Chicago: comunități și comunitate sau de la localism la cosmopolitism
Cosmopolitismul definit de Robert Merton în 1949, reprezintă capacitatea de a avea un schimb
relațional ridicat în afara propriului sistem. Studiile care l-au condus pe Merton spre această
definiție, au fost făcute într-un oraș de pe coasta de Vest (Dower, New Jersey) și au avut drept
studiu de caz relațiile interpersonale dintre două orientări: locală și cosmopolită. Indivzii animați
de localism erau bine cunoscuți de ceilalți membrii ai comunității și citeau în general, publicații
autohtone, iar cosmopoliții erau mobili, iubitori de călătorii, cu un nivel educațional ridicat și
având relații amicale cu indivizii din afara societății.
La sfârșitul secolului nouăsprezece, Chicago era cel mai populat și mai divers oraș al lumii.
Această realitate îl face un studiu de caz reprezentativ pentru noțiunile de cosmopolitism,
respectiv localism. Traseul său, de la un conglomerat de cartiere autonome, la un oraș exemplar
prin solidaritatea urbană pe care reușește să o creeze prin refacerea unor instituții publice
( biblioteca, teatrul, muzeul de artă public) este unul predestinat, întrucât denumirea orașului se
leagă de un eveniment elocvent în acest sens: primul rezident permanent al orașului era un negru
din Haiti, vorbitor de franceză, Jean Baptiste Point du Sal. Acesta a pronunțat prima oară numele
în franceză.
În perioada aceea, Chicago a înregistrat cea mai mare explozie demografică. Mii de imigranți din
diferite state ale Europei soseau în America pentru a trăi liber. Necunoscând engleza, aceștia erau
în mare parte muncitori necalificați, care, și-au creat propriile enclave etnice în interiorul
cartierului muncitoresc New West Side. Astfel, italienii, germanii,cehii, irlandezii, polonezii au
refăcut o mică „ o mică Pragă”, „ o mică Varșovie”, „un mic Berlin”. Nepoții imigranților de
atunci mărturisesc : „puteai merge mile întregi prin cartier și nu ai fi auzit un singur cuvânt în
enegleză”. Imigranții și-au construit la început mici enclave ancorate în jurul bisericilor. Mai
apoi și-au construit propriile case financiare. Perioada anilor 1880 este puternic marcată de un
acut simț al localismului, al autonomiei în interiorul aceleași matrici urbane. Identitatea etnică
prima în fața celei religioase. Spre exemplu, oameni de aceeași confesiune refuzau ca preotul
parohiei lor să fie de altă naționalitate. Polonezii îi privesc cu suspiciune pe irlandezi. Singurul
care reușește să calmeze spiritele este primarul Carter Harrison care încearcă prin politicile sale
să apropie prăpastia între capital și muncitori, între protestanții industrialiști și catolicii
conservatori. La preluarea funcției de primar în 1879, acesta declară în fața consiliului: „Acesta
este un oraș cosmopolit, închegat din multe naționalități. Nerecunoașterea faptului că fiecare are
o civilizație proprie, ar fi nedrept și ne-înțelept.”
Cea mai mare contribuție la „împăcarea” atâtor divergențe interculturale a avut-o Jane
Adams( 1860-1935), o tânără aristocrată care avea să devină cea mai cunoscută femeie a vremii
după regina Victoria a Angliei, supranumită Sfânta Jane. Aceasta va fonda în 1889, primul
așezământ social, prototipul centrelor de consiliere socială de astăzi: Hull House. Scopul? Să
construiască „ relații sociale reciproce între clasa muncitoare și membrii mai norocoși ai
societății” adică să reducă spațiul dintre clasele sociale. După câteva programe pilot
neîncununate de succes( pregătirea mesei pentru familiile cu soții care muncesc- piureul și supele
nu erau preferate mâncărurilor naționale- lasagna, tocană), centrul devine un loc unde imigranții
pot spera la șanse egale prin pregătirea educațională pe care o primesc. Învățarea limbii engleze,
gratis, însemna depășirea sărăcimii și totodată a prejudecăților și a suspiciunilor reciproce între
comunități etnice diferite. Se probează astfel teza „scopului superior” formulată de Sherif, M.
( 1961-Intergroup Conflict and Co-operation: The Robbers Cave Experiment)- conflictul dintre
tabără „Eagles” și „Rattlers” care contrazice ipoteza „contactului” (Wiliams, 1947) arătând că
aducerea a două outgrupuri laolaltă nu este suficientă pentru diminuarea prejudecăților, ci doar
un scop colectiv care să necesite colaborarea indivizilor poate depăși scopurile individuale
competitive, reducând granițele între ingrup și outgroup.
La acea vreme, în Chicago nu existau hoteluri sau locuri de relaxare. Orașul era atât de murdar
că nimeni nu venea în vacanță acolo. Nu exista niciuo clădire sau spațiu deschis publicului din
bunăvoința magnaților. Figurile proeminente ale Chicagou-ului încep să schimbe asta:
La un deceniu după revoltele populare culminate cu o bombă în 1886 ( Hay Market bombing),
elitele lumii de afaceri vor să demonstreze lumii că Chicago nu înseamnă doar industrie.
În 1889 se deschide Teatrul de operă. Concertul inaugural este dedicate muncitorilor. Însăși
arhitectura clădirii respectă principiile democratice: nu există staluri suprapuse, nu există
ierarhii, toate scaunele sunt dispuse la aceeași înălțime, neexistând privilegii de clasă.
În 1887, Charles Hudgenson, fiul unui crescător de porci care prosperase, deschide Institutul de
Artă. Acesta achiziționează diverse opera ilustre din Toscana (Rembrandt) în dorința de a eleva
spiritual oamenilor de afaceri care păreau „simple mașini dedicate afacerilor și profitului”.
În 1893, direcția ascendentă a orașului culminează cu cel mai mare târg „World”s Fair” la care
au fost invitații conducători din toată lumea pentru a fi martorii progresului Chicago-ului dintr-
un oraș al poluării, al mizeriei, al jocurilor de noroc, al bordelurilor, dintr-o mlaștină într-o
„minune albă” replică a grandorii europene: gondola, fântâni arteziene, clădiri somptuoase. New
York Times a declarat evenimentul un success răsunător, numindu-l „ cel mai mare eveniment al
statului de la războiul civil”! Acesta a atras 27 milioane de vizitatori, fascinați de transformarea
unei mlaștini într-o zonă de locuit.
Chicago devine o întruchipare a idealului urban: o cetate în care problemele sunt umbrite de
posibilități, dovedind fezabilitatea unui oraș cosmopolit!
Top Related