Modele alternative educaţiei clasice: Montessori, KIPP

Pentru că ne aflăm în secolul XXI consider că este absolut normal să facem referire la modelele

alternative de înăţare. În primul rând, datorită erei în care ne aflăm, o eră thenologizată în care

oamenii sunt într-o continuă mişcare, evoluţie, transformare, astfel sunt şi obiectele, dar şi

mediul ce ne înconjoară. Vorbind de modelele alternative ale educaţiei clasice, deoarece acesta

este subiectul pe care doresc să il dezbat, acestea s-au dezvoltat în Occident, iar, nu cu mult timp

în urmă, au început să se extindă şi să se dezvolte şi în România. Se pare că influenţele din Vest

nu au fost aşa bine privite din punctul de vedere al sistemului educaţional, datorită, în primul

rând reticienţei părinţilor, însă, cu timpul a fost privit cu totul diferit, în sens pozitiv. Deşi

primele apariţii ale modelelor alternative au luat naştere în şcolile private, acestea au început să

se extindă şi în cele de stat. De aici începe o evoluţie clară şi o nouă perspectivă, mai bine zis o

nouă eră a educaţiei, ce se distinge clar de educaţia tradiţională pe care România a abordat-o şi a

utilizat-o până în urmă cu puţin timp.

Procesul de învăţare a fost şi este definit din multe perspective atât în dimensiunea psihologiei,

cât şi în alte dimensiuni precum biologia, medicina, chimia, sociologia şi multe altele. Psihologi

precum Edward Thorndike, Alfred Binet, Édouard Claparède, John B. Watson şi-au lăsat

amprenta în această dimensiune a psihologiei, cea a învăţării, prin elaborarea prorpiilor concepte,

definiţii dar, în primul rând, prin elaborarea experimentelor şi cercetărilor pe baza cărora si-au

clădit şi susţinut teoriile, care, şi în ziua de astăzi reprezintă o bază puternică în procesul de

învăţare. 1

Îmvăţarea este prezentă, sub diferite forme, în funcţie de calitatea şi cantitatea ei, de conţinutul şi

de semnificaţia ei, în intreaga lume biotică. O carcteristică importantă ce face aceste diferenţieri,

atât între om şi animal, dar şi între membrii rasei umane, o reprezintă nivelul de evoluţie la care o

fiinţă biotică se situează. Totuşi, învăţarea este o activitate de rutină a fiinţei umane. În zilele de

astăzi, învăţarea este văzută ca o modificare comportamentală sau vizează achiziţia unui nou tip

de comportament în vederea adaptării adecvate la mediu, iar modificarea comportamentală sau

noul tip de comportament trebuie să fie de durată. 2 Dintr-o altă perspectivă, învăţarea este un

1 Filimon Turcu, „Psihologie şcolară”, Bucureşti, Editura ASE, 2004, p. 612 Filimon Turcu, „Psihologie şcolară”, Bucureşti, Editura ASE, 2004, p. 61

efort cognitiv pe care elevul sau studentul îl face atunci când învaţă sau studiază. Ea implică 3

aspecte importante: relaţia cu mediul, modificările apărute prin procesul de învăţare care se

manifestă şi se observă cel mai bine la nivel comportamental (motivaţia,starea psihică pe care o

avem şi capacităţile noastre influenţează capacitatea de învăţare, şi deci, comportamentul) şi

permanenţa care este relativă. 3

Înţelegând procesul de învăţare şi rolul său în lumea noastră, putem face referire la o dimensiune

mai amplă a învăţării, şi anume învăţarea şcolară. Este foarte uşor de distins acest tip de învăţare

de cea general umană. Învăţarea şcolară se realizează în şcoli, respectând anumite norme:

materialul ce trebuie învăţat este selectat în funcţie de nivelul de maturitate la care se află elevul,

elevul trebuie să prezinte interes faţă de material pentru a-şi face apariţia efortul necesar de

învăţare, iar abilităţile practice trebuie clar diferenţiate de cele teoretice. Învăţarea şcolară este o

necesitate, ce ajută la dezvoltarea armonioasă a elevului, din multe puncte de vedere. Este o

activitate conştientă, elevul fiind conştient de necesitatea de a depozitare a unui volum de

informaţii; atingând un nivelul superior de înţelegere, putem vorbi despre procesul de

autoînvăţare. Reprezintă o activitate planificată, este gradual, este o activitate controlată, are

caracter individual şi grupal şi se desfăşoară în prima parte a vieţii. 4

Astfel, au fost elaborate tehnici de învăţare eficentă precum elaborarea, atenţia, etapizarea,

organizarea, managementul anxietăţii, aşteptări ce vizează succesul în acest proces, crearea

notiţelor, învăţarea în grup, utilizarea unui stil personal de învăţare. 5

Ca şi instituţie şi practică socială, educaţia rezultă dintr-un proces ce poartă numele de

externalizare a activităţii cognitive. Acest proces a fost definit de Bruner, iar mai apoi de

psihologul francez Meyerson, drept totalitatea activităţilor pe care oamenii le produc pentru a

crea şi vehicula identitatea culturală a unor grupuri, asigurând astfel supravieţuirea şi persistenţa

lor cognitivă. 6 În funcţionarea culturală a societăţii, procesul educaţional ar trebui sa ocupe un

loc important, acordându-i-se un grad mai ridicat de atenţie. Ar trebui să se cunoască mai bine

constrângerile pe care educaţia le impune, începând de la modul de organizare al şcolilor, al

3 Mihaela Cozărescu, „ Psihologia educaţiei. Teorie şi aplicaţii.”, Bucureşti, Editura ASE, 2008, p. 604 Filimon Turcu, „Psihologie şcolară”, Bucureşti, Editura ASE, 2004, p. 68, 69,70

5Mihaela Cozărescu, „ Psihologia educaţiei. Teorie şi aplicaţii.”, Bucureşti, Editura ASE, 2008, p. 76, 776 Marcel Carhay, „Psihologia educaţiei”, Bucureşti, Editura Trei, 2009, p. 476, 477

claselor, al recrutării profesorilor, până la modul de repartizare al copiilor în şcoli. Aceste lucruri

sunt definite ca fiind constrângeri exterioare şi constrângeri interioare. Totuşi, indiferent de tipul

de constrângere, acestea afectează la fel de mult procesul educaţional, mai ales în România. 7

În urma informaţiilor aduse despre procesul de învăţare şi despre educaţie, voi vorbi despre

modelele alternative de învăţare care au fost acceptate şi au început sa fie utilizate şi în România.

Cele 5 modele alternative ale educaţiei clasice, în ordinea lor cronologică, sunt : Pedagogia

Waldorf (1990), Pedagogia Montessori (1993), Pedagogia Freinet (1995), Alternativa Step by

Step (1996), Planul Jena (1996).8

Am ales să vorbesc despre Pedagogia Montessori, fondată şi elaborată de medicul şi pedagogul

italian Maria Montessori. Metoda Montessori este un mod special de a educa tinerii, mai bine zis

copiii foarte tineri. Această metodă alternativă a educaţiei a luat amploare şi a fost înfiinţată şi

practicată în multe şcoli. Metoda a luat naştere într-o zonă săracă ce aparţine oraşului Roma, ca

mai apoi să se extindă în Italia şi în Europa. Datorită cercetărilor în educaţie pe care Maria

Montessori le-a condus, metoda sa a fost una de success care şi în ziua de astăzi se utilizează în

şcoli şi grădiniţe. 9

Maria Montessori afirmă ca elevii nu se puteau dezvolta din niciun punct de vedere în şcolile

tradiţionale, din cauza normelor ce vizau forme de pasivitate, de izolare, care blocau dezvoltarea

normală a copilului. Elevii ei, care erau anormali, dar instruiţi în baza unor metode şi cercetări

ştiinţifice experimentale, au reuşit să treacă cu success examenele, la fel ca si elevii normali din

şcolile publice, obişnuite. Astfel, Maria Montessori s-a hotărât să îşi dedice întreaga carieră în

educaţie, pentru a studia şi găsi cele mai bune metode de educaţie şi instruire a copiilor normali,

pentru dezvoltarea lor armonioasă, cognitivă şi a personalităţii acestora. În urma cercetărilor pe

care le-a elaborate, aceasta a juns la concluzia că, daca nişte copii anormali, ce prezentau

deficienţe mintale au putut să ajungă la acelaşi nivel cu copiii normali din şcolile obişnuite, doar

prin simpla schimbare a metodei educaţionale, înseamnă că aceasta este soluţia către o nouă şi

mai eficientă cale de învăţare şi dezvoltare. 10

7 Marcel Carhay, „Psihologia educaţiei”, Bucureşti, Editura Trei, 2009, p. 477, 4788 Liliana Ezechil, Ion.T Radu, „Pedagogie. Fundamente Teoretice.”, Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura V&I Integral, 20029 Maria Montessori, „Descoperirea copilului”, Bucureşti, Editura Didactică şi pedagogică, 1977, p. 8, 910Maria Montessori, „Descoperirea copilului”, Bucureşti, Editura Didactică şi pedagogică, 1977, p. 17, 18

Principiul de bază al acestei metode este auto-educarea şi punerea în aplicare a celor învăţate în

mod direct. Specific acestei metode, este modul de desfăşurare a activităţilor în sala de clasă.

Sala de clasă este echipată cu materiale ce permit, pentru început, învățarea prin intermediul

simțurilor și, mai apoi, prin citire, scriere, matematică avansată. În activitățile de predare se

utilizează cu precădere artele vizuale, muzica și mișcarea. Copiii pot învăța din greselile proprii,

fără ca un profesor să le atragă atenţia asupra erorilor. Acesta este unul dintre numeroasele

aspecte ale unei clase Montessori ce favorizează independența. Şcolile Montessori inspiră copiii

să lucreze în funcţie de propriul lor ritm, singuri sau împreună cu alte persoane. Cadrele

didactice îi încurajează pe copiii auto-motivați, independenți, echilibrați, activi, colaborativi prin

predare de la egal la egal. 11

O altă metodă alternativă a educaţiei clasice este reprezentată de programul “Knowledge Is

Power (KIPP),în limba română sub numele de “Cunoaşterea Este Putere”, fondată în anul 1944

de către Dave Levin şi Mike Feinberg. În timp ce Feinberg a dezvoltat KIPP Academy Houston

într-o “charter school”, Levin a continuat să stabilească KIPP Academy New York în South

Bronx. Am apelat la termenul de “charter school”, deoarece reprezintă un exemplu de educaţie

alternativă. Practic, “charter school” este o şcoală ce primeşte finanţare publică, însă

funcţionează independent de sistemul de şcoli publice. Şcolile KIPP funcţionează după principiul

“charter school”, fiind cea mai mare reţea ce cuprinde acest gen de şcoli din America. Sediile

centrale se află în San Francisco, Chicago, New San Francisco, Chicago, New York şi

Washinton DC. 12

Elevii ce fac parte din programul KIPP sunt admişi printr-un sistem de loterie. După ce elevii au

fost selectati pe baza loteriei şi doresc să se înscrie într-o şcoală KIPP, un profesor îi va vizita pe

elevi la ei acasă pentru a discuta cu părinţii lor despre aşteptările elevilor în legătură cu

programul, al profesorilor cu privire la elevi şi aşteptarile famililor elevilor cu privire la

programul în care s-au înscris. După aceea, elevii, profesorii şi părinţii vor semna un contract ce

prevede înţelegerea deplină a responsabilităţilor şi cuvântul profesorilor cu privire la a face tot ce

le stă în putinţă pentru a ajuta elevul să reuşească să ajungă la colegiu, sa fie admis .Echipele

interdisciplinare de doi sau mai mulţi profesori lucrează cu acelaşi grup de elevi timp de cel puţin

un an. Prin extinderea zilelor de şcoală, este necesară prezenţa elevilor şi în zilele de sâmbătă,

11Maria Montessori, „Descoperirea copilului”, Bucureşti, Editura Didactică şi pedagogică, 1977, p. 28, 2912 Wikipedia, The Free Encyclopedia

datorită activităţilor extra curriculare. În luna iulie, sunt adăugate trei astfel de săptămâni

suplimentare, pentru ca elevii să aibă mai multe oportunităţi educaţionale. 13

În timpul anului şcolar, elevii programului KIPP pot face excursii, pot vizita facultăţi sau colegii,

pot merge la patinuar etc. La finalul unui an şcolar, elevii pot opta pentru a merge într-o excursie.

Prin oportunitatea unei excursii, programul KIPP le oferă elevilor cu venituri reduse să fie expuşi

unor noi şi utile opotunităţi. 14

Ca şi concluzie, pot spune că aceste modele şi programe alternative ale educaţiei clasice sunt

extrem de utile, mai ales pentru timpurile noastre. Secolul XXI este un secol al tehnologiei, al

evoluţiei şi dezvoltării pe toate domeniile. Un domeniu destul de important şi care necesită

schimbări şi noi adaptări este cel al educaţiei, al învăţământului. Aceste noi metode care s-au

dezvoltat şi practicat la noi, au demonstrat că elevii sunt fiinţe ce se află într-o continuă şi

armonioasă dezvoltare, aceasta relizându-se atât prin procesul de autoînvăţare, practicată de către

individ singur, sau chiar prin învăţare în grup, cu nevoia de feedback. Totuşi, indiferent de tipul

de învăţare, indiferent de ideea de cooperare sau concurenţă între copii, învăţarea se relizează

prin voinţa de a descoperi, de a vrea să cunoşti şi să ştii cât mai mult, de a asimila cât mai multe

infirmaţii, iar aceste metode alternative ale educaţiei clasice, consider că dau roade şi sunt cele

mai utile şi adecvate pentru secolul XXI.

13 Wikipedia, The Free Encyclopedia14 Wikipedia, The Free Encyclopedia