Zodia Cancerului Romanul "Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda" a aparut in anul 1929 si constituie culmea prozei sadoveniene ce evoca perioada istorica de suferinta si decadere a Moldovei, urmand volumelor "Neamul soimarestilor" si "Vremuri de bejenie". Surse de inspiratie:Mihail Sadoveanu (1880-1961) porneste in crearea romanului de la documentele cronicarilor, dar si din literatura populara care retine in creatiile folclorice cele mai importante evenimente ale neamului romanesc. "Letopisetul Moldovei de la Dabija-voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat" de Ion Neculce mentioneaza dezastrul economic si taxele nemiloase din timpul celei de a treia domnii a lui Duca-Voda: "Si au dus pe Duca-Voda in Tara Leseasca si acolo au murit. si cand il ducea pe drum, il pusase intr-o sanie cu doi cai, unul alb si unul murgu si cu hamuri de teiu, ca vai de dansul. Ocari si sudalmi, de audze cu urechile. s-ajungandu la Suceava, la un sat, anume..., au poftitu putintel lapte sa manance. Iar femeia gazda i-au raspunsu ca n-avem lapte sa-ti dam, c-au mancat Duca-voda vacili din tara, de-l va manca vermii iadului cei nedormiti. Ca nu stie femeia acie ca este singur el Duca-voda. Iar Duca-voda, daca au audzit ca este asa indat-au inceput a suspina si a plange cu amar...". Cantecul popularexprima suferintele moldovenilor, provocate de un domn hain: "Frunza verde foi uscate,/ In Moldova nu-i dreptate,/ Foc si para-n lung si-n lat/ Pentr-un cane blestemat,/ Pentru voda cel hain,/ Duca-voda cel fieros,/ Cu cei mari prietenos,/ Cu cei mititei canos" ori cantecul, sub forma blestemului popular, confirma starea jalnica in care fusese adusa tara de acest domnitor cumplit: "Doamne, du-l si-l du departe,/ S-aiba dracul de el parte;/ Doamne du-l si-l du mereu,/ Sa pot rasufla si eu!".Tema romanuluievoca imaginea Moldovei, aflata in decadere economics si saracie crunta in care se zbate poporul in vremea domniei lui Duca-Voda, precum si lupta acestuia pentru a-si pastra tronul la cea de a treia domnie, prin lacomia de "dajdii" puse in spatele moldovenilor, pentru ca el sa-si poata plati birurile care-l tineau domn.Semnificatia titlului. Cuvantul "cancer" inseamna in limbajul popular "rac" si sugereaza aici o intreaga epoca ("zodie"), vazuta ca o predestinare, de regres, decadere si suferinte de nesuportat de catre moldoveni, impovarati de navalirile turcilor, de agitatele si nesfarsitele lupte interne pentru putere, ceea ce a dus la o saracie fara precedent, a tarii. Titlul este completat cu identificarea exacta a acelor timpuri nefaste, "Vremea Ducai-Voda", ca adevarate marturii ale unei istorii vitregite de conducatori haini.Structura si compozitia romanuluiRomanul "Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda" este structurat in XXXIII de capitole, fiecare dintre ele purtand titluri explicative ori sugestive pentru continutul evenimentelor relatate. Romanul incepe cu un titlu explicativ pentru continutul primului capitol, unde accentul cade asupra calitatilor deosebite ale personajului Ilie Turculet. Alte capitole au tifluri-sinteza, asa cum este capitolul IX, "Drum spre Iasi" ori capitolul XI: "Popas la Iasi". Capitolul XXXIII sugereaza stari, sentimentele sfasietoare ale iubirii neimplinite: "Cei din urma, In care domnita Catrina mai vede o data pe beizade Alecu".Romanul are ca principala modalitate narativa de creatie motivul strainului, care era frecvent in secolul al XVIII-lea, mai ales in literaturafranceza. Montesquieu in "Scrisorile persane" si Voltaire in "Naivul" folosesc drept pretext, pentru a realiza o imagine mai sugestiva a societatii franceze a timpului, vizita unor straini, care observa mult mai profund si mai adevarat aspectele sociale si istorice decat oamenii locului, obisnuiti deja cu imaginile respective, devenite banale pentru ei. In literatura romana, intalnim motivul strainului in proza "Balta Alba" a lui Vasile Alecsandri, unde, prin ochii unui francez, este prezentata Moldova secolului al XIX-lea, printr-o serie de elemente primitive si altele de civilizatie avansata, imagine naucitoare pentru vizitatorul european. In "Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda" motivul strainului este ilustrat de abatele de Marenne, care calatorea "din Apus spre Rasarit", cu o misiune secreta, ce-i fusese incredintata de catre marchizul de Croissy, secretar si ministru de externe "al Regelui Soare" din Franta.Naratorul omniscient si naratiunea la persoana a III-a definesc perspectiva narativa a romanului. Timpul narativ este cronologic, bazat pe relatarea in ordine a derularii evenimentelor situate intr-un trecut istoric, iar spatiul narativ este real, Moldova secolului al XVII-lea. Modalitatea narativsi se remarca, asadar, si prin absenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese distantarea acestuia de evenimente.Constructia subiectului Romanul nu are un fir epic, o actiune narativa, ci este numai o ilustrare monografica a realitatilor istorice din Moldova secolului al XVII-lea, in care strainul este impresionat de frumusetea plaiurilor, de obiceiurile si credintele strdmosesti, de locuitorii ce-l surprind prin stiinta "cetirii" semnelor vremii si ale naturii si de Urania domnitorului Duca-Voda. Incipitul precizeaza timpul si locul inceperii actiunii, "la sfarsitul lunii septembrie, care, in Moldova, se chiama brumarel, [...] de la Hristos, 1679". Ca in orice roman, se regasesc si in "Zodia Cancerului" mai multe planuri de actiune care se intrepatrund si la care participa numeroase personaje, puternic individualizate. Abatele de Marenne este insotit, in trecerea sa prin Moldova, de beizade Alecu Ruset, fiul fostului domnitor Antonie Ruset, care fusese iniaturat de la tron prin intrigile lui Duca, actualul voda al tarii. Calauza care-l conduce prin hatisurile intorlocheate ale acestor meleaguri este Ilie Turculet, vestit pentru priceperea lui in dezlegarea tainelor naturii. Abatele de Marenne, pe masura ce inainteaza dinspre Tara Leseasca spre rasarit, observa cu interes ca in Moldova "oamenii sunt maiaproape de natura si de Dumnezeu", referindu-se la taranii nestiutori de carte, dar care puteau prezice cu exactitate schimbarea vremii, dupa semnele naturii. Francezul este incantat de frumusetile naturii feerice care-l extaziaza, de salbaticia dumnezeiasca a poienii cu zimbri, care-i trezeste abatelui "un simtamant de evlavie". Tara Moldovei este blagoslovita de Dumnezeu, minunea divina existand mai ales in chipurile naturii, decat in lacasurile sfinte. Se remarca in aceasta parte a romanului mai multe pauze descriptive, care intrerup naratiunea pentru a descrie salbaticia naturii, peisajele sau infatisarea oamenilor. Abatele de Marenne este surprins de contrastul dintre Alecu Ruset, care vorbea fluent limba franceza si faptul ca starea naturaia primitiva se rasfrange puternic in viata acelorasi oameni, prin absenta podurilor, prin nestiinta de carte, prin saracia impresionanta in care traiau. Dar cea mai mare nedumerire a strainilor este contradictia dintre natura feerica si soarta nefericita a moldovenilor, care sunt mereu alungati din casele lor, haituiti de navalirile tatare sau de oamenii domnitorului Duca veniti sa incaseze biruri, exodul populatiei spre munti, nesiguranta drumurilor si a sufletelor, intr-o epoca de comploturi, de guri hranite din nemultumiri stravechi intre domni si boieri. Se creeaza, cu o sugestiva putere evocatoare, sinteza unei epoci istorice. Dar nu numai satele sunt paraginite, ci si in Iasi, capitala Moldovei, cladirile au o arhitectura inestetica, dand senzatia de improvizatie, ulitele intortocheate, acoperite de noroi sunt intunecoase si pline de cersetori. Impresionat de toate acestea, abatele de Marenne crede ca "Dumnezeu a pus aici un paradis", dar beizade Alecu li raspunde cu durere: "E adevarat; un paradis devastat", intrucat chiar si curtea sa era o injghebare provizorie. In privirile oamenilor se citeste amaraciune si nesiguranta, dar si-au pastrat bunatatea si omenia, fiind totusi deosebiti fie prin forta lor fizica, fie prin cea sufleteasca, avand o credinta nestramutata in ceea ce ei numesc datorie a vietii. Satrarul Lazarel Griga este un simbol al ospetiei moldovenesti, el punand mai intai pe masa bucate reci si proaste si vin "acrut", pentru ca bucatele adevarate, ca "zama de gaina", sarmalele si vinul bun (care are povestea lui), sa produca asupra musafirilor o placere si mai mare. Naratorul da si reteta borsului moldovenesc de potroace, care vindeca pe orice petrecaret, dupa o noapte de chef. Luand exemplu de la stanci si de la arbori, moldovenii manifesta o rezistenta de nezdruncinat in fata tuturor vicisitudinilor, ei invingand pana la urma toate obstacolele cu multa rabdare, explica Alecu abatelui, in ipostaza de narator-mesager. Strainul este puternic impresionat de priceperea oamenilor in interpretarea semnelor vremii, de stiinta mestesugului vanatorii si mai ales de capitanul Ilie Turculet, pentru talentele lui de calaret si cunoscator al tainelor naturii. Cu cat merg mai spre rasarit, cu atat oamenii sunt mai aproape de natura si de Dumnezeu". Natura este "istorizanta", pentru ca a vazut si "a inghitit multe suflete" (M. Ralea). La Iasi, strainii constata ca sunt intr-un decor oriental, dat de bisericile vechi, de ulitele negustorilor, dar si de comportamentul lui voda, care, dupa ospatul oferit la curte in cinstea abatelui, ii judeca pe dusmanii domniei, iar pedepsele sunt crunte. Judecatile lui Duca sunt formale, deciziile dictate de interese avide raman ascunse, iar executiile sunt amanate cu sadism. Pivnita curtii domnesti este o adevarata camera de tortura, in care stapaneste calaul Buga, iar domnitorul asista cu placere la schingiuirile victimelor in scopul obtinerii de marturisiri complete. Deseori, cuprins de surescitare, Duca da sfaturi calaului pentru a amplifica suferintele celui cercetat: "Cresteaza-i limba si presara-i-o cu sare... gateste spini si aschii, ca sa i le bati sub unghii!". Printre cei care sunt adusi la judecata domneasca se afla si batranul Tudor soimaru, care, desi neputincios si orb, are curajul sa-l infrunte pe despot, acuzandu-l ca a saracit poporul si tara prin hotii si talharii domnesti. Saraciti, obiditi si storsi de vlaga, taranii incearca o revolta, dar Duca-voda porunceste hatmanului Buhusi sa reprire sangeros razmerita, iar primul cap taiat sa-i fie adus la curtea domneasca. Pe boierii care refuza sa mai adune darile exagerat de mari ii judeca formal si ii executa imediat, iertandu-l totusi pe spatarul Ion Milescu, deoarece acesta ii putea fi de folos. Sub amenintarea cu moartea si terorizandu-l cu sadism, tiranul il obliga pe iscusitul condeier sa-i plasmuiasca un document fals, in care sa imite semnatura lui Ruset. Duca trimite apoi scrisoarea fictiva lui Cara Mustafa, cu scopul de a-l pierde pe adversarul sau si de a face posibila prigonirea acestuia de catre turci. In alt plan narativ, romanul este erotic, dragostea dintre beizade Alecu Ruset si Catrina, fiica firanului domnitor Duca Voda, fiind asemuita cu aceea dintre Romeo si Julieta. Alecu Ruset, care vizitase Franta, studiase in Polonia si traise o vreme la Istanbul, era indragostit de domnita Catrina, fiica dusmanului sau, voda Georgie Duca. Dupa ce-l indepartase de la tron pe Antonie Ruset, il prigonea pe fiul acestuia, deoarece detinea niste scrisori compromitatoare pentru domnitor, pe care tanarul le pastra in siguranta la niste prieteni in Polonia. Domnitorul Duca vrea sa o casatoreasca pe fiica sa, Catrina, cu Stefan beizade, din considerente politice, pentru a castiga si tronul Tarii Romanesti. Disperat ca-si pierde iubita, Alecu Ruset il rapeste pe mire chiar in ziua nuntii, dar este prins de oamenii lui voda si ucis de acesta cu buzduganul "in frunte, intre ochi". De o cruzime fara margini, Duca isi obliga fiica sa asiste la uciderea iubitului, tanara, imbracata mireasa, "isi incovoie fruntea pe genunchi, lasandu-si mainile albe sa atarne intr-o parte, ca si cum ar fi fost straine de dansa". Povestea de dragoste tragica se afla sub semnul "zodiei racului", dar constituie totusi numai un pretext pentru realizarea unui tablou impresionant de epoca, in care accentul cade pe aspectele sociale si istorice ale Tarii Moldovei. Opera lui Sadoveanu, spune G. Calinescu, este "o arhiva a unui popor". Lumea lui traieste "intr-un decor sublim si aspru, maret si fabulos, dotat cu institutii geto-scitice", oamenii lui actioneaza din "porniri instinctive, tacute si rituale".Caracterizarea personajelor Personajele sunt numeroase si bine individualizate. Cele mai multe sunt atestate istoric, de aceea trasaturile lor de caracter sunt preluate din diferite documente si cronici.Abatele de Marenneeste personajul care slujeste drept procedeu literar, calatorul strain prin ochii caruia Sadoveanu evoca un moment din istoria Moldovei, modalitate narativa cunoscuta in literatura ca motivul strainului. El este in acelasi timp observator si comentator al aspectelor sociale si istorice din Moldova secolului al XVII-lea. Abatele de Marenne apare in roman chiar de la inceput, cand prozatorul prezinta faptul ca de curand trecuse hotarul din Tara Leseasca "un strain", care venea de departe si urma, impreuna cu insotitorii sai, "drumul cel mare din valea Siretului". Naratorul ii face inca din prima pagina, in mod direct, portretul fizic: "un trup, desi scund, inca destui de voinic si destui de sprinten; iar de sub gluga privea o fata blanda cu trasaturi fine si spirituale". Haina umila ascundea o inalta fata bisericeasca si nu un calugar de rand, pentru ca el "purta pinteni si se tinea ca un vechi calaret". Paul de Marenne, abate de Juvigny, era un "cuvios personagiu ecleziastic din ordinul Sfantului Augustin", care calatorea cu pretextul de a propovadui "lumina cea adevarat" din Apus spre Rasarit, "la necredinciosi". Adevarata sa misiune era insa secreta, ii fusese incredintata de marchizul de Croissy, "secretar al Regelui Soare la Afacerile Straine", iar abatele, venind din Franta, se indrepta spre Istanbul pentru a incerca o posibila alianta cu turcii impotriva nemtilor, care-i atacasera. Cele mai multe trasaturi morale reies prin caracterizare indirecta, mai ales din atitudinile, gandurile si vorbele personajului. Ominvatat si umblat prin lume, obisnuit cu eleganta de la curtea lui Ludovic al XlV-lea (supranumit de francezi Regele Soare), solul strain descopera cu mirare viata simpla a moldovenilor si constata cu incantare ca aici "oamenii sunt mai aproape de natura si de Dumnezeu". Inzestrat cu o curiozitate vie, observator atent, abatele de Marenne, este fermecat de natura salbatica, de padurile nesfarsite, de maretia muntilor si de bogatia vanatului: "Dumnezeu a pus aici un paradis". Abatele de Marenne este bonom, simpatic, instruit si fin, cu gesturi cumpatate si mare amator de mancare si bautura buna deoarece "desi calugar inchis in mantie si randuieli aspre la manastirea sa", abatele era un om de lume. Ajunsi la Constantinopol, abatele, rafinat in arta conversatiei, este de mare ajutor tanarului Alecu Ruset si, cu abilitate diplomatica, inteligenta si generozitate, joaca sah cu sultanul, se lasa batut de acesta, pentru a-l binedispune, creand astfel atmosfera propice obtinerii de favoruri. Om trecut prin multe, abateie este un fin cunoscator al psihologiei umane, are o blandete si o intelepciune parinteasca pe care o revarsa asupra tanarului Ruset si o intelegere superioara a vietii. Perpessicius considera fericita inspiratia lui Mihail Sadoveanu "de a fi implicat, in textura aceasta orientala, silueta de aur a elegantului abate Paul de Marenne".Alecu Ruset,personaj atestat istoric, este fiul fostului domnitor, Antonie Ruset, ce fusese inlaturat de la tron prin intrigile lui Duca-Voda, care-i luase locul la conducerea Moldovei. Noul domnitor il alungase de la curte pe Alecu Ruset, insa il tinea sub o stricta supraveghere, pentru ca detinea secretul unor scrisori compromitatoare pentru Duca, pe care tanarul le avea in pastrare la niste prieteni in Polonia. Fatalitatea sortii facuse ca el sa se indragosteasca puternic de Catrina, fiica despotului Duca.Portretul fiziceste prezentat prin intermedial strainului de Marenne, care vede "un boier tanar moldovean pe-un arabesc roib". Imbracamintea tanarului nu face o impresie buna asupra rafinatului abate, pentru ca "straiul nu-i era stralucit, asa precum ar fi fost de asteptat de la un fecior de Domn" si nici faptul ca "desi avea nume de bun ostean, se infatisa cam palid si subtiratic", calarea dupa "moda necredinciosilor ismailiteni", avand "pe obraz un zambet nesilit". Cele mai multe trasaturi morale reies prin caracterizare indirecta, mai ales din faptele, gandurile si vorbele personajului Alecu Ruset este un tanar instruit, poate prea evoluat pentru epoca, vizitase Franta, studiase in Polonia, cunostea cultura Bizantului si pe cea slava, vorbea impecabil limba franceza, fiind un fin observator al lumii prin meditatii subtile asupra realitatilor vremii, explicandu-i strainului firea moldovenilor, mentalitatea lor de viata, rabdarea si echilibrul lor interior luate de la natura. Impetuos si indraznet pana la inconstienta, el il santajeaza pe Duca-Voda cu scrisorile pe care le detinea ca marturie a tradarii domnitorului. Alecu Ruset se indragostise de fiica lui Voda, Catrina si iubirea era reciproca dar domnitorul hotarase s-o marite cu Stefan-Beizade, fiul lui Radu-Voda. Cei doi indragostiti se intalnesc prin complicitatea Magdalinei, dadaca tiganca a domnitei Catrina si cu totii erau cuprinsi de teama si de grija de a nu fi descoperiti de tiranicul voda sau-de slujitorii lui. Ruset se confeseaza abatelui, marturisindu-i chinurile si suferintele pe care le indura pentru ca nu-si poate implini iubirea: "Am pe mine cameasa lui Nessus". Fara sa asculte sfaturile intelepte ale abatelui, Alecu Ruset pune la cale rapirea mirelui, chiar in ziua nuntii, dar este prins de oamenii domnitorului si dus inaintea acestuia. Duca-Voda il paleste cu buzduganul in frunte, de fata fund si Catrina, imbracata in rochie de mireasa. Iubirea scurta si nefericita dintre Alecu Ruset si domnita Catrina este menita a da romanului o insufletire sentimentaia, care sa treaca dincolo de limitele descriptive ale unei epoci istorice.Catrina Duca, personaj atestat istoric, este fiica lui Duca-voda si o personalitate feminina bine individualizata in roman, prin firea autoritara, hotarata, asemanatoare cu a bunicii ei, Dafma-Doamna. PortretuI tinerei este conturat prin ochii abatelui de Marenne, care, cerand sa fie primit la curtea domneasca, remarca privirea suava, dar si energia si voluntarismul expresiv al vocii tinerei domnite. Catrina este indragostita profund de Alecu Ruset, dusmanul de moarte al lui Duca-voda, de aceea ei sunt considerati ca fiind "Romeo si Julieta in spatiul medieval romanesc". Intr-o lume plina de minciuna, ipocrizie si interese meschine, rezistenta acerba a Catrinei privind obligatia de a se casatori cu stefan, fiul lui Radu-Voda denota un spirit modern, lipsit de prejudecati. Eroina se lupta cu mult curaj si hotarare pentru dragostea ei, isi convinge tatai s-o ia in caiatorie la Tarigrad, unde infrunta prejudecatile mahomedane despre conditia umila a femeii si-l cere sultanului sa-i anuleze logodna fortata. In final, ea va accepta totusi casatoria cu Beizade Stefan ca sa-si salveze familia de prigoana turcilor, indignati de cutezanta printesei de a-si revendica un drept pe care il au numai barbatii, anume acela de a-si alege partenerul de viata. In finalul romanului, Catrina este pusa intr-o situatie cutremuratoare: imbracata in rochia alba de mireasa, ea asista -neputincioasa si inmarmurita de suferinta - la uciderea iubitului ei, Alecu Ruset, de catre Duca-voda. Duca-Voda, personaj atestat istoric, se afla la a treia domnie pe tronul Moldovei de la sfarsitul secolului al XVII-lea si intruchipeaza domnitorul hain, tiran, crud si despot, care duce tara intr-o saracie jalnica, marcand una dintre cele mai neguroase perioade de decadere materiala si spirituala din istoria ei. El este prototipul de antierou prin excelenta, intrunind exclusiv trasaturi negative. Mihail Sadoveanu il prezinta pe voda Georgie Duca in anul de domnie "de la Hristos 1679", cand in Moldova se instalase o atmosfera de suspiciune si teroare din cauza lacomici sale, care marea dajdiile poporului pentru "a plati mucaremeaua" (taxa pe care trebuia sa o plateasca turcilor pentru innoirea domniei), confisca averile boierilor, ii chinuia si "ii izbea cu buzduganul de moarte". Fiind personaj atestat istoric, portretul domnitorului Georgie Duca este preluat in cea mai mare parte din documente istorice si cronici. Cele mai multe trasaturi morale reies prin caracterizare indirecta, mai ales din faptele, gandurile si vorbele personajului. Necrutator, rau, inuman, ducand o viata izolata din pricina firii sale inchise, rautacioase, Duca -Voda inspira teama tuturor, pentru ca, suspicios si ursuz, este neinduplecat fata de slabiciunile si pacatele omenesti. Ramane complet impasibil la suferintele oamenilor. Duca stapaneste arta disimularii, pe care o exercita cu maiestrie in perioada domniei, pentru a prinde si pedepsi pe orice boier care ar incerca sa iasa de sub tiranie: "Vazandu-ma pe mine vesel si nebanuind nimic, daca sunt langa noi, unii din vinovati nu vor scapa".Iute la manie si neiertator, domnitorul le cruta viata celor adusi la judecata, dar porunceste cu cruzime sa-i schingiuiasca "pana ce satele lor vor plati de doua ori cat arata tabelele vistieriei", lacomia sa fiind fara limite. Duca-Voda este avid de putere si de stapanire, ocupa, pe langa tronul Moldovei si pe cel al Ucrainei turcesti, pe care il dobandise "in ziua impacarii sale cu Stefan Beizade, fara fiind Sultan Mehmet". Voda voia sa organizeze nunta fiicei lui cu mare fast, numai din infatuare si snobism, pentru ca sa se vorbeasca peste tot in lume "de marirea sa si sa ramaie insemnat si-n letopiseti". Tirania domnitorului, placerea lui de a chinui oamenii se apropie de sadism atunci cand il ucide pe Alecu Ruset, simtind "infiorarea bucuriei" si, desi era ziua nuntii fiicei sale, domnitei Catrina, il izbeste cu "buzduganul cel mic, cu care batuse in ajun pe vornicii de targ". Criticul Nicolae Manolescu vede in Duca-Voda "un despot de tip turcesc, machiavelic prin natura si traditie". Romanul "Zodia Cancerului sau Vremea Ducdi-Vodd" de Mihail Sadoveanu este o specie a genului epic, in proza, de mare intindere, cu actiune complexa si complicata, desfasurata pe mai multe planuri narative, care se intersecteaza, avand o intriga complicata. Personajele numeroase si puternic individualizate sunt angrenate in conflicte adanci, structura narativa este ampla si contureaza o imagine bogata si profunda a vietii moldovenilor. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect, din propriile fapte, ganduri si vorbe, cu ajutorul dialogului si al monologului interior. Elementele realiste ilustrate de adevarul istoric, preluat de Mihail Sadoveanu din "Letopisetele" cronicarilor defnesc aceasta opera drept un roman istoric.

Zodia cancerului sau vremea Ducai - Vod de Mihail Sadoveanu - rezumatI n care se vede cum intr n Moldova un cltordintro ar deprtat i cum Ilie Turcule nui numai cpitan de steag, ci i cititor n steleEra la sfritul lunii septembrie, care n Moldova se chiam brumrel, anul nou de la zidirea lumii 7188, iar de la Hristos 1679.. Din Frana, trecnd grania cu Polonia (ara Leeasc) sosete pe drumul Siretului abatele francez Paul de Marenne, clugr din ordinul Sfntului Augustin:Sub mantauai larg din postav ntunecos se gcea un trup, dei scund, nc destul de voinic i destul de sprinten, iar de sub glug privea o fa blnd cu trsturi fine i spirituale..Abatele cltorete spre Istanbul, pentru a duce acolo lumina credinei cretine, spune el, dar poate i cu un mesaj secret din partea lui Ludovic XIV ctre sultan, adaug autorul. Este cluzit i aprat, de la Liov, unde l preluase, pn la Iai, de cpitanul Ilie Turcule, aflat n slujb la poloni, cunoscut bine de ttaripentru multe ruti i pagube pe care le suferise de la el..Spre surprinderea abatelui, coninut n remarca sa ironic (A vrea s tiu ns, domnule, ce astrolog ai consultat la Liov, de tii c are s de tulbure vremea n ziua de luni 27 septemvrie la apusul soarelui.), Ilie Turcule vestete, citind n zborul psrilor (nam cerut sfatul nici unui cititor n stele; vd ns graurii n crduri cu cioarele i cu strcile) vreme rea.IIApare beizade Alecu Ruset i ceteteo scrisoare de la un prietinAbatele i cpitanul, mpreun cu nsoitorii lor, printre care doi clugri ruteni luai de Paul de Marenne cu sine la Liov ca traductori, sunt ntmpinai de beizadea Alecu Ruset, bun vorbitor de limb francez, fiul fostului domn al Moldovei, AntonieVod. Alecu RusetDei avea nume de bun otean se nfia palid i subiratic; ochii priveau fr nici o strnicie i avea pe obraz un zmbet nesilit..Fiul de domn explic abatelui c ar fi bine s ocoleasc satul Sboani, deoarece localitatea a fost ocupat de un grup de ostai austrieci, care sar putea s aib misiunea de al captura pe abate, dat fiind rivalitatea dintre francezi i austrieci i faptul c se tie la Viena de misiunea francezului.Dintro scrisoare adresat lui de un prieten comun, nobilul polonez pan Vladislav din Cracovia, Alecu Ruset afl c abatele i este ncredinat spre ai purta acestuia de grij pe teritoriul Moldovei.III Aici se vede c trecerea Siretului se face ntrunchip cu totul deosebit; se vede i cinei VlcuBrldeanu; apoi ncep s se iveasc autohtoniiAjuni la Siret i din lipsa vreunui pod, abatele traverseaz apa purtat n spate de omul de ncredere al beizadelei,un fel de uria adus puin de ale, cu plete crunte, Vlcu Brldeanu.Trecnd apoi grupul pe lng un sat pustiit i ars, gsesc acolo doaro fiin n zdrene, care le spune c satul a fost distrus de cazaci sau de lei, ori poate de oamenii stpnirii venii pentru a ridica birul;sculnduse satul, sa btut cu ei. Aa c neau zdrobit i neau tiat, prdndune.. Absena unei intervenii a statului n aprarea oamenilor l mir i indigneaz pe Paul de Marenne.IVUrmeaz alte apariii din ce n ce mai minunateNaratorul afirm c sursa textului su o constituie memorialul de cltorie datorat domnului Paul de Marenne, abate de Juvigny, intitulatVers le grand Turc, aflat n biblioteca naional din Paris. Dup care urmeaz relatarea unor observaii ale abatelui, conform croraDumnezeu a pus aici un paradis, darun paradis devastat adaug Alecu Ruset, ccintre lumi fericite, Domnul Dumnezeu a nsemnat cu degetul un hotar. mpraii lui Belzelbut i mpraii Mielului lumii aici au ales loc al rzboiului lor., remarci rostite n cursul unui dialog cu beizadeaua.Lng o moar ars, cltorii afl de la cei care lucrau spre a o reface c au distruso aceiaioameni ri i varvari care au fcut stricciuni i au ucis n satul strbtut nainte.VDomnul abate de Marenne face cunotincu dumnealui Lzrel Gliga, trarSosete la moar trarul rze Lzrel Griga, ce i invit pe cltori, aflnd cine sunt, la el acas:Cum pot s v las fr s v stau nainte cu pne i sare, ca un bun cretin ce sunt? Cum s v las la vreme de noapte i n locuri rele?, se ntreab retoric acesta.VIVorbete tot despre dumnealui rzaul Gliga i despreun vin de la Matia, precum i despre nite lutari i nitesarmale, totul spre desftarea domnului abate Paul de MarenneTrecnd printro poian frumoas, grupul de cltori i Lzrel Griga vd zimbri n lumina lunii, iarAbatele se simi ptruns de un simmnt de evlavie, privind minunea Dumnezeirii, ntro clip strlucit i fr pereche n eternitate..Apoi, n timpul cinei din casa trarului, abatele apreciaz supa de gin, sarmalele, claponii fripi n igl, plcintele, dar mai ales vinul vechi de Cotnari, din cele cteva ulcioare primite de gazd de la Matia, un strnepot al pivnicerului lui tefan cel Mare. Bndul,Ochii si se sfinir i se limpezir..Dup ce sa bucurat de cele oferite, abatele l ntreab pe Alecu Ruset dac oamenii locului pot fi nefericii, din moment ce au asemenea lucruri bune, i primete rspuns:nimic nu poate rscumpra dezechilibrul nostru.[...]Aici ne veselim i n alt parte pier oameni de cium i robie..Beizadeaua mrturisete clugrului francez dragostea sa pentru Catrina, fiica DuciVod, logodit mpotriva vrerii ei cu fiul schilod al domnului muntean RaduVod.VIIUnii sftuiesc, alii dormn timpul ospului, biruii de osteneal, abatele i Alecu Ruset adorm iar acestuia din urm i se arat n vis Dumnezeu i l ceart pentru greelile fcute: Pentru vin nu te osndesc. ns ai furat de prin sate muieri i fecioare, care iau plcut ai petrecut cu dnsele n desmierdri.. ns Domnul se arat ngduitor (a zmbit a rde) auzind justificarea tnrului:nimeni nu poate petrece cu o femeie fr voia ei. Aa ai zidito Sfinia Ta i altfel nu poate s fie..VIIIMoldovenii cunosc leac pentru mahmuri,Ori de ce naie ar finainte de plecare, cltorii sunt servii cu ciorb de potroace, ale crei virtui de ntremare dup chef le va aprecia abatele, pe cnd stenii se adun cu veselie pentru ai lua rmas bun de la oaspei. Lundui rmas bun, unul dintre rzeiinformeaz textual c altceva na mai rmas oamenilor n zilele acestea rele, dect s plng ori s petreac. Ei prefer a doua alternativ., traduce abatelui Alecu Ruset. Iar clugrul simte, cu durere, tristeea din adncuri a oamenilor de care se va despri cu regret.IXDrum spre IaiPe drumul ctre Iai, afirm autorul,Iazurile Bahluiului se mpotmoliser, morile sttuser, hanurile se cumpneau n trei perei cu acoperiurile arse locurile satelor pustii se cunoteau abia n dudae nalte; fntni spurcate de leuri, cruci nsemnnd mori nprasnice, toat privelitea fericitelor aezri de odinioar arta mila domnilor ia mprailor, precum i binefacerile nvlirilor i rzboaielor care nu mai aveau contenire.. Iar beizadeaua spune monahului francez c toate aceste ruti n urm cu doi ani, pe vremea domniei tatlui su, AntonieVod, nu existau. Adugnd:Toate n Moldova, domnule de Marenne, sunt scurte, trectoare i viforoase: i cele bune i cele rele..XScaunul rii Moldovei, mria saGeorgie DucaVod i curtea saIaul se prezint cltorilor ca un ora dezorganizat, construit fr plan, care amestec locuine srccioase i curi boiereti bogate; n plus, dei capital a Moldovei, Asemenea mrit i slvit trg prea c nu ine s fie curat i splat, nici si arate faa: dimpotriv. i nici voia s amgeasc pe strini iubitori de forme goale. Gunoaiele i hoiturile stteau aruncate pe toate drumurile in toate medeanurile i cnii ddeau lupta n jurul lor cu porcii., exclam ironic naratorul.La curtea domneasc, unde boierii sosiser pentru ntlnirea din divanul rii cu domnitorul, hatmanul Sandu Buhu l anun pe Georgie DucaVod despre intenia locuitorilor din inuturile Orheiului i ale Lpuului de a se rzvrti mpotriva stpnirii, ndemnai fiind prin scrisori trimise lor de sulgerul Lupul.XIPopas la IaiAbatele trage la misiunea catolic a trei clugri minorii, unde printele Guido Celesti i arat c n Moldova boierii au, ca i nobilii de pretutindeni,aceleai viii: lene, trufie, dorina de a se mbogi fr munc. ntorcnd adevrului spatele, zmbesc acelor femei care se numesc linguire, viclenie, uitarea angajamentelor..XIIBeizade Alecu Ruset dovedetedeodat o putere tainicAlecu Ruset, chemat de domnitor, se nfieaz acestuia, spunnd c i este supus i binevoitor. Iar, ca dovad, arat c dac iar fi duman iar fi ndemnat pe prietenii si polonezi din Liov care au scrisori adresate de DucaVod polonezilor, dup a doua mazilire, n care spune c este la dispoziia lor i c poate s i informeze despre unele secrete ale turcilor s scoat la iveal acele scrisori. Spune totodat despre asigurarea sa n faa mniei domnitorului cauzat mai ales de dragostea domniei Catrina pentru el:tiu c nai s loveti; i dimpotriv, ai s m ocroteti cu mila mriei tale. Fcnd altfel, crile de care am vorbit se mic i purced spre arigrad.. n consecin, Domnul i fgduiete protecia sa.XIIISe vede c i cei doi lioveninu sunt nite nemerniciCei doi clugri rui care l nsoesc pe abate ca traductori pentru limbile turc i ttar, Istratie i Afanasie, aduc domnitorului o scrisoare din partea unui om al su din Liov, negustorul Balaban, cel anun astfel c nu a pututisprvi nimic cu scrisorile aflate n posesia prietenilor lui Alecu Ruset i totodat cere ajutor n privina pricinei[procesului]pe care o am n divan cu acel boier al mriei tale, Ursachi..Clugrii fuseser introdui la domn de ctre hatmanul Sandu Buhu, care l informeaz c ei iau luat datorin pentru dnii singuri, pltit cu bune parale, ca s cerceteze, ndat ce vor putea, dac nu cumva se gsesc cri[scrisori]i hrtii[documente]n buclucurile[bagajele]franuzului.. n cadrul discuiei cu Vod, Afanasie i Istratie mrturisesc a ti moldovenete, dar numai pentru domnitor i hatmanul care ia pltit.XIVVeste de la domnia CatrinaLa gazda unde trsese beizadea Alecu Ruset sosete iganca Mgdlina, ddac a domniei Catrina, care l anun despre dorina stpnei de al ntlni i i comunic la ureche cum va putea s o fac. Apoi l avertizeaz asupra seriozitii necesare i riscurilor pe care le implic iubirea luiCunosc eu dragostea mriei tale. S nu te superi, dar astai meseria noastr, sauzim despre toate i s cunoatem toate. Dar aici, mria ta, nui mr sl rupi i sl lepzi.. Pentru c nu se vor putea vedea n ochii lumii, ddaca promite a gsi modaliti originale, ascunse; ai face s se ntlneasc altfel de cum se ateapt oamenii. Ei tiu c prla nu zboar i niciodat nu sateapt so vad zburnd. Noi ns so facem s zboare..n privina domniei, nainte de a primi mesajul, beizadeaua i ddu seama c are sentimente amestecate, dar mai profunde n comparaie cu obinuitele sale iubiri trectoare: dei desmierdrile i nebuniile lui navuseser o int unic i iubea femeia ca un bun al vieii; dei n acest nceput de legtur urmrea ceva tulbure n care se amestecau porniri mpotriva btrnului Georgie Duca totui, n adncul fiinii lui, cantro prpastie de zri cu nouri, prea c clipete o stea..XVDespre tulburri n ar iviclenia unor boieri divaniin gndul su DucaVod consider cara asta neaezat, cu oameni aa de ri i de schimbtori, cu boieri vicleni, stnd iepurete pe dou hotare, cu pr, cu bunturi, nui simea ndeajuns blstmul lui Dumnezeu n boliti, rzboaie i secete, i se cuvenea un spor de pedeaps i din partea lui. anume, distrugerea boierimii potrivnice.Este adus n faa sa, cci fusese prins, Lupul sulgerul care, sub ameninarea torturii (Cresteazi limba cu briciul i presario cu sare. Gtete pini i achii ca s i le bai sub unghii, pedepsind degetele care au pctuit., ordonase Vod clului), mrturisete a fi primit scrisorile cu ndemn la rzvrtire, pe care lea transmis orheienilor i lpunenilor, de la doi boieri, velvistiernicul Gheuca i veljitnicerul Bogdan. Scrisorile purtau semntura lui DumitracuVod mazilul dar puteau s fie falsificate de Ion Milescu, priceput la mnuirea penei, mai spune Lupul.XVIMare mas domneascInvitat la masa dat de Vod n cinstea sa, cu participarea unor boieri de seam, abatele Paul de Marenne afl de la logoftul Miron Costin despre teoria asupra originii latine a locuitorilor Moldovei, prin care logoftul explic strlucirea de mai demult (Totui sraca aceast ar a avut cndva oameni care nau ruinato, fiind cu adevrat urmai de desclectori de la mpria Romei.), dar nu d crezare acestor vorbe, innd cont de decderea din acele vremuri.Dup osp, invitat pentru cafea n casa Doamnei, abatele o cunoate pe domnia Catrina: Era cam micu domnia, ns bine legat n formelei rotunjoare.Purta un costum ca al doamnei i, ca i maicsa, avea o pieptntur bogat, sporit, peste cununia de mrgritare, cun puf de stru.Ochi dulci, aceasta fu caracterizarea pe careo gsi n prima clip de Marenne. Ochii erau dulci i umezi, ns gura era sensual i voluntar. Adevrul e aici, judeca abatele, nu n ochii neltori.nelegnd c abatele i transmisese codificat dorina beizadelei de a o ntlni ( Pot spune, prines, c ai mai mult dreptate dect i nchipui., afirmase acesta cu privire, aparent, la frumuseea unei casete din filde dar de fapt referitor la dorina lui Ruset de a o vedea i la iubirea lui), domnia l informeaz despre intenia tatlui de a pleca, cu toat familia, la Istanbul, convins fiind c vorbelei vor ajunge la beizadea.XVIIntlnire de dragoste, cu care prilej ddacaMgdlina i dovedete meteugurileDomnia pleac s se plimbe cu rdvanul prin mprejurimile Iaiului, unde un urs ignesc iese, ca din ntmplare, n faa cailor, i sperie, iar fiica domnului este dus de ddac ntro cas de la o vie din apropiere spre a o liniti dar acolo se gsea beizadeaua.Pentru a preciza relaiile dintre ei, Catrina arat mai nti motivul ntlnirii (Am venit nu pentru c mai chemat, ci pentru c am dorit s ne vedem. De aceea iam trimes pe ddac.), apoi motivul atraciei (Defimat eti, prigonit deasemeni, ns astai spre folosul domniei tale, cci altfel a fi trecut pe lng domnia ta fr s te bag n seam.), spre ai justifica n cele din urm neascultarea fa de prini (Nici cmri ca mama, cntrind i drmuind, nu vreau s ajung, nici roab a lui tefan, feciorul RaduluiVod, dup porunca tatei...). Toate acestea n timp ce Alecu Ruset nu poate si exprime din plin sentimentele, dei iubita sa le intuiete.nainte de a se despri, domnia i fgduiete c se vor ntlni n acelai loc, dup ce la prima lui atingere ea tresri ntrun ipt uurel spriat; plecnd fata, Ruset rmase ameit i strpuns. Abia ntrun trziu i ddu sam c afar au sunat voci i duruiri de roate. ntradevr plecase i trebuia negreit so mai vad, cci ncepea a o simi n inim in snge, parc Iar fi dat s beie un venin de dragoste..XVIIIHotrrile cinstitului divan al mriei saleAre loc divanul domnesc, unde sunt judecai cei care sau implicat n trimiterea de scrisori ctre rzei, pentru ai rscula, vistiernicul Gheuca, jitnicerul Bogdan i sulgerul Lupul. Jitnicerul, artnd care au fost motivele faptei sale i cum a procedat, l acuz totodat pe domnitor Acest tovar de osnd al meu[vistiernicul]mia artat n mai multe rnduri care sunt rnduielile pe care le scoate Domnia pentru pieirea acestei srace ri. Tablele vistieriei se lungesc i se umplu; zlotaii[aduntorii de biruri]se pregtesc s cuprind lumea i so stng ct a mai rmas, mai ru dect pgnii. Dup ciumele care au fost, astai una nou. i neam gndit la aceast nebunie, s sculm pe acei pmnteni care au mai rmas cu inim i cu ruine. , atitudine ntrit de ctre vistiernic. Divanul i condamn la moarte pe cei trei mpricinai, decapitarea avnd loc lng o cimea cunoscut din Iai; Milescu, deoarece nu existau dovezi suficiente mpotriva sa i arat supunere domnitorului, este iertat de ctre acesta.XIXAbatele Paul iese din trgul Iailor, urmnd caleaspre mprie, pe alte drumuri fr preche n lumeFiind nsoit de cincisprezece oteni pe care ii dduse domnitorul i de un cpitan al lor, Paul de Marenne prsete Iaiul, mpreun cu Alecu Ruset, care se oferise al acompania pn la Dunre. Alecu l avertizeaz pe monahul francez asupra faptului c Vod trimisese o tafet nainte la Istanbul, spre a vesti plecarea i faptele abatelui. nainte de plecare ns, aga Bucan l ntiineaz pe beizadea asupra rolului de iscoad al clugrilor Afanasie i Istratie. Trdndui Domnul, aga sper c Alecu Ruset i va fi recunosctor, dac el sau tatl su vor veni pe tronul Moldovei.Pe drum abatele constato dezolare a singurtilor pe care amicii si rmai n Frana nici no puteau bnui, ori de ct imaginaie ar fi fost nzestrai; cci la antipodul civilizaiei se gsesc uneori asemenea locuri rmase neschimbate dintru nceputul creaiei, pstrndui frumuseea lor misterioas..XXl ntmpin pe domnul abateo mic ploaie de nceput de toamnLa un popas, Alecu Ruset i avertizeaz, n francez, prietenul: te rog s observi, fr a avea aerul, pe cei doi slujitori[clugrii rui]cu care ai venit de la lei. Au neles, din ce spun eu cpitanului, c nu vor merge dect pn la Dunre. Mai neleg ei ci voi ine i eu tovrie pn acolo. Stau ateni, cu capetele nlate, i se uit din cnd n cnd unul la altul. Dac teau ntovrit n Moldova cun plan, atuncea trebuie s peasc la ndeplinire i s se dea pe fa; ceasurile sunt numrate. Astfel vom afla i noi ce legtur este ntre ei i Domn..Caravana va nnopta apoi, oprit n drumul ei i de o ploaie insistent de toamn, la un han ceavea o singur odaie mare n care se putea ngrmdi o parte din drumei, pe rogojini ntinse n lungul preilor., inut de un evreu care se nelegea bine att cu moldovenii ct i cu vecinii de inut, ttarii, spre ai ocroti astfel ctigurile.XXIUnde se vdete mai bine vrednicia frailor liovenin timpul nopii, abatele doarme de o parte a hornului i cei patru slujitori ai si n cealalt parte. Nite tciuni, aruncai din jarul de pe foc afar de un baltag sau o puc ce czuse, ajung la paiele de pe jos i le aprind. Abatele i ia cu el hainele i ncearc s fug, dar fratele Afanasie l strnge de gt iar fratele Istratie i smulge o hain subire de mtas, pe care obinuia so poarte dedesubt. i n a crei cptueal abatele avea un lucru ascuns. Nu pot s ias ns cei doi clugri din han pentru c Vlcu Brldeanu, care observase de afar scena, nchisese uile, iar abatele i recupereaz haina; trimii la curtea din Iai, cei doi clugri lioveni vor fi executai la porunca domnitorului, afl abatele i beizadeaua nainte de desprirea lor.Afar de problema clugrilor din Liov ns, Ruset mcina n sine i alte gnduri deosebite, cci tremura n el, anduse din ce n ce, o flacr. n lumina ei, izolnduse singur cu sufletul su, i se apropia tulburtoare fiica lui GoergieVod. Se dusese ctr ea zmbind; se deprta de ea cu suferin; i dorea aprig s se ntoarc iari ctr dnsa..XXIIAlte puteri ale Mgdlinei ddacaDdaca ghicete domniei Catrina, dnd n bobi, sosirea lui Alecu Ruset cel ndrgostit la Iai (Rmne bob stingher iari, adic bob sositor, nti cu mhnire i la urm cu bucurie.) pentru ca ndat nepoata ddaci, o igncu, Zoia, s vin ca sol spre a anuna c a venit la vie i ateapt mria sa beizade.. Cum se pregtete srbtoarea Sfintei Paraschiva, din 14 octombrie, ddaca se angajeaz ctre Catrina s pregteasc o ntlnire a celor doi ndrgostii, profitnd de acea srbtoare, deoarecedumnea ntrascuns[...]pe toi acei care puneau o umbr pe sufletul domniei Catrina., inclusiv pe prinii fetei.XXIIISe vede cum beizade Alecu poate aluneca spre o mareprimejdie i ce prere are despre asta Vlcu BrldeanuCatrina se pregtete de ntlnirea de la biserica Trisfetite, gndindNu putea spune c iubete pe Alecu beizadea; cu toate acestea l dorete i n acelai timp se teme de el..n timpul slujbei religioase, Doamnei Anastasia i se face ru din cauza oboselii din acea zi, cci preluase veniturile pentru cmara domneasc, i se ntoarce la palat; puin timp dup aceea Vod poruncete Catrinei s fac la fel.ntmpinat de ddac la ieirea din biseric, este dus, ascuns sub un al, ntro chilie, unde Beizade Alecu i cuprinse mnile. nlnuindo cu cellalt bra dup grumaz, i srut ochii. Ea se zbtu i se hotr s ipe. Atunci glasul i fu nbuit. ncordnduse cu mnie i sprijini mnile n pieptul dumanului su. Apoi i plec fruntea n acelai loc ii ls braele s cad, supunnduse.. ntrebndul ce l frmnt, Nam nimic, domni, rspunse Ruset, cun zmbet. Dect cred ca fi pierit, dac naveam bucuria deacum..Dup plecarea fetei, Ruset este cuprins de presimiri rele (rmase rnit ca i cum ar fi pierduto pentru totdeauna.), mrturisete lui Vlcu convingerea sa despre relaia cu Catrina ( ntrasemenea capcan i vam i las lupul pielea). Dup careVlcu trecu n cerdac i se sprijini uor. Cltin din cap i stupi cu dispre ntro parte..XXIVDespre cele ase semne care sau artatntro iarn, n zilele DuciVodNaratorul prezint istorisiri ale oamenilor din popor referitoare la ntmplri cu valoare de semn ru: icoana Maicei Domnului de la Mnstirea Neam a lcrimat; apare o comet; un btrn orb care ceruse iertare Domnului pentru cei cincizeci de orheieni rsculai, prini i adui pentru judecat, spune, n Mnstirea Golia, c el atunci i acolo va muri i c Vod este Anticrist, apoi cade jos i moare.Orheienilor li se las viaa dar vor fi nchii pn ce satele vor plti de dou ori ndatorirea ctre vistierie, hotrse DucaVod, atunci cnd oamenii iau fost nfiai pentru judecat, din foiorul casei domneti.XXVMila DuciVodAlecu Balaban, negustorul din Liov prieten al DuciVod, sosete la Iai pentru a spune domnitorului c a comunicat cancelariei de la Viena care i trimisese prin intermediul negustorului, ca nsoitori ai lui Paul de Marenne, pe cei doi clugri spioni ucii la porunca domnitorului, Istratie i Afanasie c acei clugri lioveni fuseser omori de ctre Alecu Ruset.n privina slujbei abatelui francez, Balaban anunase la Viena c acesta a ajuns la Istanbul, unde a predat vizirului Cara Mustafa scrisoarea trimis de regele su, i c acea informaie o are de la DucaVod, cruia i parvenise de la trimisul su la Istanbul, drept care germanii au mulumit domnitorului i l consider devotat lor.n cursul aceleiai ntrevederi secrete din sala Divanului, Alecu Balaban l asigur pe voievod n legtur cu rmnerea nc la poloni a scrisorilor sale, despre care vorbete beizadeaua n capitolul doisprezece, i care, trimise turcilor, l pot costa pe autorul lor capul. Pregtind aprarea domnitorului, negustorul i sugereaz s arate turcilor i austriecilor c acele cri nu fuseser scrise de el ci sunt falsuri datorate lui Alecu Ruset.i, drept rspuns la o remarc a negustorului (Vremurile sunt grele), GhicaVod arat prietenului filosofia sa politic: Vremurile nu sunt uoare, ntradevr, dar arai mai mult viclean dect srac ii deprins a se mpotrivi totdeauna Domnului su. Dar acumai nv pe toi minte, ca s se supuie legii mele. Porunc dau s se plece toi vistieriei, pltind rnduielile pn la o para i pn la un bob de linte. Nu vor scpa mai cu seam cei semei, pe care noi cu osebire nui putem suferi.Aflm n continuare c domnitorul rspunde negustorului pentru serviciile aduse i pentru darurile primite (un armsar, cteva blnuri scumpe, bijuterii) dndui ctig de cauz ntrun proces cu boierul Grigore Ursache, de la care avea de recuperat o datorie, contestat de mpricinat. i c, n schimbul eliberrii sale din nchisoare fusese pedepsit pentru presupusa falsificare a scrisorii care declanase rscoala orheienilor , Ion Milescu falsific scrisori atribuite lui Alecu Ruset.XXVIDomnia Catrina ncepe s porunceascn timpul iernii, beizadeaua se mai ntlnete de dou ori cu domnia, iar pentru ddacPrea c st prpd deasupra lor, aa se cufundau unul n altul i rosteau vorbe nebune.Doamna se justific n faa fiicei pentru neodihna cu care strngea bani de la datornici:Iat, vine vremea nnoirii domniei, cnd va s rspundem la arigrad mucarerul, bani grei. Iar apoi htmnia Ucrainei, cu care vrea sl cinsteasc mpria pe mria sa, nu se poate primi fr jertfa de bani. Toate cele bune i frumoase sunt scumpe n lumea asta. De aceea, pentru ca s ias toate bune, unii trebuie s aduc bani i alii ascultare..DucaVod i amintete fiicei sale despre obligaia de a se cstori cu cel ales de el, dar domnia se opune (rog pe tatl meu s ntrzie pentru totdeauna, dac se poate, acel ceas al nsoirii cu urtul, pe care eu l socotesc ceas de moarte.).Prin Mgdlina, Catrina i trimite vorb lui Alecu s mearg la Istanbul, cci acolo va fi i ea i acolo intrigile lui Duca, care ncearc s se fac a se crede c scrisorile lui aflate n Polonia au fost falsificate de Ruset, nul pot ajunge.XXVIIDeprtat cale spre Raimbrcai n clugri, beizadeaua i slujitorul su, Vlcu Brldeanu, ajung la timp la Istanbul, unde beizadeaua se ntlnete, la mnstirea n care a tras, cu Paul de Marenne i i mrturisete, referinduse la intrigile DuciVodc moartea mea[zice Alecu]eu no atept att de la strlucitul mprat Padiah, ct de la o umbr caremi zmbete n toate visurile nopilor mele.. Dup care abatele i promite c va interveni pe lng otomani pentru dnsul, spre a nltura efectele dumniei voievodului.XXVIIIArat c, n intimitate, i cei mai nfricoaistpnitori pot fi oameni; i c, uneori,o partid de ah o poi ctiga pierzndoPaul de Marenne comunic marelui vizir cteva informaii preioase, dobndite prin legaia francez, despre pregtirile de rzboi austriece mpotriva Porii, despre aliana dintre germani i poloni fcut mpotriva turcilor.Este introdus la Padiah, dar naintea vizitei cuget la faptul cn umbra i ncperile acelui serai viaa era nesigur; aprea i trecea ca o floare de lumin. Marele Soliman neleptul a micat un deget i a poruncit astfel zugrumarea prea iubitului su fiu Mustafa.[...]nsui Mehmet al patrulea, carel atepta acum n odaia mpodobit cu somptuoase covoare, a fost nevoit, n cel dinti ceas al numirii lui pe tron, s iscleasc osnda bunicei sale valid Ksem. Navea dect opt ani i ia tremurat mna, care de atunci na mai tremurat.. i obine protecia Padiahului pentru Alecu Ruset, n timpul unei partide de ah pe care, cu nelepciune, o pierde.XXIXNu numai abatele Paul filozofeaz,ci i Vlcu Brldeanuntlninduse din ntmplare, pe o strad din Istanbul, cu Vlcu Brldeanu, ddaca Mgdlina trimis n cutarea iubitului fetei i spune s comunice stpnului su c i domnia Catrina se afl n acel ora, cu tatl ei, gzduii la reprezentana Moldovei, Bogdanserai, i Ateapt cu mare dor sl ntlneasc.[]Are s pofteasc domnia s se plimbe pnntracel loc, la izvorul aghesmei, i are so vad. S fie ns cu bgare de seam.. Mgdlinei, Vlcu i se arat apoi preocupat de o ntrebare: ce caut el n ara asta de lege strin, chinuit de ari i departe de rcoarea codrilor si.n cursul unei noi ntlniri ntre abate i beizadea, la mnstirea unde trsese cel din urm, chinuit de dorul su, abatele avertizeaz asupra Catrinei: Poate s fie o nunt; nu vei fi ns domnia ta mirele. Nici nu poi rpi pe mireas, fr a o pierde i fr a te pierde. Nici nu poi cobor pe o fiic de prin, fcndui aceast siluire.[...]Nui rmne dect s te ntorci i s priveti ca un brbat realitatea. dar Alecu Ruset ezit n ai accepta sfatul.XXXDespre dobnzile ntrziate ale lui beizade Alecu RusetDatorit faptului c domnia nu sosete la ntlnirea fixat prin discuia dintre ddaca Mgdlina i Vlcu Brldeanu, Alecu Ruset intr ntro stare de criz acut Lungile i chinuitoarele ateptri nu atacaser numai trupul. Prea c i se descompune i sufletul., constat Paul de Marenne, la desprire fiind ncredinat c Alecu Ruset pregtete o lovitur, ca i cum ar coace n el o bub; i merge spre pieire..ns Catrina transmite prin Mgdlina c a fost nchis de Vod ntro mnstire din cartierul grecesc al capitalei otomane, drept urmare a faptului c a refuzat din nou mirele hotrt de domn, iar mirele se plnsese la Poart de ntrzierea cstoriei. Alecu Ruset hotrte s o elibereze i s fug apoi cu ea n Creta sau n Cipru.XXXIUnde Vlcu Brldeanu crede tot mai mult ci mai cumintedect stpnul su. Dar cel mai cuminte dintre toi e altulAlecu Ruset, nsoit de Vlcu Brldeanu (dei Pentru mintea lui, toat aceast strdanie era o nebunie curat.) ncearc s treac peste zidurile mnstirii unde se afla domnia Catrina dar i atac cinci greci n timp ce pregtesc escaladarea zidurilor i abia reuesc s scape cu fuga. Brldeanu presupune c sosirea lor era ateptat.De la Paul de Marenne, Ruset afl c domnia fusese scoas din mnstire, dup acceptarea cstoriei cu beizadea tefan; abatele l sftuiete si caute mngierea n alte pri (Dumnezeu, iubite prietine, a nmulit neamul Evei, prevznd n marea lui nelepciune, suferini ca a dumitale.[]Experiena ne arat c instinctul acesta e crud i neltor. n oscilaiile lui alterneaz dezgustul. Focul lui las totdeauna cenu rece.).XXXIIPregtiri de mare nunt domneascSe fac pregtiri pentru cstoria domniei cu beizadea tefan, un tnrpuin gheboat i avndobraz smolit buclat i bun; ns domnia se simi iari ars nluntru de venin.. DucaVod dorete o nunt deosebit, pentru c primise de la Poart i htmnia Ucrainei turceti, pe lng domnia Moldovei. stimp Alecu Ruset se hotrte, cu toat mpotrivirea tovarului su, Vlcu, s o rpeasc pe aleasa inimii sale n Moldova i pleac din Istanbul fr al ncunotiina pe abate.Ddaca o consoleaz pe Catrina, care sufer (avea o respingere din fundul mruntaielor, ca pentru o mncare rea. i venea prea ades i subt ochi, in nri, i la auz, i navea putin s le nlture cci sta, ticloas, mititic, domesticit, subt umbra tatlui i Domnului su.) sftuindo si potoleasc suferina, cciAcu ncepe cu adevrat pentru o domni viaa, cnd scap de strnsoare i intr n lume., iarbrbatul nui urt noaptea..XXXIIICel din urm, n care domnia Catrinamai vede o dat pe beizade Alecunsoit de Ilie Turcule iali blstmai, Alecu Ruset rpete pe mire n noaptea de dinaintea nunii, ns este prins de oamenii lui Vod trimii de hatmanul Buhu, adus la curte (Era o rmi dintrun fudul beizade Alecu de anul trecut., avnd o oboseal nesfrit sub pleoapele pe jumtate czute.) i ucis de ctre Domn cu buzduganul. Catrina l va mai vedea o dat, dar czut la pmnt i mort, apoi nunta se desfoar ca i cum nimic nu sar fi ntmplat.

Universul taranescMihail Sadoveanu, "Ceahlaul literaturii romane", cum l-a numit Geo Bogza, "stefan cel Mare al literaturii romane" cum i-a spus G.Calinescu, are o opera monumentala a carei maretie consta in densitatea epica si grandoarea compozitionala. Viata satului romanesc (tema spiritualitatii satului romanesc) este principala tema a epicii sadoveniene, intrucat "taranul roman a fost principalul meu erou", marturisea Sadoveanu intr-un discurs tinut la Academia Romana. Taranul sadovenian este locuitorul de la munte, moldoveanul cu viata aspra ca si meleagurile prapastioase pe care este sortit sa traiasca (asa cum ilustreaza prozatorul in legenda de la inceputui romanului "Baltagul"). Puternic individualizat in literatura romana, taranul lui Sadoveanu se particularizeaza prin cateva trasaturi specifice: - taranul, ca pastrator al lumii vechi, arhaice si patriarhale; - taranii moldoveni sunt oameni blajini si intelepti, cu un acut simt al dreptatii si al libertatii, aparatori ai unor principii de viata fundamentale statornicite din vremi imemoriabile; - rabdatori in suferinta, tin in sufletul lor dureri nestinse, se retrag in mijlocul naturii sau rabufnesc cu violenta, implinindu-si dreptatea, mentinand nealterat sentimentul demnitatii umane; - universul sufletului taranesc se compune din adevar, dreptate, demnitate si iubire patimasa: "Fa-te si tu ce-i putea, dar mai ales un om cumsecade sa te faci! Sa nu rapesti munca saracului [...], sa nu-ti bati joc de nevoiasul care varsa lacrimi pe brazda" ("La noi in Viisoara"); - inclinatia lor catre confesiune, placerea de a povesti intamplari din "vreme adanca". Romanul "Baltagul" de Mihail Sadoveanu (1880-1961)a aparut in noiembrie 1930 si este un adevarat "poem al naturii si al sufletului omului simplu, o Miorita in dimensiuni mari" (George Calinescu). Versul moto, "Stapane, stapane,/ Mai chiama si-un cane", argumenteaza viziunea mioritica asupra mortii, careia Sadoveanu ii da o noua interpretare, aceea a existentei duale ciclice, succesiunea existentiala" de la viata la moarte si din nou la viata. Romanul "Baltagul" a fost scris in numai 17 zile si publicat in noiembrie 1930, cand Mihail Sadoveanu implinea 50 de ani, fiind primit cu "un ropot de recenzii entuziaste" de catre exegetii vremii. Romanul are ca surse de inspiratie balade populare de la care Sadoveanu preia idei si motive mitologice romanesti: "Saiga" (setea de implinire a actului justitiar, de infaptuire a dreptatii ce domina toate faptele eroinei), "Dolca" (ideea profundei legaturi a omului cu animalul credincios), "Miorita" (tema, motivul, conflictul, discursul epic simplu, conceptia asupra mortii sunt numai cateva dintre cele mai semnificative elemente ale baladei ce se regasesc si in roman).Temaromanului ilustreaza lumea arhaica a satului romanesc, sufletul taranului moldovean ca pastrator al lumii vechi, al traditiilor si al specificului national, cu un mod propriu de a gandi, a simti si a reactiona in fata problemelor cruciale ale vietii, aparand principii de viata fundamentale, statornicite din vremuri imemoriabile.

Semniflcatia titlului. Mit si traditieTitlul este simbolic, intrucat in mitologia autohtona baltagul este arma magica si simbolica menita sa implineasca dreptatea, este o unealta justitiara. Ea este, in basmele populare, furata de fortele malefice (zmei) si redobandita de personajul pozitiv. Principala trasatura a baltagului este ca, atunci cand este folosit pentru infaptuirea dreptatii, acesta nu se pateaza de sange: "...unealta raului se dovedeste a fi, intoarsa, arma binelui [...]. Baltagul da prilej Vitoriei Lipan ca, prin abile intrebari, sa-l ispiteasca pe Calistrat Bogza afara din tacerea sa pentru a vorbi si a se demasca; in sensul basmului arhaic, baltagul este unealta magica, insusita de raufacator si recucerita de erou. Obiectul pare investit cu puteri uimitoare: atata vreme cat se afla in posesia lui, raufacatorul se pastreaza ascuns; pierzandu-l, el apare cu adevarata sa infatisare. Cartea lui Sadoveanu se cheama Baltagul asa cum se cheama unele basme Nuielusa fermecata sau Palosul nazdravan". (Petru Mihai Gorcea - "Nesomnul capodoperelor - Basmul eternei repetitii. Insemnari sadoveniene") Cuvantul "baltag" poate veni si de la grecescul "labrys", care inseamna secure cu doua taisuri, dar si labirint. In roman este vizibil simbolul labirintului ilustrat de drumul serpuit pe care il parcurge Vitoria Lipan in cautarea sotului, atat un labirint interior, al framantarilor sale de la neliniste la banuiala apoi la certitudine, cat si un labirint exterior, al drumului sapat in stancile muntilor pe care il parcursese si Nechifor Lipan. Acest labirint, cu drumurile sale serpuite, aminteste curgerea continua a vietii spre moarte si a mortii spre viata: Vitoria porneste in cautarea sotului din interior, din intuneric pentru a putea ajunge in exterior, la lumina.In mitologia universale, labirintul este casa securii duble, sugerand dualitatea existentiala, adica un simbol al vietii si al mortii. Centrul acestui labirint este rapa dintre Suha si Sabasa, unde zac osemintele lui Nechifor Lipan.Structura romanuluievidentiaza doua componente: una simbolica-mitica si cealalta epica-realista, care se interfereaza pe parcursul intregului roman. Romanul "Baltagul" este o opera epica, deoarece naratorul omniscient isi exprima indirect sentimentele si conceptiile prin intermediul personajelor si al actiunii. Modalitatea narativa se remarca prin absenta marcilor formale ale naratorului si relatarea la persoana a III-a, fapt ce argumenteaza detasarea acestuia de evenimente.Timpulin care are loc actiunea este limitat si cronologic, intamplarile se petrec din toamna pana in primavara, dar nu este precizata perioada, deoarece Vitoria Lipan traieste intr-un timp mitic romanesc, un timp spiritual al credintelor si datinilor stravechi, care au valabilitate in orice epoca. Perspectiva spatiala este reprezentata de meleagurile accidentate si stancoase ale muntilor din Moldova, ilustrand viata aspra a muntenilor.Actiuneaeste complexa, iar structura este mai complicate decat la povestire sau la nuvela. In cele saisprezece capitole, precedate de o legenda fascinanta, sunt povestite, in principal, actiunile Vitoriei Lipan de a afla adevarul despre absenta sotului ei si de a implini dreptatea, prin pedepsirea raufacatorilor. Specific romanului este si conflictul interior al eroinei, ilustrat prin zbuciumul profund al sufletului ei chinuit de incertitudine, in care se manifesta un drum launtric sinuos, de la neliniste la adevar, numit labirint interior, care contureaza un personaj mult mai complex decat in povestire sau nuvela. Cele saisprezece capitole ale romanului evidentiaza trei idei esentiale: - primele 6 capitole cuprind asteptarea femeii dominate de neliniste si speranta, de semne rau prevestitoare, se prezinta gospodaria Lipanilor, oamenii si obiceiurile locului; - capitolele 7-13 ilustreaza cautarile Vitoriei pe drumul parcurs de Nechifor Lipan, in care sunt trimiteri la obiceiuri si traditii (botez, nunta), precum si descrierea locurilor abrupte ale munfilor. - ultima parte (14-16 capitole) evidentiaza gasirea ramasitelor pamantesti ale lui Nechifor, ritualul inmormantarii, demascarea criminalilor, infaptuirea actului justitiar, si ideea de ciclicitate existentiala a vietii catre moarte si din nou la viata, "sa luam de coada toate cate-am lasat".Constructia subiectului Incipitul il constituie legenda privind randuielile pe care Domnul-Dumnezeu le-a stabilit pentru toate neamurile omenesti, dupa facerea lumii. Legenda o spunea Nechifor Lipan "la cumatrii si nunti", de la care era nelipsit in vreme de iarna si aceasta poveste ii vine in minte nevestei lui, Vitoria, din memorie afectiva, ea avand aici rolul de narator-mesager. Legenda este o prezentare a locuitorilor din "muntii tarilor de sus", a trasaturilor aspre de caracter generate de traiul in locuri stancoase, a vietii dure a muntenilor, carora Dumnezeu le harazise sa stapaneasca ce au si in plus le daruise "o inima usoara ca sa va bucurati cu al vostru".Actiunea romanuluieste simpla, subiectul avand un singur fir epic si anume drumul parcurs de Vitoria Lipan in cautarea sotului sau, Nechifor. Efortul cautarii urmeaza un traseu diflcil si sinuos, Vitoria parcurgand un drum al nelinistilor si al zbuciumului sufletesc, sub forma labirintului interior si altul, un labirint exterior, pe cararile serpuite si inguste ale muntilor, dorind sa afle adevarul si sa implineasca dreptatea.in Magura Tarcaului, Vitoria Lipan este ingrijorata ca ceva rau s-a intamplat cu barbatul ei, Nechifor Lipan, care plecase la Dorna sa cumpere o turma de oi si nu se intorsese cum ar fi trebuit si nici nu daduse vreo stire. Niciodata pana acurn el nu intarziase atat de mult (73 de zile), desi zabovise, uneori, la vreo petrecere, caci ii placea cantecul si vinul bun. Femeia incerca sa ajunga pana la el cu gandurile, ii auzea in mintea ei numai glasul, dar "nu putea sa-i vada chipul". Lipanii aveau atata avere "cat le trebuia" si, din cei sapte copii "cu cat ii binecuvantase Dumnezeu", mai traiau doi: o fata, Minodora si un baiat, Gheorghita. Framantandu-se pentru intarzierea barbatului ei, Vitoria crede ca are primul semn rau, care "a impuns-o in inima", atunci cand il viseaza pe "Nechifor Lipan calare, cu spatele intors catra ea, trecand spre asfintit o revarsare de ape", iar alta data il visase "trecand calare o apa neagra [...] era cu fata incolo", ceea ce inseamna ca ceva rau s-a intamplat cu Nechifor. Atunci cand cocosul "se intoarse cu secera cozii spre focul din horn si cu pliscul spre poarta", Vitoria intelege ca Nechifor "nu vine", deoarece "cucosul da semn de plecare", iar "nourul catre Ceahlau e cu bucluc".Incercand sa gaseasca raspuns la semnele rau-prevestitoare, Vitoria se duce la preotul Danila, care ii promite ca va face o slujba si va citi la biserica pentru ca Dumnezeu "sa faca lumina si are sa-ti aduca pace". Femeia se duce si la baba Maranda, vrajitoarea satului, care ii spune ca Nechifor si-a gasit "una cu ochii verzi si cu sprancenele imbinate", oferindu-se sa faca vraji ca sa-l aduca inapoi. Vitoria refuza, pentru ca vrea ca mai intai sa faca "rugaciunile cele de cuviinta la Maica Domnului", apoi sa tina "post negru douasprezece vineri in sir" si pana atunci poate ca vine si Lipan acasa. Banuiala ca s-a intamplat o nenorocire o devora ca "un vierme neadormit", se inchide in sine, sa caute in interiorul ei lumina calauzitoare: "Se desfacuse incet-incet de lume si intrase oarecum in sine", ilustrand labirintul interior. Concentrarea profunda a Vitoriei era atat de mare, incat "timpul statu", fiind insemnat numai cu "vinerile negre, in care se purta de colo-colo, fara hrana, fara apa, fara cuvant cu broboada cernita peste gura". Desprinsa de realitatea inconjuratoare, ea "se socotea moarta, ca si omul ei care nu era langa dansa", ceea ce inseamna ca de la banuiala ajunsese la certitudine si se hotaraste sa plece in cautarea adevarului, sa afle ce s-a intamplat cu sotul ei: "Daca a intrat el pe celalalt taram, oi intra si eu dupa dansul". Vitoria pune ordine in gospodarie cu o luciditate impresionanta: pe Minodora o duce la manastire, vinde agoniseala pentru a face rost de bani pentru drum, lasa argatului Mitrea cele de trebuinta si porunci pentru timpul cat va lipsi. Ii comanda fiului ei un baltag, pe care-l sfinteste preotul si a doua zi, pe 10 martie, Vitoria pleaca impreuna cu Gheorghita in cautarea lui Nechifor, urmand intocmai drumul parcurs de acesta si avand un scop bine definit: "Mai ales daca-i pierit cata sa-l gasesc; cai viu, se poate intoarce si singur". Episodul narativ al calatoriei contureaza drumul pe care-l parcursese Nechifor si pe care Vitoria il urmeaza intocmai. Nevasta intreaba peste tot, pe la hanuri si pe la oameni, de "barbatul cu caciuia brumarie si cal negru tintat". Ea si Gheorghita sunt insotiti pana la Calugareni de domnul David si primul popas il fac la han la Donea, care le spune ca nu-l mai vazuse pe Nechifor "cam de asta-toamna". Urmatoarele popasuri, la Calugareni, apoi la Farcasa, cei doi drumeti afla ca un muntean care avea "un cal negru tintat in frunte" si "caciula brumarie" trecuse pe acolo. La Borca, satenii i-au abatut din cale, ca sa participe la o cumetrie (masa dupa botezul unui copii), unde Vitoria a inchinat paharul de bautura catre nasi, iar la Cruci, cei doi calatori au dat peste o nunta, unde Vitoria "a primit plosca si a facut frumoasa urare miresei", considerand insa ca este semn rau faptul ca "intai am dat peste un botez; si s-ar fi cuvenit sa vad intai nunta si pe urma botezul". La Vatra Dornei, cei doi calatori afla de la prefectura ca in luna noiembrie Nechifor Lipan cumparase trei sute-de oi, fiind cea mai mare vanzare din targ, apoi vanduse o suta de oi la doi munteni si o luasera impreuna spre Neagra. Ca urmare, Vitoria hotaraste sa se intoarca, asa cum presupune ca s-ar fi intors si Nechifor, luand drumul spre casa. Poposind la o crasma de la marginea Dornelor, nevasta afla de "turma de trei sute de oi si de trei oameni calari", precum si de cel care era pe "un cal negru tintat si purta caciula brumarie". Urmatoarele informatii le capata la Brosteni, la Borca, apoi la Sabasa, afland si aici "urma oilor s-a calaretilor". Coborand muntele, drumetii s-au oprit in satul Suha, unde tinea crasma domnul lorgu Vasiliu, care le spune ca trecusera mai intai oile si ciobanii, apoi sosisera si cei doi stapani, nu trei, cum sustinea munteanca, mai ales ca ii si cunostea, pentru ca erau de prin partea locului: pe cel "cu buza crapata" il cheama Calistrat Bogza, iar pe ceiaialt, mai marunt, Ilie Cutui. Vitoriei i se pare limpede ca intre aceste doua localitati s-a petrecut omorul. Trecand din nou muntele la Sabasa, pe cand intreba din casa in casa despre Lipan, nevasta descopera cainele sotului ei, Lupu, care ii calauzeste pe Vitoria si pe Gheorghita intr-o rapa, unde gasesc osemintele lui Nechifor Lipan. Femeia observa ca avea "capatana [...] sparta de baltag" si socoteste ca este datoare sa afle adevarul si sa-i gaseasca pe criminali, deoarece "cine ucide om nu se poate sa scape de pedeapsa dumnezeiasca". Vitoria face randuielile cuvenite pentru mort, anunta autoritatile, se ingrijeste de preot, angajeaza bocitoare si vegheaza ca toate ritualurile sa fie respectate pana in cele mai mici amanunte. Tot satul se adunase la biserica, chemat de zvonul clopotelor si de sunetele buciumelor si s-a facut slujba mare "cum putine s-au vazut in Sabasa". Episodul denuntarii vinovatilor incepe cu vizita Vitoriei la Prefectura. Ea nu acuza fatis pe nimeni, doar modul insinuant in care-si exprima nedumeririle in legatura cu disparitia unui posibil martor care ar fi trebuit sa asiste la targul facut de cei trei oieri la cumpararea oilor, ori in legatura cu existenta chitantei de primire a banilor ce ar fi trebuit sa se afle in chimirul mortului sunt sugestive pentru inteligenta Vitoriei si inclinatiile ei de detectiv. Este foarte insistenta atunci cand ii pofteste la "ingropaciune" pe subprefectul Balmez, dar si pe Calistrat Bogza si Ilie Cutui, cu scopul de a pune in scena demascarea si pedepsirea criminalilor, dovedind o dibacie deosebita in cunoasterea firii umane. Dupa inmormantare, pomenirea mortului s-a facut acasa la domnul ioma si, pentru ca era in "vremea postului celui mare", fusese mai greu cu mancarea, dar "bautura era destula si buna, care implinea lipsurile" si Vitoria era multumita ca barbatul ei "isi gasise in sfarsit hodina". Scena demascarii ucigasilor este cutremuratoare. Indemnandu-i pe meseni sa manance si sa bea, Vitoria observa ca Bogza are un baltag despre care spune ca "e mai vechi si stie mai multe". Apoi, ea incepe sa povesteasca faptele, asa cum se petrecusera, pentru ca i le spusese Lipan atunci cand il priveghease in rapa. Toti mesenii tacusera, iar subprefectul se arata foarte interesat de povestea Vitoriei. Nechifor Lipan umbla la deal, vremea era in asfintit si impreuna cu el mai erau, in afara de caine, doi oameni, unul se uita daca nu trece cineva, iar ceiaialt venea usor in spatele lui, tinandu-si calul de capastru. Cel din urma lui Nechifor, i-a dat lui Lipan "o singura palitura" si barbatul a cazut cu capul in coama calului, pe care ucigasul l-a impins in rapa. Cainele s-a repezit la criminal, dar acesta l-a lovit cu piciorul sub bot, pravalindu-l si pe el in prapastie. Cei doi au incalecat si au plecat, "nu i-a vazut si nu i-a stiut nimeni pana acuma". Il intreaba, apoi, pe Gheorghita daca nu poate citi ceva pe baltagul gospodarului, deoarece ei i se pare "ca pe baltag e scris sange si acesta-i omul care a lovit pe tatu-tau". Pierzandu-si cumpatul, Calistrat se repede la baiat sa-i smulga baltagul, il loveste cu pumnul in frunte pe Cutui, care voia sa-l impiedice, dar Vitoria striga sa dea drumul cainelui, care era legat. Cu "un urlet fioros", Lupu rupe lantul, iar Bogza se napusteste asupra lui Gheorghita, ca sa-i smulga baltagul si sa se apere de caine. Atunci, "feciorul mortului simti in el crescand o putere mai mare si mai dreapta", apoi il loveste scurt cu muchea baltagului, in frunte", in timp ce cainele "se napusti la beregata". Calistrat Bogza marturiseste ca "eu am palit intr-adevar pe Nechifor Lipan si l-am pravalit in rapa, dupa cum a dovedit nevasta lui", fiind impreuna cu Ilie Cutui si recunoscand ca l-au ucis "ca sa-i luam oile".Odata adevarul aflat si criminalii pedepsiti, Vitoria se pregateste sa se duca acasa, planuind ca se va intoarce pentru parastasul de patruzeci de zi cand vor face un praznic "cu came de miel de la turma cea noua". Tot atunci o va aduce aici si pe Minodora, "ca sa cunoasca mormantul" tataiui ei, apoi se vor intoarce cu totii acasa, "la Magura, ca sa luam de coada toate cate am lasat". Intorcandu-se dinspre moarte spre viata, Vitoria trebuie sa ia de una singura hotarari in ceea ce priveste destinul copiilor ei, finalul romanului ilustrand aceeasi luciditate a femeii, care se gandeste ca nu poate s-o dea pe Minodora "dupa feciorul acela nalt si cu nasul mare al dascalitei Topor". In romanul "Baltagul", Mihail Sadoveanu a pus accentul pe observatie, restrangand descrierea si dezvoltand actiunea prin construirea unor "caractere puternice, variate sau pitoresti", acesta fiind, probabil, cel mai reusit roman obiectiv inspirat dintr-o balada populara: "Nicaieri n-a pus Sadoveanu mai multa obiectivitate si mai putin sentimentalism decat in acest roman" (Nicolae Manolescu - "Sadoveanu sau Utopia cartii").

Caracterizarea personajelor Vitoria Lipan - personaj principal si figura reprezentativa de erou popular, intruneste calitatile fundamental ale omului simplu de la tara, in care se inscriu cultul pentru adevar si dreptate, respectarea legilor stramosesti si a datinilor "ea nu e o individualitate, ci un exponent al spetei" (George Calinescu). Ea este, asadar, un personaj mitic si un personaj-simbol pentru taranul roman. Portretul moral reiese in mod indirect, din gandurile, faptele si vorbele eroinei, naratorul conturand, la inceput, trasaturile din exterior spre interior. Gandindu-se la sotul sau, plecat la Dorna sa cumpere oi, Vitoria trece printr-un proces de interiorizare, intreaga sa viata devenind launtrica, "acei ochi aprigi si inca tineri cautau zari necunoscute", ceea ce sugereaza o autoizolare de lumea din jur. Nelinistea femeii este cauzata de intarzierea "peste obicei", de 73 de zile, a lui Nechifor Lipan si ea incearca sa intuiasca ce s-ar fi putut intampla cu barbatul ei: "in singuratatea ei femeia cerca sa patrunda pana la el. Nu putea sa-i vada chipul". Eroina se ghideaza in presupunerile ei dupa stiinta semnelor si dupa experienta sa morala, intuitiva si actioneaza in functie de acestea. Primele semne rau-prevestitoare sunt visele: unul care a "impuns-o in inima", i-l arata "pe Nechifor Lipan caiare cu spatele intors catra ea, trecand spre asfintit o revarsare de ape", iar alta data l-a visat rau, "trecand calare o apa neagra... era cu fata incolo". Alt semn este glasul lui Lipan venit din memoria ei afectiva (procedeu artistic), dar "nu putea sa-i vada chipul". Nelinistea devine banuiala, "un viermene adormit" o roade permanent si pentru ea "timpul statu" (timpul mitic). Vitoria nu masoara vremea dupa calendar, ci se conduce dupa semnele naturii pe care le intelege: vantul da semne "susuind prin crengile subtiri ale mestecenilor", padurea de brad "clipi din cetini si dadu si ea zvon", brazii erau "mai negri decat de obicei", dar mai ales "nourul catre Ceahiau e cu bucluc". Venirea iernii sugereaza asadar drama femeii. Alte semne prevestitoare vin din timpuri mitice: "cucosul se intoarse cu secera cozii spre focul din horn si cu pliscul spre poarta [...] da semn de plecare", deci Lipan nu va veni acasa, ci va trebui sa plece ea la drum. Cand banuiala devine certitudine, Vitoria porneste in cautarea sotului, zbuciumul si cautarile dinlauntrul Vitoriei fiind labirintul interior, pe care-l parcurge din intunericul nestiintei la lumina certitudinii.Inaintea caiatoriei simte nevoia unei purificari sufletesti, tine post negru in toate "vinerele negre [...] fara hrana, fara apa, fara cuvant, cu broboada cernita peste gura". Hotarata sa afle adevarul si sa razbune moartea barbatului ei, Vitoria reconstituie cu luciditate drumul facut de Nechifor - labirintul exterior-, se amesteca printre oameni intreband cu discretie si inteligenta din loc in loc, din han in han despre omul cu caciula brumarie si calare pe un cal tintat. Tenace, darza si apriga, punand cap la cap cele aflate cu o logica! impecabila, ia urma oilor si a ciobanilor. Cu o deductie uimitoare de detectiv dovedeste, relatand in amanunt, infaptuirea crimei si-i demasca pe vinovati. Datina inmormantarii si pedepsirea ucigasilor vin dintr-o credinta straveche a poporului si sunt implinite dupa legi nescrise, pentru ca "cine ucide om nu se poate sa scape de pedeapsa dumnezeiasca".Odata implinita datoria si infaptuita dreptatea, viata reintra in normal, "ne-om intoarce iar la Magura ca sa luam de coada toate cate learn lasat". In actiunea sa, Vitoria dovedeste spirit justiciar, inteligenta, luciditate, stapanire de sine, devotament si neclintire in implinirea traditiilor si datinilor stravechi. Gheorghita - fiul lui Nechifor si al Vitoriei Lipan, aflat la inceputul romanului la varsta adolescentei, parcurge, alaturi de mama lui, un drum al initierii catre formarea lui ca barbat, "de-acu trebuie sa te arati barbat. Eu n-am alt sprijin si am nevoie de bratul tau". Portretul fizic sugereaza trasaturile morale ale tanarului. "Gheorghita era un flacau sprancenat", cu ochi adanci ca ai Vitoriei si nu prea vorbaret, dar cand "intorcea un zambet frumos ca de fata", cu mustacioara abia mijita, emana timiditate si un farmec deosebit care starnea admiratia mamei. Inteligent, el isi cunoaste bine mama, observa toate schimbarile care se petrec cu dansa si, desi sfios si supus, el ii ghiceste toate gandurile.Devenirea sa ca barbat se face o data cu veghea din rapa a osemintelor tatalui sau, cand se simte infricosat. Desavarsirea formarii lui Gheorghita ca barbat se produce in scena finala, cand il loveste pe ucigasul tatalui sau cu baltagul, implinind dreptatea: "feciorul mortului simti in el crescand o putere mai mare st mai dreapta decat a ucigasului. [...] Apoi il lovi scurt cu muchea baltagului, in frunte". Gheorghita ist indeplineste astfel datoria de fiu, infaptuind un act justitiar ca pe un prim pas catre maturitate. Personaj absent, Nechifor Lipan, sotul Vitoriei Lipan, concentreaza in jurul sau toate actiunile si intreg zbuciumul interior ai femeii, in stradania de a afla adevarul despre omul ei si de a implini actul justitiar al pedepsirii vinovatilor. Nechifor Lipan era oier din Magura Tarcaului si isi castiga existenta ca toti muntenii, "cu toporul ori cu cata", el fiind dintre "cei mai vrednici", pentru ca-si intemeiase o stana de oi la munte. Naratorul nu face in mod direct un portret fizic, ci il alcatuieste din memoria afectivsa a Vitoriei, care-si aminteste ca avea "mustata groasa, adusa a oala", sprancenele lasate si statura "indesata si spatoasa". Trasaturile morale ale lui Nechifor se contureaza si din relatarile celor care-l cunoscusera ca pe un om generos, "nu se uita la parale, numai sa aiba toate dupa gustul lui", prietenos si sociabil, era "mester la vorba", oier cinstit si mandru, " om vrednic si fudul". Harnic si priceput, Nechifor isi randuise bine stanele, ciobanii ii ascultau intocmai poruncile, fiind un stapan autoritar, dar corect si prompt in plata simbriilor. In toate locurile pe unde a intrebat de el, oamenii vorbeau cu prietenie despre omul cu caciuia brumarie si calare pe un cal tintat, ca de un muntean "cinstit, platindu-si datoriile si iubitor de animate: "s-a hranit el cu mana lui un cane pe care-l avea". Legatura spiritual dintre cei doi soti este solida si eterna, ea se bazeaza pe "dragostea ei de douazeci si mai bine de ani". Vitoria si -Nechifor Lipan formeaza o pereche de initiati, un cuplu ce simbolizeaza triumful iubirii asupra dramei existentiale a omului si asupra raului din sufletul omenesc, deoarece "Lumea asta-i mare si plina de rautati".In romanul "Baltagul", Mihail Sadoveanu realizeaza o uniune deplina a sufletelor celor doi soti, care comunica nu numai in timpul vietii, ci mai ales dincolo de moarte, ceea ce a facut ca sa fie considerat un roman de dragoste. Romanul "Baltagul" de Mihail Sadoveanu este o specie a genului epic, in proza, de mare intindere, cu actiune concentrata si cu o intriga bine evidentiata.Personajele, puternic individualizate, sunt angrenate in conflicte puternice, iar structura narativa contureazao imagine profunda a sufletului taranesc si a vietii patriarhale. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect, din propriile fapte, ganduri si vorbe, cu ajutorul dialogului si al monologului interior.

Mihail SADOVEANUZodia CanceruluiAbatele de Marenne este personajul care slujeste drept procedeu literar, calatorul strain prin ochii caruia Sadoveanu evoca un moment din istoria Moldovei, modalitate cunoscuta in literatura ca motivul strainului. El este in acelasi timp observator si comentator al aspectelor sociale si istorice din Moldova secolului al XVIl-lea.Abatele de Marenne apare in roman chiar de la inceput, cand prozatorul prezinta faptul ca de curand trecuse hotarul din Tara Leseasca "un strain", care venea de departe si urma, impreuna cu insotitorii sai, "drumul cel mare din valea Siretului".Sadoveanu ii face inca din prima pagina portretul fizic: "Sub mantaua-i larga de postav intunecos se gacea un trup, desi scund, inca destul de voinic si destul de sprinten; iar de sub gluga privea o fata blanda cu trasaturi fine si spirituale". Haina umila ascundea o inalta fata bisericeasca si nu un calugar de rand, pentru ca el "purta pinteni si se tinea ca un vechi calaret". Paul de Marenne, abate de Juvigny, provenea "dintr-o familie veche frantuzeasca, scapatata si daruita de Dumnezeu cu prea multi copii", insa el ajunsese un "cuvios personagiu ecleziastic din ordinul Sfantului Augustin", care calatorea cu pretextul de a propovadui "lumina cea adevarat" din Apus spre Rasarit, "la necredinciosi". Adevarata sa misiune era insa secreta, ii fusese incredintata de marchizul de Croissy, "secretar al Regelui Soare la Afacerile Straine", iar abatele, venind din Franta, se indrepta spre Istanbul pentru a incerca o posibila alianta cu turcii impotriva nemtilor, care-i atacasera.Om invatat si umblat prin lume, obisnuit cu eleganta de la curtea lui Ludovic al XlV-lea, supranumit de francezi Regele Soare, solul strain descopera cu mirare viata simpla a moldovenilor si constata cu incantare ca aici "oamenii sunt mai aproape de natura si de Dumnezeu". inzestrat cu o curiozitate vie, observator atent, abatele de Marenne, insotit de doi oameni ai sai, "de credinta si de casa" si de o straja condusa de capitanul Ilie Turculet, este fermecat de natura salbatica, de padurile nesfarsite, de maretia muntilor si de bogatia vanatului si constata cu surprindere: "La antipodul civilizatiei se gasesc uneori asemenea lucruri ramase neschimbate dintru inceputul creatiei, pastrandu-si frumusetea lor misterioasa". Toate aceste frumuseti impresionante le observa strainul in contrast izbitor cu saracia asezarilor, cu nefericirea oamenilor: "Dumnezeu a pus aici un paradis".Abatele este intampinat de beizade Alecu Ruset, care ii fusese recomandat de un prieten comun, polonezul Vladislav si care-l insoteste indeaproape, vorbind o buna limba franceza, avand Ia randul sau interes sa fie ocrotit si ajutat de inaltul prelat, deoarece era urmarit de oamenii lui voda pentru ca o iubea pe fiica acestuia, Catrina.Ajunsi la Iasi, abatele de Marenne il cunoaste pe voda Duca, pe cronicarul Miron Costin si pe mitropolitul Dosoftei. Strainul isi exprima admiratia pentru Tara Moldovei, pentru frumusetile naturii salbatice, "pe care amicii sai ramasi in Franta nici n-o puteau banui, ori de cata imaginatie ar fi fost inzestrati", precum si de bogatia locurilor, de "dealurile cu podgorii si paduri, revarsari de ape, stoluri de gaste salbatice, stuharii si papurisuri".Abatele de Marenne este bonom, simpatic, instruit si fin, cu gesturi cumpatate si mare amator de mancare si bautura buna, deoarece"desi calugar inchis in mantie si randuieli aspre la manastirea sa, abatele era un om de lume si, neuitand de Dumnezeu si nici de juramantul monahal, "tinea socoteala de oameni. Tinea socoteala si de placerea sa". in calatoria lor, strainii poposesc la gospodaria taranuluiGriga Lazarel, care pregatise un ospat specific romanesc, cu lautari, sarmale si ciorba de potroace, de care musafirul este extrem de incantat.Ajunsi la Constantinopol, abatele, rafinat in arta conversatiei, este de mare ajutor tanarului Alecu Ruset si, cu abilitate diplomatica, inteligenta si generozitate, joaca sah cu sultanul, se lasa batut de acesta, pentru a-l binedispune, creand astfel atmosfera propice obtinerii de favoruri. Fin diplomat, el expune necazul prietenului sau, Alecu Ruset, apeland la o poveste alegorica de vanatoare, dovedind astfel loialitate si noblete sufleteasca pentru tanarul beizade. inclinat spre meditatie, abatele il incurajeaza cu delicatete si-i ureaza sa depaseasca necazurile: "iti doresc sa-ajungi cu bine, prietene, in anii linistii mele. Viata e un mare medic."Om trecut prin multe, abatele este un fin cunoscator al psihologiei umane, are o blandete si o intelepciune parinteasca pe care o revarsa asupra tanarului Ruset: "intre ceasurile de febra sa lasi insa si judecatii loc; judecata e mama intelepciunii", dupa care ii mangaie "tampla infierbantata". Alta data il linisteste cu simpatie si cu o intelegere superioara a vietii, imbiindu-1 cu mancare buna: "Aceste lacrimi sunt bune, zise bland de Marenne. Dupa ce le vei inghiti, ai sa cugeti mai linistit ce ai de facut. indrazneste a incerca acest piept de fazan, pe care 1-a fript destul de bine bucatarul nostru".Abatele de Marenne este constient de superioritatea sa, de valoarea sa spirituala: "Putini europeni au avut si au favoarea de care ma bucur eu, putand sta singur de vorba cu maiestatea sa, spunandu-i anecdote si f&candu-l sa zambeasca", marturiseste el privind statutul de care se bucura la curtea franceza.Perpessicius considera fericita inspiratia lui Mihail Sadoveanu "de a fi implicat, in textura aceasta orientala, silueta de aur a elegantului abate Paul de Marenne".Alecu Ruset este fiul fostului domnitor, Antonie Ruset, ce fusese inlaturat de la tron prin intrigile lui Duca-Voda, care-i luase locul la conducerea Moldovei. Noul domnitor il alunga de la curte pe Alecu Ruset, insa il tine sub o stricta supraveghere, urmarindu-i toate miscarile. El este prigonit de voda pentru ca detinea secretul unor scrisori compromitatoare pentru Duca, pe care tanarul le avea in pastrare la niste prieteni in Polonia. Fatalitatea sortii facuse ca el sa se indragosteasca puternic de Catrina, fiica despotului Duca.Alecu Ruset apare in capitolul al doilea al romanului ca sa-1 insoteasca pe abatele de Marenne in calatoria sa prin Moldova pana la Istanbul, fiindu-i recomandat de un prieten comun, polonezul Vladislav. El vine sa-1 intampine pe abate in fruntea unui palc de opt-zece calareti si strainul vede "un boier tanar moldovean pe-un arabesc roib". imbracamintea tanarului nu face o impresie buna asupra rafinatului abate, pentru ca "straiul nu-i era stralucit, asa precum ar fi fost de asteptat de la un fecior de Domn" si nici faptul ca "desi avea nume de bun ostean, se infatisa cam palid si subtiratic", calarea dupa "moda necredinciosilor ismailiteni", avand "pe obraz un zambet nesilit".Tanarul beizade se confeseaza abatelui de Marenne, explicandu-i dusmania lui cu Duca-Voda, despre care crede ca este "nebun si cu putina minte", ca-i plac peste masura petrecerile si vinul si care ii sta ca "un spin pe care cu greu il sufere si pe care ar dori sa-1 smulga si sa-1 calce-n picioare".Alecu Ruset este un tanar instruit, poate prea evoluat pentru epoca, vizitase Franta, studiase in Polonia, cunostea cultura Bizantului si pe cea slava, vorbeste bine limba franceza, fiind un fin observator al lumii prin meditatii subtile asupra realitatilor vremii, explicandu-i strainului firea moldovenilor, mentalitatea lor de viata, rabdarea si echilibrul lor interior luate de la natura.Impetuos si indraznet pana Ia inconstienta, el il santajeaza pe Duca-Voda cu scrisorile pe care le detinea ca marturie a tradarii domnitorului. Ruset intuieste cu inteligenta psihologia oamenilor, reactiile lor, dovedind curaj, abilitate si stapanire de sine in situatii limita, cum este aceea a intalnirii tanarului cu Duca-Voda: "Maria-ta, stii bine ca in privinta asta sunt fara de nici o vina si n-ai nici o dovada. () Afara de asta, zambi el subtire, indulcindu-si glasul, socotinta cea fara de gres a mariei tale intelege ca nu-i nevoie sa ma misc si sa uneltesc eu. Fac altii asta. () lacomia lor nimene si nimic n-o poate istovi". Voda se cutremura de cutezanta tanarului de a-l santaja, "holba ochii si privi lung la feciorul cel nebun al lui Antonie. () Numele pe care 1-a purtat parintele tau ti s-ar potrivi mai bine tie. Lui Antonie-Voda ii zicea inaintea domniei, Chirita Dracu". Ruset zambi cu satisfactia victoriei, "se inchina si saruta mana Domnului; apoi trecu mandru la iesire". Ca urmare, Duca-Voda il poate caracteriza pe dusmanul sau, spunand: II cunosc indraznet si in stare sa savarseasca orice fapta smintita".Alecu Ruset se indragostise de fiica lui Voda, Catrina si iubirea este reciproca, dar domnitorul hotaraste s-o marite cu Stefan-beizade, fiul lui Radu-Voda, "un schilod pe care fata nu-1 putea suferi" si fata de care "avea o respingere din fundul maruntaielor, ca pentru o mancare rea". De aceea, nesabuitul Alecu va infrunta primejdii si pericole mari pentru a-si vedea iubita. Cei doi indragostiti se intalnesc prin complicitatea Magdalinei, dadaca tiganca a domnitei Catrina si cu totii erau cuprinsi de teama si de grija de a nu fi descoperiti de tiranicul voda sau de slujitorii lui. Casatoria pusa la cale de Duca-voda avea la baza importante interese politice, el urmarind tronul Tarii Romanesti pentru fiul sau, Constantin. Ruset se confeseaza abatelui, marturisindu-i chinurile si suferintele pe care le indura pentru ca nu-si poate implini iubirea: "Am pe mine cameasa lui Nessus". De Marenne are pentru tanarul indragostit, pe care-1 vede "intr-o sclavie iremediabila", o simpatie deosebita si o intelegere blanda, voind cu toata puterea si sinceritatea sa-1 ajute. il prezinta Padisahului in cuvinte elogioase si cu o caldura protectoare: "Acel prieten al meu e un barbat din neam, si, din cate am inteles e un supus credincios al maiestatii voastre, impotriva lui s-au ridicat dusmanii si vor sa-1 sugrume".Refuzand sa se marite cu Stefan-beizade, domnita Catrina este trimsa la manastire, timp in care Duca-Voda planuieste nunta. Fara sa asculte sfaturile intelepte ale abatelui, Alecu Ruset pune la cale rapirea mirelui, chiar in ziua nuntii, dar este prins de oamenii domnitorului si dus inaintea acestuia. Fiind zi de mare sarbatoare pentru Duca-Voda, pentru ca-si marita fata, vel-hatmanul Sandu Buhus, aducandu-1 in fata domnului pe Aiecu Ruset, care era acum o "ramasita", "o fiinta slaba, palida, cu mustatile incurcate de ate de sange", isi exprima nadejdea ca "ar fi bine sa-1 primesti cu liniste, cum se cuvine intr-o zi ca asta", mai ales ca "mirele s-a intors la gazda lui fara nici o stricaciune". Dar Duca-Voda "inalta de la spate in sus buzduganul si pali in frunte, intre ochi, pe Ruset", iar tanarul, "sub navala sangelui", "se abatu intr-o parte; dupa aceea inainte; si cazu cu fata in jos, lovind cu fruntea lespezile". Asistand la scena, doamnele de la curte fugira infricosate, doar mireasa, "invaluita in hobotul ei stralucit", ramase incremenita, apoi "isi incovoie fruntea pe genunchi, lasandu-si manile albe sa atarne intr-o parte, ca si cum ar fi fost straine de dansa".Iubirea scurta si nefericita dintre Alecu Ruset si domnita Catrina este menita a da romanului o insufletire sentimentala, care sa treaca dincolo de limitele descriptive ale unei epoci istorice.Catrina Duca, fiica lui Duca-voda, este o personalitate feminina bine conturata in roman, prin firea autoritara, hotarata, asemanatoare cu a bunicii ei, Dafina-Doamna. Portretul tinerei este conturat prin ochii abatelui de Marenne, care, cerand sa fie primit la curtea domneasca, remarca privirea suava, dar si energia si voluntarismul expresiv al vocii tinerei domnite.Catrina este indragostita profund de Alecu Ruset, dusmanul de moarte al lui Duca-voda, de aceea ei sunt considerati ca fiind "Romeo si Julieta in spatiul medieval romanesc". intr-o lume plina de minciuna, ipocrizie si interese meschine, rezistenta acerba a Catrinei privind obligati