Modele alternative educaţiei clasice: Montessori, KIPP
Pentru că ne aflăm în secolul XXI consider că este absolut normal să facem referire la modelele
alternative de înăţare. În primul rând, datorită erei în care ne aflăm, o eră thenologizată în care
oamenii sunt într-o continuă mişcare, evoluţie, transformare, astfel sunt şi obiectele, dar şi
mediul ce ne înconjoară. Vorbind de modelele alternative ale educaţiei clasice, deoarece acesta
este subiectul pe care doresc să il dezbat, acestea s-au dezvoltat în Occident, iar, nu cu mult timp
în urmă, au început să se extindă şi să se dezvolte şi în România. Se pare că influenţele din Vest
nu au fost aşa bine privite din punctul de vedere al sistemului educaţional, datorită, în primul
rând reticienţei părinţilor, însă, cu timpul a fost privit cu totul diferit, în sens pozitiv. Deşi
primele apariţii ale modelelor alternative au luat naştere în şcolile private, acestea au început să
se extindă şi în cele de stat. De aici începe o evoluţie clară şi o nouă perspectivă, mai bine zis o
nouă eră a educaţiei, ce se distinge clar de educaţia tradiţională pe care România a abordat-o şi a
utilizat-o până în urmă cu puţin timp.
Procesul de învăţare a fost şi este definit din multe perspective atât în dimensiunea psihologiei,
cât şi în alte dimensiuni precum biologia, medicina, chimia, sociologia şi multe altele. Psihologi
precum Edward Thorndike, Alfred Binet, Édouard Claparède, John B. Watson şi-au lăsat
amprenta în această dimensiune a psihologiei, cea a învăţării, prin elaborarea prorpiilor concepte,
definiţii dar, în primul rând, prin elaborarea experimentelor şi cercetărilor pe baza cărora si-au
clădit şi susţinut teoriile, care, şi în ziua de astăzi reprezintă o bază puternică în procesul de
învăţare. 1
Îmvăţarea este prezentă, sub diferite forme, în funcţie de calitatea şi cantitatea ei, de conţinutul şi
de semnificaţia ei, în intreaga lume biotică. O carcteristică importantă ce face aceste diferenţieri,
atât între om şi animal, dar şi între membrii rasei umane, o reprezintă nivelul de evoluţie la care o
fiinţă biotică se situează. Totuşi, învăţarea este o activitate de rutină a fiinţei umane. În zilele de
astăzi, învăţarea este văzută ca o modificare comportamentală sau vizează achiziţia unui nou tip
de comportament în vederea adaptării adecvate la mediu, iar modificarea comportamentală sau
noul tip de comportament trebuie să fie de durată. 2 Dintr-o altă perspectivă, învăţarea este un
1 Filimon Turcu, „Psihologie şcolară”, Bucureşti, Editura ASE, 2004, p. 612 Filimon Turcu, „Psihologie şcolară”, Bucureşti, Editura ASE, 2004, p. 61
efort cognitiv pe care elevul sau studentul îl face atunci când învaţă sau studiază. Ea implică 3
aspecte importante: relaţia cu mediul, modificările apărute prin procesul de învăţare care se
manifestă şi se observă cel mai bine la nivel comportamental (motivaţia,starea psihică pe care o
avem şi capacităţile noastre influenţează capacitatea de învăţare, şi deci, comportamentul) şi
permanenţa care este relativă. 3
Înţelegând procesul de învăţare şi rolul său în lumea noastră, putem face referire la o dimensiune
mai amplă a învăţării, şi anume învăţarea şcolară. Este foarte uşor de distins acest tip de învăţare
de cea general umană. Învăţarea şcolară se realizează în şcoli, respectând anumite norme:
materialul ce trebuie învăţat este selectat în funcţie de nivelul de maturitate la care se află elevul,
elevul trebuie să prezinte interes faţă de material pentru a-şi face apariţia efortul necesar de
învăţare, iar abilităţile practice trebuie clar diferenţiate de cele teoretice. Învăţarea şcolară este o
necesitate, ce ajută la dezvoltarea armonioasă a elevului, din multe puncte de vedere. Este o
activitate conştientă, elevul fiind conştient de necesitatea de a depozitare a unui volum de
informaţii; atingând un nivelul superior de înţelegere, putem vorbi despre procesul de
autoînvăţare. Reprezintă o activitate planificată, este gradual, este o activitate controlată, are
caracter individual şi grupal şi se desfăşoară în prima parte a vieţii. 4
Astfel, au fost elaborate tehnici de învăţare eficentă precum elaborarea, atenţia, etapizarea,
organizarea, managementul anxietăţii, aşteptări ce vizează succesul în acest proces, crearea
notiţelor, învăţarea în grup, utilizarea unui stil personal de învăţare. 5
Ca şi instituţie şi practică socială, educaţia rezultă dintr-un proces ce poartă numele de
externalizare a activităţii cognitive. Acest proces a fost definit de Bruner, iar mai apoi de
psihologul francez Meyerson, drept totalitatea activităţilor pe care oamenii le produc pentru a
crea şi vehicula identitatea culturală a unor grupuri, asigurând astfel supravieţuirea şi persistenţa
lor cognitivă. 6 În funcţionarea culturală a societăţii, procesul educaţional ar trebui sa ocupe un
loc important, acordându-i-se un grad mai ridicat de atenţie. Ar trebui să se cunoască mai bine
constrângerile pe care educaţia le impune, începând de la modul de organizare al şcolilor, al
3 Mihaela Cozărescu, „ Psihologia educaţiei. Teorie şi aplicaţii.”, Bucureşti, Editura ASE, 2008, p. 604 Filimon Turcu, „Psihologie şcolară”, Bucureşti, Editura ASE, 2004, p. 68, 69,70
5Mihaela Cozărescu, „ Psihologia educaţiei. Teorie şi aplicaţii.”, Bucureşti, Editura ASE, 2008, p. 76, 776 Marcel Carhay, „Psihologia educaţiei”, Bucureşti, Editura Trei, 2009, p. 476, 477
claselor, al recrutării profesorilor, până la modul de repartizare al copiilor în şcoli. Aceste lucruri
sunt definite ca fiind constrângeri exterioare şi constrângeri interioare. Totuşi, indiferent de tipul
de constrângere, acestea afectează la fel de mult procesul educaţional, mai ales în România. 7
În urma informaţiilor aduse despre procesul de învăţare şi despre educaţie, voi vorbi despre
modelele alternative de învăţare care au fost acceptate şi au început sa fie utilizate şi în România.
Cele 5 modele alternative ale educaţiei clasice, în ordinea lor cronologică, sunt : Pedagogia
Waldorf (1990), Pedagogia Montessori (1993), Pedagogia Freinet (1995), Alternativa Step by
Step (1996), Planul Jena (1996).8
Am ales să vorbesc despre Pedagogia Montessori, fondată şi elaborată de medicul şi pedagogul
italian Maria Montessori. Metoda Montessori este un mod special de a educa tinerii, mai bine zis
copiii foarte tineri. Această metodă alternativă a educaţiei a luat amploare şi a fost înfiinţată şi
practicată în multe şcoli. Metoda a luat naştere într-o zonă săracă ce aparţine oraşului Roma, ca
mai apoi să se extindă în Italia şi în Europa. Datorită cercetărilor în educaţie pe care Maria
Montessori le-a condus, metoda sa a fost una de success care şi în ziua de astăzi se utilizează în
şcoli şi grădiniţe. 9
Maria Montessori afirmă ca elevii nu se puteau dezvolta din niciun punct de vedere în şcolile
tradiţionale, din cauza normelor ce vizau forme de pasivitate, de izolare, care blocau dezvoltarea
normală a copilului. Elevii ei, care erau anormali, dar instruiţi în baza unor metode şi cercetări
ştiinţifice experimentale, au reuşit să treacă cu success examenele, la fel ca si elevii normali din
şcolile publice, obişnuite. Astfel, Maria Montessori s-a hotărât să îşi dedice întreaga carieră în
educaţie, pentru a studia şi găsi cele mai bune metode de educaţie şi instruire a copiilor normali,
pentru dezvoltarea lor armonioasă, cognitivă şi a personalităţii acestora. În urma cercetărilor pe
care le-a elaborate, aceasta a juns la concluzia că, daca nişte copii anormali, ce prezentau
deficienţe mintale au putut să ajungă la acelaşi nivel cu copiii normali din şcolile obişnuite, doar
prin simpla schimbare a metodei educaţionale, înseamnă că aceasta este soluţia către o nouă şi
mai eficientă cale de învăţare şi dezvoltare. 10
7 Marcel Carhay, „Psihologia educaţiei”, Bucureşti, Editura Trei, 2009, p. 477, 4788 Liliana Ezechil, Ion.T Radu, „Pedagogie. Fundamente Teoretice.”, Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura V&I Integral, 20029 Maria Montessori, „Descoperirea copilului”, Bucureşti, Editura Didactică şi pedagogică, 1977, p. 8, 910Maria Montessori, „Descoperirea copilului”, Bucureşti, Editura Didactică şi pedagogică, 1977, p. 17, 18
Principiul de bază al acestei metode este auto-educarea şi punerea în aplicare a celor învăţate în
mod direct. Specific acestei metode, este modul de desfăşurare a activităţilor în sala de clasă.
Sala de clasă este echipată cu materiale ce permit, pentru început, învățarea prin intermediul
simțurilor și, mai apoi, prin citire, scriere, matematică avansată. În activitățile de predare se
utilizează cu precădere artele vizuale, muzica și mișcarea. Copiii pot învăța din greselile proprii,
fără ca un profesor să le atragă atenţia asupra erorilor. Acesta este unul dintre numeroasele
aspecte ale unei clase Montessori ce favorizează independența. Şcolile Montessori inspiră copiii
să lucreze în funcţie de propriul lor ritm, singuri sau împreună cu alte persoane. Cadrele
didactice îi încurajează pe copiii auto-motivați, independenți, echilibrați, activi, colaborativi prin
predare de la egal la egal. 11
O altă metodă alternativă a educaţiei clasice este reprezentată de programul “Knowledge Is
Power (KIPP),în limba română sub numele de “Cunoaşterea Este Putere”, fondată în anul 1944
de către Dave Levin şi Mike Feinberg. În timp ce Feinberg a dezvoltat KIPP Academy Houston
într-o “charter school”, Levin a continuat să stabilească KIPP Academy New York în South
Bronx. Am apelat la termenul de “charter school”, deoarece reprezintă un exemplu de educaţie
alternativă. Practic, “charter school” este o şcoală ce primeşte finanţare publică, însă
funcţionează independent de sistemul de şcoli publice. Şcolile KIPP funcţionează după principiul
“charter school”, fiind cea mai mare reţea ce cuprinde acest gen de şcoli din America. Sediile
centrale se află în San Francisco, Chicago, New San Francisco, Chicago, New York şi
Washinton DC. 12
Elevii ce fac parte din programul KIPP sunt admişi printr-un sistem de loterie. După ce elevii au
fost selectati pe baza loteriei şi doresc să se înscrie într-o şcoală KIPP, un profesor îi va vizita pe
elevi la ei acasă pentru a discuta cu părinţii lor despre aşteptările elevilor în legătură cu
programul, al profesorilor cu privire la elevi şi aşteptarile famililor elevilor cu privire la
programul în care s-au înscris. După aceea, elevii, profesorii şi părinţii vor semna un contract ce
prevede înţelegerea deplină a responsabilităţilor şi cuvântul profesorilor cu privire la a face tot ce
le stă în putinţă pentru a ajuta elevul să reuşească să ajungă la colegiu, sa fie admis .Echipele
interdisciplinare de doi sau mai mulţi profesori lucrează cu acelaşi grup de elevi timp de cel puţin
un an. Prin extinderea zilelor de şcoală, este necesară prezenţa elevilor şi în zilele de sâmbătă,
11Maria Montessori, „Descoperirea copilului”, Bucureşti, Editura Didactică şi pedagogică, 1977, p. 28, 2912 Wikipedia, The Free Encyclopedia
datorită activităţilor extra curriculare. În luna iulie, sunt adăugate trei astfel de săptămâni
suplimentare, pentru ca elevii să aibă mai multe oportunităţi educaţionale. 13
În timpul anului şcolar, elevii programului KIPP pot face excursii, pot vizita facultăţi sau colegii,
pot merge la patinuar etc. La finalul unui an şcolar, elevii pot opta pentru a merge într-o excursie.
Prin oportunitatea unei excursii, programul KIPP le oferă elevilor cu venituri reduse să fie expuşi
unor noi şi utile opotunităţi. 14
Ca şi concluzie, pot spune că aceste modele şi programe alternative ale educaţiei clasice sunt
extrem de utile, mai ales pentru timpurile noastre. Secolul XXI este un secol al tehnologiei, al
evoluţiei şi dezvoltării pe toate domeniile. Un domeniu destul de important şi care necesită
schimbări şi noi adaptări este cel al educaţiei, al învăţământului. Aceste noi metode care s-au
dezvoltat şi practicat la noi, au demonstrat că elevii sunt fiinţe ce se află într-o continuă şi
armonioasă dezvoltare, aceasta relizându-se atât prin procesul de autoînvăţare, practicată de către
individ singur, sau chiar prin învăţare în grup, cu nevoia de feedback. Totuşi, indiferent de tipul
de învăţare, indiferent de ideea de cooperare sau concurenţă între copii, învăţarea se relizează
prin voinţa de a descoperi, de a vrea să cunoşti şi să ştii cât mai mult, de a asimila cât mai multe
infirmaţii, iar aceste metode alternative ale educaţiei clasice, consider că dau roade şi sunt cele
mai utile şi adecvate pentru secolul XXI.
13 Wikipedia, The Free Encyclopedia14 Wikipedia, The Free Encyclopedia