ZORILE REVISTĂ LITERAR-ŞTIINŢIFICĂ

A

COLEGIULUI NAŢIONAL “CUZA VODĂ”

DIN HUŞI

Editura

EDITORIAL

POESIS

PRO AMICITIA

ARHIVA ZORILE

ESEURI

STUDII ŞI ARTICOLE

PARTENERIAT

RECENZII

INTERVIU

TRADUCERI

PERSONALITĂŢI

PRO HISTORIA

CINSTE LOR

NR. 1(41)

ANUL XXI

2010

IANUARIE - IUNIE

CREAŢIILE ELEVILOR NOŞTRI

ZORILE

REVISTĂ LITERAR-ŞTIINŢIFICĂ

A

COLEGIULUI NAŢIONAL “CUZA VODĂ”

DIN HUŞI

NR. 1(41)

ANUL XXI

2010

IANUARIE – IUNIE

Editura

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

3

A citi sau a nu citi…

Paula Postu

Clasa a XI-a Filologie 1

Aceasta-i întrebarea? Nu, sigur că nu! Aceasta este doar o glumă de prost gust! Această

întrebare ar fi fost valabilă şi poate că ar fi avut şi un răspuns afirmativ doar dacă am închide

ochii preţ de o secundă şi am călători în trecut. Poate că dacă ne-am fixa ceasul cu câteva zeci de

ani în urmă acestei întrebări i-am găsi un rost şi, totodată, am descoperi în ea a mia parte dintr-o

fărâmă de adevăr. Poate doar atunci!

Însă, astăzi, în secolul vitezei, această întrebare este banală, chiar absurdă. Este simpla

întrebare a unui junior al bibliotecii care, cu ochii mari si cu inima încărcată cu cele mai pure

sentimente face primii paşi în paradisul cărţilor şi cu sufletul la gură şopteşte: „Voi reuşi să citesc

toate aceste cărţi?”. Cu cea mai sinceră părere de rău voi da eu glas răspunsului: „Nu. Nu vei

reuşi. Şi ştii de ce?” Cu o voce abia perceptibilă rosteşte o altă întrebare ivită din cea mai bizară

nedumerire: „De ce?” Uşor, un zâmbet candid se iveşte pe chip fiind imediat distrus de ghiara

perfidă a crudului adevăr, iar cuvintele reci, cu nuanţe metalice creează o descriere a lumii

adolescenţilor de astăzi.

Tu, fiind de curând iniţiat pe căile inundate de preţioasele raze ale înţelepciunii, pe acele

căi ale cunoaşterii ce brăzdează universul literaturii, vei descoperi neîntârziat că lectura este doar

o pierdere de vreme, pseudo-adevăr descoperit de mulţi alţii înaintea ta. Vei fi încântat de această

splendidă minciună, vei considera că muza care te-a îndrumat pe această cale este chiar urâtă, că

ţi-a şoptit doar vorbe goale, lipsite de noimă, că această alee aparent minunată este doar o potecă

întunecoasă, sugrumată de hăţişuri ce fac imposibilă descoperirea „Sfântului Internet”,

„Mucenicului Google” şi a „Preasfinţitului Youtube” şi că această vâlvătaie a cunoaşterii este

doar un ghid pentru a ajunge inevitabil în mocirlă şi spre o carieră de tocilar. Vei ajunge să uiţi

că lectura pentru sufletul uman este miraculoasa ambrozie a zeilor.

Ieri junior…astăzi doar un adolescent dependent de internet!

Ieri o speranţă...astăzi un puşti fără niciun ţel!

Ieri ai fost ceea ce nu vei mai fi niciodată. Ieri existai…astăzi te-ai înecat în indiferenţă.

Poate că acest minidiscurs va fi considerat de puţinii cititori banal şi poate chiar lipsit de

sens. Însă, cam aceasta este evoluţia din momentul în care descoperim tainele citirii până la

cufundarea în starea de beatitudine numită adolescenţă.

Pentru a întări cele spuse mai sus, obligatoriu trebuie să existe şi excepţii, prea puţine

poate dar, e minunat că există! În acest univers confuz, plin de „fericiri” efemere aflăm şi oameni

care într-adevăr au gustat fericirea supremă, îmbătându-se cu încântătoarele farmece ale

literaturii. Mărturisesc că am întâlnit în liceul nostru persoane cu adevărat interesate de literatură,

de frumos, persoane care au descoperit şi “Sfântul Internet” dar care ştiu să-l îmbine armonios cu

literatura.

Îmi amintesc vorbele unei venerabile doamne profesoare: „Mergeţi la bibliotecă

deoarece nimeni nu părăseşte această instituţie mai prost decât atunci când a intrat! Fiţi siguri că

a mai acumulat o fărâmă de înţelepciune!”

Frumoase cuvinte! Şi mai presus de toate PLINE DE ADEVĂR!

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

4

Poesis

Amintirea ta

Miruna Hîncu Clasa a VII-a

După cuvântul tău cu

floare de pelin

În întunericul amar încă

mai suspin.

Aş vrea să ţip, să mă

eliberez

De amintirea ce-n taină o

păstrez.

Nu pot şi nici n-aş şti

cum…

De-atunci, m-am prefăcut

în scrum.

Rămas-am doar o umbră

din ceea ce am fost,

Sunt doar o pâlpâire, ce

plânge fără rost.

Mă ustură ochii, mă doare

amintirea,

Îţi aud şoapta, îţi caut

privirea…

După cuvântul tău cu

floare de pelin,

Din întuneric, eu încă mai

suspin.

Chemarea

Roxana Elena Veringă Clasa a XI-a Filologie 1

Adesea privirea ta încă îmi

dă un fior rece.

şi simt, şi văd, şi nu pot să

te-ating…

dar trece.

În grădina cu flori de azur

Cu albe, mândre pene de

argint,

Las timpul să-mi facă

chemarea

şi vin, şi iarăşi vin…

Te-aştept să vii cu cer

senin.

Doar, nu o fi să nu ne mai

vedem!

Eu… încă sper că poate

soarta

Ne va aduce într-o zi

Pe-acelaşi drum deschis,

De vis.

Şi mai trece iarăşi noaptea

cu şirag de stele nins.

O să vii, nu o să vii…

Întrebări şi mii de şoapte

Se pierd în adânca noapte.

A nins acum, dar singură

visarea

Mă-ndeamnă să îţi zic...

„rămas bun!”

Acum mă duc, ma cheamă

marea.

Alina Nistor, clasa a XI-a Filologie 2

Definiţii

Paula Postu Clasa a XI-a Filologie 1

Un mort trist pierdut în

ceaţă

Ucide zâna cu sufletul de

gheaţă

Şi visul înecat în noroi

Secretul unui înger cu chip

de strigoi

O lacrimă pură scăldată în

sânge

Sufletul candid al unui

demon ce plânge

O clipă dureroasă rătăcită

în zbor

Visul unui veac ucis de

viitor

Şi gândul pierdut în ceaţă

E ultima fărâmă de viaţă

Umbra pulberii de speranţă

E dulcele vis de dimineaţă

Raza palidă de întuneric

Al infinitului crâmpei

magic

Şi acest cântec trist şi mut

E o dulce amintire din

trecut…

Dilema

Loredana Baba

Clasa a XII-a Ştiinţele

Naturii 2

Vânt călduţ de primăvară

Când m-atinge mă omoară

Adiere blândă a verii

Ce cauţi în toiul iernii?

Soare palid, flori obscure

Ce mi-s florile cunună

Lună rază-ntunecată

Nu mai vii,

Nu pleci odată?

Mă sărută dulce apă

Mă-mpodobesc în lumină

toată

Mii de mărgăritare vin pe

calea ploii

Şi nu mai înţeleg taina

culorii

Oi fi eu oare vinovată

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

5

Căci am vărsat apă

sărată?...

Identitate

Georgiana Asiminii Clasa a XII-a Filologie 1

Am tălpile la margini

descusute-

Mi s-au tocit fugind către

lumină,

Vânând liniştea din ceas…

Un mare dor de tine mi-a

furat

Răbdarea. Şi-a făcut-o

scrum.

Ieri palidă icoană-a

nimănui,

Azi mă reflect în tine.

Mi-am cultivat pe buze

sute de chemări

Ce nu te-aduc la mine.

Din degete amprenta mi-ai

furat-o

Şi ai ascuns-o în mâna ta.

Nici azi nu ştiu ce drumuri

poartă mâine…

Sunt fata fără hărţi şi îmi e

bine.

Iluzie

Loredana Baba

Clasa a XII-a Ştiinţele

Naturii 2

Clipocit de licurici

Clopoţei de lăcrămioară,

Toate-ajung la inimioară…

Dor amar de gânduri reci

Crengi plecate pe poteci

Vis plăpând de iasomie

Păsări şi cântări o mie…

Codru-i plin de vise tandre

Adieri de raze calde

Dogmele aici par slabe

De-a lor ziduri ferecate

Şi de iazuri fermecate

Zac acum de-a lor visare

Prinsă-n raze de uitare...

Invocare

Paula Postu Clasa a XI-a Filologie 1

Fior purtat în suflet

Ani şi ani la rând

Chiar de eu vreau moartea

Nu va veni curând…

Dorinţă adânc sădită

În inima-mi zdrobită

Şi tot mă rog în gând

Să mor cât mai curând.

Speranţă rătăcită

În asprul întuneric

Şi o mai chem o dată

Ca pe un vis feeric!

Alina Nistor, clasa a XI-a Filologie 2

Melas

Loredana Baba

Clasa a XII-a Ştiinţe

Naturale 2

Lac de frunze, puţ de

prund

Tremurând şi murmurând

Valuri mari de vorbe dulci

Şi fioruri în răscruci

Se aud în codru trist

Ce de-amar e plictisit…

Plânge după vremea bună

Cu-acel răsărit de lună

Cu-acele raze ducli

Ale soarelui măreţ pe-

atunci…

Şi iubirea florilor

Cu miresme de culori

Zace-acum în nemurire

Şi codru-n nefericire…

Visul

Oana Balan Clasa a VII-a

Mai poţi avea încredere

acum

Când până şi ziua te

trădează?...

Ai vrea să ţipi amar şi nu

ştii cum,

Dar…mai contează?

Singurătate…

Mai vrei pe rază de lună,

Să le strigi durerea albă?

Dar nu ai glas…

Deschide-ţi ochii sufletului

Şi mintea ascute-o,

Priveşte în juru-ţi…

E fiorul pustiului.

Şi-atunci? Atunci

Găseşte-ţi în suflet puterea

De a mai clădi un vis.

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

6

Iluzie

Alexandra Prisecaru Clasa a X-a Filologie 1

Ce suntem…?

Trecători prin fericire, trecători prin nemurire Să cutez a întreba oare,

dacă sufletul atât de abisal, atât de murdar e doar deşertăciune… oare?

Mai simţi ceva încă, fiinţă trecătoare?

Ascultă cititorule june, bine.

Toate dorm, toate trăiesc, Dar somnul cel mai adânc

îmi pare Somnul cel făr’ de visare,

Somn adânc şi făr’ de suflet

Somnul celor ce nu mai doresc să pună suflet

Somn adânc făr’ de sfârşit Pleacă! du-te! du-te! căci

nu mai simt, Decât deşertăciune, decât

amărăciune.

Departe de ceea ce reprezintă realitatea,

Oamenii fug şi se cuibăresc în sânul ce reprezintă virtualitate

Oare mai înţelegi ceva din realitate?

Oare mai ai simţuri ce nu gonesc cu disperare spre

virtualitate?

Să nu-nţelegi, dar să trăieşti,

Să respiri, dar să nu simţi, Toate un rost vor să le dai Dar ce rost pot să le dau

când nici al meu rost nu-l mai ştiu.

Oare sufletu-mi mai contează?

Oare mai simt cum sufletu-mi vibrează!

Oare…?

Nu mai ştiu… oare abisul e lumină?

Oare moartea e un fior al fericirii care umbreşte

deşertăciunea omenirii? Hm… un singur lucru spus

pentru tine optimiste Fericirea – o aparenţă

desprinsă parcă din lumi comuniste

Un singur lucru de spus pentru tine realiste,

Compasiune… Căci tu nu vezi egrete, vezi

păsări zburând. Căci tu nu mai vezi oare,

vezi fântâni secând. Un singur lucru de spus pentru tine pesimiste, Dacă ţi-aş spune că-n

leagănele durerii, Un strop al fericirii, e apa

tămăduirii.

Acum nu-mi mai doresc decât să mă transfer într-

un peisaj al fericirii, al păcii şi al luminii,

Să stau ferit mereu de deşertăciunea omenirii,

Să simt cum corpu-mi este cuprins de iluzia fericirii Să dau crezare iluziilor

minţii, Să mă cufund adânc, adânc

până nu mai ştiu… În lumea visării, în lumea

uitării.

Haide cititorule june, fă-ţi curaj şi pleacă în lume

Nu lumea exterioară ci în cea interioară

Cea făr’ de care sufletul în lagăre moare.

Alina Nistor, clasa a XI-a Filologie 2

O zi şi-o noapte

Bianca Elena Bîrsă Clasa a VII – a

Ploaia cerne, vântul bate,

Păsări se ascund în noapte

Si şoptesc încet, încet,

Bucăţele din concert.

Sub o frunză de arţar,

Stă ascuns un toboşar.

Lângă un stejar mâhnit,

Un chitarist loc şi-a găsit.

Împreună ei formează

Trupa ce mereu distrează

Vietăţile pădurii,

Locuitorii naturii.

Iată că si ziua vine

După-o noapte de suspine.

Soarele din nou răsare

Peste câmpurile care

Înfloresc precum o floare.

Alina Nistor, clasa a XI-a Filologie 2

Hyperion

Daniela Stanciu Clasa a XI-a Filologie 1

Un bufon lunatic în haine

cerinte

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

7

Cutreieră tainic un vechi

regat pustiu...

Ar vrea să zâmbească, ar

vrea să imite...

Dar ce păcat că regele nu

mai este viu!...

Un candelabru uitat arde

cu umilinţă

Împrăştie o lumină moartă

pe zidurile reci...

Şi-un hohot nebun cântă cu

glas de neputinţă

Pe-ale geamului ochiuri -

şi ele-s de viaţă seci.

O stafie albă pierdută-n

contemplare

Surâde cu tristeţe unei

oglinzi-nnegrite...

Şi praful o îneacă din ce în

ce mai tare...

Şi-o lacrimă îi plânge

dureri nebănuite...

Un luceafăr blând

alunecând pe-o rază

Sărută chipul moartei ce-i

plămădit din lut...

Semeţ e ca un astru- el stă

ca să o vază..

Luceafărul un nume-

Mihai Eminescu a avut.

Alina Nistor, clasa a XI-a Filologie 2

Să nu…

Postu Paula Clasa a XI-a Filologie 1

Să nu mă-ntrebi nimic

Să nu mă-ntrebi „de ce?” şi

„cum?”

Mă înec în întuneric

E prea târziu acum!

Să nu mă-ntrebi cum am

putut

Căci nu ştiu ce să îţi

răspund

Nu ştiu pe unde m-am

abătut,

Nu ştiu unde să m-ascund.

Să nu mă-ntrebi de ce

acum

Căci nu pot să-ţi răspund

Am pierdut drumul cel bun

Şi speranţa că voi găsi

altul…

Să nu mă-ntrebi de ce aşa

Vezi rostul întrebării?

De urmam calea ta

Găseam reţeta nemuririi?

Să nu spui că nu-nţelegi

Căci nu-i nimic de înţeles

În viaţă ai dreptul să alegi!

Aveam o viaţă. Am ales.

Să nu mai spui nici un

cuvânt

Căci nu ai nici un drept

Aveam dreptul să aleg…

Şi am ales…cel mai

frumos mormânt!

Selenar

Georgiana Asiminii

Clasa a XII-a Filologie 1

Tu spui că luna nu-i

rotundă,

Dar ai putea să juri c-o

vezi în ochii mei

Şi crezi c-am fi muşcat-o

pe înserate

Zvârlind-o, rătăciţi, în ceai.

C-am fi gustat din griul

calcaros-

N-o să răsară în obraji

incandescenţă…

C-ar lumina un drum

alunecos-

E-o tristă şi banală

scurtătură spre esenţă!

Te-am rugat

Smaranda Ana-Maria

Baltag Clasa a XI-a Ştiinţele

Naturii 1

De-or trece ani în zbor

Eu chipul tău îl văd în nor,

Ca luceafărul de sus

Lucind în inimă nespus.

Rugat-u-te-am de atâtea ori

Rămâi, rămâi cu mine,

Să ai o viaţă pe pământ

Păcate ca şi mine.

Dar tu, cu umerii rotunjei,

Cu faţa rumenă ca mărul,

Pătrunzi în inimă cum vrei

Şi când îţi vine ţie dorul.

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

8

O! mă usuc de dor-

Când în fiecare seară

Te văd lucind pe lângă nori

Făcându-mi mie dor.

Alina Nistor, clasa a XI-a Filologie 2

Vorbind cu tine…

Smaranda Ana-Maria

Baltag Clasa a XI-a Ştiinţele

Naturii 1

Astăzi vreau să vorbesc cu

tine.

M-am liniştit în pat, cu

ochii închişi

Dar n-am putut vorbi decât

cu mine

Şi-am rămas cu gândul tot

la tine.

M-am învârtit şi răsucit

prin odaie,

Să văd în care colţ mai

eşti.

Nu ţi-am găsit deloc

răsuflarea

Şi-am rămas ca în poveşti.

Te caut zilnic prin odăi,

În curte şi printre flori,

Zadarnic fac mereu

mişcare

Dar tu rămai departe dusă

între nori.

Jelindu-te în veci pe tine,

Mormintele alături vor fi

în veşnicie,

Şi niciodată nu vom putea

vorbi,

Dar mereu ne vom iubi.

Iar cei ce ne-au cunoscut

de bine

La rândul lor vor fi ca

mine.

Rămâne mai târziu crucea

Şi-atunci legenda se va

termina în rai.

Souris, c’est la vie !

Palade Roxana Clasa a IX-a Filologie 1

La vie défile autour de toi

Mais tu ne le vois pas.

Pose-toi alors des

questions,

En faisant des gests en

vol,

Et elle te repondra !

Laisse-la être ton

professeur

Pour te donner des leçons,

Pour t’apprendre le

bonheur

Et t’aider aux moments de

peur.

Ris, sanglote et soit

toi-même !

Laisse apparaitre même les

émotions ternes

Détache-toi des autres,

impose tes idées,

Et peu à peu, tu trouveras

la liberté !

Lutte contre le vent

Et tu verras,

Souris à ta vie, et elle te

sourira !

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

9

Pro amicitia

Mihai Apostu

Născut la 1962 în comuna Dodeşti, judeţul Vaslui.

Debut literar: în revista „Flacăra” 1989. Colaborează la: „Semnal”, „Apollo”, „Obiectiv”,

„Adevărul de Vaslui”, „Est Expres”, „Oferta”, „Elanul”, „Meridianul”, „Păreri Tutovene”,

„Prutul”, „România liberă”, „Convorbiri literare” etc.

Volume publicate: Atentat la poezie, Editura „Macarie”, Târgovişte 1995; Vocile, Editura

Cronica, Iaşi, 1997; A cincea stare, Editura Junimea, Iaşi, 2000; Dialoguri perpendiculare,

Editura „Panfilius”, volum prefaţat de scriitorul Constantin Dram; Voci lirice vasluiene,

(Antologie a poeţilor vasluieni), 2007; Drumurile vieţii (antologie de poezie), Editura

„Anamarol”, Bucureşti, 2007; Arta de a fi, (Antologie), Editura „Anamarol”, Bucureşti, 2009;

Poemele auguste, Cu o prefaţă de Theodor Codreanu, Editura PIM, Iaşi, 2010.

Membru fondator al Cenaclului Literar „I. I. Lefter”din Vaslui; Vicepreşedinte şi apoi

preşedinte executiv al Cenaclului „I. I. Lefter”; Din 2007 membru fondator şi preşedinte al

Asociaţiei Culturale „Poesis Moldaviae”, membru fondator al Cenclului şi forumului literar

„Poesis Moldaviae”. A pus bazele revistei „Ecouri literare”, ianuarie 2008.

ECOU

Mă voi întoarce întro seară

Când florile vor fi uscate

Când iarna va pleca cu

trenul

Spre Polul Nord sau mai

departe

Şi singur nu voi fi, promit

De bună voie ca-ntr-un mit

Mă voi multiplica mereu

Mă voi întoarce să repar

Poveşti ce voi le-aţi

fabricat

Din clipa-n care eu dispar

Ştiu c-am să fiu falsificat

Şi nu voi sta tot am să fug

Din poartă-n poartă să

ajung

Înspre trecutul meu.

Acolo am să mă întorc

Dintr-un imbold

fundamental

Toate secundele să-mi

storc

Şi să mă urc pe-un

piedestal

Şi nu-mi va fi nici iarnă –

vară

Nici dimineaţă şi nici seară

Va fi doar un ecou.

REBEL ÎN TIMP

Istoria se-nvârte

Şi mama nu mai este

În ameţeala asta

Pot să dispar şi eu

Încrâncenată viaţă

În care nu-nţeleg

Nici semnul plus,

Nici minus

Transmis din Empireu.

Nu vreau nici în istorii,

Nu vreau statui trucate

În viaţă totul este

Doar un prezent arid,

Concluziile vremii

Se trag conjuncturale

Şi nu vreau să pozez

Intr-un erou hibrid.

Şi când cu Marx la masă

Băut-a şi Dinescu

Vroiam să-i spun

Doar crezul

Pe care mi-l asum

Doresc idealismul

Chiar ignorând materii

Strânse de toţi confraţii

Fară folos postum.

Mi-i scârbă de glagorii

Şi dorm fără să dorm

În epoca perversă

În care sunt confuz

Sătul de afirmaţii

Din vârful de tribună

Când se afundă ţara

Într-un imens abuz.

Mi-i dor de Eminescu

De Preda de Coşbuc

La fel ca mulţi de altfel

Ei au trăit istorii

Mai crâncene , mai dulci…

Istoricul nu scrie

Măsura suferinţei

În manualul vremii…

Mi-i dor să plâng

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

10

Şi lacrimi se pot

Prelinge sute

Istoria şi ea se-opreşte

Câte-un pic

Doar tata îngrozit

Mai poate să explice

De ce mor azi părinţii

Un pic, câte un pic.

UN FEL DE STAMPĂ

Eu vin din alt secol.

Mă simt ca un întârziat al

evoluţiei

în această goană nebună,

nebună.

Râd copii de mine când

cumpăr flori,

râd adolescenţii de mine

când spun că iubesc,

râd contemporanii de mine

când le spun că eu încă

roşesc

când calc pe o frunză

îngălbenită.

Atunci am sentimentul că

strivesc toamna

Că strivesc evoluţia,

istoria.

SEMN

Eu nu sunt un poet

sezonier

Nu pot să îmi cânt ţara-ntr-

un cuvânt

Şi cred mai mult în

oamenii ce plâng

Când se retrag cu ochii

către cer.

Eu nu sunt un poet în cod

cifrat

Când mamă spun, eu

mamă-am vrut să spun

Să fac să cânte graiul meu

străbun

Am verb şi adjectiv

îndestulat.

Nu cred că-n toată naţia

română

Cultura se împarte din

buget...

Şi nu pot astăzi să îi fac

portret

Sau poate din buget să-i

pun cunună.

Da, astăzi voi cânta în si

bemol,

Istoria prezentă şi trecută

Ce o cântau ţăranii din

lăută

Pentru un mâine trist, sărac

şi gol

Eu nu sunt un poet

sezonier

Şi din cuvinte fac o haină

ţării

Să o îmbrace poate-n

pragul iernii

Sau vara când e soarele pe

cer.

SĂRUT

Adun cu degetele minţii

dorul

Şi îl sădesc în scorburi de

argint

Şi-apoi îmi construiesc cu

el decorul

Unei iubiri pierdute în

Corint.

N-am mai iubit de mult o

zeitate

Aşa că... tu femeie dacă

poţi

Să-mi dăruieşti întreaga-ţi

voluptate

Pe care-n trup de mii de

ani o porţi.

Şi-apoi vom construi în noi

castelul

Iubirilor pe care le-am

pierdut;

Dezgroapă dacă poţi din

nou misterul

Iubirilor... din secolul

trecut.

Vei fi iar preafrumoasa

mea aheie

Ce mă va scoate viu din

labirint

Şi visele-ţi pierdute de

femeie

Vor deveni reale peste

timp.

Duşmanii mei vor vrea de

astă dată

Să-mi fure dragostea pe

care-o cânt

Dar ei nu ştiu că de această

dată

Iubita mea-i furată din

Olimp.

Hai, vrei să faci un pas mai

către mine

Să mă atingi pe ultimul

cuvant ?

Să pot să-ţi scriu pe buze

cu aldine

Poemul infernalului sărut.

PLOAIE ABSTRACTĂ

Oraşul îşi clăteşte faţada

Cu această ploaie siderală

Când eu derulez sub

picioare strada

Într-o călătorie

subliminală.

E rece în suflet, e cald în

decor

Feţele plimbă parfumuri

discrete

Soarele apare suptil sub un

nor

Lăsând pe planetă

amprente.

E sfarşit de lună, început

de an

Inventarul este aproape

gata

Ploaia cade tangenţial în

van

Spălând strada şi zorii şi

faţa.

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

11

Arhiva Zorile

Hotarnica târgului Huşi de la 1848

de Lucian Clit

Clasa a XII-a Filologie 2

Odată cu înfiinţarea Episcopiei Huşilor la 1598 de către domnitorul Ieremia Movilă a început

şi procesul de înzestrare a acestei instituţii eclesiastice, în proprietatea sa intrând fostele sate din

ocolul domnesc al Huşului, dar şi moşia târgului. Între târgoveţi şi Episcopie se naşte un conflict

îndelungat care se radicalizează în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Melchisedec

Ştefănescu consideră anul 1847 „renumit în analele Huşilor; căci în curgerea lui s-a sfârşit

pentru totdeauna îndelungatul proces dintre târgoveţi cu Episcopia, pentru drepturile de

proprietate”, enumerând unele aspecte ale învoielilor încheiate. Se pare că hrisovul este publicat

în Manualul administrativ, tomul I, p. 248-252.1 Reproducem acest hrisov, aflat în copie şi

depistat în Arhiva Primăriei Municipiului Huşi.

Anexă

Copie după copia hrisovului lui Mihail Grigorie Sturza Vodă pentru hotărniciea moşiei târgului

Huşi a obştei locuitorilor şi a Sfintei Episcopii Huşi, -

Din anul 1848 Februarie

După copia aflată în dosar Nr. 4/922 al Arhivelor Statului.-

Cu mila lui Dumnezeu

Noi

Mihail Grigorie Sturza Vodă Domnul Ţărei Moldovei.-

După neînvoirile urmate de mai mulţi ani între S(fân)ta Episcopie Huşi şi obştea petrecătoare,

înnoite până prin reclamaţiile Episcopiei, că târgoveţii s-ar fi împins a cuprinde nu numai toată

moşia târgului proprietate a sa, dar şi din alte trupuri tot a Episcopiei ce sânt unite în acelaş(i)

hotar, când din partea locuitorilor statorniciţi pe celelalte trupuri de moşie şi lucrători în zilele de

pont că li s-ar îngusta locurile prin întinderea târgoveţilor şi când din partea obştei că ar fi

strâmtoraţi de către Episcopie şi posesori în locurile ţinute de dânşii ca locuri de târg, şi unii că ar

fi tras a lucra în zilele de pont ca locuitorii pe osebit trup numit Plopenii.

Întru ce(le) de pe urmă, Departamentu(l) Cârmuitoriu averilor bisericeşti în unire cu Episcopia,

stăruind a se osebi trupul moşiei târgului pentru a se alege cât s-ar cuveni din acela, târgoveţilor

şi cât Episcopiei, şi cât ar fi cuprins din alte trupuri subt nume de moşie lăcuită cu târgul.

Înfăţişându-se Domniei Noastre anaforaua Sfatului Cârmuitoriu din 17 Ghenarie 1845, Nr.

109, cu arătarea lămurirei fălceşti date de Departamentul bisericesc în urma măsoriştii făcut(e) la

faţa locului şi cu propunere de a se rândui să se hotărască celelalte trupuri de moşie despre cea a

târgului, după documenturile ce păstrează Episcopia, apoi să se măsoare şi moşia târgului, ca

după aceia să se poată deosebi cât ar trebui să se lase proprietăţi din acea moşie pentru singură

întrebuinţarea sa, iar pe locuitorii ce în urma catagrafiei trecute s-au strămutat în târg cu scop de

a se folosi de dripturile târgoveţilor ţiind şi locuri de hrană, să se întoarcă la urma lor, sau să se

lipsească de locurile ce au cuprinse ca locuitori de sat. Domnia Noastră am poruncit sfatului: 1)

1 Melchisedec Ştefănescu, Chronica Huşilor şi a Episcopiei cu aseminea numire, Bucureşti, 1869, p. 453-455

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

12

ca să chibzuiască alegerea persoanelor, care orânduindu-se la faţa locului, să facă aplicaţia

acturilor propuse fără vre-o turburare; În urmarea căreia orânduindu-se pe Dregătoriul ţinutului,

un boer ţinutaş, un Prezident de Judecătorie şi Inginerul Statului, care persoane întrunindu-se la

faţa locului şi după grăniţuirea moşiei târgului pe puterea documentelor despre celelalte trupuri

tot a Episcopiei, văzându-se târgoveţi(i) îngustaţi din locurile ce din vreme în vreme au fost

cuprins(e), pe deoparte au făcut în scris propunere(a) de învoială cu Episcopia, şi pe de alta au

năzuit la noi cu jalobă, rugându-se că de nu pot rămâne în ceia ce au apucat a stăpâni, să se

încuviinţeze propoziţiea de învoială ce în scris au făcut-o către părintele Episcopu(l), odată cu

aceasta şi iubitorul de Dumnezeu Episcop chir Sofronie, prin anaforaua din 28 Aprilie 1847, Nr.

106, au adus la cunoştinţa Domniei Noastre atât propoziţia obştei acelui târg, cât şi acelea către

care Episcopia se poate îndupleca. Această anafora prin departamentul averilor mănăstireşti, am

recomandisit-o sfatului extraordinar ca să aibă în vederea cererea târgoveţilor, precum şi punerea

la cale propusă de părintele Episcop, asemene(a) şi pentru târgoveţii din mahalaua Plopeni care

vor rămâne precum au şi fost neîndatoriţi la la lucrul proprietăţii, de vreme ce nu li se dau nici

locuri de hrană, Sfatul deci, după luarea aminte ce au făcut asupra împrejurărilor descrise, în

anaforaua părintelui Episcop, chibzuind şi acele(a) ce el au mai găsit cu cale prin anaforaua sa

din 3 Mai 1847, Nr. 907.-

Ne au adus la cunoştinţă, că spre a se întregi lucrarea propusă, urmează neapărat ca ei să aibă

aplicaţia la starea locului, mai ales că şi harta topograficească şi închipuirile de învoieli nu le-au

avut în vedere, spre care sfârşit este de socotinţă ca să comandarisească pe Dumnealor Vornicul

Vasile Beldiman şi Directorul Departamentului averilor Bisericeşti, care luând în vedere

pomenita anafora a Părintelui să lucreze le faţa locului cele de cuviinţă întru desăvârşita liniştire

a târgoveţilor pe temeiurile propuse; Asupra acestei anaforale a sfatului urmând rezoluţia

noastră: „Se încuviinţează orânduirea numiţilor boeri, care împuterniciţi cu cartea Domniei Mele

vor merge la faţa locului şi în înţelegere cu părintele Episcopu(l), să facă pe pământ aplicaţia

celor cuprinse în această anafora, mai chibzuim şi împrejurările de la faţa locului spre statornică

şi desăvârşită punere la cale, după care se va înstări prin două hrisoave urmarea pe viitoarime din

partea ambelor părţi”. - Potrivit cu care însărcinaţii boeri mergând la faţa locului, prin anaforaua

din 16 a lunei Maiu din 1847, subt Nr. 1125, ne-au adus la cunoştinţă că la 9 a celeiaşi luni,

întrunindu-se la târgul Huşii, prin isprăvniciaţi(i) ţinutului şi Eforia Orăşenească, au făcut

chemarea boerilor, neguţătorilor şi întregii Obşti, ca să adune la Eforie, şi găsind mai întâi de

trebuinţă a cerceta graniţele prin care ţitata anafora a sfatului povăţuieşte a statornici deosebirea

acelui imaş de acele până la care târgoveţii fac cerere a li se lăsa, spre a chibzui zisa încheere a

sfatului cu împrejurările de la faţa locului; au mers cu toţii la câmp şi înconjurând toată

întinderea târgului şi a locului de imaş, a doua zi la 10 Maiu, s-au adunat în Presudsfia Eforiei,

unde pe prinţipiile pomenitei anaforale, au intrat a desbatarisi statornicirea învoitoarei depărţiri a

acestului loc, şi a celorlalte împrejurări cuprinse în anafora, şi având în vedere atât cererile

obştiei cât şi acele către care Părintele Episcopul întru desăvârşita cunoştinţă a împrejurărilor

locale întru împotrivire şi cu driturile proprietăţi s-au înduplecat a să primi şi a să învoi, au

încheiat jurnalul în următoarea coprindere:

1.- Hotarul imaşului să se înceapă din colţul viilor ce sânt în Dealul Dricului despre răsărit şi

din marginea moşiei Epurenii, în prevalul dealului din sus a Văii Reci şi de acolo la vale tot spre

răsărit peste pârâul Răcei, şi tot alături cu hotarul Epurenilor la deal pe podiş şi la vale până în

matca Văei lui Ivan, şi acolo în jos tot matca Văei lui Ivan până în dreptul locului unde se

numeşte Odaia Domniei sale Banului Gheorghe Tulbure, în dreptul căreia Odăi întâmplându-se a

fi şi fireasca movilă, să se puie stâlp de piatră în mijlocul movilei, şi de acolo peste pârâul

Drăslăvăţului de p(r)in jos de iazul nou, drept la deal linia dreaptă în zarea Volosenilor, unde şi

acea să se pună piatra şi să se ridice movilă, şi de acolo tot zarea în sus spre apus până în vii

unde să se pue piatră, şi de acolo alăturea cu gardul vielor până la rohatca ce este la drumul

Cârligaţilor lângă viea răposatului Spătar Grigorie Rizu, unde va urma (a) se pune piatră şi a se

ridica movilă şi de acolo tot periferia Eforiei alăturea cu gardul viilor peste pârâul Drăslăvăţului

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

13

până la Rohatca de la fundul Broştenilor, unde iarăşi se va pune piatră şi se va ridica movilă şi de

acolo tot periferia Eforiei până la Rohatca viei lui Petre Pietrarul de la drumul Lohanului, ci este

din sus de nişte movile unde asemenia se va pune piatră şi se va ridica movilă, şi tot înainte

periferia Eforiei până la o altă rohatcă din valea Şarei, unde şi acolo se va aşeza piatră şi movilă,

şi tot periferia Eforiei până la altă rohatca din valea Turbatei de la podul ce trece pârâul la satul

Corni-Unguri, unde se va aşeza iarăşi piatră şi movilă, şi de acolo coasta dealului Dricului pe

lângă gardurile viilor până în colţul despre răsărit de unde s-au început hotarul;

Iar adevăratul loc de vatră a târgului se va cunoaşte despre Broşteni şi Corni în linia pietrelor

statornicite de Comisia de la 16 April anul curgător, şi despre celelalte părţi în întinderea

periferică Eforiei.

II.- Cu asemenia chip săvârşindu-se stăpânirea imaşului şi a vetrei târgului, dritul, proprietăţii a

Sfintei Episcopii ce are asupra acestui târg, nu se va cunoaşte vătămat cu învoirea trecerei vitelor

târgoveţilor pe moşia Broşteni şi Corni, atât pe cât le este întinderea, după semnele hotărâte şi

stâlpite în periferia Eforiei; Bine înţelegându-se că toţi locuitorii statorniciţi pe toată întinderea

vetrei târgului mărginită astăzi, sunt supuşi dărilor întocmai după hrisoavele ce păstrează

Episcopia în ceia ce privesc dările târgoveţilor către proprietate. Iară lăcuitorii statorniciţi în

mahalalele Broşteni, Corni şi Cotroceni şi care vin înlăuntrul periferiei Eforiei, pe siliştele Cornii

şi Broşteni, acei carii şi mai înainte au lucrat zilele Boerescului deasemenea şi pe viitorime, vor

fi supuşi a-şi lucra Boerescul, dăruindu-li-se şi locurile de hrană de către proprietar întocmai

după hotărârea ponturilor; Iară casele cu aşezările boereşti ce vor fi pe aceste silişti a Cornilor şi

a Broştenilor nu vor fi supuse nici întru o vreme la aseminia îndatoriri plătind numai către

proprietar singur numai plata bezmenului, potrivit înscrisurilor de embatic ce vor fi păstrând sau

li se vor da pe viitorime de către Sfânta Episcopie.-

III.- Socotindu-se cu neputinţă a fi, ca vitele locuitorilor din Broşteni, Cotroceni şi Cornii, în

porneala lor la pădure pe la imaşurile lor din Lohan şi Drislăvăţu sau printre vii care urmează a

fi într-o vreme, cu a târgoveţilor, precum şi la ridicarea pâinilor de prin ţarini, cari au a trece cu

carele lor peste toată întinderea imaşului târgului, să se scape prin amestecare, la răsleţirea lor nu

pot fi închise, nici jefuite de către nimene(a); Asemenia fiind că şi unii dintre târgoveţi au vii,

saduri şi curături pe aceste moşii, pentru care îşi dau proprieta legiuita dijmă, în vremea lucrului

şi a mergerii lor acolo, nu vor fi nici a lor vite închise, globite sau jefuite de către cineva şi chiar

de s-ar scăpa pe imaşul Lohanului.-

IV.- Pe imaşul îngrădit cu stâlpirea, târgoveţii nu pot fi slobozi de acum înainte nici într-un

chip, a face sămănături, a ţine fâneţe, a păşuna vite de negoţ şi a face pe el nici un feliu de altă

întrebuinţare de speculaţie, că îşi vor păşuna numai vite(le) ce vor avea şi îşi vor ţine pentru

singura casnica lor trebuinţă, fiind îndatoriţi cu nestrămutată priveghere şi tocmi păzitori la vite

de ori ce soi, spre a nu face şi spre a nu pricinui cea mai mică stricăciune în pădurile Episcopiei,

în vii, în livezi, grădini, ţarini şi altele de asemenea, fiind slobodă şi Episcopia a-şi păşuna

împreună pe acest imaş, vitele acele numai ce va ave(a) în ograda Episcopiei pentru trebuinţa

casei; Pentru care cu deopotrivă măsură este oprită şi Sfânta Episcopie a nu-şi pute(a) face pe

acest imaş casa pentru vite, sau a învoi vite streine supt nici un cuvânt, nici spre păşunare, pentru

tăere la salhanale, păzindu-se cu nestrămutare îndatoririle aceste nejingnite de către amândouă

părţile.

V.-Fiind că adetiul de la învoirea vitelor ce vin de vânzare şi se taie pe la căsăpii, precum şi

plata imaşului poçtei (poştei – N.A.) ce se va ţine pe acest imaş al târgului, urmează a se lua de

către Dumnealui posesorul în curgerea anilor posesiei sale, spre nejignirea contractului care se

împlineşte la 1852 Aprilie 23, şi de acolo înainte pe viitorime şi în veci acest venit, rămâne

afieorosit din partea Sfintei Episcopii spre ajutor în ţinerea cişmelelor din acest oraş, şi târgoveţii

împotriva acestei de binefaceri însuşi ei de a lor bună voie părăsesc celălalt loc pe care l-au

stăpânit până acum, adică acel ce este din matca Văei lui Ivan şi spre Răsărit până în moşia

Pogăneşti, a Generalului Pezane (Pizani – N.A.), rămâind a fi întrebuinţat în folosul Episcopiei,

şi tot odată ca să nu rămână nici posesorului vre(o) un cuvânt de bănuială s-au învoit târgoveţii

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

14

cu Dumnealui vremelniceşte ca să dee locurilor lor ce le au de arat din Valea Recei la deal pe

lângă hotarul Epurenilor până în Valea lui Ivan, pe patru ani începători de la 23 aprilie 1848;

Iară de la împlinirea acestor ani să nu fie îndreptate nici proprietara, nici posesorul a mai

pretenda o falce măcar din grăniţuirea descrisă mai sus.-

VI.- Driptul Sfintei Episcopii, precum mai înainte asemine(a) şi pe viitorime, îl va păstra pentru

totdeauna nejignit, dând Episcopia locuri de lăcuinţă ca şi până acuma, atât din locul cunoscut

până astăzi subt nume de vatră şi loc a târgului, precum şi din partea de Plopeni, dată acum şi

lipită către târg, cu deopotrivă drituri în cuprinderea hrisoavelor cu aceasta însă: ca locurile de

casă ce ar da să fie în proporţia trebuinţei unui oraş alături cu celelalte lăcuinţi a târgului, nu cu

mai mare întindere decât douăzeci stânjeni domneşti latul şi douăzeci stânjeni domneşti lungul,

şi nici cum în depărtare unul de altul.

VII.- Morile aflătoare astăzi în fiinţă, atât cele pe apă cât şi acele de cai, rămân statornice şi

nezăgnite, păstrându-şi însă Episcopia dreptate a-şi înfiinţa asemine(a) mori dacă va ave(a)

trebuinţă, sau şi de a pute(a) învoi ori căruia în viitorime; Iar când asemenia mori de apă s-ar

dovedi prin cercetare, că ar aduce zăguire şi zăhăire, imaşului şi locuinţelor târgoveţilor, atuncea

nici cum nu va fi (i)ertat(ă) asemenia înfiinţare de mori, aplicându-se aceasta în toată vremea şi

pentru ezăturile grădinilor care se lasă cu nestrămutare pentru trebuinţele casei Sfintei Episcopii

în întindere de opt fălci numai.-

Acest jurnal, precum au încredinţat pomeniţii boieri, alcătuindu-să după destulă desbatere cu

ştirea obştiei, Dumnealor s-au sârguit şi au întrebuinţat toată stăruinţa, pe deoparte către Părintele

Episcopu(l), de au îngăduit acele câte sau adaos peste chiar cuprinderea anaforalei sale în folosul

târgoveţilor, iar pe de alta către aceşti din urmă a nu se arăta nemulţumitori pentru cele hărăzite

prin buna noastră voinţă, Părintele Episcopu(l) s-au primit şi l-au iscălit, deasemenea şi cinci din

boerii acestui târg, iară ceilalţi cerând a li se mai face şi alte adăogiri, şi anume la pontul 1, să nu

se îmbunătăţească pietrele în linia statornicită de comisie, vrând ca să dovedească că lucrarea

aceştia ar fi lovită şi desfiinţată prin rezoluţia aceasta pusă pe jalba lor, dar apoi fiind că această

stâlpire a comisiei s-au făcut pe puterea documentală a hotarnicelor Episcopiei, ea nu poate decât

a rămâne statornică în ceia ce priveşte mahalalele, Corni, Cotrocenii şi Broştenii, pentru că

celelalte plase cu păşirea peste cercul periferiei stâlpite şi brăzduite de comisie, s-au mărit în

întinderea imaşului prin lucrarea din urmă. La pontul al 3 ca să li se dea dreptate a merge cu

vitele la păşunat peste imaşul arătat în toată întinderea Lohanului, pe care este cea mai

însemnată parte de pădure, şi care ar urma a să strica odrasla ei; Şi la pontul al V că pe lângă

adetiul de la învoirea vitelor ce vin spre vânzare de se ta(i)e la căsăpii şi imaşul poçtei, ce li se

dea nemărginit şi oricare alt venit sau havaet, vrând cu aceasta a trage şi mortasipiea legiută

Sfintei Episcopii după hrisoave, şi care se primeşte din cuprinsul târgului la zilele de târg, iar nici

cum de pe imaş, n-au voit a iscăli Jurnalul, cu care atuncea lucrarea s-ar fi desăvârşit

statornicindu-se şi peste hotare şi ridicându-se movili pe locurile însemnate. Dumnealor rânduiţii

boeri, au adaos că după lucrările comisiei ce au grăniţuit locul târgului despre celelalte trupuri tot

a Episcopiei întinderea moşiei târgului nu este decât una mie unsprezece fălci, din care după

aşezământ, Episcopia ar avea neurnită dreptate al lua o întreagă a treia parte în folosul ei, iară

prin mijlocirea învoelei aceştia, se dă târgoveţilor suma întreagă şi încă cu prisosinţă precum

anume după măsorişte Geometrului Căminarul Ioan Fucs, pre care se arată; adecă: Trei sute

două zeci şi nouă fălci ce cuprinde vatra târgului şi nouă sute nouă zeci şi opt fălci ce cuprind

imaşul după grăniţuirea arătată la pontul I, şi în privire că chiar peste încuviinţata de noi de noi

propoziţie a părintelui Episcopu(l) ,cuprinsă în anaforaua sfatului prin lucrarea chibzuită la faţa

locului sau făcut mai multe adăogiri în folosul târgoveţilor, n-au putut şi nici n-au socotit să le fi

(i)ertat ca să încuviinţeze şi aceste cereri a târgoveţilor, dar nu mai puţin şi Părintele Episcopu(l)

nu s-au unit luând în băgare de seamă, nu numai că întinderea Lohanului este peste două mii fălci

în care de li sar da dreptate a merge cu vitele, ar fi o lovitură nepilduită în dreptăţile proprietăţii,

dar apoi când cea mai mare parte din acest loc este îmbrăcată cu pădure care s-ar şi strica cu

desăvârşire , păşunându-se cu vite şi lăsându-să fără nici o apărare. De aceia Dumnealor boerii,

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

15

găsind că prin statornicirea punerii la cale cuprinsă în jurnal, târgoveţii nu au vreun cuvânt a mai

rămâne nemulţumiţi şi având în vedere că pe lângă altele li se lasă şi o întindere de imaş, mai

mult decât chiar la târguri de cele mai mari decât Huşul, precum de pildă la Botoşani, la Roman

şi altele.- Domnia noastră, la 17 a trecutei luni Maiu, am însemnnat asupra acelei anaforale

următoare rezoluţie: „În privie că lucrarea făcută de boeri rânduiţi la faţa locului şi iscăliţi în acea

anafora, se cunoaşte a fi în privinţa târgului Huşi, lăsând spre întrebuinţare de păşune o întindere

de imaş în neasemănare cu imaşurile altor mai mari târguri din Prinţipat, în privire că cu aceste s-

au luat şi din dreptul moşii a Episcopiei locuri asupra cărora târgoveţii nu au nici o dreptate, şi în

privire că boeri(i) rânduiţi au lăsat în folosul târgului număr însemnătoriu de fălci peste cele

însemnate de comisie după buna voinţă şi a Părintelui Episcopu(l). Apoi neunirea unora fiind

fără temei şi împotriva bunei cuviinţi; Să întăreşte Jurnalul încheiat de Părintele Episcopu(l)

dinpreună cu boerii rânduiţi, după care vor merge Dumnealor la faţa locului şi vor statornici cu

semne hotare încongiurarea acestui loc, iar mărturiea hotarnică a Dumilorsale se va întări cu

două hrisoave, din care unul va sta la Episcopie, iar cel al doilea la Eforie târgului”.

În urmarea acesteia dar Dumnealor rânduiţi(i) boeri mergând de iznoavă la târgul Huşi,

rezultatul lucrăreiaceştia l-au împărtăşit Sfatului ocârmuitor, de către carele prin anaforaua subt.

Nr. 1266, din 17 iunie 1848, ni s-au adus la cunoştinţă că întinderea locului arătat prin jurnalul

pomenit şi anaforaua rânduiţilor boeri sau grăniţuit şi s-au stâlpit cu pietre hotare şi movile în

următoarea cuprindere; Începându-se hotarul imaşului din colţul viilor ce sânt în dealul Dricului

despre răsărit şi din marginea moşiei Epureni în pravăţul Văiei Reci, s-au pus stâlp de piatră

deasupra văei în pisc şi s-au făcut movilă; Şi de acolo la vale spre răsărit peste pârâul Rece(a) tot

alăturea cu hotarul Epurenilor la deal pe podiş şi la vale în matca Văei lui Ivan, unde iarăşi s-au

pus stâlp de piatră şi s-au făcut movilă peste matca pârâului; de acolo în gios tot matca Văei lui

Ivan până în Gura Văei, drept locul menit că au fost odaiea Dumisale Banului Gheorghe Tulbure,

unde întâmplându-se a fi o firească movilă, s-au pus în vârful acelei movili două pietre, una

îndreptată în linia Văei lui Ivan în sus; şi alta spre zarea Voloşenilor, unde altă movilă nu s-au

mai făcut; de acolo în direcţiea acestei pietre pe din gios de ezătura iazului nou peste pârâul

Rece linie dreaptă la deal în zarea Voloşenilor, unde deasupra pe podiş între beşicuţă s-au pus

stâlp de piatră şi s-au făcut movilă; de acolo linie dreaptă spre asfinţit în zarea dealului Hulturu,

în colţul vielor într-un pisc, între viile numite a lui Pară, Vasile Butuc şi Anton Chiriac, s-au pus

stâlp de piatră şi s-au făcut movilă; de acolo drept la vale pe lângă gardul viilor şi în sus tot pe

lângă gardurile viilor în întinderea periferiei Eforiei, în drumul Cârligaţilor la Rohatca ce este

acolo alăturea cu viea numită a Spătarului Rizu, din jos de drum s-au pus stâlp de piatră şi s-au

făcut movilă de acolo tot în sus şi tot pe lângă gardurile viilor periferia până drept rohatca de la

fundul Broşenilor, şi apoi spre miază noapte peste râpa pârâului Drislaveţu, alăturea cu bordeiul

rohatcei s-au pus stâlp de piatră şi s-au făcut movilă; de acolo tot periferia Eforiei drept la

rohatca de la viea lui Petre Pietrarul în drumul mare a Lohanului, ce este pe din sus de nişte

movile, şi din sus de bordeiul rohatcei s-au pus stâlp de piatră şi s-au făcut movilă şi tot

periferiea Eforiei peste valea şi pârâul Şara la altă rohatcă în valea Turbatei, la podul ce trece

peste pârâul la satul Cornii-Ungurei, în capul podului despre Cotroceni, şi într-un pisc s-au pus

stâlp de piatră şi s-au făcut movilă; şi de acolo tot periferia Eforiei alăturea cu gardurile viilor de

la Dric pe coastă până în colţul despre răsărit a viilor de unde s-au început hotarul. Către care

sfatul au adaos a ne aduce la ştiinţă, că după lucrările prescrise nu rămâne îndoială că ţiderile

făcute de Episcopie în privinţa târgoveţilor cu prisosinţă peste moşia târgului sânt favoritoare

pentru dânşii, şi că nemulţumirile unora din orăşeni, nu se pot privi decât ca o apucătură de

nepriinţe la statornicirea unui lucru obştesc ce interesează pe întreaga obştea acelui târg, şi prin

urmare de vreme ce lucrarea se întemeiază pe prinţipiul unei înlesniri obşteşti; Sfatul mijloceşte

să încuviinţăm slobozirea Domneştelor Hrisoave întăritoare acestei lucrări. Deci Domnia noastră

luând în băgare de seamă că statornicirea acestei puneri la cale este în folosul întregii obşti şi

povăţuiţi de priincioasele cugetări către supuşi oblăduirei noastre:

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

16

Prin acest Domnesc hrisov întărim a să păzi statornic pe totdeauna punerea la cale cuprinsă în

jurnalul încheiat la faţa locului de rânduiţii boeri în unire cu Părintele Episcop de Huşi, a căreia

cuprindere este arătată mai sus în anaforaua Domniilor sale, Vornicului Vasile Beldiman şi

Postelnicului Costache Burghelea, atât în privirea deosebirei locului de imaş cu vatra târgului

după grăniţuirea şi stâlpirea făcută tot de Dumnealor la faţa locului, cât şi pentru lăcuitorii morii

câţi au a se cunoaşte statorniciţi ca târgoveţi până în liniile arătate prin hotarnica pomenită mai

sus, nu mai puţin şi celelalte condiţii cuprinse în acelaş jurnal, cu osăbire numai întru cât se

atinge de îndrituirea posesorului a lua adetiul de la învoirea vitelor ce vin de vânzare şi se taie pe

la căsăpii pe vremea contractului său; Şi pentru locul ce cu învoială l-au fost dat târgoveţii pe

patru ani de la 1848, April până la 1852 April, iarăşi posesorului spre nejignirea contractului de

posesie, arătată la pontul al V a jurnalului, pentru că amândouă aceste cazuri s-au obărât prin

desfiinţarea contractului acelui posesor şi darea târgului cu moşiile în posesie de la 23 Aprilie

1848, către alţii, cu condiţia de a se urma după punerea la le statornicită de comisie fără a se

putea folosi nici de adeiul vitelor, nici de locul ce l-au fost dat târgoveţii cu învoială celuialalt

posesor. Pentru care spre a nu naşte nici după vreme vreo înţelegere, sau dat două deopotrivă

Domneşti Hrisoave, din care unul se va păstra de Eforia acelui oraş, iară altul la Sfânta

Episcopie, amândouă întărite cu a noastră Domnească iscălitură şi Peceti.

Datu-sau în Iaşi, Scaunul Domniei 1848, luna Fevruarie în zile.

În al XIV an al Domniei noastre la Moldova.-

<ss> Mihaul Sturza

L(ocul) P(eceţii)

Notă: Documentul este preluat din Cazierul imobilului grajdului de la Dric proprietatea

oraşului Huşi, aflat în Arhiva primăriei Municipiului Huşi (Dosarul nr. 29)

GLOSAR:

Adetiu = uz, regulă, obicei.

Bezmen = birul cârciumilor de pe moşiile domneşti şi boiereşti; drept de folosinţă a unui

imobil, mult utilizat, în schimbul unei chirii.

Coordonator: prof. Costin Clit

Impresii din Cartea de onoare a Colegiului Naţional „Cuza Vodă Huşi”

de Mădălina Hagiu

Clasa a X-a Filologie I

16 ianuarie 1969

,,Mi-a făcut plăcere invitaţia tov(arăşului) Bahnaru, directorul noului, dar vechiului liceu

<<Cuza-Vodă>> din Huşi, de a lua contact- numai deocamdată- cu o parte a membrilor corpului

didactic; plăcerea a fost cu atât mai mare cu cât, şi sub această formă tardivă, mi-am împlinit

dorinţa de a mă considera prezent la frumoasa sărbătorire a semicentenarului liceului ,,Cuza-

Vodă". Mi-am dat seama că am lipsit de la o emoţionantă şi chiar instructivă manifestare şcolară,

ce bănuiesc că va avea urmări de variate forme spre dezvoltarea mai departe a bunului mers al

nostrului focar şcolar ce face cinste şcolii române. Cât mă priveşte mă voi strădui să-mi

împlinesc această datorie."

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

17

<<ss>>P(etru) Constantinescu Iaşi

20 octombrie 1968

,,Sunt foarte bucuros că am luat parte la sărbătorirea semicentenarului şcolii în care am

învăţat şi unde mi-am terminat cariera mea de profesor. Liceul <<Cuza-Vodă>>, deşi o şcoală

modestă, dintr-un târg moldovenesc tot atât de modest, s-a bucurat mult timp de un mare

prestigiu. Candidaţii acestui liceu la examenul de bacalaureat au înfrânt adesea trufia

absolvenţilor altor licee cu mare vază din Chişinău, Iaşi sau Bârlad. Această se datoreşte în

primul rând pleiadei de profesori de la Liceul <<Cuza-Vodă>> din Huşi, din care pomenim:

Const. Al. Holban, Ioan O. David, Ion Popescu, N.Gasculescu, D. Miron, etc. etc. Fie ca

generaţia actuală de profesori să indrumeze elevii în aşa fel, încât această şcoală să se afirme tot

mai mult prin absolvenţii ei.”

Nicolai Stan

profesor

19 octombrie 1968

,,Cele mai alese gânduri pentru cei ce au crescut la <<lumina >> Liceului <<Cuza-

Vodă>> din Huşi. Pentru profesorii şi elevii, care au fost, sunt şi vor fi, cele mai sincere urări de

bine şi succese deosebite în muncă.”

Prof. Mihai Ciobanu, inspector şcolar şef la Inspectoratul Şcolar

Vaslui

(fost director al liceului 1959-1968)

17 iunie 1972

,,Astăzi 7 iunie 1972, promoţia de absolvenţi ai acestui liceu, cu ocazia sărbătoririi a 20

de ani de la absolvire, ne exprimăm profund recunoştinţa faţă de conducerea şcolii, faţă de corpul

profesoral pentru deosebita activitate desfăşurată în activitatea de instruire şi educare.

Educaţi şi formaţi în spiritul dragostei faţă de muncă, prin rezultatele noastre onorăm

stradarnicia educatorilor noştri, pretutindeni la locurile noastre de muncă.

Urăm şcolii noastre noi succese în activitatea în formare a noilor generaţii.”

V(asile) G. Racoviţă Ştefan Bahnaru

fost profesor şi director director

20 octombrie 1968

,,Îndemnul de admiraţie a sărbătoririi ce a avut loc la 20 octombrie 1968- ocazie în care

cele cincizeci de promoţii s-au revăzut- printre care mă număr şi eu, mă face să-mi înzecesc

puterile şi forţele pentru munca ce o duc în şcoli făcând astfel ca faima şcolii noastre să fie

cunoscută peste generaţii.”

Mih(ai) Balan

20 octombrie 1968

,,Cele mai bune urări pentru directorul şcolii, cadrele didactice şi elevii acestui liceu,

doreşte unul care a fost un timp elev, apoi profesor, director adjunct şi director.”

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

18

Enache Const(antin)

Str. Locot. Mucenic , 31, Huşi

,,Toată recunoştinţa pentru acei care ne-au dat prilejul să ne revedem după zeci de ani,

acei care au absolvit cândva liceul <<Cuza-Vodă>> şi să retrăim clipele când ne plămădeam

personalitatea sub grija şi îndrumarea profesorilor noştri dragi, care s-au dăruit pentru a ne forma

oameni utili societăţii şi patriei noastre dragi.”

<ss>Prof. C. Nistor

R(âmnicu) Sărat

Str. Ştefan cel Mare

,, Pentru cei ce ne-au îndrumat în viaţă,

Le păstrez recunoştinţă vie!

Şi doresc, îndrumători să fie,

Şi acei ce astăzi sunt de faţă.”

<ss> Mihai Diaconu, promoţia 1926

,,Plecăm cu cele mai frumoase sentimente prilejuite de serbarea semicentenarului şi cu

speranţa de o nouă revedere!”

<ss> indescifrabil

<ss> indescifrabil (promoţia 1924)

Dr. Nuham Moise

Cristian Tell, 27

Bucureşti

Coordonator: prof. Costin Clit

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

19

Eseuri

La răscruce

Roberta Stoica clasa a VII-a

Gânduri... Sentimente... O joacă de

copil?

Adesea, muzica mă linişteşte şi mă

inspiră, îmi dă puterea de a-mi exprima

gândurile. Aşa încep să scriu şi gândul

devine gărduleţ, scară, cerc, munte,

sârmuliţă, floare, cărăruie... Ei, cu

sentimentele pare mai greu! Au stat închise

mult timp în sufletul meu, în nişte colivii

aurite, parcă aşteptând momentul ideal de a

evada. Şi meşteria cuvintelor e grea… Mă

gândesc de multe ori la subiecte minuscule

de care unii oameni nici nu ştiu că există. Eu

le dau viaţă prin cuvintele mele, ele îmi

înfloresc viaţa şi visul… Deocamdată,

gândurile se ordonează pe făgaş sigur, dar

emoţiile o cam iau razna, cu vântul de

primăvară…

Este, oare aşa uşor să iţi dai seama

de starea de spirit a unui copil? E

înşelător… De cele mai multe ori, discuţia

cu un adult nu prea dă rezultate. Nici copilul

nu ştie să se exprime, poate, nici

adultul nu are abilitatea de a deschide uşile

sufletului de copil. Atunci apar prietenii care

ne pot da sfaturi şi ne pot încuraja în

legătură cu o situaţie fericită ori tristă. Însă

este supărător faptul ca prietenii adevăraţi se

găsesc foarte rar. Şi atunci, încotro?

Deseori, mă întreb cum este să fii adult ca

părinţii mei, ca fratele colegei mele, ca

vecinii noştri… Îmi dau seama că este foarte

greu să ai responsabilităţi aşa de mari. Vă

asigur că tulburările mele sunt la fel de

răvăşitoare. Mă gândesc mereu la ceea ce

îmi face plăcere Mă încurajez, spunându-mi

viaţa este un drum greu de parcurs şi trebuie

să trec obstacolele, indiferent cât de mari şi

grave pot fi. Încerc să mă bucur de reuşită şi

să învăţ a-mi preţui familia şi prietenii.

In schimb, sentimentele mele nu asculta

de gânduri, sunt buimace şi independente.

Atunci când sunt invadată de melancolie, mă

întorc la clipele în care zâmbeam şi îmi dau

seama că orice om supărat are nevoie de un

zâmbet, indiferent de la cine porneşte... fie

prieten, fie străin. Când zâmbesc, umbre de

tristeţe îmi dau ocol… Cine-mi pune ordine

aici, în sufleţelul meu?

Adâncită în pădure

Alexandra Plop

Clasa a VII-a

O zi mângâiată de adierea

duioasă de toamnă se profila la orizont.

Pădurea este agitată. Voci confuze se

aud din depărtări , ca şi cum pădurea ar

striga după ajutor. Miile de frunze

îmbrăcate în haine de catifea maronie

se aşază domol pe pământul umed şi

rece. Ele au reuşit cu timpul să

străjuiască drumul, să astupe cărăruile

ondulânde prin pădure, dându-i o culoare

unică, gălbui-arămie. Miresmele emanate de

minuscule roade ale falnicilor copaci abia se

percep în aerul prin care astă-vară domneau

triumfător parfumurile amestecate de flori şi

ierburi…

Acum, deznădăjduit, pădurea însă

plânge, peisajul ei feeric nu mai încercuieşte

privirea la fel ca altădată. Acum este

dezolant, pădurea pare amorţită sub vântul

ameninţător, iar valuri de tristeţe o învăluie,

deoarece a fost abandonată de dragele ei

păsări. Îi este dor de trilul păsărilor şi de

căldura ce o revărsau prin melodiile lor

zglobii. Atunci, o voie bună în toate. Acum,

doar când şi când ţipete de spaimă…

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

20

Singurii străjeri vigilenţi ai pădurii

au rămas frigul năprasnic, ploaia

necruţătoare şi însăşi cumplita

singurătate.

Cerul pare pătat cu o culoare de

cenuşă, iar soarele se ascunde ruşinat

după norii deşi, deoarece acum este

incapabil să dea căldură pădurii, parcă

retras ruşinat în bătălia cu gerul.

Neînţeleasa şi misterioasa privelişte

este sfâşiată de ramurile tremurânde ale

copacilor, ce se zvârcolesc căutând

lumina.

Răcoarea serii se lasă uşor peste

codru, iar noaptea îşi face loc, şerpuind

în tăcere printre copacii obosiţi, ce

suspinau cu nostalgie în amintirea şi în

dorul primăverii. Uriaşul doarme…

Visare pe apă

Ioana Năstasă

Clasa a VII-a

Voce vrăjită prin vuiet de valuri

argintii, praf auriu de nisip şi miros

sărat amestecat cu aer fierbinte…

Trupul mării se îmbracă cu tristeţea

oamenilor, le-o ia şi-i lasă fericiţi ca

nişte prunci. O văd transformându-se,

sub căldura insuportabilă a globului

încins, în bucăţi mari de cer înlăcrimat,

descărcându-şi ura în tunete şi fulgere

văratice.

Vietăţi albe strigă în limba neînţeleasă a

naturii întărind forţa deplinei

singurătăţi. Delfini născuţi din spuma

gri le acompaniază şuierând grav.

Ca părţi căzute din lună,

sfărâmate şi ucise, scoicile sticlesc prin

aşchii imperfecte. Plaja gălbuie emană

miresme de melancolie ca porii

deschişi.

Fiinţă ameţită, apa, regina de piatră

transparentă cu trupul sfâşiat se plimba

în delir, caută vieţi pe care să le fure cu

sărutul ei înecăcios, ne acoperă cu

recile ei îmbrăţişări şi pleacă mai

departe.

Ca un om fără rost, marea se înfurie în

valuri negre, se izbeşte de singuratice şi

cenuşii stânci, plânge în adâncimea ei. Nu

vorbeşte cu noi, doar ascultă gânduri

ascunse.

Dintr-o dată, se linişteşte şi zâmbeşte

printre razele purpurii ale apusului, ca un

copil abia trezit din somnul de după prânz

ce-şi întinde mânuţele spre pustiul cerului

moviu.

M-am îmbrăcat în pielea nisipoasă a

pământului şi-n pătura curgătoare, rece,

odihnindu-mi capul pe un lemn muiat de

spumă. Mă doare fiecare firicel auriu ce mi

se strecoară în plămânii-mi înecaţi, aşa cum

pe eterna mare o ustură focul vişiniu. O să-

mi las sufletul să se dezmierde în

întunecimea abisului de sub mine şi să se

spele de păcatele vieţii de muritor…

Ruşinată, biata împărăteasă de apă, ca o fată

mare în ziua nunţii s-a acoperit cu negreala

nopţii crude, înfrântă doar de lumina

străvezie a soţiei soarelui. Luna şi-a făcut

loc pe imensitatea boltei acoperite cu nori

cenuşii, luându-şi stelele în caleaşca lor

zodiacala.

O, mare! Tu, refugiu în lumea lui

Dumnezeu, fără aglomeraţia furnicarelor

metropolitane, ştiu, aştepţi chipuri noi care

să-ţi zâmbească pe furiş… Eu, însă, voi

continua să visez pe apă…

Adevărul ne face liberi

Georgeta Ţocu Clasa a XI-a Ştiinţele Naturii 2

Raportându-ne la viaţa contemporană,

adevărul este văzut şi mediatizat prin surse

şi procedee care ne fac să ne simţim liberi,

doar pentru ca valorile noastre şi capacitatea

de a ne mai gândi în profunzime la adevăr,

la adevărul unic ne sunt reduse, chiar

„furate”.

Este cert că pentru tânăra generaţie

care ne urmează, adevărul nu există.

Deoarece prin metode specifice se formează

din ei indivizi cu suflet, „robotizat”.Astfel,

se reuşeşte să se distrugă, Adevărul Suprem,

prin refuzarea noţiunilor din trecut, acele

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

21

noţiuni care ajungeau din ce în ce mai

mult la adevăr, prin mentalitatea

nealterată a oamenilor.

Adevărul Suprem este constituit

din acceptarea existenţei lui Dumnezeu,

lucru care ne face să ne simţim liberi

deoarece Dumnezeu înseamnă iubire,

ocrotire, respect şi tot ceea ce ţine de

lumina binelui.

Putem spune însă, şi faptul că

adevărul uman nu este constituit

întotdeauna din libertate, dar acest lucru

se admite doar în cazurile persoanelor

care se refuză pe sine şi pe Dumnezeu.

În concluzie, îmi întăresc ideea

prin următoarele lucruri şi anume că:

pentru a ne putea simţi liberi nu trebuie

să căutăm să ne formăm propriul

adevăr, ci să acceptăm şi să împărtăşim

cu ceilalţi Adevărul Suprem cel care ne

uneşte şi datorită căruia existăm.

Diferiţi ,dar nu trăim în

universuri paralele!

Emilia Balint Clasa a XI-a Filologie 1

În România, a consulta un

psihiatru este încă un demers ocultat

de multe prejudecăţi. Acestea nu

ocolesc pe nimeni, nici casele mari,

nici intelectualii cu pretenţii. Mulţi

oameni evită să discute despre

problemele lor cu un specialist,

temându-se să nu li se pună etichetă

de ''nebuni''.

Ne înăbuşim sentimentele,

pentru că acestea ne fac vulnerabili şi

dovedim astfel celorlalţi că suntem

puternici. În realitate, lucrurile nu

funcţionează aşa simplu. A înăbuşi

sentimentele înseamnă a îngropa

bombe vii. Ele rămân active în

inconştientul nostru şi explodează

ulterior, sub influenţa unui eveniment

declanşator. Dar asta ştim deja cu

toţii, nu-i aşa?

Mulţi dintre noi consideră că

schimbarea nu poate veni decât din

interior. Aşa este pentru toţi oamenii, doar

că nu trebuie neglijat faptul că schimbarea

este un demers extrem de dificil, atât de

dificil încât, uneori, trebuie să ajungem în

criză pentru a ne hotărî să schimbăm ceva

în viaţa noastră!

Impresia că nimeni nu îl poate

înţelege pe cel care are o problemă implică

senzaţia unei prăpastii între persoana care

o afirmă şi ceilalţi. Suntem într-adevăr

diferiţi, unici, dar nu trăim în universuri

paralele. Între noi există o punte de

legătură la care nu ar trebui să renunţăm

atât de uşor. Iar puntea aceasta poate fi

întărită, consolidată, prin relaţii cu cineva

care manifestă disponibilitate, receptivitate

şi afectivitate pentru trăirile noastre, care

ştie să asculte şi care este capabil să

sesizeze aspectele la care noi nu ne-am

gândit niciodată.

Încotro, omule?

Bogdan Cristian Chitic clasa a XI – a Filologie 1

Marele Părinte al Universului i-a oferit

omului cel mai de preţ dar şi anume, libertatea. Din

păcate, dimensiunea fiinţei noastre nu poate fi

îndeajuns de comprehensibilă, încât să priceapă taina

acestei valenţe divine. Un înţelept al lumii vechi

spunea că toate legile omeneşti îşi au izvorul într-o

lege dumnezeiască. De-a lungul timpului, omul s-a

pervertit şi, încetul cu încetul, s-a descotorosit de

moralitatea creştină, de esenţa trăirilor proprii,

înregistrând realitatea din jur ca pe o unitate

materială, o lume guvernată de nepăsare, ignoranţă şi

superficialitate. Dacă ne-am gândi zilnic, măcar o

secundă, că acest univers este de fapt un spaţiu finit,

o lume în care suntem prinşi temporar, pentru a da

acel test, care va hotărî evoluţia spirituală a fiecărei

persoane în parte şi care ne va deschide porţile

Regatului Pierdut.

Iisus şi religia Lui, Evanghelia şi Biserica

Lui, în cazul în care nu sunt contestate sau tratate cu

indiferenţă, sunt acceptate astăzi ca o realitate cel

mult formală, lipsită de conţinut şi sublim, ca o

simplă împlinire a unui rit fără prea mult ecou

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

22

spiritual în sufletul nostru. Anormalul e singurul

lucru de care se poate vorbi astăzi şi singura

prismă de definire a lucrurilor şi întâmplărilor. În

sufletul rătăcit al omului contemporan s-a născut

un abis şi un haos, care i-au prăbuşit inima şi

mintea în pragul celei mai ciudate inepţii,

conform căreia nu ar exista acea formă de

hiperenergie, pe care actualmente o cunoaştem

sub simpla denumire de ,,Dumnezeu’’. Astăzi,

sentimentele faţă de semenii noştri au luat o

întorsătură stranie, părând a fi un ecou de basm

din lumea celor care au fost odată: oamenii

iubesc fără sentiment şi se urăsc fără motiv.

Există oameni inteligenţi care pot înţelege cu

uşurinţă ceea ce vreau să fac înţeles, atât cât îmi

permite cunoaşterea de care dispun. Există

oameni care ştiu că efectul este generat de o

cauză şi cealaltă categorie, elita umanităţii, aş

denumi-o eu, care ştie prea bine că acest aspect,

numit ,,cauză’’ este generat la rândul său, de un

principiu. Principiul de bază care a contribuit în

mod decisiv la destrămarea universului interior

omenesc, ar fi următorul: Viaţa, Iubirea, Moartea

– triunghiul destinului nostru – nu le mai

consideră nimeni decât un nesfârşit lanţ de

nenorociri. Viaţa nu mai încântă pe nimeni, iar

moartea îi înfricoşează pe toţi. Dacă am vedea

dincolo de acest orizont strâmt în care sufletele

sunt cufundate, ei bine...poate am găsi acea cheie

a Fericirii: recunoştinţa pentru toate darurile

vieţii, care te fac să vezi lumea cu ochii limpezi

şi curaţi !

Trebuie să ne reîntoarceam la marele

Adevăr şi să dobândim conştiinţa unică, să nu

fim pesimişti, poate că cine ştie, aceste culmi ale

veacului în care trăim, faptul că suntem mai tari

decât forţele naturii, mai iuţi decât vânturile şi

mai reci şi mai neliniştiţi decât valurile mărilor şi

ale oceanelor, toate vor face în aşa fel încât peste

câteva secole să dispară acel element care astăzi

ne diferenţiază şi va lua naştere o punte de

legătură între toate seminţiile pământului, care

ne va proclama Unitatea.

Ar fi preferabil să profităm de această

libertate de care dispunem şi să îndeplinim voia

dumnezeiască, astfel încât să ne apropiem de El,

să-L cunoaştem şi să fim în mod cert, după

chipul şi asemănarea Lui. Întradevăr, Domnul

Isus spune că orice om care trăieşte în păcat este

rob al păcatului (8:34), însă El, Fiul lui

Dumnezeu, a venit ca să aducă Adevărul, să ia

păcatul asupra Lui, să fie Calea spre mântuire, Calea

spre Dumnezeu Tatăl, Calea spre viaţa veşnică. El a

zis: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu

vine la Tatăl decât prin Mine." (Ioan 14:6); "Dacă

rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în Adevăr ucenicii

Mei; veţi cunoaşte Adevărul, şi Adevărul vă va face

slobozi ... ". Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu

adevărat slobozi." (Ioan 8:31b-36). Drept concluzie,

nu putem cunoaşte Adevărul dacă nu îl cunoaştem pe

Iisus; nu putem fi liberi dacă nu îl cunoaştem pe Cel

care e Calea, Adevărul şi Viaţa. Toate acestea sunt

Iisus. El ne cunoaşte pe noi, ştie chiar şi câte fire de

păr avem în cap, noi oare dorim să-L cunoştem...? Se

spune că Adevărul ar avea un sinonim: ,,Iubirea’’ şi

că totul este realizabil prin Cunoaştere, cunoscând

Binele şi Răul, dar alegând Iubirea.

Aşadar, trebuie să înţelegem Adevărul

Spiritual: ,,să ne naştem din nou, în Lumina

Adevărului, prin respectarea legilor universale şi prin

participarea voluntară la Planul lui Dumnezeu."

Pescarul care nu pescuieşte

niciodată

Daniel Buluga Clasa a V-a

Plaja imensă încă mai arde cu nisipul ei

auriu tălpile turiştilor. Seara încearcă să înghită

marea azurie, care rămâne din ce în ce mai singură.

Dincolo de două stânci ce seamănă cu

nişte piramide egiptene, stă un pescar. Poartă o

pălărie roasă şi are faţa arsă de soare. Are şi o

undiţă lângă el, dar nu pare să o folosească la

ceva. Priveşte marea. Pare că nici nu clipeşte.

Încerc să mă apropii de el, să îl observ

mai bine şi mă întreabă brusc: „Cauţi scoici? În

partea asta nu găseşti.” Mă fâstâcesc şi dau să

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

23

plec, când bătrânul adaugă: „Câţi ani ai ?” Îi

răspund că unsprezece; el zâmbeşte.

„La vârsta ta, băiete… viaţa e

frumoasă. Eram cât tine când am mers prima

oară pe mare. Tata era marinar. M-a luat cu

el, cu toate că mama, săraca, insista că sunt

prea mic. Tata era un om puternic care

vorbea puţin . Îl admiram foarte mult.

Atunci mi-a spus prima dată că viaţa e ca

marea: te întoarce pe toate părţile, te agită şi

te cutremură ca după aia să te legene în

valuri materne. De aceea nu te poţi supăra

pe mare! De aceea nu te poţi supăra pe

viaţă! ”

Bătrânul rămâne cu ochii ţintă la

mare şi timp de câteva momente nu mai

scoate niciun cuvânt. Mă aşez lângă el,

dornic să continue povestea.

„Tata”, rosteşte el, „mă ţinea drept

de umeri şi îmi zicea să privesc mereu

înainte, orice s-ar întâmpla. Marinarii

care stau la cârmă trebuie să privească

numai înainte. După prima călătorie pe mare

am început să o iubesc. Am renunţat să mai

stau cu copiii în sătucul de lângă port. Ori de

câte ori aveam ocazia, fugeam cu tata pe

mare. El vorbea la fel de puţin. Mai târziu

am înţeles că, de fapt, spunea atât de multe.”

Curios, îl întreb pe pescar: „Şi jucării

aţi avut pe mare? Nu vă era dor de ceilalţi

copii?”

Râde. Râde pentru prima dată de

când îl cunosc şi observ fără să vreau, că îi

lipsesc doi dinţi.

„Nu-mi trebuiau jucării. Aveam un

vaporaş de lemn făcut de tata. Era vaporul

pe care eu eram căpitan. Prieteni nu aveam.

Aveam doar marea cu imensitatea ei care mă

aştepta tot timpul cu braţele deschise.”

Se opreşte şi iar priveşte marea

îndelung.

„Băiete…” , a continuat bătrânul,

„copilăria e magie. Copilăria e singurul

lucru adevărat din viaţa unui om. Tata nu

îmi era prieten. El era mai mult decât atât. El

mi-a deschis o cale pe care eu am urmat-o

cu ochii închişi. M-a învăţat să fiu liber ca

păsările cerului, dar în acelaşi timp, legat ca

uscatul de apă. Multe le-am înţeles abia când

am crescut. Unele, nu le înţeleg nici astăzi.

Acum, nu mai călătoresc pe mare. Sunt ani

buni de când nu mai ating valurile. Vezi tu,

băiete…”, îmi spune, arătând cu mâna întregul

cuprins al apei, „marea asta mi l-a răpit pe tata şi

n-a vrut să mi-l mai dea înapoi. Probabil se

iubeau mult prea mult şi au vrut să rămână veşnic

împreună.M-am mâniat pe ea. Noapte de noapte

veneam şi o certam. Dar ea, nu spunea nimic…

tăcea. Cum tace şi acum. Cu timpul ne-am

împăcat, dar în braţele ei nu m-am mai aruncat

niciodată.

Băiete, povestea asta nu e una tristă. Eu

am avut o copilărie împlinită. Nu mi-o pot

imagina altfel decât aşa cum a fost. Măreţia

cerului, blândeţea vântului, calmul sau agitaţia

valurilor m-au educat, mi-au fost profesori foarte

buni. Aşa eram eu la vârsta fericită şi aşa cred că

au fost toţi copiii de când e lumea şi pământul.

Indiferent că au crescut pe mare, la munte sau în

păduri. Natura care ne înconjoară e atât de

înţeleaptă, trebuie doar să o ascultăm. Dar asta e

altă poveste, afară s-a înnoptat şi probabil părinţii

te caută. ”

Mă ridic, îi şoptesc un „mulţumesc şi o

iau la fugă. Am un singur gând: să ajung acasă, să

îmi iau tatăl în braţe şi să-i spun „mulţumesc”, cu

voce tare de data asta…

Profesor îndrumător,

Mirela Marin

Ritm

Georgiana Asiminii

Clasa a XII-a Filologie 1

Mâinile tale black & white îmi ating

colţul gurii roşii uşor blurate.

Ne plastifiem, posterizăm, devenim bureţi şi

dungi oblice, ne amestecăm în tonuri de red,

ne ţinem de mână, ne creşte contrastul şi ne

scade luminozitatea. Îţi răsar umbre adânci

în păr, pe umeri, pe braţe şi în vârful

degetelor. Mergem pe aceleaşi străzi care

ieri erau gri şi care azi se scaldă în verde

închis. Zeci de oameni ne privesc cu ochii

lor fără iris. Priviri roz, albastre şi gălbui ca

ultimul ceai se intersectează şi îşi analizează

film grain-ul aspru şi neprimitor.

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

24

Ea e mademoiselle X. O ştiu de

când părul i se ondula timid, ca o

cascadă sugrumată de elasticul discret.

Din ferestre cădeau cantităţi masive de

glow care i se împleteau pe partea

stângă, pierzându-se la baza gâtului,

împărtăşind cu

sternocleidomastoidianul ultimele

resturi luminoase. Nu îşi pusese rama

dublă şi nici sepia nu îi făcea picioarele

mai lungi şi mai valabile. Pielii de un

alb frustrant nu i se schimbase

expunerea şi nici sânii nu erau încă

scoşi în relief de o umbră accidentală.

E frumoasă şi ştie asta. Nu tenul pal ca

spicul de grâu pe moarte m-a făcut să îi

recunosc perfecţiunea.

Îmi place, îţi place, ne place, vă place.

Să modificăm, să schimbăm, să edităm,

să

siluim,executăm,tranşăm,înţepăm,murd

ărim, poleim, aprindem, stingem,

călcăm,

croim, desenăm fotografii.

E frumos, necesar, sublim,

magnific, tentant, splendid, profund,

uimitor, genial

extraordinar, nereuşit, regretabil, greşit,

normal, irecuperabil.

Ne deghizăm, ne schimbăm, ne

dăm de trei ori peste cap şi rămânem

îngheţaţi undeva într-o oglindă a lui

„atunci”.

Ne amplificăm/ diminuăm

trăsăturile, le urâţim cu graţie şi le

înnobilam cu nevinovăţie vinovată.

Descoperim sensuri noi ale frumosului,

noi drumuri pe care o linie curbă le

poate urma, noi zâmbete. Mai albe, mai

largi.

Descoperim ochi mai tineri, mai

veseli, mai negri, mai vechi,

necunoscuţi, mohorâţi, mai închişi, mai

cuprinzători, mai imobili, impersonali,

generoşi, impenetrabili.

Guri mai pline, chinuite de sete,

rigide, moi, netede ca o foaie de hârtie,

neregulate ca un pământ proaspăt arat.

Siluete noi, cadre desprinse din realităţi

posibile, sori de împrumut, culoare

transmisibilă, crepuscul simulat, nisip

mai oranj şi mare mai albastră, cer mai

tandru şi ploaie mai disciplinată. Păr mai

rebel şi obraji mai vii.

Urme mai adânci, asfalt mai

fierbinte, vânt capabil să răscolească fiecare

fibră a hainei.

Sublinieri. Adăugiri. Sărăciri.

Ce ar fi dacă mâine faţa alb-negru îţi

va zâmbi la coadă la pâine? Ce ar fi dacă m-

ai găsi surâzând albastru marin? Palidă de

un galben cuminte, cu ochii în umbre adânci

s-ar uita la tine o trecătoare necunoscută...

Parcul ar deveni un dreptunghi degradé care

îşi topeşte, blurat, bănci înţepenite în tuş...

Ai putea să numeri punctele de noise de pe

chipul mamei tale şi să priveşti prin corpul

ei care îşi pierde din densitate.

Te-ai obişnuit atât de mult cu astfel

de imagini pe pixelii monitorului, dar nu fi

sceptic când mă auzi zicând că ai împietri

văzând toate aceste realităţi virtuale în faţa

casei tale.

Şi totuşi ecranul...

Povestea noastră, a tuturor...

Cristina Negrariu Clasa a X-a Matematică-Informatică 2

În licăritul cald şi candid al lampei , într-

o linişte neînţeleasă, cuvintele mele parcă

prind contur pe această foaie.

Aş vrea să răbufnesc, aş vrea să evadez,

aş vrea să scap din acest infern atât de

mizerabil, atât de inuman al acestei vieţi.

Ce este oare iubirea? Ce reprezintă de

fapt acest cuvânt? De ce nu găsim răspuns la

această întrebare decât în momentul în care

simţim fiorii acestui cuvânt numit „iubire”?

Poate unele fiinţe au uitat că Dumnezeu ne-a

creat cu scopul ca noi, toţi semenii de pe

acest pământ să avem puterea de a ierta, de a

iubi, de a lua totul de la capăt. Dar poate că

aceşti oameni nu se înţeleg nici pe ei înşişi,

ba mai mult îşi urăsc propria prezenţă şi

continuă să trăiască în false deziluzii, în

false crezări, în false închipuiri.

Nu... nu am să pot înţelege aceste

persoane dar mi-aş dori să trăim ca pe

tărâmul basmelor, o lume în care nimeni şi

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

25

nimic nu îţi poate smulge zâmbetul de

pe buze, o lume în care nimeni nu este

mai superioar sau mai autoritar ca altul,

o lume a iubirii, o lume a noastră: a

copiilor, a adolescenţei... a purităţii şi

inocenţei.

Dar aripile unui muritor se frâng

tocmai atunci când visul este atât de

real... fâlfâitul aripilor se stinge încetul

cu încetul, mintea noastră revine la real,

la lupta de zi cu zi cu noi înşine, la

lupta cu răul pentru că noi am fost

născuţi din adâncul întunericului numit

păcat, iar firea noastră încă de la

început a fost creată pentru a purcede şi

a fi influenţată de rău.

De ce unele lucruri nu sunt tocmai

întâmplătoare?

Răspunsul : pentru că ele au menirea de

a ne prevesti răul ce va urma.

Lumea noastră nu mai este ca la

început... una mirifică, una

paradisiacă... şi constat cu alţi „ochi”

timpurile în care trăim noi astăzi. Nu

mai este ce a fost înainte... un neant de

fericire, lumea s-a schimbat şi se

schimbă din ce în ce mai mult, pe zi ce

trece noi, oamenii, devenim duşmanii şi

tiranii între noi înşine, lucrul cel mai

grav pentru că uităm să respectăm şi să

urmărim învăţăturile Lui.

Rar mai întâlneşti oameni care să se

iubească, care să fie înţelegători, care să

se ajute între ei şi să se ierte, ne

învârtim într-un infern fără de scăpare.

Nu mai putem iubi pentru că inima şi

mintea noastră sunt ocupate, sunt

chinuite de alte amănunte şi preocupări

inutile pentru viaţă de dincolo dar atât

de importante pentru granduare,

prestaţia, mândria şi rangu nostru în

societatea în care trăim astăzi.

Nu mai ştim ce reprezintă frumosul

în adevăratul sens al cuvântului, mulţi

sau majoritatea care rostesc acest

cuvânt se referă doar la aspectul fizic

dar nu privesc şi dincolo de acest trup

care la finalul „piesei” se transformă

într-o pulbere, într-o umbră a trecutului.

Mă întristez şi mai tare la cele scrise

dar ştim cu toţii că adevărul doare şi

ştim că acesta reprezintă doar realitatea. În

vremurile de azi, firea omenească se lasă din

ce în ce mai mult pradă valului de rău care,

încet cu încet va duce totul spre ruinare, spre

defaimare şi spre marele păcat.

Aş vrea să am puterea ca pentru o zi să mă

trezesc în alte timpuri, în alte vremuri... ca

în dimineţile acelea vesele de primăvară

când razele soarelui îmi mângâiau chipul

zburdalnic şi jucăuş de copi...

Năstasă Adriana, clasa a IX-a SN 1

Întrebări

Maria Scărlătescu, Clasa a IX-a Matematică Informatică 2

Noapte. Contemplu dusă pe gânduri

uriaşa mantie albastră care acoperă cerul. E

prinsă de boltă ca să nu cadă cu mii şi

milioane de pioneze sclipitoare, de aur topit.

Dacă n-ar fi mantia asta s-ar vedea oare

dincolo?

E o tăcere adâncă în univers, plină de

taină şi nu reuşesc să găsesc răspunsuri la

întrebările mele; numai luna care, în

răsăritul ei fură culoarea florilor de tei, mă

face să sper, dar se prelinge uşor în

depărtare şi fuge şi mă lasă aiurită.

Privesc orizontul şi cerul şi noaptea.

E frig. Gândurile mele aleargă ca-ntr-o

izbucnire de iad. Fumegând înăbuşitor, îmi

vine în minte ziua aceea. Prima zi din primul

an. Începutul. Apoi, un tumult greoi de

întrebări îmi inunda gândirea. Cum a fost?

Cum s-a întâmplat?

A fost oare ca-n paginile sfinte când,

în vremuri de demult, din întuneric,

Dumnezeu a ales boabe de lumină, de aur,

seminţe de culoare, de frumos şi de viaţă şi

le-a rânduit pe toate în şase zile şi apoi,

împletindu-le, a creat omul- cel mai nobil

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

26

dar al acestei lumi? L-a plămădit pe

Adam şi apoi, din coasta lui, pe Eva?

Le-a dăruit lor pacea, bucuria şi

miracolul vieţii?

Sau dimpotrivă, cândva, într-un

spaţiu neştiut şi-un timp ascuns, din

nimicul de atunci a apărut brusc totul.

Ca o explozie specială din care s-au

format materia, energia, spaţiul şi

vremea.

Unii oameni spun că noi am

evoluat lin, fără să ne grăbim, din

maimuţe. Dar atunci de ce nu evoluăm

în continuare? De ce au încetat aceste

animale să devină semeni ai noştri?

Un singur lucru e cert. În

această lume, guvernată de teorii sau de

roade ale imaginaţiei, mereu se va găsi

cineva care să presupună; nimeni însă

nu ne poate asigura de ce a fost şi cum

a fost.

Numai Dumnezeu, acolo, în

lumea sfântă de sus ştie de unde am

pornit şi unde vom ajunge.

Între timp, nu ne rămâne decât

să acceptăm că există o limită de care

raţiunea noastră se loveşte ca de un zid

dur, opac. Dincolo de el nu ştim, vedem

sau simţim.

Trebuie să acceptăm că vreme

este să te naşti şi vreme să mori; vreme

este să sădeşti şi vreme să culegi ce ai

sădit; vreme este să plângi şi vreme este

să râzi. Vine un timp când trebuie să

taci şi altul când trebuie să grăieşti;

când poţi să iubeşti sau să urăşti, să ştii

sau să afli; este vreme de război şi

vreme de pace... a fost un început şi va

fi un sfârşit, indiferent dacă ştim sau nu

când, unde şi de ce.

În ce să mai credem?

Diana Dumitraşcu, Clasa a XII-a Matematică

Informatică 1

Trăim un timp al tuturor

posibilităţilor, în care nu ne mai miră nimic.

Fiecare se conduce după propriile legi,

distrugem oameni pentru a ieşi în faţă,

credem că noi suntem cei care întotdeauna

avem dreptate şi uităm că şi ceilalţi sunt la

fel de importanţi. Guvernanţi de rutină care

a ajuns să ne domine, definiţi de aceeaşi

oameni din jurul nostru, trăind aceleaşi

vremuri, mergând pe aceleaşi cărări, dar cu

scopuri diferite, am ajuns să nu mai ştim în

ce să credem.

Dintotdeauna oamenii au avut nevoie

să creadă în ceva care îi poate ajuta şi

înţelege. Aş putea spune că oamenii nu mai

au nimic sfânt în ei, pentru că au sfidat tot ce

au putut sau nu au putut cunoaşte. Au făcut

reguli pe care mai apoi să le încalce, şi au

făcut un Dumnezeu pe care mai apoi să-L

omoare.

Ca om, ai două posibilităţi: de a

crede în religie sau în ştiinţă. De fapt, cred

că este singura libertate pe care şi-o pemite

omul, pentru că în funcţie de alegerea făcută

respectă principii nescrise, este constrâns,

face compromisuri, reuşeşte sau eşuează.

Tendinţa de completare a acestor două

principii a devenit atât de necesară astăzi,

încât ne gândim de două ori înainte de a

alege, sau nici măcar o dată.

Partea mai tristă este că tot ce se

naşte şi moare, iar moartea este singurul

lucru asupra căruia omul nu poate avea

control. Dacă chiar ar exista liberul arbitru,

atunci am putea să stabilim momentul în

care vom dispărea. Nu contrazic în totalitate

acest concept, dar cred că este prea larg

teoretizat. O fi putând omul să aleagă ce este

mai bine pentru el, dar o face nu numai în

funcţie de el, ci şi de mediul în care trăieşte,

de oamenii şi problemele care îl înconjoară,

deci intervin constrîngerile şi compromisul,

lucruri ce nu aparţin de sfera libertăţii.

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

27

Cu toate că ideea zilei de azi,

conform căreia fiecare poate să creadă

ce vrea, a luat o amploare deosebită,

totuşi unii încă mai sunt condamnaţi

sau judecaţi pentru ceea ce gândesc sau

sunt. Scopul nu este să-i convingi pe

ceilalţi că tu ai dreptate, că ideile tale

sunt mai bune, ci să le demonstrezi asta

spunând sau făcând lucruri pe care ei

niciodată n-o să aibă curajul să le facă.

Faptul că suntem oameni ne împiedică

să facem multe lucruri, sfera noastră

este atât de previzibilă, plină de goluri

încât de multe ori cădem în ele.

Frica de a-şi exprima liber ideile

fără a fi contestat e mare, de aceea, poţi

să spui singur ceea ce crezi sau poţi să

le pui pe seama unor personaje. Nu

Shakespeare şi-a ridicat problema: „a fi

sau a nu fi”, ci Hamlet. La fel a făcut

Nietzsche. A creat o imagine a unui om

disperat care a ieşit în piaţă şi a strigat

în gura mare că : „Dumnezeu a murit!”,

celebra frază care a făcut înconjurul

lumii. De ce n-a ieşit Nietzsche, pur şi

simplu în piaţă să-şi exprime liber

ideile? Pentru că era om, pentru că în

adâncul sufletului său poate s-a

întrebat: şi dacă totuşi există? Şi dacă

totuşi n-a murit? Unii au spus că

Nietzsche a vrut să sfideze moartea, dar

a ajuns căzându-i pradă şi au schimbat

fraza în: „Dumnezeu a zis: Nietzsche a

murit!”. Ar fi un fel de răzbunare, care

contravine principiilor creştine, dacă

Nietzsche l-a omorât pe Dumnezeu

atunci şi Dumnezeu l-a omorât pe

Nietzsche. Să se fi crezut Nietzsche

nemuritor doar pentru că a zis:

„Dumnezeu a murit?” Nu, pentru că

Nietzsche era dator cu moartea, că tot

ce e viu, şi el ştia asta. Totuşi alter

egoul lui Nietzsche este disperat şi

încearcă să găsească vinovaţi (eu, tu,

noi l-am omorât), caracteristică

specifică oricărui om. Nu încearcă să-l

învie, să-l recheme, ci doar să constate

un lucru, şi atât. Această relatare scoate

în evidenţă faptul că revolta există peste

tot, fapte mai puţin. Teoretizăm atât de

mult încât practica, chiar a ajuns să ne

omoare. Viaţa a ajuns o poveste în care ştii

începutul, te pierzi pe cărări nebănuite, te

lupţi cu balauri, zmei şi zgripţuroaice cărora

mai apoi să le ocupi castelul şi duci o viaţă

grozavă până la adânci bătrâneţi.

Paradoxurile definesc cel mai bine natura

umană.

Să sperăm că oamenii pot reconstrui

sau construi aşa cum au dărmat?

Dar cum ”In God we trust” stă scris

pe orice bancnotă americană, înseamnă că

nu trebuie să-l căutăm noi pe El, pentru că

El vine la noi când avem nevoie. Oare?

Profesor îndrumător Tanţa Mihai

Povestea „broscuţei profitabile”

Oana Savin Clasa a XI-a Matematică Informatică 1

Într-un sătuc de câmpie, a venit un

investitor, însoţit de asistentul lui. A bătut la

prima uşă întâlnită şi i-a spus proprietarului:

-Uite, eu sunt colecţionar de

broscuţe. Dacă îmi aduci o broscuţă, am să

îţi dau pe ea 10 euro. Ţăranul a fugit repede

în pădurea din spatele casei şi a luat o

broscuţă. I-a dat-o investitorului, şi-a luat

cei 10 euro şi le-a spus vecinilor despre ce

afacere a făcut. A doua zi, fiecare ţăran s-a

dus la investitor cu câte o broscuţă, pe care a

vândut-o cu 10 euro.

După câteva zile, investitorul le-a

spus sătenilor:

-Văd că afacerea merge. De azi, pentru

fiecare broscuţă am să vă plătesc 20 de euro.

Ţăranii au dat fuga în pădure, au cules

broscuţe şi le-au predat pentru 20 de euro/

bucata, investitorului.

După alte câteva zile, acesta s-a

întors la el presat de afacerile lui, lăsându-l

pe asistentul său, să vină cu broscuţele după

cel mult o săptămână. Înainte de a pleca, le-a

spus:

-Dragii mei, sunt nevoit să mă întorc

urgent acasă. Vă promit însă că la întoarcere

am să cumpăr de la voi broscuţele cu 60 de

euro bucata. Şi a plecat, în uralele sătenilor

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

28

fericiţi de pleaşca ce a dat peste ei. A

doua zi, asistentul investitorului a

adunat sătenii şi le-a spus:

-Fraţilor, m-am gândit la o

afacere pentru voi. Şeful meu se va

întoarce peste două săptămâni, şi vă va

plăti câte 60 de euro/ broscuţa. Dacă

vreţi, vi le vând eu înapoi pentru 35 de

euro bucata, iar voi le veţi vinde cu 60.

Profitul vostru va fi frumuşel. Ce

spuneţi?

Sătenii s-au adunat la sfat şi au decis că

o aşa afacere nu mai prind ei degrabă.

Au pus mână la mână, s-au împrumutat

pe la cunoscuţi, pe la bănci, care pe

unde a putut, şi au cumpărat broscuţele

înapoi cu 35 de euro bucata. Asistentul

investitorului a luat banii, a plecat în

SUA, iar pe săteni nu i-a mai căutat

nimeni, niciodată. Au rămas cu banii

daţi, cu împrumuturi scumpe la bănci şi

fără să deţină nici un activ în plus faţă

de ce aveau înaintea afacerii.

Aceasta este povesta crizei (criza

financiară), pe înţelesul celor care nu au

deprins cotloanele bussnessului bancar .

Profesor îndrumător Tanţa Mihai

Gânduri despre criză

Andra Jora Clasa a XI-a Matematică Informatică

„ Să nu pretindem că lucrurile să

se schimbe dacă tot timpul facem

acelaşi lucru. Criza este cea mai

binecuvântată situaţie care poate

apărea pentru ţări şi persoane, pentru

că ea atrage după sine progrese.”

(Albert Einstein).

Cinci motive pentru care iubim

criza:

1. Scăderea preţurilor la imobiliare.

2. Creşterea dobânzilor la depozite.

3. Poţi să cumperi o companie la bursă cu

500.000 euro: criza a făcut bursa de

valori Bucureşti tot mai accesibilă

investitorilor mici.

4. Chilipiruri şi active ieftine: pentru

companiile interesate de consolidarea

poziţiei în piaţă prin achiziţia unor jucători,

criza a generat unul dintre cele mai

favorabile contexte. Acum companiile pot

cumpăra active la preţuri la care în urmă cu

nouă ani nici nu visau.

5. Criza ne-a învăţat cât de importante sunt

cumpătarea, încrederea şi lucrurile simple.

Economia subterană

Daniela Stanciu

Clasa a XI-a Filologie 1

Conform oricărei definiţii economia

este activitatea prin care resursele limitate

sau nelimitate sunt folosite de agenţii

economici pentru satisfacerea nevoilor

consumatorilor. Această activitate

economică trebuie să se desfăşoare conform

unor reguli ce au rolul de a stabili un anumit

echilibru pe piaţa economică, de a facilita

asigurarea satisfacerii nevoilor

consumatorilor şi de a asigura profitul atât

ofertanţilor, cât şi clienţilor. În mod normal

procesul de vânzare-cumpărare a oricăror

produse trebuie să se realizeze în mod legal,

echitabil, fără a se apela la anumite

subterfugii în dezavantajul oricăror dintre

cele două părţi. În mod normal...

Dar realitatea este cu totul alta. De

ce? Deoarece a apărut un fenomen ce s-a

perpetuat într-atât încât a devenit obişnuit-

corupţia. Din cauza acestui fenomen care s-a

dezvoltat treptat, se pare că legalitatea are de

suferit. În limbaj neacademic- furtul subtil

sau chiar pe faţă este atât de obişnuit încât

nimeni nu-l mai neagă. Şi toate acestea

pentru că fiecare dintre participanţii la

activitatea economică este preocupat de a

obţine profit în interes propriu. Şi iată cum

apar ilegalităţile: tot în limbaj neacademic-

fiecare pentru el. Un fel de egocentrism

economic, spun eu, chiar dacă expresia

folosită de mine nu e întâlnită niciunde. Păi

cum altfel s-ar putea caracteriza o

comunitate umană în care fiecare membru

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

29

fură de la celălalt pentru a se îmbogăţi,

în loc să se mulţumească cu ceea ce are

şi printr-o muncă neîntreruptă să-şi

poată creşte profitul? La rândul lui, cel

păgubit, păgubeşte pe celălalt şi aşa se

formează un lanţ al sustragerilor, să-i

spunem. Şi iar mă întreb: dar de ce,

dom’le? Şi-mi răspund: deoarece omul

nu se mai mulţumeşte cu satisfacerea

nevoilor prin strictul necesar (doar

resursele au şi ele o limită), ci acest

zoon politikon doreşte să acapareze din

ce în ce mai mult. Astfel ceilalţi devin

dependenţi de el, dependenţa duce la

profit, deoarece noul bogătaş face

legea, el hotărăşte preţul. Şi... după cum

sesizăm majoritatea dintre noi atunci

când ne cam bate vântul prin buzunare,

preţurile sunt cam condimentate

(piperul nu mai este de ajuns pentru a le

caracteriza). Astel, ofertantul- agentul

economic, în termeni neologici, ajuns în

poziţia de a vinde prin mijloace mai

mult sau mai puţin legale, obţine un

profit mai mult sau mai puţin licit prin

diverse „manevre” economice- şi iar mă

exprim un pic mai neacademic.

Manevrele ştim mai fiecare dintre noi

în ce constau : „ una ţie, două mie!”...

Dar ceea ce am sugerat mai sus

nu reprezintă mai nimic, ofertantul de

mai sus e mic copil pe lângă ce există.

Şi totuşi este una dintre cărămizile care

împreună alcătuiesc altarul hoţiei.

Trecând de la individual la general, se

pot observa alte fenomene; ca să vezi

unde duce ingeniozitatea minţii

omeneşti: s-au creat tot felul de

organizaţii care au scopul de a prăda,

ascunse sub un paravan aproape

străveziu. Uneori se numesc societăţi,

alteori firme şi oricum, deţin tot felul de

denumiri care le ascund adevăratele

tranzacţii- ilegale.

Să luăm un exemplu de

încălcare a legii: după cum ştim mai

fiecare dintre noi, există aşa zise firme

la care angajaţii au un contract de

muncă. Acolo figurează scris negru

(sau mai ştiu eu ce culoare) pe alb că

angajatul „X” lucrează 8 ore pe zi şi are

un salariu lunar de „n” sute RON. Şi acest

contract e semnat şi de angajat şi de

angajator, bineînţeles parafat- deh, birocraţie

şi hârţogăraie- în urma unor controale se află

că de fapt, angajatul lucrează 12 ore pe zi şi

are un salariu mult mai mare. Încălcarea

legii constă în faptul că angajatul lucrează

mai mult decât numărul de ore prevăzut în

contract. Şi având în vedere că există o

multitudine de asemenea cazuri, oare cine

câştigă şi cine are de pierdut? O ştim cu toţii

prea bine.

Dar hai să prezint un caz poate real,

poate ireal- că de n-ar fi n-aş mai consuma

pasta pixului degeaba: un minor trebuie să

treacă vama dintr-o ţară membră U.E. într-o

ţară vecină- tot membră şi ea U.E. Conform

legii, un minor nu poate trece vama fără un

reprezentant legal. Din întâmplare, minorul

se prezintă fără însoţitor şi spune: „-Vreau

să merg nu ştiu unde în ţara vecină”. Şoferul

poate deţinător a unei companii de

microbuze este informat de dinainte. I se

spune „-Urcă!”. Se ajunge la vamă.

Vameşul, conştiincios, cere actele. La un

moment dat se sesizează că unul dintre

pasageri are sub 18 ani. Ce urmează să se

întâmple? În mod normal îi este interzis

accesul în ţara vecină. Dar cine mai ştie care

este limita între normal şi anormal în ziua de

astăzi? Ce poate zări subiectul acelei

infracţiuni în acel moment, pe geamul

microbuzului? Hai să vă spun: vede cum

şoferul coboară din microbuz, şopteşte

câteva vorbe la urechea vameşului, duce

mâna la buzunar, scoate un obiect şi-l pune

în buzunarul celuilalt care mai face un pic de

gălăgie, aşa, de protocol şi apoi urează:

„Drum bun!”. Ce-a fost asta? Oare

solidaritatea se situează la un grad atât de

ridicat încât cele două părţi trec peste legi?

Oare le leagă într-atât de tare faptul că sunt

membre U.E. încât locuitorii uneia şi alteia

sunt transportaţi ca puii de găină? Dar oare

ce era acel obiect înmânat de şofer,

vameşului? Răspuns: profit ilegal. Dar

corupţia este atât de extinsă, în domenii atât

de variate şi se prezintă sub atâtea aspecte

încât mi-ar lua câteva vieţi să o analizez.

Fiecare dintre noi o vedem cum se dezvoltă

zi de zi cum se dezvoltă în ochii noştri ca o

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

30

mocirlă în care ne afundăm cu toţii. Şi

întotdeauna manevraţi de alţii şi poate

în mică parte faţă de ceea ce nu

cunoaştem încă sau nu o să cunoaştem

vreodată.

Slăbiciunile omului

Cristi Sergiu Vasilache a XI-a Filologie 1

Omul se cunoaşte pe sine atât

cât vrea. Omul puternic este cel ce se

cunoaşte pe sine în totalitate. Atunci

când nu vrea să se cunoască pe sine

omul este slab, gol şi nerecunoscător

naturii ce l-a proiectat cu simţul

gândirii… Nu are nici o armă împotriva

celor din jur, este manipulat, persecutat

şi totuşi este fericit.

Mulţi îşi doresc puterea, însă nu

găsesc decât o pseudo-putere, o fărâmă

de iad ce îi acaparează din ce în ce mai

mult fără să le dea posibilitatea de

împotrivire. Îi cuprinde ca un fior febril

plăcut dar inexplicabil al încrederii în

forţa proprie. În mintea lor deja nu mai

există legătura între lumea exterioară,

marionetele ce urmează a fi manipulate,

îndreptate după interesele fiecăreia

dintre pseudo-puteri sau păpuşar.

Există însă şi adevăraţi oameni

puternici, cei ce luptă pentru încrederea

în sine, cunoaştere, revoltă contra

papuşaţilor ce îi manipulează pe cei

fără voinţă pentru a-şi îndeplini

planurile. Sunt puţini, iar masa de

păpuşi este prea mare ca să poată fi

trezită la realitate, la o revoltă, dar nu

orice fel de revoltă… trebuie să fie o

revoltă a minţii şi a spiritului, numai în

acest mod pot fi biruite aceste pseudo-

puteri.

Tu, cititorule, în ce tabără te

afli? Sigur nu te afli în tabăra

păpuşarilor; nu eşti pentru că se vede că

te laşi manipulat de păpuşari… nici o

adevărată putere nu eşti pentru că nu ai

încercat să citeşti, să afli, să le arăţi şi

altora ce ştii… tu eşti o marionetă !

Persoana din mine, mama…

Ioana Toşu Clasa a X-a Filologie 1

-Am înţeles până la vârsta asta că

respectul şi dragostea nu trebuie să dispară

din caracterul nostru.

Pe când eram în lumea visurilor mele

împlinite, am simţit că ceva mă frământă.

Îmi dădeam seama de acel “ceva”, dar lăsam

zilele să se topească, fără regrete. Mă

gândeam totodată la ce fac eu sau ce voi

face şi nu îmi dădeam seama că, acel „ceva”

nu este un „ceva” inevitabil. M-am gândit

destul până să-mi dau seama că, pe lângă

mine se mai află cineva, dar departe de

existenţa mea. Nonconformismul din mine

m-a făcut să stagnez pentru o clipă. Mi-am

amintit de ochiul care mă veghea şi mă

veghează, mi-am amintit de sfatul ei, mi-am

amintit de bunătatea fără margini, mi-am

amintit de ea… de MAMA, de îngerul cu

chip de om.

Delirul febrei în care mă găseam îmi

aducea extraordinare imagini, fiinţe

deosebite şi miraculoase. Liniştea era

apăsătoare, încercam să uit de sinistrul

camerei, încercam să mă calmez, dar zadarul

fu cumplit. Dorul acela intens, mă facea să

intru tot mai mult în panică. Oare, ce se

întâmplă cu ea?!... Posibilităţile nu erau atât

de grozave, iar drumul era lung.

Îmi era dor de mama, nu mai vorbisem

cu ea demult, nu o mai văzusem. Aveam

întipărit în cap mâna ce-mi atingea mereu

fruntea caldă, chipul ei care lumina într-un

zămbet candid, glasul ei duios, ce-mi alina

sufletul.

Cum aveam imaginea ei tipărită-n

minte… cum stătea ea în faţa casei

aşteptându-mă cu drag, deodată simt cum o

biată lacrimă mi-a atins uşor faţa palidă.

Cine ar putea să cuprindă în vorbe, câtă

durere se ascunde într-un bob de lacrimă

atunci când se iveşte pentru mama?

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

31

Suspansul mă frământă, carnea îmi

era încreţită datorită fiorilor reci ce mă

cuprindeau. Îmi era teamă… mă

simţeam străină faţă de mine. Parcă

greşisem cu ceva. Căutam răspuns la tot

ce mi se întâmpla. Mi-am luat inima-n

dinţi şi am stat până dimineaţă să iau

primul autobuz ce-mi stătea în cale.

Ajunsă aproape de casă mi-am dat

seama că nu existam degeaba. Multe

îmi treceau prin minte. Am zărit-o uşor

pe mama… exact cum mi-am imaginat-

o…aşteptându-mă pe prispa casei, uşor

tristă cu o basma albă pe cap. Inefabil

de frumos… Zbuciumul a trecut pe-

ndelete.

Mama, o fiinţă mereu vie în sufletul

meu, pentru mine este cel mai de preţ

lucru pe care îl am pe lume. Ei îi

datorez toată dragostea şi tot respectul.

Începe o nouă zi…

“ Şi dacă nimic n-ar fi în jur…

De ce m-aş bucura,

Când cineva acum există

Şi-mi umple inima?!...”

Să fii copil e lucru mare

Buluga Daniel Clasa a V-a

„Dragi mi-erau tata şi mama,

fraţii şi surorile şi baieţii satului,

tovarăşii mei de copilărie, cu cari, iarna,

în zilele geroase, mă desfătam pe

gheaţă şi la săniuş, iar vara în zile

frumoase de sărbători, cântând şi

chiuind, cutreieram dumbrăvile şi

luncile umbroase, câmpul cu florile şi

mândrele dealuri de după care îmi

zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a

tinereţii.” Aşa povestea Ion Creangă în

„Amintiri din copilărie”. Dar astăzi ?

Ce înseamnă astăzi să fii copil ? Lumea

întreagă s-a schimbat, avem alte pasiuni

şi suntem motivaţi de cu totul alte

dorinţe.

Părinţii, ca nişte îngeri păzitori,

ne veghează continuu. Mama a fost

acolo să mă prindă când am făcut

primul pas, tata a fost şi el acolo, zâmbind

mândru când am rostit primul cuvânt. Seri

de-a rândul, mama lăsa lumina aprinsă să

pot adormi, iar tata m-a învăţat cu multă

răbdare, să merg pe bicicletă.

Bunica spune că noi, copiii, suntem

ca nişte spiriduşi gingaşi ce nu ştim cum sau

de ce se desfăşoară viaţa. Îi urmăm cursul

fără să ne dăm seama cum oamenii din jurul

nostru clădesc continuu, fără a cunoaşte

somnul sau foamea, ca noi „să creştem

mari”.

Chiar dacă lumea a evoluat,

principiile copilăriei au rămas aceleaşi.

Cursele cu maşinuţe, jocul cu mingea, de-a

v-aţi ascunselea păstrează în ele o magie

tainică la care doar copiii pot avea acces.

Şi eu îmi doresc de multe ori „să

cresc mare”. Dar oare... chiar îmi doresc

asta cu adevărat ? Vrem să creştem pentru că

viaţa ni se pare mai interesantă, pentru că

avem impresia că atunci când eşti mare, poţi

cuceri lumea. Toţi copiii din jurul meu vor

asta. Eu... eu vreau să cred în zâne, aşa cum

spunea Peter Pan. Pentru că ştiu că de

fiecare dată când un copil spune „Nu cred

în zâne” , undeva o mică zână moare.

Eu vreau ca trenul copilăriei mele să

nu se oprească niciodată. Vreau să mă plimb

cu el până departe, până dincolo de vămile

cerului.

Mama mi-a spus într-o zi că toţi

oamenii mari ascund în ei un copil. Eu mi-aş

dori ca toţi oamenii mari să-şi elibereze

copiii din ei. Să ne putem juca, să putem fi

naivi şi încrezători, să nu mai fim pesimişti

sau meschini.

De ziua mea am să-mi pun o dorinţă:

vreau să păstrez veşnic în inimă petice din

zmeiele copilăriei. Să nu uit niciodată

râsetele îngheţate de după o bulgăreală

straşnică, să-mi amintesc mereu cum mă

uitam cu tata la desene animate, când tata se

transforma într-un copil fără să-şi dea seama

şi râdea cu multă poftă.

Un copilaş îşi scurtează aripile de

înger pe măsură ce îi cresc picioarele. Abia

când cresc, oamenii îşi dau seama câtă

nevoie au de copilărie.

Am avut de multe ori tot ce mi-am

dorit şi uneori nici nu realizam ce sacrificii

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

32

se făceau pentru asta; credeam că totul

mi se cuvine. Am învăţat, cu timpul, să

fiu recunoscător. Şi poate când voi mai

creşte, pentru că oricât de mult am vrea,

niciodată nu vom putea opri rotiţele

neobosite ale Domnului Timp, voi fi şi

mai recunoscător. Dacă nu spun mamei

„mulţumesc” pentru micul dejun sau

pentru soşetele călduroase într-o

dimineaţă friguroasă, nu înseamnă că

nu simt asta. Numai că, vedeţi, voi,

oameni mari... noi, copiii, nu ştim

întotdeauna ce înseamnă grijile şi

neajunsurile. Putem doar să le intuim.

Şi ne e greu de multe ori să ne strângem

părinţii în braţe şi să le spunem că-i

iubim, dar asta nu înseamnă că nu vrem

asta .

Mama şi tata tot timpul vor avea

grijă de noi, cei mici. Iar pentru ei vom

rămâne „cei mici” şi când vom fi mari.

Copilului îi pasă... până când universul

feeric al copilăriei îl prinde iar în

mrejele lui şi îl face să cadă în visare.

Iar în lumea viselor fluturii imaginaţiei

ne poartă pe cărări nebănuite.

Lăsăţi-ne să mai visăm puţin!

Şi vă promitem, pe cuvântul nostru de

copil, că la un moment dat, ne vom

trezi din reverie.

Prietenie…

Alexandra Cristina Cecman Clasa a XI-a Filologie 1

E greu să redai în cuvinte prietenia şi

tot ce ţine de ea, aşa cum este dificil să

descrii cuiva bucuria ta. Şansele ca

persoana în cauză să nu înţeleagă nimic

sunt mari şi astfel pierde din farmec.

Cu greu mi-ar putea reda sufletul toate

câte îmi sunt despre prietenie şi totuşi

dacă aş încerca, într-un limbaj literar, aş

ajunge la cuvintele ilustrului Cicero, cel

ce zice: „Prietenia este ca un al doilea

eu” şi aş încheia citându-l pe Aristotel,

părintele logicii, ”Că nimeni nu ar

concepe o viaţă fără ea chiar dacă ar

fi să posede toate celelalte bunuri la un

loc”. Dar dacă aş vorbi din plinătatea

sentimentelor mele aş spune despre prietenie

că este mai grozavă decât

ciocolata, o dimineaţă la munte, apusul la

mare, bradul de Crăciun şi poate chiar mai

aducătoare de bucurie decât toate acestea la

un loc.

Bineînţeles, toate acestea îi revin adevăratei

prietenii, amalgamului dintre iubirea curată,

respect, sinceritate şi prezenţa

necondiţionată faţă de persoana în cauză,

ceea ce astăzi este conceput ca o nebunie.

İn vremea contemporană puţini sunt cei ce

nu se tem să ofere, de responsabilitatea care

ne-o asumăm pentru persoanele ce le facem

să ne iubească şi astfel ajung să numească

prieten pe colegul de servici, amicul care

merge cu ei la cumpărături sau vecinul care

îi însoţeşte la o cafea. Dar toate acestea se

ridică la rangul de prietenie?

Cuvânt ce odată era rostit cu responsabilitate

şi bucurie, astăzi, în unele cazuri acoperă

schimbul reciproc de servicii, profitarea de

cei slabi cu duhul şi multe altele departe de

adevăratul sens.

O parte din noi nu înţeleg că omul, fiinţă

raţională, a fost înzestrat cu multe calităţi şi

capacităţi dar a primit şi suflet.

Şi toate acestea pornesc din adâncul nostru,

unde invidia, răutatea, urâtul din noi nu ne

lasă să ne bucurăm de prietenie, de

adevăratele valori morale. Cine ar fi nebun

să iubească o persoană, să se sfătuiască cu

ea, când avem atâtea jucării de pluş de

alintat, atâtea articole de modă de care să ne

bucurăm, atâta muzică pe care să o

ascultăm.

Ei bine toate acestea nu vă vor putea aduce

niciodată bucuria unei persoane.

Nu vă daţi în lături de la bucurie, de la

prietenie, de la a oferi doar pentru că

frumosul implică şi sacrificii.

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

33

Studii şi articole

Mai citesc adolescenţii din România?

Carla Mona Gîlcă Clasa a XI-a Filologie 1

Poate părea o întrebare retorică, dar nu e. Din contră, răspunsul există şi este mai

dramatic decât vă imaginaţi. Problema este foarte gravă şi ar trebui tratată cu mai multă

seriozitate.

Deşi ar putea părea utopic, în urma unui sondaj realizat de Consiliul Local al Tinerilor

din sectorul 1 al capitalei, la întrebarea "Ce preferi să faci în timpul liber?", niciunul dintre

elevii chestionaţi nu a inclus pe lista opţiunilor lectura. Sondajul de opinie a fost realizat pe

un eşantion de 621 de elevi din clasele a X-a şi a XI-a din 16 licee bucureştene. Pe prima

poziţie în topul preferinţelor, la egalitate cu muzica, se află internetul. Deloc surprinzător,

având în vedere faptul că majoritatea tinerilor preferă să caute mereu răspunsuri, comentarii,

ştiri pe internet. Mulţi se ghidează după principiul: „gândirea în exces dăunează grav

sănătăţii” şi din acest motiv îşi fură singuri căciula şi plagiază totul prin intermediul

internetului.

Dacă faceţi un experiment, din pură curiozitate, veţi putea afla cu stupoare că mulţi

adolescenţi nu ştiu măcar 5 dintre cele 7 minuni ale lumii. Întrebaţi fiind unde a fost construit

Farul din Alexandria, probabil vă vor răspunde: „Ne luaţi peste picior? Oricine ştie că Farul

din Alexandria a fost construit în Teleorman”. Asta în cazul în care aveţi noroc şi nimeriţi un

elev care a mai frecventat orele de geografie. Cei care nu vor şti să răspundă din propria lor

cultură generală, vor da un search pe google şi vor afla, că doar „d’oh!”, suntem în secolul

XXI, cine are nevoie de cărţi? Ele aparţin de domeniul muzeului.

Nu încerc să minimalizez importanţa internetului sau să neg diversitatea informaţiilor pe

care le putem afla prin intermediul său. Dar tehnologia din ce în ce mai modernă

îndepărtează tineretul de adevăratele valori spirituale, de universul literaturii pe care oricine

ar trebui să-l cunoască măcar într-o mică măsură. Să recunoaştem: e mult mai uşor să găseşti

răspunsurile necesare accesând un simplu site, printr-un simplu click. Şi totuşi, valoarea unei

cărţi e inestimabilă. Ce impact poate avea asupra unui elev, un rezumat copiat de pe internet?

Vă spun eu: NICIUNUL. Pe când o carte îţi stimulează imaginaţia, te atrage în universul ei,

se joacă mereu cu sentimentele tale, te-ajută să călătoreşti în timp. Barbara Tuchman a numit

cărţile „cărăuşii civilizaţiei”. „Fără cărţi, istoria e mută, literatura nu are glas, ştiinţa

paralizată, iar gândirea şi meditaţia suspendate”. Câtă dreptate a putut încăpea în câteva

cuvinte!!...

Dacă internetul ar fi folosit cel mai des pentru însuşirea unor informaţii şi cunoştinţe

utile, situaţia nu ar mai fi aşa neagră… dar majoritatea adolescenţilor preferă să-şi piardă

timpul vorbind pe “mess”, comentându-şi pozele pe diferite site-uri sau jucându-se tot felul

de “jocuri inteligente”.

Reveniţi-vă! Cărţile nu sunt duşmanii voştri! Nu vă speriaţi de scrisul mărunţel şi de

paginile vechi! Vă garantez, mai mulţi oameni şi-au stricat vederea din cauza computer-ului

decât citind cărţi! Tinerii care citesc nu trebuie să devină o specie pe cale de dispariţie, din

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

34

contră… Citiţi cât mai mult! Formaţi-vă o cultură generală şi aprecierile vor fi cu siguranţă

mult mai mari!

Voi, cei care citiţi acest articol, încercaţi să-i îndemnaţi şi pe alţii să-l citească! Poate

acest semnal de alarmă nu va avea mare răsunet într-o lume tehnologizată până la refuz, dar

undeva, sunt sigură că va exista o persoană care-şi va revizui atitudinea şi va înţelege că o

carte este “veşnicie în sicriu de hârtie”(Vasile Ghica)!

Lectura - un pact cu generaţia trecută

Geanina Micu Clasa a XI-a Ştiintele Naturii 1

„A fost odatã ca niciodatã…” aşa începeau poveştile din primele cãrţi ale copilãriei

noastre, volume poate acum acoperite de praful uitãrii.

Încã ne mai amintim frânturi din file de poveste, iar cu trecerea timpului, acele romane la

citirea cãrora simţeam o chemare nelãmurită, deveneam visãtori şi ceva din fiinţa noastrã pornea

la vale odatã cu undele fluviilor de cuvinte.

Acum adolescenţii preocupaţi de clipã, presaţi de viitor, umbriţi de frãmântãrile vârstei,

dar cu sclipiri în ochi la tot ce e nou, cu dorinţa de a ne afirma în societate în chip deosebit şi

convinşi de gândul cã viaţa e mult prea scurtã, iar fiecare minut trebuie trãit ca şi cum ar fi

ultimul.

Toate acestea pe umerii a doar 17 ani de viaţã ? Adevãrat !

Şi totuşi, lectura, care ne stârnea atâta plãcere în anii ce au trecut, acum a ajuns printre ultimele

preocupãri ale liceenilor.

Ţi-e teamã cã va deveni un viciu, iar din adolescentul popular vei ajunge ceea ce

dispreţuiai înainte: un tânãr timid, stângaci şi cu aere de om cult ?

Într-adevãr, lectura este o adevãratã nebunie atunci când nu reuşeşti să trasezi o linie între

realitate şi ficţiune, între persoane şi personaje sau între trecut, prezent şi viitor.

Dar ce se întâmplã cu tinerii care considerã cã este o pierdere totală de timp şi actul de a

citi este înlocuit cu facilitate de alte activitãţi poate mult mai captivante ?

Lectura reprezintã o rampã care te lanseazã spre succesul şcolar: devii mai spontan în

exprimare, fiind o bunã metodã de a învãţa sã comunici, e cel mai eficient mod de a asimila

informaţii, îţi dezvolţi imaginaţia şi devii mai creativ.

Poate un cuvânt, sau fie un vers ori o descriere artisticã are puterea de a deschide noi lumi

facându-ne sã alergãm de la un orizont la altul pentru a descoperi fiecare detaliu.

Ne este permis sã evadãm în imaginaţie sau sã revizualizãm un trecut real cu evenimente

de o profundã semnificaţie, lectura având puterea de a învinge timpul !

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

35

Mihai Eminescu poet naţional şi universal

Diana Lazar

Clasa a XI-a Filologie 1

Dacă locul celui mai mare poet român în cultura naţională n-a fost de nimeni contestat,

înţelegerea lui exactă a suscitat de-alungul vremii două poziţii oarecum deosebite, pe care e bine

să le amintim. Prima dintre ele, care a fost exprimată de către contemporanii poetului şi de către

generaţiile imediat următoare, constă în considerarea lui Eminescu drept un fenomen aproape

inexplicabil în peisajul literar în care a apărut. La treizeci de ani după moartea poetului, în 1919,

Garabet Ibrăileanu continuă a-l evoca pe autorul ,,Luceafărul în aceşti termeni: Eminescu nu este

numai cel mai mare scriitor român. El este o apariţie aproape inexplicabilă în literatura noastră.

El a căzut în sărmana noastra literatură de la 1870 ca un mentor din acele lumi. Întâmplarea a

făcut ca unul din cei mai mari poeţi lirici ai secolului a XIX-lea, secol atât de bogat, cel mai

bogat în lirici, să se nască la noi”. Ulterior, mai cu seamă străduinţele istoricilor literari, care au

acumulat numeroase documente, izvoare, influenţe, uneori până la exces, Eminescu a început să

fie privit într-o altă lumină, şi anume ca un continuator al bogatei tradiţii artistice naţionale şi ca

ultimul romantic European, dar care a dat acestui current literar o tentă naţională. ,,Opera literară

a lui Mihai Eminescu creşte cu toate rădicinile în cea mai plină tradiţie şi este o exponent

deplină, cu toate aspectele romantic, a spiritului autohton”, aprecia George Călinescu.

În esenţa lor, aceste două puncte de vedere nu se contrazic, pentru că orice mare scriitor

constituie în acelaşi timp încununarea unei tradiţii şi inaugurarea unui drum nou. Este locul unde

îl putem aşeza fără să greşim pe Eminescu, în spaţiul generous dintre trecut şi viitor pe care îl

umple cu personalitatea lui, al cărui geniu creator sintetizează datele oferite de toată dezvoltarea

culturală anterioară spre a da la lumină o operă cu desăvârşire nouă.

Eminescu însuşi a avut sentimentul, şi încă foarte viu, de a se situa într-o viguroasă

tradiţie culturală românească. Mai multe aspect ale operei lui ne atrag atenţia în acest sens:

elogiul constant al valorilor istorice naţionale, patriotismul lui înflăcărat, manifestat nu numai în

cultul trecutului, ci şi în critica aspectelor negative ale societăţi contenporane, în interesul pentru

folclor, pentru opera artistic a spiritului popular naţional. Romantismul lui târziu găseşte în

ispiraţia folclorică un motiv esenţial. Spiritul naţional, continuarea specificului artistic românesc

nu se opun lui Eminescu receptării ideilor culturii europene, pătrunderii, în grădina lui, a unui

întreg current de sensibilitate ce a nutrit literatura romantic a secolului al XIX-lea şi prin care

Eminescu este înrudit cu marii poeţi ai lumii. Să adăugăm şi la aceste note şi ceea ce am putut

numi ,,enciclopedismul” eminescian la Heliade înainte, ca Haşdeu în aceeaşi vreme şi mai

târziu, Eminescu freamătâ de dorinţa de a cunoaşte tainele universului, ale naturii şi existenţei

umane, are tendinţa de a cuprinde totul şi systematic, de a ridica efortul de cunoaştere al

înaintaşilor pe trapta sintezei artistice. Uneori, exgagerându-se, din admiraţie, această înclinare, i

s-au atribuit lui Eminescu Călinescu avea dreptate să combat ideea unui ,,monstrum erudionis”.

Dar rămâne avidentă încercarea poetului de a sitematiza într-o viziune enciclopedică ceea ce

cultura anterioară îi oferea. Preocuparea pentru istorie, şi după modul romantic, nu doar pentru

cea naţională, pentru creaţia artistic populară şi înclinarea spre originale sinteze enciclopedice

sunt cele trei aspect importante ale tradiţionalismului artistic eminescian.

Dar Eminescu nu continuă numai, ci şi inaugurează o tradiţie. Înainte de orice, desigur, în

poezie. Poezia lui, odată depăşită epoca începuturilor, este atât de substanţial nouă, încât îşi pune

pecetea pe strădania artistic a mai multor generaţii. Primul effect, istoriseşte vorbind, al

eminescianismului este copleşitor. Ceea ce Ibrăileanu numea ,,curentul eminescian” este

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

36

rezultatul imediat al unei influenţe ce condamnă la epigonism pe mulţi dintre poeţii generaţiei

care i-a urmat lui Eminescu spre a putea constata şi un efect cu adevărat rodnic. Abia poezia

interbelică a unor creatori ca Bacovia şi Arghezii, se arată în stare să redescopere, uneori şi graţie

criticii moderne, ceea ce era fundamental în Eminescu şi putea fi folosit creator, fără riscul

mimetismului şi pastişei, scăpând de otrăvurile dulci-ameţitoare de care se îmbătaseră poeţii

generaţiei lui Alexandru Vlahuţă.

Distanţarea de cultura românească mai veche se redezează la Eminescu prin crearea unei

poezii înalt filozofice, în care gândirea şi vizionarismul domină imaginaţia lirică, şi a unei limbi

pe de-a-ntrgul noi. Nici un poet român nu a îmbrăţişat în secolul trecut universului artistic uriaş

al lui Eminescu, nu a avut cugetarea lui capabilă să pătrundă panorama civilizaţiilor şi sferelor

filozofiei. Nimeni n-a îmbinat mai bine ca el o minte atât de deprinsă cu abstracţiunile şi

conceptele, cu o expresie atât de plastic muzicală, încât s-ar părea că ideea poate fi percepută şi

prin senzaţie. Opera lui Eminescu nu reprezintă doar ,,saltul” de la Alecsandri şi Bolintineanu, la

Arghezi şi Bacovia, ci descoperă calea poeziei noastre spre universalitate. Eminescu e primul

nostrum poet de anvergură europeană, primul comparabil cu marii poeţi ai lumii, cu Byron, cu

Lamartine, Victor Hugo şi Leopardi. Opera sa a şi fost raportată la opera acestora şi la altor

nenumăraţi, încât contribuţia eminesciană la dezvoltarea romantismului într-unul specific

românesc nu e doar o formulă convenţională, ci o realitate incontestabilă. Eminescu ne

dovedeşte, dacă mai era nevoie, că un poet naţional poate fi luat în considerare şi ca poet

universal numai dacă, prin valoarea operei, îşi deschide aripile asupra unui domeniu de

sensibilitate şi gândire capabil să reflecte deopotrivă ceea ce este specific fiecărui popor în parte

şi ceea ce este comun tuturor popoarelor la un moment dat.

Eminescu reprezintă sinteza tradiţiei şi a noutăţilor, a elementelor artistice româneşti şi a

celor universal, el este un poet naţional şi unul universal în aceeaşi măsură. Prin el, literatura

noastră atinge o culme şi îşi face totodată ieşirea necontestabilă în lume.

Astăzi, amândouă punctele de vedere luate separate ni se par unilateral şi căutăm o

conciliere. Îl simţim pe Eminescu deopotrivă ca un miracol şi ca pe o sinteză a celor mai vechi

tradiţii ale culturii noastre.

Nouă ne pasă, implică-te şi tu!

Oana Elena Toderaşcu

Clasa a X-a Ştiinţele naturii 2

După cum bine ştim cu toţii Colegiul Naţional „Cuza-Vodă” desfăşoară o serie de

activităţi Eco în parteneriat cu şcoala nr.5 din Municipiul Arad .

Acest proiect presupune opt etape, pe parcursul cărora se vor derula tot felul de activităţi

care vor duce în final la acumularea unui punctaj pentru ca liceul nostru să primească „Steagul

Eco”.

Prima etapă a constat în lansarea proiectului în sine, acţiune ce a avut loc în amfiteatrul

liceului sub coordonarea doamnei profesor Alina Lazăr (între 4-8 ianuarie 2010).

Cea de-a doua etapă este reprezentată de demararea concursului „Clasa de Aur”, ce se va

extinde pe parcursul a zece saptămâni şcolare (11 ianuarie-26 martie). A treia etapă a reliefat

Importanţa zonelor umede, prin realizarea unor colaje şi prezentări power point pe această temă.

Cea de-a patra etapă este intitulată Apa înseamnă viaţă, care se va concretiza prin determinarea

ph-ului unui râu din oraşul Huşi sau din jurul acestuia, sarcina de care se va ocupa doamna

profesoara Mihaela Prodea, împreună cu o echipă de elevi. Etapa a cincea va consta în efectuarea

unor acţiuni de ecologizare a parcului „Cuza Vodă”. Etapa a şasea are un titlu sugestiv Mediu

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

37

2 2

1

1 1 1

L C

Z

R X X

sănătos – oameni sănătoşi, care va puncta alcătuirea unui top 5 a surselor de poluare din oraşul

Huşi.

De menţionat este faptul că pe 17 aprilie este Ziua Mondială a Sănătăţii .

Penultima etapă a parteneriatului este numită Păsări pe cale de dispariţie în cadrul căreia se va

realiza de către toate şcolile partenere, câte o prezentare power point având ca obiectiv principal

păsările pe cale de dispariţie.

Trebuie să amintesc că Colegiul Naţional „Cuza Vodă” are deosebita onoare să realizeze

jurizarea tuturor prezentărilor colectate de şcolile partenere. Şi ultima etapă, intitulată Nouă ne

pasă! care va consta în realizarea unei prezentări a liceului incluzând totodată şi imagini.

Totalitatea acestor etape va alcătui în peransamblu, întreg proiectul Nouă ne

pasă,implică-te şi Tu! Toate aceste activităţi de amploare vor fi integrate în filele unei reviste

Eco care se va numi Oameni ecologici – oameni cu suflet ce urmează a fi finalizată la sfârşitul

lunii aprilie .

Fără îndoială aceste acţiuni îndreaptă Colegiul Naţional „Cuza Vodă” către câştigarea

statutului de şcoală Eco, care va şti să-l păstreze cu mândrie cât mai mult timp posibil. După cum

ne sugerează şi titlul proiectului Nouă ne pasă!, ar fi bine ca să te implici şi “Tu” pentru un

mediu cât mai curat şi mai sănatos până nu este prea târziu, acesta fiind sfatul meu final pe care

aş vrea să-l adresez colegilor mei pe această cale.

Factorul de calitate al

circuitului R.L.C paralele

Vlad Ciobanu

Denis Mădălina Diugu

Andreea Iacob

Mihaela Musteaţă Clasa a XI- a Ştiinţele Naturii 1

Se ştie că impedanţa circuitului R.L.C. paralel este dată de relaţia :

(1)

iar legea lui Ohm exprimată cu ajutorul valorilor efective ale tensiunii şi intensităţii

curentului alternativ este : .

Pentru circuite simple de curent alternativ, cele două reactanţe, inductivă

şi capacitivă sunt egale la rezonanţă :

(2)

Această relaţie arată următoarele :

(3)

U I Z L CX X

2

1

1rezZ R

R

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

38

-impedanţa de rezonanţă este chiar rezistenţa activă a circuitului ;

-pulsaţia de rezonanţă este data de formula lui Thomson :

(4)

Curenţii prin cele trei elemente de circuit, folosind valorile efective sunt :

(5)

La rezonanţă :

(6)

Factorul de calitate al circuitului este definit prin relaţia :

(7)

şi arată de cate ori este mai mare, la rezonanţă, curentul prin bobină sau

condensator, faţă de curentul total, deci :

(8)

Dar este impedanţa caracteristică, atunci şi

factorul de calitate devine : (9)

0

1

LC

R

UI

RL

L

UI

XC

C

UI

XL CI I

0

L

L

U U U LC CI U

X L L L

0C

C

U UC CI U C U

X LLC

0 0

CLP

IIQ

I I

P

CC UQ U R

L R L

0

LZ

C

0

1 C

Z L

0

P

RO

Z

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

39

La rezonanţă intensitatea curentului total prin circuit este minimă:

(10)

dar prin bobină sau condensator oscilează un curent cu intensitatea :

(11)

Această situaţie este posibilă, deoarece IL prin bobină este întotdeauna de

sens opus curentului prin condensator IC, defazajul dintre IL şi IC fiind

<=> .

a) b)

Bibliografie : Anton Saimac, Constantin Cruceru, Electrotehnică pentru subingineri, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1981, p. 256-259

Gh. Enescu, N. Gherbanovschi, M. Prodan, Şt. Levai, Fizică, Manual, clasa a XI-a, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995

Constantin Mantea, Mihaela Garabet, Fizică, Manual, clasa a XI-a, Editura BIC ALL, 2006

Profesor coordonator Dumitru Bahnariu

minrez

UI I

R '

0

0

L C

UI I I U C

L

0180 00tg

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

40

Transferul maxim de putere Cristina Grecu

Ştefan Mihăiţă

Cătălina Patraş

Carina Păunet

Clasa a X-a Ştiinţele Naturii 1

Considerăm un circuit electric format dintr-un generator cu tensiunea electromotoare E, rezistenţa

internă r şi un circuit exterior cu rezistenţa R.

Ne propunem să calculăm transferul maxim de putere între generator şi circuitul exterior.

Puterea totală dezvoltată de sursă este:

Pt=EI unde I= , deci Pt= ①

Puterea utilă (pe circuitul exterior):

Pu=UI unde I= , Pu= deci Pu=R

Pu= sau P(R)= ②

P = ③

x1/2=

Unde = -4ac

R1/2= în care =

Pentru ca ecuaţia ③ să aibă soluţii reale este necesar ca

4

( ) , deci

Pmax= comparând cu ② obţinem: =

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

41

sau

Concluzie: Transferul maxim de putere între sursă şi consumator are loc atunci cand R=r , în

acest caz randamentul = = x = = = =0,5=50%

= Pe masură ce R creşte (R>r), atunci şi creşte, sursa fiind mai puţin exploatată.

Bibliografie:

Constantin Mantea , Mihaela Garabet, Fizică, Manual, clasa a X-a Profesor coordonator Dumitru Bahnariu

Discipline matematice uitate

Profesor Daniela Teclici

Algebra ornamentală este o disciplină matematică al cărei scop era de a stabili ecuaţiile

carteziene ale unor curbe sau figuri ornamentale şi invers, de a construi un ornament după ecuaţii

convenabil alcătuite. Diversitatea formelor, liniilor unui ornament şi lipsa lor de regularitate

chiar pe porţiuni mai mici, au impus introducerea unor semne noi, pe lângă semnele obişnuite în

matematică, a unor denumiri proprii şi a unor reguli care au fost cuprinse într-o lucrare de 112 de

pagini intitulată L’Algèbre ornamentale, apărută în Franţa, în 1941.

Deşi privită cu interes de către matematicieni de seamă ca: J. Hadamard, E. Cartan şi A.

Lambert şi apreciată ca fiind deopotrivă utilă atât arhitecţilor cât şi inginerilor sau

matematicienilor, algebra ornamentală nu s-a dezvoltat mai mult.

Trigonometria pătratică este o disciplină matematică în care, spre deosebire de

trigonometria obişnuită, sau circulară, funcţiile trigonometrice ale unui unghi ascuţit se definesc

în alt mod şi se generalizează înlocuind cercul trigonometric cu un pătrat.

Unele relaţii între funcţiile trigonometrice astfel definite sunt mai simple.

Astfel, definind sinusul pătratic al unui unghi ascuţit x (sp x) ca raportul dintre cateta

opusă acelui unghi şi suma catetelor triunghiului dreptunghic care conţine acel unghi, iar

cosinusul pătratic al unghiului x (cp x) ca raportul dintre cateta alăturată acelui unghi şi suma

catetelor se obţine formula fundamentală: sp x+cp x=1.

Elaborată de către Valeriu Alaci, fost profesor la Şcoala Politehnică din Timişoara,

trigonometria pătratică a apărut în anul 1941 într-o lucrare de 272 de pagini şi a fost premiată de

Academia Română. Şi această disciplină a rămas nefolosită.

Matematică distractivă

Diana Paiu

Clasa a XI-a Matematică Informatică 2

1) 11=1; 1

2=1; 1

3=1;…1

n=1,…,2

1=2; 2

2=4; 2

3=8;….:

Unde-i unul nu-i putere, unde-s doi puterea creşte.

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

42

2) 1=1; 1+2=2

32 ; 1+2+3=

2

43 ; ….; 1+2+…+n=

2

)1( nn,…

Din vorbă în vorbă iese adevărul.

3) 2+3=5, (-2)+(-3)=-5 Spune-mi cu cine te însoţeşti ca să-ţi spun cine eşti sau Cine se aseamănă se adună.

(Cicero)

4) ?;....0

3?;

0

2?;

0

1 Nu-ţi pune mintea cu nebunul.

5) 12=1, 1

3=1, 1

4=1, 1

5=1, 2

0=1, 1

7=1,….

Nu te amesteca unde nu-ţi fierbe oala.

6) 1+0=1; 1-0=1; ?0

1;001

Şi cel mai mic poate răsplăti cu bine sau cu rău .

7) 52=3

2+4

2 ; 10

2=6

2+8

2; ….

Cei buni se iubesc şi se caută între ei. (Cicero)

8) 1000000; 1000001=1000000+1; 1000002=1000001+1,… Adesea ai nevoie de unul mai mic ca tine.

9) ;235;225;215 321 5 exclamă: ce mic eşti 2n ! ; ???255;245 52

În cea mai mare putere să nu-ţi baţi joc nici de cel mai mic, căci mâine poţi fi tu cel mai

mic.

10) 0+a=a+0 Cine se adună cu chiorii se învaţă a se uita cruciş.

Profesor îndrumător Daniela Teclici

Boala Basedow Graves

Oana Florina Savin

Octavia Iacob Clasa a XI-a Matematică Informatică 1

Această boală este o afecţiune a tiroidei, manifestată în hipertiroidism.

Tiroida, o glanda ce are doar 20 de grame este, totuşi, cea mai mare glandă endocrină din corp.

Este aşezată într-o lojă fibroasă în regiunea cervicală, în treimea inferioară a laringelui. Are

forma majusculei "H" , fiind formată din doi lobi laterali şi o formaţiune transversală, numită

istm. Ca orice glandă endocrină, secretă hormoni pe care îi varsă în sânge. Aceşti hormoni

stimulează creşterea şi dezvoltarea organismului la copil, are rol în formarea sinapselor şi a

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

43

tecilor axonilor şi, în final, un rol important în metabolismul bazal ( descompune totul până la

CO2 + H2O + Energie ). Tulburările funcţiilor tiroidiene se datorează fie secreţiei insuficiente de

hormoni ( hipotiroidism), fie excesului lor ( hipertiroidism). În cazul hiperfuncţiei se instalează

Boala Basedow Graves cu manifestările ei specifice. Un individ suferind de aceasta disfuncţie

este recunoscut cu uşurinţă după ochii bulbucaţi, aproape ieşiţi din orbită şi guşa proeminentă.

În boala Basedow glanda tiroidă are un volum crescut difuz, este de consistenţă ridicată şi

bogat vascularizată. Modificările patologice de la nivelul său sunt hipertrofia (cresterea

volumului) si hiperplazia (cresterea numarului de celule) parenchimului.

Manifestările specifice ale bolii Basedow sunt:

- guşa difuză hiperfuncţională;

- dermopatia;

- oftalmopatia.

Aceste manifestări apar în diverse combinaţii şi cu o frecvenţă foarte variabilă, cea mai frecventă

fiind guşa.

Guşa difuză hiperfuncţională poate fi asimetrică şi lobulară. La palparea tiroidiană poate fi

depistat un lob piramidal mărit.

Dermopatia se manifestă de regula la nivelul părţii posterioare a picioarelor fiind denumită

mixedem pretibial. Acesta este un fenomen tardiv care apare la toţi pacienţii cu oftalmopatie.

Dermopatia (manifestări ale tegumentelor şi fanerelor) este caracterizată prin:

- tegumentele sunt catifelate, calde, umede, fine, eritematoase (roseaţă în special la emoţii în

regiunea anterioară a gâtului şi a toracelui);

- hiperpigmentare la nivelul zonei periorbitare precum şi la nivelul coatelor, mâinilor sau

hiperpigmentare difuză;

- unghiile se subţiază, devin moi, friabile şi lucioase.

Oftalmopatia este caracterizată de:

- retracţia pleoapei superioare care determină descoperirea unei porţiuni mari a sclerei conferind

pacientului o privire fixă, temătoare ce creează impresia unei aparente exoftalmii;

-cornee cu suprafaţă umedă şi lucioasă;

- exoftalmia – aceasta constă în proeminenţa globilor oculari însoţită de deschiderea exagerată a

fantei palpebrale. Uneori exoftalmia poate progresa către forma malignă, instalându-se pierderea

vederii.

În boala Basedow severă diagnosticul se stabileşte cu uşurinţă. Afecţiunea se manifestă prin

slăbiciune, scădere ponderală în pofidă păstrării apetitului, instabilitate emoţională, tremur,

intoleranţă la căldură, transpiraţii, palpiţatii şi accelerarea tranzitului intestinal. La palpare tiroida

este mărită, însă în cazurile în care tiroida are dimensiuni reduse nu trebuie exclus diagnosticul

de boală Basedow.

Tratamentul bolii Basedow este de trei tipuri: medical, chirurgical şi cu radioiod.

Tratamentul medical urmăreşte limitarea cantităţii de hormoni tiroidieni produşi de glandă.

Tratamentul chirurgical constă în ablaţia ţesutului tiroidian limitând astfel producţia

hormonală.

Utilizarea iodului radioactiv este o metodă relativ simplă, eficientă şi necostisitoare, având

efecte de ablaţie comparabile cu cele ale intervenţiei chirurgicale.

Aşadar, pacenţii cu Basedow trebuie protejaţi de emoţii şi stres puternic, necesită o abordare cu

multă blândeţe şi răbdare.

Asigurarea regimului alimentar adecvat însoţit de prezenţa condiţiilor de odihnă şi linişte poate

completa tratamentul medicamentos.

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

44

Mingea campionilor

Carla Mona Gîlcă

Clasa a XI-a Filologie 1

Mulţi ziarişti au încercat de-a lungul timpului să întocmească un top al celor mai buni

fotbalişti all-time, dar niciodată un rezultat nu a reuşit să mulţumească pe toată lumea, din cauza

subiectivismului suporterilor şi a percepţiilor diferite. E de înţeles acest fapt, mai ales pentru că

fotbalul a fost atât de generos cu susţinătorii săi, oferindu-le mai mereu spectacole pline de

surprize şi momente vrăjite de trucurile unor magicieni ca Pelé, Maradona, Zinedine Zidane,

Franz Beckenbauer, Johann Cruyff, Raul, Ronaldo şi lista poate continua la nesfârşit.

Nu mi-am propus să realizez aici un asemenea top, ci doar prezentarea a trei fotbalişti pe

care eu îi consider cei mai buni dintre cei mai buni şi a trei fotbalişti actuali ce au început să

confirme că sunt extrem de talentaţi şi că vor concura cât mai curând la supranumele de “Cel mai

bun fotbalist din istoria omenirii”.

1. Edson Arantes do Nascimento- născut la 23 octombrie 1940, Pelé a fost cel mai tânăr jucător

care a marcat un gol într-o confruntare internaţională, în meciul cu Argentina, la data de 7 iulie

‘57. Talentul său extraordinar a ajuns să fie cunoscut mai ales după prestaţiile încântătoare avute

în meciurile jucate pentru prima reprezentativă. Era cunoscut pentru detenta impresionantă,

intuiţia, tehnica de vis. De asemenea, cifrele sale absolut fabuloase vorbesc pentru el, prolificul

atacant având câştigate 10 campionate cu Santos, 2 Copa Libertadores, un campionat cu New

York Cosmos şi 3 Cupe Mondiale cu naţionala Braziliei. A fost desemnat de F.I.F.A. cel mai bun

jucător al Mondialului din ’70, dar şi jucătorul secolului în anul 2000. Cu 97 goluri marcate în 92

de meciuri în tricoul Braziliei şi 1281 goluri marcate în 1363 de jocuri pentru echipele de club,

Pelé va rămâne mereu în memoria colectivă ca un adevărat Luceafăr în constelaţia de super-

valori a fotbalului mondial.

2. Diego Armando Maradona- născut la 30 octombrie 1960, supranumit El Pibe d’Oro, Maradona a

fost cel mai bun fotbalist argentinian al tuturor timpurilor şi este actualmente antrenor al echipei

naţionale a Argentinei. Viaţa sa personală a fost mult mai zbuciumată şi controversată decât a

marelui Pelé, iar performanţele sale au fost contestate de unii pe motiv de dopaj (1994 a fost

trimis acasă de la turneul final al C.M.din S.U.A. după ce a folosit efedrină), motive pentru care

am decis să-l aşez pe locul 2. Un adevărat campion are şi un comportament de campion. Cu toate

acestea, talentul său este incontestabil, ca dovadă statisticile cu privire la cluburile unde a activat

în calitate de jucător profesionist (Boca Juniors, F.C. Barcelona, S.S.C. Napoli, F.C. Sevilla),

meciurile jucate pentru naţionala Argentinei (91) şi golurile sale. Maradona a participat la patru

turnee finale ale Campionatului mondial de fotbal F.I.F.A., incluzând Cupa Mondială din 1986

pe care a câştigat-o.La acelaşi turneu, în sfertul de finală disputat împotriva Angliei, a marcat

contestatul gol pe care el însuşi la numit “la mano de Dios”

3. Zinedine Yazid Zidane- născut la 23 iunie 1972, poreclit de suporteri "Zizou", Zidane a fost un

fotbalist francez cotat de specialişti ca fiind cel mai bun jucător care a jucat vreodată pentru

cocoşul galic, graţie eleganţei driblingului, a paselor precise, a golurilor superbe şi a loviturile

libere bine executate. Zizou a activat la echipele de club As Cannes, Bordeaux, Juventus Torino

şi Real Madrid, transferul său la cea mai galonată echipă din lume fiind anunţat cu surle şi

trâmbiţe, el devenind cel mai scump jucător all-time. Lăsând un gol nemăsurat în sufletul fanilor

săi, Zidane s-a retras din fotbal în 2006, după Mondialul din Germania, unde a ajuns până în

finală, pierdută însă în faţa Italiei. Faultul inexplicabil asupra lui Materazzi i-a umbrit puţin

retragerea, dar Zizou va rămâne în inimile tuturor ca fiind unul dintre cei mai mari artişti ai

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

45

jocului. Deşi debutase în mod oportun în echipa Franţei, câştigând C.M. din Franţa ’98 şi C.E.

din Belgia-Olanda 2000, au urmat eliminări dramatice şi timpurii din C.M.2002. şi C.E.2004.

Cu toate acestea, Zinedine Zidane a fost, este şi va rămâne mereu jucătorul meu favorit şi unul

dintre cei mai buni care au păşit vreodată pe gazon.

4. Lionel Andres Messi- născut în 1987, pe data de 24 iunie, Messi este la momentul actual cel mai

bun fotbalist din lume. După un debut timpuriu şi promiţător la Barcelona în anul 2004, Messi nu

i-a dezamăgit pe catalani şi a reuşit să câştige încă din primul an campionatul, continuând mai

apoi cu evoluţii spectaculoase pentru ca în sezonul 2008-2009 să câştige cu Barça tripleta

campionat-cupă-U.C.L.

5. Ricardo Izecson dos Santos Leite- născut la 22 aprilie 1982 în Brazilia, Kaka reprezintă un

model al fotbalului actual, atât pe teren, cât şi în afara lui. După transferul său la AC Milan în

2003, atacantul brazilian a reuşit să urce în topuri datorită evoluţiilor excelente şi trofeelor

câştigate cu echipa sa: U.C.L., Supercupa Europei şi Cupa Intercontinentală. Tot în acelaşi an

(2007), Kaka a obţinut Balonul de Aur. În prezent, activează la Real Madrid.

6. Cristiano Ronaldo dos Santos Aveiro- născut la 5 februarie 1985, Cristiano Ronaldo a ajuns

idolul a mii de fani din întreaga lume, datorită driblingurilor sale ucigătoare, jocului aerian foarte

bun şi golurilor impresionante. Deşi a fost promovat la echipa mare a lui Sporting Lisabona de

Ladislau Boloni, Cristiano a ajuns să fie arhicunoscut pe plan mondial odată cu transferul la

Manchester United, unde a câştigat 3 ani consecutiv campionatul englez, dar şi ediţia 2007-2008

a U.C.L. Anul 2008 a fost un an extrem de favorabil, pentru că tot atunci a câştigat Balonul de

Aur şi a fost desemnat de F.I.F.A jucătorul anului. Momentan, evoluează alături de Kaka la Real

Madrid.

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

46

Parteneriat

Scrisori către românii basarabeni

2

Mădalina Stan

Andreea Trandafir Clasa a X - a Servicii

Colegiul Agricol „Dimitrie Cantemir”

Huşi, 7 octombrie 2009

Prietene drag,

Sper ca scrisoarea mea sa te găsească sănătos şi fericit.

Stau pe o bancă în parcul galben şi gândul meu zboară la amintiri dragi, trăite într-un

cadru asemănător. Ce nu face din noi dragostea, dar mai ales melancolia? Încep să umplu foaia

albă cu gânduri bune şi sper ca această mică scrisoare să îţi aducă un zâmbet cât de mic pe buze

şi în suflet armonie.

Pixul tremură pe foaie şi mi-e frig, dar... Nu mă lasă inima să părăsesc acest loc care mă

inspiră în a-ţi scrie scrisoarea.

Ar fi atâtea de spus... Nici nu ştiu ce ar putea să te intereseze. Şi totuşi, parcă te cunosc de

o viaţă.

E ciudat, nu? Primeşti o scrisoare de la un copil român ca şi tine, dar care locuieşte în ţara

vecină. Aici îmi vin în minte multe gânduri istorice.

Dar să lăsam asta. Tu cum eşti? Bine, sănătos? Ai tăi cum sunt? La noi e frig şi toamna

îşi cam pune amprenta pe tot. Uneori mi-o imaginez ca pe o fată brunetă, cu o rochie lungă, din

frunze... Alteori, o văd ca pe o cotoroanţă, atunci când mă enervează vântul şi frigul care îmi

îngheaţă nasul. Ştiu că ai să râzi, dar nu am eu dreptate? Ce-mi place mai mult şi mai mult în

aceste luni ale toamnei sunt obiceiurile. Unul din aceste obiceiuri care mi-a rămas în minte de

când eram mică e acela de a unge tocurile uşilor şi geamurilor cu usturoi, la Sfântul Andrei. Tata

spune ca ne apară de spiritele rele şi de boală. Eu nu ştiu ce să cred, dar îmi place enorm de mult

să fac asta. Îmi aduc aminte când eram mică, mică, la vreo 10 ani, chiar de îmi îngheţau nasul şi

urechile, eu tot mergeam cu tata să ung cu usturoi. Şi tata nu mergea fără mine. Frumoase

amintiri. Acum... Nu prea mai ţine lumea cont.

Abia aştept Crăciunul. Sunt multe care vin odată cu această sărbătoare. Atunci e şi ziua

mea. De fapt, puţin mai înainte. Şi am atâtea amintiri frumoase. Am o placere să îmbodobesc

bradul, să mă uit cum ninge. Îmi aduc aminte că anul trecut am aşteptat aşa de mult zapada,

încât, la prima ninsoare (dacă se poate numi aşa), am plâns. Plângeam de fericire. Mă uitam

mirată la fulgii mici şi simpatici care cădeau pe pământul gol şi rece. Nu mai ţineam cont că mi-e

frig, că nu am mâncat, că era ora 6 dimineaţa. Am ieşit afară şi am luat zapadă în mâinile mele

mici. Fulgii cădeau sfioşi pe nasul meu. Simţeam cum se topesc. Ma uitam la zapadă ca la un

miracol al lumii. Poate chiar este un miracol pentru mine şi pentru părinţii mei, căci odată cu ea

am venit eu pe lume.

2 Lucrări premiate în cadrul proiectului Transfrontalier „Podul prieteniei şi cărţii ”- România şi Republica Moldova

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

47

Am o placere să alerg cu cei 5 câini ai mei când ninge. Când mă opresc, se năpustesc

asupra mea şi mă doboară. Eu râd, dar ei aleargă şi mă trag de haine. Poate sunt mai fericiţi ca

mine.

Şi când stau cu ai mei langă sobă, ne amintim de vremurile bune. Tata se delectează cu o

cană de vin fiert, în timp ce mama serveşte o cafea. Eu... stau cu pisica în braţe. Îmi place cum

toarce... Face aşa mult zgomot, încât nu mai auzi bine la televizor.

Iarna are un farmec aparte pentru mine. Aş vrea să ni te alaturi acest an. Ai să vezi cât de

mult înseamnă pentru mine totul, de la fulgii mici şi drăgălaşi, până la

Ţie ce anotimp îţi place?

Uitasem... Dacă vrei să vii, poţi veni odată cu Moş Crăciun… Dar să nu intraţi pe horn,

că e strâmt... şi iarna... să mai stai să repari hornuri... Înţelegi tu…

Ce a zburat timpul, stând aici, pe banca rece...

Eu te las, prietene, cu bine. Ai grijă de tine şi nu uita de invitaţie.

P.S. : Te aştept cu drag. Nu ai să regreţi.

Te salută cu mult drag

Şi te îmbrătişează călduros,

A ta prietenă, Mădălina.

Huşi, 25 septembrie 2009

Dragă Igor,

Am primit scrisoarea ta şi mă grabesc să-ţi răspund. Mă bucur că eşti bine. Aş vrea să-ţi

povestesc ceva legat de viaţa mea, ceva ce are legatură cu o fetiţă din Moldova.

Era Ajunul Craciunului. Ca în fiecare an, casa era plina de rude. Tata şi unchiul meu au

venit cu o idee, aceea de a strânge toate jucăriile şi hăinuţele pe care nu le mai foloseam şi să le

ducem la un orfelinat din Moldova, ca să facem fericiţi, de sărbători, câţiva copii bătuţi de soartă.

Am împachetat lucruşoarele care nu-mi mai foloseau.

Peste ceva vreme ne-am strâns cu toţii şi am pornit la drum. Eram foarte nerăbdători să

vedem reacţia acelor copii care nu aveau sărbătorile la fel de frumoase ca ale mele.

În sfârşit am ajuns. După ce am dat cadourile copiilor, simţeam că sufletul îmi este mai curat,

văzându-le fericirea. Ca drept mulţumire copilaşii ne-au cântat câteva colinde, iar atmosfera a

devenit caldă şi apropiată.

Un copil de vreo zece ani, a venit la mine şi mi-a mulţumit pentru cele oferite. Era o fetiţă pe

nume Alexia.

Era timpul să plecăm iar Alexia, fetiţa cu care mă împrietenisem, a venit şi mi-a cerut adresa,

spunându-mi că îmi va trimite, cândva, o scrisoare. I-am dat adresa şi am plecat cu inima

împăcată şi mândră de mine.

Vacanţa s-a terminat şi a început şcoala. Într-o zi m-am uitat în cutia poştală să văd dacă am

primit vreo scrisoare. Da, era o scrisoare trimisă de Alexia, fetiţa pe care o întâlnisem la

orfelinat. M-am dus acasă, am deschis scrisoarea şi am citit-o pe nerăsuflate. În ea scria:

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

48

„Dragă Andreea,

Îţi mulţumesc încă odată pentru cele oferite, dar acum vreau să-ţi povestesc viaţa mea de copil.

Eram mică. Tatăl meu a început să bea şi să o bată pe mama. Eram o familie săracă. Aveam două

surori şi doi fraţi. Zilnic o vedeam pe mama suferind, pe tatăl meu beat şi pus pe ceartă, pe fraţii

mei cărora le citeam disperarea în ochi.

Nu aveam de mâncare, toţi munceam cu ziua pe la vecini pentru caţiva bănuţi. Îmi aduc

aminte şi acum! Tatăl meu venise acasă beat şi fără motiv a început să dea în mama. Când am

ajuns acolo, mama zăcea pe jos, fără suflare.

Vecinii au chemat poliţia iar tata a intrat la puşcărie. Bunica noastră ne-a luat la ea, dar fiind

singură nu avea cum să ne întreţină pe toţi cu pensia ei. Aşa că fraţii şi surorile mele au plecat

prin ţări străine, iar eu am ajuns aici. Am trecut prin nişte clipe de groază, care şi acum îmi

bântuie sufletul.

Aceasta este povestea mea! Sper că îmi vei răspunde!

Ai grijă de tine şi preţuieşte-i pe cei dragi!

Cu drag, Alexia”

Citind această scrisoare am început să plâng, le-am arătat-o şi părinţilor mei. Aceştia

impresionaţi şi ei, mi-au spus că o vom înfia. Eram foarte fericită şi m-am dus să-i scriu Alexiei.

„Dragă Alexia,

Şi eu şi părinţii mei suntem impresionaţi de povestea ta, aşa că ne-am hotărât să te înfiem, şi

sperăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, să reşim acest lucru. Vrem să fii fericită şi să treci peste toate

necazurile pe care le-ai avut. Venim luni acolo să vedem ce putem face. Îţi mulţumesc pentru că

ai încredere în mine şi că mi-ai spus povestea ta.

Tu ai grijă de tine şi roagă-te Domnului să iasă totul bine.

Cu drag, Andreea”

Luni am plecat spre Moldova. Am ajuns acolo şi era totul în regulă. Tata a semnat toate

actele şi acum puteam să o luăm pe Alexia acasă şi să-i oferim dragostea de care are nevoie.

Când i-am dat vestea era foarte fericită şi a început să plângă. Ne-a îmbrăţişat pe toţi, şi-a luat la

revedere de la colegi şi am plecat cu toţii acasă, în România.

Cred că ce-am făcut noi poate fi numită, cu mândrie, o faptă bună!

Aş vrea să-mi spui părerea ta despre cele povestite şi sper să ne revedem curând.

Cu prietenie,

Andreea

Profesor îndrumător Viorica Neculau

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

49

Cine-a întrerupt lumina?

Parodie

Mădălina Stan Clasa a X-a Servicii

Colegiul Agricol „Dimitrie Cantemir”

Personaje:

Tatăl (Dumitru): funcţionar fidel, complexat de statutul şefului; izbucneşte adeseori la adresa

acestuia;

Mama (Maria): florăreasă în piaţă, foarte irascibilă, mai ales când vine vorba de buchetele

făcute de ea;

Fiul (Vasilica): consumator înrăit de tutun; păstrează la loc de cinste în inima sa manelele;

Fiica (Ina): cuprinsă de “cultura” emo; îi place să plângă în baia şcolii; două tentative

sinucigaşe până în prezent;

Bunicul: fost prizonier în războiul din spatele blocului pentru bara de bătut covoare; momentan

în comă la spitalul de nebuni; şi-a scris testamentul, lăsându-i totul, până şi dreptul de a încasa

banii de pe poliţa de asigurare, strănepotului său nenăscut;

Alte personaje secundare: doctorul

Tabloul I

Într-o dimineaţă senină de luni; în casa familiei e o zi mohorâtă.

Tatăl (obosit şi fără chef de viaţă): ‘Neaţa! Cum merge treaba?

Mama (nervoasă): S-a stricat maşina de spălat. Trebuie alta nouă.

Fiul (râde zgomotos): Să-i scrii lui Moş Crăciun, poate îţi aduce alta...

Fiica (plânge): Mamă, eu am presimţit ceva... Ceva rău... Ştiam eu… nu mai vreau să trăiesc...

Aşa nu se mai poate... Jos comunismu’! Jos comunismu’!

Tatăl: Iar începe? Bagăţi-i ceva în gură, să tacă. Taci, dragă! (se răsteşte)

Fiica (plânge): Nu eşti tru... Nu e corect... Vreau o lamă...

Fiul: Am eu una ruginită... Te ajut?

Mama: Copii, azi mergem la bunicul la spital...

Fiul (cu un zambet larg): A murit? Mâncăm colivă? Fără număr, fără număr...

Tatăl (citeşte ziarul): Nu avem noi aşa noroc.

Fiica (ţipă şi plânge): Suntem ghinionişti... Tokio hoteeel... vreau să mooor...

Fiul: Iar mâncăm colivă... Mamă, dar noi suntem catolici... Se dă colivă?

Mama (către tata): Ai grijă azi, nu te mai enerva. Că ai văzut ieri, după ce l-ai strâmbat pe şeful

tău, puteai să ramâi fără slujbă. Şi atunci de unde bani? De unde mâncare?

Fiica: Nu avem mâncare, murim de foame... Cât de truu... tokiooo hoteel.

Tatăl: Bine, am să încerc să nu-i dau cu ceva în cap. Promit. Pe cuvânt de cercetaş.

Mama: Când ai fost tu cercetaş?

Tatăl: Nici nu trebuie să fiu. (zâmbeşte)

Cei patru pleacă de acasă, fiecare având destinaţii diferite.

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

50

Tabloul II

Un salon de spital, 4 paturi, nimic important. Bunicul în perfuzii.

Bunicul (zâmbind): Nepoţii mei, mi-era dor de voi! Dar încă nu mi-a venit pensia!

Vasilică (în şoaptă): Şi când vine 10 % e a mea... Că dacă nu, acum îţi tai perfuziile.

Ina: Bunicule, bunicule, să nu mori, bunicule... (plânge şi îl strânge în braţe tare). Bunicule, îmi

tai venele dacă mori înaintea mea. Încă mai ai timp să-ţi schimbi testamentul. Hai, bunicule. Nu

sunt eu nepoata ta preferată?

Vasilică: Dă-te. Deci... bunicule?

Bunicul: Vasilica, ce dor mi-era de tine. Nu te-ai lăsat de ţigări? (nepotul îi arată cuţitul şi

bunicul îşi aminteşte) Aaa, da, să nu lungim vorba... Ia d-aici, scumpu’ tatii, 50 lei. Vino să te

pup pe frunte.

Vasilică: Dă banii... (ia banii, îi numără). Aşa... Fără număr, fără număr... Pa, bunicule. Te

iubesc!

Bunicul: Nu mă pupi?

Vasilică: Mai pune-ţi o dorinţă. Poate doar când te decizi să dai ortu’ popii. Până atunci hai

noroc, perfuzie uşoară!

Ina: Nu-i aşa că sunt eu nepoata ta preferată?

Bunicul: Cu ochii ăia de bufniţă în niciun caz.

Ina: Nu eşti truu... (plânge zgomotos). Îmi înţep venele cu o scobitoare.

Bunicul: Hoo cu tata, stai liniştită. Ia zi, ce mi-ai adus? ( în şoaptă) O sticluţă de Unirea nu ţi-a

căzut în mână?

Ina: Ce-mi dai? Ce-mi dai?

Bunicul (în şoaptă): Uite, vezi portofelul doamnei de pe patul vecin?

Ina: Da.

Bunicul: E al tău dacă-mi dai sticluţa.

Ina: Bine. Dar nu eşti deloc truu...

(Ina fură portofelul şi pleacă. Apare nora bunicului, împreună cu doctorul, cam ciufulită.)

Tabloul III

Maria: Vai, tată, ce ai mai slăbit! Nu eşti îngrijit bine aici?

Bunicul (ironic, râde): În degete am slăbit sau unde? Pot să-mi dea şi mama mâncării. Tot

degeaba dacă nu mă servesc cu una mică.

Maria: Tată, cum poţi să vorbeşti aşa de faţă cu doctorul?

Bunicul: Bine, bine, mă întorc cu spatele.

Maria: Bine, lăsăm asta. Cum te simţi? Ţi-era dor de mine?

Bunicul: Şi nevasta-mea e moartă de 7 ani şi tot nu îi duc dorul...

Maria: Ce dulce eşti, tăticule! (îl ciupeşte de fălci ca pe un copilaş).

Bunicul: Maria, dulce ca întotdeauna. (ridică mâinile şi se repede spre ea, vrând să o sugrume).

Maria: Tăticule, iubitor ca întotdeauna. Să-ţi iau vreun medicament? Poate strecor şi cianura pe

acolo, aşa din prea multă dragoste.

Bunicul: Dacă am rezistat ca prizonier, rezist şi la cea mai concentrată otravă. (râde; apoi către

doctor, în şoaptă) Nu mai lăsaţi nebuna să se apropie de patul meu. Şi ce ziceai, Maria? Ce face

Dumitru?

Maria: La muncă, ca de obicei. Munceşte să întreţină o mumie. Ştii doar.

Bunicul: Cum era melodia aia? Măi, şi-a murit Dunitru...

Maria: Nu te bucura prea tare, n-ai tu norocul ăsta. Aşa... Ia să vedem. Ţi-a venit pensia?

Bunicul (răspicat): Nu.

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

51

Maria: Aaaa, uite acolo..(găseşte portofelul, îl goleşte). Vai, tăticule, eşti aşa generos. Îmi

ajunge de o pereche de pantofi din piele de şarpe.

Bunicul: Dar nu mai bine am economisi nişte bani şi ţi-ai face pantofi din pielea ta? Nu văd

nicio diferenţă între tine şi o şerpoaică. (râde, fiind mândru de ceea ce spune)

Maria: Acelaşi drăguţ dintotdeauna, tăticule. Scump mai eşti, da-ţi-aş foc. (zâmbeşte ironic)

(Maria pleacă. Bunicul savurează conţinutul sticluţei.)

Tabloul IV

Undeva, în baia şcolii.

Ina: Fata, am ochii destul de negri?

Colega: Da, fată. Dar eu?

Ina: Fata, ce ochi faini ai! Cât de truuu... !

Colega: Hai să mergem la oră!

Ina: Ce avem acum?

Colega: Păi mate, cred!

Ina: A, da? Cât de truu... ! Fată, ţi-am zis poanta cu Raiul?

Colega: Nu... Ascult...

Ina: Citeam undeva pe net un pamflet. Şi scria acolo “Studiul îngerilor a demonstrat că la poarta

Raiului bate un handicapat, aşa că... bâşti în iad, nebunilor... ” (râde zgomotos, după care plânge)

Colega: Nu e truu... Nu vreau în iad... Nu e truu...

Ina: Da, fată!

(Cele două intră în clasă. Surpriză: profesorul ascultă elevii la tablă)

Profesorul: Ce-i cu voi la ora asta? Nu vi-e ruşine?

Ina: Dom’ profesor, îmi tai venele dacă mai ţipaţi la noi. Nu sunteţi tru.

Profesorul: Hai la tablă, să vă ascult!

Ina şi colega (în acelaşi timp): Nu, vă rugăm, nuu (implorând)!

Profesorul: Bine, hai treceţi la loc. Scoate-ţi papirusurile şi scrieţi de pe tablă.

Ina: Cât de tru sunteţi, dom’ profesor!

Profesorul (ţipă): Mişcă! Deci, cum spuneam, cubul a fost cea mai des folosită figură şi a fost

inspirată de capul elevilor. Dacă şi creierul ar fi fost tot aşa de şlefuit, nu s-ar mai fi inventat

vorba “cu mintea în colţuri”. Dar descoperirea a fost inevitabilă.

Ina: Eu vreau un cap în formă de sferă.

Profesorul: Ce-i drept, bună dorinţă!

Ina: Ştiam eu că sunt truu...

Tabloul V

În clasă la Vasilică. Elevii dau test la fizică. Nimeni nu ştie nimic, toţi întreabă în stânga şi în

dreapta.

Vasilică: Diano, să-mi dai şi mie rezolvarea, că îţi dau cea mai nouă manea în pauză. Ţi-o dedic,

de la mine, fără număr... (către colegul de bancă) Gata, m-am aranjat.

Colegul: Bravo. Eşti descurcăreţ, n-am ce zice.

Profesorul: Băi, dobermanilor, dacă vă mai aud frecvenţele, zburaţi din clasă!

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

52

Vasilică: Ăsta e rănit din dragoste, îţi zic eu sigur!

Colegul: Dacă zici tu..

Vasilică: Păi aşa e, cum zic eu.

Profesorul: Vasilică, în picioare.

Vasilică: Pe scaun stau mai bine.

Profesorul: Ridică-te când spun!

Vasilică: Imediat! ( se ridică, plin de mândrie)

Profesorul: Ia zi-mi tu mie, dacă tot te crezi aşa deştept. Cine a inventat becul?

Vasilică: Să vă zic adevărul?

Profesorul (serios): Da.

Vasilică: După calculele mele, cred că electricianul.

Profesorul : Imbecilule, nu e adevărat!

Vasilică: De fapt, dacă stau mai bine şi mă gândesc, nici nu mă interesează. Că oricum eu şi în

casă şi la discotecă am numai neoane. Aşa că de ce m-ar interesa?

Profesorul (înfuriat la culme): Măi dobitocule, voi sunteţi 27 de cretini, iar eu sunt unul singur.

Cum crezi tu că pot eu să vă ţin în frâu? Nici cu funia care ţine drept turnul din Pisa nu pot să vă

leg, imbecililor!

Vasilică: Eu ştiam că turnul din Pisa nu e legat cu o funie!

Profesorul: Am fost eu aseară şi l-am legat. Mulţumit?

Vasilică: Nu. (râde)

Profesorul: Stai jos. 4!

Vasilică: 4 e mai bun ca 3!

Profesorul: Tot n-ai tăcut?

Vasilică: Şi cât mai am de zis... Dar nu ţin în mod special să spun tot acum.

Profesorul: Ia, gata, nu mai cotcodăci atâta... Stai jos şi cloceşte.

Vasilică: Şi marmota?

(Vasilică se aşează. Soneria anunţă sfârşitul orelor. Toţi pleacă acasă.)

Tabloul VI

În piaţă, Maria pregăteşte un buchet de flori pentru un domn care se pregăteşte pentru ziua de

naştere a soţiei)

Maria: Ce să vă mai pun, domnu’? Ce flori?

Domnul: Nişte frunzuliţe pe ici, pe colo... Aşa, ca pentru o femeie frumoasă.

Maria: Bine, domnu’.

Domnul: Nu aşa, doamnă. Nu aşa. Mai frumos, că doar eşti florăreasă.

Maria: Bine, domnu’.

Domnul (peste 2 minute): Doamnă, da’ nu vroiam ambalaj albastru. Nu ţi-am zis că nevesti-mii

îi place verde?

Maria: Bine, domnu’.

Peste câteva secunde.

Domnul: Hai, doamnă, vă bateţi joc? Ce e cu buchetul ăsta?

Maria: Da’ ce are, dom’le? Ce nu-ţi mai place acum?

Domnul: Doamnă, eşti incredibilă. Şi te mai numeşti florăreasă.

Maria (nervoasă): Auzi, dom’le. Da’ mata ştii să faci buchete?

Domnul: Nu, dar cred că le-aş face mai bine.

Maria (nervoasă şi pregătită de atac): A, da? Aşa zici mata? Ia na de aici buchet de flori (îl bate

cu buchetul în cap; domnul încearcă să se ferească şi se împiedică; cade, nu reuşeşte să se ridice;

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

53

Maria se năpusteşte asupra lui cu zgomot). Lasă că vezi mata buchet în dungi. Să vezi ce de-a

buruieni visezi mata la noapte. Negru cu dungi grena îl fac, nu vrei? (ţipă şi îl loveşte cu buchetul

de flori). Hai, mai vrei buchet?

Domnul (reuşeşte să se ridice): Doamnă, mata nu eşti sănătoasă. Nebuno! Hoooo!! Nebunooo!

(Maria ţipă după el tot felul de cuvinte, domnul fuge fără să se uite în urmă)

Tabloul VII

Seara, acasă, toată familia reunită. Stau la masă.

Tatăl : Şi cum a fost astăzi?

Mama (supărată): În culorile curcubeului. Taică-tu iar vrea Unirea.

Tatal: Să nu-i daţi. Daţi-mi mie.

Fiul: Tată, ştii cât te iubesc, nu?

Fiica: Eu vreau să beau clor cu paiu...Vreau să mor…Tokioo hoteel...

Mama: Mulţumesc de avertisment. Strângeţi acetona, clor, tot din casă. Asta vorbeşte serios.

Fiul: Lasă, mamă. Are companie bunicul la morgă.

Tatăl: Fiule, parcă ştiam că maneliştii nu vorbesc aşa.

Fiul: Afli acum, tată.

Mama: Gata, suntem la masă.

Tatăl: Şi cum a fost astăzi?

Fiul: Am discutat cu profu’ de fizică puţin şi i-am spus când a fost inventat becul, că nu ştia.

Tatăl: Inteligent eşti, măi Vasilică. Şi când a fost inventat?

Fiul: Tată, asta deja e secret de stat. Dacă vrei să afli, întreabă-l pe profesor.

Tatăl: Bine. În rest?

Mama: Eu am făcut ceva mai mult efort fizic astăzi. Tu, draga mamei?

Fiica: Nimic nou.

Fiul: Aşa zice în fiecare zi.

Fiica: Păi dacă nu e nimic truu, cum să fie ceva de povestit?

Tatal: Bine, bine, tăceţi amândoi. Să mâncăm.

(În acest moment se întrerupe curentul. Toţi se agită.)

Toţi deodată : Cine-a întrerupt lumina?

Tatăl: Aici e mâna şefului.

Mama : Ăsta-i domnu’ cu buchetul de flori.

Fiul: Profu’ de fizică şi-a amintit de bec.

Fiica: Nu sunteţi truuu deloc... Tokioo hoteel...

Sfârşit. Cade cortina.

Profesor îndrumător Viorica Neculau

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

54

Recenzii

Studii şi articole privind istoria oraşului Huşi, vol. II, Editura Sfera,

Bârlad, 2009, volum coordonat de Costin Clit şi Mihai Rotariu

Valeriu Neştian, fost elev

Consecvenţi crezului profesional mărturisit încă în „Cuvânt înainte” al întâiului volum, autorii

(coordonatorii) continuă cu aplomb şi ritmicitate de invidiat seria tomurilor consacrate scrierii

adevăratei istorii a meleagurilor huşene. De astă dată, substanţialul volum este circumscris unor

perioade extrem de extinse în dinamica devenirii şi dăinuirii istorice a Huşului. Şi cu cât

înaintează cu firul istoriei în contemporaneitate, cu atât apare necesitatea de a detalia, de a spaţia

larg evenimentele ce ating în curgerea lor şi generaţia din care fac parte şi care a fost martora sau

participanta activă la făurirea acelei istorii. Fără a se aluneca în factologie ori istorism.

Istoricul nu-i un ideolog. Dar, evocarea trecutului e şi ea o funcţie de context, cu determinări

precise, personale, politice, ideologice, filozofice, morale, etc., pe care o înţelegere integrativă

(cred că o istorie pură nu există!) a fenomenului istoric se cuvine să le cuprindă, nu să le elimine.

Viaţa e o continuă apariţie de ceva nou, e o curgere eminamente creatoare, aşa sugerează

majoritatea lucrărilor (materialelor) cărţii. După părerea mea, trecutul se ordonează în funcţie de

cum prezentul se raportează la el, lucru evident în volum. Mai mult, adesea autorii par a fi nişte

vizionari, căci ei legitimează valorile, personalităţile, faptele, în funcţie şi de cum întrevăd

devenirea Huşului, a istoriei neamului şi ţării. Dacă o curgere este eminamente creatoare, asta

înseamnă că fiecare nou eveniment resemantizează trecutul, redesenează tradiţia, ca şi cum

autorii l-ar fi avut în vedere pe George Călinescu, care vorbea despre posibilitatea unei istorii (a

literaturii) care să debuteze cu prezentul şi să continue coborând în trecut, până la origini! Ce

experiment aventuros!

Într-un manifest al istoricilor francezi (citit pe internet), Libertate pentru istorie, din decembrie

2005, se relevă: „Istoricul nu admite dogme, nu respectă nici o interdicţie, nu cunoaşte tabu-uri.

El poate fi incomod (...), nu are rolul de a exalta sau a condamna (...). Istoria nu e sclava

actualităţii. Într-un stat liber, nici Parlamentul, nici autoritatea judiciară nu au dreptul să

definească adevărul istoric. Politica statului nu-i politica istoriei.” Cu alte cuvinte, nu există o

istorie unică, însă reflectarea trecutului aşa cum a fost, în întreagă complexitate, trebuie să

înfăţişeze faptele nu după dorinţe subiective, nu după nevoi politice momentane („corectitudine

politică”), nu după criterii de conjuctură, ci aşa cum s-au petrecut ele, corespunzător adevărului

istoric, întru realizarea unei drept cumpănite sinteze. În această privinţă, volumul aduce un

substanţial spor de informaţie şi de interpretare, în genere, nonpartizană. În perspectiva

permanenţei spiritului! Şi cu neapărată funcţie formativă (educativă). Plus, un îndemn implicit la

reflecţii...

Cartea beneficiază – prin meritul incontestabil al autorilor ei – de surse arhivistice în mare parte

inedite după cunoştinţa mea (monografia Episcopiei, monografii de biserici şi şcoli, documente

referitoare la cetăţi, tezaure, moşii, hanuri, tradiţii ş.a.). Izvoarele documentare sunt folosite şi

explorate benefic. Întâlnim noi unghiuri de vedere, de interpretare, judecăţi de valoare juste şi

argumentate asupra unora sau altora din fenomenele istorice de larg interes, nu doar pentru

specialişti. Personal, am avut prilejul fericit să citesc despre evenimente şi oameni cunoscuţi pe

viu (direct).

Se afirmă că nu există scriitori, artişti mari, există numai oameni mari (cu excepţii). Regele

Carol I, adresându-se în 1906 profesorilor, sublinia apăsat: „... mai mult decât talentele,

cântecele hotărăsc soarta popoarelor”. E de meditat!

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

55

Aşadar, dimensiunea moral-spirituală a unei personalităţi accentuate cuvine-se a nu fi ocolită (o

falsă etică generează o falsă operă, acţiune, mentalitate, concepţie, conduită, influenţă; francezii

zic tel arbre, tel finit). De trecutul Huşului ne despărţim numai vorbind / scriind liber despre el!

Faptul nu micşorează, demitizând importanţa cutărui huşean de vază. Îndeosebi tânăra şi adulta

generaţie trebuie să cunoască, de pildă, că Melchisedec Ştefănescu a fost mare francmason încă

din 1859, ca şi episcopul Gherasim Clipa, ca şi Filaret Scriban, Amfilohie Hotiniul, patriarhul

Miron Cristea sau mitropoliţii Dionisie Lupu şi Irineu Mihălcescu (Biserica Ortodoxă Română a

condamnat „oficial” masoneria la 29 martie 1937). Că Mihai Ralea a fost un oportunist (moral-

politic) de meserie, contramodel pentru prezent-viitor. Că Ioan Gugiuman a scris nu doar lucrări

ştiinţifice meritorii, dar şi texte colaboraţioniste de joasă speţă, antieducative. Că numeroşi

profesori, învăţători buni, intelectuali huşeni de marcă, preoţi, ofiţeri, au susţinut fervent, fără să

fie forţaţi, postbelic, regimul comunist, asigurându-i „victoria” în „alegerile” din 1946. De ce au

făcut-o? Din teamă, laşitate, dorinţă de parvenire, de câştig material cu orice preţ, şantaj etc.

Trebuie ştiut că mulţi, prea mulţi dintre ei, ca şi colegi de-ai noştri de liceu de atunci, erau gata

să-şi vândă mama pentru o gamelă cu linte bolşevică! De asemenea, că şi la Huşi (apropo de

textul foarte valoros şi curajos despre Comitetul Democratic Evreiesc), aparatul represiv,

politico-administrativ, propagandistic, se afla, până prin deceniul 6, în mâinile evreilor, la care se

adaugă ţigani şi... basarabeni! În 1949, bunăoară la liceu („şcoala medie”) tronau, discreţionari,

elevii utemişti Jean Schneer, Iosif Schor, Netty Leibovici, Carola Herşcovici, Mia Iacobsohn etc.

Iar la Securitate, tăiau şi spânzurau Avram Iuclea, Iancu Leibovici, Iţic Iuju ş.a. Dacă nu istoricii

verticali, cine să rostească adevăruri – adevărate, necenzurate?

S-ar părea că aceste realităţi nu au însemnătate. Eroare, eroare fundamentală! Abia cunoscând

amănunte, ţinând de adevărul documentelor, ne explicăm evoluţii sinuoase, contradicţii, oscilaţii,

reacţii sau orientări (cu ecou în viaţa oraşului) de natură malefică. Mai mult, criza moral-

spirituală de azi, rădăcină a crizei social-economice, e urmare firească a servilismului (trebuie

spus pe nume!) degradant al puţinilor intelectuali huşeni de după război, a coabitării lor

interesate cu un regim ilegitim, ateu, criminal, a uniformizării conştiinţelor. Cvasigeneralizarea

acestui servilism, permanentizarea lui dezgustătoare, au dus la prostituţie spirituală. De aceea,

înserarea de texte e bine să fie gândită să aibă şi o finalitate (re)educativă.

Pe de altă parte, adevărul istoric nu este etnic. Deşi, când românii sunt învinuiţi de nu ştiu ce

genocid, holocaust, se precizează ostentativ originea noastră etnică... Fireşte, ca şi în cazul

antinaţionalismului românesc, sunt vizate tacit, deznaţionalizarea şi descreşterea.

Relativ la aceste aspecte, autorul studiului, zugrăvind cu discernământ pulsul de orientare

sovietizantă, comunizantă, baza de „masă” a colaboraţionismului roşu şi a Comitetului

Democratic Evreiesc, nu umbreşte lumina adevărului trăit pe pielea noastră; dar nici nu

minimalizează fauna celor ce populau arena politică românească. Procedând astfel, ar fi

minimalizat însăşi rezistenţa (activă, pasivă), uneori pe viaţă şi pe moarte, a majorităţii naţiunii,

profund ostilă terorismului totalitar, dictaturii „proletariatului”. Această rezistenţă acţiona,

începând cu vara anului 1944 în Bucovina şi Maramureş; în Vrancea, apoi Muscel, Făgăraş,

Apuseni, Banat, Dobrogea. Istoricului care se respectă i s-ar putea cere să deceleze care-i

motivaţia reală a faptului că în zona Huşului ea s-a manifeatat palid, cu toate că „artizanii” ei n-

au fost politicieni, ci soldaţi (ostaşi). Delictul (păcatul) omisiunii e grav.

Citind în profunzime cartea coordonată de Costin Clit şi Mihai Rotariu - repet: solid

documentată şi bine articulată interpretativ – care investighează o activitate ori anume acte

istorice, se poate constata cu plăcută surprindere că unele date desprinse din cărţi anterioare pe

aceeaşi temă „locală” sunt, dacă nu contrazise, cel puţin amendate, atât în plan informaţional, cât

mai cu seamă din punct de vedere analitic, ceea ce contribuie la scrierea Istoriei Huşului fără

exagerări, neapologetii, fără hiatusuri (vezi studiile lui Ursăcescu, Petre Ghenghea, V.

Săghinescu, M. Leondari, Costin Clit). Salutăm gestul de reală oportunitate a coordonatorilor de

a se preocupa de uliţa blănăriei, de ungurii din oraşul dintre vii, de aprovizionarea lui cu apă. De

istoricul pompierilor huşeni, de studentul huşean în anii ’80, de Arhiereul Iacov Antonovici etc.;

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

56

şi îi aşteptăm să descifreze cu obiectivitate identică şi nuanţele necesare mult discutatelor eforturi

depuse de românimea de aici, ier-alaltăieri, dar şi azi, pentru păstrarea fiinţei naţionale a

tradiţiilor şi legii strămoşeşti. Investigarea arhivei fostei Securităţi (de vizavi de unitatea de

pompieri), dar şi a Asociaţiei foştilor deţinuţi politici din Huşi, poate fi utilă.

O privelişte dătătoare de optimism se desprinde din volumul în discuţie, atunci când sunt puse

în evidenţă realizări „postbelice” „în numele socialismului nemuritor” (sic), pe seama prigonirii,

a specificului majorităţii populaţiei; de fapt, sfărţării supreme, totodată, cântecul de lebădă al

unui sistem social-politic contra naturii. Totul scris într-un scris atrăgător.

În fine, ne-am îngădui să propunem autorilor ca la încheierea acestui proiect editorial să pună

punct şi... să o ia de la capăt, elaborând o istorie coerentă, metodic sistematizată, cu valenţe

literare, a Huşului, pentru uzul publicului larg, din ţară, din străinătate. Demonstraţia capacităţii

lor ştiinţifice lăudabile de felicitat a fost probată. Le rămâne coordonatorilor respectivi un efort

de studiu documentar, spre a înfăptui un act de cultură indespensabil, acum, aici, totdeauna şi

oriunde.

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

57

Interviu

„ÎNTÂLNIRE CU GRIGORE VIERU”

Interviu cu Theodor Codreanu

Una dintre cele mai mari dorinţe ale lui Grigore Vieru a fost să treacă Prutul. O

mărturiseşte însuşi poetul: „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu întreaga

viaţă am visat să trec Prutul”. (1973). Ce părere aveţi despre acest vis al lui Grigore Vieru, vis

care, în acele timpuri, părea atât de neînsemnat, dar foarte greu de atins?

Ai consemnat chiar anul în care visul lui Grigore Vieru se împlinea pentru întâia oară, la

vârsta de 37 de ani. Greutatea de a-l atinge este dată, în primul rând, de faptul că poetul ajungea

la Bucureşti nu cum ar fi fost firesc, adică direct de la Chişinău, ci printr-un ocol uriaş, căci a fost

inclus atunci într-o delegaţie moscovită. El a venit în ţară, aşadar, ca „scriitor sovietic” şi nu ca

scriitor român din Basarabia. Atunci i-a cunoscut pe câţiva dintre scriitorii din Ţară, între care

Dan Hăulică, Ştefan Aug. Doinaş, Ioanichie Olteanu şi, mai ales, pe Nichita Stănescu, de care-l

va lega o prietenie uriaşă. Abia după aceea, în anul următor, Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii

Scriitorilor, pe atunci, îi va face o invitaţie oficială şi poetul s-a reîntors, făcând şi o călătorie în

Transilvania, însoţit de Radu Cârneci. De la Iaşi, i se va solicita spre publicare o carte, care va

apărea însă foarte greu, abia în 1978, la Editura Junimea, condusă de Mircea Radu Iacoban, într-

o selecţie devenită antologie, realizată de Horia Zilieru. Este vorba de volumul Steaua de vineri.

Relativ însă la „întoarcerea în Ithaca” a noului Ulise, ca să recurg la cunoscutul mit

homeric, încărcat de simboluri, trebuie spus că poetul nu şi-a regăsit niciodată Patria pe deplin,

ca eroul din antichitate, încât Grigore Vieru a murit cu această enormă durere în suflet că, odată

cu sine, nu a putut să readucă la patria-mamă şi bucata de Basarabie care a mai rămas după

ciopârţirea ei de către regimul stalinist, rupând actuala Republică Moldova de accesul la mare

prin furtul criminal al celor trei judeţe sudice, trecute la Ucraina. Împlinirea adevăratului vis al

lui Grigore Vieru va depinde şi de conştiinţa noilor generaţii, din care faci şi tu parte. Ultimii

dinozauri comunişti, care încă nu au dispărut, dar şi complexitatea contextului politic

internaţional, sunt obstacole de învins în următorii ani.

Ştim că Grigore Vieru şi-a iubit foarte mult patria şi neamul. Consideraţi că poeziile lui

sunt o mărturie a patriotismului său?

E un fapt pe care nimeni nu-l poate nega. Ba, din pricina patriotismului liricii sale, dar şi a

publicisticii sau aforismelor, el a fost acuzat de naţionalism în vremea regimului comunist,

„păcat” neiertat nici până în ultimele clipe tragice ale vieţii. Patriotismul operei sale nu a fost

unul festivist, formal, cum, din păcate l-au cultivat mulţi scriitori, contribuind la devalorizarea

acestui sentiment în ultimii şaizeci de ani. Grigore Vieru a recurs la mijloace aparent simple, dar

de o mare subtilitate, apelând la simboluri ca mama, copilăria, casa părintească, limba română,

izvorul etc. Şi asta s-a întâmplat în anii cei mai neprielnici pentru adevăratul patriotism, când

acuzaţii de „naţionalism” luau drumul Siberiei.

Pe de altă parte, el a avut extraordinara intuiţie că renaşterea naţională trebuie începută de

la copii, fapt pentru care şi-a dedicat ani buni creaţiei pentru cei mici. De aici s-au născut

Albinuţa şi Abecedarul, colaborând şi cu Spiridon Vanghelie, cei doi fiind cei mai de seamă

celebratori ai copilăriei după Ion Creangă şi Tudor Arghezi. Prin Grigore Vieru şi Spiridon

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

58

Vanghelie, autorul lui Guguţă, limba română a reintrat în plasma omului basarabean, deturnând

intenţiile stăpânilor vremelnici de a transforma ţara într-o suburbie rusească.

În unele publicaţii de la Bucureşti, Grigore Vieru a fost numit „patriot de ocazie” şi că ar

fi tras foloase materiale şi s-a fi bucurat de onoruri gratuite. Ce aveţi a spune despre astfel de

acuzaţii?

Dacă asemenea acuzaţii ar fi simple răutăţi ale unor frustraţi, n-ar fi nimic. Însă e vorba

aici de o ideologie care s-a instalat după 1989 şi în România şi care se numeşte politically

correct. Ţinta acestei ideologii, venite pe filiera Noii Stângi Americane şi din tradiţia troţkistă a

fostului internaţionalism proletar, este să distrugă în noile generaţii sentimentul naţional, sub

pretextul că ar cere-o ceea ce azi se numeşte „globalizare”. Presa de care pomeneai este

îndoctrinată cu asemenea aberaţii. În realitate, naţiunile sunt create de Dumnezeu şi n-au cum să

dispară cum doresc anumiţi propovăduitori de utopii. Grigore Vieru a fost ţinta atacurilor unor

asemenea homunculi. Poetul n-a fost niciodată profitor de foloase materiale. Dimpotrivă, cei care

l-au cunoscut erau uimiţi de inapetenţa lui pentru bani, în sensul biblic al cuvântului. Altminteri,

multe dintre aforismele sale vorbesc împotriva banilor. Iată doar unul dintre ele: „Omul poate

adormi în mijlocul rugăciunii, în ceasul unei vânători, sau chiar mergând, dar niciodată nu va

aţipi numărându-şi banii”.

Onorurile pe care le-a primit Grigore Vieru în timpul vieţii n-au fost niciodată „gratuite”.

El a fost iubit nu numai de prieteni, de scriitori şi de alte categorii de artişti, dar mai ales de

popor, de copii, de oamenii simpli de pe întregul spaţiu românesc. Eu cred că Grigore Vieru a

fost cel mai popular scriitor român, în timpul vieţii, şi continuă să rămână în posteritate. Nu ştiu

dacă ai fost la Chişinău în ziua înmormântării poetului. A fost acolo Basarabia întreagă, o mare

de oameni, încât se poate spune, ca şi despre Ştefan cel Mare, că pe Grigore Vieru „l-au îngropat

ţara”, cum scria Grigore Ureche.

Se ştie că în anii bătăliei de renaştere naţională, Grigore Vieru a avut cel mai mult de

suferit. Ne puteţi da amănunte în legătură cu imputările ce i s-au adus?

Grigore Vieru a fost atacat atât în România (de către neisprăviţii de care vorbeam), dar mai

ales la Chişinău, unde şi-a atras ostilitatea politicienilor de orientare comunistă şi prorusească (de

la Dumitru Moţpan la Vladimir Voronin). Dacă ar fi fost numai aceştia, n-ar fi fost nimic. Poetul

ştia să se apere şi să atace pe măsură, cum atestă poezii precum celebra Treisprezece strofe

despre mancurţi, dar şi publicistica. Însă a fost atacat din invidie şi din alte pricini obscure şi de

către scriitori care s-au pretins şi ei luptători pentru renaşterea naţională, ca, de exemplu, Serafim

Saka şi Leo Butnaru. Pe de altă parte, au fost incitaţi împotriva lui scriitorii tineri, din generaţia

optzecistă, în frunte cu Emilian Galaicu-Păun sau Vitalie Ciobanu. Pe cel dintâi, l-a promovat şi

i-a făcut loc în literatură, fiind un real talent, chiar Grigore Vieru. Împotriva poetului n-au fost

doar agresiuni în publicaţii precum Moldova suverană, Comunistul, Moldovanul, chiar Flux, din

păcate (organ al Partidului Popular Creştin-Democrat condus de Iurie Roşca), ci şi atentate la

viaţa lui. Asupra morţii sale, altminteri, planează suspiciuni (ca şi în cazul accidentului suferit de

prietenii lui, Doina şi Ion Aldea Teodorovici) şi unele dintre ele au fost relevate îndeobşte în

Literatura şi arta, revista cea mai importantă la care a colaborat Grigore Vieru, condusă de

Nicolae Dabija.

S-au făcut dese apropieri ale lui Grigore Vieru de Nichita Stănescu, Vasile Voiculescu,

Tudor Arghezi sau Lucian Blaga. Credeţi că paralela G. Bacovia – Grigore Vieru e cea mai

adecvată?

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

59

Era firesc să se facă asemenea aprecieri comparatistice. În definitiv, toţi aceşti mari poeţi

sunt creaţia Limbii Române, sintagmă pe care Grigore Vieru a scris-o întotdeauna cu majuscule.

Pe de altă parte, toţi sunt izvorâţi din eminescianism, iar Grigore Vieru are atâtea fire de legătură

cu Eminescu, fără a-i fi epigon, încât şi-a legat destinul de Cartea lui Eminescu, încă din 1964,

când a scris celebra poemă Legământ. Cât priveşte paralela cu G. Bacovia, aceasta a fost

abordată de mine în cartea din 2004, Duminica Mare a lui Grigore Vieru. Pe cei doi îi apropie

marea simplitate a expresiei, o simplitate aparentă, fiindcă stă sub semnul categoriei profundului.

Bacovia spunea că scrie precum vorbeşte. Impresia aceasta a lăsat-o şi Grigore Vieru, ca să nu

mai vorbim şi de Nichita Stănescu. Dar mai importantă în cazul lui G. Bacovia şi al lui Grigore

Vieru este simetria de contrast. De aceea, l-am definit pe Grigore Vieru drept un Bacovia de

semn întors. Chiar şi vieţile lor par trasate în oglindă: în vreme ce Bacovia a rămas un anonim,

şters, taciturn până la autism, Grigore Vieru, fragil trupeşte ca Bacovia, asemănător şi la figură,

s-a bucurat în viaţă de iubirea spontană a unui întreg neam. Aşadar, prin excelenţă o figură

publică, recunoscut repede prin monografii care s-au scris atât la Chişinău, cât şi în Ţară. Despre

Bacovia, prima carte s-a scris după moartea lui, în Elveţia, nu în România. Posteritatea a decis în

favoarea lui Bacovia. Să sperăm că posteritatea lui Grigore Vieru nu va fi şi de astă dată „în

oglindă”, comparativ cu Bacovia.

A consemnat Nadejda Ceban

Clasa a XI-a Filologie 1

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

60

Traduceri

Pământul

Lucian Blaga

Pe spate ne-am întins în iarbă: tu şi eu.

Văzduh topit ca ceara-n arşiţa de soare

curgea de-a lungul peste mirişti ca un râu.

Tăcere apăsătoare stăpînea pământul

şi-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n

fund.

N-avea să-mi spună

nimic pământul? Tot pământu-acesta

neîndurător de larg şi-ucigător de mut,

nimic?

Ca să-l aud mai bine mi-am lipit

de glii urechea - îndoielnic şi supus -

şi pe sub glii ţi-am auzit

a inimei bătaie zgomotoasă.

Pământul răspundea.

Die Erde

bei Lucian Blaga

Auf dem Rücken legten wir uns ins Gras: du

und ich.

Unter Sonnenglut Wie Wachs

Verschmolzene Luft

Floss entlang die Stoppelfelder wie ein

Fluss.

Erdruckendes Schweigen beherrschte die

Erde

Und eine Frage fiel in meine Seele bis in

den Grund.

Nichts hatte mir zu sagen die Erde? Diese

ganze

Erbarmungslos breite und tötend stumme

Erde,

Nichts?

Um sie besser hören presste ich

Ander Scholle mein Ohr - zögernd und

ergeben -

Und unter Schollen hörte ich

Den lauten Herzschlag .

Die Erde antwortete.

Traducere de către Magda Hodea

Clasa a XII-a Matematică Informatică 1

Celei care pleacă

de Ion Minulescu

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată...

Eu cred c-a fost o scurtă nebunie...

Dar ce anume-a fost,

Ce-am vrut să fie

Noi nu vom şti-o poate niciodată...

A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare.

Un cântec trist, adus din alte ţări

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

61

De nişte pasări albe - călătoare

Pe-albastrul răzvrătit al altor mări

Un cântec trist, adus de marinarii

Sosiţi din Boston,

Norfolk

Şi New York,

Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii

Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc.

Şi-a fost refrenul unor triolete

Cu care-alt'dată un poet din Nord,

Pe marginile albului fiord,

Cerşea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,

Un vers,

O melodie,

Ce n-am cântat-o, poate, niciodată...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?...

Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!

To the one who leaves

by Ion Minulescu

You think it was true love…

I think it was a short craziness…

But what really was,

What we wanted to be

Maybe we will never know…

It was a dream lived on a sea land,

A sad song, brought from another countries

By some white birds- travelers

On the blue of other seas-

A sad song, brought by the sailors

Arrived from Boston,

Norfolk

And New York,

A sad song, that sailors often sing

When they’re leaving and don’t come back.

And it was the chorus of some triolets

That a poet from the North,

On the edges of the white fjord,

Begging the love of the coquettish

blondes…

It was a dream,

A verse,

A melody,

That we might never sung…

…………………………………….

You think that was true love?...

I think it was a short craziness!

Traducere de către Roxana Elena

Veringă

Clasa a XI-a Filologie 1

“Fragmentele lui Lamparia” de

Theodor Codreanu

“Basarabia - piatră de încercare a politicii

româneşti.”

“Frumosul aparţine timpului liber.”

“Suntem închisori ale lumii.”

“Poezia se ascunde în cuvinte precum focul

se ascunde în lumi.”

“În dragoste, ochii aleg, iar urechile află ce

ai ales.”

“Vrei să cunoşti o femeie? Interesează-te

cum îşi tratează rivalele.”

“Prima iubire e ultima.”

“Femeia cu un ochi te caută, iar cu celălalt te

alungă.”

“Cele mai frumoase întâlniri sunt acelea la

care iubita nu vine.”

“Iubirea este un al şaselea simţ. Pe care nu

toată lumea îl posedă.”

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

62

“Hartia albă - oglinda. Peniţa e raza.

Cuvântul - chipul tău de dincolo.”

“Бессарабия –пробный камень

румынской политики.”

“Красота пренадлежит

свободному времени.”

“Мы тюрьмы человечества.”

“Стихотворения прячется в словах

так как огонь в людях.”

“В любви,глаза выберают,а уши

узнают что ты выбрал.”

“Хочешь узнать женщину?Узнай

как она обращается с соперницами.”

“Первая любовь это последняя.”

“Женщина одним глазом ищет,а

другим гоняет.”

“Самые чудесные встречи

случяются когда любимая не приходит.”

“Любовь это шестое

чувство.Которое не всем дано познать.”

“Белая бумага – зерколо.Перо это

луч.Слово твой – образ с обратной

стороны.”

Traducere de către Nadejda Ceban

Clasa a XI-a Filologie 1

Formular

de Grigore Vieru

-Numele şi prenumele ?

-Eu.

-Anul de naştere ?

-Cel mai tânăr an :

Când se iubeau părinţii mei.

-Originea ?

-Ar şi samăn.

Dealul acel din preajma codrilor.

Ştiu toate doinele.

-Profesiunea?

-Îmi iubesc plaiul.

-Părinţii?

-Am numai mamă.

-Numele mamei?

-Mama.

-Ocupaţia ei?

-Aşteaptă.

-Ai fost supus judecăţii vreodată?

-Am stat nişte ani închis:

În sine.

-Rubedenii peste hotare ai?

-Da. Pe tata. Îngropat, în pământ străin.

Anul 1945.

Бланк

-Имя и фамилия?

-Я.

-Год рождения?

-Самый молодои год:

Когда любили мои родители друг друга.

-Происхождения?

-Холм в близи кодрах.

Знаю все доины.

-Проффесия?

-Люблю свой край.

-Родители?

-Есть только мать.

-Имя мамы?

-Мама.

-Занятие её?

-Ждать.

-Был судим когдато ?

-Сидел несколько лет в заперти:

В сибе.

-Родственики за рубежом имеешь?

-Да.Отец.Похоронен,в чужой земле.Год

1945.

Traducere de către Nadejda Ceban

Clasa a XI-a Filologie 1

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

63

Personalităţi

Constantin Al.Holban

Bianca Gheţeu

Maria Mădălina Costin Clasa a X-a Filologie 1

Născut în 1880, în comuna Albeşti,

judeţul Fălciu, predă Limba română şi

Dreptul. Alexandru D. Holban, tatăl său, fiul

unui cojocar, absolvent al Şcolii normale

din Iaşi, a fost învăţător, şi-a găsit obştescul

sfârşit la Bârlad în 1916. Termină cursurile

liceului „Gh. Roşca Codreanu ” din Bârlad

în 1898, fiind enumerat în monografia

acestei instituţii printre personalităţile „de

seamă ale culturii, artei şi stiinţei

româneşti”. Licenţiat în litere şi filologie

modernă al Universităţii din Bucureşti, cu

examenul de capacitate luat în sesiunea

1905-1906, ajunge profesor de limbă

română al liceelor din Craiova, Fălticeni,

Huşi şi Bucureşti. Unul dintre elevi susţine

că profesorul Constantin Holban s-a înscris

la Facultatea de litere şi filosofie din Iaşi,

după primul an transferându-se la Bucureşti.

Are ca dascăli pe A.D. Xenopol, Ovidiu

Densuşianu, Pompiliu Eliade, D.Onciul,

Nicolae Iorga. A fost director al

Gimnaziului „Anastasie Panu” din Huşi în

două rânduri, între 1909-1 aprilie 1913 şi 20

ianuarie 1914 - 1 septembrie 1918 şi a

Liceului „Cuza Vodă” din Huşi între 1918 –

1 februarie 1919 şi 7 ianuarie 1921 – 15

februarie 1922. Contribuie decisiv la

transformarea Gimnaziului „Anastasie

Panu” în Liceul „Cuza Vodă” din Huşi la 1

septembrie 1918. În timpul său sunt

demarate lucrările de construcţie ale

actualului local vechi al Liceului.

Declanşarea războiului determină momente

grele, pe care Constantin Al. Holban le trece

cu succes. A fost preşedinte al societăţii

„Ocrotirea Orfanilor de Război”, preşedinte

al societăţii „Familia luptătorilor”,

comandant al Legiunii de cercetaşi, şef al

depozitului de materiale sanitare.3

Constantin Al. Holban, directorul

Gimnaziului „Anastasie Panu” din Huşi, a

fost însărcinat cu direcţia Şcolii de

Viticultură din Huşi, în această calitate arată

Ministerului, la 11 februarie 1917,

refugierea în timpul evacuării a numeroşi

elevi din „ţinuturile ocupate cu inamic”,

pentru care s-au cheltuit 357,85 lei până la

18 ianuarie 1917, sumă pentru care s-au

înaintat actele justificative. Constantin Al.

Holban solicita Ministerului dispunerea

mijloacelor financiare necesare procurării a

200 kg piatră vânătă, necesară stropirii a 4

ha vie roditoare a Şcolii de Viţe.4

Constantin Al. Holban, pentru meritele

sale, este numit inspector şef al Regiunii a

XV-a Şcolare, cu reşedinţa la Chişinău.

Activitatea sa din Basarabia este mai puţin

cunoscută.5 La Chişinău suferă decesul fiicei

sale în 1936.6

Se remarcă prin tipărirea publicaţiilor

Gimnaziului, cum ar fi: Anuarul

Gimnaziului „Anastasie Panu” din Huşi,

Anul şcolar 1909-1910, Tipografia

Constantin S. Leţcae, 1910; Anuarul

Gimnaziului „Anastasie Panu” din Huşi,

Anul şcolar 1910-1911, Tipografia Const. S.

Leţcae, 1911 şi Anuarul gimnaziului din

1916-1917.7

3 Costin Clit, Liceul teoretic „Cuza Vodă” din Huşi –

Studiu monografic-, Editura Thalia, Vaslui, 2003,

p.22, respectiv 32-33, 34, 41-48 4 Idem, Un secol de istorie. Colegiul Agricol

„Dimitrie Cantemir” din Huşi: 1908-2008, Editura

„Ştefan Lupaşcu”, Iaşi, 2008, p. 5 Idem, Liceul teoretic „Cuza Vodă” din Huşi –

Studiu monografic-, p 43 6 Const. Giurgea, † Felicia C. Holban, în „Buletinul

Asociaţiei învăţătorilor din judeţul Fălciu”, An. IV,

nr. 3-4, decembrie 1936, p. 13 7 Costin Clit, op. cit., p.33-34

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

64

Personalitatea sa a fost evocată la 30

ianuarie 1972 într-o conferinţă susţinută de

Marin Benghiuş, consemnată în Cartea de

onoare a Colegiului „Cuza Vodă”, pe care o

oferim cititorilor noştri.

Anexă:

Conferinţă rostită de Marin Benghiuş în

ziua de 30 ianuarie 1972 la Casa

Universităţii, Bucureşti, cu prilejul

comemorării unui an de la moartea

profesorului Constantin Holban, fost

Director al Liceului „Cuza-Vodă” Huşi şi

inspector general în Minister. 8

-Ne-am adunat aici, pentru a comemora şi

evoca figura de pedagog autentic, acelui

care a fost Constantin Alecu Holban, de la a

cărui deces s-a împlinit un an, profesorul

nostru de la catedra de limbă şi literatură

română la Gimnaziul „Anastasie Panu” până

în anul şcolar 1918 şi la Liceul „Cuza-

Vodă” din anul şcolar 1918-1919, până la

intrarea sa în rândul inspectorilor generali

din Ministerul Instrucţiunei Publice.

Mai sunt puţini dintre foştii elevi ai

seriilor vechi, din urmă cu 50-60-70 de ani,

mai mulţi dintre cele două războaie

mondiale şi foarte mulţi după al doilea

război mondial. E bine ca figura sa

luminoasă de ctitor al Liceului „Cuza-

Vodă”, să fie cunoscută de toate seriile de

elevi. S-a născut în anul 1880, pe paliurile

modovene, la Albeşti-Fălciu, fiul

învăţătorului Alecu Holban. A frecventat

şcoala primară în sat, liceul la Bârlad şi

Facultatea de Filologie la Bucureşti,

dovedindu-se un element strălucit.

În anul şcolar 1907-1908 a fost repartizat

la catedra de limba română de la Gimnaziul

din Craiova, în anul 1908-1909 la Gimnaziul

din Fălticeni şi de la 1 septembrie 1909,

profesor şi Director la Gimnaziul „Anastasie

Panu” din Huşi.

Lui şi profesorului de istorie Gheorghe

Vântu, le revine meritul stăruinţei la

minister pentru obţinerea fondurilor

necesare construcţiei actualului local,

8 După Cartea de onoare a Liceului „Cuza-Vodă” din

Huşi, p. 44-47

întrucat gimnaziul funcţiona într-un local

impropriu, închiriat de la proprietari

particulari. Apoi, fiindcă planul de

şcolarizare cuprindea numai o serie de elevi

la fiecare clasă, a înfiinţat gimnaziul şi apoi

Liceul „Cuza-Vodă” particular, la care

predau aceiaşi profesori de la stat,

nerămânând elevi neşcolarizaţi. Îl revedem

cum a înfiinţat şi a condus revista „Gânduri

bune” şi „Societatea Culturală

M.Kogălniceanu” (pentru elevi) la care

colaborau toţi intelectualii din judeţ, ei avînd

înclinaţii poetice pe lângă cele de literat,

îndemna elevii să acţioneze.

Îl revedem în anul şcolar 1914-1915 la

înfiinţarea Cohortei de Cercetaşi „M.

Kogălniceanu şi a Legiunii de Cercetaşi ,

„D. Cantemir”, din care am făcut şi eu parte,

cercetaşii au avut servicii sociale în timpul

războiului mondial 1916/18 la spital, poştă,

primărie, gară etc.

În anul şcolar 1915-1916 a îndemant elevii

să organizeze serbări populare în localul

bibliotecii societăţii „M. Kogălniceanu”, din

Strada Stoionovici pentru populaţia din

suburbia oraşului.

Ca profesor şi director, îl revedem mereu

imperios, gănditor, senin, frământat, hotărât,

complex în modalităţi, masiv în voinţă, cu

mintea mereu activă, sfios la dojană,

pedagog autentic. În toamna anului şcolar

1916/17, după instalarea spitalului de răniţi

în localul gimnaziului, aduşi de pe front, din

retragerile din Oltenia, Muntenia şi

Dobrogea şi de la Mărăşeşti, îl revedem la

reorganizarea funcţionării gimnaziului din

localul şcolii profesionale de fete şi apoi în

chiliile Episcopiei din Huşi unde au

funcţionat până la 1 septembrie 1918, unde

au fost cuprinşi elevii refugiaţi din Oltenia,

Munteniaşi Dobrogea. Opera sa se numeşte,

cazarea elevilor şi părinţilor refugiaţi şi din

cele trei provincii, încadrarea profesorilor

refugiaţi şi cazarea lor pentru care a depus

stăruinţă la Ministerul Instrucţiunii refugiat

la Iaşi pentru ca gimnaziul să funcţioneze

cu 8 clase pentru a cuprinde toţi elevii în

şcoală şi de la 1 septembrie 1918 liceul

„Cuza –Vodă”. În anul şcolar 1918/19 a

înfiinţat Orfelinatul de copii în casele Berea

unde a strâns toţi orfanii din judeţ, le-a

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

65

asigurat internat, cu masă, îmbrăcăminte şi

apoi i-a şcolarizat la liceu şi la şcoala de

meserii şi viticultură.

În 1919 a fost prefect al judeţului Fălciu.

În anul şcolar 1919/20 a stăruit cu profesorul

Gh. Vântu pentru înfiinţarea Seminarului

teologic, după ce fucţionase câte o secţie de

seminar la liceu, începând din 1916/17.

În anul şcolar 1920/21 a înfiinţat „Şcoala

Normală M. Kogălniceanu” sub auspiciile

liceului. În anul şcolar 1921/22 a înfiinţat

şcoala Comercială cu sediul lângă teatru

comunal.

În 1922/23 a înfiinţat Liceul de fete „Elena

Doamna” fiind preşedintele Comitetului

şcolar de construcţie. Elena Doamna a fost

soţia domnitorului, ambii fii ai judeţului

nostru.

-Profesorul Constantin Holban a fost o

inteligenţă impunătoare a tot cuprinzătoare,

cu o cultură vastă şi adâncă, o cinste

materială şi morală până la cel mai înalt

nivel, o fiinţă intelectuală până la extrem, o

ponderaţie liniştitoare, sinceritate, caracter,

toate absolut inflexibile, o consecvenţă

unică, în fine un om care părea cioplit cu

dalta în marmură.

Lecţiile lui atât de prestigioase, mai ales

analizele literare, încât urcarea la catedră şi

vorbirea lui frapau atenţia tuturor elevilor,

care-i evocă amintirea cu sfinţenie o

veşnicie.

Constantin Holban a fost figură de

pedagog autentic, şi-a dăruit din plin

inteligenţa, energia, vitalitatea, toate

inepuizabile .

El a instruit, educat şi ridicat în rosturi

serioase ale societăţii, zeci şi zeci de

generaţii de elevi, care–şi amintesc de

numele său cu veneraţie. Mai rar, am

pătruns ca el, de cultul profesiunii slujită cu

dragoste unică, ar fi onorat orice chemare

orice catedră. Ca profesor, a dat acestei

naţiuni aureola ei aparte, pedagog al celor

mici, îndumător al celor tineri şi mai

vârstnici, far strălucitor în domeniul

metodologiei, la capacitatea sa au apelat pe

rând, fără refuz, nu numai colegii din şcoală,

ci din toată regiunea, din toată ţara, fiind

autor şi colaborator la manuale, metodici,

programe şi ţinându-se seama de vasta

experienţă biruitoare, Ministerul

Instrucţiunii l-a numit Inspector general, şef

al învăţământului din Basarabia între

1923/26, apoi Inspector general al

învaţătorului secundar în Ministerul

Instrucţiunii şi Secretar al Consiliului de

inspectori generali până aproape de

pensionare.

Mereu suplinea conducerea Direcţiei

învăţământului primar şi normal primar, la 1

ianuarie 1937 a fost propus Administrator al

Casei Şcolilor (Ministru subsecretar de stat),

şi după 1944 Ministru Subsecretar de Stat în

Minister, dar ţesetura din culoarele politice a

strecurat alte figuri ........... .

Ori de câte ori ţinea o şedinţă cu părinţii,

pentru fiecare avea de comunicat numai

esenţialul şi numai partea educativă a

pregătirii pentru prezent şi viitor. Noţiunea

de om şi cărturar îşi capată adevărata

valoare raportată la el. Ce spuneţi d-lor după

50/60 ani de când ne-a fost profesor, la

întâlnirile pe care le făceam din timp în timp

şi ultima în octombrie 1968 la sărbătoarea

Semicentenarului Liceului „Cuza-Vodă”,

pentru fiecare dintre foştii elevi trezea o

amintire, exact cea educativă şi nu uita nici

părinţii, rudele, familia. Ce omenie, ce

memorie? Lui mai întâi se datoreşte

întâlnirea de la Huşi, pentru care ne-a

îndemnat şi antrenat la organizarea şi

desfăşurarea săbătorilor la cel mai înalt nivel

unde glasul a vorbit public pentru ultima

dată.

De acum nu vom mai auzi timbrul

glasului său ferm răspund, căci ne-am

bucurat mult de părinteasca sa prietenie, pe

care o vom păstra fără .................. la

sfârşitul vieţii. Cuvintele mele adresate cu

prilejul înmormântării de la Câmpulung, cât

şi cele de azi propun să fie transcrise în

cartea de onoare a liceului, pe care am

dăruit-o când eram secretar coordonator al

permanenţei comitetului Executiv al

sărbătorii semicentenarului din 1968 .

Iniţiativa profesorului universitar

Cherimbach pentru turnarea unui bust cu

chipul profesorului Holban, s-o ducem mai

departe şi să-l amplasăm în cancelaria

profesorilor la acel liceu, acolo unde se

făcea linişte când lua cuvântul pentru a vorbi

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

66

generaţiilor actuale şi viitoare, figura lui

luminoasă.

Mai propun o placă comemorativă cu

numele directorilor şi profesorilor care şi-

au încheiat activitatea în această şcoală în

frunte cu strălucitul profesor de Istorie Gh.

Vântu, fost inspector general al seminariilor,

profesorilor care au continuat la conducere :

Ion David, Ion T.Popescu, preot Mihail

Bejenaru şi alţii.

Profesor coordonator Costin Clit

Personalităţi contemporane ale

Colegiului Naţional „Cuza Vodă” din

Huşi:

Dr. Ing. Bogdan C. Donose

Mădălina Hagiu Clasa a XI-a Filologie 1

S-a născut la data de 17 aprilie 1977,

în oraşul Huşi, judeţul Vaslui.

A început studiile la Şcoala Generală

nr.1 Huşi (1983-1991), continuând cu Liceul

,,Cuza-Vodă" Huşi, secţia Matematică-

Fizică, diriginte profesor: profesor Valeriu

Toma.

Student la Universitatea Tehnică

,,Gh. Asachi", Iaşi. A obţinut titlul de

Inginer Diplomat (2001), secţia: Tehnologia

compuşilor macromoleculari şi susţine

Masteratul (2002), secţia Biopolimeri.

Între anii 2002-2005 a fost student la Kyoto

University, Kyoto. A obţinut titlul de Doctor

în inginerie (Doctor of engineering),

Departamentul de inginerie chimică,

laboratorul de fenomene de transfer.

Conducător de doctorat: profesor Ko

Higashitani. Titlul tezei: Silica

nanotribology în electrolyte solution studied

by atomic force microscopy (studiul

nanotribologic al oxidului de siliciu în

soluţii de electroliţi cu ajutorul microscopiei

de forţă atomică).

Din noiembrie 2005 până în mai

2006 deţine statutul vizitator academic la

Departamentul de inginerie chimică al

University of Newcastle din Australia,

urmând ca din mai 2006 până în ianuarie

2007 să fie cercetător asociat în cadrul

Departamentului de inginerie chimică al

aceleiaşi universităţi. Începând cu ianuarie

2007 până în ianuarie 2008, a fost cercetător

asociat în cadrul Departamentului de

inginerie chimică de la University of

Queensland, Australia. În cadrul acestei

universităţi, din ianuarie 2008 a fost

cercetător la Julius Kruttschnitt mineral

research centre (JKMRC). Din Mai 2008

este cercetător ştiintific la Australian

National Fabrication Facility, Australian

Institute for Bioengineering and

Nanotechnology, The University of

Queensland, Australia.

În domeniul ştiinţific a manifestat

interes pentru: caracterizarea suprafeţelor

(microscopie de forţă atomică, măsurători

electrocinetice, potenţiomentrie,

acustometrie); manipularea nucleobazelor

ADN; interacţiuni între bule de aer şi

particule coloidale cu relevanţă în

procedeele de separare din industria minieră;

tratarea apelor potabile şi uzate;

nanotribologie; nano-tuburi de carbon şi

agregarea fulerenelor, studiul nanocristalelor

de diamant fluorescente şi spectroscopiea

Raman.

În revistele internaţionale şi locale a

publicat studii alături de alţi colaboratori:

Hurduc, N.; Prajinaru, M. Donose, B.C.

Pavel, D. and Hurduc, N. Therman behavior

and molecular modeling of some aromatic

polyethers containing a hexamethylenic

spacer (comportamentul termic şi modelarea

moleculară a unor polieteri aromatici

conţinând spaţiatori hexametilenici.),

,,Polymer Degradation and Stability”, 2001,

72, 441; Taran, E. Lăzărescu, M.; Donose,

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

67

B. C.; Carlescu, I. Hurduc, N. Atom transfer

radical polymerization. Investigation of the

catalytic system based on Cu(0) and 2,2

bipydryl (polimerizarea radicalică prin

transfer atomic. Investigarea catalizatorului

pe bază de cupru (0) şi bipiridil), ,,Buletinul

Institutului politehnic Iaşi”, 2004, 50, 45.

Donose, B.C.; Vakarelski, I.U.; Higashitani,

K. Silica surfaces lubrication by hydrated

cations adsorption from electrolyte

solution(lubrifierea suprafeţelor de silica de

către cationic absorbiţi din soluţii de

electroliţi), ,,Langmuir”, 2005, 21, 1834;

Taran, E.; Donose, B.C.; Higashitani, K.;

Asandei, A.D.; Scutaru, D.; Sauvet, G.;

Hurduc, N. Grafiting polymerizations using

ATRP: An AFM, FTIR and TGA study of the

Cu(0)/bpy catalyst (polimerizarea prin

grefare folosind ATRP: un studiu AFM,

FTIR şi TGA al catalizatorului

crupru/bipiridil), ,,European Polymer

Journal", 2006, 42, 119; Taran, E.; Donose,

B.C.; Vakarelski, I.U.; Higashitani, K. ph

dependence of friction forces between silica

surfaces în solutions (Dependenţa de ph a

forţelor de frecare dintre suprafeţe de silica

în soluţie), ,,Journal of Colloid Interface

Science", 2006, 297, 199; Donose, B.C.;

Taran, E.; Vakarelski, I.U., Shinto, H.;

Higashitani, K. Effects of cleaning

procedure of silica wafers on their friction

properties (Efecte ale procedurilor de

curăţare ale suprafeţelor de silică asupra

proprietăţilor lor tribologice), ,, Journal of

Colloid Interface Science", 2006, 299, 233;

Donose, B.C.; Vakarelski, I.U., Taran, E.;

Shinto, H.; Higashitani, K. Specific effects of

divalent cation nitrates on the nanotribology

of silica surfaces (Efecte specifice ale

cationilor de nitraţi divalenţi asupra

proprietăţilor nanotribologice ale

suprafeţelor de silica), ,,Industrial and

Engineering Chemistry Research", 2006, 45,

21, 7035; Hurduc, N.; Enea, R.; Scutaru,

D.; Săcărescu, L.; Donose, B.C. and

Nguyen, A.V. Nucleobases modified azo-

polysiloxanes, materials with potenţial

application in biomolecules

nanomanipulation (Polisiloxani modificaţi

cu nucleobaze materiale cu potenţial în

nano-manipularea biomoleculelor), ,,Journal

of Polymer Science Part A: Polymer

Chemistry", 2007, 45, 4240; Donose, B.C.;

Nguyen, A. V.; Geoffrey M. Evans, G.M.

and Yan, Y. Effect of aluminium sulphate on

interactions between silica surfaces studied

by atomic force microscopy (Efectul

sulfatului de aluminiu asupra interacţiunilor

dintre suprafeţe de silica studiat cu ajutorul

microscopiei de forţă atomică), ,, Water

research", 2007, 41, 3449; Hampton, M.A.;

Donose, B.C.; Nguyen, A.V., Effect of

Alcohol-Water Exchange and Surface

Scanning on Nanobubbles and the

Hydrophobic Force Studied by Atomic

Force Microscopy Journal of Colloid and

Interface Science, 2008, 325, 267;

Holuszko, M.E.; Franzidis, J.P.; Manlapig,

E.V.; Hampton, M.A.; Donose, B.C.;

Nguyen, A.V. The effect of surface

treatment and slime coatings on ZnS

hydrophobicity Minerals Engineering 2008,

21, 958; Donose, B.C.; Nguyen, A. V.;

Geoffrey M. Evans, G.M. and Yan, Y., The

Effect of Ozonation on Aggregation of

Humic Substances on Mica Studied by

Atomic Force Microscopy, Colloids and

Surfaces A: Physicochemical and

Engineering Aspects, 2008, 329, 100;

Ştefănescu, E. A.; Ştefănescu, C.; Donose,

B. C.; Garno, J. C. Daly, W. H.; Schmidt,

G.; Negulescu, I. I. Polymer-Clay

Nanocomposites: Influence of Ionic

Strength on the Structure and Adhesion

Characteristics in Multilayered Films

Macromolecular Materials and

Engineering, 2008, 293, 771; Marc A.

Hampton, Bogdan C. Donose, Elena Ţaran

and Anh V. Nguyen, Effect of Nanobubbles

on Friction Forces between Hydrophobic

Surfaces in Water, Journal of Colloid and

Interface Science, 2009, 329, 202; George,

P.; Donose, B.C.; Cooper-White, J.J.,

Protein adsorption resistant surfaces by

coating with self-assembling PS-PEO block

copolymers, Biomaterials, 30(13), 2449-

2456, 2009; Donose, B.C.; Ţaran, E.;

Hampton, M.A.; Karakashev, S.I.; Nguyen

A.V., Carbon Nanotube Air-Bubble

Interactions Studied by Atomic Force

Microscopy, Advanced Powder Technology,

20 (3), 257-261, 2009.

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

68

De asemenea, a prezentat în colaborare şi

lucrări la conferinţe internaţionale, cum ar

fi: Hurduc, N ; Donose , B.C ; Prajinaru,M.

; Cătănescu, O ; Hurduc, N.Thermal

behavior and molecular modeling of some

aromatic polythers containing a

hexamethylenic spacer (Compartamentul

termic şi modelarea moleculară a unor

polieteri conţinând spatiator hexametilenic),

3-7 September 2000 ,,1st International

Conference on polymer Modification

Degradation and Stability”, Palermo, Italy;

Petraru, L. l Taran, E ; Donose, B.C.;

Higashitani, K. Asandei A.D; Sauvet. G

Hurduc, N. Poly (siloxane-g-sturene) and

poly (siloxane-g-methylmethacrylate) by

CuCl orCu(o) catalyzed ATRP from benzyl

chloride derivatized polysiloxanes

(Polisiloxani grafaţi cu stire şi polisiloxani

grafaţi cu metilmetacrilat obţinuţi prin

ATRP catalizat cu cupru sau CuCl din

polisiloxani derivatizati cu clorură de

benzyl), ,, 6th Austrian Polymer Meeting,

International H.F. Mark-Symposium”, 9-17

September, 2003, Vienna, Austria; Donose,

B.C.; Vakarelski, I. U, Higasitani, K

Friction Forces în Aqueous Solutions ( Forţe

de frecare în soluţii apoase) ,,Society of

Powder Tehnology Japan Meeting”, 18-19

mai, 2004, Kyoto, Japan; Donose, B.C.;

Vakarelski, I.U.; Higashitani, K. Lateral

Force Microscopy Study Of Friction

between Plasma Hydrophilized Silica

Surfaces în Electrolyte Solution (Studiul

frecării între suprafeţe de silica tratate cu

plasmă), ,,The 2004 Japan Australia

Symposium„ , Sep. 9-11, 2004, Tokyo

University of Science, Yamagughi, Japan;

Donose, B.C.; Vakarelski, I.U.; Higashitani,

K. Friction Forces in electrolyte Solutions

(Forţe de frecare în soluţii de electroliti), ,,

10th Asian Pacific Confederation of

Chemical Engineering (APPCHE)”,

octombrie 17-21, 2004, Kitakyushu, Japan;

Donose, B.C.; Vakarelski, I.U.; Higashitani,

K. Lateral Force Microscopy Study Of

Friction between Silica Surfaces in

Electrolyte Solution (Studiul forţelor de

frecare între suprafeţe de silica în soluţii de

electrolit prin microscopie a forţelor

laterale), ,, Annual Meeting of American

Institute of Chemical Engineers” (AIChE), ,,

4th Topical Conference on Nanoscale

Science & Engineering Forum” , November

7-12, 2004, Austin Texas, USA; Nor, I.;

Taran, E., Donose, B.C.; Scutaru, D.

Hurduc, N.The Synthesis of Graft

Polysiloxanes Using the ATPR Reactions .

AFM Study of the Catalytic System

Cu(o)/Bipyridy1 (sinteza polisiloxanlior

grefaţi prin reacţii ATRP. Un studio al

sistemului catalytic cupru/ bipiridil), ,, The

4th National Conference New Research

Trends in Material Science” 4-6 septembrie

, 2005, Constanţa, România; Vakarelski,

I.U.; Donose, B.C.; Taran, E.; Higashitani,

K, Silica surface nanotribology in aqeous

solutions (Nanotribologia suprafeţelor de

silica în soluţii apoase), ,,Australian Colloid

and Interface Symposium”, Coogee Beach,

13-17 februarie, 2005, Australia; Donose

B.C.; E. Taran, E.; Vakarelski, I.U.;

Higashitani, K. How do Hydrated Ions Act

as the Lubricant between Silica Surfaces in

Solutions?; A. Nanotribology Study in

Aqueous Solutions by AFM (Cum acţionează

ca lubrefianţi ionii hidrataţi? Un studio

nanotribologic în soluţii apoase prin

microscopia de forţă atomică), ,,79th

American Chemical Society Colloid and

Surface Science Symposium”, iunie 2005,

Potsdam, NY, USA; Donose, B.C.; Ţăran,

E.; Vakarelski, I.U.; Higashitani, K. Silică

Surfaces Lubrication Induced by Multivalent

Cation Adsorption (Lubrefierea suprafeţelor

de silica indusă de absorpţia cationilor

multivalenţi), ,,Proceeding of The 58th

Divisional Meeting on Colloid and Surface

Chemistry”, Utsunomiya, septembrie 2005,

Japonia; Taran, E.; Donose, B.C.;

Vakarelski, I.U.; Higashitani, K.

Dependence of Friction Forces between

Silica Surfaces on Solution ph. ( Dependenţa

de ph a forţelor de frecare între suprafeţe de

silica),, Proceedings of The 58th Divisional

Meeting on Colloid and Surface Chemistry”

,Utsunomiya, septembrie 2005, Japonia;

Taran, E.; Donose, B.C.; Ivan U. Vakarelski,

I.U.; Ko Higashitani, K. ph Dependent

Friction Forces between Silica Surfaces

measured by AFM ( Forţe de frecare

depinzând de ph între suprafeţe de silica,

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

69

măsurate prin microscopia de forţă atomică )

,,8th Japan a��Australia Colloid and

Interface Science Gakkai”, Terrigal,

noiembrie 2005, Australia; Donose, B. C.;

Vakarelski, I.U.; Higashitani, K. Specific

Effects of the Multivalent Cations of

Friction between Silica Surfaces in

Electrolyte Solutions (Efecte specifice de

silică situate în soluţii de electroliţi), ,,The

Fifth World Congress on Particle

Technology”, aprilie 2006 Orlando, USA;

Nguyen, A.V. ; Donose, B. C. Capillarity of

Nanoscale Water Bridges Theoretical and

Experimental Study by Atomic Force

Microscopy (Capilaritatea nano-punţilor de

apă: studiu teoretic şi experimental prin

microscopie de forţă atomică), ,,CHEMECA

2006”, New Zealand; Donose, B.C.; E.

Taran, E.; Vakarelski, I. U.; Higashitani, K.

Effects of Electrolytes and Solution pH on

silica Nanotribology (Efecte ale

electroliţilor şi pH-ului asupra proprietăţilor

nanotribologice ale silicăi), ,,Material

Research Society”, aprilie 2006, San

Francisco, USA; Taran, E.; Donose, B.C;

Vakarelski. I.U. Shinto, H.; Kanda, Y. and

Higashitani, K. Friction characteristics of

clean hydrophilic silica surfaces in solutions

of normal and high pH’s (Caracteristici

tribologice ale suprafeţelor curate şi

hidrofile de silică în soluţii cu ph normal şi

ridicat), ,,The 233rd

ACS National Meeting”,

martie 2007, Chicago, USA; Ştefănescu,

E.A.; Negulescu, I.I.; Daly, W. H.; Donose,

B.C. and Nguyen, A.V. Surface

characterization of laponite-poly(ethylene

oxide) nanocomposite films (Caracterizarea

suprafeţelor de compozit laponita/ polietilen

oxid), MAR08 ,,Meeting of American

Psyhical Society”, 2008, New Orleans,

Louisiana, USA; Hampton, M.A.; Donose,

B.C.; Nguyen, A.V. Nanobubble effect on

nanoscale interaction between hydrophobic

surfaces (Efectul nanobulelor asupra

interacţiunilor la nivel nanometric între

suprafeţe hidrofobe), ,, Society for Mining,

Metallurgy and Exploration Annual

Meeting”, 2008, Salt Lake City, Utah, USA.

Donose, B.C.; Nguyen, A.V.,Evans, G.M.

and Yan Y.D. Colloid forces between silica

surfaces in alum solutions (Forţe coloidale

între suprafeţe de silica în soluţii de alum),

,,CHEMECA 2007”, Melbourne, Australia;

Hampton, M.A. Donose, B.C.; Nguyen,

A.V. Nanoscale friction forces between

hydrophobic surfaces (Forţe de frecare la

nivel nanometric între suprafeţe hidrofobe),

,,CHEMECA” 2007, Melbourne, Australia;

Holuszko, M.E.; Franzidis, J.P.; Manlapig,

E.V.; Hampton, M.A.; Donose, B.C. and

Nguyen, A.V. Hydrophobic-hydrophilic

effects on sphalerite (Efecte hidrofil/

hidrofob la sfalerită), ,,Symposium on

Flotation Fundamentals: Psysics and

Chemistry”, 2007 November 6-7, Cape

Town, South Africa; Tadjiki, S.; Assemi, S.;

Donose, B.C.; Nguyen, A.V. and Miller,

J.D. Characterization of water-soluble

fullerene C60 nanoparticles using

Asymmetrical Flow Field-Flow

Fractionation and Atomic Force

Microscopy (Caracterizarea nanoparticulelor

de fulerene C-60 solubile prin Fracţionarea

în Câmp de curgere Asimetrică şi

Microscopie de Forţă Atomică), ,,13th

International Symposium on Field -and

Flow- based Separations”, 27-30 iunie,

2007, Salt Lake City, Utah, USA;

A obţinut premii importante ca:

bursa doctorală ,,Monbukagakusho"(2002-

2005) oferită de Ministerul Educaţiei,

Culturii, Sportului, Ştiinţei şi Cercetării din

Japonia; premiul Societăţii ,,Powder

Tehnology Japan" Kyoto, în mai 2004;

premiul Societăţii Româno-Japoneze pentru

Ştiinţă şi Tehnologie, pentru ,,cea mai bună

publicaţie ştiinţifică rezultat al colaborării

româno-japoneze" Nagoya, în data de 31

mai 2005; coautor cu M.A. Hampton şi A.V.

Nguyen al lucrării ,,Nanoscale friction

forces between hydrophobic surfaces",

lucrare ce a obţinut premiul ,,Graeme

Jameson Award of Excellence în Chemical

Engineering", oferit de Australasian Particle

Technology Society, CHEMECA 2007, în

data de 23 septembrie 2007, Melbourne,

Australia.

Coordonator: prof. Costin Clit

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

70

Pro Historia

Cămăraşii

Georgiana Tiron Clasa a XII-a Ştiinţe Socio-Umane

Portul cămăraşului, după cum unii dintre noi ştim, este un obicei vechi, transmis din

generaţie în generaţie, din tată în fiu, până în zilele noastre.

Cămăraşul sau cămăraşii, după caz, şi depinde de mărimea satului, se aleg în cadrul

horelor sau a balurilor din sat, în funcţie de starea materială şi importanţa lui în sat, deoarece era

necesar să contribuie în cadrul balurilor şi horelor cu ospeţe copioase în preajma sărbătorilor de

iarnă. Cămaraşul avea un statut aparte faţă de ceilalţi tineri ai satului şi era cu stagiul militar

efectuat.

Ţinând cont de faptul că obiceiul a fost cules din satul Văleni (Şchiopeni), judeţul Vaslui,

iar satul era împărţit în trei „popoare”, poporul de sus, cel de mijloc şi cel de jos, avem trei

cămăraşi, iar fiecare dintre ei la rândul lor câte trei purtători.

Ce erau aceşti purtători? Ei reprezentau garda cămăraşului, doi dintre ei mergeau înaintea

cămăraşului şi anunţau sosirea lui, iar celălalt era însoţitorul ce purta în mână cârcei (un lanţ gros

cu zale mari ce făcea zgomot mare), pentru asigurarea protecţiei în cazul prădătorilor.

Cei trei cămăraşi, cu căteva zile înainte de Crăciun, mergeau în satul Creţeşti şi arvuneau

muzicanţi pentru balul plănuit a se desfăşura în căminul cultural al satului, în a doua zi de

Crăciun, a treia zi şi în seara de Sfântul Vasile. Având în vedere că erau trei baluri şi trei

cămăraşi, fiecare dintre ei, avea sarcina ca după seara de bal să ia muzicanţii acasă, să le ofere

adăpost şi câteva mese pe zi pentru ca ei să facă treabă bună şi lumea să se distreze. În tot acest

timp cămăraşul trebuie să-şi pregătească ţinuta vestimentară. Costumaţia cămăraşului se

compunea din opinci din piele de porc, ciorapi albi de bumbac ce acopereau pantalonii negri

până la genunchi şi erau legate cu aţă din păr de cal, brâu ţesut din lână, înfrumuseţat cu diverse

motive populare sau cu o panglică tricoloră, ce susţinea cămaşa albă, iar peste aceasta o vestă

neagră, pe cap o bască neagră şi piesa principală ce îi deosebea de purtători era punga din piele

de berbec vopsită si ea tot de culoare neagră, ce o atârnau de gât pentru a nu-i incomoda la

alergat, deoarece ei se deplasau alergând din casă în casă.

În ziua de 31 decembrie se face slujbă la biserică, iar cămăraşii, la sfârşitul slujbei, sunt

binecuvântaţi de preot, prima casă colindată de cămăraşi fiind a preotului şi familiei lui, după

care se strâng în mijlocul satului unde fac o horă mare toţi, iar fiecare cămăraş face horă cu

purtătorii lui asistaţi în acest timp de muzicanţi. După hore, se despart, fiecare cămăraş împreună

cu cei trei purtători merg şi îşi spun colinda la casele din poporul de care aparţin. Ei primesc bani

şi colaci pe care îi ţin pe un toiag. La sfârşitul întregului lor ritual, copiii pleacă cu uratul, iar

cămăraşii se retrag la casele lor şi ospătează purtătorii, le oferă câte un bacşiş pentru efortul

depus, iar seara la bal la miezul nopţii se face dansul cămăraşilor ca anul ce vine să fie

îmbelşugat, iar a doua zi după bal cu banii strânşi se plătesc muzicanţii şi astfel se încheie

întreaga lor misiune, dar odată cu trecerea anilor acest obicei le revine altor tineri ce vor duce

obiceiul mai departe!

Coordonator: prof. Costin Clit

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

71

Martorul tǎcut al rǎzboiulului

Maria Popa

Clasa a XII-a Ştiinţe Sociale

Melancolia trecutului se întrevede în ochii bǎtrânului din faţa mea. Sprijinindu-se de un

baston priveşte prin mine spre zǎrile pe unde a vǎzut moartea, fumul şi zgomotul armelor şi

începe sǎ-mi depene amintiri…

La data de 16 mai 1916 în comuna Şchiopeni, judeţul Fălciu, se naşte Pascal Vasile, fiul

Ioanei şi al lui Iordache Pascal. Deci, acest om s-a nǎscut în plin rǎzboi, a fost participant la cel

de-al Doilea Rǎzboi Mondial şi a asistat la metamorfoza întregii societǎţi.

Bǎtrânul mǎ priveşte blând şi continuǎ cu glas domol istorisirea vieţii sale deloc banale:

la 23 de ani, în 1939 îmbracǎ hainele de militar împreunǎ cu alţi 24 de tineri din sat. Îmi explicǎ

faptul cǎ participarea la rǎzboi nu a fost alegerea sa, în cele din urmǎ el fiind singurul

supravieţuitor.

Observ mândria din vorbele sale atunci când îmi întinde legitimaţia de veteran şi

subliniaza cu demnitate cǎ a fost sergent major pe front şi cǎ moartea nu l-a speriat nicicând

întrucât nu era cǎsǎtorit şi nu avea nici ce regreta… Povestirile sale se întrerup uneori, bǎtrânul

reluând senin ce a spus înainte… Este de înţeles, anii cei mulţi, experienţa unui rǎzboi, greutǎţile

vieţii fac ca totul sǎ-i aparǎ în ceaţǎ .

Înţeleg din cele spuse cǎ a fǎcut parte din campania de comandǎ 28 Infanterie Ismail şi cǎ

practic nu a luptat cu inamicul, ci a fost cel care a susţinut soldaţii cu hranǎ.

Curioasǎ, încerc sǎ descopǎr şi partea mai puţin ştiutǎ din rǎzboi; aflu repede cǎ înaintând

spre Odesa a dat peste un sat nemţesc, unde nimeni nu i-a primit cǎci nu aveau voie sǎ le dea

hranǎ sau sǎ-i gǎzduiascǎ .

Nea Vasile îmi enumǎrǎ cu glas stins câteva sate ce-i trezesc amintiri crude: Vizirica,

Buzalâc, Dafinovca. Nu îmi explicǎ de ce suspinǎ şi mǎ întreb dacǎ aceste localitǎţi sunt reale…

Respect încercarea de a fi coerent şi îi mulţumesc cǎ reprezintǎ dovada vie a istoriei mult

prea apǎsǎtoare pentru conştiinţa neamului nostru.

Astǎzi, fostul sergent major are 95 ani, are doi copii şi ei încǎrunţiţi. Este mulţumit de

viaţa lui, iar la urmǎ îmi explicǎ cu o privire strǎină cǎ aşteaptǎ sǎ vinǎ cea din urmǎ ibovnicǎ,

dar nu în rochie albǎ de mireasǎ ci una cernitǎ .

Coordonator: prof. Costin Clit

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

72

Un proiect eşuat la Huşi: Statuia lui I. G. Duca

Costin Clit

În amintirea politicianului liberal I. G. Duca, asasinat de legionari pe peronul gării Sinaia la 29

decembrie 1933, fost deputat de Fălciu, legat prin faptele sale şi de oraşul Huşi pe care l-a vizitat,

huşenii au iniţiat proiectul ridicării unei statui în oraşul Huşi, fenomen care luase amploare în

ţară.9

Executarea statuii politicianului liberal I.G. Duca atrage cooptarea în Comitetul de iniţiativă, la

2 mai 1935 a o serie de personalităţi locale, cum ar fi: dr. Nifon Criveanu, Episcopul Huşilor, D.

Enciu, prefectul judeţului Fălciu, N.N. Tiron, deputat şi fost prefect, Panaite Lupu, Neculai

Pruncu, foşti prefecţi, pr. Mihai Bejenaru, preşedintele Cercului Didactic secundar, Mihai

Chiriţoiu, decanul avocaţilor, C. Lascăr, revizor şcolar, C. Hogaş, preşedintele Camerei de

Agricultură, I. Talmaciu, preşedintele Camerei de Comerţ, Gh. Teodoru, secretarul primăriei şi I.

Rotaru.10

S-a constituit Comitetul pentru cumpărarea prin bună învoială sau prin expropriere a locului

viran din Huşi, str. Ghica Vodă, unde urma să fie amplasată statuia lui I.G. Duca, urmărindu-se

şi lărgirea străzii Lascăr Catargiu. Din Comitet fac parte D.R. Rale, primarul oraşului Huşi,

Panaite Bogdan, consilier communal şi D. Gociu, fost primar, consilier comunal.11

La 5 mai 1935 sunt luate în discuţie ofertele lui Neculai I. Mohor, prin Librăria Românească

Nicolai I. Mohor, cu sediul în str. Ştefan cel Mare, nr. 52 (sculptorul Nicolai Tufoha cere 58000

lei la 26 aprilie 1935) şi a lui M. Onofrei (cere 70000 lei), absolvent al Gimnaziului „Anastasie

Panu” din Huşi (1912), a cărui ofertă este aprobată de comitetul de iniţiativă.12

Primarul oraşului

Huşi nu poate pune la dispoziţie suma de 70000 lei şi se va adresa pentru sprijin Ministerului de

Interne şi Ministerului Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale.13

Proiectul întocmit de N. Cazan la 23 august 1935, include dorinţa deţinerii statuii lui I.G. Duca

şi existenţa unui parc care să-i poarte numele. Propune instalarea unui parc improvizat,

organizarea de expoziţii, distracţii, muzică de fanfară cu prilejul sărbătorii oraşului în ziua Sfintei

Cruci, organizată de altfel între 15 – 17 septembrie.14

Fondurile financiare au constituit principala problemă, astfel la 18 mai 1935 s-a hotărât lansarea

a o sută de liste de inscripţii şi s-a organizat Comitetul.15

Se face apel la guvernatorul Băncii

Naţionale, la 15 iunie 1935 se decide cooptarea deputatului I. G. Vântu, avocat, profesor

universitar în Bucureşti.16

Ajutorul Băncii Naţionale nu poate fi oferit din cauza implicării

acesteia în susţinerea aşezămintelor culturale din Horez şi Urşani, în memoria lui I. G. Duca.17

Comitetul prezidat de Episcopul Nifon Criveanu se întruneşte în şedinţă la 18 iulie 1935.18

În

şedinţa Comitetului din 23 august 1935, Episcopul Nifin Criveanu susţine propunerea lui I.

Rotaru „de a se cheta, benevol, câte un leu de cărămidă, este bună şi că din fondul ce se va

aduna, jumătate să fie destinat Bisericii din cartierul Dobrina, iar restul pentru statuia

def(unctului) I. G. Duca.”19

Prefectura judeţului Fălciu aduce la cunoştinţa Primăriei că

9 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Vaslui, Fond Primăria Oraşului Huşi, dosar 40/1935, f. 28

10 Ibidem, f. 6

11 Ibidem, f. 6

12 Ibidem, f. 5, respectiv 6

13 Ibidem, f. 10

14 Ibidem, f. 45, respectiv 48

15 Ibidem, f. 18

16 Ibidem, f. 24 - 25

17 Ibidem, f. 39

18 Ibidem, f. 42

19 Ibidem, f. 58

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

73

Ministerul Sănătăţii, Direcţia Ocrotirilor Sociale prin ordinal 60615 din 1935, „a aprobat ca acel

Comitet să strângă sumele necesare ridicării unei statui lui I.G. Duca şi construcţia bisericii

Dobrina Huşi, pri 100000 cărămizi care vor circula în tot cuprinsul ţării, cu începere de la 15

sept(embrie) a.c. până la 15 sept(embrie) 1936”.20

În perioada dintre 31 iulie 1936 şi 29 iulie 1938 s-au adunat 25977 lei din care 6000 lei s-au

cheltuit pentru „confecţionarea unui număr de 500 carnete cărămizi, liste de subscripţii”.21

Nu

avem ştiinţă cum a luat sfârşit proiectul. Cert este că astăzi nu avem în Huşi o statuie a lui I. G.

Duca.

Bucureşti, 5 Aprilie 1935

Iubite D(omnule) Enciu

M-am întâlnit cu D(omnu)l Tiron azi, şi mi-a spus să fac o ofertă pentru Prefectura din Huşi,

pentru achiziţionarea unui bust a lui I.G. Duca. Eu m-am şi executat, şi-ţi trimit matale o petiţie,

care o aveam deja pentru altă prefectură, cu preţul de 50000 lei. Pentru Huşi însă, o reduc la

20000 lei, bust turnat în bronz, exact ca şi celalt pe care mi l-a comandat pentru Camera

Deputaţilor.

Aş fi foarte încântat ca Huşul, de unde am pornit eu, să aibă un bust al marelui Duca, executat

de mine.

Cu cele mai vii mulţumiri,

<ss>M. Onofrei

Calea Victoriei, 145

P.S. Alătur o fotografie, care să vă arate cum e bustul.

Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Vaslui, Fond Primăria Municipiului Huşi, dosar

40/1935, f. 1

Domnule Prefect,

Dispariţia lui I.G. Duca, şeful partidului liberal şi al guvernului în condiţiuni atât de tragice, m-

a hotărât să imortalizez figura marelui dispărut, în bronz...

Cum dintre toate busturile prezentate şi de alţi sculptori, a fost ales de către o comisiune a

Camerei bustul executat de subsemnatul, care a fost recepţionat şi aşezat în incinta Camerei, cu

onoare Vă rog Domnule Prefect să binevoiţi a contribui şi Dvs la imortalşizarea figurei în bronz

a lui I.G. Duca, comandându-mi un bust pentru instituţia ce cu onoare conduceţi.

Preţul unui bust în bronz este de 50000 (cincizeci mii lei) [tăiată cifra 5 şi înlocuită cu 2 – N.A.

].

Cu distinsă stimă,

Sculptor

< ss> Mihail Onofrei

Calea Victoriei, Nr. 5

Bucureşti

D-sale

Domnului Prefect al Judeţului Fălciu

20

Ibidem, f. 59 - 60 21

Ibidem, f. 86

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

74

Ibidem, f. 4

Onor. Comitetului pentru ridicarea unui bust lui I.G. Duca la Huşi,

Luând cunoştinţă de iniţiativa D(umneavoas)tră, de a ridica un bust marelui bărbat de stat I.G.

Duca, am onoare a vă prezenta un proiect şi o ofertă, rugându-vă să binevoiţi a o supune

consiliului D(umneavoas)tră, pentru a decide.

Proiectul reprezintă bustul lui Duca, de bronz, înalt de 1,10 m., adică mai mare cu mult decât

mărimea naturală, aşezat pe un soclu de piatră de Andezit – Malnaş, de cea mai bună calitate,

înalt de 3,10 m

, iar baza de 2,20 m

, cu o fundaţie de beton de 0,50 cm în adâncime.

Total 4,20 m

, de la suprafaţa pământului.

Pe latura din faţă, va fi o placă de bronz, pe care va fi scris: „Lui I.G. Duca 1935”.

Suma pentru executarea bustului, a soclului montatul lor pe locul indicat de comitet, gata pentru

a fi inaugurat, este 70000 (şaptezeci mii) lei.

Sculptor <ss> M. Onofrei

Calea Victoriei 145

Bucureşti

Ibidem, f. 7

Domnule preşedinte,

În urma iniţiativei onor(atului) Comitet de a se ridica marelui bărbat de stat I.G. Duca un

monument în oraşul Huşi, am onoare a vă prezenta un proiect-ofertă, rugându-vă a o lua în

consideraţie.

Alăturata fotografie reprezintă macheta monumentului la scara 1:, în care se vede figura marelui

dispărut, în picioare, în poziţia cea mai caracteristică a lui, înainte de a începe cuvântarea, aşezat

pe un soclu de piatră, având pe latura din faţă o placă de bronz, pe care va fi o inscripţie.

Statuia va avea înălţimea de 2,20 m. şi va fi executată în bronz.

Soclul înalt de 3,50 m. va fi executat din piatră de Andezit – Malnaş (Braşov), cu o fondaţie de

beton de 1 m. adâncime.

Costul statuiei de bronz, a soclului de piatră şi montatul la locul indicat de comerţ, va fi de lei

250000 (douăsutecincizeci mii). Timpul de execuţie va fi până la 15 Octombrie 1935.

Cu deosebită stimă

Sculptor

<ss> M. Onofrei

Calea Victoriei, 145

Bucureşti

Domniei Sale

Domnului Preşedinte al Comitetului pentru ridicarea monumentului lui I.G. Duca

Ibidem, f. 36

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

75

Cinste lor!

REZULTATE LA OLIMPIADE ŞI CONCURSURI ŞCOLARE, 2010

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Nr.

crt. Numele şi prenumele Clasa

Faza

judeţeană Profesor

1. Scârlătescu Maria IX Locul II Hodea Carmen

2. Arhire Ana-Maria IX Locul III Hodea Carmen

3. Asiminii Ioana Georgiana XII Locul II Ciobotaru Stela

FIZICĂ, 16 ianuarie 2010

Nr.

crt. Numele şi prenumele Clasa

Faza

judeţeană

Faza

naţională Profesor

1. Chelaru Andrada VII Locul II Calificat Pleşu Tatiana

2. Clit Alina VII Menţiune Pleşu Tatiana

3. Stoica Roberta VII Menţiune Pleşu Tatiana

4. Plop Diana IX Locul I Calificat Popa Cristinel

5. Damian Răzvan IX Menţiune Popa Cristinel

6. Cornea Andrei IX Menţiune Popa Cristinel

7. Romila Traian IX Menţiune Pleşu Tatiana

8. Munteanu Iulian X Premiul III Popa Cristinel

9. Ambăruş Gabriel X Menţiune Pleşu Tatiana

10. Bulai Dominic X Menţiune Pleşu Tatiana

11. Obreja Andreea XI Locul III Popa Cristinel

12. Palade Dragoş XII Locul II Popa Cristinel

CONCURSUL CENTRELOR DE EXCELENŢĂ DIN MOLDOVA

SUCEAVA, 27-29 noiembrie 2009

Nr.

crt. Numele şi prenumele Clasa

Faza

judeţeană Profesor

1. Romila Traian IX Locul II Pleşu Tatiana

2. Ambăruş Gabriel X Locul III Pleşu Tatiana

3. Bulai Dominic X Menţiune Pleşu Tatiana

4. Plop Diana IX Locul II Popa Cristinel

5. Obreja Andreea XI Locul II Popa Cristinel

6. Palade Dragoş XII Locul II Popa Cristinel

CHIMIE

Nr.

crt. Numele şi prenumele Clasa

Faza

judeţeană Profesor

1. Carp Codruţa Georgiana XII MI1 Locul II Adumitroaei Diana

2. Elisei Diana X MI1 Menţiune Adumitroaei Diana

LIMBA ENGLEZĂ

Nr.

crt. Numele şi prenumele Clasa

Faza

judeţeană Profesor

1. Bogdan Luciana X MI1 Locul III Mocanu Georgiana

2. Romila Vlad IX MI2 Menţiune Mocanu Georgiana

COMPETIŢIA MUNICIPALĂ LA TENIS DE MASĂ, 24 ianuarie 2010

Lupu Dragoş, clasa a X-a Mi1, locul I

Topciu Robert, clasa a XII-a SN1, locul II

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

76

CUPA LICEELOR LA FOTBAL, etapa municipală, 27 ianuarie 2010

Locul I obţinut de echipa CNCV, prof. Marin Nicu

INFORMATICĂ

Nr.

crt. Numele şi prenumele Clasa

Faza

judeţeană Faza naţională Profesor

1. Romila Remus X MI1 Locul II Calificat Daisa Rodica

2. Gâlcă Ştefan X MI1 Locul II Calificat Daisa Rodica

CONCURSUL INTERJUDEŢEAN DE INFORMATICĂ XOR, 20 februarie 2010

Nr.

crt. Numele şi prenumele Clasa

Faza

judeţeană Profesor

1. Romila Remus X MI1 Locul I Daisa Rodica

2. Popovici Daniel IX MI1 Menţiune Daisa Rodica

LIMBA FRANCEZĂ

Nr.

crt. Numele şi prenumele Clasa

Faza

judeţeană Faza naţională Profesor

1. Palade Roxana IX FIL1 Locul I Calificat Naidin Isabela

2. Pălie Alina IX MI1 Locul II Naidin Isabela

3. Stanciu Daniela XI FIL1 Locul III Giosu Georgeta

4. Andrei Daniela XI FIL1 Locul III Giosu Georgeta

BADMINTON, etapa judeţeană, 26 februarie 2010

Săvescu Ioana, clasa a V-a, locul I, calificată la faza naţională, prof. Săcăleanu Costel

Bahnariu Theodor, clasa a VIII-a, locul I, calificat la faza naţională, prof. Săcăleanu Costel

Stoica Roberta, clasa a VII-a, locul III, prof. Săcăleanu Costel

FOTBAL, etapa municipală, gimnaziu, ianuarie 2010

Locul IV obţinut de echipa CNCV, prof. Săcăleanu Costel

BASCHET, etapa municipală, gimnaziu, ianuarie 2010

Locul II obţinut de echipa CNCV, prof. Săcăleanu Costel

BASCHET, liceu, martie 2010

Locul I la etapa municipală, obţinut de echipa CNCV, fete, prof. Marin Nicu

Locul I la etapa municipală, obţinut de echipa CNCV, băieţi, prof. Marin Nicu

Locul I la etapa judeţeană, obţinut de echipa CNCV, băieţi, prof. Marin Nicu

MATEMATICĂ, 13 martie 2010

Nr.

crt. Numele şi prenumele Clasa

Faza

judeţeană

Faza

naţională Profesor

1. Plop Diana IX MI2 Premiul I Calificat Baltag Adeluţa

2. Cornea Andrei IX MI2 Premiul III Baltag Adeluţa

3. Romila Traian IX MI1 Premiul III Copacinschi Elena

4. Berca Elena IX MI2 Menţiune Baltag Adeluţa

5. Damian Răzvan IX MI2 Menţiune Baltag Adeluţa

6. Romila Vlad IX MI2 Menţiune Baltag Adeluţa

7. Mihalciuc Cristina X Premiul I Calificat Baltag Adeluţa

8. Obreja Andreea XI Premiul III Iacob Manuela

9. Damian Lavinia XII Menţiune Copacinschi Elena

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

77

10. Palade Dragoş XII Menţiune Iacob Manuela

11. Chelaru Andrada VII Premiul II Calificat Talaşman Adrian

12. Harnagea Sabin VII Menţiune Talaşman Adrian

FESTIVALUL REGIONAL AL FORMAŢIILOR FOLCLORICE ALE ELEVILOR

„CÂNTĂ BUCIUM PE CEAHLĂU”, ediţia I – Piatra Neamţ, 12-14 martie 2010

Calinciuc Constantin, premiul II la secţiunea solist instrumentist de muzică populară, liceu, prof. îndrumător

Szekeres Valeria

Toşu Florina Cristina, menţiune la secţiunea solist vocal de muzică populară, liceu, prof. îndrumător Szekeres

Valeria

LIMBA LATINĂ, martie 2010

Nr.

crt. Numele şi prenumele Clasa

Faza

judeţeană

Faza

naţională Profesor

1. Solomon Cristina XII FIL1 Premiul II Calificat Lovin Monica

2. Toma Mădălina X FIL1 Premiul II Calificat Lovin Monica

BIOLOGIE, martie 2010

Nr.

crt. Numele şi prenumele Clasa

Faza

judeţeană

Faza

naţională Profesor

1. Proţop Mădălina XI SN1 Premiul II Calificat Dumitraşcu Maria

ECONOMIE, martie 2010

Nr.

crt. Numele şi prenumele Clasa

Faza

judeţeană

Faza

naţională Profesor

1. Mihai Marian Vlad XII MI1 Premiul II Mihai Tanţa

ISTORIE, 13 martie 2010

Nr.

crt. Numele şi prenumele Clasa

Faza

judeţeană

Faza

naţională Profesor

1. Gârlău Ana Maria XII FIL2 Premiul I Calificat Clit Costin

2. Manole Paula XII FIL1 Menţiune Ionescu Dorina

GEOGRAFIE, 13 martie 2010

Nr.

crt. Numele şi prenumele Clasa

Faza

judeţeană

Faza

naţională Profesor

1. Sălăvăstru Mihai X MI1 Premiul III Vasluianu Constantin

2. Condurache Ovidiu XI MI1 Menţiune Vasluianu Constantin

3. Enciu Adriana XII F1 Menţiune Zota Elvis

ZORILE · Nr. 1(41) · Anul XXI (2010)

78

Cuprins

Editorial

Paula Postu, A citi sau a nu citi… ………………………………………………….p.3

Poesis

Miruna Hîncu, Loredana Baba, Roxana Elena Veringă, Paula Postu, Georgiana Asiminii, Oana

Balan, Alexandra Prisecaru, Bianca Elena Bîrsă, Daniela Stanciu, Smaranda Ana-Maria Baltag,

Palade Roxana……………………………………………………… p.4-8

Pro Amicitia

Mihai Apostu………………………………………………………………………..p.9-10

Arhiva Zorile

Lucian Clit, Hotarnica târgului Huşi de la 1848……………………………………p.11-16

Mădălina Hagiu, Impresii din Cartea de onoare a Colegiului Naţional „Cuza

Vodă”……………………………………………………………………………....p.16-18

Eseuri

Roberta Stoica, La răscruce………………………………………………………..p.19

Alexandra Plop, Adâncită în pădure……………………………………………….p.19-20

Ioana Năstasă, Visare pe apă………………………………………………………p.20

Georgeta Ţocu, Adevărul ne face liberi…………………………………………....p.20-21

Balint Emilia, Diferiţi ,dar nu trăim în universuri paralele!....................................p.21

Bogdan Cristian Chitic, Adevărul ne face liberi…………………………………...p.21-22

Daniel Buluga, Pescarul care nu pescuieşte nicioadată……………………….......p.22-23

Georgiana Asiminii, Ritm……………………………………………………….....p.23-24

Cristina Negrariu, Povestea noastră, a tuturor!........................................................p.24-25

Maria Scărlătescu, Întrebări………………………………………………….........p.25-26

Diana Dumitraşcu, În ce să mai credem?.................................................................p.26-27

Oana Savin, Povestea „broscuţei profitabile”…………………………………......p.27-28

Andra Jora, Gânduri despre criză………………………………………………….p.28

Daniela Stanciu, Economia subterană……………………………………………..p.28-30

Cristi Sergiu Vasilache, Slăbiciunile omului……………………………………....p.30

Ioana Toşu, Persoana din mine, mama… …………………………………………p.30-31

Daniel Buluga, Să fii copil e lucru mare…………………………………………..p.31-32

Alexandra Cristina Cecman, Prietenie…………………………………………….p.32

Studii şi articole

Carla Mona Gîlcă, Mai citesc adolescenţii din România?.......................................p.33-34

Geanina Micu, Lectura – un pact cu generaţia trecută……………………………p.34

ZORILE · Nr.1(41) · Anul XXI (2010)

79

Diana Lazăr, Mihai Eminescu poet naţional şi universal………………………….p.35-36

Oana Elena Toderaşcu, Nouă ne pasă, implică-te şi tu!...........................................p.36-37

Vlad Ciobanu, Denis Mădălina Diugu, Andreea Iacob, Mihaela Musteaţă, Factorul de calitate al

circuitului R.L.C paralele……………………………………………....p.37-39

Cristina Grecu, Ştefan Mihăiţă, Cătălina Patraş, Carina Păunet, Transferul maxim de

putere........................................................................................................................p.40-41

Profesor Daniela Teclici, Discipline matematice uitate……………………………p.41

Diana Paiu, Matematică distractivă………………………………………………..p.41-42

Oana Florina Savin, Octavia Iacob, Boala Basedow Graves………………………p.42-43

Carla Mona Gîlcă, Mingea campionilor……………………………………………p.43-45

Parteneriat

Mădălina Stan, Andreea Trandafir, Scrisori către românii basarabeni……………p.46-48

Mădălina Stan, Cine-a înterupt lumina?...................................................................p.49-53

Recenzii

Valeriu Neştian, Studii şi articole privind istoria oraşului Huşi, vol. II………….p.54-56

Interviu

Nadejda Ceban, „Întâlnire cu Grigore Vieru”, Interviu cu Theodor

Codreanu………………………………………………………………………….p.57-59

Traduceri

Magda Hodea, Roxana Elena Veringă, Nadejda Ceban…………………………..p.61-62

Personalităţi

Bianca Gheţeu, Maria Mădălina Costin, Constantin Al. Holban…………………p.63-66

Mădălina Hagiu, Personalităţi contemporane ale Colegiului Naţional „Cuza Vodă” din Huşi:

Dr. Ing. Bogdan C. Donose…………………………………………….......p.66-69

Pro Historia

Georgiana Tiron, Cămăraşii……………………………………………………...p.70

Maria Popa, Martorul tăcut al războiului………………………………………...p.71

Profesor Costin Clit, Un proiect eşuat la Huşi: Statuia lui I. G. Duca………......p.72-74

Cinste lor!...............................................................................................................p.75

COMITETUL DE REDACŢIE

Alina Cristina Trofin, clasa a XI-a Filologie 1 – redactor şef

Roxana Elena Veringă, clasa a XI-a Filologie 1 – redactor şef adjunct

Lucian Clit, clasa a XII-a Filologie 2 – redactor şef adjunct

Vlad Mihălăchiţă, clasa a XI-a Filologie 1

Profesori îndrumători:

Profesor Costin Clit

Profesor Dr. Mirela Marin

Redacţia revistei Zorile

Colegiul Naţional „Cuza Vodă”

Strada Mihail Kogălniceanu, nr. 11, tel.:0235481398

Mail: zorile.cncv@yahoo.com

Materialele preluate de pe internet nu se publică!

Colaboratorii sunt rugaţi să trimită materialele în Microsoft Word, font Times

New Roman, caractere de 12 şi cu diacritice.

81

COLEGIUL NAŢIONAL “CUZA VODĂ” ÎN IMAGINI

ISSN 1842-872X