1

Realizat : Cornea Elena

Tehnoredactat : Ispas Alexandra

Comedia

O scrisoare pierdut�, de I.L.Caragiale

I.Tr�s�turile comediei ca specie literar� Comedia este o specie dramatic�, în proz� sau în versuri. Prezint� întâmpl�ri care provoac� râsul. Sunt satirizate moravuri din societate. Conflictul este puternic, dar are motive derizorii. Deznod�mântul este fericit: to�i se împac�. II. Autori de comedie în literatura român� Primul autor de valoare, de comedii, din literatura noastr� este Vasile Alecsandri. Îi urmeaz� Caragiale, care devine cel mai mare comediograf român. În continuare, comedia româneasc� este ilustrat�, cu talent, de Victor Ion Popa, Alexandru Kiri�escu, George Ciprian, Tudor Mu�atescu, Aurel Baranga. III. Personalitatea artistic� a lui I.L.Caragiale I.L.Caragiale face parte dintre marii clasici: Mihai Eminescu, Ion Creang�, Ion Slavici. Este dramaturg, prozator �i publicist. Între 1879-1885 a scris patru comedii de moravuri �i de caracter: O noapte furtunoas�, Conul Leonida fa�� de Reac�iunea, O scrisoare pierdut�, D-ale carnavalului. Caragiale este un moralist �i un caracterolog �i, în acela�i timp, un scriitor obiectiv. Astfel, dup� formula lui Paul Zarifopol, Caragiale este un „realist clasic”. Pe lâng� comedii, Caragiale a scris o dram�: N�pasta (1890). IV. Comentarea comediei „O scrisoare pierdut�”.

1. Apari�ie, valoare, tipologie, tem�, idee.

O scrisoare pierdut� este cea mai valoroas� comedie din literatura român�. A fost reprezentat� pe scena Teatrului Na�ional din Bucure�ti în 1884, dup� ce a fost citit� în cenaclul Junimii în 1883. Este o comedie de moravuri �i de caracter. Tema este: via�a public� �i de familie pe fundalul alegerilor parlamentare. Este o tem� realist�, inspirat� din societatea contemporan� a autorului. Ideea fundamental� const� în existen�a unui conflict între aparen�� �i esen��. Interesele personajelor sunt contrase doar în aparen��, ele se

2

armonizeaz� în final, to�i profitând de binefacerile unui regim „curat constitu�ional”. 2. Compozi�ie. Subiectul �i momentele sale. Compozi�ia piesei este magistral�. Exist� patru acte, fiecare aflându-se în rela�ie cu anumite momente ale subiectului. Ac�iunea se petrece „în capitala unui jude� de munte”, „în anul de gra�ie 1883”. Înc� din expozi�iune, întâlnim o atmosfer� tensionat�. Afl�m c� grupul frunta� al conducerii locale, �tefan Tip�tescu, prefectul jude�ului, �i Zaharia Trahanache, pre�edintele partidului de guvern�mânt, se afl� în conflict cu ambi�iosul avocat Nae Ca�avencu, din „opozi�ie”. Conflictul se amplific� în urma unui anumit fapt: Zoe Trahanache, so�ia „prezidentului” pierde o scrisoare de dragoste, expediat� de amantul ei, �tefan Tip�tescu. Scrisoarea este g�sit� de un cet��ean turmentat, de la care este subtilizat� de Ca�avencu. Acesta î�i amenin�� adversarii cu �antajul: va publica scrisoarea în ziarul s�u „R�cnetul Carpa�ilor”, dac� nu va fi desemnat candidat. În actul al doilea are loc desf��urarea ac�iunii. Din conflictul principal se desprind câteva conflicte secundare. Doi membri „marcan�i” ai partidului, Farfuridi �i Brânzovenescu, se tem de tr�dare. Lui Farfuridi ii se promisese candidatura. La începutul actului al doilea, exist� o scen� tensionat� între cei doi �i „prezindentul” Tranhanache. Acesta este un prim conflict secundar. Zoe este disperat� la gândul c� ar putea fi compromis�. Tip�tescu încearc� s� recupereze scrisoare (s� o cumpere), dar, nereu�ind, îi ordon� lui Ghi�� s� îl aresteze pe Ca�avencu. Astfel, apare al doilea conflict, de scurt� durat�, între „poli�aiul” ora�ului �i Nae Ca�avencu, care este eliberat de Zoe. Un alt conflict secundar este între Zoe �i Tip�tescu. Ea încearc� s�-l conving� s� sprijine candidatura lui Ca�avencu, dar întâmpin� rezisten�� din partea lui. Exist� o scen� foarte tensionat�, scena a noua din actul al doilea, în care se confrunt� Tip�tescu �i Ca�avencu. Prefectul îi ofer� lui Ca�avencu diferite func�ii �i o mo�ie din avutul ob�tesc. Dar Ca�avencu nu cedeaz�. Tip�tescu recurge la violen�� verbal� �i fizic�, pe acesta din urm� exagerând-o, într-o manier� comic�, Nae Ca�avencu: „S�ri�i! M� omoar� Prefectul asasin.” Tip�tescu este nevoit s�-i promit� lui Ca�avencu sprijinul. În actul al treilea, la întâlnirea cu aleg�torii, Farfuridi �i Ca�avencu �in discursuri demagogice. Zaharia Trahanache anun�� numele candidatului: Agamemnon Dandanache, o persoan� de la Bucure�ti („de la centru”). Acest nume sosise prin telegraf, cu pu�in înainte. Ca�avencu, forte iritat dore�te s� dezv�luie rela�ia imoral� dintre Zoe �i Tip�tescu, dar, la îndemnul

3

prefectului este „neutralizat” de Ghi�� �i de oamenii s�i. Este punctul culminant al conflictului. La începutul actului al patrulea, Zoe este foarte nelini�tit�, deoarece Ca�avencu disp�ruse de câteva zile. Este convins� c� el se va r�zbuna. Dar în timpul înc�ier�rii de la întrunire, Ca�avencu î�i pierduse p�l�ria, pe care o g�sise cet��eanul turmentat. Dorind s� poarte p�l�ria, el observ� c� este prea strâmt� �i îi desface c�ptu�eala, unde g�se�te scrisoarea coanei Joi�ica. Ca un adev�rat factor po�tal, el pred� scrisoarea „andrisantului”. Nae Ca�avencu lipsit de intrumentul de �antaj este foarte umil. Vine �a Zoe �i îi cere iertare. Ea se dovede�te generoas� îns�rcinându-l s� conduc� serbarea dat� în cinstea alesului. Îi sugereaz� c�, dac� îi accept� patronajul, îl va sprijini la urm�toarele alegeri. Deznod�mântul este fericit: to�i se împac� bucurându-se de binefacerile unui „regim” curat constitu�ional. Autorul, prin intermediul lui Ghi�� Pristanda î�i exprim� ironia. Compozi�ia armonioas� �i echilibrat� se datoreaz� folosirii unei tehnici clasice �i, anume, „a bulg�relui de z�pad�”. Ea const� în acumularea unor noi complica�ii �i conflicte pe parcursul desf��ur�rii ac�iunii. Intrarea repetat� a cet��eanului turmentat, f�r� s� aduc� scrisoarea amplific� tensiunea. În final lui i se datoreaz� evolu�ia inverse a personajelor. Ca�avencu, la început pare a câ�tiga, dar pierde. În schimb, adversarii s�i politici, la început, par a pierde, dar câ�tig�. 3.Comicul Comicul este categoria estetic� fundamental� a acestei specii. Desemneaz� un fenomen care provoac� râsul pe baza unor nepotriviri. În O scrisoare pierdut�, exist� o diversitate de forme ale comicului, apar�inând comediei clasice. Fiind o comedie de moravuri �i de caracter, aceast� form� de comic se desprinde aproape din fiecare manifestare a personajelor. Celelalte forme de comic sunt: de situa�ie, de inten�ie, de limbaj �i de nume. O form� a comicului de situa�ie este evolu�ia invers� a personajelor: Ca�avencu pare a câ�tiga, dar pierde; Tip�tescu, Zoe, Trahanache par a pierde, dar câ�tig�. Exist� diverse grupuri insolite: „triunghiul conjugal”, Zoe – Trahanache – Tip�tescu; cuplul Farfuridi – Brânzovenescu. Sunt prezente diferite combina�ii de adversari (cele care vizeaz� conflictele secundare). Adeseori, apar coinciden�ele: scrisoarea g�sit� de cet��eanul turmentat ajunge la Ca�avencu, du�man al expeditorului. Pal�ria în care se afl� scrisoarea este g�sit� tocmai de cet��eanul turmentat. Dandanache devine deputat tot prin �antajul cu o scrisoare de amor.

4

Nici încurc�turile nu lipsesc: scrisoarea este pierdut� de Zoe, g�sit� de cet��eanul turmentat, luat� de la el de Ca�avencu si pierdut� de acesta. Repeti�ia este foarte frecvent�. De exemplu, se repet� �antajul cu scrisoarea, dar la un nivel de imoralitate mai rafinat. Dezechilibrul si sughi�ul cet��eanului turmentat, precum �i intr�rile �i ie�irile sale contureaz� foarte bine acest gen de comic, pe care criticul Pompiliu Constantinescu îl nume�te „comic fizic”. Dandanache repet� gestul referitor la clopo�ei �i interjec�iile „hodoronc-hodoronc”, „zdronca-zdronca”, pentru a sublinia oboseala c�l�toriei, prin care ar vrea s�-�i scuze confuziile. Revela�iile succesive sunt o form� esen�ial� a comicului de situa�ie: Zoe si Tip�tescu realizeaz�, în final, c� Nae Ca�avencu era mai potrivit pentru candidatur� decât Dandanache. Se reliefeaz�, astfel, am�r�ciunea experien�elor politice. Ironia are note sarcastice. Caragiale nu neglijeaz� quiproquo-ul, întâlnit în comedia clasic�. Dandanache îl confund� în mod repetat pe Tip�tescu cu Trahanache, pe prefect cu „prezident”. Interferen�a intereselor, în final, este o alt� form� de comic de situa�ie. Comicul de inten�ie const� în exprimarea atitudinii autorului fa�� de personaje, r�mânând, în acela�i timp, obiectiv. Modalit��ile acestui tip de comic sunt:ironia, sarcasmul, absurdul �i grotescul. Înc� din dilascalia prezent�rii personajelor, autorul î�i manifest� ironia fa�� de titlurile �i func�iile prezentate printr-o ampl� enumera�ie. Este cazul lui Trahanache �i a lui Ca�avencu, reliefânduse, astfel, importan�a pe care si-o atribuie personajele. Absurdul se g�se�te în discursul ilogic a lui Farfuridi (umor absurd). Sarcasmul const� în admira�ia pe care o are Dandanache fa�� de mijlocul s�u de �antaj. Dandanache este un personaj grotesc, deoarece ramolismentul lui avansat �i vorbirea lui peltic� sunt în discordan�� cu calitatea lui de parlamentar. Comicul de limbaj este cu totul remarcabil, Caragiale fiind un scriitor care are capacitatea ie�it� din comun, de sesiza cele mai fine nuan�e ale limbii. Acest tip de comic rezult� din prezen�a numeroaselor gre�eli de vocabular. Deform�rile apar prin pronun�ie gre�it�: „famelie”, „renumera�ie”, „bampir”; etimologie popular�: „scrofulor”(pentru scrupulos), „capitali�ti” (locuitori ai Capitalei), „fali�i”(oameni care produc fal�); lipsa de proprietate a termenilor: „liber-schimbist” (pentru Ca�avencu inseamn� „elastic în concep�ie”). Sunt înc�lcate �i regulile gramaticale, prin contradic�ie de termeni: „dup� lupte seculare, care au durat aproape treizeci

5

de ani”, spune Ca�avencu; „dou�sprezece trecute fix”, apreciaz� Farfuridi; asocierile incompatibile: „Industria român� e admirabil�, e sublim�, dar lipse�te cu des�vâr�it” (Ca�avencu); nonsensul: „din dou� una, da�i-mi voie: ori s� se revizuiasc�, primesc, dar s� nu se schimbe nimic; ori s� nu se revizuiasc�, primesc, dar atunci s� se schimbe pe ici pe colo �i anume în punctele esen�iale”. (Farfuridi). Apar de asemenea, truismele (adev�ruri evidente): „Un popor care nu merge înainte st� pe loc”. (Ca�avencu); „unde nu e moral, e corup�ie �i o so�ietate f�r� prin�ipuri va s� zic� c� nu le are” (Trahanache, a c�rui explica�ie final� include informa�ia tautologic�). Observ�m exprimarea cacofonic�. Exist� numeroase construc�ii prolixe, în care este prezent anacolutul (în discursurile lui Ca�avencu, Farfuridi �i Dandanache). Este evident� repeti�ie aproape obsedant� a unor elemente verbale. Ticurile verbale redau iner�ia intelectual� �i automatismul: „ai pu�intic� r�bdare”(Trahanache); „fix”(Farfuridi); „curat”(Pristanda); „neicusorule, puicusorule”(Dandanache). În privin�a comicului de nume, Caragiale urmeaz� linia lui Vasile Alecsandri, pe care îns� o îmbog��e�te. Garabet Ibr�ileanu, în studiul „Numele propri în opera comic� a lui I.L.Caragiale” stabile�te o rela�ie între nume �i caracter. Ca�avencu prin numele s�u strident reliefieaz� tipul „demagogului latrans”(l�tr�tor). Farfuridi �i Brânzovenescu, prin aluzia culinar� a numelui lor, denot� „inferioaritate” �i „lichelismul”. „Zaharia Trahanache” sugereaz� „zahariseal�”(ramolismentul) �i „enteresul” politic, c�ci „trahanaua” este o coc� moale care se modeleaz� u�or. Agamemnon Dandanache este un personaj grotesc, ceea ce rezult� �i prin asocierea prenumelui s�u cu numele. Agamemnon este viteazul rege grec, cuceritorul Troiei, nume care nu i se potrive�te politiceanului „peltic �i sâsâit”, aflat într-un grad avansat de ramolisment. „Dandanaua” este o încurc�tur�, ceea ce provoac�, adeseori, personajul. Numele lui Tip�tescu provine de la tip, el reprezentând junele prim. Comicul de caracter rezult�, în primul rând din tipologia personajelor. Dup� opinia lui Pompiliu Constantinescu, în comediile lui Caragiale exist� nou� tipuri umane: încoronatul (Trahanache, Dumitrache, Cr�c�nel); tipul amorezului (Tip�tescu, Chiriac, Nae Jirimea); tipul politic �i a demagogului (Ric� Venturiane, Ca�avencu, Farfuridi, Dandanahe); tipul cochetei �i adulterinei (Veta, Zi�a, Zoe, Mi�a, Didina); tipul cet��eanului (Conul Leonida, cet��eanul turmentat); tipul func�ionarului (Catindatul-pronun�ie

6

gre�it� pentru candidat); tipul raisonneur-ului (Nae Ipingescu, Ghi�� Pristanda); tipul confidentului (coana Efimi�a). 4.Personajele Personajele lui Caragiale „fac cuncuren�� st�rii civile” dup� remarca lui Garabet Ibr�ileanu. Caragiale creeaz� tipuri umane (aspect clasicist); personajul fiind costruit în tradi�ia comediei clasice, unde întâlnim urm�toarele tipuri: avarul, l�ud�rosul, fanfaronul, ipocritul, p�c�litorul p�c�lit, prostul fudul, mincinosul. Dar tipurile caragiale�ti sunt deopotriv� �i indivizi, în manier� realist�. Personajele sunt foarte legate de mediul în care tr�iesc, de aceea pot fi considerate, dup� formula realist�, tipice în împrejur�ri tipice. Zaharia Trahanache este pre�edintele mai multor comitete �i „comi�i” (caracterizare ironic� în didascalie). Este unul dintre „stâlpii puterii locale” (autocaracterizare), cet��ean „onorabil”, „venerabilul” (din aceste formule se desprinde din nou ironia autorului). Are o gandire plat�, fiind capabil s� se entuziasmeze „fiului s�u de la faculatate”. Naivitatea sa fa�� de situa�ia în care se afl� �i prietenia pentru Tip�tescu îl încadreaz� în categoria „încoronatului simpatic”. �tefan Tip�tescu, prefectul jude�ului abuzeaz� de func�ia pe care o are, în�elând, totodat�, sentimentele sincere ale lui Zaharia Trahanache. Este un temperament coleric. Zoe Trahanache poate fi considerat� femeia voluntar�. De fapt ea conduce jude�ul. Caragiale satirizeaz� conflictul dintre esen�� �i aparen��: este imoral�, dar vrea s� apar� cu moralitatea ne�tirbit�. Cet��eanul turmentat o caracterizeaz� direct: „dam� bun�”. Garabet Ibr�ileanu arat� c� numele Zoe „este bine ales pentru o dam� mare în politica de provincie.” Nae Ca�avencu este ambi�ios, dar f�r� tenacitate, dore�te s� parvin� prin �antaj �i „plastografie” (falsificarea unei poli�e) dovede�te incultur� �i megalomanie. Este caracterizat direct de Tip�tescu: „mizerabil”, „canalie”, „mi�el”, „murdar”. Tache Farfuridi dintr-o alt� perspectiv� este prostul fudul. Personajul apare �arjat (înc�rcat de ridicol). Avocat fiind nu putea s� dovedeasc� un asemenea grad de incultur�. Iordache Brânzovenescu este o fire domoal�, temperându-l, adeseori, pe colericul Farfuridi: „Tache tache fii cuminte!” Despre Agami�� Dandanache, Caragiale spune c� „este mai prost decât Farfuridi �i mai canalie decât Ca�avencu”. Cet��eanul turmentat este un simbol al electoratului dezorientat. Ghi�� Pristanda se plânge mereu de condi�ia lui social�, dar trage frumu�el condeiul. Ticul s�u verbal d� na�tere comicului de limbaj: „curat

7

murdar” (lips� de logic�); „curat constitu�ional” (ironia autorului); „curat condei” (personajul se autodemasc�). 5.limba �i stilul. Concepte opera�ionale.

Dialogul este modul de expunere fundamental în genul dramatic. În „O scrisoare pierdut�2 dialogul este deosebit de vioi, având diverse func�ii stilistice: declan�eaz� �i motiveaz� o ac�iune, define�te rela�iile dintre personaje, exprim� reac�ia lor afectiv�, le caracterizeaz� direct sau indirect, amplificând dramatismul �i conferind oralitate stilului. Didascaliile marcheaz� atmosfera, definesc rela�iile spa�iale �i temporale, caracterizeaz� succint personajele oferind, tot odat�, indica�ii, regizorale. Astfel Farfuridi „bea o sorbitur�”, „asud�”, „bea �i se sterge mereu cu basmaua”, „se îneac� mereu”, „se încurc�”, „asud� �i inghite”, „asud� �i se r�ce�te din ce în ce, în discursul s�u.” În aceast� comedie exist� nenum�rate replici celebre. Dintre acestea o amintim pe a lui Ca�avencu în momentul în care îi refuz� lui Tip�tescu toate ofertele: „vreau ceea ce merit în orasul �sta de gogoman, unde sunt cel dintâi [...] între frunta�ii politici.” Observ�m suspansul, care poten�iaz� dramatismul, fiind, în acela�i timp, o surs� a comicului de limbaj. Întâlnim adeseori �i monologul, o interven�ie mai ampl� decât una obi�nuit�. Exist� monologurile lui Ghi��: într-un monolog narativ îi relateaz� lui Tip�tescu modul cum l-a spionat pe Ca�avencu; în alt monolog î�i exprim� precaritatea st�rii sociale �i familiale, în opozi�ie cu a lui Tip�tescu, despre care spune: „Mo�ia mo�ie, fonc�ia fonc�ie, coana Joi�ica coana Joi�ica”(tautologie). Cele patru acte asigur� o construc�ie echilibrat�, actul fiind o diviziune a piesei de teatru marcate de ridicarea �i l�sarea cortinei. Actele se afl� într-o strâns� leg�tur� cu momentele subiectului. Scena este o diviziune a actului marcat� de intrarea �i de ie�irea unor personaje. Ac�iunea este unitar� �i tensionat�. Se pot aminti scena 1 din actul 1 cuprinzând discu�ia dintre Tip�tescu �i Pristanda �i oferindu-ne primele elemente referitoare la conflict �i ultima scen� în care to�i se împac�, iar Ca�avencu sus�ine o tirad� (un monolog patetic) demagogic�, plasând insuccesele asupra mo�tenirii trecutului �i realiz�rile asupra partidului de guvern�mânt a�a cum se obi�nuie�te în politic�. Este folosit paralelismul, ca element al stilului retoric: „Ieri obscuritate, azi lumin�! Ieri bigotismul, azi

8

liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia.” Sunt vizibile �i alte elemente ale stilului oratoric: repeti�ia, antiteza �i adverbele deictice. Observ�m în crea�ia lui Caragiale dou� componente una comic� �i una tragic�, aspect pe care îl concetreaz� m�rturisirea sa, dintr-o schi��: „Simt enorm �i v�d monstruos.” Caracter na�ional, ci �i universal prin aspectele general umane pe care le ilustreaz�.