Obiceiuri si traditii de nunta la romani
Nunta, in esenta, cu exceptia formalitatilor legale, nu reprezinta altceva decat o imbinare
de traditii, obiceiuri si reguli populare si bisericesti, pe care atat mirii cat si nuntasii trebuie sa le respecte conform apartenentei religioase si geografice. In timp, traditiile si obiceiurile au suferit modificari, iar multe
cupluri aleg din multitudinea de obiceiuri doar pe acelea care le fac placere. Este bine totusi,
sa stiti in mare care sunt randuielile traditionale romanesti, chiar daca decideti sa
nu le respectati. Va prezentam mai jos derularea evenimentelor din ziua nuntii, si a
obiceiurilor care ar trebui respectate, cu mentiunea ca acestea pot diferi de la o zona la
alta (in Ardeal si Maramures, de exemplu, cuplurile au doua perechi de nasi, spre
deosebire de restul tarii unde se apeleaza la o singura pereche de nasi). Va sfatuim ca dupa
ce parcurgeti paragraful urmator despre desfasurarea nuntii, sa cititi si glosarul de obiceiuri si traditii din incheierea acestui articol. Desfasurarea nuntii - obiceiuri si
traditii de respectat Totul incepe cu cererea in casatorie, unde mirele (daca ar respecta ce
spune traditia) ar trebui sa mearga inpetit la viitorii sai socri, inainte de a-i cere mana
iubitei sale. Daca are consimtamantul acestora, alege cu multa atentie inelul de logodna si apoi
o cere in casatorie pe aleasa inimii. Odata
acceptata cererea in casatorie, tinerii miri trebuie sa decida pe cine vor alege nasi, adica
parinti spirituali. Rolul nasilor cu timpul a inceput sa fie minimalizat, dar conform
traditiei, nasul (sau `nasul mare` cum i se mai spune) este de fapt personajul central al
nuntii, si nu tinerii miri. Nasul este urmat ca importanta in nunta de mireasa, deci in mod
paradoxal mireasa este a doua figura din nunta. Apoi de abia urmeaza mirele, nasa,
domnisoarele si cavalerii de onoare, parintii si ceilalti nuntasi. Alegerea nasilor, deci, are o
importanta covarsitoare, atat pentru desfasurarea nuntii cat si pentru viitorul
tinerilor miri. Conform traditiei si obiceiurilor, obligatiile materiale ale nasilor sunt
suportarea cheltuielilor cu voalul si parura miresei, a lumanarilor si a slujbei religioase.
Obligatiile spirituale, insa, sunt mult mai mari. Acestia au datoria de a-i calauzi pe tinerii miri pe drumul lor impreuna in viata. Tinerii miri, cum spune si preotul, trebuie sa-i respecte
intru totul pe nasi, exact asa cum isi respecta proprii parinti. Pentru a nu se pierde din
vedere aceasta datorie a mirilor, din ce in ce mai multi preoti le vorbesc mirilor la sfarsitul slujbei despre obligatia lor de a-i vizita si a se sfatui cu nasii in momentele dificile pe care le voi avea in viata. Dupa ce s-au hotarat pe cine isi doresc ca nasi, tinerii miri trebuie sa le faca acestora o vizita cuploconul in brate. Ploconul
poate fi primit sau refuzat de catre nasi, primirea acestuia echivaland cu acceptarea propunerii de a-i nasi pe tinerii miri. Dupa
primirea ploconului, nasii trebuie sa cinsteasca onoarea care li s-a facut si sa desfaca o sticla
din cel mai bun vin (sau sampanie, mai degraba, in zilele noastre). In ziua nuntii, daca
ar fi sa respectati traditiile romanesti (si nu cele imprumutate de pe alte meleaguri unde
mirele si restul nuntasilor isi asteapta mireasa direct in biserica, iar aceasta vine doar insotita de tatal sau), ar trebui ca alaiul de nunta sa fie pornit de catre cavalerii de onoare ai mirelui.
Acestia iau cu ei lautarii si se duc la mire acasa unde se vor ocupa de barbieritul mirelui, semn al transformarii flacaului in barbat. Dupa ce a
fost barbierit, mirele si parintii acestuia, impreuna cu cavalerii de onoare si urmati de
lautari pornesc cu alaiul spre casa nasilor. Aici, mirele (care este responsabil de cumpararea
buchetelor pentru nasa si pentru mireasa sa) ii daruieste nasei buchetul si ii prinde nasului
papionul la gat. Mai exista obiceiul ca mirele sa le aduca nasilor cateva cadouri `de imbracat`, conform traditiei (pe vremuri se faceau cadou
camasi si fuste populare brodate manual). Nasul mare ii cinsteste pe cei din alai cu `vin si
bucate alese` (piscoturi si sampanie), apoi impreuna cu nasa iau lumanarile de nunta,
parura si voalul miresei (pe care au datoria sa le cumpere) si pornesc in fruntea alaiului spre
casa miresei. Aici are loc gatitul miresei de catre nasa si domnisoarele de onoare, si
prinsul parurii si al voalului de catre nasa. Gatita fiind, mireasa iese din casa si se
intalneste cu mirele care ii daruieste buchetul de mireasa. In semn de apreciere, mireasa le
prinde cocardele nasului, nasei si mirelui (exact in aceasta ordine). Apoi domnisoarele de onoare continua cu impartitul cocardelor catre socrii mari si mici, catre rude si catre
ceilalti nuntasi. Nuntasii prezenti in alai incing apoi hora miresei in batatura casei acesteia, in
timp ce nasa are datoria sa rupa turta miresei si sa o imparta celor prezenti. Tot
alaiul, urmat de lautari, porneste in cele din urma catre biserica. Mersul in alai, ca si intrarea in biserica trebuie sa respecte
urmatoarele reguli: in deschiderea alaiului trebuie sa fie o domnisoara de onoare si un cavaler de onoare care sa duca lumanarile celor doi miri. In spatele lor se afla nasul si
mireasa, apoi mirele si nasa. Imediat in urma lor vin socrii mari, apoi cei mici. Atat in coloana, cat si in biserica, mireasa sta
intotdeauna la stanga mirelui sau a nasului, iar toate femeile din alai stau de asemenea in stanga barbatilor pe care ii insotesc. Mare
atentie trebuie avuta ca lumanarile sa nu stea in aceeasi masina, daca drumul pana la biserica se face cu masinile. Pana dupa
realizarea cununiei, mireasa sta cu nasul si cu lumanarea sa, iar mirele cu nasa si cu cea de-a doua lumanare. La plecarea din biserica, insa,
mirii vor fi impreuna si la fel vor fi si lumanarile acestora. In timpul cununiei religioase, preotii slujesc intai `logodna` celor doi miri, intrucat
de cele mai multe ori mirii nu fac slujba de logodire inaintea celei de cununie. In timpul
acestei slujbe, ei `logodesc` pe cei doi miri, si de regula aseaza verighetele pe degetele
inelare ale mainii drepte. De abia dupa logodna are loc slujba de cununare a celor doi miri, in timpul careia preotii inverseaza verighetele
intre miri, si apoi le aseaza pe degetele inelare de la mana stanga, unde vor ramane pentru tot
restul vietii. In timpul slujbei de cununie, preotii ii iau pe miri si nasi (cateodata si pe purtatorii lumanarilor) la dansul lui Isaia in
jurul mesei, unde mirele si mireasa incearca sa se calce pe picior reciproc. La sfarsitul slujbei mirii se saruta, sunt felicitati de catre rude si nuntasi, se impart bomboane sau marturii. La
iesirea din biserica, nuntasii fac un pod de flori si arunca cu grau si orez. Daca pana in
momentul iesirii din biserica, mireasa trebuia pazita pentru a nu zari alte mirese (superstitia
spune ca ar aduce ghinion privirea altor mirese), odata cununata si intrata in randul
femeilor, aceasta poate vedea orice alta mireasa, cununata sau nu. Este randul altor mirese necununate sa-si fereasca privirea!
Apoi, tot alaiul se indreapta spre locatia unde va avea loc petrecerea. Desi traditia spune ca
la nunta se petrece 3 zile si 3 nopti, poate doar in anumite zone rurale se mai respecta acest obicei. La oras, petrecerea tine insa aproape
toata noaptea, si are si aceasta anumite obiceiuri de respectat. In locul unde va avea
loc petrecerea, intrarea se face exact in ordinea iesirii din biserica, adica: domnisoara si cavalerul de onoare care poarta lumanarile intra primii, cu lumanarile aprinse. Urmeaza mirii, apoi nasii, socrii mari, socrii mici. Dupa
ce s-a imortalizat momentul intrarii acestora in
local (sau casa), tot in aceasta ordine, se aseaza cu totii la intrare pentru a primi cu sampanie (sau alte cocktailuri) pe nuntasi.
Odata intrati in local, dupa servirea antreurilor pe muzica de `café-concert`, mirii fac
deschiderea serii cu valsul miresei. Imediat dupa aceea, nasii urmati de restul nuntasilor
pot dansa si ei. Unul dintre obiceiurile de nunta cele mai cunoscute este furatul miresei. Furtul
miresei este un moment plin de umor, finalizandu-se cu rascumpararea miresei de
catre nas sau mire si cu regasirea romantica a proaspetilor insuratei. In zilele noastre,
nuntasii au inceput sa improvizeze si alte furturi (al mirelui, al nasei, al socrilor, etc)
pentru a avea ocazia sa ceara ca rascumparare executarea de diverse sarcini umoristice
(recitare de poezii, interpretarea unei melodii, rostitul unei declaratii, etc). Dupa ce au servit
pestele, sarmalelele si fripturile nuntasii continua dansul si petrecerea pana spre
dimineata, cand este taiat si servit tortul de nunta si cand mirii sunt din nou felicitati de
catre toti nuntasii. Imediat dupa servirea tortului, nasa se ocupa de scosul voalului miresei. Scoaterea voalului si inlocuirea
acestuia cu o esarfa rosie (de regula pe ritmul cantecului popular `ia-ti mireasa ziua buna`)
semnaleaza tranformarea tinerei fete in femeie maritata. Mireasa va prinde voalul scos din
parul ei in parul altei tinere nemaritate. Apoi femeile toate se prind in hora alaturi de mireasa, pentru a celebra pe aceasta. Un
moment mult asteptat de catre cei necasatoriti
este aruncarea buchetuluide catre mireasa si aruncarea jartelei de catre mire. Mireasa
arunca buchetul spre multimea de fete nemaritate, iar conform traditiei cea care va
prinde buchetul va fi urmatoarea la maritis. La fel se intampla si in cazul aruncarii jartelei de
catre mire. Multe cupluri moderne si fara prejudecati au transformat aceste momente in
scene pline de amuzament pentru toti cei prezenti: mirele poate scoate cu dintii jarteaua
de pe piciorul miresei, iar tanarul neinsurat care a prins jarteaua poate fi rugat sa o urce in acelasi fel pe piciorul domnisoarei care a prins buchetul de mireasa. Daca aceasta cerinta e insotita de incurajarea la microfon `cu cat
ajunge jarteaua mai sus, cu atat vor fi mirii mai fericiti!`, imaginati-va ce o sa iasa! Pe rand
nuntasii se retrag, dar nu inainte a le inmana tinerilor casatoriti cadouri de casa noua. Ajunsi
acasa (sau la camera de la hotel), mirele trebuie sa treaca pragul cu sotia lui purtata pe
brate, pasind astfel impreuna pentru prima oara in caminul conjugal. Desi petrecerea pare a se fi incheiat, dupa o scurta odihna, nuntasii continua sa petreaca la casa mirilor cu ciorba
de potroace. Dupa cateva zile proaspetii casatoriti pleaca in luna de miere pentru a celebra primele zile ale casniciei. Astfel se
incheie acest eveniment unic in viata oricarui cuplu. In ultimii ani, romanii au demonstrat o tendinta pronuntata de a importa obiceiuri
americane sau vest-europene. Astfel, din ce in ce mai raspandita este traditia conform careia
mireasa trebuie sa poarte asupra ei
"something old, something new, something borrowed, something blue", adica "ceva vechi, ceva nou, ceva de imprumut si ceva albastru".
Alt obicei importat este cel conform caruia cavalerii de onoare sa fie imbracati
identic (de multe ori chiar la fel ca mirele), iar domnisoarele de onoare, de asemenea, sa poarte rochii identice. Toate aceste traditii
`importate` de pe alte meleaguri, la fel ca si toate celelalte obiceiuri legate de desfasurarea
nuntii pot fi sau nu respectate, dupa dorinta mirilor. Sa nu uitam ca mirii dau tonul unei nunti, iar daca ei doresc ca lucrurile sa se
desfasoare intr-un anumit fel, conform traditiilor sau nu, ar trebui sa-si satisfaca
dorintele. Nunta reprezinta `ziua lor de nastere ca familie` si cel mai important este ca ei sa se
simta confortabil si sa se bucure de fiecare secunda a acestui eveniment unic in viata
lor. Sus Glosarul de obiceiuri si traditiiPetitul Petitul este vizita efectuata de catre mire (eventual impreuna cu prietenii sai cei mai apropiati) la parintii miresei, pentru a le cere consimtamantul in vederea casatoriei. In zilele noastre, de cele mai multe ori petitul este o formalitate, si de regula parintii sunt
instiintati dupa ce mirii au luat deja hotararea sa se casatoreasca. Indiferent ca vizita la parinti are loc inainte sau dupa ce mirii au
decis casatoria, petitul se incheie cu ciocnirea unui pahar de sampanie, eventual chiar cu o mica petrecere.Inelul de logodna Inelul de logodna reprezenta in trecut insemnul unei
femei prin care aceasta lasa de inteles
eventualilor curtezani ca este deja promisa unui anumit barbat. Piatra inelului de logodna
sugera statutul social pe care acel barbat il avea. Cu cat era mai instarit, cu atat piatra era mai rara si mai scumpa. Tocmai de aceea, se
considera ca dragostea adevarata este reflectata de diamante, cele mai rare si mai
scumpe pietre pretioase. Alegerea inelului de logodna este o adevarata arta, cu atat mai
mult cu cat viitoarea sotie il va purta la mana pentru totdeauna (pentru mai multe detalii despre alegerea inelului de logodna, apasa
aici) Ploconul Acesta reprezinta primul cadou pregatit de viitorii miri celor pe care acestia si-i doresc ca nasi. Ploconul cuprinde o gaina (sau
alt tip de pasare - pui, curcan, rata, etc), o sticla de vin sau sampanie, grau, ulei, zahar.
Conform traditiei, mirii se duc la nasi neanuntati, ciocanesc la usa si spun "nasule, am venit cu ploconul....uite-l! Ne cununi ori ba?". Nasul trebuie sa inspecteze cu atentie
ploconul, si daca este multumit de ceea ce se afla in cos primeste darul: "Da, finule! Da
ploconul incoace si sa fie cu noroc!". Daca nu este satisfacut, poate inapoia darul: "Cam
saracut ploconul...luati-l cu voi si mai veniti cand mai creste!", iar acest lucru inseamna ca
nu este de acord sa-i naseasca.Cavalerii de onoare In vremurile stravechi, mireasa era
furata de catre mire, fara acceptul parintilor sau chiar al ei. Acesta o suia pe cal si fugea cu
ea cat mai departe de familie. Cavalerii de onoare erau prieteniii mirelui, care il ajutau pe
acesta sa-si apere pe aleasa inimii sale de
incercarile familei de a o recupera. Barbieritul mireluiAcest obicei reprezinta tranformarea flacaului in barbat. Unul dintre cavalerii de
onoare incepe sa il barbiereasca pe mire (se preface, dand cu spuma de ras, pe care apoi o curata cu latura neascutita a unui cutit). In tot acest timp, mirele tine cu multa grija sub talpa piciorului banii cu care trebuie sa-l plateasca
pe cel care il barbiereste. In tot timpul barbieritului, ceilalti cavaleri de onoare si
lautarii vor incerca sa fure banii de sub piciorul mirelui, iar acesta sa ii pazesca cu strasnicie,
caci daca ar ramane fara bani, ar ramane nebarbierit deci nu ar mai deveni
barbat. Voalul miresei Voalul este este cel care protejeaza privirea miresei de imaginea altor
mirese din jurul sau. Tot voalul aduce si o nota de mister si eleganta atitudinii miresei. Cati dintre noi si-ar putea imagina o mireasa fara voal? Dar radacinile acestui obicei de a purta
voal nu sunt deloc placute. Voalul isi are originea in perioada in care casatoriile erau
aranjate. Se pare ca menirea sa era sa acopere fata viitoarei sotii, pana cand cununia era
incheiata, si deci era prea tarziu pentru mire sa se mai razgandeasca si sa refuze
casatoria.Gatitul miresei Nasa, mama, surorile si domnisoarele de onoare o ajuta pe mireasa sa imbrace rochia alba si accesoriile pregatite. La final, nasa prinde in parul miresei voalul si
parura (de cele mai multe ori, mireasa are deja parul prins si aranjat, inclusiv voalul si parura, asa incat nasa doar se preface, miscand un pic
de voal). Hora mireseiAceasta hora se mai
numeste si `nuneasca` si are menirea de a celebra bucuria tuturor la vederea cuplului de miri alaturati pentru prima oara. Toti nuntasii, alaturi de miri, nasi si socri, incing o hora mare in fata casei miresei. Turta miresei La sfarsitul
horei miresei, nasa rupe deasupra capului miresei turta miresei in patru bucati, care se impart apoi tuturor celor prezenti. Traditia
spune ca toti ce vor gusta din turta miresei vor fi fericiti si vor avea mult noroc in anul urmator. Asezarea miresei la stanga
mireluiPozitionarea miresei la stanga mirelui provine de pe vremea cand mirele isi rapea iubita si apoi se lupta pentru a o pazi de cei care doreau sa o recupereze. De aceea mana
dreapta trebuie sa fie libera, pentru putea manui sabia. Verighetele Utilizarea
verighetelor ca simbol al iubirii isi are originea in Egiptul Antic. Egiptenii credeau ca prin
inelarul mainii stangi trece o vena care duce direct la inima. Astfel, prin schimbul de verighete intre soti, se considera ca se
realizeaza o legatura directa intre inimile lor. Verighetele sunt realizate din aur (un metal pur) pentru a simboliza atat durabilitatea casniciei, cat si puritatea sa. Calcatul pe
picior Se spune ca primul dintre miri care va reusi sa-si calce partenerul pe picior in timpul dansului in jurul mesei (in biserica) va conduce
in casnicie si va avea intotdeauna ultimul cuvant de spus. Marturii Marturiile
(bomboniere sau saculeti cu bomboane) sunt cadouri ale mirilor catre invitati. Nuntasii vor
lua acasa aceste marturii. De regula marturiile
contin 5 bombonele invelite in martipan sau zahar caramelizat, simbolizand sanatatea,
fericirea, fertilitatea, viata lunga si belsugul. Aceste marturii se pot face cadou invitatilor in biserica (imediat dupa slujba) sau la local, prin
asezarea lor pe masa, la fiecare loc in parte. Marturiile pot avea adaugat un cartonas cu
numele persoanei care trebuie sa se aseze, sau cu numele (eventual poza) mirilor. Aruncarea
cu grau si orez Graul si orezul se arunca in calea tinerilor insuratei ca simbol al belsugului
si fertilitatii acestora. Se pot arunca si la cununia civila, nu doar la cea religioasa. Valsul
miresei Dansul cu care mirii deschid seara poate fi un vals sau orice alta melodie pe care
acestia o doresc sau o considera sugestiva. Aceasta traditie provine de pe vremea balurilor
de la palatele regale, unde primii care deschideau seara (si dansul) erau gazdele. Dansul lor este urmat de cel al nasilor, al
socrilor si de abia apoi de catre ceilalti nuntasi. Daca mirii doresc, pot dedica melodii sugestive
si pot prezenta la microfon intr-un mod mai deosebit si dansul mirelui cu mama sa, si al
miresei cu tatal acesteia. Furatul miresei Furtul miresei este probabil cel mai raspandit obicei traditional romanesc. Mai multi nuntasi, pe
ascuns, si feriti de privirile mirelui si ale nasilor, rapesc mireasa si o duc intr-un loc
stiut numai de ei. Apoi aduc pantoful acesteia sau alta dovada pentru a demonstra mirelui ca
intr-adevar mireasa este la ei. Pentru a o aduce inapoi, se cere o rascumparare. Aceasta
poate fi platita in sticle de bautura, mici
atentii, sau chiar indeplinirea unor sarcini haioase. Mireasa este considerata a fi in grija nasului pana la miezul noptii, si a mirelui dupa aceasta ora. De aceea, daca furtul are loc pana
in ora 12, nasul este cel care plateste raspcumpararea, iar dupa aceasta ora mirele este cel responsabil. Tortul de nunta Acesta
este un simbol foarte important al nuntii, fiind primul lucru pe care mirii il impart atat intre ei. cat si cu restul nuntasilor. Taierea tortului este primul lucru pe care mirii il fac impreuna, dupa cununie. Daca are o compozitie speciala ce ii
permite pastrarea la congelator, etajul superior al tortului este pastrat astfel incat
mirii sa guste din acesta la aniversarea unui an de la casatorie.Scoaterea voalului Nasa o aseaza pe tanara mireasa pe un scaun in
mijlocul nuntasilor, unde in vazul lumii ii scoate voalul din par. Scosul voalului semnifica
trecerea tinerei fete la statutul de femeie maritata, la casa ei. Tocmai de aceea, odata cu
scosul voalului, nasa il si inlocuieste cu o esarfa rosie, pentru ca toata lumea sa ia aminte ca fata s-a transformat in femeie.
Voalul scos este prins de mireasa in parul altei domnisoare nemaritate, eventual chiar de
catre cea care va fi prins buchetul aruncat. Aruncarea buchetului Fetele
nemaritate se grupeaza in spatele miresei, iar aceasta, fara a se uita, arunca peste umeri
buchetul de mireasa. Se spune ca cea care il va prinde, sau care este cea mai apropiata de
locul in care a cazut buchetul, va fi urmatoarea care se va marita in curand. Aruncarea
jartelei Mirele ii va scoate miresei jarteaua de pe picior, de cele mai multe prin gesturi menite
sa aduca zambetul pe chipul invitatilor (eventual se poate renunta la maini, iar
scoaterea jartelei sa se faca exclusiv cu dintii). Baietii neinsurati se grupeaza apoi in spatele
mirelui, iar acesta, fara a se uita, arunca jarteaua peste umeri. Se spune ca cel care il va prinde, sau care este cel mai apropiat de locul in care a cazut jarteaua, va fi urmatoarul care se va insura.Trecerea pragului Motivul pentru care se obisnuia ca mirele sa isi treaca sotia in
brate peste prag atunci cand paseau pentru prima oara in caminul comun, era acela de a o
feri de spiritele rele ascunse sub pragul casei. Ciorba de potroace Dupa o noapte
intreaga de baut si dantuit, nuntasii au nevoie de o ciorbita fierbinte pentru a se drege. Astfel, se aduna la miri acasa (sau la unii
dintre socrii), unde continua petrecerea de a doua zi, denumita si `ciorba de potroace`. La aceasta petrecere sunt invitati numai rudele
sau prietenii extrem de apropiati, fiind de regula un prilej de a schimba impresii despre
nunta si a ii felicita inca o data pe miri. Luna de miere Desi in zilele noastre notiunea de `luna
de miere` are o conotatie pozitiva, aceasta traditie are la baza un obicei nu tocmai fericit pentru tanara mireasa. Pe vremuri, cand mirii
obisnuiau sa isi rapeasca cu forta iubitele, aveau nevoie de un timp in care sa le tina
departe de casa in speranta ca si ele se vor indragosti de ei. Astfel a inceput sa se formeze notiunea de `luna` petrecuta de cei doi singuri
si izolati de restul lumii. Mierea se pare ca esti inclusa in aceasta expresie, intrucat bautura cu
care mirele isi ametea iubita pentru a nu mai incerca sa fuga era pe baza de miere. Si de aici notiunea de `luna de miere`.Ceva vechi, ceva nou, ceva de imprumut, ceva albastru Exista
cate o semnificatie pentru categoriile de obiecte de mai sus. Ceva vechi (o bijuterie de-a
bunicii, un evantai, un pieptane sau o oglinjoara) simbolizeaza continuitatea familiei
si a generatiilor care vor urma. Ceva nou (rochia de mireasa sau accesoriile acesteia)
sugereaza viitorul fericit pe care tinerii miri il au in fata lor. Ceva de imprumut (poseta, un
pieptene, o oglinjoara, un ruj) va trebui luat de la o persoana cu noroc in viata pentru a
`imprumuta` norocul si proaspetilor casatoriti. Ceva albastru (de cele mai multe ori jarteaua
sau o batistuta) semnifica fertilitatea cuplului. Imbracamintea identica a cavalerilor
de onoare si a domnisoarelor de onoare Se pare ca pe vremurile cand mirele isi rapea
mireasa cu forta si impreuna cu camarazii sai fugea cat mai departe de familia acesteia,
cavalerii si domnisoarele de onoare se imbracau identic cu mirele si mireasa pentru a-
i deruta pe urmaritori. In felul acesta rudele fetei rapite nu stiau pe cine sa urmareasca si de cele mai multe ori pierdeau urma tinerilor
insuratei.
Top Related