1 Pădure de foioase

Pădurile de foioase sunt zone de vegetație în care predomină vegetația arboricolă și angiospermică. Ele sunt prezente atât în zonele temperate, cât și în cele subtropicale și tropicale.

Limita între pădurile de foioase și cele de rășinoase se situează între altitudinile de 600-1300 m, în funcție de relief, substrat și microclimat, care duc uneori și la inversiuni de vegetație.[1]

1.1 Vegetație

1.2 Principalii arbori ai pădurilor de foioase sunt: salcia, teiul, castanul, aninul, acacia, sicomorul, plopul, magnolia, stejarul, fagul, mesteacănul, alunul, arțarul, frasinul, etc. din punct de vedere taxonomic cuprinde familiile: Altingiaceae, Betulaceae, Fagaceae, Buxaceae, Cornaceae, Fabaceae, Pyrinae, Tilioideae, Lauraceae, Oleaceae, Platanaceae, Rosaceae, Sapindaceae, Aquifoliaceae, Ulmaceae, Salicaceae și arborele Ginkgo biloba.

Toamna, când arborilor le cad frunzele, funcția lor de fotosinteză încetează.

Condiții ecologice

climat răcoros, cu ierni nici prea severe nici prea lungi, cu veri scurte și moderate sub raport termic.

anotimpurile de tranziție, respectiv primăvara și toamna, caracterizate prin perioade de frig, joacă un rol capital.

perioadele marcante de secetă sunt inexistente precipitațiile sunt abundente (cca 400-500 mm/an) și

repartizate uniform pe parcursul anului solurile sunt brune de pădure, mai mult sau mai puțin

levigate; în funcție de gradul de aciditate și de umiditate, ele corespund unor asociații vegetale clar diferențiate.

1

forma coronamentului este funcție de locul de creștere: arborii izolați au coroana în formă de cupolă sau de sferă, în timp ce, în cadrul masivelor forestiere, dezvoltarea acesteia este limitată

în funcție de intensitatea luminii, frunzele prezintă caracteristici anatomo-morfologice și fiziologice diferite: frunzele de lumină sunt mai mici, mai groase, cu o rețea de nervuri mai densă și stomate mai numeroase, comparativ cu cele de umbră

indicele suprafeței foliare (ISF) depinde de valoarea aprovizionării cu apă și cu substanțe minerale; el se micșorează în cazul unei aprovizionări insuficiente cu apă și substanțe minerale; la pădurile pure de stejar ISF = 5 (în anii umezi poate fi mai mare), iar în arboretele amestecate de pe soluri reavene, ISF poate depăși 8, pentru toate speciile, inclusiv arbustive (H. Walter, 1974)

singura formă de adaptare a speciilor vegetale împotriva temperaturilor scăzute din timpul iernii o reprezintă călirea (modificări fizico-chimice în protoplasmă), proces fiziologic care se produce toamna; prin călire, rezistența la frig a mugurilor arborilor poate crește de la -5 °C în toamnă, până la -25 °C și chiar -35 °C iarna; prin călire, arborii care cresc la latitudini medii sunt protejați împotriva vătămărilor provocate de ger; decălirea se produce primăvara, odată cu încălzirea aerului.

2 Stepa

 reprezintă o zonă de vegetație în care flora este reprezentată de plante ierboase și condițiile climaterice sunt semiaride. Stepele sunt caracteristice regiunilor euroasiatice, dar pot fi întâlnite, cu unele modificări, și în Africa, Australia, în America de Nord și în America de Sud. În România, regiuni de stepă sunt cele

2

din estul Câmpiei Române, o parte din Dobrogea și un sector din sud-estul Podișului Moldovei

Biotop

3

Biotopul stepei este unul diferit de cel al pădurilor. Cad puține precipitații, nu mai mult de 400-600 mm pe an. Luminozitatea este ridicată. Temperatura medie iarna este de -10 °C...-5 °C, iar vara poate ajunge până la 30...35 °C.Stepele se dezvoltă pe soluri din clasamolisoluri: cernoziomuri, soluri cenușii și cafenii.

2.1 Flora

2.2 Flora este dominată de graminee și din plante cu rizomi (care se dezvoltă rapid după ce apar condiții favorabile), dar și din tufărișuri și plante spinoase. Exemple: Avena sativaovăz, Salvia officinalis salvie, Obione verrucifera colilie, Eryngium planum spinul vântului, etc. Arborii și arbuștii lipsesc din cadrul stepelor.

2.3 Fauna

În stepe sunt comune rozătoarele și erbivorele, diverse specii de antilope, cai sălbatici și cămila cu două cocoașe; dintre păsări se remarcă dropia. În Asia de Est, componentă și ea a regiunii biogeografice palearctice, fauna este originală, cu tigrii siberieni, ursul panda uriaș (în munții din estul Tibetului). Animalul specific Asiei este dromaderul, originar fiind din stepele din jurul Mării Caspice. În India, fauna este în cea mai mare parte tropicală și se aseamănă cu cea a Africii. Se întalnește: leul (în peninsula Kathiawar și sud-estul Iranului), tigrul (arhipelagul indonezian), șacalii și hienele (India). Maimuțele specifice sunt gibonul (prezent în nord-estul Indiei și în Myanmar) și urangutanul (prezent în insulele Sumatera și Borneo).

Clima este austera. Verile sunt calde si secetoase, iernile sunt friguroase. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 10-11oC. Amplitudinea termica anuala este |in jur de 25oC. Precipitatiile sunt reduse. Media anuala este de

4

circa 500 mm. Precipitatiile cele mai abundente sunt primavara si toamna (septembrie-octombrie) iar cele mai scazute sunt vara (iulie-august) si toamna tarziu spre iarna (noiembrie-decembrie

Flora stepei este diversifica gratie solului brun deschis si soarele puternic.Arbustii sun rari dominand iarba.Primavara, stepa, desi aparent neospitaliera, prezinta un covor multicolor din care nu lipsesc stinjeneii de stepa (Iris pumila), cu frunze liniare si flori violete sau galbene. In unele regiuni ale tarii intalnim alte specii ca: Iris humilis, in Ardeal, cu o floare mare pe o tulpina scurta si Iris sintenisii, mai zvelt si care populeaza stepele din Moldova si partea estica a Cimpiei Romane. Desi parjolita de razele fiebinti ale soarelui, in luna iunie stepa isi desfasoara imensa ei trena de flori. Numeroase neamuri de ciulini (Cirsium , Carduus) si viguroasele candelabre de luminarica (Verbascum) sunt insotite de florile alburii ale jalesului de stepa (Salvia acthiopsis), de tulpinitele zvelte ale linaritei (Linaria vulgaris si L. dalmatica) si de insulele cenusiu-argintii de pelin de stepa (Artemisia pontica si A. austriaca).

Fauna

Fauna cuprinde numeroase specii de insecte dintre care cele mai tipice sunt: Orthopterele- lacustele (Tettigonia veridissima), cosasii , greierii grasi (Bradyporus montandoni) si calugarita (Mantis religiosa). Dintre Coleoptere amintim scarabeii (Scarabarus affinis) care-si depun ouale in sfere mici de balegar, iar ulterior sunt impinse cu picioarele din spate spre locuri adapostite.

Batracienii sunt reprezentati prin broasca raioasa verde (Bufo viridis) si cele doua broaste Pelobates fuscus, comuna in toata tara si Pelobates syriacus balcanicus, localizata in Dobrogea.

Broastele testoase de uscat sunt reprezentate prin Testudo graeca ibera din Dobrogea si Testudo hermanni hermanni din Banat si vestul Olteniei , iar lacertinienii prin

5

soparlele de stepa (Lacerta taurica si Lacerta agilis chersonensis) si soparla cu picioare scurte (Ablepharus kitaibelli).

Dintre serpi putem mentiona sarpele dungat (Elaphe quatorlineata sauromates), intalnit pe langa casa omului si sarpele saritor (Coluber jugularis caspius), agresiv, iute si bun catarator.

Pasarile de stepa cele mai cunoscute sunt dropia (Otis tarda) si sparcaciul (Otis tetrax), declarate monumente ale naturii, prepelita (Coturnix coturnix),graurul (Sturnus vulgaris), lacustarul (Sturnus roseus), mare amatoare de lacuste,carora li se adauga ciocarlia (Melanocorypha calandra), dumbraveanca( Coracias garrulus), fisa de camp (Anthus copestris),si prigoriile multicolore (Merops apiaster). Pasarile rapitoare isi au si ele reprezentantii lor: sorecarul mare (Buteo rufinus), acvila sudica (Aquila rapax orientalis), sorecarul incaltat (Buteo lagopus) si eretele alb (Circous macrourus).

Asa cum este firesc, mamiferele caracteristice stepei raman rozatoarele. Cele mai raspandite si vatamatoare sunt popandaul (Citellus citellus) si hirciogul (Cricetus cricetus), a caror arie de raspandire coincide cu arealul agiculturii intensive. Alte rozatoare de stepa sunt grivanul (Mesosocricetus newtoni), soarecele de camp (Microtus arvalis), orbetele sau catelul pamantului (Spalex leucodon), in sudul tarii si Spalax microphthalmus in partile de nord, sobolanul de camp (Aapodemus agrarus), apoi iepurele de camp (Lepus europaeus), iar in regiunea Iasului, iepurele de vizuina (Oryctogalus caniculus), dihorul de stepa (Mustela eversmanni) si dihorul patat

6

3 Tundră

Tundra siberiană

Tundra este o zonă de vegetație situată la nord de zona pădurilor, ocupând regiunile cu climă subarctică (extremitatea nordică a Europei, Asiei și Americii de Nord și unele regiuni din sudul Oceanului Înghețat sau Arctic).

7

Biotopul tundrei este neprielnic organismelor. Creșterea și înmulțirea organismelor vii este foarte dificilă din cauza condițiilor naturale. Temperatura nu depășește -18° C iarna si 0° C vara. Luminozitatea este redusă. Solurile sunt foarte sărace. Vânturile sunt reci și micșorează temperatura simțită subiectiv de organisme.

3.1 Flora

Flora tundrei este foarte săracă. Condițiile specifice (perioadă scurtă de vegetație, vânturi, îngheț peren, soluri reci și suprasaturate cu apă), au determinat la plante apariția unor adaptări caracteristice. Tundra este formată din plante cu înălțimi reduse (arborii lipsesc complet), de obicei perene, cu sistem radicular superficial. Predomină mușchii și lichenii,gramineele, unele plante cu flori viu colorate, iar în sud, arbuștii pitici și tufișurile scunde (salcie polară, mesteacăn pitic).

3.2 Fauna

Zona de tundră este slab populată cu rozătoare mici și câteva feluri de păsări care trăiesc în tunele făcute în zăpadă și hrănindu-se cu mușchi și licheni- plantele specifice tundrei.

Fauna este extrem de bogata.În tundra:renul,elanul,vulpea polara,lupul de tundra,iepurele alb,potârnichea polara.În insulele Oceanului Artic: ursul alb;în ape: foca,morsa.În taiga sunt: veverita,lupul, ursul brun,râsul,hermelina si samurul,renul,elanul.În zona padurilor amestecate: lupul,vulpea, ursul,pisica salbatica etc.În stepa: rozatoare,pasari rapitoare, în semidesert: serpi de desert.

8

4 Savană

Savana este un tip de stepă africană, semiaridă, situată în regiunea tropicală din partea centrală a Africii.

4.1 Biotop

Biotopul este diferit de cel al altor stepe. În savană cad mai puține precipitații decât în stepa europeană. Clima în savană este mai caldă, iar anual sunt înregistrate secete. Solurile sunt mai puțin fertile, iar luminozitatea este maximă. Sunt 2 anotimpuri principale: sezonul secetos și sezonul ploios.

4.2Flora

Flora savanei este una adaptată condițiilor climaterice neprielnice din savană. Astfel în savană se întâlnesc așa arbori, precumbaobabul, care oferă faunei fitofage a savanei hrana necesară. Însă vegetația dominantă este cea ierboasă. Astfel, pentru a supraviețui, arborii și arbuștii depozitează în trunchi apă pentru a supraviețui sezonului secetos, iar plantele ierboase își usucă partea superioară a corpului (situată deasupra solului), transportând substanțele hrănitoare și apa la rădăcini, și astfel reduc evaporarea apei.

4.3Fauna

Fauna este reprezentată de mai multe tipuri de animale:

carnivore: leul, hiena, leopardul, ghepardul cornute: antilopa ;antilopa gnu.

9

5 Pădure de conifere

Pădurile de conifere (numite uneori păduri boreale) sunt zone de vegetație în care predomină vegetația arboricolă (arbori șiarbuști) și gimnospermică (brazi, pini). Ele sunt răspândite în zonele subarctice, temperate si subtropicale. Sunt specifice zonelor de mai sus de latitudinea de 55° în emisfera nordică și unilor munți din emisfera sudică. Se întalnește in zonele reci precum nordul Asiei,din Scandinavia pană în Rusia, in nordul Chinei, pe lanțul muntos Himalayan, in Georgia, pe munții Alpi si Pirinei.

5.1Vegetația

Aici trăiesc foarte multe specii de plante. Vegetația poartă denumirea și de taiga. Arborii se clasifică după felul acelor lor. Există două feluri de păduri de conifere; boreale si montane(m-ții Stancoși si Himalaya) Cei mai reprezentativi sunt molidul,pinul, bradul alb, zada, jneapănul (singurul arbust din pădurile de conifere), tuia (numit și arborele vieții), tisa, chiparosul, cedrul, cupresifolia si sequoia roșie. În Europa și Asia, pădurile de conifere se numesc taiga. Coniferele sunt arbori înalți, cu triunchiul drept, fară ramificații, cu frunze mici, aciculare, acoperite cu ceară. Ele nu își pierd frunzele toamna, de la aceasta regulă abătându-se doar laricele. Coniferele au fibre rasinoase ce permit clatinarea si indoirea lor; astfel rezista vanturilor puternice.Ramurile lor sunt aplecate permițand zăpezii sa cadă pentru a nu le îngreuna. Aici apar și lichenii, precum Cladonia, Romalina si Xathoria.

10

5.2 Fauna

Animalele din pădurile de conifere sunt în general mamifere. Unele dintre ele au blănuri prețioase. Ursul este unul dintre acestea. Cel mai mare urs trăiește în America de Nord și se numește ursul Grizzly. Cerbul este un alt reprezentant a pădurilor de conifere și este la fel un mamifer. Ciuta își naște puii vii și îi hrănește cu lapte. Căprioara naște numai un pui. Alți reprezentanți sunt veverița,hermelina și samurul, de asemenea se găsesc și vulpi, jderi, arici, iepuri, râși, lincși, castori si pume. Pasari: pițigoi, ciocănitoare, matasar, grangur, cocoș de munte, iernuca, gaița de munte, bufnița, cucuveaua, huhurezul și forfecuța. Insecte: furnici, fluturi, țanțari, găndacei și păianjeni.

5.3Solurile

Tind sa fie acide, deoarece răsina cazută pe pămant împiedică descompunerea și reciclarea substanțelor nutritive.Solul de sub copaci este foarte acid si nefertil.

5.4 Impact antropic

Defrișări pentru teren agricol, cherestea, lemnul de cedru; Aceste despăduriri pot cauza uriașe probleme de mediu, distrugând echilibrul solului și al faunei pădurilor.Poate fi afectată și clima. Vânătoare pentru carne, blănuri prețioase...

11

Activitatea umana

(defrisari si poluare)

Alunecari de teren

Efecte catastrofale

(uragane,inundatii,alunecari de

teren de proportii etc. )

12