Tehnologia ecologică de cultivare a armurariului
Gh. V. ROMAN, Maria TOADER
Amplasarea culturii. Armurariul trebuie cultivat după plante care lasă terenul
curat de buruieni şi fără resturi vegetale. Cele mai bune premergătoare sunt
leguminoasele pentru boabe, cerealele păioase, dar poate fi cultivat şi după plante
prăşitoare sau plante furajere, bine întreţinute şi fertilizate. După cultura de armurariu,
din fructele scuturate răsare foarte multă samulastră, ceea ce poate impune o grijă
specială pentru combatere.
Armurariul nu va fi cultivat după plante atacate de putregaiul alb (Sclerotinia
sclerotiorum) cum sunt floarea-soarelui, soia, fasolea sau rapiţa. Este recomandat să
revină pe acelaşi teren după 4-5 ani.
Administrarea îngrăşămintelor. Armurariul valorifică bine îngrăşămintele
aplicate în doze moderate. Se recomandă îngrăşăminte cu fosfor, sub formă de fosfaţi
naturali, în doze de 40-50 kg P2O5/ha. Îngrăşămintele organice de tipul gunoiului de
grajd, foarte bine mărunţit şi fermentat, vor fi aplicate toamna împreună cu
îngrăşămintele cu fosfor şi vor fi încorporate sub arătură.
Lucrările solului. După premergătoarele recoltate mai devreme, în lunile de vară,
trebuie să fie efectuat mai întâi un dezmiriştit şi apoi arătura. După premergătoarele
târzii, arătura va fi executată la adâncimi de 22-25 cm şi va fi urmată de lucrări de
întreţinere pentru distrugerea buruienilor care răsar şi a crustei. Se va urmări încorporarea
resturilor vegetale şi realizarea unui teren foarte bine nivelat şi uniform.
La desprimăvărare, se va lucra cu grapa cu discuri pentru mobilizarea solului
compactat peste iarnă. Înainte de semănat, patul germinativ va fi pregătit cu un
combinator, sau cu o grapă cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili.
Sămânţa şi semănatul. Sămânţa utilizată pentru înfiinţarea culturii trebuie să
provină din loturi semincere cultivate în sistem ecologic, să fie certificată, să fie
sănătoasă şi să fie produsă în anul precedent.
Semănatul poate fi efectuat primăvara, în prima urgenţă, cu semănători universale
(de tip SUP-21, SUP-29), utilizând pentru semănat soiul „De Prahova”. Puritatea fizică a
seminţelor trebuie să fie de minimum 90%, iar germinaţia de minimum 75%.
Datorită faptului că în sistemul de agricultură ecologică erbicidele sunt interzise,
combaterea buruienilor se va efectua doar prin praşile, astfel că distanţa între rânduri
recomandată este de 50 cm. Adâncimea de semănat trebuie să fie de 3-4 cm, iar
densitatea plantelor la răsărire de 15-18 plante/m², ceea ce corespunde cu o cantitate de
sămânţă este de 6-8 kg/ha.
Lucrările de îngrijire. Imediat după răsărire sunt recomandate praşile şi pliviri
pe rând pentru combaterea buruienilor. Datorită ritmului rapid de creştere, armurariul
dezvoltă destul de devreme o rozetă de frunze, ce acoperă intervalul dintre rânduri şi
înnăbuşă astfel buruienile.
O boală periculoasă, care poate compromite cultura este putregaiul alb
(Sclerotinia sclerotiorum). Această boală atacă la colet, iar plantele au aspect de ofilire şi
se frâng uşor. Pentru combaterea bolii sunt recomandate măsuri preventive, cum ar fi
respectarea rotaţiei şi măsurile de igienă culturală.
Controlul dăunătorilor, precum viermii sârmă (Agriotes spp.) sau răţişoara
(Tanymecus spp.), se realizează prin măsuri preventive care ţin de rotaţie şi de
combaterea buruienilor atacate de aceşti dăunători.
Recoltarea. Armurariul poate fi recoltat cu combina, atunci când 80% din fructe
au ajuns la maturitate şi sunt uscate. Dacă se întârzie recoltarea apar pierderi mari de
producţie datorită scuturării fructelor. Poate fi executată şi recoltarea în două faze: întâi
plantele sunt tăiate şi lăsate în brazde 3-4 zile, până când umiditatea ajunge la 13%, şi
apoi este executat treieratul cu combina prevăzută cu ridicător de brazde.
Pe suprafeţe mai mici este posibilă şi recoltarea manuală a inflorescenţelor,
realizată în mai multe treceri, deoarece fructele se coc eşalonat; în felul acesta sunt
diminuate pierderile prin scuturare.
Imediat după recoltare este recomandată condiţionarea şi reducerea umidităţii, cu
ajutorul uscătoarelor artificiale, la temperaturi de maximum 30-40ºC, sau prin expunere
la soare sau în magazii acoperite.
Producţiile de fructe pot fi de 1000-1500 kg/ha. Condiţiile de recepţionare prevăd:
maximum 12% umiditate; maximum 1,5% corpuri străine organice; maximum 0,5%
corpuri străine minerale.