PROIECT DE ARTICOLE PRIVIND RĂSPUNDEREA ORGANIZAŢIILE
INTERNAŢIONALE
Adoptat de către Comisia de Drept Internaţional în a şaizeci şi treia sesiune, în 2011, şi înaintat Adunării Generale ca parte a raportului Comisiei cuprinzând lucrările acelei sesiuni (A/66/10). Raportul a apărut în Anuarul Comisiei de Drept Internațional, anul 2011, Vol. II, Partea a Doua.
Răspunderea Organizaţiilor Internaţionale
Partea Întâi
Introducere
Articolul 1
Domeniul de aplicare a prezentului Proiect de Articole
1. Prezentul Proiect de Articole referă la răspunderea internaţională a unei organizații
internaționale pentru un act internațional ilicit.
2. Prezentul Proiect de Articole se referă, de asemenea, la răspunderea internațională a unui
stat pentru un act internațional ilicit în legătură cu conduita unei organizații internaționale.
Articolul 2
Utilizarea termenilor
În sensul prezentului proiect de articole,
a) „Organizaţie internaţională” înseamnă o organizaţie înfiinţată printr-un tratat ori un alt
instrument guvernat de dreptul internaţional şi care posedă propria personalitate juridică
internaţională. Organizaţiile internaționale pot include ca şi membri, pe lângă state, şi alte
entităţi;
b) „Regulile organizaţiilor” înseamnă, în particular, instrumentele constitutive, decizii, rezoluţii
şi alte acte ale organizaţiilor internaţionale adoptate în concordanţă cu acele instrumente,
precum şi practica stabilită de organizaţie;
c) „Organ al organizaţiei internaţionale” înseamnă orice persoană sau entitate care are acest
statut în conformitate cu regulile organizaţiei;
d) „Agentul unei organizaţii internaţionale” înseamnă un oficial, o persoană sau o entitate, alta
decât un organ, care este însărcinat de către organizaţie cu îndeplinirea, ori cu oferirea de
ajutor spre îndeplinire, a uneia din funcţiile acesteia şi, prin urmare, prin care organizaţia
acţionează.
Partea a Doua
Faptul internaţional ilicit al unei organizaţii internaţionale
Capitolul I
Principiile Generale
Articolul 3
Răspunderea unei organizaţii internaţionale pentru faptele sale internaţionale ilicite
Orice fapt internaţional ilicit al unei organizaţii internaţionale atrage răspunderea internaţională a
acelei organizaţii.
Articolul 4
Elementele faptului internaţional ilicit al unei organizaţii internaţionale
Există un fapt internaţional ilicit al unei organizaţii internaţionale atunci când conduita ce constă
într-o acţiune sau omisiune:
a) Este imputabilă organizaţiei în conformitate cu dreptul internaţional; şi
b) Constituie o încălcare a unei obligaţii internaţionale a acelei organizaţii.
Articolul 5
Calificarea unui fapt al organizaţiei internaționale ca internațional ilicit
Calificarea unui fapt al unei organizaţii internaționale ca internaţional ilicit este guvernată de dreptul
internaţional.
Capitolul II
Imutabilitatea conduitei unei organizaţii internaţionale
Articolul 6
Conduita organelor sau agenților unei organizaţii internaţionale
1. Conduita unui organ sau a unui agent al unei organizații internaționale, în îndeplinirea
funcțiilor respectivului organ sau agent, va fi considerată un fapt al acestei organizaţii în
conformitate cu dreptul internațional, indiferent de poziția pe care organul sau agentul o
deține în ceea ce privește organizaţia.
2. Regulile organizaţiei se aplică în determinarea funcțiilor organelor și agenților săi.
Articolul 7
Conduita organelor unui Stat ori organelor sau agenţilor unei organizaţii internaţionale puse
la dispoziţia unei alte organizaţii internaţionale
Conduita organelor unui Stat ori organelor sau agenţilor unei organizaţii internaţionale care este pus
la dispoziţia unei alte organizații internaţionale va fi considerată, conform dreptului internaţional, va
fi considerată un fapt al organizaţiei din urmă, în cazul în care organizația exercită un control efectiv
asupra acestei conduite.
Articolul 8
Depăşirea autorităţii ori încălcarea instrucţiunilor
Conduita unui organ sau a unui agent al unei organizaţii internaționale va fi considerată ca fapt al
organizaţiei internaţionale conform dreptului internaţional dacă organul sau agentul acţionează în
capacitate oficială şi în funcţiile generale ale acelei organizaţii, chiar dacă prin conduita respectivă
se depășește autoritatea respectivului organ ori agent, ori contravine instrucţiunilor.
Articolul 9
Conduita confirmată şi asumată de o organizaţie internaţională ca a sa proprie
Conduita care nu este imputabilă unei organizaţii internaţionale în conformitate cu Articolele 6-8, cu
toate acestea va fi considerată un fapt al acestei organizaţii in conformitate cu dreptul internațional,
dacă și în măsura în care organizația recunoaște și adoptă comportamentul în cauză ca fiind al său.
Capitolul III
Încălcarea unei obligaţii internaţionale
Articolul 10
Existenţa unei încălcări a unei obligaţii internaționale
1. Există o încălcare a unei obligaţii internaţionale de către o organizaţie internaţională atunci
când un fapt al acelei organizaţii internaţionale nu este în conformitate cu cerinţele rezultate
din obligaţia respectivă, oricare ar fi originea sau caracterul obligaţiei în cauză.
2. Paragraful 1include încălcarea unei obligaţii internaţionale ale organizaţiilor internaţionale
ce poate apărea faţă de membrii acesteia, în conformitate cu regulile organizaţiei.
Articolul 11
Obligaţia internaţională în vigoare pentru o organizaţie internaţională
Un fapt al unei organizaţii internaţionale nu constituie o încălcare a unei obligaţii internaţionale
decât dacă organizaţia intențională este legată prin obligaţia în cauză la momentul săvârşirii faptului.
Articolul 12
Întinderea în timp a încălcării unei obligaţii internaţionale
1. Încălcarea unei obligaţii internaţionale printr-un fapt al unei organizaţii internaţionale ce nu
are caracter continuu are loc la momentul săvârșirii faptului, chiar dacă efectele sale
continuă.
2. Încălcarea unei obligaţii internaţionale printr-un fapt al unei organizaţii internaţionale ce are
caracter continuu se întinde pe toată perioada în care faptul continuă şi rămâne neconform
cu obligaţia internaţională.
3. Încălcarea unei obligaţii internaţionale care cere organizaţiei internaţionale să prevină un
anumit eveniment are loc şi se întinde pe toată perioada în care evenimentul continuă şi
rămâne neconform cu obligația în cauză.
Articolul 13
Încălcarea constând într-un fapt compus
1. Încălcarea unei obligaţii internaţionale de către o organizaţie internațională printr-o serie de
acţiuni sau omisiuni definite împreună ca ilicite are loc atunci când se produce acţiunea sau
omisiunea care, împreună cu celelalte acţiuni sau omisiuni, este suficientă pentru constituirea
faptului ilicit.
2. În acest caz, încălcarea se întinde pe toată perioada începând cu prima acţiune sau omisiune din
această serie şi durează atâta timp cât aceste acţiuni sau omisiuni se repetă şi rămân neconforme
cu obligaţia internaţională.
Capitolul IV
Răspunderea unei organizaţii internaţionale în legătură cu faptul unui alt Stat sau al unei alte
organizaţii internaţionale
Articolul 14
Ajutorul sau asistenţa la comiterea unui fapt internaţional ilicit
O organizație internațională care ajută sau asistă un stat sau o altă organizaţie internațională în
comiterea unui fapt internaţional ilicit de către statul sau organizaţia din urmă este răspunzătoare l
nivel internaţional pentru acesta dacă:
a) Prima organizaţie acţionează astfel cunoscând circumstanţele faptului internaţional ilicit; şi
b) Faptul ar avea caracterul unui fapt internaţional ilicit dacă ar fi comis de această organizaţie.
Articolul 15
Dirijarea şi controlul exercitate asupra comiterii faptului internaţional ilicit
O organizație internațională care dirijează și controlează un stat sau o altă organizație internațională
în comiterea unui fapt internațional ilicit de către statul sau organizația din urmă este răspunzătoare
la nivel internațional pentru acel fapt dacă:
a) Prima organizaţie acţionează astfel cunoscând circumstanţele faptului internaţional ilicit; şi
b) Faptul ar avea caracterul unui fapt internaţional ilicit dacă ar fi fost săvârşit de această
organizaţie.
Articolul 16
Constrângerea unui stat sau a unei alte organizaţii internaţionale
O organizație internațională care constrânge un stat sau o altă organizație internațională pentru a
comite un fapt este răspunzătoare internaţional pentru acel fapt, dacă:
a) Faptul ar fi, în lipsa constrângerii, un fapt internaţional ilicit al Statului sau al organizaţiei
internaţionale constrânse; şi
b) Organizaţia internaţională care exercită constrângerea acţionează astfel cunoscând
circumstanţele faptului.
Articolul 17
Eludarea obligațiilor internaționale prin decizii și autorizații adresate membrilor
1. O organizaţie internaţională îşi asumă răspunderea internaţională în cazul în care evită
îndeplinirea uneia dintre obligaţiile sale internaţionale prin adoptarea unor decizii ce obligă
statele ori organizaţii internaţionale membre să comită un fapt care ar fi internaţional ilicit
dacă ar fi fost comis de către prima organizaţie.
2. O organizație internațională își asumă responsabilitatea internațională în cazul în care se
evită una dintre obligațiile sale internaționale prin autorizarea statelor ori organizaţii
internaţionale membre să comită un fapt care ar fi internaţional ilicit dacă ar fi fost comis de
către prima organizaţie şi faptul în cauză este comis din cauza acelei autorizări.
3. Alineatele 1 și 2 se aplică indiferent dacă faptul în cauză este sau nu ilicit internaţional
pentru statelor membre.
Articolul 18
Răspunderea unei organizaţii intenționale membre a altei organizaţii internaţionale
Fără a aduce atingere Articolelor 14-17, răspunderea unei organizaţii internaţionale care este
membră în cadrul altei organizaţii internaţionale poate interveni, de asemenea, în legătură cu un fapt
al organizaţiei din urmă, în conformitate cu condițiile stabilite în Articolele 61 și 62 pentru Statele
membre ale unei organizaţii.
Articolul 19
Efectele prezentului Capitol
Prezentul Capitol nu afectează răspunderea internaţională a Statelor ori organizațiilor internaţionale
care comit faptul în cauză sau a oricărui alt Stat sau organizaţie internaţională.
Capitolul V
Împrejurările care exclud caracterul ilicit
Articolul 20
Consimţământul
Consimțământul valabil al unui stat sau al unei organizaţii internaţionale pentru comiterea unui fapt
dat de către o altă organizaţie internaţională exclude caracterul ilicit al acelui fapt în relaţie cu acel
stat sau cu prima organizaţie internaţională în măsura în care faptul respectiv rămâne în limitele
consimţământului respectiv.
Articolul 21
Legitimă apărare
Caracterul ilicit al unui fapt al unei organizaţii internaţionale este înlăturat dacă și în măsura în care
faptul constituie o măsură legală de auto-apărare în conformitate cu dreptul internațional.
Articolul 22
Contramăsurile
1. Sub rezerva Alineatelor 2 și 3, caracterul ilicit al unui fapt, al unei organizații internaționale,
care nu este în conformitate cu o obligație internațională față de un stat sau faţă de o altă
organizație internațională, este înlăturat în cazul și în măsura în care faptul constituie o
contramăsură luată în conformitate cu condițiile substanţiale şi procedurale cerute de dreptul
internațional, inclusiv cele prevăzute în Capitolul II din Partea a Patra pentru contramăsurile
luate împotriva altei organizații internaționale.
2. Sub rezerva Alineatului 3, o organizație internațională nu poate lua contramăsuri împotriva
unui stat ori organizații internaționale membre, cu excepția cazului în care:
a) sunt îndeplinite condițiile prevăzute la Alineatul 1;
b) contramăsurile nu sunt incompatibile cu regulile organizației; și
c) nu există alte mijloace adecvate disponibile pentru a determina altfel respectarea
obligațiilor statului sau organizației internaționale responsabile privind încetarea
încălcării și repararea prejudiciului.
3. Contramăsurile nu pot fi luate de către o organizaţie internaţională împotriva unui stat ori
organizații internaţionale membre a răspuns la o încălcare a unei obligații internaționale în
conformitate cu regulile organizaţiei, decât dacă aceste contramăsuri sunt prevăzute în acele
reguli.
Articolul 23
Forţa majoră
1. Caracterul ilicit al unui fapt al unei organizaţii internaţionale care nu este conform cu o
obligaţie internațională al acelei organizaţii este înlăturat dacă faptul este datorat forţei
majore, care este intervenţia unei forţe irezistibile ori a unui eveniment neprevăzut, dincolo
de controlul organizaţiei, care face materialmente imposibilă executarea obligaţiei în
circumstanţele date.
2. Alineatul 1 nu se aplică dacă:
a) Situaţia de forţă majoră se datorează, fie singură, fie împreună cu alţi factori, conduitei
organizaţiei ce o invocă; ori
b) Organizaţia şi-a asumat riscul situaţiei ce se produce.
Articolul 24
Starea de primejdie
1. Caracterul ilicit al unui fapt al unei organizaţii internaţionale, care nu este conform cu o
obligaţie internaţională a acelei organizaţii, este înlăturat dacă autoul faptului în cauză nu
avea altă modalitate rezonabilă, în acea situaţie de primejdie, sa-şi salveze viaţa ori vieţile
altor persoane încredinţate în grija autorului.
2. Alineatul 1 nu se aplică dacă:
a) Situaţia de primejdie este datorată fie singură, fie împreună cu alţi factori, conduitei
organizaţiei ce o invocă; sau
b) Faptul în discuţie este susceptibil să creeze un pericol comparabil sau mai mare.
Articolul 25
Starea de necesitate
1. Necesitatea nu poate fi invocată de o organizaţie internațională ca motiv de înlăturare a
caracterului ilicit al unui fapt neconform cu o obligaţie internaţională a acelei organizaţii
decât dacă faptul:
a) Este singura modalitate a organizaţiei respective de a proteja împotriva unui pericol grav
și iminent un interes esenţial al statelor ori organizaţiilor internaţionale membre sau a
comunităţii internaţionale ca un întreg, în cazul în care organizația are, în conformitate
cu dreptul internațional, funcția de a proteja interesul în cauză; şi
b) nu afectează în mod grav un interes esențial al statului sau statelor față de care există
obligația internațională, sau comunitatea internațională ca un întreg.
2. În orice caz, starea de necesitate nu poate fi invocată ca motiv pentru înlăturarea caracterului
ilicit al faptului dacă:
a) Obligaţia internaţională în cauză exclude posibilitatea invocării stării de necesitate; sau
b) Organizaţia internaţională a contribuit la starea de necesitate.
Articolul 26
Conformitatea cu normele imperative
Nici o prevedere a acestui Capitol nu înlătură caracterul ilicit al unui fapt al unei organizații
internaționale care nu este conform cu o obligaţie ce decurge dintr-o normă imperativă a dreptului
internaţional general.
Articolul 27
Consecinţele invocării unei împrejurări ce exclude caracterul ilicit al unui fapt
Invocarea unei împrejurări ce exclude caracterul ilicit în conformitate cu acest Capitol nu afectează:
a) Îndeplinirea obligaţiei în cauză, dacă şi în măsura în care circumstanţa care înlătură
caracterul ilicit nu mai există;
b) Problema despăgubirii pentru orice pierdere materială cauzată de faptul în cauză.
Partea a Treia
Conţinutul răspunderii internaţionale a unei organizaţii internaţionale
Capitolul I
Principii Generale
Articolul 28
Consecințele juridice ale unui fapt internaţional ilicit
Răspunderea internaţională a organizaţiilor internaţionale care este angajată de un fapt internaţional
ilicit în conformitate cu prevederile Părţii a Doua implică efectele juridice prevăzute de această
Parte.
Articolul 29
Obligaţia permanentă de executare
Consecințele juridice ale unui fapt internațional ilicit în conformitate cu prezenta Parte nu afectează
datoria continuă a organizației internaționale răspunzătoare de a executa obligația încălcată.
Articolul 30
Încetarea şi nerespectarea
Organizaţia internaţională răspunzătoare pentru faptul internaţional ilicit are obligaţia:
a) De a înceta săvârşirea faptului, dacă acesta continuă;
b) De a oferi asigurările corespunzătoare şi garanţiile că acesta nu va mai fi repetat, dacă
circumstanţele solicită acest aspect.
Articolul 31
Reparaţia
1. Organizaţia internaţională responsabilă are obligaţia de a efectua repararea completa a
prejudiciului cauzat de faptul internaţional ilicit.
2. Prejudiciul include orice pagubă, fie ea materială sau morală, cauzat de faptul internaţional
ilicit al unei organizaţii internaţionale.
Articolul 32
Relevanța regulilor organizației
1. Organizaţia internaţională răspunzătoare nu se poate baza pe regulile sale , ca justificare
pentru nerespectarea obligațiilor care îi revin în conformitate cu prezenta Parte.
2. Alineatul 1 nu aduce atingere aplicabilității regulilor unei organizații internaționale relațiilor
dintre organizație și statele ori organizaţiile internaţionale membre ale acesteia.
Articolul 33
Domeniul de aplicare al obligațiilor internaționale prevăzute în prezenta Parte
1. Obligaţiile organizaţiei internaţionale răspunzătoare, prevăzute în această Parte, pot fi faţă
de un alt stat, mai multe state, o organizaţie internaţională sau mai multe, sau faţă de
comunitatea internaţională în întregul său, depinzând, în special, în funcţie de caracterul şi
conținutul obligaţiei internaționale şi de circumstanţele încălcării.
2. Această Parte nu afectează nici un drept, rezultat din răspunderea internaţională a unui stat,
care poate apărea direct faţă de orice persoană sau entitate, alta decât un stat.
Capitolul II
Repararea prejudiciului
Articolul 34
Formele de repare
Repararea completă a prejudiciului cauzat de faptul internațional ilicit va lua forma restituirii,
despăgubirii şi satisfacției, fie singure sau combinate, în conformitate cu prevederile acestui
Capitol.
Articolul 35
Restituirea
O organizaţie internaţională răspunzătoare pentru un fapt internaţional ilicit are obligaţia de
restituire, adică de a restabili situaţia existentă înaintea comiterii faptului ilicit, dacă şi în măsură
în care restituirea:
a) Nu este materialmente imposibilă;
b) Nu implică o sarcină total disproporţionată în ce priveşte beneficiul rezultat din restituirea
faţă de despăgubire.
Articolul 36
Despăgubiri
1. Organizaţia internaţională răspunzătoare de un fapt internaţional ilicit are obligaţia de a
acorda despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin respectivul fapt, în măsură în care
prejudiciul nu este reparat prin restituire.
2. Despăgubirile vor acoperi orice prejudiciu evaluabil din punct de vedere financiar,· inclusiv
pierderea câştigurilor, în măsură în care acestea sunt stabilite.
Articolul 37
Satisfacţia
1. Organizaţia internaţională răspunzătoare de un fapt internaţional ilicit are obligaţia de a
acordă satisfacţie pentru prejudiciul cauzat prin acel fapt, în măsură în care prejudiciul nu
este reparat prin restituire sau despăgubiri.
2. Satisfacţia poate consta în recunoaşterea încălcării, exprimarea regretului, exprimarea de
scuze oficiale sau altă modalitate adecvată.
3. Satisfacţia nu va fi disproporţionată faţă de prejudiciul şi nu poate lua o formă umilitoare
pentru statul responsabil.
Articolul 38
Dobânzile
1. Dobânzile la orice suma principală datorată conform prezentului Capitol sunt datorate în
măsura în care sunt necesare pentru a asigura repararea integrală.
2. Rata dobânzii şi modul de calculare vor fi stabilite astfel încât să se realizeze acest rezultat.
3. Dobânzile curg de la dată la care suma principală a ar fi trebuit să fie plătită, până la dată la
care obligaţia de plată e executată.
Articolul 39
Contribuţia la prejudicii
Pentru a stabili reparaţia se va lua în considerare contribuţia la prejudiciu prin acţiune sau omisiune
voluntară sau din neglijenţă a statului sau organizaţiei internaţionale vătămate sau a oricărei alte
persoane ori entităţi faţă de care este cerută repararea.
Articolul 40
Asigurarea îndeplinirii obligaţiei de reparare a prejudiciului
1. Organizaţia Internaţională responsabilă trebuie să ia toate măsurile necesare în conformitate
cu regulile sale pentru a se asigura că membrii acesteia depun toate eforturile pentru
realizarea eficientă a obligațiilor care îi revin în temeiul prezentului Capitol.
2. Membrii unei organizații internaționale responsabile trebuie să ia toate măsurile
corespunzătoare, care pot fi cerute prin normele de organizare, în scopul de a permite
organizației să-și îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul prezentului capitol.
Capitolul III
Încălcări grave ale obligaţiilor rezultate din norme imperative ale dreptului internațional
general
Articolul 41
Domeniul de aplicare al Capitolului
1. Prezentul capitol se aplică răspunderii internaţionale ce decurge dintr-o încălcare gravă de
către un o organizaţie internaţională a unei obligaţii ce rezultă dintr-o normă imperativă a
dreptului internaţional general.
2. O încălcare a unei astfe1 de obligaţii este gravă dacă organizaţia internaţională responsabilă
nu şi-a îndeplinit obligaţia în mod flagrant sau sistematic.
Articolul 42
Consecinţe particulare ale unei încălcări grave a unei obligaţii ce rezultă din prezentul
Capitol
1. Statele şi organizaţiile internaţionale vor coopera pentru a pune capăt prin mijloace ilicite
unei încălcări grave în sensul Articolului 41.
2. Nici un stat sau organizaţie internaţională nu va recunoaşte că legitimă o situaţie creată de o
încălcare gravă în sensul Articolului 41 şi nici nu va acordă ajutor sau asistenţă pentru
menţinerea acestei situaţii.
3. Acest articol nu aduce atingere altor consecinţe prevăzute în această Parte sau altor
consecinţe suplimentare pe care le poate determina în conformitate cu dreptul internaţional
o încălcare din domeniul de aplicare al prezentului Capitol.
Partea a Patra
Punerea în aplicare a răspunderii internaţionale a organizaţiilor internaționale
Capitolul I
Invocarea răspunderii unei organizaţii internaţionale
Articolul 43
Invocarea răspunderii de către un Stat vătămat sau o organizaţie internaţională
Un stat sau o organizaţie internaţională, este îndreptăţit, ca stat vătămat sau organizaţie
internaţională vătămată să invoce răspunderea unei alte organizaţii internaţionale dacă obligaţia
invocată trebuia îndeplinită faţă de:
a) Stat sau prima organizaţie internaţională în mod individual;
b) Un grup de state ori o organizație internaţională incluzând respectivul stat, ori prima
organizaţie internaţională, ori faţă de comunitatea internaţională în ansamblul său, iar
încălcarea obligaţiei:
i) Afectează în mod special Statul respectiv ori organizaţia internaţională; sau
ii) Este de așa natură încât schimbă în mod radical poziţia tuturor celorlalte state sau
organizaţii internaţionale faţă de care obligaţia trebuie îndeplinită în ceea ce priveşte
executarea în continuare a acesteia.
Articolul 44
Notificarea cererii de către un stat sau organizaţie internaţională vătămată
1. Un stat sau o organizaţie internaţională care invocă răspunderea unei alte organizaţii
internaţionale va notifica cererea sa acelei organizaţii.
2. Statul sau organizaţia internaţională vătămată va specifica în particular:
a) Conduita pe care organizaţia internaţională răspunzătoare trebuie să o adopte pentru a
pune capăt faptului ilicit, dacă acest fapt licit continuă;
b) Ce formă ar trebui să ia reparaţia, în conformitate cu prevederile Părţii a Doua.
Articolul 45
Admisibilitatea cererilor
1. Un stat vătămat nu poate invoca răspunderea unei organizații internaționale în cazul în care
cererea nu este introdusă în conformitate cu orice normă aplicabilă cu privire la
naționalitatea creanțelor.
2. Când regula epuizării căilor de recurs locale se aplică la o cerere, un stat sau organizație
internațională vătămată nu poate invoca răspunderea de altei organizaţii internaționale în
cazul în care nu au fost epuizate toate căile de atac disponibile şi efective.
Articolul 46
Pierderea dreptului de a invoca răspunderea
Răspunderea unei organizații internaționale nu poate fi invocat în cazul în care:
a) Statul sau organizaţia internaţională vătămată a renunţat în mod valabil la cerere;
b) Statul sau organizaţia internaţională vătămată este considerat, prin comportamentul său, că a
acceptat decăderea din dreptul de a invoca răspunderea.
Articolul 47
Pluralitatea de state sau organizaţii internaționale vătămate
În cazul în care mai multe state sau organizații internaționale sunt vătămate de către același fapt
internațional ilicit al unei organizaţii internaţionale, fiecare stat sau organizație internațională
vătămată poate invoca separat răspunderea care a comis faptul internaţional ilicit.
Articolul 48
Răspunderea unei organizaţii internaţionale şi unul sau mai multe state sau organizaţii
internaţionale
1. În cazul în care o organizație internațională și unul sau mai multe state sau alte organizații
internaționale sunt responsabile pentru aceeași fapt ilicit internațional, răspunderea fiecărui
stat sau organizații poate fi invocată în raport cu acest fapt.
2. Răspunderea subsidiară poate fi invocată în măsura în care invocarea răspunderii principale
nu a condus la repararea prejudiciului.
3. Alineatele 1 şi 2:
a) Nu ermit niciunui stat sau organizaţii internaţionale vătămate să recupereze, cu titlu de
despăgubire, mai mult decât daunele pe care le-a suferit.
b) Nu aduc atingere dreptului de regres pe care statul sau organizația internațională ce
asigură repararea prejudiciului îl poate avea împotriva altor state sau organizații
internaționale responsabile.
Articolul 49
Invocare răspunderii de către un stat sau o organizație internațională, alta decât statul sau
organizația internațională vătămată
1. Orice alt stat ori organizaţie internaţională altul decât statul ori organizaţia internaţională
vătămată este îndreptăţit să invoce răspunderea internaţională a unei alte organizaţii
internaţionale în concordanţă cu Alineatul 4 dacă obligaţia încălcată este datorată unui grup
de state ori organizaţii internaţionale ce includ statul ori organizaţia internaţională care
invocă răspunderea și este stabilită pentru protejarea unui interes colectiv al grupului.
2. Un alt stat decât statul vătămată are dreptul de a invoca răspunderea unei organizații
internaționale, în conformitate cu Alineatul 4, în cazul în care obligația încălcată se
datorează comunității internaționale în ansamblul său.
3. O organizație internațională, alta decât o organizație internațională vătămată are dreptul de a
invoca răspunderea unei alte organizaţii internaţionale, în conformitate cu Alineatul 4, în
cazul în care obligația încălcată se datorează comunității internaționale în ansamblul său, și
protejarea interesul comunității internaționale în ansamblul său care are la bază obligaţia
încălcată, este una din funcţiile organizaţiei internaţionale ce invocă răspunderea.
4. Un stat sau o organizație internațională care are dreptul de a invoca răspunderea în
conformitate cu Alineatele 1-3 poate pretinde de la organizația internațională responsabilă:
a) Încetarea faptului internaţional ilicit şi depunerea de asigurări şi garanţii că nu se va mai
repeta, în concordanţă cu Articolul 30; şi
b) Executarea obligaţiei de reparare în conformitate cu Partea a Treia, în interesul statului
ori organizaţiei internaţionale vătămate sau al beneficiarilor obligaţiei încălcate.
5. Condiţiile pentru invocarea răspunderii de către un stat sau organizaţie internațională
vătămată în conformitate cu Articolele 44, 45 Alineatul 2 şi 46 se aplică invocării
răspunderii de către statele sau organizaţiile îndreptăţite prin Alineatele 1-4.
Articolul 50
Scopul Capitolului
Prezentul capitol nu aduce atingere posibilității pe care o persoană sau entitate, alta decât un stat sau
o organizație internațională, o are să invoce răspunderea internaţională a unei organizaţii
internaţionale.
Capitolul II
Contramăsuri
Articolul 51
Obiectul şi limitele contramăsurilor
1. Un stat sau o organizaţie internaţională vătămată poate lua numai contramăsuri împotriva
unei organizaţii internaţionale care este răspunzătoare pentru un fapt internaţional ilicit în
scopul de a determina respectiva organizaţie sa-şi îndeplinească obligaţiile prevăzute în
Partea a Treia.
2. Contramăsuri sunt limitate pentru moment la suspendarea executării obligaţiilor
internaţionale ale statului ori organizaţiei internaţionale datorate statului ori organizaţiei
internaţionale responsabile de către statul sau organizaţia ce ia aceste măsuri.
3. Contramăsuri trebuie, pe cât posibil, să fie luate în așa fel încât să permită reluarea
executării obligațiilor în cauză.
4. Contramăsuri trebuie, pe cât posibil, să fie luate în așa fel încât să se limiteze efectele
acestora asupra exercitării de către organizația internațională responsabilă a atribuțiilor sale.
Articolul 52
Condiţiile pentru a recurge la contramăsuri aplicabile membrilor organizaţiilor
internaţionale
1. Sub rezerva alineatului 2, un stat prejudiciat ori o organizaţie internaţională care este
membru al unei organizaţii internaţionale răspunzătoare, nu poate lua contramăsuri
împotriva acesteia din urmă, cu excepţia cazului în care:
a) sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 51;
b) contramăsurile nu sunt incompatibile cu regulile organizației; și
c) nu există alte mijloace adecvate disponibile pentru prejudiciate care sunt membre ai
organizaţiei internaţionale răspunzătoare față de această organizație ca răspuns la o
încălcare a unei obligații internaționale în conformitate cu regulile organizaţiei, cu
excepţia cazului în care asemenea contramăsuri sunt prevăzute în aceste reglementări.
2. Contramăsuri nu pot fi luate de către un stat sau organizație internațională vătămată, care
este un membru al unei organizații internaționale răspunzătoare față de această organizație
ca răspuns la o încălcare a unei obligații internaționale în conformitate cu regulile
organizației cu excepţia cazului în care astfel de contramăsuri sunt prevăzute de aceste
reguli.
Articolul 53
Obligaţii neafectate de contramăsuri
1. Contramăsurile nu vor afecta:
a) Obligaţia de a se abţine de la ameninţarea cu forţa sau folosirea forței în conformitate cu
Carta Naţiunilor Unite;
b) Obligaţia de protecţie a drepturilor fundamentale ale omului;
c) Obligaţiile cu caracter umanitar, care interzic represaliile;
d) Alte obligaţii prevăzute de norme imperative ale dreptului internaţional general.
2. Un stat sau o organizaţie internaţională vătămată care va lua contramăsuri nu este degrevat
de la îndeplinirea obligaţiilor sale:
a) Ce rezultă dintr-o procedură de reglementare a diferendelor aplicabilă între acestea şi
organizaţia internaţională răspunzătoare;
b) Să respecte orice inviolabilitatea organelor şi agenţilor organizaţiei internaţionale
răspunzătoare, precum şi a localurilor, arhivelor şi documentelor respectivei organizaţii.
Articolul 54
Proporţionalitatea contramăsurilor
Contramăsurile trebuie să fie proporţionale cu prejudiciul suferit, cu luarea în considerare a gravităţii
faptului internaţional ilicit şi a drepturilor în cauză.
Articolul 55
Condiţii pentru recurgerea la contramăsuri
1. Înainte de a lua contramăsuri, un stat sau o organizaţie internaţională vătămată trebuie să:
a) Ceară organizaţiei internaţionale răspunzătoare, în conformitate cu Articolul 44 să-şi
îndeplinească obligaţiile ce îi revin în conformitate cu Partea a Treia.
b) Notifice organizaţiei internaţionale răspunzătoare orice decizie de a lua contramăsuri și
va propune acestei organizații să negocieze.
2. Prin derogare de la Alineatul 1, litera (b), statul sau organizația internațională vătămată
poate lua contramăsuri urgente care sunt necesare conservării drepturilor acesteia.
3. Contramăsuri nu pot fi luate, iar în cazul în care deja luate trebuie să fie suspendate fără
întârziere, în cazul în care:
a) Faptul internaţional ilicit a încetat, şi
b) Diferendul este supus spre reglementare unei instanţe sau unui tribunal care are
autoritatea de a pronunţa decizii obligatorii faţă de părţi.
4. Alineatul 3 nu se aplică în cazul în care organizaţia internaţională responsabilă nu pune în
aplicare cu bună-credinţă procedurile de reglementare a diferendelor.
Articolul 56
Încetarea contramăsurilor
Contramăsurile vor înceta de îndată ce organizaţia internaţională răspunzătoare şi-a respectat
obligaţiile ce îi revin în temeiul Părţii a Treia în legătura cu faptul internaţional ilicit.
Articolul 57
Măsurile luate de către state sau organizații internaționale, altele decât un stat sau organizație
vătămată
Prezentul Capitol nu aduce atingere dreptului oricărui stat sau organizaţii internaţionale îndreptăţite,
în conformitate cu Articolul 49, Aliniatele 1-3, să invoce răspunderea unei alte organizaţii
internaţionale, de a lua măsuri licite împotriva statului respectiv, pentru a asigura încetarea încălcării
şi repararea prejudiciului în beneficiul statului sau al organizației vătămate sau a beneficiarilor
obligației încălcate.
Partea a Cincea
Răspunderea unui stat în legătură cu conduita unei organizații internaționale
Articolul 58
Ajutorul sau asistenţa unui stat în comiterea unui fapt internațional ilicit de către o organizație
internațională
1. Un stat care ajută sau sprijină o organizație internațională în comiterea unui fapt
internațional ilicit de către acesta din urmă răspunde internațional pentru aceasta dacă:
a) Statul face acest lucru cunoscând circumstanţele faptului internaţional ilicit, şi
b) Faptul ar fi internaţional ilicit dacă ar fi fost comis de acel stat.
2. Un fapt atribuibil unui stat membru al organizaţiei internaţionale efectuat în conformitate cu
regulile organizaţiei nu este, ca atare, de natură să angajeze răspunderea internaţională a
acestui stat, în condițiile prezentului articol.
Articolul 59
Direcția și controlul exercitate de către un stat asupra comiterii unui fapt internațional ilicit
de către o organizație internațională
1. Un stat care conduce și controlează o organizație internațională în comiterii unui fapt
internațional ilicit de către acesta din urmă răspunde internațional pentru respectivul fapt
dacă:
a) Statul face acest lucru cunoscând circumstanţele faptului internaţional ilicit, şi
b) Faptul ar fi internaţional ilicit dacă ar fi fost comis de acel stat.
2. Un fapt a unui stat membru al unei organizaţii internaţionale comis în conformitate cu
regulile organizaţiei, nu este, ca atare, de natură să angajeze răspunderea internaţională a
acestui stat, în condițiile prezentului articol.
Articolul 60
Constrângerea unei organizații internaționale de către un stat
Un stat care constrânge o organizație internațională în a comite un fapt internaţional ilicit, răspunde
internațional pentru acel fapt în cazul în care:
a) Faptul ar fi, în lipsa constrângerii, un fapt internaţional ilicit al organizaţiei internaţionale
constrânse; şi
b) Statul care exercită constrângerea acţionează astfel cunoscând circumstanţele faptului.
Articolul 61
Eludarea obligațiilor internaționale ale unui stat membru al unei organizații internaționale
1. Un stat membru al unei organizații internaționale devine internaţional responsabil în cazul în
care, profitând de faptul că organizația are competență în ceea ce privește obiectul uneia
dintre obligațiile internaționale ale statului, evită această obligație prin provocarea
organizației de a comite un fapt care, dacă ar fi săvârşit de către stat, ar fi constituit o
încălcare a acelei obligaţii.
2. Alineatul 1 se aplică indiferent dacă faptul în cauză este sau nu internaţional ilicit pentru
organizaţia în cauză.
Articolul 62
Răspunderea Statelor membre ale unei Organizaţii Internaţionale în legătură pentru faptul
internaţional ilicit al Organizației Internaționale
1. Un stat membru al unei organizaţii internaţionale este răspunzător pentru un fapt ilicit al
organizaţiei internaţionale dacă:
a) Şi-a acceptat răspunderea pentru acest fapt față de partea vătămată; sau
b) Aceasta a determinat partea vătămată să se bazeze pe răspunderea sa
2. Orice răspundere internaţională a unui Stat în conformitate cu Alineatul 1 se prezumă a fi
subsidiară.
Articolul 63
Efectul prezentei Părţi
Prezenta Parte nu aduce atingere răspunderii internaționale a organizaţiei internaționale care comite
faptul în cauză sau oricărui alt Stat sau organizaţii internaţionale.
Partea a Şasea
Dispoziţii cu caracter general
Articolul 64
Lex Specialis
Prezentele articole nu se aplică atunci când, şi în măsura în care, condiţiile de existenţă a unui fapt
ilicit, sau conţinutul, sau punerea în aplicare a răspunderii internaţionale a unei organizaţii
internaţionale, ori a unui Stat în legătură cu conduita unei organizaţii internaţionale, sunt
reglementate de norme speciale de drept internaţional. Asemenea norme speciale de drept
internaţional pot fi cuprinse în regulile organizației aplicabile relaţiilor dintre organizaţiile
internaţionale şi statele sale membre.
Articolul 65
Chestiuni referitoare la răspunderea internaţională nereglementate de acest Proiect de
Articole
Normele aplicabile ale dreptului internaționale continuă să guverneze chestiunile referitore la
răspunderea internaţională a organizaţiilor internaţionale ori a unui stat pentru un fapt internaţional
ilicit în măsura în care nu sunt reglementate prin prezentul Proiect de Articole.
Articolul 66
Răspunderea individuală
Prezentul Proiect de Articole nu aduce atingere niciunei chestiuni privind răspunderea individuală în
conformitate cu dreptul internaţional a oricărei persoane care acţionează în numele unei organizaţii
internaţionale sau a unui stat.
Articolul 67
Carta Națiunilor Unite
Aceste articole nu a aduc atingere dispoziţiilor Cartei Naţiunilor Unite.
Top Related