Zorile dreptăţii.al Austro-Ungariei. Convorbirea dintre cei doi bărbaţi de stat s'a învârtit...

12
Anul ХШ. Arad, Marţi, 14/27 Iulie 1909. Nr. 151. ABONAMENTUL Pt cm an . 24 Cor, 9i m !•№ , 12 c f t o Ioni . 2 < Hnl de Dumineci Fifinia . 4 Cor. Ptctro Bomânla ?i i Ааггіс* . . IC Cor. Urat de zl pentru Ro- Htn!> ff ttrăinătate pe № 40 frund. REDACŢIA ţi ADMINISTRAŢIA Miksa utcza 2—3. ÎNSERŢIUNILE ie primesc la adminis- traţie. Manuscripte nu se îna- poiază. Telefon pentru oraş fi comitat 502. Zorile dreptăţii. De loan Slavici. Se vor împlini încurând patru sute de ani delà 1515 când s'a încheiat între Ia- gheloni şi Habsburgi tractatul familiar, în vârtutea căruia Ferdinand 1. de Habsburg, a moştenit coroana ungară dupăce Ludovic II, a pierit în bătălia delà Mohács, şi de atunci şi până în ziua de azi ţările coroanei ungare, atât la timpuri bune, cât şi Ia vre- muri grele, au fost stăpânite într'una de Habs- burgi. Ce-a moştenit însă Ferdinand I ? — Datoria de a elibera ţările coroanei ungare de subt jugul atunci pentru zilele noastre neînchipuit de puternicul sultan Suîeiman II, căruia lumea îi zicea magnificul. S'a luptat şi el, şi fiul său, şi nepoţii săi Rudolf şi Mateiu, s'au luptat strănepoţii săi, şi abia mai fericitul Leopold 1. a ajuns să ridice floarea apusului, s'o pornească spre răsărit, să-i împingă pe turci până la Zenta şi să închee în urmă, după lupte purtate timp de două sute de ani aproape, tratatu! delà Carlovăţ, in care sultanul renunţa la cea mai mare parte din ţările coroanei ungare. Nici acum însă nu s'a încheiat şirul răz boaielor şi încă timp de o sută de ani. până la moartea lui Iosif II. Habsburgii s'au luptat folosindu-se de timpul de pace, ca să scape ţările coroanei ungare din groaznica păraginire, în care le-au găsit şi să ridice popoarele ajunse subt ocrotirea lor la înflorire culturală şi economică. Numai un om smintit poate să spună, să creadă ori presupună, poate să existe azi un Habsburg, care nu le ştie a- ceste, nu e mândru de faptele săvârşite de părinţii, bunii şi străbunii săi, nu s'a pă- truns cu desăvârşire de marea menire a fa- miliei sale şi nu vrea cu totdinadinsul bi- nele tuturor ţărilor şi a tuturor popoarelor ce alcătuiesc marea împărăţie, în care ur- maşii ei vor avea şi ei să împlinească cu toată umilinţa voinţa lui Dumnezeu. Iar smintiţi nu sunt învârtitorii din Bu- dapesta ai treburilor politice. Ei ştiu tot atât de bine ca noi, că orişcare Habsburg şi cu atât mai vârtos moştenitorul Coroa- nei nu poate să fie răuvoitor nici al Un- gariei, nici în deosebi al poporului ungur, care prin purtarea de grijă a Habsburgilor s'a renăscut. Nici că e însă vorba de un Habsburg ca orişicare altul, ci de bărbatul cu virtute neînfrântă, care a făcut declaraţiunea, că succesiunea la tron nu e un drept ci o grea şi sfântă datorie, de care nu poate să se lapede cel rânduit de Dumnezeu. Cu toate aceste cei delà Budapesta, delà Cluj şi delà Arad s'au supărat, s'au răsvră- tit în sufletele lor şi au răcnit cuprinşi de mânie când au aflat, că Archiducele Fran- cise Ferdinand nu s'a sfiit a face declara- ţiunea, că iubeşte pe toate popoarele dini monarchie, deci şi pe români în deosebi. ./ Nici c'ar fi putut vorbească altfel, căci acesta e adevirul şi chiar dacă n'ar fi tocmai aşa, numai aşa poate zică un " viitor monreh. Ce va şi face dupăce se va fi urcat în scaun, aceasta nu poate s'o ştie nimeni, căci multe sunt, pe care un monarch ar vrea, dar nu poate, şi iar multe, pe care nu ar voi, dar e silit să facă. De ce atunci răcnetele de mânie!? Pentrucă ei se socotesc greu jigniţi în mândria lor când alţii sunt puşi fie chiar şi numai în gând alăturea cu dânşii. Răs- ping bunăvoinţa, de care se bucură şi alţii. In al lor gând viitorul rege al Ungariei are să stea de vorbă numai cu conţi, cu baroni şi cu slugile plecate ale acestora. S'au socotit dar umiliţi când au aflat, că moştenitorul tronului regal primeşte o a- dresă omagială delà nişte vântură-ţară, oameni fără de căpătâiu, care au preferit să-şi ia lumea'n cap decât se facă slugi nemernice ale unor stăpâni şi ei ne- mernici Au toată dreptatea. In adevăr archiducele Francise Ferdinand, care umblă totdeauna cu ochii deschişi şi a făcut în mai multe rânduri »Ich habe die Pflicht, mich informieren zu lassen«, nu ar fi primit pe acei oameni, dacă n'ar fi ştiut chiar mai nainte de a fi plecat Ia d um, că ei nu sunt uscături ale neamului românesc, ci bărbaţi cu inima deschisă şi cu gândul curat, în multe privinţe mai vred- nici de încredere decât mulţi dintre conţii şi dintre baronii, cari fac vânătoare de su- flete. Da! — e mare mângâierea, în adevăr împărătească satisfacţiunea ce li-s'a dat ace- stor luptători credincioşi şi totdeauna sin- FOIŢA ZIARULUI » TRIBUNA*. Gustave 1^1 atibort. In curând va apare în editura institutului »Mi- nerva« traducerea celebrului roman al Iui Gustave Flaubert, Madame Bovary. E întâia oară, dacă nu mă înşel, când se tra- duce în româneşte, ceva din Flaubert. Numele marelui romancier francez n'a răzbit la noi decât în legătură cu biografia lui Maupassant, al cărui maestru — şi după unii, chiar tată natural, — a fost Flaubert. Faima acestui scriitor au fácut-о cele două ro mane ale sale, Ni-me Bovary şi Salambo. Flau- bert trece drept stilistul cel mai bun care a fost vre-o dală. El n'a scris mult, fiindcă lucra greu şi refăcea de vre-o câteva ori tot ce scrie. Afară de cele două romane pomenite, el a mai publicat Educaţinnea Sentimentală, Tentaţiunea Sfântului Antonia, Bouvard şi Pécuchet, un volum de po- veşti şi altul de teatru. Acesta din urmă însă, n'a avut nici un răsunet, fiindcă nu se ridică la valoarea celorlalte opere ale lui Flaubert. După moartea marelui scriitor, s'a publicat corespon- denta sa, plină de teorii asupra artei de idei, asupra vieţii, de consideraţii asupra scriitorilor mari ai Franţei, şi în deosebi a contemporani- lor săi. Flaubert a fost un om loial, onest şi sincer. N'a iubit niciodaîă reclama. A fost însă îndră- gostit de aria lui, pe care n'o socotea un mijloc de îmbogăţire. A trăit sărac, din averea Iui per- sonală, fără să-şi facă necestăţi personale. într'o scrisoare el spunea: »Am cetit corespon- denţa lui Balzac. Din ea rezultă că Balzac era un om brav şi pe care 1 ai f; iubit. Dar câtă preo- cupaţiune pentru bănişi puţină dragoste de artă! Ai remarcat ci nu pomeneşte de ea niciodată? El căuta gl ria, dar nu frumosul... In rezumat, el e pentru mine un imens »bonhomme*, dar de rândul al doilea: Îmi place mai mul: corespon- denţa dlui de Voltaire : deschizătura de comp3S e mai largă*. Flaubert însă n'a fost ca Balzac. Şi el a trăit ca un burghez, dar a gândit ca un artist. El iu- bea frumosul în sine. A avut entuziasme frene- tice şi de?gusturi mari, fiindcă urîciunea morală îl făcea să sufere. El a trăit numai pentru artă. O singură clipă n'a încetat să alerge, să urce spre peîfecţiune, — şi a murit din pricina acestor sforţări neîntrerupte, la masa lui de lucru .. Despre opera în sine a lui Flaubert, ne vom ocupa, poate, cu prilejul apariţiei în româneşte a romanului Mme Bovary. Deocamdată, aruncăm o privire asupra vieţii şi ideilor sale — idei apărute în corespon- denţa publicată după moarte. Flaubert a urît pe burghezi. Cele dintâi lucrări ale sale, nepublicate încă, erau caracteristice prin această ură. Toată opera lui Flaubert e pecetluită de nobleţă, de revoltă împotriva a tot ce e conven- ţional. Iubeşte romantismul, fiindcă revoluţionează. Lui Zola îi scria: »...Şi menţin părerea că d ta eşti un frumos romantic. Din această cauză chiar, te admir şi te iubesc...* Flaubert însă e tocmai potrivnic Iui Zola, fiindcă nu s'a amestecat în mulţime, n'a umblat să caute viaţa pesta tot, în sate, în uzine, în deserturi, ci ura tot ceiace nu era artistic şi se închidea câte patrusprezece ore pe zi în biroul său, ca să vi- seze la vremea îndepărtată şi la ţara exotică unde a trăit Salambo. A fost un scriitor rece, obiectiv, că usa i-s'a imputat — ca şi Iui Maupassant mai târziu — că nu-şi iubeşte eroii, că e realist din cale afară, că impersonalismu! său e prea exagerat. Flaubert însă consideră arta ca traducţiunea frumosului sub toate formele cari trăiesc acum sau sunt desgropate din uitare, din praful vea- curilor. Ea trebuie să se ridice deasupra afec- ţiunilor personale şi a susceptibilităţilor nervoase. Poezia e pur subiectivă. Dintr'un peisagiu, din- tr'o stare sufletească, arta nu trebuie să reţie de- cât ceiace e etern în acest peisagiu, în această stare sufletească. Cu cât vei fi mai personal, cu atât vet fi mai slab. Cu cât vei simţi mai puţin un lucru, cu atât îl vei exprima mai bine aşa cum e el. (Cum e el întotdeauna, în el însuşi, în generalitatea lui şi desbrăcat de orice amănunte efemere). Dar ttebuie să ai facultatea de s-1 face să fie simţit. Arta nu trebuie să servească nici o doc- trină. Se falsifică totd'auna realitatea, când vrei

Transcript of Zorile dreptăţii.al Austro-Ungariei. Convorbirea dintre cei doi bărbaţi de stat s'a învârtit...

Anul ХШ. Arad, Marţi, 14/27 Iulie 1909. Nr. 151.

ABONAMENTUL Pt cm an . 24 Cor, 9i m !•№ , 12 c f t o Ioni . 2 <

Hnl de Dumineci Fi fin ia . 4 Cor.

Ptctro Bomânla ?i i Ааггіс* . . IC Cor.

Urat de zl pentru Ro-Htn!> ff ttrăinătate pe

№ 40 fr und.

REDACŢIA ţi ADMINISTRAŢIA

Miksa utcza 2—3.

ÎNSERŢIUNILE ie primesc la adminis­

traţie. Manuscripte nu se îna­

poiază. Telefon pentru oraş fi

comitat 502.

Zorile dreptăţii. De loan Slavici.

Se vor împlini încurând patru sute de ani delà 1515 când s'a încheiat între Ia-gheloni şi Habsburgi tractatul familiar, în vârtutea căruia Ferdinand 1. de Habsburg, a moştenit coroana ungară dupăce Ludovic II, a pierit în bătălia delà Mohács, şi de atunci şi până în ziua de azi ţările coroanei ungare, atât la timpuri bune, cât şi Ia vre­muri grele, au fost stăpânite într'una de Habs­burgi. Ce-a moştenit însă Ferdinand I ? — Datoria de a elibera ţările coroanei ungare de subt jugul atunci pentru zilele noastre neînchipuit de puternicul sultan Suîeiman II, căruia lumea îi zicea magnificul. S'a luptat şi el, şi fiul său, şi nepoţii săi Rudolf şi Mateiu, s'au luptat strănepoţii săi, şi abia mai fericitul Leopold 1. a ajuns să ridice floarea apusului, s'o pornească spre răsărit, să-i împingă pe turci până la Zenta şi să închee în urmă, după lupte purtate timp de două sute de ani aproape, tratatu! delà Carlovăţ, in care sultanul renunţa la cea mai mare parte din ţările coroanei ungare.

Nici acum însă nu s'a încheiat şirul răz boaielor şi încă timp de o sută de ani. până la moartea lui Iosif II. Habsburgii s'au luptat folosindu-se de timpul de pace, ca să scape ţările coroanei ungare din groaznica păraginire, în care le-au găsit şi să ridice popoarele ajunse subt ocrotirea lor la înflorire culturală şi economică.

Numai un om smintit poate să spună,

să creadă ori sá presupună, că poate să existe azi un Habsburg, care nu le ştie a-ceste, nu e mândru de faptele săvârşite de părinţii, bunii şi străbunii săi, nu s'a pă­truns cu desăvârşire de marea menire a fa­miliei sale şi nu vrea cu totdinadinsul bi­nele tuturor ţărilor şi a tuturor popoarelor ce alcătuiesc marea împărăţie, în care ur­maşii ei vor avea şi ei să împlinească cu toată umilinţa voinţa lui Dumnezeu.

Iar smintiţi nu sunt învârtitorii din Bu­dapesta ai treburilor politice. Ei ştiu tot atât de bine ca noi, că orişcare Habsburg şi cu atât mai vârtos moştenitorul Coroa­nei nu poate să fie răuvoitor nici al Un­gariei, nici în deosebi al poporului ungur, care prin purtarea de grijă a Habsburgilor s'a renăscut.

Nici că e însă vorba de un Habsburg ca orişicare altul, ci de bărbatul cu virtute neînfrântă, care a făcut declaraţiunea, că succesiunea la tron nu e un drept ci o grea şi sfântă datorie, de care nu poate să se lapede cel rânduit de Dumnezeu.

Cu toate aceste cei delà Budapesta, delà Cluj şi delà Arad s'au supărat, s'au răsvră-tit în sufletele lor şi au răcnit cuprinşi de mânie când au aflat, că Archiducele Fran­cise Ferdinand nu s'a sfiit a face declara­ţiunea, că iubeşte pe toate popoarele dini monarchie, deci şi pe români în deosebi. ./

Nici c'ar fi putut să vorbească altfel, căci acesta e adevirul şi chiar dacă n'ar fi tocmai aşa, numai aşa poate să zică un " viitor monreh.

Ce va şi face dupăce se va fi urcat în

scaun, aceasta nu poate s'o ştie nimeni, căci multe sunt, pe care un monarch ar vrea, dar nu poate, şi iar multe, pe care nu ar voi, dar e silit să facă.

De ce atunci răcnetele de mânie!? Pentrucă ei se socotesc greu jigniţi în

mândria lor când alţii sunt puşi fie chiar şi numai în gând alăturea cu dânşii. Răs-ping bunăvoinţa, de care se bucură şi alţii.

In al lor gând viitorul rege al Ungariei are să stea de vorbă numai cu conţi, cu baroni şi cu slugile plecate ale acestora. S'au socotit dar umiliţi când au aflat, că moştenitorul tronului regal primeşte o a-dresă omagială delà nişte vântură-ţară, oameni fără de căpătâiu, care au preferit să-şi ia lumea'n cap decât să se facă slugi nemernice ale unor stăpâni şi ei ne­mernici

Au toată dreptatea. In adevăr archiducele Francise Ferdinand,

care umblă totdeauna cu ochii deschişi şi a făcut în mai multe rânduri »Ich habe die Pflicht, mich informieren zu lassen«, nu ar fi primit pe acei oameni, dacă n'ar fi ştiut chiar mai nainte de a fi plecat Ia d um, că ei nu sunt uscături ale neamului românesc, ci bărbaţi cu inima deschisă şi cu gândul curat, în multe privinţe mai vred­nici de încredere decât mulţi dintre conţii şi dintre baronii, cari fac vânătoare de su­flete.

Da! — e mare mângâierea, în adevăr împărătească satisfacţiunea ce li-s'a dat ace­stor luptători credincioşi şi totdeauna sin-

FOIŢA ZIARULUI » TRIBUNA*.

Gustave 1^1 atibort.

In curând va apare în editura institutului »Mi­nerva« traducerea celebrului roman al Iui Gustave Flaubert, Madame Bovary.

E întâia oară, dacă nu mă înşel, când se tra­duce în româneşte, ceva din Flaubert. Numele marelui romancier francez n'a răzbit la noi decât în legătură cu biografia lui Maupassant, al cărui maestru — şi după unii, chiar tată natural, — a fost Flaubert.

Faima acestui scriitor au fácut-о cele două ro mane ale sale, Ni-me Bovary şi Salambo. Flau­bert trece drept stilistul cel mai bun care a fost vre-o dală. El n'a scris mult, fiindcă lucra greu şi refăcea de vre-o câteva ori tot ce scrie. Afară de cele două romane pomenite, el a mai publicat Educaţinnea Sentimentală, Tentaţiunea Sfântului Antonia, Bouvard şi Pécuchet, un volum de po­veşti şi altul de teatru. Acesta din urmă însă, n'a avut nici un răsunet, fiindcă nu se ridică la valoarea celorlalte opere ale lui Flaubert. După moartea marelui scriitor, s'a publicat corespon­denta sa, plină de teorii asupra artei de idei, asupra vieţii, de consideraţii asupra scriitorilor mari ai Franţei, şi în deosebi a contemporani­lor săi.

Flaubert a fost un om loial, onest şi sincer. N'a iubit niciodaîă reclama. A fost însă îndră­gostit de aria lui, pe care n 'o socotea un mijloc

de îmbogăţire. A trăit sărac, din averea Iui per­sonală, fără să-şi facă necestăţi personale.

într'o scrisoare el spunea: »Am cetit corespon­denţa lui Balzac. Din ea rezultă că Balzac era un om brav şi pe care 1 ai f; iubit. Dar câtă preo-cupaţiune pentru băniş i puţină dragoste de artă! Ai remarcat ci nu pomeneşte de ea niciodată? El căuta gl ria, dar nu frumosul... In rezumat, el e pentru mine un imens »bonhomme*, dar de rândul al doilea: Îmi place mai mul: corespon­denţa dlui de Voltaire : deschizătura de comp3S e mai largă*.

Flaubert însă n'a fost ca Balzac. Şi el a trăit ca un burghez, dar a gândit ca un artist. El iu­bea frumosul în sine. A avut entuziasme frene­tice şi de?gusturi mari, fiindcă urîciunea morală îl făcea să sufere.

El a trăit numai pentru artă. O singură clipă n'a încetat să alerge, să urce spre peîfecţiune, — şi a murit din pricina acestor sforţări neîntrerupte, la masa lui de lucru ..

Despre opera în sine a lui Flaubert, ne vom ocupa, poate, cu prilejul apariţiei în româneşte a romanului Mme Bovary.

Deocamdată, să aruncăm o privire asupra vieţii şi ideilor sale — idei apărute în corespon­denţa publicată după moarte.

Flaubert a urît pe burghezi. Cele dintâi lucrări ale sale, nepublicate încă, erau caracteristice prin această ură. Toată opera lui Flaubert e pecetluită de nobleţă, de revoltă împotriva a tot ce e conven­

ţional. Iubeşte romantismul, fiindcă revoluţionează. Lui Zola îi scria:

»...Şi menţin părerea că d ta eşti un frumos romantic. Din această cauză chiar, te admir şi te iubesc...*

Flaubert însă e tocmai potrivnic Iui Zola, fiindcă nu s'a amestecat în mulţime, n'a umblat să caute viaţa pesta tot, în sate, în uzine, în deserturi, ci ura tot ceiace nu era artistic şi se închidea câte patrusprezece ore pe zi în biroul său, ca să vi­seze la vremea îndepărtată şi la ţara exotică unde a trăit Salambo.

A fost un scriitor rece, obiectiv, că usa i-s'a imputat — ca şi Iui Maupassant mai târziu — că nu-şi iubeşte eroii, că e realist din cale afară, că impersonalismu! său e prea exagerat.

Flaubert însă consideră arta ca traducţiunea frumosului sub toate formele cari trăiesc acum sau sunt desgropate din uitare, din praful vea­curilor. Ea trebuie să se ridice deasupra afec­ţiunilor personale şi a susceptibilităţilor nervoase. Poezia e pur subiectivă. Dintr'un peisagiu, din-tr'o stare sufletească, arta nu trebuie să reţie de­cât ceiace e etern în acest peisagiu, în această stare sufletească. Cu cât vei fi mai personal, cu atât vet fi mai slab. Cu cât vei simţi mai puţin un lucru, cu atât îl vei exprima mai bine aşa cum e el. (Cum e el întotdeauna, în el însuşi, în generalitatea lui şi desbrăcat de orice amănunte efemere).

Dar ttebuie să ai facultatea de s-1 face să fie simţit. Arta nu trebuie să servească nici o doc­trină. Se falsifică totd'auna realitatea, când vrei

Pag. 2 » T R I B U N A « 27 Iulie n. 1Ç09

ceri, şi n'are să ne puie 'n mirare mâhnirea de care sunt cuprinşi prigonitorii lor lipsiţi de judecată.

Insă atunci când Koloman Tisza, orbit de patimă şi-a bătut joc de principiul ^Justiţia Regnorum Fundamentum*, care e scris cu litere mari pe poarta Burg-ului, şi a mutat curtea cu juraţi delà Sibiiu la Cluj, am zis : »Faceţi-o, căci noi vom suferi şi vom răbda, dar în cele din urmă tot voi aveţi să vă muşcaţi degetele U

E aci, soseşte, chiar s'a început timpul prevăzut de noi.

î n t r e v e d e r e a d i n t r e d. B r ă t i a n u şi b a r o n u l d ' A e r e n t h a l . Corespondentul no stru din Viena ne telegrafiază : Primul mi­nistru român Brătianu eri după amiazi a avut o întrevedere de un ceas şi jumătate cu baronul de Aerenihal, ministrul de externe al Austro-Ungariei.

Convorbirea dintre cei doi bărbaţi de stat s'a învârtit mai mult în jurul chestiunibr economice în special, s'a discutat despre re-laţiunile comerciale dintre cele două ţări.

*

U n r ă s p u n s l a m e m o r i u l m e d i c i l o r r o m â n i . »Orszagos Magyar Szövetség*, uniunea maghiară, care se ocupă cu toate chestiunle naţionalităţilor, a redactat un răspuns la memoriul medicilor români, care se va trimite tuturor membrilor congresului după sosirea lor la Budapesta. Acest răs­puns al »natiunei maghiare* se va trimite fiecărui membru la locuinţă.

De ce nn iasă la lumină co răspunsul său uniunea ungureasca ? Fiindcă-şi cunoaşte rostul activităţii sale de sobol, menit întu­nericului şi minciunii.

*

O şedinţă de cinci minute. Camera magna­ţilor a ţinut Sâmbătă o şedinţă în care s'a dat cetire autografului împărătesc despre numirea noului guvern. Şedinţa a ţinut precis 5 minute. Dupa aceasta grea muncă, din care fireşte magnaţii au luat act despre numirea noului guvern, aristo­

craţii legiuitori au plecat în concediu ca să se odihnească.

* S o m i t ă ţ i l e d i n s t r ă i n ă t a t e d e s p r e

a s u p r i r e a n a ţ i o n a l ă d i n U n g a r i a . In numărul săuv mai recent, ziarul deputatului slovac d. Hodza, >Slovenski Tizdennik* pu­blică părerile mai multor somităţi politice şi ştiinţifice din străinătate despre aeuprirea nemaghiarilor din ÜDgaria. Sunt părerile englezului Braihfeld, italienilor Serzl ş i Lom-broso, fcelebrnl criminolog, rusului Petra Kropotkin, ale francezilor Gabriel Séailles, profesor şi Yves fiuyot, a deputatului danez Bajer, a suedezului Branting şi a span :olului Morote.

Presa ungurească, fireşte nu ştie să ca­lifice astea decât drept — minciuni şi ca­lomnii.

Papa şi procesul din Agram. Ziarul „Per-severanza" din Milano anunţă că Papa din Roma a cerut informaţii amănunţite despre procesul delà Agram. Prea Sfinţitul părinte a adresat M. Sale împăratului Francise Iosif o scrisoare declarând că na doreşte să pre/udece hotărlrii judecătorilor, dar în numele bisericii recomandă pe acuzaţi graţiei iertătoare a suve­ranului.

Ziariştii români să răspundă minciunilor sindicatului din

Budapesta. Corespondentul nostru din Viena ne scrie: In cercurile ziaristice din Viena se co­

mentează foarte mult răspunsul ziariştilor maghiari la adresa celor francezi, relativ la procesul din Agrara.

Ziariştii maghiari profită de ocazia că în Franţa nu se cunoaşte împrejurările din Un­garia, pentru a face lumea să creadă că cea cea mai deplină libertate domneşte în Un­garia.

Ziariştii vienezi cred că este de datoria colegilor delà presa naţionalităţilor să tipă­

rească o replică în limba franceză, care să se ţrimeată tuturor acelora cari au iscălit adresa cătră ziariştii maghiari.

in acest chip, acţiunea maghiarilor s'ar întoarce în contra lor înşi-le, căci astfel opinia publică franceză ar afla adevărata situaţie din Ungaria, dupăcum a aflat-o până acuma cea germană, cea engleză şt chiar cea italiană.

In general, se crede că este datoria ro­mânilor de a informa presa franceză, de oarece graţie legăturilor de sânge ale celor două popoare şi graţie strânselor relaţii dintre românii din ţară şi Franţa, ei au cele mar mari şanse de a fi ascultaţi.

Supunem acestea la cunoştinţa publicului.

Nota Redacţiei. încă înainte de-a primi cores­pondenţa asta, ne-am ocupat cu ideia de a face un răspuns ziariştilor unguri, precum am pro­pus tot noi în numărul trecut.

Putem aduce aici la cunoştinţă că redacţia noastră se ocupă de redactarea acestui răspuns în franţuzeşte. Ziarele romaneşti din Ungaria sunt rugate a-şi declara adesiunea fie prin ziar fie prin scrisori particulare, sau mai bine prin telegrame până Mercuri, săptămâna asta. Lucrul fiind grabnic aşteptăm un răspuus imediat, căci nu vom pune subt răspunsul nostru decât nu­mele ziarelor delà cari am primit o declaraţie de adesiune.

In jurul crizei ungare. — Cauze şl efecte. —

Subt acest titlu, Ziarul »Arbeiterzeitungt, unu! din puţinele organe vieneze cari duc o lupta crâncena contra coaliţiei maghiare, publică un foarte interesant articol de losef Diner — Denes , un ziarist ungur din Budapesta.

»Adeseori am spus în această foaie zice d. Denes, că numai o politica catastrofală poate a-duce o rezolvire curată a crizti ungare. Acum trei săptămâni această politică catastrofala era cât pe ce să isbucnească. Dar asirţii feudali au mai reuşit odată să capete o amânare. Prin ce mijloace au reuşit, ce mijloace plănusse ei de a-cum încolo şi cari sunt, faţă de acestea, nevoile absolute cari nu vor mai putea fi înlăturate pe viitor, vreau să arăt în rândurile următoare».

să ajungi la o concluzie. Şi ca să n'o denaturezi, trebuie să priveşti lucrurile aşa cum sunt Să le priveşti ca un artist, şi nu ca un moralist care vrea cu orice chip să aibă dreptate. Trebuie ca ştiinţele morale (probabil că Flaubert înţelege prin ştiinţe morale, literatura) să procedeze ca ştiinţele fizice: prin imparţialitate.

Aşa credea Flaubert că trebuie să fie fondul oricărui scriitor. Despre formă, mai mult ca oricare altul, el a insistat că trebuie să se facă tot una cu fondul. Cu cât o ideie e mai frumoasă, cu atât fraza e mai sonoră.

Preclsiunea gândirii aduce şi pe aceia a cu­vântului. Scriind lui George Sand, Flaubert îşi îndreptăţeşte credinţele.

»Toţi burghezii pot să aibă multă inimă şi delicateţă, să fie plini de cele mai bune senti­mente şi de cele mai mari virtuţi, fără să devie, pentru aceasta, artişti. In sfârşit, cred că fondul şi forma sunt două subtilităţi, două entităţi cari nu există niciodată una fără cealaltă. Prea multa îngrijire a formei exterioare, pe care mi-o repro­şaţi, e pentru mine o metodă. Când descopăr o disonanţă, sunt sigur c'am luat-o pe o cale gre­şită; nevoit să caut, găsesc expresiunea justă care era singura şi care e, în acelaş timp, cea

armonioasă. Cuvâatul nu lipseşte niciodată acolo unde există ideia...*

Acestea sunt, în linii generale, teoriile lui Flau­bert în chestii de artă. Ideile saîe asupra vieţii se învârtesc în jurul aceloraşi principii: dragostea de frumos, ura împotriva burghezilor.

Prin burghez, Flaubert nu înţelege acea cate­gorie socială de oameni numită asttel, ci — după definiţia lui — burghezul e acel om care nu se înalţă cu gândul. (Germanii au o vorbă foarte potrivită pentru »burghezul« lui Flaubert: îi zic hilister) tot aşa nu înţelege prin artist pe indivi­dul cu părul mare şi îmbrăcat fantastic, care stă la cafenea, bea şvarţuri şi vrea să tragă pe sfoară pe >burghezul« delà masa vecină...

In fdozofie, Gustave Flaubert a fost un spirit tot aşa de concret ca şi în literatură. Niciodată el n'a vânturat vorbe goale, ideologii vagi, ab­stracţiuni. Tot aşa după cum în literatură nu 1 au mulţumit sentimentele dulcege, tiradele lirice so­nore dar goale.

Ca şi eroii săi Bouvard şi Pécuchet, Flaubert a citit. Ca şi sfântul Antoniu, el a stat pe gânduri.

Şi nu s'a pus apoi să copieze pe alţi şi nici n'a început să se roage făcând semnul crucii,

ci din lunga Iui călătorie dealungul tuturor cu-noşiiinţelor omeneşti, a adus un scepticism absolut.

Cum am putea afirma că religia cutare e sin­gura adevărată, câtă vreme am văzut amurgul atâtor altele ?

Delà cei mai vechi idoli, dinaintea Deluviului, delà idolii de lemn, granit, pene sau piei cusute, zeul Brakmanilor, Buda, Oannes, contemporarul începutului şi Dumnezeu al Caldeenilor, Beius, Ormuz, zeul Perşilor, Diana din Efes, Isis, Jupi­ter, zeul din Etruria pân la Iehovah, toţi au trecut, goniţi în nefiinţă de biciul morţii. Căruia din Dumnezeii de astăzi să ne închinăm, câtă vreme vor muri şi ei?

...Şi totuşi, cei cari au crezut în zei — îi sunt dragi, căci iată cum vorbeşte despre ei, unul din eroiu lui Flaubert :

— E drept că la utopişti sunt multe părţi ri­dicole, dar ei merită iubirea noastră. Urâţenia lumei îi dezola, şi ca s'o facă mai frumoasă, au suferit cu toţii... Ar fi putut să trăiască liniştiţi ; dar nu ! Şi au străbătut cărarea cu fruntea spre cer, ca nişte eroi !.. Tristan.

este mărgă­ritarul ere Crema űe ïiorele „Ideal"

melor. Feţei îi dă co'oare nespus de albă ; cel mai ex­celent mijloc pentru conservarea feţei contra sbârcitu-rilor, pistruilor şi sgrăbunţelor. Efect neîntrecut, grabnic şi surprinzător. Preţul unei tegle expediata francată, daca suma se trimite anticipativ, 1 cor. 10 fii.

R e g u l a t o r p e n t r u p ă r , care îi redă părului cnbarea orginală; preţul unei stiele cu modul de întrebu nţare 2 cor. — — — M i j l o c p e n t r u v ă p a i r e a p ă r u l u i , care după o mică folosire negreşte foarte frumos păral. Preţul unei sticle cu modul de întrebuinţare 6 cor. — — — B l o n d i n e care dă părului culoarea foarte frumoasă blondă. Preţul unei sticle cu modul pe întrebuinţare 2 cor. — — — Se pot co­manda delà : MOLDT BELA farmacist, labo­

rator cosmetic GYERTYAMOS (Ternes m.)

27 Iulie 1909. » T R ! B U N A* Pag. 3

Iată cum explică d. Denes cauzele crizei şi fe­lul rezoivirei ei.

Când după prima demisie a lui Wekerle, în Aprilie, a izbucnit cearta între grupul feudal al lui Andra'ssy şi grupul lui Justh, se părea că feudalii sunt pierduţi, deoarece ei n'au în ţară nici o trecere. Fiind părăsiţi şi de Coroană şi de pariidul kossuthist, nu le rămâne altceva, decât să dispară, făcând astfel loc democratizărei Un­gariei.

Pentru a nu pierde situaţia, feudalii au făcut toate sforţările, mai întâiu promisiuni, apoi ame­ninţări şi în sus, contra Coroanei, şl în jos, contra grupei lui Justh. Dar înzadar. Pe dea­supra capetelor lor se întâlniră, prin mijlocirea Iui Lukécs, curtea din Viena cu grupul lui Justh.

Atunci începură asiaticii feudali, cari cunosc loate secretele de culise, să întrebuinţeze toate chiţibuşurile, pentru a se salva.

Toată lumea ştia că Lukács avea însărcinarea să formeze un cabinet cu partidul Kossuth, ori, dacă aceasta n'ar fi fost posibil, cu membrii ai fostului partid liberal. Lucrul acesta trebuiau să-1 împiedice feudalii andrassyşti şi au început să caute aliaţi ori mijlocitori. Şi au găsit unul destul de bun.

Este vechiul lor aliat, ambasadorul austriac Ia curtea din Berlin, d. de Szögyény-Marich. Acest domn a jucat un rol foarte dubios şi în timpul guvernului Fejérváry, influenţând, contra inten­ţiilor ştfilor săi, presa şi opinia pubica germană

In favoarea coaliţiei feudale. Şi acum a continuat această ocupaţie. D. Szögyény-Marich a tiimis vice-preşedinlele

camerei geünane, d. Paasche, Ia coaliţie. Nu însă direct, căci oricât de strâmt la minte ar fi amba­sadorul din Berlin, atâta lucru pricepe şi el. Dar ca mai toate acţiunile lui Szögyeny Marii h, şi aceasta era aproape să iasă pe dos.

D. Paasche care nu-şi cam dădea seama cei cu coaliţia, veni în atingere şi cu câţiva partizani ai lui Justh şi deveni partizan al băncii autonome. Ca atate el făcu şi la Bucureşti propagandă pentru banca autonomă şi povesti noilor săi prief ni unguri că regele Carol i-a spus că nu înţelege de ce Francise losif nu acordă ungurilor banca autonomă.

Partizanii lui justh voira bine înţeles să publice imediat ştirea (acuma le-ar fi convenit să se laude cu cuvintele regelui Carol. N. R.), dar Wekerle află !a timp despre aceasta, publicarea fu sus­pendată şi d. Paasche putu, fără să se fi com­promis în public, să se reîntoarcă la Berlin şi să fgiie acolo pentru coaliţie.

Pe baza acestei activităţi a Iui Pgasche, Szö­gyeny Marien raportă ia Viena că cercurile ho-târîteare din Berlin sunt foarte îngrijite de încur­căturile din Ungaria, având în vedere că situaţia externă e cam turbure. Acuma feudalii aziaţi îşi câştigaseră jocul. Aliatul lor secret, baronul Aeh-renfhal (cauza acestei alianţe — cherchez Ia femme) trăieşte cu ambasadorul din Berlin ca pisica cu cânele, dar de astădală el ştiu să se folosească de rapoartele acestuia. El dădu prietenilor săi feudali instrucţia să caute cu orice preţ să puie piedici misiunei lui Lukács, şi atunci, din cauza situaţiei externe, curtea va fi nevoită să i menţie.

Acuma feudalii ştiau că nu le rămâne alfa de făcut decât să împiedice acţiunea lui Lukács — şi şi-au împlinit scopul. Lucrul acesta I au obţi­nut graţie fjutorului lui Kossuth şi al lui Tisza.

In ce mod a împiedicat Kossuth acţiunea lui Lukács o ştie toată lumea; dar pentru ce a îm-piedicet o nu se prea ştie şi n'o spune autorul articolului.

Kossuth ştie bine că nu poate deveni ministru-preşedine. EI se oferise îndeajuns la curte, pro­miţând în schimbul preşedinţiei banca comună, urcarea contingentului de recruţi, şi câte fcltele, dar fusese respins mereu.

Dacă însă kossulhiştii nu pot avea puterea de­cât sub protectoratul 67 iştilor, ar fi trebuit să le fie indiferent dacă aceştia sunt Wekerle şi Andrássy ori Lukács şi Khuen-Héderváry. Atunci pentm ce Kossuth s'a luptat din răsputeri con­tra acţiunei L kacs ?

De frică. Kossuth trebuia să facă lotul pentru ca să păstreze portofoliul comerţului pentru sine şi pe Szterényi ca secretar de stat, pentrucă alt­fel ar fi isbucnit un scandal-panama nemai pomenit. într'un minister Lukács, Kossuth ar fi

putut păstra portofoliul comerţului, nu l-ar fi putut însă păstra pe Szterényi. Dar fără Szterényi, Kossuîh nu putea avea linişte. In manile lui se concentrează toate sârmele panamalelor ţării şi cu aceste sârme conduce el majoritatea oamenilor politici unguri, în prima linie şi mai necondiţio nat pe Kossuth însuşi. Dar şi Szterényi atârnă de unele din aceste sârme, aşa că şi el e mânat de Wekerle şi Andrássy.

Şi astfel Kossuth a fost împins ca, de frica destăinuirilor, să împiedece orice legătură a par­tidului sau cu Lukács.

Nu le mai rămâne acum feudalilor decât să împiedice cealaltă formaţiune: Lukács cu vechii liberali. Aceasta au făcut-o cu ajutorul contelui Ştefan Tisza. Acesta este prieten bun cu feu­dalii, nu poate însă părăsi partidul liberal, din cauza tradiţiei şi a unor legături personale. Cum el, fiind cu totul izolat, nu poate ajunge acuma Ia putere, a preferat să ajute coaliţiei, decât unui guvern vechiu liberal.

Câtă vreme Lukács trata cu kossuthişiii, Tisza rămase pasiv pentrucă ştia că această combina­ţie va fi zădărnicită de Kossuth ; dupăce aceasta s'a întâmplat în adevăr, şi Lukács începe tratati­vele cu vechii liberali, Tisza se ridică în contra lui, ameninţându-1 că-1 va părăsi, cum a făcut acum trei ani cu Fejérvá'y. Lukács pierdu cura­jul şi ceru delà coroană o amânare a misiunei sale până la toamnă.

Astfel se născu necesitatea ca Wekerle să ră-mâie, şi el, profitând de situaţie, smulse delà co­roană o nouă numire, în Ioc de o însărcinare de a conduce ministerul până la toamnă. Obţinând aceasta, Justh se supuse, şi el şi acuma face im­presia că ministerul şi majoritatea coaliţionistă s'au restabilit şi vor rămânea încă vreme lungă la putere.

Dacă aceasta este posibil şi în general cari sunt probabilităţile pentru campama politică de toamnă şi de iarnă, d. Jostf Diner-Dénes promite să le discute într'un număr viitor. O.

înmormântarea lui Gr. Ventura. Ieri, la erele 10 jum. dim. s'a făcut la cimiti­

rul Bellu, înmormântarea regretatului ziarist Gr. Ventura, decanul presei române, fost vicepre-şedinte al >Sindicatului ziarişîiior«.

După cum se ştie, rămăşiţele pământeşti ale aceluia care a fost Grigore Ventura au fost tran­sportate Vineri seară, la orele 7. în capela cimi­tirului Bellu. Cortegiul a fost urmat de un nu­meros public, compus din ziarişti şi amici ai defunctului.

Serviciul religios s'a oficiat azi în capela ci­mitirului de către archiereul Sofronie Vulpescu-Craioveanul, înconjurat de ua numeros cler.

In jurul catafalcului au fost depuse foarte multe coroane şi jerbe de flori din partea : «Sindicatului ziaristilor«, Clubului conservator, Teatrului Na­ţional, ziarului > Conservatorul*, dlui M. Stere, ziarului »Adevarul«, o prea frumoasă jerbă din partea ziarului »Universul«.

Ziarul ^Independenţa Română« a oferit în me­moria Iui Gr. Ventura 50 lei coloniilor şcolare.

La această tris'ă ceremonie a asistat foarte multă lume, din care am remarcat pe d-nii : Paul Ventura, Nicolae Vermont, Al. Ciurcu, fost pre­şedinte al Sindicatului; I. Popescu, Ghiţescu, ve-chiu ziarist; artistul C. I. Nottara, I. Gr. Pău-cescu, Th. M. Stoenescu, Bacaloglu, C. Dumi­tri seu, profesor la Conservatorul de muzică; Mi-lone Lugomirescu, G. Mihăilescu, Suhamel, Const. Bacalbaşa, 1. Bacalbaşa, C. Demetrescu, A. Ra-netti, Em. Fagure, G. Metaxa Doro, N. Calu-descu, Durand, Kiriacescu. P. Locusteanu, N. O. Marinescu, Caliga, N. Tamas u, Casseli, N. Cli mescu, Al. Mavrodi, Vasile Alexandrescu, G. S. Metaxa, G. Vasiliu, I. G. Stoian, Bernescu etc.

Discursurile . După terminarea serviciului divin, d. I. Popescu,

vice-preşed ntele Sindicatului ziariştilor, a rostit următoarele:

iPrea sfinţite părinte, » întristată adunare,

»In numele »Sindicatului ziariştilor dia Bucu-reşti« aduc expresiunea adâncei dureri ce simte corporaţia noastră prin moartea lui Grigore Ven­tura.

Nu în câteva cuvinte şi într'o împrejurare aşa de tristă se poate arăta ce pierdere mare suferim atât ziariştii printra cari a fost un fruntaş, cât şi întreaga lume a artelor şi literelor din ţara noa­stră.

Bogat înzestrat de natură, Gr. Ventura a ştiut să lupte cu toate greutăţile vieţei şi să nu se dea învins.

Ziariştii tineri pot să ia drept pildă cariera lui strălucită.

Bine pregătit, pentru dânsul nici o chestiune a vieţei noastre publice, fie de domeniul politic, fie de domeniul cultural, nu era străină.

Spirit larg şi inimă aleasă, nici în vălmăşagul celor mai înverşunate lupte nu-şi pierdea cum­pătul. De aceea era iubit nu numai de prieteni, dar şi de adversari.

Plecându ne fruntea Ia mormântul iubitului nostru moş Grigore Ventura, rugăm pe Atotpu­ternicul să-i dăruiască odihna de veci.

îndureratei familii îi exprimăm sincera noastră compătimire*.

Discursul diu! C. 1. Nottara. D. C. I. Nottara a rostit următorul discurs : »Se primeneşte lumea, ea merge tot înainte, spre

propăşire, spre îndeplinirea menirei ce o are ; oame­nii de azi au succedat oamenilor de ieri, şi, nici cînd n'a rămas un loc gol ; dar ce nu se poate înlocui e individualitatea, seînteia genială pe care omul cu în­suşiri alese, distinse, o face să scape din belşugul cu­getului său, şi care-1 deosebe ;te printre toţi semenii săi, punînd prin lumea prin care trece pecetia destoi­niciei sale, în toate producţiunile mînţei, întocmai ca Gr. Ventura.

EI a murit, lăsînd însă, pe marginea mormîntului o pildă puternică de multiplicitatea însuşirilor talen­tului său, care s'a întins şi a covîrşit într'o singură concepţie, o diversitate de arte speciale, menite a fi întrupate de mai mulţi factori, întrupîndu-le singur pe toate, fiind el singur un factor puternic şi desă-vîrşit, în toate manifestările lui de artist. E ' destul şi prea mult încă a fi, cum a fost Gr. Ventura, poet, ziarist, cronicar, în sfîrşit a fi tot ce cultura şi expe­rienţa condeiului dă ghes unei minţi plină de talent, înăscuta ca să născociască soluţiuniie sociale politice şi artistice şi zilnic să le împrăştie prin coloanele ziarului ca să lumineze şi să călăuzească omenirea, stînd de veghe apoi la prefacerea moravurilor noa­stre. Şi astfel Gr. Ventura trecînl peste hotarele în­voite unei singure însuşiri, îndestulătoare pentru un singur individ, a mai fost şi un compozitor subtil, un pianist de sentiment, un dramaturg pitoresc, un advocat iscusit, un conferenţiar apreciat, un profesor distins.

Nimeni nu-i poate aduce vre-o contestare întrucît e vorba de atîtea merite desăvîrşite, întrupate într'un sin­gur créer, privite poate cu rîvnă de atîţi alţi desmo-şteniţi, şi care se adeveresc prin ele înşile stînd măr­turie statornică de o inteligenţă atît de vastă ca a lui Gr. Ventura. S'a ridicat, de sigur, un murmur de nemulţămire şi de invidie, poate, faţă cu belşugul de daruri intelectuale acordate unui singur om, dar acest mister, — pe care înzadar se încumetă psichologii să-1 pătrundă, — este emanarea tainică şi discretă a unei puteri misterioase, care îmbogăţind anume spi­ritele alese, le încoronează pe pămînt şi lasă toată întinderea de activitate şi de frămîntarea omului ales, care duce la perfecţiune darurile hărăzite, spre lauda şi gloria acelei puteri, care întocmeşte totul în natură spre folosinţa generală, spre echilibrul cerinţelor su­perioare, ce nu ne este dat să le pătrundem, atît cît ţinem încă de viaţa aceasta. Şi deci nici o cîrtire nu poate avea loc faţă de frumoasa inteligenţă pe care a avut-o Gr. Ventura, si care a folosit la născocirile lui artistice.

Ca poet a făcut să vibreze în sufletul bărbaţilor iubire, duioşie şi patriotism; ca ziarist a luminat atîtea minţi, a dat soluţie la atîtea enigme sociale şi politice, ca cronicar a scos în evidenţă talente de scriitori, de oratori politici, de compozitori, de actori şi de cîntă-reţi ; ca muzicant-compozitor a alinat, a înălţat şi a reînviat atîtea suferinţe pătimaşe şi descurajate, cu valsurile, romanţele şi horile Iui; ca pianist a făcut să răscolească în suflete amintiri şi rîvne, iubire şi înduioşare ; ca dramaturg a zugrăvit moravuri sociale, patimi încîlcite, eroismul războinic ; ca advocat a făcut să triumfe la bară nevinovăţia apăsată; ca conferen­ţiar a tratat chestiuni filozofice şi literare cu graiul său cald şi cu vorba-i plină de humor; ca profesor a făcut ca prelegerile sale documentate să intereseze pe şcolari şi să-1 simpatizeze. In fine Gr. Ventura a fost enciclopedistul timpului său şi ori de cîte ori întîmplarea 1-a pus în contact cu străinii cari făceau studii asupra ţării noastre, ei nu lipseau ca în dările lor de seamă să aducă elogii şi admiraţie lui Gr. Ven­tura pentru competenţa şi cunoştinţele depline ce arăta în chestiunile privitoare la tot ce se înfăţişa străi­nătăţii, în atingerea cu ţara noastră, precum şi la bo­găţia de spirit ce scapără din convorbire şi din snoave,

Pag. 4 » T R I B U NA« 27 Iulie п. 1909

cînd se găsea în societate cu acei străini sau cu ori-cari din prieteni. Cit pentru noi, artiştii teatrului na­ţional, cari am fost zilnic în contact cu Gr. Ventura, fie ca membru în comitetul teatral, fie ca autor dra­matic, suntem pătrunşi de admiraţie faţă cu opera lui de producţie teatrală şi îi aducem omagiu în aste clipe de doliu, din partea noastră cari suntem inter­preţii personagiilor din piesele sale.

Nu pot zice că noi, artiştii cari am avut prilejul să întrupăm rolurile din piesele lui, ne putem da seama mai bine de meritele sale, decît publicul. Şi noi şi publicul l-am admirat şi I-am aplaudat pentru dibăcia cu care a ştiut să dea o soluţie acceptabilă în parte, la chestiunea socială şi morală ce a tratat în »Cămă-tarul« sau în »O căsătorie în lumea mare« piesă care a provocat multă discuţie prin presă şi prin saloane.

însuşi Alfonz Royer s'a ocupat în istoria lui con­timporană a Teatrului în Romînia, zicînd că: »O că­sătorie în lumea mare« de d. Ventura e o comedie de moravuri care a stîrnit oare care scandal cu prile­jul reprezentaţiunilor ei«.

Dar piesa pe care cu toţii o avem mai mult în minte şi în suflet şi care este menită să facă educa-ţiunea patriotică a generaţiilor viitoare, este »Curca-nii«. Acest episod războinic, luat pe dea'ntregul din realitatea luptei ostaşilor noştri, pentru cucerirea inde­pendenţei, ţărei noastre, va rămînea icoana vie a unei facturi de piesă, în care sunt puse pe scenă peripe­ţiile luptelor, crîncenele privaţiuni ale ostaşului, pa­triotismul înflăcărat al femeii. Dar punctul pe care se reazimă drama războiului, dusă la apogeul ei, este faptul că fără să se audă o singură detunătură de puşcă publicul se impresionează aidoma ca la un răz­boi adevărat.

Acest punct, de o adevărată estetică teatrală, e cel mai mare elogiu ce se poate aduce lui Gr. Ventura.

Vin apoi un şir întreg de alte piese de o vrednică valoare teatrală.

De pildă: «Peste Dunăre», iar un episod războinic, în 4 acte, cu o muzică delicioasă compusă de măie­strul Stephănescu. «Traian şi Andrada», o tragedie în 5 acte în versuri în colaboraţie cu Leonescu. «Mar­cella« dramă în 5 acte, luată din istoria hughenoţilor din luptele religioase din Franţa. «Copila din flori», dramă în 4 acte, «Prejudecăţi», tot o dramă în 4 acte şi cîte alte lucrări, traducţii chiar din repertoriul ger­man şi francez cari dovedesc în deajuns că Grigore Ventura a fos un om harnic.

Discursul d-lui Bacalbaşa. D. C. C. Bacalbaşa, a rostit următorul discurs : ..A murit şi Ventura! Zic >a murit şi Ventura«,

fiindcă noi acei cari l-am cunoscut de aproape, luptând cu atâta vitejie şi cu atâta voie bună în potriva duşmăniilor vieţei, credeam că uriaşul acesta, este croit dintr'un material neperitor.

Origore Ventura care a întrat în viaţă călcând pe cele mai înalte trepte ale clădirei sociale, bogat şi norocos, ajuns la vârs'a bărbăţiei a cunoscut repede cât de înşelător este norocul. Şi atunci a întrat în rândurile luptătorilor cu condeiul, în acea breaslă care nu se ruşinează de sărăcie, şi pe care sărăcia nu o ruşinează.

Fire excepţională, atlet vânjos în lupta pentru trai. Ventura a mâncat jumătate din viaţă cea mai amară îpâne pe care o mănâncă intelectualii în ţara noastră, pâinea unei meserii în care oboseala este o datorie, iar odihna o sinucidere. Şi Ventura şi a păstrat seninătatea întreagă, deşi întrat în presă în vremurile când entuziasmul sacerdotal nu pierise încă, a cuno­scut şi trista actualitate în care ziaristul aproape nu mai simte emoţiile şi mulţumirile intelectuale. Ventura a fost o puternică şi superioară inteli genţă, ajutată de-o strălucită cultură literară şi artistică, A fost un ziarist de stil mare, a fost o minte din care scăpărau lumini, a fost o mân­drie a presei române.

In numele celor cari au lucrat ani mulţi alături de dânsul şi i-au cunoscut puterile minţei şi bo­găţiile inimei, în numele redacţiunei ziarului . Con­servatorul trimit scumpului nostru Ventura cel din urmă salut.

Grigore Ventura, tu a căruia viaţă a fost un lung sbucium, ai dobândit dreptul la odihnă. Moartea a fost mai tare decât tine, care ai fost mai tare decât viaţa duşmănoasă.

Grigore Ventura, moartea ie-a astâmpărat ! Dormi în linişte ! Cosciugul a fost dus apoi de rude, ziarişti şi

prieteni şi scoborît în mormânt.

Austria şi armata României. — Impresi i le unui ofiţer austr iac asupra

armatei române . — In Politica internaţională există multe secrete

publice: alianţe ori tratate, desminţtte me reu de toate cercurile oficiale, dar despre cari toata lumea e convinsă că sunt în picioare.

Un astfel de secret e convenţia militară austro-română. Deşi făgăduită mereu şi lî ministerul de externe austriac şi la cel român, nr este nici u i om politic care să nu fie convins că »ea totuşi există*. Şi de aceia, cum în ultimul timp chestiile de politică externă au început să joace un rol important în Austria, lumea a început să se inte­reseze mai de aproape şi asupra importanţei ar­matei române, menite să coopereze, poate, cu cea austriacă pe câmpul de războiu.

Pentru a putea satisface aceasta curiozitate, excelenta revistă militară iDanzer'o Armee-zeitung*. a trimis in România un corespondent militar, care a publicat apoi o serie de articole foarte interesante, apărute de curînd în broşură, asupra armatei române.

Din aceste articole se vede că autorul lor este un militar foarte priceput în meseria sa şi un bun observator. Deşi, în general, broşura este foarte elogioasă pentru armata română autorul nu s'a dat înapoi de a face critica, unde a găsit lucruri de criticat, ceia ce creşte mult valoarea expunerilor sale, căci arată că sunt foarte obiec­tive.

* Broşura se compune din mai multe capitole.

Primul, >rolul strategic al României într'un vii­tor războiu*, este cel mai interesant. Bineînţeles că e vorba de rolul strategic al României — pen­tru Austria şi se vede din articol ce importanţă colosală ar avea pentru Austria armata noastră.

«Importanţi strategică a României, zice auto­rul, reiese din situaţia ei geografică, căci poate intra în acţiune, după necesitate, şi contra Ru­siei şi contra statelor balcanice. Din punct de vedere numeric, armata României ar cruţa mo­narchiei cinci corpuri pentru teatrul de războiu din Italia ori Rusia«.

In ce priveşte Rusia aceasta şi-ar strânge cor­purile de nord ca aş* zisul triunghiu fortificat polon Varşovia—Ivangorog—Brest, iar cele de sud între Kiew, Jitonur, Berdicev.

In caz de ofensivă, armata austro-germană ar trebui să cucerească mai întâi triunghiul fortificat polon; dar ar fi foarte piimejduită în flancul drept de cătră armata de sud rusă, mai ales dacă triunghiul ar rezista un timp mai lung. Un succes în contra armatei ruse strânse în acest triunghiu nu se poate obţine decât dacă armata austriacă ar reuşi să ia Dubno—Rowno şi Luck şi să i acopere suficient flancul drept, mai târziu dosul. Pentru aceasta ar fi însă nevoie de mari forţe, cari ar fi perdute pentru acţiunea principală.

Dacă însă armata română concentrată în Mol­dova, în contact direct cu flancul drept austriac, ar căpăta sarcina să iee ofensiva şi ocupând Lipcanii, Cerni-Ostrovul în spaţiul Labun-Jitonur, să izoleze mai întâiu triunghiul polon, iar după căderea acestuia să acopere operaţiile principale, atunci s'ar câştiga forţe importante pentru acele operaţii şi, mai mult încă, întăririle din Sudul Rusiei, ar fi obligate, pentru a ajunge la Brest, să facă un înconjur colosal pela Luninez ori pela Minsk—Baranovici.

Nu e nevoie să se arate ce însărcinări speciale ar putea avea armata română; » exemplul de mai sus, zice autorul, dovedeşte în mod strălucit ce importanţă extraordinară ar căpăta armata română în caz de războiu cu Rusia c.

In caz di războiu în Balcani, teritoriul român, graţie fortificaţiilor moderne de pe linia Focşani — Nomoloasa — Galaţi, va putea fi trecut de cătră Rusia numai cu sacrificii colosale, aşa că aceasta ar fi nevoită să dirijeze ajutoarele pentru Bulgaria pe mare.

Flota dunăreană a României stăpâneşte îm­preună cu a Austriei Dunărea. Capul de pod strategic delà Cernavoda pune România în stare să exercite o influenţă hotărîtoare asupra mersului operaţiilor în Bulgaria, ba chiar în Serbia. Prin-

Afară de asta îndeletnicirile lui de toate zilele îl oţeliseră şi-i daseră o fire combativă, aşa că nu putea sta locului nici chiar în timp de repaos.

întotdeauna, în timpul concediului, ori născocea vre-o piesă, ori dădea la iveală vre-o compoziţie mu­zicală. Nici vîrsta nici boala nu l-au făcut pe Grigo-rie Ventura să lapede condeiul din mînă ; şi chiar acum în urmă, infirm cum era, orb aproape, cînd nu mai putea zări nici literele, punînd pe prietini să-i citească ziarele, a avut măreaţa inspiraţie să brodeze o piesă de teatru, în colaborare cu colegul său Emil Nicolau, pe chiar însăşi infirmitatea lui, punînd în scenă un orb în luptă cu năcazurile lui sufleteşti. Aştepta plin de dorinţă să asiste la reprezentarea ace­stei noui lucrări, ruptă din chiar sufletul lui şi de care n'a avut parte să se îndestuleze, căci moartea 1-a izbit tocmai atunci cînd nici nu se aştepta.

Grigorie Ventura se duce dintre noi cu sufletul împăcat că pe pămîntul acesta şi-a îndeplinit menirea ce i-s'a dat.

A fost ales, în cursul vieţii lui, să desăvîrşească nişte însuşiri prielnice omenirei pe pămînt şi poate de un folos mai măreţ într'alte cercuri.

O trecere efemeră ne este viaţa materială şi totuşi punem atîta rezistenţă să oprim sufletul în noi, că te miri cum Grigore Ventura, cu otrava în sînge, fă-cînd boala progrese enorme, el cu o energie de ne-descris, lupta ca să înlăture desnodămîntul.

A căzut învins, căci nu este dat omului să strice echilibrul ce stă atîrnat de cumpăna misterioasă şi ne-pătrunsă. Nu suntem stăpîni decit pefrămîntările noa­stre, pe istovirea de toate zilele, care spre scopul de perfecţionare sufletească : încolo mergem bîjbăind pînă cădem în sicriul cel rece, întocmai ca Grigorie Ventura, care aci şi-a încheiat toate grijile sale pă-mînteşti. El a închis ochii cu gîndul poate la altă viaţă, dar cu atîta nesiguranţă şi cu atîta teamă de necunoscut, încît străbate şi în noi, cari rămînem după dînsul, acel fior de amară descurajare şi de a-mară durere, mai ales cînd ne dăm bine seama acum, de clipa aceasta, în care Grigore Ventura a trecut pe vecie, din formain care a fost turnat.

Opinteala de veacuri, pentru a trece peste hotarul vieţii materiale, nu ne va ajuta cu nimic, ca să-i gă­sim soluţia de care avem nevoie, şi de aceia zicem resemnaţi : Odlhnească-se pe vecie trupul lui Grigore Ventura, care ne-a lăsat pe pămînt amintiri frumoase de atîtea talente ce a întrupat şi cari vor sluji ca icoane şi ca pilde vii, pentru emulaţia artistică. Un ultim rămas bun îţi zicem într'un glas şi tot într'un glas strigăm cu toţii din adîncul sufletului nostru: Trăiască pe vecie, în ţara noastră, amintirea lui Gri­gore Ventura!«

Piu România* Excurs iunea prinţului Carol Vineri, Ia

orele 8 dimineaţa, a plecat în Moldova principele Carol, însoţit de d. dr. Romalo şi tinerii Romalo şi Păltineanu.

Data plecării principesei moşten i toare în străinătate. Marţ, 21 Iulie, A. S. R. Principesa Maria împreună cu toţi copiii însoţită de d. co­lonel Oreceanu şi de d-na Greceanu, pleacă la Sigmaringen unda A. S. R. va sta vre-o câteva zile şi de acolo va pleca la Coburg.

A. S. R. principele Ferdinand pleacă Marţi, 13 Iulie, la Lipsea, însoţit de d. căpitan Manu.

* Suveranii s e vor duce în străinătate. Se

asigură din izvor pozitiv că sănătatea M. S. Re­gelui fiind din ce în ce mai bună, Suveranii vor pleca în luna Septemvrie la Umkirch în Elveţia, unde Majestăţile Lor au o proprietate şi unde se vor întâlni cu contesa de Fiandra, sora M. S. Regelui.

Càtrà cetitori! Adresăm un nou apel abonaţilor, cetito­

rilor şi amicilor noştri, şi îi rugăm cu toată insistenţa să binevoiască a-şi reînoi abona­mentele, a-şi achifa res tanţe le şi a în­demna şi pe alţii să aboneze.

Sunt atât de mari sacrificiile împreunate cu necesităţile unui organ de publicitate zilnic, încât e imposibil a le face faţă cu un stoc de abonaţi rău plătitori ori neglijenţi.

Abonament nou deschidem: pe un an . . . 24 cor.

» V, » . . . 12 » > 1li > . . . 6 »

Pentru lunile de vară, abonaţii noştri îşi pot schimba adresele, ziarul lise va trimite unde vor, dacă nise aduce aceasta de cu vreme la cunoştinţă.

í 27 Iulie n. 1909 » T R I B U N A« Pag 5

tr'o (fensivă delà Calafat Ia Pirot ori delà Co­rabia la Sofia, armata română împreună cu cor purile din Ungaria de sud va putea uşor separa armata bulgară de cea sârbă, având în vedere că acestea din urmă nu pot mobiliza aşa repede; ori printr'o înaintare din Dobrogea spre Vama şi spre Târnova lemenli ar putea împiedica orice ofensivă a Bulgariei contra Turciei.

Prin urmare şi Turcia are un mare interes în obţinerea prieteniei României, cu atât mai mult cu cât interesele acestor două ţări nu se cioc­nesc

* Capitolul al doilea al broşurei poartă titlul >Bazele

economice ale forţei armatei române». In acest ca­pitol se arată câteva date istorice şi statistice, asupra populaţiei ţării, guvernului şi monarhului ei. Muie din faptele arătate în scest capitol arată că autorul e un bun observator.

Cred că, din punctul de vedere curat militar, el are dreptate când spune:

»Factorii sociali vătămători virtuţilor militare, ca direcţie materialistă, socialismul şi ateismul, cari de obicei se întâlnesc în oraşe ca o conse­cinţă a grelelor lupte pentru existenţă, se întâl­nesc rar în România, deoarece populaţia de oraş este puţin numeroasă şi industria şi proletariatul puţin desvoltate*.

Mai departe autorul spune: »ln cercurile inteligente s'au introdus, ce-i

drept, că o urmare a influinţei franceze (?) un iux falş şi dorul de o viaţă uşoară, cu toate ur­mările lor demoralizatoare. Dar în armată ace­stea nu se prea obsearvă, pentrucă sunt înde­părtate printr'o educaţie militărească bună a ele­vilor şcoalelor militare şi a tinerilor ofiţeri*.

Dar autorul s'a interesat şi de popor, şi în această privinţă face unele constatări dureros de adevărate.

> Păgubitoare pentru văicărea armatei este slaba răspândire a cunoştinţei scrisului şi cetitului. In cursul anilor 1900-901 au fost 71.4 procente din recruţi analfabeţii.

Această situaţie tristă, autorul o discută nu­mai din punct de vedere militar. In alt loc, el spune:

»In serviciul de «cunoaşteri foloseşte foarte mult talentul de orientare al românului, pe când marele număr de analfabeţi se resimte în mod dăunător ; acestei ramuri de instrucţie ar trebui să se acorde o atenţie mai mare«.

Aceste cuvinte ar trebui să se imprime adânc în mintea oamenilor de stat ai României, căci dacă ofiţerul austriac găseşte această situaţie dăunătoare din punct de vedere militar, noi ştim cu toţii că toată mizeria economică, sociala, pb-politică a ţăranului ar dispare odată cu întinde­rea culturei.

De altfel autorul găseşte şi o scuză a acestei situaţiii triste:

3>Cauza principală este greutatea pentru şco­lari — rr ai ales iarna — de a parcurge distanţa dintre locuinţă şi şcoală, care unori e de câţiva chilometri«.

Şi nestabilitatea în administraţie, graţie siste­mului celor două partide ce iau puterea cu schim­bul, este reproşată. In schimb îi place faptul că ofiţerii nu fac politică. Despre presă spune că >nui tocmai la înălţimea cerinţelor*, deşi tot au­torul ceva mai departe zice că »în general presa e bine condusă şi informată şi graţie unei liber­tăţi nemărginite, critică aspru toate actele guver­nului. Fără a se da înapoi delà a discuta în mod drept eventuale porr.iii rele în oştire, presa este în general foarte amicală pentru armata«.

In acelaş capitol se face un tablou asupra im­portului şi expertului României, din care se de duce că din punct de vedere al furniturilor mili­tare, Remania depinde de străinătate, mai ales în ce priveşte înarmarea.

Mijloacele de comunicaţie sunt lăudate. După aceste consideraţii generale, autorul frece

la o critică în special a armatei române, pe care o vom rezuma într'un număr viitor.

Cursurile de vară delà Valenii-ds-miinfe.

Lecţia III. a dlui lorga. - VII4 Ia 9 ore seara.

— Corespondenţă particulară. — După ce d. Iorga ne arată lupta de întâietate

la adunarea de poezii poporale între Alecu Rusu şi Alexandri (1840) spune, că nici unul dintre ei n'are întâietate. îndemnul a venit din Ardeal. Bariţiu a publicat o foaie la Braşov, » Foaia pen­tru minte inimă şi literatura«. El a fost foarte cuprinzător cu inima şi mintea. EI cere ia 1839 publicarea de poezii populare româneşti : »A se culege odată cântecele osianelor româneşti... aşa cum sunt*. Atunci a primit din Caransebeş poezii bănăţene. Aceste poezii s'au publicat numai ca material pe lângă altfel de material şi nici decum ca să dea o direcţie literară. In Moldova adună poezii Alexandri şi Alecu Rusu, căci la 1840 în-torcânduse din străinătate o mulţime de tineri de o valoare extraordinară, cari aveau pe lângă cul­tură şi tragere de inimă pentru neamul lor au lucrat din resputeri pentru ridicarea neamului lor, aşa Cogălniceanu, care s'a făcut chiar şi croitor şi tipograf de a făcut »Caiindar« pentru popor.

Ei s'au înţeles bine la olaltă şi au format o societate, al cărei director a fost Mihai Cogălni-cean, distins orator. Atunci a apărut » Dacia li-terara«, prin care a dorit unitatea literară, şi nu­mai după aceia au dorit unitatea politică. In a-ceasta au apărut foîrie puţine publicaţiuni, căci nu peste mult timp dispare din mai multe mo­tive. Aici a scris şi Costache Negruzzi, care a avut o carieră literară înainte de 1840; şi s'a a-liat la curentul lui Eliade. El a publicat şi un ar­ticol despre cântecele poporului nostru. Foaia aceasta n'a publicat poezii poporale, cu toate că Alexandri le avea strânse, după cum se vede din o notiţă din foaia »Dada literară», dar el s'a pre­gătit pentru a le publica.

Prima ediţie a poeziilor populare de Alexandri a apărut la 1852.

Dupăce a dispărut » Dacia literară* tinerii mol­doveni înţeleşi la claltă au scos o altă foaie Ia Iaşi » Propăşirea*. Când a auzit poliţia despre aceasta foaie îndată a oprit-o; iar tinerii fiind cu minte au lăsat lecui gol la titlu şi a rămas nu­mai »foaie pentru literatură*, dar nici aici nu s'au publicat poezii populare.

Alexandri a publicat mai întâi poezii populare inspirate şi mai pe urmă adevărate poezii popu­lare.

Poeţii înainte de Alexandri nu pot să desco­pere nota populară, ci ei se inspiră din literatura străină. Alexandri, când a început să scrie, a scris în fonul poeziei populare, care cuprinde în sine toate notele unei poezii; dar el nu s'a inspirat de toate aceste note. El a prins versul uşor, rima armonioasă, adică a prins forma esterioară a poeziei populare. - La 1848 apare în Bucovina o foaie, care a vrut să joace rolul «Daciei lirerare« şi »Propa-şirea* şi această foaie e «Bucovina« sub condu­cerea fraţilor Huîmtzachi, cari au fost ajutaţi de Cogălnieeanu, Alexandri şi Ba iţ, cari erau refu­giaţi în Bucovina ca fugari politici, esemenea şi Aron Pumnul. în foaia aceasta şi-a publicat Alexandri cele dintâi poezii populare. Din Bu­covina A'exandri vine în Moldova, mai apoi în Franţa de unde a publicat în foa'a »Zimbru» роегіі şi în parte şi cele publicate în »Bucovina* dar în altă formă. La 1852 apare ediţia I a poe­ziilor Iui, dar toate versurile sunt schimbate de el.

Nou! minister francez. Noul minister francez s'a constituit în

chipul următor: Ministru preşedinte, minis­tru de culte şi de interne: d. Aristide Briand; de justiţie. Barthou, de externe Cochery, de instrucţie Doumergue, de lu­crări publice, poşte şi telegraf Millerand, de arte şi industre Jean Dupuy, de agricul­tură Ruau, de afaceri coloniale Trouillot, de afaceri sociale Viviani, Resortul forţelor de uscat a fost încredinţat unui general, cel al forţelor de mare unui amiral. Secretari de stat au fost numiţi: Renoult la fi­nanţe, Chéron la războiu, Sarruth la ma­rină, Dujardin-Beaumetz la artele frumoase.

Noul cabinet e primit în mod favorabil atât în Franţa cât şi în străinătate. Presa germană, interesată în primul loc, constată cu mulţămire că Delcassé, cunoscut ca un germanofob nărăvit, n'a întrat în minister.

Dintre ziarele franceze, cele radicale din partidul dlui Combes, vorbesc de noul ca­binet cu neîncredere, pe când ziarele mo­derate, cum sunt »Le Temps«, »Le Journal des Debats«, îl primesc cu simpatii.

Aşa, de pildă »Le Temps« scrie că d. Briand a încredinţat elementului caracterizat prin moderaţie şi prudenţă un loc destul de considerabil în noul cabinet, dar mai cu seamă a avut curajul a alege doi militari pentru ministerele de război şi de marină. Acest fapt probează că d. Briand, cu toate că d-sa e socialist, tiu va face nici o con-ces ;e antipatriotismului.

Ziarul »Figaro« declară că populaţia pa­riziană şi mai cu seamă negustorii sunt bucuroşi de plecarea dlui Caillaux din mi­nister, deoarece prin impozitele sale a ne­liniştit şi chiar a paralizat mai toate antre­prizele franceze.

Dintre membrii cabinetului Clemenceau, au rămas dd. Briand, Pichon, Ruau şi Vi­viani. Trei dintre ei îşi menţin resorturile de până acuma, d. Briand primeşte, afară de resortul preşedinţiei, resorturile afacerilor interne şi de cuite, iar Barthou, în loc de resortul lucrărilor publice, pe cel de justi­ţie. Portofoliul finanţelor, în locul dlui Cai-laux care se duce, îl ia d. Cochery. -Mini­stru de instrucţie a fost numit Doumegue, de lucrări publice Millerand, de colonii Trouill iar în fruntea afacerilor industriale şi de artă a ajuns Dupuy. In fruntea ministe­relor forţelor armate au fost numiţi doi ge­nerali.

Iată şi câteva date biografice din viaţa noului prim-ministru:

D. Aristide Briand s'a născut în Nantes, în 1862, — e deci în vârstă de 47 ani. Bărbat svelt, brunet ; notele distincte a!e caracterului său sunt eneigia şi o neclintită putere de voinţă. S'a di­stins deja la începutul carierei saîe politice — pe când fă.es parte din partidul socialist — prin atitudinea hotărîtă ce manifesta în toate acţiunile sale şi prin ingeniositaiea ce dovedea în alege­rea mijloacelor în luptele politice. Ziarist distins, a publicat o mulţime de ati:ole remarcabile. A fost vreme îndelungată redactorul-şef al ziarului »Lanerne«. El e autorul le;>ii de separaţiune a bisericii de stat. A fost însărcinat cu portofoliu ministerial întâia oară în Martie 1906, în cabinetul Sarrien. Opera sa cea mai nouă e reforma legii despre divorţ. El e unul dintre cei mai ce­lebri oratori ?i parlamentului francez. Discursu­rile lui sunt tot atâtea modele de artă ale ora­toriei şi elocvenţei franceze.

DACU târguiţi din articolele тпишршіѳ F A ziarul nostru, vu rugăm 0 « Im оотшпай íá amintiţi unde »U cetit тъшів &nnnturi,

făg. O • T R I B U N A » 27 Iulie n. 1609

Spovedaniile unui om de azi. Ironie...

Nu slăvindu-te pe tine, Lustruindu-se pe el !...

M. Eminescu. Aniversara morţii lui Eminescu, privită superficial,

pare omagiul pios pe care un neam recunoscător îl adu:e unuia din marii săi oameni. Privit mai adînc însă, el e întristătorul simbol, al însuşirilor de fanfa­ronadă ale acestui neam. Şi mai e un semn de laşi­tate: cînd Eminescu murea de foame şi-şi storcea creierul umplînd coloane de gazetă, cînd contempo­ranii bogaţi în gesturi nu îndrăzneau să-i proclame geniul ci abia îndrăzneau să-1 puie în al doilea rînd după Alexandri, — nimeni nu se bătea cu pumnul în piept ca să arate neamului ce om trăieşte în mij­locul său.^ Eminescu a trăit nefericit. După moartea lui însă, cînd s'a aflat pe cine au pierdut romînii, slăvitorii au răsărit pe toate cărările, ţara a fost ble­stemată, iar amintirea tristului poet sărbătorită cu sfin­ţenie.

Acum, cînd se împlinesc douăzeci de ani de cînd Eminescu a murit, numărul admiratorilor s'a însutit. Se fac comitete ca să i-se ridice busturi, cărţi oma­giale apar, iar ziarele îi consacră cîte un număr în­treg. Toată slava aceasta aduce pe buze un zimbet de trist scepticism. C e - i f o l o s e s c lui E m i n e s c u t o a t e a c e s t e ?

Sunt frumoase ele, sărbătoririle postume, cu imnuri şi articole publicate şi republicate la fiecare prilej, cu aprecierile exagerate şi cu păreri anticipative asupra viitorului poeziei romîneşti :

«Vor trece veacuri şi un geniu asemănător Iui Eminescu nu se va mai ivi în literatura noastră» .. .

...Ce-a fost mai uşor cu prilejul acestei aniversări şi ce-a fost mai onorabil pentru orice tînăr şi bătrîn publicist, decît să mai scrie cîteva banale aprecieri în amintirea lui Eminescu ? De toată pompa aceasta Eminescu ar surîde şi s'ar revolta cel dintîi. Cel din-tîi ar blestema făţărnicia seculară care cîntă gloria scrii­torilor apuşi şi-şi lasă contimporanii să înebunească.

Sunt unele adevăruri crude cari trebuie spuse, ori cît de înrădăcinată ar fi nevoia ideilor : morţii nu lasă pe vii să trăiască, fiiindcă nici ei n'au putut trăi în viaţă, din pricina altor morţi...

Ce brutal e adevărul că »un editor tipăreşte mai mult opera unui răposat, fie el mediocru, decît a vr'unui talent nou, ca să nu p l ă t e a s c ă pe au ­to r . . . *

Cum să nu te doară ştiind ce se ascunde în dosul unor trîmbiţări postume. Ştiind că de proslăvirea unui mort sunt legate atîtea meschine interese personale?

Şi nu e numai cazul lui Eminescu, fiindcă el are şi mulţi admiratori sinceri. Literatura universală e plină de exemple. Sentimentul acesta de proslăvire a morţilor în dauna celor vii şi spre folosul unora, e etern, etern ca şi versul scepticului bard:

Nu s l ă v i n d u - t e pe t ine, l u s t r u i n d u - s e pe el!... . Neg.

Ш 0 К В Д Я Ш . A R A D , 26 Iulie n 190Q.

— Călduri tropicale . De vreo săptămână încoace avem adevărate călduri tropicale. Azi se pare că au ajuns chiar un punct de culminaţie. La ameaz erau 40° Celsius Ia umbră. Pe unde pripea soarele asfaltul se muiase ca aluatul.

Salvarea a fost chemată Ia mai multe cazuri de insolaţie. Căldura de peste zi este atât de in­tensivă şi penetrantă încât temperatura nu se recoreşte îndestul nici noaptea. O ploaie ar fi o adevărată binefacere nu numai pentru câmp, care arde în para focului ci şi pentru oameni cari nu au unde să se ascundă dinaintea razelor ucigătoare.

— M a i e s t a t e a S a î m p ă r a t u l î ş i i a a d i o d e l à a r m a t ă ? Z'arele din Budapesta răspândiseră zilele trecute svonul, că ime­diat după manevrele de toamnă delà Gross-Meserich, Împăratul va da un ordin de zi cătră armată, în care îşi va lua rămas bun delà ea. Aceasta pentrucă monarchul, dată fiind vârsta sa înaintată, a hotărît să renunţe la exerciţiul efectiv al prerogativelor Sale de comandant suprem al forţeler de uscat şi de apă.

După cum cetitorii îşi amintesc îaca, zia­rele ungureşti svoniseră şi anul trecut în preajma manevrelor o veste la fel. Tendinţa ce dă naştere ăstor fel de svoniri minci­

noase e bine cunoscută şi nouă româailor şi cercurilor politice din Viena.

Penlra а salva simulacrul dinasticismului unguresc, egenţia ungară vine şi ea acuma să desmintă ştirea despre retragerea Maie­stăţii Sale, declarând-o cu total lipsită de temeiu.

— întrunire d e suverani . Din cercurile Curţei se anunţă că s'a stabilit în mod definitiv data de 13 August st. n., pentru întrunirea su­veranilor cari vor veni să salute pe împăratul Francise losif, la Bregenz. Vor fi faţă regele Wiir-tembergului, marele-duce de Baden, prinţul re gent Luitpold al Bavariei. E probabil că şi con­siliul federal al Elveţiei va delega pe preşedintele sau vice-preşedintele confedaraţiunei, ca să sa­lute pe împărat.

— S e r b ă r i l e d e l à L i p o v a . învăţătorii români din cele 4 protopopiate bănăţene din dieceza Aradului, se vor întruni îo adanare generală î i zilele de 30 , 31 Iulie şi 1 Aug. Ca acest prilej inteligenţa română din L ; pova va organza, după cura am anunţat o serie de serbări culturale. Am'ntim din nou publi­cului românesc aceste frumaase sebăr i , în-demnându-1 să participe îo. număr cât se poate de mare şi să sprijinească astfel nă­zuinţele frumoase ale învăţătorilor noştri. Să nu scape ocazia, nici un cărturar da bine dia aceste locuri şi îndemnat de ţinta lumi­noasă ce şi-au fixat-o organizatorii a:estor serbări, să răspândească ÎQ cercul lor de cu­noscuţi lozinca : »La revedere Sâmbătă ÎQ Lipova ! «

— D. O . G o g a p ă r ă s e ş t e « L u c e a ­f ă ru l . Numărul cel mai proaspăt al »Lucea-fărului* publică următoarea declaraţie a dlui Oûtavian Goga :

» Declaraţie. Subsemnatul începând cu ziua de astăzi mă retrag delà revista Luceafărul*, la care am figurat în calitate de coproprietar, membru în comitetul de redacţie şi colaborator — ne mai având pe viitor nici o legătură cu re­vista. Sibiiu, 16 Iulie 1909. Octavian Goga«.

Afară de dnii dr. I. Lupaş şi Al. Ciura cari figurează îasă numai îutre colaboratori cari cu toate astea nici ei de mult nu-şi mai publică lucrările în » Luceafărul «, d. Goga a fost cel din urmă dintre fondatorii delà început ai >Luceafărului< care mai făcea parte şi azi din comitetul de redacţie şi era coproprietar.

— »Was kos te t es?«, întrebase »Gazeta«: pe confraţii delà »Kronstädter Zeitung« cu privire la articolele perfide scrise cu pr.lejul apelului sindicatului din Bucureşti. Ziarul săsesc răspunde acuma cu tălmăciri de cuvinte şi de citaţii în a căror desbatere nu întrăm, căci confraţii delà »Gazeta« vor găsi un răspuns la el. E altceva ce ne priveşte în discuţia asta. Autorul articolului, d. W. (Guido Wächter), crede că critica pe care »Gazeta« i-a făcut-o este a unei singure per­soane şi întreabă ironic dacă a cerut învoirea prealabilă a tuturor românilor. Nu a cerut-o dar are consentimentul nostru al tuturora, căci sun­tem scârbiţi de politica de »doi bani în trei pungi « care caracterizează politica săsească şi a cărei expresie au fost şi articolele din chestiune. Am crezut că măcar în Braşov a rămas ceva din vechiul spirit de radicalism al saşilor odinioară » verzi «, azi însă fără coloare şi fără conştiinţă politică. Dacă ei au renunţat ia conştiinţa lor naţională, să lase măcar pe alţii în pace cari nu vor să o lapede.

Aceasta nea făcut să ne rostim şi noi în dis­cuţie.

— Primul ministru român la Carlsbad. Corespor dentul nostru din Viena ne scrie : Primul-ministru român d. Brătianu a părăsit azi Viena, ducâadu-se la Carlsbad, unde va face o cură de şase săptămâni.

— D. Clemenceau Ia Karlsbad. D. Cle­menceau, acum o săptămână prim-ministru al Franţei, a sosit la Karlsbad, unde îşi va face obişnuita sa cură.

— Cununie . Rozália Cupşa şl Ioan Rusu, teolog absolut îşi anunţă cununia, care se va celebra la 8 August 1909 st. n. d. a. la 3 ore în biserica gr.-cat. din Nicula.

— Adunarea » Asociaţiei c secţ ia Turda. On. membrii ai secţiei XXIII Turda a „Aso-cieţiunii pentru literatura şi cultura poporului român" precum şi toţi binevoitorii şi sprijini­torii iei sunt poftiţi la adunarea generală, ce se va ţine în 2 August st. n. 1909 la 2 ore p. m. în localul şcoalei gr.-cat din Petridul-ungu-resc, după următoarea ordine de zi : 1. Des­chiderea adunării. 2. Rîportul secretarului, ca­sierului şi a bibliotecarului. 3 . Alegerea a două comisiuni pentru censurarea rapoartelor şi pen­tru înscrierea de membrii noui şi incassarea taxelor. 4 . Predarea bibliotecii poporale înfiin­ţate pe stama comunei Petridul-unguresc. 5 . Eventuale disertaţiuni. 6. Raportul comisiilor exmiee. 7 . Eventuale propuneri. 8 . Alegerea a 3 membrii verificatori. 9. închiderea adunării. Pentru comitet: /. Vlăduţ, director, dr. Vaier Moldovan, secretar.

— Pentru tinerii învăţători. Stimaţii domni ab­solvenţi ai şcoalei normale din Caransebeş sau Arad sunt rugaţi a recurge la postul de învăţător în Gladna-rom. (Tractul Făgetului — p. Facset, Krassó-Sz. m.) e salarul întregit la 1900 cor. grădină jum. jugăr pâ-mînt cl. I. Edificiul şcoalei e nou, după lege. Comuna e ca un opid mic lîngă piciorul muntelui Radeş şi Rusca. In comună e şi notariat şi inteligenţă. Con­cursul expiră Marţi, în 28 Iulie a. c. st. v. Binevoiască a se prezenta în vre-o Duminecă la biserică din co­muna de sus spre a se recomanda poporului. Teodor Gerdeţ, preşedinte la comitet.

— Doi aromâni ucişi de greci. O statistică oficială turcă stabileşte că în primele zile ale Iunei Iulie (st. n.) s'au întâmplat 14 ciocniri între bande şi armată. Din aceste bande una a fost bulgară, una albaneză şi 8 greceşti. In ultimele zile, o bandă a atacat 4 aromâni, ucigând 2 şi rănind grav pe ceilalţi doi. Versiunea grecească spune că acest atac se datoreşte bandei cunoscutului şef Scubrei. Autorităţile turceşti susţin însă, că aceasta e opera bandelor greceşti şi au dispus noui arestări de greci.

— Deralare pe l inia Viena Frankfurt Alaltăieri acceleratul care merge delà Viena la Frankfurt a avut o deraiare lângă Passau în Au­stria. Trenul întreg s'a răsturnat. Din întâmplare numărul morţilor nu i mare, abea unul a fost strivit, suferind leziuni interne grave. In schimb vre-o alte 6 persoane au fost grav rănite.

—- Ion Orlescu. In etate de 21 ani a murit în casa părinţilor săi — la Sas;a, învăţătorul Ioan Orlescu din Dognecea. La groapa l-au petrecut mulţi studenţi şi învăţători apoi tri­mişii dognicenilor şi întreagă Sasca, fără deo­sebire de neam. Au slujit trei preoţi, au vorbit preotul şi învăţătorul român din loc, iar în nu­mele studenţilor a vorbit d. dr. I. Gropşianu. Intre cununile cari acopereau coşciugul era şi una a studenţilor români. Prin moartea ferici­tului Ion Orlescu s'a stins vieaţa unui brav tânăr român.

X Tot felul de chipiuri militare şi de alte uniforme, apoi ciacăi şi calpace din materia cea mai bună şi în preţuri ieftine. Fabricate proprii. Weber Pál, măiestru specialist pentru confecţio­narea chipiurilor. Caşovia (Kassa) Fő uteza.

Concerte, petreceri. Petrecerea din l leanda mare. Inteligenţa ro­

mână din Ileanda-mare şi jur invită la petrecerea de vară împreunată cu reprezentare teatrală, care se va ţinea cu prilejul dării de seamă a valoro­sului nostru deputat din cercul Henzii-mari: dr. Teodor Mihali, in 1 August st. n. a. c. in sala restaurantului scalzilor delà Bizuşa (Büdöspataka). Preţul de intrare: de persoană 3 coroane, de fa­milie 5 coroane. Venitul curat este destinat pen­tru fondul zidirei unei noui biserici gr. cat. în lleanda-mare. începutul precis la jum. 8 ore seara.

Nr. 151 — 1909 • T R I B U N A Pag. 7

Ofertele marinimoase se primesc cu mulţamită şi se vor culta pe cale ziaristică. Patroni : dna Elef-Jera dr. Mihali, d. dr. Teodor Mihali adv. şi de­putat, Alexiu Poco!, proprietar de mine de aur. Comitetul aranjator: dr. Victor Pop, adv. prezi­dent I, Ioan Roman, preot v.prezident I., Petru Petrişor, preot controlor I., Pachomiu Pop, preot secretar, Nicolau Cosma, preot, prezident II. Ioan Pocol, preot, v.-prezdent II Petru Bot, preot, controlor II. Constantin Bude, învăţător, maior-dom, Ioan Vaida, casier. Programul: 1. Repre­zentarea piesei teatrale: » Ш la ţară*, comedie într'un act de Juin şi Flerx. Persoanele: Prolog predat de d şoara Eleonóra Cosma. Zamfir Ber­bec, mare proprietar: d. Pompeiu Fărcaşiu. Sma-randa, soţia Iui : d şoara Valeria Pocol. Vasilache Cofef, neguţător: d. Vaier Cosma. Tinea, soţia lui: Regina Fărcaşiu. Dăncescu, vărul dlui Ber­bec: d. Alexandru Budea. Mărioara, o fană subt tutelea dlui Dăncescu: d-şoa a Eugenia Cosma. Costica Roşian: d. Octavian Cosma. Aniţa, ser­vitoare: dşoa'a Luc eţia Gog. Sufleur: d. Ioan Budea. 2. După reprezentarea teatrală u rneaza dans.

— Petrecerea de vară din Băseşt i . Inte-lig'mţa din Biseţti şi jur invită la Petrecerea de vară împreunată cu cântări poporale şi declama-ţiuni ce se va o ganiza cu pri'ejul adunării gene­rale a »Reuniunei învăţtoillor români Sălăgen « în favorul reuniunei şi a bisericei din loc la 2 August n. 1909 în Băse,ti sub scut sigur. Alimpiu Barbolov/ciu, vicar, patron. Vasile Pop, protopop şi Minai Bohăfwl prezidenţi de onoare.

Preţul de intrare: Pentru o persoană 2 cor., pentru o familie de 3 membrii 5 cor., delà 3 membrii în sus de fieca e persoană 1 coroană. Suprasolviri se primesc cu mulţumi'ă şi se cvitează pe cale ziaristică. In pauză se vor dansa prin 12 membrii ai corului bărbătesc bisericesc din Băseş i dansurile naţionale: Căluşarul şi Bătuta. Prea stimatele dame sunt rugate a se prezenta, încât se poate, în toalete simple.

Programul: 1. ín 2 August n. 1909, dimineaţa la 7 ore, săvârşirea sfiinte; Liturgii ; în cursul căreia cântările Ie va executa corul bise icesc al plugarilor din Băseşti sub conducerea dlui Ioan Chira. Ii. La 9 ore şedinţa adună ii generale a a Reuniiunii învăţătorilor români selăgen III. La 1 oră prânz comun à 3 coroane cuverta, sub decursul căruia corul plugarilor din Băseşti, va cânta diferite doine şi cântece poporale. IV. La 8 ore precis, începLtul petrecerii. Comitetul aran­jator: Antoniu Bálibanu, şi Ioan Chira. prezidenţi Pttru Rob şi Nicolae Púp, vice-prezidenţ. Iacob Felezeu şi Simeon Oros, Dionis u Pop şi Danul Oraur, cassjri. Eutimiu lovanel şi Sabin Dra-gomir, contiolori. Gheorghe Şimonca. George Hossu, Ioan Ciule, îosif Cozmuţa, Gheorghe Simon, maioidomi.

— Petrecerea din Teiuş. Inteliginţa română din Teiuş învită la petrecerea d n 2 Aug. n. 1909 (sft. Ilie) în beneficiul bisericii din Teiuş. Comi­tetul, începutul Ia 8 ore sea a, în pavilionul »LeJ«. De persoană 1 cor. Ofenele bentvole şi sup a-solvirile se primesc cu mulţamită.

— Tinerimea studioasă din Sălişte îşi va ţ nea obicinuita petrecere de vară Dumineca în 1 Aug. st. n. la »Neted«. La caz de timp nefavorabil seara in saia festivă a şcoalei.

35,400.000 — şi la 92 de institute din provincie delà Cor. 25,468.600 la Cor. 34,435.000,

Dintre băncile româneşti şi-au urcat capitalul următoarele : • Albina- din Sibiiu. . . delà K 2.400,000 la K 3.000,000 »Bocsanat din Bocşa mont. « c 40,0.0 « « 100,000 «Cassa de păstr,., S.-mont. . c 150.0CO « * V50,000 »Ciacovana din Ciacova . . . . 9і>,0Г0 « « 200,000 »Codriana< din Băseşti . . . « 100,000 c « 150,000 .Frăţietatea, din Sadu . . « t 10,000 t « 25,000 • Furnica» din Făgăraş . . « « 180,000 « « 240,000 »Lipovana» din Lipovana . « « 100.000 « « 200,000 »Steaua« din R.-Retre . . » « 100,000 « « 200,000

Total delà K 3.110,000 la K 4.365,000

Capitalul social 1 au redus în sem. I. 1909 două institute din provincie delà Cor. 564.900 |a Cor. 335.000 şi au licuidat trei: unul în ca­pitală şi trei în provine e, acestea din urmă prin faliment;

Societăţi de asigurare s'au fondat două, cu ca­pital soc. de Cor. 600.000.

Afară de acestea s'au fondat întreprinderi noue de mori 6, întreprinderi pentru industrie texti ă 8, două fabrici de piei, 14 întreprinderi de industrie edilă, 8 întreprinderi de industrie chemică, 19 întreprinderi pentru industria lemnului, 8 între­prinderi pentru industria ferului, 2 fabrici de za­hăr, 22 diverse alte întreprinderi industriale noue, 17 societăţi comerciale cu capital de K. 2,782.000 şi 3 întrep inderi de comunicaţiune.

*Rev. Есл

Tîrgul d e bucate din Arad. 23 Iulie 1909.

S'au vândut azi: grâu 100 mm. , . 15-50— cucuruz 100 mm. . 9 50— secară . . . . . 8'40 — ovăs 8 2 0 -orz 7-20-

Preţurile sunt socoiite în coroane şi după 50 kig.

Bursa de mărfuri şi efecte din Budapesta . Budapesta, 22 Iulie 1909.

ÎNCHEIEREA Ia 1 ORÄ şi jumătate: Grîu pe Iunie 1909 27.16—27.18 Secară pe Oct. 19.72—19.74 Cucuruz pe Iulie 15.70—15.72 Cucuruz nou Mai 14.06—14.08 Ovăs pe Oct. 15.28—15.30 Rapiţă pe Aug. 27.70—27.90

Preţul cerealelor după 100 klgr. a fost următorufl Grîu nou

De Tisa 29 K. 40—30 K. 70 fii. Din comitatul Albei 29 » 30 » — » De Pesta 29 » 30 » — » Bănăţănesc 29 « 30 » — » Ardelenesc 29 » 30 » — » De Baci ca 28 » 90—30 » — » Secară de calitatea I. 19 » 19—20 » 05 » Secară de calitatea mijlocie 19 » 70—19 » 95 » Orzul de nutreţ, calitatea I. 16 » 40—17 > 40 > Orzul de calitatea a II. — 15 » 40—15 » 80 » Ovăs de calitatea I. 20 » 10—20 » 20 » Ovăs de calitatea д II. — — 19 » 65—19 » 95 » Cucuruz 15 » 60—15 » 80 » Tărîţe 12 » 40—12 » 70 «

BIBLIOGRAFII.

Poşta administraţiei. Vasile Tomeşteanu. N'am ştiut că ari abonat

Nrii de toate zilele, deoarece pe cuponul man­datului n'a fost însemnat aceasta.

Redactor responsabil Constant in Sa vu. >Tribunat institut tipografic, Nichin şl cone.

*» " и і î l e ennu i S A N A T O I- IU.

aranjat după s is temul dr. Lahman cu to a te întocmir i le m o d e r n e a l e thérapie! f is icale şi dietitice, 1 oră şi jum. depărtare de là Viena în regiune romantică şi sănătoasă* Posta şi Telegraf: Maria Enzensdorf (bei Wien).

Cu desluşiri şi prospecte stă la dispoziţie di­recţiunea şi medicul şef al stabilimentului

D r . M a r i u s S t ü r z a .

Si Die! Din .SUDNRAN, leac coriira asudării picioarelor, manilor şi subsuori am procurat încâ pentru 3 persoane, şi întrebându i despre rezultat, l-au lăudat foarte. Cu stimă A. S. învăţător, Gy.

St. Die apothecar Molnar! Răspunzând la cartea d-tale, am cea mai mare recunoştinţă pentru »SU-DORANUL« d-tale. Pentrucă şi eu am suferit în mare măsură de asudoarea picioarelor şi după două massage m -a trecut de tot. Am mântuit şi alţii mulţi cu productul d-tale şi te rog să-mi mai tri-meţi 2 sticluţe — şi acestea pentru alţii. Am rămas ca stimă O. K. ospătar S.

St. Die apothecar ! Am primit »SUDORANULt comandat, contra asudă ii de picioare, mâni şi sub­suori. Credemă, că cinei foloseşte dupâ receta prescrisă, îl află de nepreţuit. Cu stimă F. E. coafár, F.

Aşa zisul » S UD OR AN < contra asudării de pi­cioare, mâni subsuori, pregătit de d-voastră, are un efect atât de excelent şi sigur, că cu cea mai bună conştiinţ« îl pot recomanda nu numai celor din pa­trie, ci şi străinătăţii, întrucât >SUDORANULt în­trece mult toate fabricatele străine, de caii m'am folosit până acum. Ifi datorez mulţamită, că m'am scăpat de boala neplăcută. Salut R. A. învăţător A.

Se poate comanda Ia pregătitorul

Molnár János apotecariri Szombathely. F » R E T U L U N U I F L A C O N 1 C O R O A N A 4 0 Ш Е Г І .

U N FLLACON M I C D E P R O B Ă , ~<> FILERI. И Г NUMAI »SUDORAN. PROVĂZUT CU MARCĂ SĂ SE PRIMEASCĂ -ЩЩ

K Phönix din Buziaş î n v i o r e a z ă , v i n d e c ă . La boalele de ri­nichi şi băşică, la boalele de aprindere în­vechite a rinichilor, contra formării pietrii şi nisipului în băşica urinului, la boalele acute de laringe şi de plămâni are efect excelent — Recomandată de medici. —

Depozit general Ia firma:

Pollák József A r a d , J ó z s e f * f ö h e r e z e g - u t 1 1 .

ÎDctonomle. fondări noue şi urcări de capital

în 1909. Conform unei statistice publicate de revista

»M. P.« în timpul delà 1 Ianuarie până la 30 Iunie a. c. s'au fondat în capitală 6 institute de bani noue cu un capital soc. K. 2.050,000—, iar în provincie 35 de institute noue cu un capital soc. de K. 8.526,000.

Intre aceste din urmă sunt indicate şi urmă­toarele bănci româneşti noue: >AgricoIa« din Hunedoara capital de . . K 100.000-— »Inst, de cred. şi econ.« în Mehadia cu capit. de » 36.000'— »Lumina« din Sibiiu, cu capital social de . » 600.000-— şi »Vulturul« din Tăşnad cu capit. social de . » 100.000 —

Total K 836.000-— Urcări de capital au avut loc la 8 institute de

bani din capitală delà Cor. 26,350.000 la Cor.

A apărut »Luceafaruk Nr. 14—15 cu urmă­torul Sumar: Ion Gorun, Un vis neîmplinit. Si-mion Bran, Eu nu sunt vioreaua... (poezie). Caton Theodorian, Ceasul rău. I. Borcla, Odiseu (poezie). O. C Tăslăuanu, Mobile româneşti. I. U. Soricu, Fragment (poezie). I. Agârbiceanu, O ani­versare. Victor Eftimiu. De departe (poezie). AI. Vlahuţă, O şcoală. Vasile Stoica, Un mormânt (poezie). N. Dunareanu Duşmanul. Vasile Stoica Din streini (poezie). G. Rotică, Voi şi noi (poezie). X . y. Unui englez (poezie). Y. închinare (poezie) E. Hodoş, I. Turgheniev: Ceasul. A. Cotruş, Dorului (poezie). X. Duilirium (poezie). Dări de seamă: C. Ş. Făgeţel: Verde şi iar verde; S. Teo-dorescu Kirileanu : Poveşti poporale cu cuprins moral (E. Hodoş). Perlele Papahagi : »Sriitori ro­mâni în secolul al XVIII-lea (i) M Strajan: Nerina. Cronică : Un galimatias academic. D-I Vlahuţă şi academia. Din vieaţa Iui Eminescu. Centenare (Darvin, Mercoeur. Scoale şi ateliere de industrie naţională. »O piatră în baltă*, ştiri. — Poşta Re­dacţiei. B bliografie. — 20 ilustraţii după mobile ţărăneşti din Bucovina.

Asudarea mani lor! | Asudarea picioarelor! ţ Asudarea subţioarelor ! • î n c e t e a z ă î n d e c u r s d e o o r ă

D A C A F O L O S I M

a lui Jlolntir. Copiile epistolelor de recunoştinţă sunt autenti-

cate de notarul public : Stirn, die farmacist! Medicamentul »SUDORANc

comandat delà Dta, vă mărturisesc, e bun şi mi-a folosii Primiţi mnltămitele mele. Cu stimă Cont. S. P.

On. d. Molnár János, farmac:e la > Duhul sfânt', Szombathely. Nu pot întrelăsa ca să nu vă fie cu­noscut, că medicamentul d-tale »SUDORAN« con­tra asudării picioarelor şi subţiorilor are efect sur­prinzător şi e nevătămător şi cu conştiinţa liniştită îl recomand oricui. Cu stimă Sz, M, căp. inret«-., R.

Pag. 8. . T R I B U N A * Nr. 151 — 1909.

„ L U C E A F E R U L " institut de e c o n o m i i şi credit în V â r ş e ţ .

AVIZ! Domnii acţionari ai institutului de credit

şi de economii »LUCEAFERUL« din Vâr­şeţ, sunt recercaţi prin aceasta a se folosi de dreptul lor de preferinţă acordat din partea adunării generale referitor la opfarea de acţii din emis'unea a doua în înţelesul prospectului din 14 Aprilie a. c. până cel mult în 1 A u g u s t 1909 st. n. căci dacă până la acest termin nu se vor declara şi nu vor participa la subscriere îşi pierd dreptul de preferinţă.

Din şedinţa direcţiunii institutului de cre­dit şi de economii »Luceaferul« ţnuta în 22 crt. st, n.

Direcţ iunea .

Tátray Sándor turnătorie de fier, fabrică de maşini şi plu­

guri, atelier de zidărie şi lăcătuşerie Oradea-mare — N a g y v á r a d

T e l e k y . u t c a 3 5 .

L u c r ă r i v ă r s a t e p e n t r u m a ş i n i , d u p ă d e s e m n s a u l u c r ă r i d e fier s t r u g ă r i t şi l u c r ă r i o b l i t e .

Plugari sistem Sack, totfelul de lucrări de lacăt Ine

— pentru zidiri. — Atelier model de măsărie propriu.'

şi

WWWW WWWW W

:EDER ANTAL: f a b r i c ă d e m i e r e şi c e a r ă î n

FOZ&OBIir . F a b r i c a î n K i s f a l u d i - u t c a n r . 10.

S Recomandă In atenţiunea ono­ratei preoţind şi a epitropiilor pa-rochiale verita-— bilele sale —

l u m i n i d e c e a r ă d e s t u p pe lângă preţur.le cele mai moderate. ШВВ

î s Recomandă în A Vând ş i mate-* atenţiunea ono- r j a i <j e c e a r ă I ratei preoţind şi ^ p e n t r u l u s t r u i . • я finitrrmiilnT1 п я - f!^"r,

tul podelelor şi cele m a i b u n e s o i u r i d e Ш І Ѳ Р Ѳ * E Comandele se efeptuiesc promt şi conştiinţios. s

Preţ-curent la dorinţă, cu provocare la ziarul Tribuna trimitem gratuit şi franco.

Firma fondată Ia 1809. La comande a ai mari se dă rabat < uven t. |

99 institut d e credit şi e c o n o m i i ca soc ie tate pe acţii în SATUL-NOU (Révaujfalu) cu — — filiala în Sân Mihaiu. = —

Efeptneşte toate operaţiunile de bancă. După depuneri plăteşte 5°/0 interese şi io°/ 0 dare după interese. — Prospect pentru noua emisiune de scţii, pentru acţionari en i io, iar pentru ne-ecţionari cu 112 cor. se pot cere dela direcţiune.

S a t u l - N o u , în 7 Maiu 1909. D i r e c ţ i u n e a .

Român ia . — Ministerul Domeniilor. S E R V I C I U L P E S C Ă R I I L O R

— B i r o u l t i o , v â n z a r e T U L C E A . —

Cota pieţei Tulcea în ziua de 3 Iulie 1909.

S P E C I A

S e c ţ i a V b a

S P E C I A PROASPĂT SĂRAT S P E C I A

Maxim

.

Minim

.

Castit. vindută Ma

xim, i

Minim

.

Gantit. vindută

Crap 110 91 119 Ciortoerap 84 7 Cier ian 80 67 1253 Ciortanică 69 125 Caracudă 26 19 2008 Lin 53 38 707 Piatică Cârjan ă 45 26 Babuşeă 36 23 151 Mreană Cosac 47 34 Şalău mare 131 108 22

« mic Ştiucă mare 67 43 1336

„ mică Avat 66 61 24 Sabiţă Biban 34 27 64 Obleţi Albitură Somn pană

„ larma „ Iaprac 95 61 106

Somotei 52 38 693 Moron Nisetra 146 22 Păstrngă 168 135 16 Viză Cegă 152 2 l l , Scrumbii de Mare

„ „ Dunăre Rizeafcà C hefal Calcan Icre Morun

„ N setra 1 3 2 5 2515 „ Păstrngă j „ Şiuca n Crap i

Raci

Şeful biroului de vânzare C. Hurgulescu. Agent vanzsuor P o p e s c u

Fabrică a r a i i j . ca instalaţie electrici

B. Skrbic Z a g r e b

— I i i e a N r . 40 -recomandă renumitele sale r< lete de scânduriţe, d e lem

şi graduate şi ro le te de fier pentru uşi i prăvălii e a , rugând a da mat multă atenţiuc

acestei firme salide. C a t a l o g « l e p r e ţ u r i ş i p r o s p e c t

s e t r i m i t g r a t i s .

Cele mai ex­celente instru­mente pentru săparea ûe • fântâni arteziene

le pregătcşie şi expediază

V A R A D Y L A J O S fabrică de instrumente

H . - M . - T a s à r h c l y , VI., Ferencz -utca . Nu trebisiesc anteprenori ; domeniile, comunele, sirguraticii : singuri pot face sâparea cu instrumentele mele. — P r i m l u c r ă t o r m i j l o c e s c —

Recomand şi maşini pen­tru împletitul de sîrmă.

Catalog de preţuri trimit gratis şi franco. = = Premiat la 6 expoziţii. =

Zénithul de gumi deja după câteva zile s'a dorea prin mii de scrisori de reemioştlnţ

dovedeşte că s p e c i a . l i t â . ţ ; i l e ( p r e s e r v a t i v e )

pentru dame şi domni, inventate sab numele Zenith SUB cele mai de încredere, nn strlcS sănătatea, ceeace eri defectul celor de pană acum.

Preţul- 1 duzină de Zénith pentm doansí S cer, l bucată Zénith pentru dame 7 cor.

La comandă vă rugam за tiţi atenţi la nume! Zénith, cum mimai atunci e veritabil, daca e provftic ou marca Zénith. — Se trimite tn străln&tate şi tn ţari pe lungă cea mal mare discreţie, reaom. şi eu rambnrsJ

Agentnra prineipa'4 tn Ungaria :

D E U T S C H I Z I D O R magazin de instrumente medicale şi pentru In j r i j i r«

bolnavilor S z a b a d k a , K o s s u t h - u .

• лІмНІіі Te prima fabrică de motoare şi maşini, turnătorie d e fier din Bichişciaba.

Telefon 50. BékéSCSabS, V j i s u ţ ^ z a .

Recomsndà fabricaţiile proprii de m o t o a r e m â n a t e an benzin ş i c u u l e i u b r u t , locoraobile, motoare absorbitoare de gaz. M e ş i n i m o t o a r e p e n t r u d r u m u r i m â ­n a t e CU b e n z i n , pentru arat şi treierat, pe lângă condiţiuni de plutire favorabile în

rate. Primesc şi efeptuiesc grabnic ori-ce soiu de t u r n a r e d e fler ş i d e m e t a l , transformări, a r a n j a m e n t e d e m o r i , precum şi scobirea scaunelor vechi de

suluri. Venirea la faţa locului a factorului tehnic gratis.

Cancelarie tehnică. Preţuri ieftine. Garanţie depl ină şi serviciu prompt.

Ѣ. 151 - 1909 « T R I B U N A * Pag 9

In atelier*vil meu cie

instrumente muzicale în Chichinda mare (NagyKi-kinda) str. Sándor-Főherceg

provăzut cu puteri de muncă speciale se repară tot felul de instrumente mu­sicale în mod special cu preţuri ne­maipomenit de ieftine. Ţin în depozit totfelul de violine fabricaţia cea mai bună, tambure, harmonice şi gramo-foane, precum şi placi de gramofoane. Apoi tot felul de părţi de instrumente.

La comande din provincie se face lucrul cu îngrijire sub supravegherea m e 3 - Cu deosebita stimă :

liferani de — instr. musicale

к и х а а а о о б х х х х х э о а б ж а і Tele fon 149 şl 227. Telefon 149 şl 227.

frafii tozidczţi din d e j aduc la cunoştinţa că cârnăţăna vethe de 40 ani, au mărit-o şi au provăzut-o cu instalaţie electrică. Re­

comandă specialităţile de prima calitate de

carnal din Clui, slănină şi aríiclii de cămătărie,

precum: s l ă n i n ă fină (Kaiserfleisch), U ă n i n ă cu aiu , cârnaţ, carmanadlă , ş u n c ă , l i m b ă ; în se

zonul de iarnă c â r t a b o ş d e Cluj şi sâ î i gere te ; s p e ­cialităţi d e câr­t a b o ş şi cârnaţ i , pas te te şi rânză d e p o r c umplută ,

s l ăn ină pentru munci tor i î i can­titate peste 25 kg. ; în fine untură cu­rată d e porc to ­

pită în v s s e .

La comande msri şi preţuri mari.

Expediare cu p o j t a s a u cu trenul. — Servic iu prompt ş i grabnic. Cu catalog de preturi sau cu informaţiuni servim 'bucuros. — Adresa:

F R A Ţ I I L Á S Z L Ó C Z K Y ^ C l u j — K o l o z s v á r .

Schuller Gaşpar, a ü f t S Ä f S) P E C S

E mai presus de orice concurenţă prin magazinul sau bine asortat potrivit ce­rinţelor timpului. Face din materialul cel mai bun

b u t o a i e de v i n de bere şi de spirt,

p u t i n i ş i c ă z i cu preţul cel mai favorabil. Depozit permanent In b u ­

toaie gata. La chemare se duce ori­

unde.

întreprindere Română în New-York 204— W. 14 th. st. — Director: Dr. E. Lucaciu. Fondată şî incorporată conform legilor statului Illinois în 1909. In toate afacerile referitoare la America, cereţi des­luşiri delà firma „Aurora".

Banca R o m â n ă „Aurora". Dacă cineva doreşte a trinrte bani d n America în ţara veche, ori are bani de depunere să se întoarcă la banca română „Aurora" d n New-York 204 — W. 14 th. str.

Librăria „Aurora". De doriţi orice soi de cărţi, de rugăciuni, de cetit, de învăţat, cereţi catalogul lib­răriei noastre care feste cea mal mare şi mai bogată librărie românească din America.

Dacă vreţi s& călătoriţi în America, ori din Ame ri a în ţară, cereţi desluşiri şi cumpăraţi bilete de vapor delà întreprinderea „Aurora" 204 — W. 14 th. str. New-York. Pe ori ce linie Vă putem vinde bilet.

Dacă cumpăraţi delà noi b let pe vapor veţi primi adăpost în casa română de emigrare „Aurora" 204 — W. 14. th. str., care este singura întreprindere română incorporată după legile Statelor-Unite.

Toţi românii cari vin ori pleacă dia America, ori sunt în America, sunt rugaţi a informa biroul central »Aurora« despre locul unde petrec ori unde s'ar muta cu locuinfa ca să fie ţinuţi în evidentă în registrele căsii de emigrare şi la toate împreju­rările să se poată da desluşiri la aceia cari le-ar dori.

Dacă cinéva dintra emigranţi doreşte să cumpere pământ în America să ceară informaţii delà intre prinderea „Aurora".

Toate epistolele să se trimită la adresa ; E . L u c a c i u , director, 204 — W. 14 th. str. — N e w - Y o r k S. U. A. de N. —

Cine doreşte răspuns este rugat a alătura o marcă de 30 fi), ori 5 cents.

Primul institut sudungar de auritură art is t ică

a lui E . I . S P A N G sculptor ş l anritor

T E M E S V Á R - Erzsébetváros strada T e m p l o m Nr. 5.

Premiat cu diploma de onoare şi cu medalia de aur în Bucureşti, şi cu alte medalii de ar­

gint la diferite expoziţiuni.

Face cu preţuri moderate:

— iconosfasnri, altare — amvoane, jerffelnicuri, -primeşte renovarea şi aurirea i c o n o s t a s e l o r vech i , altarelor, a jert fe ln ice lor şi a am-v o a n e l o r , precum şi a tot felul de lucrări în — — — — branşa aceasta. — — — —

(S

(S

es es

es

I O A N I. C R E Ţ U arhitect fi lăcătuş ffl

Timişoara -Fabr ic ь Fő-utca 10.

cu g morminte şi vetre de fiert

Primeşte orice lucrări eu fler pentru zidiri, precum şi bariere pen­tru trepte şt balcoane, gratii pentru porţi, schelete pentru fere- 5» stri, garduri pentru

preţuri moderate. ^

Pag. 10 . T R I B U N A . N r . 151 — iûfjç

H A F F N E R J Ó Z S E F t ă i e t o r d e s p i l e

S I B I I U (Nagyszeben) , E l i sabe thgasse 4 2 .

Recomandă fierarilor şi comer­cianţilor atelierul său de tăiat pile bine aranjat, unde se pregătesc pi le mici şi mari din oţel vărsat de prima calitate etc. primeşte spre scobire pile mici şi mari vechi cu preţuri ieftine.

S C H U B E R J Á N O S , m e h a n i c T I M I Ş O A R A — T E M E S V Á R

Fabrica: F ő - u t c a I V r . 2 3 . — — Telefon pentru oraş şi comitat 980. — —

Renvrotele maşine de cusut „PFAF" sunt cele mai bune pentru trebuinţele casnice şi industriale. CENTRAL BOBB1N şi SINGER cu luntre rotundă pe lângă garantă de mai mulţi зпі. Mare depozit de biciclete DÜRKÜPP, DIANA, HEUCAL, HELICAL, PREMIER, GLOBUS, POSTILON şi SPECIAL.

Mare asortiment în gramofoane şi plăci. Nou­tate! EUFON maşină vorbitoare fără tub. La lam-pele Kolloid WOLFRAM 70% cruţare de curent. Reparări se fac pe lângă garantă. Cereţi catalog de preţuri. — Se caută un ucenic.

farma­c i s t . 1 1

7 $ « 7\С* , í l á t

I I I C I / C . G I I «Âranj i g j s u m s

« -a .a 0

ы ій •§

8 §"S

Numai există reumă I Cine voeşk sä scape de ori-ce soi de reumê şt dç tot felul de dureri externe să cumpere o sticlă m re din renumitul

Balzam Regesc (Király Balzsam) al cărui efect vindecător e recunoscut de medici 1 sticlă mare 2*65 Cor. cu îndrumare, 3 sticle mari 6 6 5 Cor. cu îndrumare, porto-fraaco cu ram­bursa. Patentat, în nenumărate spital* ds frunte se aplică ca cel mai bun medicament.

MUSTAŢĂ f FRUMOASA,

dacă întrebuinţezi

Р0ІШ HÄJDÜS1G

m m w t m

&jcu mai tmni peatre n e g r e i 1

v», potrivirea mueteţelor, pregătita din materie nesBsuroasă. E fec ­t u l se V e d « f o a r t e i u t e şi cu s i g u r a n ţ ă . Scutii prin lege. Un borcan Ä O îi!. Pria »icsii se trimit ввіші CS borcane ca {ЩЛЛ Cor. Cn rambursa gratuit.

m >:*to

m

j j In atenţiunea fabri-Ц celor de lemnărie ! jjj Rîcomar.d

« ins t rumente din cel mai bun material nece-

W sare pentru măsar, \, f &f • s cu lp tor de l e m n || Ш ЁІзаВЬаЕШЁ&^''- % : ' ş i d ° 2 a r » c u Puţuri V ш v ™ e m * J B m i b a a i ä ^ V ' ' mod. după desemn, j

Nagy Mihály [ fabrică de instrumente f

Szabadka f T h e r e z i a - t é r . "

I

P r i m a flrniA d e m o t o a r e s u d u n g a r ä ,

Schmerek şi Szabó ф <§> Temesvár-Jószefváros, Bonnáz-u. 14. <§> ®

Recomandă motoare mânate c a isleiu brut, b e n z i n şi c n gaz de prima cal i tate , precum şi o r i c e ar t i e l i i teh­nic i , u le iur i ins trumente ş i m a ş i n i Primeşte insta laţ ie

de mori pentru măcinat. - Atelier de reparat propriu!

* Catalog de preţari se trimite gratuit — şi francat. —

"Ea

CO

.22 î—H

св

>-3

m ă s a r p e n t r u z i d i r i ş i m o b i l e

0 r a d e a-m a r e (Nagyvárad) Szamszló-ntca 46 .

Aduc la cunoştinţa on. public din Oradea-mare şi comit. Bihorului, că primesc pregătirea a tolfehil de

lucrări pentru zidiri şi mobile din branşa mea, pe eari le pregătesc cu cea mai mare conştienţiositate şl cu gust conform cerin­ţelor moderne, în orice culoare şi formă cu pre­ţuri moderate. — SSrâformez lotfelul de mobile, réparez, lustruiesc şi oblesc cu specialitate. — Primesc adjustarea şi repararea mănăstirilor, institutelor, şcoalelor, societăţilor şi reuniunilor = economice cu preţuri moderate. -

r—t-

«C/5 I

O Ea

11 ş

Nr. 151 _ 1909 »TRI B U N Ac Pâg. H

„ A R A D I I P A R ÉS N É P B A N K " .

Meghívás! Az „Aradi ipar és népbank" részvényeseit a folyó évi augusztus hó 15-én délelőtt 10

<5rakor az intézet első emeleti tanács-termében (Szabadság-tér 18. sz) tartandó

rendkívüli közgyűlésre ezennel tisztelettel meghívom.

1. A közgyűlési jegyzőkönyv hitelesítésére két részvényes kiküldése, í 2. Az igazgatóság előterjesztése a részvénytőke felemelése tárgyában.

3. Az alapszabályok 6. és 11 §-ának módosítása. 4. Az igazgatóság felhatalmazása alapszabálymódositásokra a cégbíróság által kívánt változ­

tatások esetében. Azon tisztelt részényesek, kik a közgyűlésen résztvenni óhajtanak, felkéretnek, hogy az alapszabályok 69 §-a értelmében

részvényeiket f. évi augusztus hó 14-ig az intézet főpénztáránál téritvény ellenében letéteményezni szíveskedjenek.

A r a d , 1909 július 20. _ z a l a y K á r o l y s. k.

elnök.

Prima fabrica de maşini agricole şi întreprindere de săpat fântâni adânci 1ir Sălmar.

S Z A T M Á R s t r a d a T e l e k y 8.

ZI PROBST M Á T Y Á S instalări ûe mori de aburi şi motoare eu ulei, sfredelirea de famâni arteriane, conducturi de apă şi pumpe de apă de orice sistem, aporate pentru uscatul nutreţului, repa­raţii de automobile şi de mo­toare cu benzină şi orice lucrări atingătoare de această branşă

cu preţuri avantajoase . Depozit permanent de maşini cu

aburi şi de pumpe. I

с s •O

'm B

u V

E з u <

In atenţiunea proprietarilor dt pământ şi grădini! Am onoare a aduce la cunoştinţa on. publi", cà cea mai

buna şi recunoscută de neîntrecuta

compoziţie de gunoi artif, numit „Borda" am luat-o în depozit şi nnmai la mine se af.ă în preţurile ori­ginale ale fabr.ee . Deű Inante de a vă procura ganoi artific al, sa vă adresaţi m;e şi sä cereţi preţul şi cuantitalea aproximativă.

Ifj. Nestler József Temesvár - Józse fváros .

După folosirea gunoiului srti ficial, product îndoit şi întreit.

Acest gunoi artificial (fabricat) se vinde în cutii de tinichea de V 2 şi 1 klgr., apoi în sad de 5, 50, 70 şi 100 klgr.

Compcziţii separate pentru trandafiri, flori, viie, pepenişte, tutun, cartofi, verdeţuri, diferite plante şi ierburi.

Iu T i m i ş o a r a se capătă : BELVÁROS : Emma virágterem JÓZSEFVAROS Nestler József

Koronaherczeg-utca 3. mag és virágkereskedés, Kossuth-utca 4. Telefon 954. Te'.efon 233.

> rs c 3

3 £. СГ s 3

T R I S K A J . C l u j — K o l o z s v á r ,

Primul depoz i t d e p iane — din tot Ardealul — Sétatér-uteza Nr. 10.

FRecomsnda pianuri le şi p ianine le sale provenite din fabri-cele celebre d n ţara şi străinătate, precum şi a t e l i e r u l s ă u d e r e p a r a t instalat d n nou, !n care pianurile vechi şi stricate să repară r e p e d e , p r o m p t şi i e f t i n cu mijloace moderne. — PLANURI CU CHIRII IEFTINE.

Sănătate ! Putere ! Fac cunoscut onor. public, că în atelierul meu pregătesc

renumitul

aparat gabanic-electric. Acest aparat se foloseşte cu succes la : reumă, slăbire

corporală, boale de nervi şi de stomac, neuralgie. Preţul unui aparat complect laolaltă cu cingătoare elec­

trică şi modul de întrebuinţare 5 5 c o r . Se garantează că este cel mai bun fabricat. Ca explicări şi informaţiuni serveşte

orologier şi reparator de aparate electrice contra — slăbirei corporale. —

Sibiiu (Nagyszeben) Reispergasse Nr. 27. H. Siissmann

Pag. 1 2 . T R I B U N A .

Reparaturile se execută prompt şi conştiinţios.

T H . S C H M I D T S i b i i u — H e r

— mai nainte — s. A I F A A jL văd. Fried. Klein

m a n n s t a d t , Reispergasse 7. » recomandă noutăţile sale de

^ parasoaie şi entoutcas (pentru orice ocaziune) precum şi ma­

gazinul bine asortat de

ploiere pt. doamne şi domni de calilaie bună, plăcute, durabile şi

cu preţuri ieftine.

Stofa unsuroasă pentru cuVcrîc de mătase şi jumătate mătase pe îles executate prompt şi neescepţionabil. — Bastoane cu preţuri foarte Ieftine. —

(ţ ч <

s o c И

3

Reparaturile se execută prompt şi conşttinţios. I

ritul Minut »teuer de ghete.

e d i a ş—- M e d g y e s .

mr Lucru de mână g a r a n t a i Ghete de şevro pentru é«mni . . K ir—

» * box » * . . K ii*— * * şevr* pî dame ca bumbi X 10*5» j » » » * eu şirete K 9" 50

Jumătăţi de s,evr# pentru dtme . K 8 '— Ghete tari de muncitori dein . . K 6'80 Ghete áe copii «ela . . . . . K 3 ' —

S M s f s r l i î i f ! » » c l * s i . 5

ALBERT KLINGENSPOHR Mediaş (Medgyes). • Fil iala în Sibiiu (N.-Szeben) 5.

Îlî2 d

d

e; monumente mormântale *"asa, m a r . p eatră

П К І П І 9 І І І Н І 1 І Н III1SÍ I I I H ! I 5 «'S l F. pOZlt moră , granit ş 'enit şi labrador . In u r m a e x r e r i e n ţ e mele lungate şi a cumpărăr i i în m s r e atât a căutaţ i i cât şi a ieftinatSţii a ce r uri lor roă ; fia in p o z ţ i a de а satisface întru toate pretenziun ie on. public. Invit on. publie sa . e rce teze dep< z tul meu frumos «sortat. C m&ndele se execută p u n . t u a i .

Cu schiţe şi prospecte B servesc gratuit. • Pr imesc sp re execu­ta re t tfeïul de Iu răr ; da zid t spa r t nă t ea re Îs b ranşa mea pe lângă serviciu p rompt şi p r e ­ţuri le ceie nat ieftine.

DBOQUERI w i c z P i

comerc iant da ARTICOLE medlcaî*, ch imice şi p^rhxmurL — Kolozsvár, stf. O E Á K - F A R E N C Z nr. 8 . = = = = = !

————— жш.

KS©*; C h i a g litr. 3 c o r . şi tot ce зе ţine de ele, harţii şi articole

chimice, Apărata delà 8—200 cor. parate de fotografia

в І Г і 1 c e l m a i b u n mi j loc c o n t r a mătreţei a c ă d e r i i p ă r u l u i ş i c ă r u n ţ i r i i , Р г ф і Gor. 1 * 2 0 .

Nr 151 1909

Fondata la 1885. su_

Fabrică de c iasornice de torn, angajată cu contract de capit. Bodapesli Budapesta IV., etr. Bástya nr. 22.

Prăvălia : lé>' v -» strada Váczl nr. 51,

Face pe lângă preţur i mi derate şi garanţ ie de m mulţi ani ciasornice Ц fum — şcoli — castel şi ca sa rme , pr imeşte | a semeuea şi repararea !

Fiind chemai mă dm ori u n d e în persoanj budget face gratuit sji tri mite per to-f ranco ori CUI

Var ieftin! ín magazinul de var a lui

comercianţi йш materii sfe zidii

ARAD, BOROS BENI-TER 6 (vis-à-ѵн d e m-ara. S z é c h e n y i ) .

m\ se mat poate căpăta încă câiva t i m p ЬЯІ 6

; m

100 G h l g r . f fl. 70 cr.

c f t i

Telefon 275.

Crema de lapte are efe t rjşor alcalic, şi în u r m a aces te însuş r i ex el en te în t rece s l r i c à e x a s e l e ahfii de iuta u n s u r o s e , nu es te unsu­roasă , nu pătează ş depărtează tot felul de necurăţeniei de pe faţă. —

Pjelea feţei, mâr r l e în câteva zi!e le face catifelate, albe ca n e a u a şi se poate folosi oricând ziua.

Pieţol ш і tegle mici 50 fii, una mare 1 cor. Si pun de cremă de \ioiele preţul 7 0 fileri.

Ká l MSn $ farmacist Radna,'la farmacia „Răscumpărătorul"

Tct felul ou l ea ta r ; din ţa ră şi str. se vând (u }retori mcd t r a l e .

> TRIBUNA*, INSTITUT TIPOGRAFIC. NÍCHIN 31 ;ons. ARAD 1909.