK, Hotelier

PENTRU COMBATEREA anemiei gălbânărei, slăbiciunei generală, mis­tuire grea, lipsă de apetit, nervosi- tate, friguri, este probat şi eu efect

Vinul ferugiuos China

Se capătă la producent:

farmacia V. Klein, Braşov.

O c a s ăconstătătoare din 6 o d ă i cu drept decrâşmărit, dimpreună cu o grădini frumoasă s lu ată lângă ea cu doai curţi pe două părţi, se vinde din mâna liberă.

Doritorii au sâ se adreseze la administraţia acestui ziar 1—10.

Tipografia A . Mureşianu, Braşov.

IV#