ZMEURA DE CAMPIEde Mircea Nedelciupostmodernism dupa 1980

Mircea Nedelciu(1950 - 1999) considerat a fi unul dintre cei mai importani reprezentani ai curentului optzecist i ai postmodernismului n literatura romn.Romanul Zmeura de campie"a aparut n 1984 este mprit n patru pri ialctuitdin24 de capitolenumerotate cu literele alfabetului, de la A (cuvntulArac")i pn la Z (cuvntulZat").Titlulconstituie simbolul unei nstrinri (zmeura fiind o planta de munte): omul - desparit de familie, trdat de memorie i chiar de Istorie - este un nstrainat in lume.Temaromanului o constituie raportul dintre memorie i adevr, neputina recuperrii trecutului autentic.Prozatorul i construiete romanul folosind biografiile unor tineri orfani: Radu A. Grinu, Zare Popescu i Gelu Popescu, zis Meteru, au crescut fr prini, au trecut n momente diferite pe la Casa de copii colari din Sinaia (un orfelinat, aadar), unde ultimii doi, la iniiativa celui mai mare, a lui Zare, s-au fcut frai. Dup ce pleac din Cas, Zare continu s-l caute - sporadic - i chiar s-l susin financiar pe Gelu, n vreme ce el rateaz admiterea la Facultatea de Istorie, face armata i, dup diverse peregrinri (specifice personajelor lui Mircea Nedelciu), lucreaz ca muncitor pe un antier de la Canal. n armat, Zare l ntlnete pe Grinu, profesor de romn suplinitor i aspirant perpetuu la meseria de regizor, care satisface un stagiu militar cu termen redus. Dup perioada osteasc (cu care romanul debuteaz, nregistrnd colocviile celor doi), Grinu peregrineaz la rndu-i, schimb locurile de munc, funcionnd o vreme ca pedagog la Liceul de Mecanic Fin, unde l ntlnete pe Gelu Popescu, elev neobinuit din clasele mari.Romanulcuprinde traseele celor trei tineri (n intervalul 1973-1977), ca i momentele lor de intersecie, cel mai adesea pur ntmpltoare (ca peste tot n proza autorului, i aici exist o reea de coincidene).

Pe lng statutul de orfan, cele treipersonajeau n comun tentativa de a-i reconstitui propriul trecut, pentru care - ni se anun nc din primele pagini ale romanului - "singurul document autentic" l constituie "amintirile [...] vagi". Tocmai de aceea, modalitile acestei reconstrucii biografice sunt diferite. Zare elaboreaz, cu mijloace de autodidact (idei dezordonate i intuiii ndrznee, uneori, strlucite), teorii asupra istoriei pe care i le comunic epistolar fostului su profesor de istorie sau le dezbate cu Grinu. n ceea ce-l privete, acesta din urm prefer s-i imagineze propria biografie, structurnd-o apoi n scenarii cinematografice nsemnate ntr-un caiet de regie. Singur Gelu, mezinul, face ceea ce s-ar putea numi o "investigaie de teren", observnd i adunnd poveti pe care, cu parcimonie (adic, ntr-un scenariu, n fond, eherezadic sau, dac vrei, sadovenian), le d la rndul su mai departe: "Pe parcursul a ctorva sute de zile care urmar, Gelu i povesti lui Grinu, cu diverse ocazii, n ce fel i-a nceput i unde a ajuns cu cutatul prinilor. ntre timp li se mai ntmplar i multe alte lucruri demne de a fi povestite."Dei are elementede melodram,picaresciproz detectivistic(ntreinnd toate alerteea naraiunii i curiozitatea cititorului),Zmeura de cmpiese nal pe o temelie, n fond, tragic, de o luciditate necrutoare. Contrar relaiilor "descifrate" uneori de critici (derutai de firele voit nclcite ale romanului), cele trei personaje nu sunt rude. Dimpotriv,episoadele din prima copilriea lui Zare i din cea a lui Grinu s-au intersectat pentru c ntre prinii lor au existat legturi nverunate de dumnie i delaiune.Gelu Popescudescoper: "Cu cteva sptmni nainte de naterea lui Zare, cineva, un anume Vergu [...], a adus de poman (cu lumnare) familiei Popescu Florea i Popescu Sperana un copil pe nume Radu (nume slav = bucurie, nota Z.P.) i le-a spus celor doi c e din partea lui Grinu Anton, cel care are de tiat la stuf pe 15 ani." Or, Grinu ajunsese la stuf ca urmare a delaiunii lui Popescu. Aadar, frietatea care se stabilete ntre aceste personaje (i, printr-o extensie la care romanul, nu lipsit de o dimensiune demonstrativ, oblig, n cadrul acestei generaii de fii) nu este un dat al sngelui, ci o opiune a contiinei lor de fiine cu trecutul tulburat.Zare Popescu- cel care "refuz s-i recunoasc prinii i, n general, nu prea accept ideea c el ar putea avea aa ceva" - decide c l vrea de frate pe Gelu Popescu, dei acesta presupune - i nu se sfiiete s o spun, scuturnd plasa iluziilor - c "poate nici nu m cheam Popescu".

Acesta e punctul n care romanulZmeura de cmpieaeaz o distan implicit polemic fa de romanele generaiei anterioare. Constant - devenit clieu - n proza aizecist, investigarea adevratei biografii paterne duce de cele mai multe ori la imaginea unui tat czut prad unei (reparabile, cnd nu reparate) greeli politice i devenit astfel o victim a istoriei. n investigaia lor, personajele lui Mircea Nedelciu descoper, n schimb, o generaie patern vinovat de a se fi dumnit i vndut, de a-i fi abandonat sau de a-i fi dus la prsire propriii fii i de a-i fi nzestrat cu o biografie plin de pete oarbe: "n fond, ceea ce caui tu este aproape imposibil de gsit. Tinereea i vrsta matur a omului care i-a fost tat (i este!), trebuie s fi existat acest om, s-au petrecut ntr-un timp de neneles. Nici un criteriu nu mai este acelai. Semnele acelui om, dac le-ai gsi, ar fi imposibil de interpretat, reaciile lui la ntmplrile propriei viei vor rmne pentru tine nvluite n mister. Tot ce poi spera este s mai triasc i, vzndu-l cum se comport n mediul lui de acum, s ncerci s-i inventezi aa-numitele date ereditare."

Departe de a fi un "roman mpotriva memoriei",Zmeura de cmpieeste un substanial roman al memoriei, unul dintre cele mai tulburtoare din ntreaga literatur romn postbelic, n care memoria s-a adpostit adesea. Aici ns, anamneza nu mai mpac i nu mai absolv, ca n proza obsedantului deceniu, ci, dimpotriv, desface i sfie. Ea se ncheie, ca ntr-un scenariu dionisiac (Zare se recomand ntr-una din epistolele sale drept "un susintor al mitului dionisiac"), nu cu sacralizarea, ci cu sfrtecarea zeului, adic a tatlui absent.

nsui modul de a povesti este adecvat acestei sfrtecri, cptnd aici o funcie moral. De la faptul c materia epic nu se supune cronologiei, ci se ordoneaz dup un principiu al listei (de la A la Z), pn la acela c naraiunea nainteaz "prin salturi n marginea adevratelor puncte fierbini de pe traseul de povestit", numeroase mijloace concur la a spori hiurile lecturii. Numai c, ne previne undeva un personaj, "nu-i nimic dac cititorul e derutat. Asta ajut la nelegerea mesajului". Gelu nsui apeleaz latehnica amnriipentru a-l obliga pe Grinu s se implice i s se preocupe mai mult de propria istorie: "l va pedepsi pentru asta. i va amna ntr-atta povestirea, o va fragmenta i o va pune n dubiu, pn cnd cellalt va pleca i el pe teren s-i dezlege firele". Lucrnd cu "un ton neutru i fr niciun fel de crescendo", aceeai este i pedagogia pe care Mircea Nedelciu o adopt fa de cititorul su: "Da, da, degeaba zicei c nu v pas i c totul a trecut n cele din urm. Suntem tot timpul soldai, dar nite soldai pe ai cror umeri apas rspunderi de generali; de tcerea i ignorana noastr poate depinde soarta multor btlii care nc n-au nceput."

Pstrnd asociaia, am putea spune cZmeura de cmpieeste, dintr-o perspectiv artistic, un cmp de btlie ctigtor. Strbtndu-l, nsoind micrile avntate ori derutate ale eroilor, poi s afli cel puin cine sunt fiii acelor tai sfiai de propria lor nesbuin.

Mai mult:ROMANUL POSTMODERN -Zmeura de campie, Mircea NedelciuMircea Nedelciu este liderul incontestabil al prozatorii Generatiei '80, unul dintre cei mai valorosi prozatori postmoderni din literatura romana. Elementul comun operei lui Mircea Nedelciu, de la declaratiile teoretice din interviuri, articole, pana la proza scurta si romane, este rolul activ atribuit cititorului: ,,Nedelciu acorda, intr-adevar, o mare atentie receptarii textului literar. Pentru el este adevarata asertiunea postmoderna ca in literatura de azi, in triada autor-opera-receptor accentul se deplaseaza pe relatia intre ultimii doi termeni, Cititorul devine in aceasta perspectiva, un adevarat personaj.(M. Cartarescu)Zmeura de campie(1984) este unul dintre primele noastreromane postmoderne. Aspectul polimorf, experimental, fragmentarea, perspectiva multipl 848f53i a care afecteaza coerenta povestirii au ca scop mentinerea lectorului in text, cu promisiunea descoperirii in final a secretului. Atras in text de cautarea misterului legat de originea unor orfani crescuti la casa de copii in anii de dupa razboi, cititorul descopera mecanismul lecturii (metaromanul).Cautarea identitatiiestetemacare uneste destinele personajelor Zare Popescu, Radu A. Grintu si Gelu Popescu, copii pierduti de parinti in epoca tulbure de dupa razboi, crescuti in orfelinat. La modul simbolic, lumea postbelica este o lume orfana, care isi cauta identitatea. O alta tema esteincomunicarea intre generatiipentru ca intre tinerii din anii '70 si parintii lor este o ruptura, o pata alba in memoria fiilor pierduti: Tineretea si varsta matura a omului care ti-a fost tata (iti este!), trebuie sa fi existat acest om, s-au petrecut intr-un timp de neinteles. Niciun criteriu nu mai este acelasi. Semnele acelui om, daca le-ai gasi, ar fi imposibil de interpretat, reactiile lui la intamplarile propriei vieti vor ramane pentru tine invaluite in mister.Cautarea originilor, tema fiului pierdut (din drama populara), fenomenul stergerii memoriei in context politic (,,Delatiunea are un rol istoric? intreaba Grintu) si anamneza, imposibilitatea comunicarii intre generatii, raportul dintre individ si istorie (Nu ce oameni , ce perioada ciudata! atrage atentia Zare) sunt insotite de tema povestirii si a povestitorului (ca in scena antologica a povestitorilor de la cazanul de tuica, dar si pe parcursul intamplarilor, cand apar diversi povestitori cu diferite stiluri narative, care-i caracterizeaza: Omul e stilul!). Nu lipseste nici tema iubirii, dar este dezvoltata ca melodrama parodiata si dezintegrata, cu final suspendat.Cautandu-si originile, documentandu-se, Radu A. Grintu compune un scenariu de film, iar Gelu Popescu scrie o carte, asadar asistam la nasterea de la sine a unei carti, prin relevarea procesui elaborarii ei (metaroman).Titlul romanuluiZmeura de campieeste reluat ca titlu al capitolelor F. si I., ultimul in limba latina -rubus Idaeus. Cu imaginea tufei de zmeura se deschide romanul, ca prima amintire din viata lui Zare Popescu, iar pe parcurs zmeura apare ca laitmotiv. Zmeura este o planta de munte, iar prezenta ei intr-o gradina de la campie este un fapt curios, aparte, care particularizeaza spatiul-matrice al celor trei tineri fara identitate sociala, satul Burlesti. Zmeura din gradina fostului invatator simbolizeaza copilaria pierduta, imaginea cu care incepe lumea. Ea trezeste amintirea, anamneza, ceea ce contrazice subtitlul roman impotriva memoriei.nZmeura de campie, miza este ilustrareatrasaturilor romanului postmodern, la toate nivelurile constructiei epice, iar epicul propriu-zis, povestea orfanilor, apare doar ca un pretext.Conventia narativa a verosimilitatii din vechiul roman realist, care aparea ca un ansamblu unitar si coerent si ascundea cititorului tehnicile de constructie, este dezintegrata, parca pentru a ilustra lumea la care se raporteaza, o lume lipsita de latura integratoare.Metaromanul aduce dezvaluirea mecanismeor de producere a textului, uneori prin comentariul ironic al naratorului (de exemplu: ,,Nu s-ar putea afirma, din perspectiva auctoriala, ca Zare e un tip care se abtine de la alcool.; Nu-i nimic daca cititorul e derutat. Asta ajuta la intelegerea mesajului.).O alta trasatura a romanului postmodern esteatomizarea subiectului(dispersarea lui in obiectele cu care se vine in contact prin intermediul privirii, fragmentarea, dezordinea) si a perspectivei narative (pluralismul vocilor narative, simultaneitatea perspectivei exterioare si interioare etc.).Mircea Nedelciucombina intr-un text coerent diferite perspective narative(naratiune la persoana I, a II-a, a III-a; viziunea dindarat, impreuna cu, din afara; homodiegeza, autodiegeza, heterodiegeza). Naratiunea la persoana a III-a leaga diferitele povestiri la persoana I, documente cat de cat autentice oferite de diferiti naratori, martori ai trecutului mai indepartat (razboiul) sau mai apropiat (anii '50), ori martori ai prezentului (anii '70), Relatarea investigatiilor lui Gelu Popescu, spion al prozatorului, este realizata la persoana a II-a. Omniscienta narativa este inlocuita cu competenta narativa a lectorului.Estetica postmoderna aduce in romandeplasarea interesului de la epic, ca reactie impotriva ideii de cauzalitate, catre lumea care ia nastere prin intermediul cuvintelor,asadar catre instantaneitate, prin suspendarea temporalitatii. Este o estetica a discontinuitatii care transforma lectura intr-o veritabila aventura a cautarii epicului(Carmen Musat)Conceput ca undictionar de obiecte(de laaraclazat), cu capitole oranduite alfabetic (ceea ce evidentiaza si formal nasterea unei carti, care se elaboreaza didactic, de la A la Z), fara a se supune cronologiei, cuprinde aproape toate formele de discurs epic, unele utilizate si in proza scurta a autorului: confesiunea, jurnalul (caietul de regie al lui Radu A. Grintu), romanul epistolar, extrase din scrieri istorice si din opere de fictiuni, relatari obiective, auctoriale, eseu autoreferential (cartea se incheie cu studiul Este Zare Popescu un personaj in romanulZmeura de campie?), dosar de documente, mai multe perspective asupra aceluiasi eveniment sau personaj, discursul naratorului si discursul autorului (in pagina si, mai rar, in subsolul paginii), discursuri din afara scenariului romanesc (numeroasele si savuroasele inregistrari facute in autobuz, in tren, intr-un restaurant etc.)(E.Simion) nZmeura de campie, subiectul se lasa mai greu reconstituit din fragmente, coincidente si intamplari care tin uneori de senzationalIncipitulplaseaza naratiunea sub semnul povestirii si al amintirii: si mai amintea de curtea unei case la tara, o curte uriasa, un maidan aproape. Vara, balariile o podideau si o transformau intr-o padure de nepatruns (totul redus la scara, fireste, dar si el era mic pe atunci) . Zare Popescu si Radu A. Grintu se cunosc intamplator in armata, in 1973. Aflati la trageri, Zare Popescu ii povesteste camaradului prima sa amintire, dintr-o copilarie indepartata. n curtea uriasa a unei case de la tara, vara, un copil se ascunde intr-o tufa de zmeura si asculta vocea plangacioasa a altui copil care il cauta. Aceasta amintire este singurul document cat de cat autentic din viata lui Zare Popescu. Pentru Grintu, care doreste sa devina regizor de film, aceasta amintire constituie primul cadru al scenariului cinematografic imaginat pe parcursul. romanului.Cautarea identitatii este tema care uneste destinele personajelor Zare Popescu, Radu A. Grintu si Gelu Popescu, copii pierduti de parinti in epoca tulbure de dupa razboi, crescuti in orfelinat, lipsiti de identitate intr-o lume in care s-au amestecat nu numai registrele starii civile, ci si valorile morale. Originea necunoscuta si complexul de orfan se concretizeaza in modalitati diferite ale reconstructiei biografice: etimologie, cinematografie, genealogie.Zare Popescueste pasionat de etimologii (face o arheologie a sensurilor) si de istorie, pe care o judeca in functie de numele obiectelor. Teoria lui, elaborata cu mijloace de autodidact, arata ca istoria este alcatuita din oameni, obiecte, nume si povesti, iar a descoperi trecutul inseamna a descoperi relatiile dintre aceste patru elemente. Desi din cauza acestei teorii este respins la Facultatea de Istorie, ea ocazioneaza corespondenta cu fostul sau profesor de istorie, Valedulcean, si discutiile cu Grintu.Radu A. Grintu, camaradul si prietenul sau, absolvent al Facultatii de Litere, dar avand diverse ocupatii (pedagog, ghid ONT) inainte de a profesa intr-un sat de campie, are si el nostalgia altei cariere. Si-a dorit sa devina regizor de film, iar cautarea identitatii se realizeaza prin inregistrarea obiectelor, a oamenilor, a intamplarilor din viata sa, intr-un scenariu cinematografic imaginar. ntreg romanul poate fi socotit o fictiune a personajului Radu A. Grintu, ambiguitate cultivata subtil de scriitor.Gelu Popescu, mezinul, este colegul mai mic al lui Zare la Casa de copii scolari din Sinaia si elev la Liceul de Mecanica Fina, unde Grintu este pedagog. El nu se refugiaza in imaginatie precum ceilalti doi, ci poreste pe cont propriu ,,o ancheta genealogica. Spion al prozatorului, asculta povestea unui fost invatator, Popescu, din comuna Burlesti, apoi a altui batran, Anton Grintu, ca si a altor povestitori intalniti intamplator, face un raport pe care il dezvaluie abia la final. Interesat de cercetarile lui Gelu este Grintu, fata de care mezinul apeleaza, la tehnica amanarii pentru a-l obliga sa se implice in propria istorie: l va pedepsi pentru asta. si va amana intr-atata povestirea,o va fragmenta si o va pune in dubiu, pana cand celalalt va pleca si el pe teren sa dezlege firele. Aceasta este si strategia autorului fata de cititor.Gelu Popescu consemneaza rezultatele anchetei sale; intr-un raport complet (in capitolul T.), o pastisa dupa primul document in limba romana care s-a pastratScrisoarea lui Neacsu din Campulung(1521), cu elemente ale stilului administrativ actual (proces-verbal). El afla ca cei trei tineri nu sunt rude de sange, iar intre parintii lui Zare si Grintu au existat legaturi de dusmanie si delatiune. Cei doi copii au trait un timp in casa invatatorului Popescu, vocea plangacioasa din prima amintire a lui Zare apartinand lui Grintu, care se credea fratele lui mai mare. nsa Gelu nu afla nimic despre propriul trecut; iar lipsa acestor semne, urme ale unor oameni care banuia el ca-i fusesera pairinti, il transfonna intr-un narator necreditabil, iar ca personaj, considera ca a nu-si fi cunoscut parintii este, o infirmitate, fiind si el,prin descendenta din oameni cu destine marcate de razboi, un mutilat de razboi.Zare Popescu refuza sa-si caute tatal pentru ca, necunoscand vremurile tineretii acestuia, nu ar putea interpreta reactiile lui la intamplarile propriei vieti, dar decide ca il vrea ca frate pe Gelu Popescu, desi acesta isi pune chiar numele sub semnul intrebarii: poate ca nici nu ma cheama Popescu. Cliseu al prozei saizeciste, investigarea biografiei paterne care duce la imaginea uinui tata cazut prada unei greseli politice si devenit astfel victima a istoriei, se transforma in romanul lui Mircea Nedelciu in refuz al lumii tatalui, vinovat de a-si fi parasit fiii. Singurul fapt precis este descoperirea unui spatiu-matrice, al acestor tineri fara identitate sociala, satul Burlesti. Zmeura din gradina fostului invatator simbolizeaza copilaria pierduta.Romanul de dragoste, cu note de senzational si melodrama, al invatatoarei Ana cu fratii Popescu, ramane neincheiat(strategie a prozatorului). Ea il iubeste pe Zare, caruia ii trimite scrisori si ii declara dragostea, dar el nu-i raspunde, desi o iubeste. Atunci ea il intalneste intamplator pe Gelu Popescu, fratele de cruce al lui Zare de la casa de copii, de la care afla de rudenie dupa ce fac dragoste. Ana ramane insarcinata cu Gelu, dar nu-i spune si refuza sa-l mai vada, retragandu-se la Burlesti, unde era invatatoare. Parodie a melodramei, absurd al existentei, repetarea istoriei, a greselilor tatalui?ntamplarea pare a juca rolul naratorului omniscient (in acest roman postmodernist), iar coincidenta ia locul cauzalitatii din romanul realist. Personajele (Zare, Grintu, Gelu si Ana) se cunosc doi cate doi, fara ca al treilea sa stie de relatia celorlalti. Ei se cunosc toti, dar nu stiu unii de altii si nici nu se intalnesc in acelasi timp, de unde sentimentul de cautare si de ratacire absurda intr-o lume neinteleasa si ostila.Constructia personajelor este explicitata in notatii autoreferentiale puse pe seama lui Grintu, cel care imagineaza unscenariu cinematografic, si completate de comentariul autorului: ,,Cum sa concepi bine un subiect care prin propria sa activitate structurala sa puna ordine in harababura asta de impresii spatiale si temporale si astfel si numai astfel sa le constituie intr-o experienta obiectiva si recognoscibila? Aceasta-i principala problema a unui personaj de film (sau de roman, de ce nu?).Mircea Nedelciuapeleaza la limbaj ca principal mijloc de caracterizare a personajelor principale sau episodice, pentru ca romanul include o serie de anecdote, scurte naratiuni fara legatura cu firul epic. nsa omul e stilul, iar personajele se caracterizeaza prin calitatile de povestitori; limbajul poarta indici ai varstei, ai categoriei sociale, ai nivelului de cultura si chiar indici morali, cum este cazul palavragiului din tren, despre care Gelu ii explica Anei (in capitolul O.): Si el a trebuit sa-si modifice calitatile caracterului. I-a fost frica, frica, tot timpul. Si incercand sa se adapteze ai vazut ce a devenit: o canalie. Nu ezita niciun moment sa minta si sa jure stramb pentru a vietui mai bine.Pretextul scenariului cinematografic al lui Radu A. Grintu sustine stilul epic ingenios (simultaneitatea perspectivelor narative si a timpurilor verbale, amestecul planurilor temporale si spatiale, dispersarea subiectului, juxtapunerea si amalgamarea formelor epice, includerea documentelor -scrisori, citate etc. -in desfasurarea epica).Naratorul este preocupat de a strecura in text notatii autoreferentiale, declaratii teoretice, observatii ironice si autoironice despre tehnicile romanului realist, care intretin ideea existentei unui metaroman in interiorul romanului: Nu exista o cronologie a lucrurilor povestile. nlantuirea lor depinde mai degraba de pertinenta vocii celui care intervine, de stiinta lui de a povesti, dar si de socul initial, de obicei anuntat ca fiind viitorul soc a ceea ce povesteste . Detaliul marunt poate schimba intreaga semnificatie a unei povesti si poate determina succesul celui care decide sa continue.Proza lui Mircea Nedelciu apartine unui postmodernism metafictional, postmodernism preponderent ludic, autoironic, si parodic, caracterizat prin discontinuitate epica, expunere ostentativa a strategiilor si procedeelor narative si incalcare sistematica a regulilor constitutive ale operei, parodiere a conventiilor literare si provocare directa a cititorului.(Carmen Musat)//www.ebacalaureat.ro/c/4/67/619/0/Zmeura-de-Campie#ixzz3ZirZlT5T