În cele 47 de ţări din Europa trăiesc apro -xi mativ 340 de minorităţi naţionale autohtonecuprinzând în total circa 100 de milioane depersoane. De asemenea, în cadrul UniuniiEuropene, faţă de cele 24 de limbi oficiale,există peste 60 de limbi regionale sau mino ri -tare, vorbite de circa 40 de milioane de oa -meni. Pentru a atrage atenţia asupra acesteiimense bogăţii lingvistice, Uniunea Euro pea -nă şi Consiliul Europei au lansat, în 2001,

iniţiativa Anu­lui­ European­ al­ Limbilor.­ Dinaceastă iniţiativă a luat naştere Ziua­ Euro­-peană­a­Limbilor­pe care o marcăm, în fiecarean, la 26 septembrie. Obiectivele sale sunt:sensibilizarea pu blicului faţă de bilingvism şimultilin g vism, promovarea diversităţii cultu -rale şi lingvistice şi încurajarea învăţării lim-bilor moderne sau minoritare începând de lavârste cât mai mici. Aşadar, cu prilejul ZileiEuropene a Limbilor sunt eviden ţiate avanta-jele învăţării limbilor străine: des coperireaunor culturi noi, posibilitatea de a căpăta oper spectivă diferită asupra lumii şi de a-iînţelege mai bine pe cei din jur.

Manifestările prevăzute cu acest prilej suntnumeroase, antrenând un însemnat număr deeuropeni; programul activităţilor includeconferinţe, mese rotunde, serate li terare,atracţii pentru elevii de gimnaziu şi de liceu,programe de radio şi de televiziune pe temapoliticii lingvistice, precum şi nu meroase con-certe organizate în spaţii pu blice.

La Bucureşti, Ziua Europeană a Lim bi lora fost sărbătorită la nivelul Departa mentuluipentru Relaţii Interetnice (DRI). DRI a fostor ga nizator al „Lin guaFEST“ 2016, îm preu -nă cu Reprezen tanţa Comisiei Europene înRomânia - Direcţia Generală Traduceri şi cuAgen ţia Naţională pentru Pro grame Co mu -nitare în Domeniul Edu caţiei şi Formării Pro -fesionale. Ediţia din acest an a fost găzduităde ARCUB-Lip scani, în ziua de 26 septem-

brie, când patru instituţii şi circa 30 de şcoli,inclusiv cele ale unor minorităţi naţionale, aucelebrat împreună Ziua Europeană a Lim -bilor. Prin momente create de elevi, îmbinândscurte conversaţii, scenete, dans şi muzică,şco lile participante au prezentat într-omanieră inedită limbile oficiale ale UniuniiEuropene şi limbi ale minorităţilor naţio naledin România. Departamentul pentru RelaţiiInteretnice a dorit să sublinieze, prin eveni -

men tele grupate sub genericul „Lingua -FEST“ importanţa respectului faţă de diversi-tatea lingvistică şi culturală, să se alătureefor tului european şi naţional de a stimulacunoaşterea şi promovarea limbilor moderneşi materne.

Fără îndoială, în unele ţări limbile şi co mu -nităţile minoritare sau regionale se bucură deo protecţie suficientă pentru păs trarea şitrans miterea acestora către urmă toarele ge -neraţii. În multe alte ţări însă, numeroaselimbi au fost marginalizate şi eliminate dinuzul public, ducând, astfel, la uitarea acesto-ra. Declinul limbilor poate fi însă oprit şi estereversibil, aşa cum au ară tat exemple dinmulte ţări, unde generaţia tânără învaţă săfolosească limbile utilizate în mod tradiţionalîn familie şi în regiunile din care fac parte.

Cu toate acestea, acest lucru nu este va la bilpentru toate limbile vorbite în Eu ropa. Într-adevăr, în cazul unora dintre limbi nu mărulvorbitorilor este în continuă descreş tere. Dacăacest proces nu este dirijat în sens invers,tendinţa va duce în mod inevi tabil la extincţialimbilor în regiuni unde au fost folosite înmod tradiţional timp de se co le şi unde repre -zintă o com ponentă esenţială a identităţiiregionale.

De aceea, mai multe state au decis să creezeun cadru juridic internaţional pentru pro -tecţia limbilor regionale sau mino ri tare. CartaEuropeană­ a­ Limbilor­ Regio­nale­ sau­ Mino­-

ritare­este un tratat unic între state care s-auangajat să contribuie la crearea unui viitorfavorabil dezvoltării limbilor. Ţările care sealătură familiei Car tei au decis să protejeze şisă promoveze limbile care sunt ameninţate deposibilitatea de a deveni marginalizate în ţăriîn care aceste limbi au o prezenţă tradiţională.

Carta Europeană a Limbilor Regionale sauMi noritare a fost adoptată în 1992 şi a intratîn vigoare la 1 martie 1998. Majo ritatea sta te -

lor europene au semnat Carta, transfor mând-o în practica obişnuită pentru majoritateacetăţe ni lor europeni. Ea se supune principi-ilor cu prin se în Convenţia internaţională aOr ganizaţiei Naţiunilor Unite cu privire ladrep tu rile civile şi poli ti ce şi este în spiritulConvenţiei pentru Apă rarea DrepturilorOmului şi a Libertăţilor Fundamentale aCon siliului Europei şi al Cartei DrepturilorFunda men tale a Uniunii Europene.

România a semnat Carta în 1995, daraceasta a intrat în vigoare doar în 2008. Estede maximă importanţă să înţelegem naturaCar tei ca proces de protecţie şi promovare alimbilor regionale sau minoritare. Dreptul dea utiliza o limbă regională sau minoritară înviaţa privată sau publică este un drept in alie -nabil. Ucrainenii din Româ nia trebuie să facăprogrese noi în privinţa dezvoltării şi con so -lidării limbii ucrainene, iar implemen tareareuşită a Cartei va de pinde de pur tarea unuidialog strâns între UUR, inspectorii de specia -li tate, profesorii de limba ucraineană şi vor bi -torii limbii ucrainene. Conştientizareapur tătorilor de limba ucraineană privinddrep turile prevăzute în Cartă, a principiilorcu prinse în aceasta şi a modului ei de func ţio -na re va avea un impact pozitiv asupra imple -men tării integrale a acestui documentinter naţional.

Ion­ROBCIUC

Ziua Europeană a Limbilor - 26 septembrie

Revistă a Uniunii Ucrainenilor din România

Luptaţi şi veţi învinge!Serie nouã, nr. 321-322 / octombrie 2016

Curierul UCRAINEAN2

În perioada 16-18 septembrie a.c., la Ivano-Frankivsk,Uniunea Ucrainenilor din România, împreună cu Ad mi nis -traţia de Stat a regiunii Iva no-Frankivsk şi Ad ministraţia deStat a raionului Verchovyna au semnat un Protocol de cola-borare.

Semnarea Protocolului a avut drept scop cooperareacomună între părţile semnatare în domeniile tehnico-ştiin-ţific, umanitar, cultural şi educaţional.

Astfel, părţile s-au angajat să realizeze acţiuni comuneîn domeniile menţionate mai sus în scopul păstrării şi pro-movării identităţii etnice, lingvistice, culturale şi religioasea persoanelor aparţinând minorităţii ucrainene, al renaşteriişi formării unităţii şi conştiinţei naţionale, precum şi întă-ririi raporturilor de colaborare româno-ucrainene.

Totodată, semnatarii protocolului s-au angajat să reali-zeze aceste acţiuni pentru atingerea obiectivelor stabilite şipentru satisfacerea intereselor comunităţii ucrainene, cucondiţia ca relaţiile să fie bazate pe parteneriate oneste,concrete şi pe protejarea reciprocă a intereselor.

A mai fost stabilită o listă de priorităţi care urmează săfie demarate de părţile semnatare în perioada imediaturmătoare, iar una dintre ele este dezvelirea bustului mare-lui poet ucrainean T.H. Şevcenko, la Sighetu Marmaţiei.

nicolae­Miroslav­PETREŢCHI,preşedintele­UUR

Protocol de colaborare

Strada Radu Popescu, nr. 15, sector 1, Bucureşti

Telefon: 021.222.0724,Tel./fax: 021.222.0737

E-mail: curierul.ucrainean@gmail.com

Redactor-şef:Ion Robciuc

Redactori:Kolea Kureliuk

Tehnoredactare:Ştefania Ganciu

Tiparul executat laTipografia

„S.C. SMART ORGANIZATION SRL“

ISSN 1223-5210

CURIERUL UCRAINEAN

La 7 septembrie 2016, preşedintele deonoare al Organizaţiei judeţene a UUR SatuMare, Mihai Macioca, s-a întâlnit cu rectorulUniversităţii Naţionale de Silvicultură aUcrai nei, academicianul Iurii Tunyţa, dnaNa ta lia Tunyţa, cunoscut medic neuropato-log, profesorul Catedrei de ecologie econo-mică, Ihor Solovii, şi şeful Catedrei de ecolo-gie economică a Universităţii Naţionale deSilvi cul tură a Ucrainei, docent Ion Dubovici.

Primul moment al întâlnirii a avut loc labustul marelui Cobzar, Taras Şevcenko,situat în municipiul Satu Mare, str. V. Luca -ciu, lân gă Muzeul Judeţean, între Catedrala

Bisericii Or to doxe şi Mo numentul Os taşuluiRo mân. Cu această ocazie au fost depuseflori la bust din partea de legaţiei ucrainene,apoi s-a vizitat oraşul Satu Mare. După masade prânz, membrii delegaţiei au avut o discu-ţie de informare despre activitatea UUR, îngeneral, şi cea a Organizaţiei judeţene SatuMare, în special, în cadrul căreia s-a acordato mare apreciere relaţiilor deosebite existenteîntre conducerea Organizaţiei judeţene aUUR Satu Mare şi organele administraţieilocale (Prefectură, Consiliu Judeţean, Pri mă -rie), cu toţi parlamentarii, şefii de instituţii,presă şi televiziunea locală.

Membrii delegaţiei au primit cartea „Dez -ve lirea bustului lui Taras Şevcenko“ şi cule-gerea „Ta ras Şevcenko, apostol al neamuluiucrainean“, dedicată împlinirii a 200 de anide la naşterea acestuia. S-a scos în evidenţă

recunoaşterea din partea Ucrainei prin acor-darea Uniu nii Ucrainenilor din România,Orga nizaţiei judeţene a UUR Satu Mare, dluiMihai Macioca, a Diplomei de Laureat alFondului „Taras Şevcenko“. Asemenea dis-tincţie se acor dă pe baza unor merite deose-bite, o singură dată pe an pentru diasporă, iarucrainenilor din România este prima şi unicadiplomă acordată.

Este o mare cinste pentru România şi pen-tru Organizaţia judeţeană a UUR Satu Mare,fapt evidenţiat şi de către rectorul Univer -sităţii Naţionale de Silvicultură a Ucrainei,academicianul Iurii Tunyţa.

A fost apreciată stabilireaunei cooperări strânse şifruc tu oase cu reprezentanţiiUcrai nei la diferite niveluri(naţional, regional, raional şilocal) care a contribuit şicontribuie la păstrarea identi-tăţii ucrainene.

Iată ce a afirmat dl IuriiTunyţa: „Îmi place mult SatuMare şi apreciez activitateafructuoasă depusă. Regret cănu am putut participa la aces-te evenimente datorită pro -gra mului încărcat pe carel-am avut“.

Delegaţia şi-a continuatcălătoria spre Oradea unde,

la Băile Felix, a avut loc tradiţionalul Sim -pozion Internaţional al Silvicultorilor Eu ro -peni, care durat până la data de 12 septembrie2016.

La acest for internaţional a fost ales capreşedinte pe o perioadă de 2 ani, rectorulUni ver sităţii Naţionale de Silvicultură aUcrainei, academicianul Iurii Tunyţa.

Domnul academician a propus colegilorcare l-au însoţit ca cele două cărţi primite îndar să fie prezentate şi popularizate în cadrulunor activităţi cu studenţii pentru ca aceştiasă cunoască activitatea ucrainenilor din Ro -mânia.

Mihai­MACIOCA,preşedintele­de­onoare­al­Organizaţiei

judeţene­a­UUR­Satu­Mare

Întâlnire cu personalităţi de seamădin Ucraina

Doi tineri din localitatea Rona de Sus,judeţul Maramureş, au fost admişi la Aca de -mia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza“ dinBu cureşti. Fericiţii boboci ai anului în curssunt: Ro maniuc Florin-Miroslav, care aintrat la Po liţia de Frontieră şi Se meniucAlex, care a fost admis la Ordine şi Sigu ran -ţă Publică (OSP).

„Nu este simplu să fii admis la Academiade Po liţie „Al. I. Cuza“. Se cer cunoştinţesolide şi par cur gerea unor etape eliminatoriidificile. Faptul că aţi depăşit toate acesteprobe în condiţiile unei concurenţe semnifi-cative îmi întăreşte convingerea că laAcademia de Poliţie intră doar cei mai buni.Vă felicit pentru această reuşită!“, estemesajul pe care mi nistrul Afacerilor Interne,dl Ioan Dragoş Tudo rache, l-a adresat stu-denţilor din anul I, în cadrul ce remoniei dedepunere a jurământului la Acade mia dePoliţie, la care am asistat şi eu cu multă emo -

ţie. Parafrazând mesajul dlui ministru, laAca de mia de Poliţie intră doar cei mai buni,cei care sunt deştepţi şi curajoşi în a-şi urmavisul până la capăt, cum de altfel a fost şicazul celor doi ucraineni.

Doresc să cred că tinerii sus-numiţi vor fiun exemplu pentru următoarele ge ne raţii deti neri ucraineni care vor alege o carieră fru-moasă şi plină de satisfacţii profesionale,cea de ofiţer al Poliţiei Ro mâne. Totodată, aşdori să re amintesc că tinerii ucraineni dinRo mânia au lo curi special des ti nate mi no ri -tă ţilor na ţio nale.

La final, nu îmi mai rămâne decât să-ifelicit pe studenţii Romaniuc Florin-Mi ro -slav şi Semeniuc Alex şi să le urez succes încontinuare!

Liviu ROMAnIUC,preşedintele­Organizaţiei­Tineretului

Ucrainean­din­România

Doi tineri ucraineni din Maramureşau intrat la Academia de Poliţie

„Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti

Curierul UCRAINEAN 3

Deşi Festivalul Internaţional de Folclor Ucrai -nean a fost planificat pentru luna septembrie, dinmotive independente de voinţa noastră, a trebuitsă-l reprogramăm pentru luna octombrie.

Astfel, începând cu după-amiaza zilei de 7 oc -tombrie 2016, au sosit primii oaspeţi din Ne gos -tina, judeţul Suceava, din Iaşi, iar către seară ceidin Ucraina.

Festivalul propriu-zis a debutat laHotelul „Egreta“ din Tulcea cu masărotundă „Folclorul ucrai nean trecut,prezent şi perspective“, la care auparticipat toate delegaţiile prezente lafestival.

Întâlnirea a fost deschisă de preşe-dintele Organizaţiei judeţene Tul cea,Dumitru Cernencu, care a mulţumitparticipanţilor pentru efortul depus şidorinţa de a participa la această ma -ni festare şi a arătat faptul că aici înDo bro gea de Nord, urmaşii vestiţilorca zaci zaporojeni mai păstrează şisunt preocupaţi de conservarea şitrans miterea mai departe a valorilor tradiţionaleucrainene.

Masa rotundă a continuat cu trei filme docu-mentare, prezentate şi co mentate de profesorulViaceslav Kuş nir, decanul Facultăţii de Istorie aUni versităţii de Stat „I.I. Mecinikov“ din Odesa,care în amplu-i comentariu a prezentat o paralelăfoarte bine documentată, bazată pe motive tradi-

ţionale ancestrale ce se regăsesc în cusăturile şiarhitectura po poa relor ucrainean şi român.

De asemenea, am vizionat un film documentarinteresant care prezintă modul de atragere şi pre-gătire a tineretului în a cărui sarcină va fi, în vii-tor, prezervarea şi transmiterea mai departe avalorilor şi tradiţiilor culturale specifice.

În continuare, în comentariile lor, Iulian Chi -deşa din Negostina, Sorin Scalschi din Iaşi, Na -talia Petrova din Odesa, Valentina Batache şiPaula Condrat din Tulcea, precum şi alţi invitaţiau evidenţiat valorile tradiţiilor noastre ucraine-ne, frumuseţea acestora dar şi faptul că este din ceîn ce mai delicată păstrarea acestor valori cultura-le în contextul globalizării actuale în toate dome-niile de activitate la care trebuiesă adăugam şi problema asimilă-rii care este la fel de actuală.

Concluzia unanimă a acesteimese rotunde a fost că noi avem odatorie morală nu numai faţă deînaintaşii noştri, care, de sute deani, au păstrat aceste valori, sătransmitem mai departe prin copi-ii şi nepoţii noştri aceste nestema-te ale etniei noastre.

În după-amiaza zilei de sâm-bătă, deşi a fost programată oparadă a costumelor, timpul nefa-vorabil nu ne-a permis desfăşura-rea acestei activităţi, ca atare amfost nevoiţi să ne deplasăm prin-

tre picăturile de ploaie la Centrul Cultural „JeanBart“ unde am fost întâmpinaţi cu pâine şi sare detinerii Teodora Cordon şi Alin Nica, cei care ne-au urat un călduros bun venit la festival.

Deschiderea manifestării a fost făcută în pre-zenţa primarului municipiului Tulcea, domnulCon sta ntin Hogea, şi a domnului prefect al jude-

ţului, Marin Bădiţă, precum şi a delegaţiilor dinOdesa, Iaşi şi Negostina.

Rând pe rând, la invitaţia preşedintelui Orga -nizaţiei judeţene a UUR, Dumitru Cernencu, aurostit scurte alocuţiuni primarul oraşului, Con -stantin Hogea, prefectul Marin Bădiţă, profesorulVia ces lav Kuşnir şi profesorul Iulian Chideşa dinNegostina care ne-au felicitat pentru manifestare

şi ne-au urat succes în laborioasaactivitate de păstrare şi transmite-re a valorilor noastre tradiţionale.

După aceasta, în foaierul tea-trului, invitaţii au luat contact cucâteva dintre exponatele expozi-ţiei noastre prin care am prezentatunele activităţi şi indeletniciriartistice ale reprezentanţilor etnieinoastre.

Expoziţia s-a bucurat de suc-ces, drept dovadă fiind apre cieri leunanime ex pri -mate de pu bli culvi zi tator şi folo-sesc acest pri lejpentru a mulţumiîncă o dată pen-tru efortul depus

de Maria Reva, Violeta Todie,Ta mara Mun tea nu, Paula Con -drat, Ştefana Cer nencu, Va len -tina Batache, Car men Roşu şialţii.

După vizionarea expoziţieine-am îndreptat spre sala de con-certe, unde în prezenţa unuinumeros public a început specta-colul artistic dedicat acestui fes-tival.

Programul a fost deschis de gru pul vocal„Zadunaiska Sici“ din Tul cea, acompaniat laacordeon de profesorul Dan Miro nov şi de an -sam blul de dansuri-tineret „Za dunais ka Sici“ din

Tulcea care a im presionat publicul prin va loareaşi melodicitatea cântecelor, iar tineretul prin ele-ganţă şi ritm susţinut al paşilor de dans.

După aceasta, au urcat pe scenă reprezentanţiian samblului de cântece şi dansuri „Cervona kaly-na“ din Negostina, coordonator profesor IulianChi deşa, iar în suita de dansuri prezentate deaceş tia am regăsit cu bucurie rigoarea, naturale-ţea, ritmul şi elementele specifice dansului ucrai-nean „Hopac“.

Programul festivalului a continuat cu unbuchet de melodii ucrainene interpretate de tână-

rul Vladislav Pavlyk, din Odesa,melodii care au fost aplaudate înde-lung de publicul spectator.

Pentru a arăta faptul că suntempreocupaţi de transmiterea valorilornoastre culturale, au urcat pe scenăcei mai tineri copii ai grupului „Za -dunaiska Sici“ care au cântat şi dan-sat cu aceeaşi dăruire ca şi cei mari.

Una dintre surprizele plăcute alefestivalului a fost prezenţa pe scenă aansamblului de dansuri „Veselka“ dinIaşi, coordonator profesor RodicaFălişteanu, a cărui evoluţie a impre-sionat publicul spectator prin rigoare,precizia execuţiei mişcărilor, dublatede o eleganţă dusă la extrem atât de

băieţi, dar mai ales de fete, fapt ce nu a trecutneobservat de publicul spectator, calităţi ce aufost „sancţionate“ cu vii şi îndelungi aplauze.

Sunt convins că prezenţa şi evoluţia acestortineri admirabili pe scena festivalului nostru vaconstitui un imbold serios şi pentru tinerii noştridansatori din Tulcea în activitatea viitoare.

Programul a continuat cu o altă surpriză, in ter -pre tul Liubomyr Lotoţkyi, câştigător al cunoscu-tei emisiuni-concurs X-Factor, varianta ucrainea-nă, care prin melodiile interpretate şi prin călduravocii sale a reuşit să impresioneze în mod plăcutspectatorii din sală.

Spre final, în aplauzele spectatorilor rând perând au urcat pe scenă Laura Doroftei, tinerii şigrupul vocal de la „Zadunaiska Sici“ a căror pres-taţie s-a ridicat la nivelul calitativ aşteptat la acestfestival, aceştia impresionând publicul prin melo-dicitate, căldură, ritm şi talent în cântecele şi dan-surile prezentate pe scenă.

Ca o concluzie, în ciuda timpului nefavorabilşi a vremii destul de răcoroase cred că spec tatoriiparticipanţi la festival au gus tat din plin, împreu-nă cu noi, din frumuseţea, căldura şi me sa jeletransmise de cântecele şi dansurile noastre.

Dar cred că cea mai importantă concluzie ar fifaptul că toţi participanţii la festival au realizat unimportant pas înainte în privinţa autocunoaşterii,a cunoaşterii reciproce şi a socializării, dar maiales au realizat faptul că avem nevoie unii de alţiiîn această amplă acţiune de cunoaştere, prezenta-re în diverse ipostaze a valoroaselor noastre tradi-ţii culturale şi că merita tot efortul pentru a letransmite urmaşilor noştri şi nu numai lor.

Mulţumim încă o dată tuturor participanţilor,gazdelor noastre şi sperăm că toate concluziilereieşite din acest festival atât negative, cât şi pozi-tive ne vor influenţa în bine în activităţile pe carele vom desfăşura pe viitor.

Dumitru­CERnEnCU

Festival Internaţional de Folclor Ucrainean, Tulcea, 2016

54 Curierul UCRAINEAN

Octombrie poposeşte în calendarînveşmântat în haine de sărbătoare.În miez de toamnă, Biserica Or to -doxă sărbătoreşte „Acope ră mân tulMaicii Domnului“, un praznic cuadânci semnificaţii în viaţa creştini-lor. În esenţă, sărbătoarea are o mareînsemnătate, căci se referă la bunăta-tea şi la puterea Sfintei Fecioare. Sespune că, pe vremea împăratuluiLeon cel Înţelept, la Constantinopol,

după o noapte întreagă de priveghe-re, înspre zorii zilei de duminică,mulţimea de credincioşi care se ru -gau în biserica Vlaherna, a Prea sfin -

tei Născătoare de Dum ne zeu, a avutparte de o minune. Sfân tul Andreicel nebun pentru Hristos, împreunăcu ucenicul lui, Fericitul Epifanie, auridicat ochii către cer şi au văzut-o învăzduh pe însăşi Maica Dom nului,care se ruga pentru credincioşi, stră-lucind deasupra tuturor şi acoperindmulţimea cu cin stitul ei omofor(şalul sfânt). Sfinţi şi oşti cereşti oînconjurau cu smerenie, dintre aceş -

tia remarcându-se Sfântul IoanÎnainte mer gă torul şi Evan ghe listulIoan. Cu glasul murmurat, blând şiplin de umilinţă, Sfânta Fe cioa ră I se

ruga Bunului Dumnezeu: „Împăratece resc, primeşte pe tot omul cel ceTe slăveşte pe Tine şi cheamă în totlocul preasfânt numele Tău! Şi undese face pomenirea nu me lui meu, acelloc îl sfinţeşte şi preamăreşte pe ceice Te preamăresc pe Tine şi pe cei cecu dragoste mă cinstesc pe mineMaica Ta. Pri meş te-le toate rugăciu-nile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte dintoate nevoile şi răutăţile!“.

Prima zi a lui Brumărel s-a vrut afi o veritabilă zi de vară şi i-a ieşitdin plin. Culorile autumnale mângâ-iate de razele materne ale soarelui auconstituit decorul în care bălcăuţeniişi-au sărbătorit satul.

La orele dimineţii, mulţime decredincioşi şi-au îndreptat paşii sprebiserica din localitate unde s-a să -vârşit Sfânta Liturghie cu ocazia săr-bătorii Pocrovei (în limba ucrainea-nă „Pokrova“). Hramul bisericii esteîn fiecare an prilej de înnoire du - hovnicească pentru toţi cei care-itrec pragul.

După-amiază, a avut loc cea de-aVI-a ediţie a Festivalului „Sărbă -toare în satul meu“. Spectacolul dinacest an a fost organizat de Primăriacomunei Bălcăuţi şi de Consiliul Lo -cal Bălcăuţi. Coordonatorul spec ta - colului a fost Petru-Ştefan Şoi man.Pe scena improvizată în centrul satu-lui au evoluat ansamblurile „FlorileBucovinei“ din Rădăuţi „Codrişor“din Dorneşti, „Cervona ka lyna“ din

Negostina şi „Koza ciok“ din Băl că -uţi, „Stejărelul“ din Cajvana, „Bră -detul“ din Horodnic de Jos, precumşi grupul vocal „Vocile Negos tinei“din Negostina. Invitatul special alspectacolului a fost Margareta Clipa.I-a încântat pe spectatori şiAlexandru Recolciuc.

Ca de fiecare dată în ultimii ani,hramul satului este prilej de întâlnireal celor rămaşi în localitate cu ceiplecaţi departe de casă atât în ţară,cât şi în străinătate. O întâlnire carestă sub semnul revederii cu locurilecopilăriei, sub semnul întâlnirii cutradiţiile localităţii şi mai ales subsemnul bucuriei.

Lăcrămioara­GRIGORCIUC

„Sărbătoare în satul meu“

La data de 17 august 2016, CasaMemorială „Havrylo Clempuş” dinlocalitatea Valea Vişeului, judeţulMaramureş, a fost locul de întâlnirea mai multor generaţii: de la copiicurioşi, tineri devotaţi propriilor tra-diţii la femei harnice şi pricepute întot ce înseamnă îndeletnicirile tradi-ţionale ce caracterizează o şezătoareucraineană.

Acest eveniment se înscrie înseria evenimentelor „Festivalul sate-lor“ din cadrul Festivalului „DrumulLung spre Cimitirul Vesel“, ediţia aVII-a, lansat de Asociaţia Inter cul -turală de Tradiţii (preşedinte PeterHurley), care are ca scop valorizareaobiceiurilor şi tradiţiilor maramure-şene, a solidarităţii între oameni şiîntre micile comunităţi.

Am propus spre promovare unasemenea eveniment din mai multemotive: în satul nostru femeile încăse ocupă cu o serie de activităţi tradi-ţionale prin care produc tot ce este

necesar unei gospodării, cu atât maimult şi unii tineri au făcut o pasiunepentru tradiţional, cum ar fi elevaLupşac Iuliana, care coase minunatmotive tradiţionale atât cu aţă, cât şicu mărgele, pentru înfrumuseţareacămăşilor tradiţionale - „huţulky”,dar şi mai mult, ea a ridicat cusutulcu mărgele la rang de artă, realizândicoane şi tablouri extrem de frumoa-se; mai mulţi tineri cum ar fi PancecPetru, Mateaşciuc Petru, din respectfaţă de cântecul ucrainean devinmuzicanţi experimentaţi, prin carepromovează „kolomyika” ucrainea-nă, foarte prezentă în şezătorile tra-diţionale; în altă ordine de idei acesteveniment are un pronunţat caracterdidactic pentru a învăţa şi generaţiatânără despre trecutul nostru, pentrua promova şi valorifica trăsăturile

acestui trecut care întruchipează hăr-nicia poporului ucrainean şi dragos-tea lui pentru frumos.

Participanţii au avut ocazia săîmpărtăşească între ei amintiri dintrecut referitoare la şezători şi lamunca femeilor în cadrul gospodă-riei, să povestească întâmplări inte-resante din trecut, dar au reuşit şi săcapteze atenţia celor tineri, deoarecepentru unii multe lucruri s-au dove-dit a fi noi şi necunoscute.

Am avut deosebita plăcere de aprimi turişti poposiţi de departe, dinConstanţa, Cluj-Napoca, Bucureştişi din satele învecinate, care au fostimpresionaţi de frumuseţea locurilor,a costumelor tradiţionale, a obiceiu-rilor locale şi a istoriei Casei Memo -riale a poetului Havrylo Clempuş.Am fost plăcut surprinşi de faptul că

şi oamenii din localitate erau intere-saţi de acest eveniment, motiv pentrucare le mulţumim tuturor.

Mulţumiri ţin să mai adresezfamiliei Clempuş pentru călduroasagăzduire, dnei prof. Boiciuc Slaucapentru ajutor în organizare, dneibucătărese Papariga Parasca pentrupregătirea gustoaselor bucate şi, nuîn ultimul rând, sprijinului UUR,care ne-a sponsorizat masa pentruparticipanţi şi turişti, dar şi transpor-tul în localitatea Săpânţa unde, ladata de 21 august 2016, a avut locevenimentul general „Reuniunea Sa -te lor”, în cadrul căruia grupul decopii din localitatea noastră a pre-zentat un scurt moment artistic, cu -prin zând cântece şi dansuri tradiţio-nale.

prof.­Maria­PAPARIGA

Şezătoare ucraineană la Valea Vişeului

Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi este oinstituţie de specialitate care are drept scop misiu-nea de a promova valorile civilizaţiei, culturii şiartei naţionale şi universale, cercetarea, conserva-rea şi promovarea tradiţiei şi creaţiei populare, darşi organizarea de cursuri teoretice şi practicenecesare formării deprinderilor artistice. În para-lel, promovează (ca şi Centrul Cultural „Dunăreade Jos“) diversitatea etnică prin iniţierea şi dez-voltarea de programe menite să asigure păstrarea,exprimarea, promovarea identităţii etnice, cultu-rale, lingvistice şi religioase a persoanelor aparţi-nând minorităţilor naţionale care convieţuiesc înjudeţ. În judeţul Galaţi, activează mai multe orga-nizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor na -ţio nale care şi-au declarat apartenenţa la una dinurmătoarele etnii: armeană, evreiască, germană,greacă, italiană, rromă, a ruşilor-lipoveni, ma ghia -ră, turcă şi ucraineană. Comunitatea ucrainenilordin Galaţi s-a implicat în toate acţiunile organiza-

te de Direcţia Judeţeană de Cultură care îmbogă-ţesc zestrea culturii oraşului şi judeţului Galaţi.Pentru că aceste eforturi trebuie răsplătite fie şisimbolic, Direcţia Judeţeană pentru Cultură alcărei director executiv este dr. Cătălin Negoiţă,lec tor univ. la „Dunărea de Jos“, a organizat ceade-a IV-a ediţie a Galei Culturii Gălăţene în cadrulcăreia au fost înmânate zece premii. Cu prilejulacestui eveniment, comunitatea ucrainenilor dinGalaţi a fost invitată în mod special să participe ladesfăşurarea ediţiei respective care a avut loc pescena Teatrului Dramatic „Fani Tardini“ din loca-litate. S-au înmânat premii unui număr de zecepersonalităţi care s-au distins prin acte culturale înslujba gălăţenilor. În deschiderea Galei Culturale,Imnul naţional a fost interpretat de o elevă cuvoce impresionantă, Florentina Ilie.

Prima distincţie a fost acordată primarului Flo -rin Virgil Doca pentru realizarea unor cercetăriarheologice. A fost premiat istoricul şi criticul de

artă Corneliu Stoica pentru volumul „Monumentede for public din municipiul Galaţi“ şi pentru oserie de alte lucrări din domeniul patrimoniului.

De asemenea, a fost premiat colecţionarul Flo -renţiu Tanascov, patronul anticariatului „Cronos“pentru sprijinul acordat în circulaţia bunurilor depatrimoniu cultural mobil.

A fost premiat Mădălin Şerban, directorulComplexului Muzeal de Ştiinţele Naturii. Dnaprofesoară Dorina Moisă a primit recunoaşterepentru efortul de a menţine funcţionalitatea uneibiblioteci unice în Galaţi - Biblioteca Franceză,având un fond de 6.000 de volume. Criticul deartă şi muzeografa Mariana Cocoş, de la Muzeulde Artă Vizuală a primit premiul pentru întreagaactivitate în domeniul artei, fiind elogiată dereprezentanta de la Ministerul Culturii, dna Lu mi -niţa Constantin, consilier. Despre bunele şi recu-noscutele relaţii culturale gălăţene cu filiala localăa UUR, prin preşedintele Vichentie Nico lai ciuc, avorbit cercetătorul în istorie şi publicistul MariusMitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene.

Vichentie­nICOLAICIUC

Recompense pentru excelenţă culturală

55Curierul UCRAINEAN

În perioada 30 septembrie - 2 octombrie 2016,la invitaţia primarului oraşului Izmail, regiuneaOdesa, Andri Abramcenko, o delegaţie a Con -siliului Judeţean Tulcea, formată din Horia Teo -dorescu, preşedinte, Lucian-Eduard Simion,con silier preşedinte, Dan Alexandru Mun -teanu, consilier judeţean, împreună cuAndaluzia Luca, viceprimarul municipiuluiTulcea, Ste re Fudulea, consilier local, Du -mitru Cer nencu, preşedintele Organi zaţieiju de ţene a Uniunii Ucrainenilor din Ro mâ -nia, precum şi reprezentanţi ai camerelor decomerţ au participat la Zilele oraşuluiIzmail, manifestare amplă care a coincis cuaniversarea a 426 de ani de la cunoscutabătălie dată de armata ţaristă împreună cucazacii zaporojeni sub conducerea generalu-lui Suvorov, împotriva cetăţii Izmail, aflatesub dominaţie otomană.

De altfel, unul dintre momentele bătălieieste surprins în Muzeul de istorie „Dio -rama“, aflat pe malul Dunării în apro pie reazidurilor fostei cetăţi „Izmail“.

Cu prilejul acestei vizite, delegaţia română aluat contact cu preocupările actuale ale adminis-traţiei locale, cu modul de administrare a oraşului,precum şi cu progresele evidente realizate în ulti-mii 2-3 ani.

În cadrul întâlnirilor bilaterale oficiale, a fostevidenţiată necesitatea continuării cooperării lanivel regional şi aprofundării problemelor legatede realizarea, în cadrul Programului de CooperareTransfrontalieră România - Ucraina, a unor pro-

iecte sustenabile (redeschiderea pe Dunăre a ruteicu navele de pasageri Tulcea-Izmail şi continua-rea eforturilor pentru realizarea proiectului de tre-cere peste Dunăre RO-RO, Isaccea-Orlovka).

Manifestarea propriu-zisă a început în dimi-neaţa zilei de 1 octombrie când în piaţa centrală aoraşului, după aducerea „drapelului cetăţii“ şi in -to narea Imnului de stat al Ucrainei, primarul urbeis-a adresat participanţilor, cât şi invitaţilor, evi-denţiind progresele reale înregistrate de oraş şicetăţenii săi, noile perspective ce se deschid înfaţa acestora şi pe care administraţia locală doreş-te să le abordeze în mod competent, precum şidorinţa de a se apropia cât mai mult de valoriledemocratice europene. Au luat cuvântul, în conti-

nuare, preşedintele regiunii Odesa, A. Urbanski,şi deputatul în V.I. Urbanski în Radă, după care aufost înmânate diplome de cetăţean de onoare aloraşului unor personalităţi locale. A fost prezentatun scurt moment artistic susţinut de eleviiLiceului de Artă din oraşul Izmail, după care toatedelegaţiile au depus flori la statuia primaruluiTucikov.

Programul a continuat cu vizita la Galeria deArtă din Izmail, la Muzeul de Artă - Odesa, unde,

am participat la deschiderea expoziţiei deartă „Paleta Bugeacului“, precum şi o expo-ziţie personală a lui B.G. Belov.

Programul a continuat cu vizitarea oraşu-lui unde am remarcat progrese vizibile însistematizarea acestuia. De remarcat faptulcă a fost restaurat monumentul ridicat de ad -ministraţia românească eroilor căzuţi în răz-boaie, monument ce seamănă cu cel ridicatpe colnicul Horea din Tulcea.

Festivităţile au continuat cu Festivaluletnic Bessarabia Tantella, în cadrul căruiafie care minoritate a prezentat aspecte dintra diţiile specifice atât obiecte de artizanat,cât şi preparate culinare specifice fiecăreietnii.

În paralel cu această activitate, prin grijaorganizatorilor, s-au preparat şi servit publi-cului peste 8000 de porţii de ciorbă de peşte.

Ziua de 1 octombrie s-a încheiat cu un specta-col de gală în aer liber oferit de artiştii din zonă şiinvitaţi. În vederea continuării tratativelor, o dele-gaţie a oraşului Izmail va efectua o vizită în jude-ţul Tulcea, la sfârşitul lunii octombrie.

La final, se poate concluziona că asemeneaîntâlniri sunt benefice ambelor regiuni din toatepunc tele de vedere şi sunt convins că această coo -pe rare va continua şi în viitorul apropiat.

Aniversarea a 426 de ani de lafondarea oraşului Izmail

Dumitru­CERnEnCU,preşedintele­Orgnizaţiei­judeţene­Tulcea­a­UUR

În perioada 2 - 4 septembrie 2016, oraşulRachiv din Ucraina a găzduit mai multe eveni-mente culturale şi ştiinţifice, la care am avutonoarea să particip şi la care am visat tot anul. Maicu seamă că am şi eu adânci rădăcini ale locului,provenind din această frumoasă regiune carpatică(doar că de dincoace de Tisa, din Maramureş) şicunosc ce atmosferă înălţătoare domneşte la astfelde sărbători ale huţulilor noştri!

Am sosit în oraşul Rachiv în după-amiaza zilei de 1 septembrie, când prie -tenul huţul al maramureşenilor, Ole -ksandr Masleanyk din Lviv, îşi prezen-ta cartea de literatură în proză „Pietrepentru toţi“ («Каміння на всіх»). Amfost invitată să-l susţin, felicitându-l şipentru frumoasa vârstă de curândîmplinită, de 6 decenii de viaţă (la scurttimp, de fapt, această carte a reuşit săobţină un important premiu - „IrynaVilde“).

La data de 2 septembrie, în salafestivă a Primăriei a avut loc conferinţainternaţională pe tema „Aspecte ecolo -gice, social-economice şi istorico-cul -turale de dezvoltare a teritoriilor trans frontaliereale Maramureşului“, conferinţă care, prin tradiţie,precede „Festivalul internaţional huţul“. La con -ferinţă s-au prezentat oameni de ştiinţă, cercetătoriîn domeniu, specialişti din mai multe ţări euro -pene, precum: Polonia, Ungaria, Slovacia şi, bine -înţeles, România, pe teritoriul căreia se află ceamai mare parte a Munţilor Carpaţi. Eu am fostinvitată să iau cuvântul la deschiderea conferinţei,pentru a-i saluta din partea UUR şi a comunităţiihuţule din România, urându-le succes partici pan -ţilor. La conferinţă s-a discutat nu numai despreproblema ocrotirii biosferei faimoşilor munţi, darşi a culturii tradiţionale din această regiune. Douădintre lucrările prezentate de către specialiştii dinRomânia au atras, în mod deosebit, atenţia publi -

cului – cea a românului Ion Barbu din Câm pu -lung-Moldovenesc şi a ucraineanului VasileCureleac din Maramureş.

A doua zi, sâmbăta, s-a desfăşurat cel de-al23-lea „Festival internaţional al huţulilor“ la carehu ţu lii din România, mai ales cei din Maramureş,au fost mereu invitaţi să participe cu formaţii sausolişti, câştigând de multe ori chiar trofee. De

aceas tă dată, însă, am reuşit să luăm parte la ma ni -festări doar cu o delegaţie, ce-i drept, destul denu me roasă. Spectacolul, deschis de câteva per so -na lităţi politice ale regiunii, în frunte cu preşe din -te le Administraţiei de Stat Regionale din Trans car -patia, Hennadi Moskal, a impresionat în moddeosebit, deoarece a debutat cu un concert alansamblului profesionist din Ujhorod, având-o lapupitru pe vechea noastră prietenă Natalia Petii-Potapciuc (ce mult mi-aş dori să o putem vedeacândva, cu formaţia ei şi aici, în România!). Dar şiconcurenţii s-au prezentat impecabil. Câştigătoriipe diferite secţiuni ai concursului Festivalului hu -ţul s-au anunţat abia a doua zi.

Duminică, 4 septembrie, a fost organizat „Fes -ti valul huţul al brânzei“, ajuns la a XVI-a ediţie, în

cadrul căruia organizatorii îşi propun să reflecteobiceiurile de întoarcere de la munte („polonyn-ka“) a ciobanilor cu oile lor şi să demonstreze, cumultă măiestrie, calitatea produselor lor lactate.Nu a lipsit nici de această dată acea paradă multi -coloră a costumelor populare, care, ca şi în primazi, a pornit din centrul oraşului Rachiv până lamuntele „Burkut“, unde s-a desfăşurat festiva lul.Cam toate satele, inclusiv cele româneşti, din juruloraşului Rachiv au fost implicate în acest festivalprin prezentarea unor produse culinare specifice şicu “colibele” lor, frumos împodobite. Toţi s-aubucurat, ca niciodată până acum, au beneficiat deo vreme deosebit de însorită, caldă care îmbia la

voie bună şi la relaxare. De peste totrăsuna frumoasa „kolomyika“ huţulă,în acompaniamentul instrumentelorspecifice (care încă din copilărie îmicreau fiori!) şi de peste tot soseauinvitaţii de a petrece împreună, de a necunoaşte şi de a ne bucura. Dar câtecunoştinţe şi prieteni buni nu am intâl-nit aici! Câte gânduri de noi acţiuni cul-turale comune nu s-au înfiripat aici!

Duminică seara, pe fondul unui focde artificii, a urmat un spectacol de galăfascinant în care şi-au dat concursulcâţiva dintre cei mai cunoscuţi artişticântăreţi ai Ucrainei şi cu care s-auîncheiat toate aceste manifestări huţulede neuitat.

Ţin să mulţumesc, şi pe această cale,dlui Ivan Berkela, preşedintele Organi zaţiei Hu ţu -li lor din această regiune şi vechi prieten al ucrai -nenilor din România, precum şi domnului FedirHamor, organizatorul conferinţei ştiinţifice pentruinvitaţiile transmise, pentru grija şi ospita litateaoferite nouă, delegaţilor din România. Şi dorescsă-i felicit pe toţi organizatorii pentru succe sul decare s-au bucurat cele trei zile de eve ni men te hu -ţu le, mult apreciate de oaspeţi care cu greu s-audespărţit de această grandioasă săr bă toa re, nutrindînsă de pe acum gândul că se vor întoarce iar cudrag pe aceste meleaguri de basm şi feerie.

Iaroslava-Oresea­COLOTELO,preşedinta­Organizaţiei­municipale

Bucureşti­a­UUR

Oraşul vecin Rachiv din Transcarpatiaîntr-o triplă sărbătoare huţulă

56 Curierul UCRAINEAN

Anual, la 5 octombrie, în lume este celebratăZiua Educaţiei şi a celor care activează în acestdomeniu. Evenimentul a fost fixat, la iniţiativaUNESCO, în 1994, şi este marcat în unităţileşcolare din 200 de ţări. Sute de mii de elevi şipărinţi din întreaga lume aduc omagiu tuturorcadrelor didactice al căror rol este vital în forma-rea culturii, valorilor şi moralei unei societăţi.

De Ziua Educaţiei, elevii clasei a V-a de laŞcoala Gimnazială Bălcăuţi au sunat clopoţelulşi i-au adunat pe toţi dascălii în sala de clasă pen-

tru o oră specială. Ei au pregătit cu dragoste şirecunoştinţă un moment artistic pentru a da unaer de sărbătoare acestei zile speciale.

Activitatea a debutat cu o scurtă prezentare aistoricului şi semnificaţiei acestei zile. A ur matapoi un gând de pioasăamintire pentru das căliicu care ,,tim pul n-a maiavut răbdare”. S-au reci-tat versuri şi s-a realizatun Copac al Recu noş tin -ţei înveşmântat cu citate-frunze despre educaţie.La final, elevii au oferitprofesorilor bucheţelede dumitriţe.

În 2016, îndemnulUNESCO pentru socie-tate este „Să-i preţuimpe profesori şi să le

îmbunătăţim statutul!“. Să sperăm că nu varămâne doar un îndemn.

Lăcrămioara­GRIGORCIUCDe ZiuaEducaţiei

Imaginaţi-vă că mergeţi într-o ţară străină,dar nu cunoaşteţi limba locului, nici chiar la ni -vel de „bună ziua“ şi „la revedere“. Cum veţi co -mu nica cu localnicii? Cu siguranţă puteţi în -cerca să transmiteţi sensul celor spuse cetăţeni-lor străini prin gesturi, dar cred că sunteţi deacord cu mine că o astfel de abordare este puţinprobabil să vă uşureze călătoria – mai curând vatrans for ma o petrecere plăcută a timpului într-unchin. Există cel puţin două căi de ieşire dinaceas tă situaţie: să ple caţi în afara graniţelor cubilet de la o agenţie de turism sau să vă luaţi cudumneavoastră în că lătorie un om, care cunoaştelimba ţării respective. Specialitatea celui dinurmă se numeşte „tra du cător“ sau „translator“,după caz, şi urmând exem plul altor profesii arepropria sa sărbătoare.

Ziua Internaţională a Traducătorului este osărbătoare profesională, celebrată la 30 septem-brie. Ea a apărut în 1991, datorită Federaţiei In -ter na ţionale a Traducătorilor. Data de care selea gă această sărbătoare profesională - 30 sep -tem brie, a fost aleasă în onoarea unuia dintre ceipatru Pă rinţi latini ai Bisericii creştine moderne– Ieronim chemat de Domnul la viaţă veşnică ladata de septembrie 30, anul 420 d.Hr. Era un omluminat, cu un temperament focos şi un intelectputernic, traducător, călător, istoric şi scriitor. Întinereţe a fost chemat să slujească Domnului şi afăcut un pelerinaj în Ţara Sfântă, apoi patru anis-a retras în deşert şi a trăit ca un pustnic, cunos-când mila şi măreţia lui Dumnezeu prin muncăşi rugăciune. A studiat cu sârguinţă limba ebrai-că şi caldeeană. După ce în anul 386 d. Hr., s-astabilit în Betleem, s-a apucat de o lucrare petermen lung - traducerea în limba latină a texte-lor Vechiului şi Noului Testa ment. Versiunea luia acestor texte de ne pre ţuit, la Conciliul de laTrident, cu unsprezece secole mai târziu, a fostdeclarată oficial ca tex tul latin al Scripturii. Deasemenea, se consi de ră că Iero nim a fost printreiniţiatorii unuia dintre primele alfabete slave -glagolitic. În prezent, există aproximativ 6-7 miide limbi. Cum ar putea oamenii să se înţeleagăfără interpret? În plus, nu mă rul de limbi scade,deoarece vorbitorii lor nu au posibilităţi să le

dezvolte. Iar tradu că to rii/interpreţii ajută la sal-varea acestor limbi, ca ele să nu dispară defini-tiv.

Urmaşii lui Ieronim, interpreţi moderni suntimplicaţi în toate domeniile vieţii. Fără ei nu potavea loc congrese internaţionale, reuniuni inter-guvernamentale şi alte evenimente importante.

„Cai de poştă ai progresului“ – aşa i-a carac-terizat Aleksandr Puşkin pe traducători a cărorim portanţă în viaţa umană de pe timpul distruge-rii Turnului Babel este imensă. Traducătorii îşifac munca lor de cele mai multe ori pe neobser-vate, dar este dificil să ne imaginăm interacţiu-nea uma nă în condiţii moderne fără ajutorulacestor profesionişti.

Profesia de interpret, de mult timp, a fostrecunoscută ca fiind una dintre cele mai presti-gioase şi necesare. Primii traducători au apărutîn Egiptul Antic şi chiar în acele zile îndepărtateintrau în rândul cetăţenilor săi de onoare. Un roldeosebit îl jucau cunoscătorii de limbi străine înGrecia An tică, care avea contacte strânse cu ţări-le din Est. Dacă n-ar fi fost ei, probabil, în arse -na lul nostru cultural nu ar fi fost multe dintrecărţile Bibliei. În vechea Rusie „tălmacii“ sau„tlu macii“ erau consideraţi oameni învăţaţi, iarNapoleon Bonaparte a declarat că soldatul careştie două limbi valorează cât doi.

Fără traducători sunt de neconceput activi -tăţi le politice ale şefilor de state şi de guverne.Aşa că şi în ziua de azi profesia de traducător/interpret nu şi-a pierdut importanţa. Mai multdecât atât, ea a trecut la un nivel calitativ com-plet diferit, care necesită o creştere constantă şiper fec ţio nare continuă, căci responsabilitateainter pre tu lui faţă de profesie şi de societate înan samblul său este în creştere de la o zi la alta.

De la mijlocul secolului XX, oamenii de şti-inţă şi programatorii din întreaga lume s-au apu-cat să elaboreze diferite programe de traducereautomată prin intermediul unui calculator perso-nal. Dar, până în zilele noastre, chiar şi cel maibun calculator - interpret nu poate înlocui tradu-cerea umană. Dar totuşi, cel mai valoros lucru încazul unei traduceri rămâne factorului uman,care este capabil să transmită nu numai cele maifine nuanţe ale emoţiilor, dar şi precizia gându-lui.

Ca încheiere, aş dori să prezint câteva citateinteresante legate de traduceri şi traducători:

• Traducerile ca şi femeile, dacă sunt fidele,nu sunt atractive, dacă sunt frumoase nu suntfidele (Saphir-Moritz Gottlieb);

• Traducerile sunt foarte asemănătoare cudosul modelelor brodate pe pânză (PierreBoiste);

• Traducerile sunt florile de sub sticlă(Wolfgang Menzel);

• Omenirea fără traducători este o lume sur-domută (autor necunoscut);

• În discuţiile dintre diplomaţi ultimul cuvântîl au traducătorii (autor necunoscut);

• Traducerea nu se referă numai la cuvinteleînsele; este dezvăluirea întregii culturi (AnthonyBurgess);

• O eră mare în literatură, probabil, este întot-deauna o mare epocă în traduceri (Ezra Pound);

• În cel mai bun caz, traducerea este doar unecou (George Borrow);

• Sarcina cu care se confruntă traducătoruleste mult mai dificilă decât cea cu care se con-fruntă autorul originalului (Theodore Savory);

• Traducătorii trăiesc diferenţele dintre limbiîn timp ce lucrează la ştergerea acestor distincţii(Edmond Cary);

• Traducerea este o necesitate imposibilă(Martha J. Cutter);

• Înţelege esenţa, iar cuvintele vin mai târziu(Cato cel Bătrân).

Victor HRIHORCIUC,preşedintele­Organizaţiei­Iaşi­a­UUR

Ziua Internaţionalăa Traducătorului

Curierul UCRAINEAN 7

Anul academic 2016-2017 a debutat, la Fa cul ta -tea de Litere din cadrul Universităţii Babeş-Bolyaidin Cluj-Napoca, cu un număr im pre sionant destudenţi (850), admişi la spe cializările română,maghiară, engleză, ger ma nă, fran ceză, rusă, ucrai -neană, chineză, japoneză, coreeană, norve gia nă,italiană, spaniolă, limbi clasice, instituţia de învă -ţământ superior clujeană având una dintre cele maicomplexe şi diversificate oferte educaţionale dintrefacultăţile filologice din România. Func -ţionând în regim de dublă specializare, pro -grama de învăţământ le permite studenţilorsă aleagă o com binaţie de câte două specia -li zări din oferta sus-menţionată (fiindlicenţiaţi, bineînţeles, în ambele spe cia -lizări).

Înfiinţată de aproape două decenii, Spe -cia lizarea Limba şi literatura ucraineană aapărut cu scopul de a sprijini atât minorita -tea ucraineană din România, cât şi pe ceicare au înclinaţii spre studierea limbilor şi aculturilor slave, dorind să-şi perfecţionezecu noştinţele sau să fie iniţiaţi în acest do me -niu. Astfel, s-a creat un mediu optim for mă -rii de specialişti, având în vedere: exis ten ţanumeroaselor posturi de cadre didactice delimba şi literatura ucraineană (din Mara mu -reş, Banat etc.), dezvoltarea rela ţii lor eco-nomice dintre România şi Ucraina (numă rul marede companii care-şi desfăşoară activitatea înUcraina şi viceversa) şi, mai ales, situarea în apro -pierea întinsei zone de frontieră româno-ucrai -neană (fapt ce necesită specialişti în elaborarea şitraducerea diferitelor documente). Stu die rea limbiiucrainene se face atât la nivel avansat, cât şi la celde începător.

Având experienţa plăcută din ultimii 6-7 ani,când nu doar etnicii ucraineni au ales să studiezelimba ucraineană (ci şi etnicii maghiari şi majori-tarii români), anul acesta, la specializarea noastrăau fost admişi nouă studenţi, printre care cinci et -nici ucraineni, trei români şi un american. Mulţu -min du-le pentru alegerea făcută, dorim să-i amin -tim: Cail Paulina (olimpică), Bocicorec Bian ca,Michnea Bianca, Malearciuc Dorel, Pancec Petru,Deac Sara-Martha, Burlacu Andreea Elena, KadarAdrian Lucian, Wilson Hunter. Alături de colegiilor din generaţiile anterioare, proaspeţii studenţivor avea oportunitatea de a participa la diferiteactivităţi cultural-ştiinţifice (pe lângă activităţile

di dac tice), organizate de Specializarea Ucraineanăîn colaborare cu Uniunea Ucrainenilor dinRomânia. În cadrul acestor evenimente, sunt oma-giate personalităţi marcante ale culturii şi literaturiiucrainene, ocazie cu care studenţii îşi îm bo găţescatât cunoştinţele, cu informaţii actualizate, cât şiviaţa lor personală, prin înnodarea de noi prietenii.Un loc aparte în activitatea fruc tuoasă a Orga ni -zaţiei clujene a UUR (organizarea a aproximativ

30 de acţiuni) îl ocupă înfiinţarea primei trupeucrainene de teatru amator din Ro mânia, „Pasăreade foc“, care pe parcursul anilor 2014-2016 a su sţi -nut mai multe repre zen taţii pe teritoriul României.

Scopul acestei specializări este de a forma cueficienţă imediată sau de perspectivă cadre didac-tice, cercetători în domeniul filologiei, specialiştiîn comunicare şi interpretariat, referenţi de specia -litate sau documentarişti, traducători, func ţio naride stat, funcţionari publici, lucrători în companiimultinaţionale, consilieri etc.

Mărturie vie a acestor posibilităţi profesionalestau realizările marii majorităţi a absolvenţilorSpecializării Ucraineană, care au reuşit în diferitedomenii de activitate. Meritul lor este cu atât maimare, cu cât au împlinit cuvintele poetului naţionalal Ucrainei, Taras H. Şevcenko: І чужому научай-тесь, / Й свого не цурайтесь. Îi vom aminti doarpe cei despre care deţinem informaţii sau pe ceicare au păstrat într-un fel sau altul legătura cu noi.

Este vorba de: Liviu Romaniuc – masterandFSEGA (UBB) şi preşedintele Organizaţiei de

Tineret a UUR; Oxana Lupşac – masterandFacultatea de Business (UBB), companie de trans-port aerian; Ionela Covaci – masterand Sociologieşi Asistenţă Socială (UBB), Serioja-Ioan Hrin –companie multinaţională; Natalia Bodnaruc – mas-terand Facultatea de Limbi şi literaturi slave(Universitatea Bucureşti); Marius Maruşciac –Poliţia de frontieră; Maria Iulci Pleş; Codruţa Fiu –învăţământ, companie multinaţională; MihăiţăSulea – companie multinaţională; Ştefana Sopco –asistenţă socială, companie multinaţională; DianaPetri – învăţământ, Narcisa Semeniuc – companiemultinaţională; Simona Lorean Tot – masterandFacultatea de Litere (UBB); Mădălina Moşneguţu– companie multinaţională; Cristina Pop – com-panie multinaţională; Andreea Pop – companie

multinaţională; Anca Glodean – învă ţământ;Krauciuc Larisa Roxana – învă ţă mânt;Moisuc Vasile Marian; Ulici MihaelaLavinia – învăţământ; Clempuş Slauca –învăţământ; Pleş Anuţa, Chezan Mihaela –în văţământ; Buhai Ludmila – învăţământ;Berfela Ana – învăţământ; Botiz Nastaca –învăţământ; Brotnei Maria – învăţământ;Andraşciuc Iuliana – învăţământ; FüzesyAnatol-Nicolae – învăţământ; SemeniucAna Alina – învăţământ; Ruseniuc Ioan –învăţământ; Albiciuc Adrian – Poliţia defrontieră; Popovici Monica – companiemultinaţională; Matus Lidia – MApN;Traista Ana – învăţământ; Bocicorec Ioan –învăţământ; Craus Volodea-Vasile – antre-prenor; Vasile Meşco – consilier; OnujecMihaela – învăţământ; Cristina Roman –învăţământ; Prodaniuc Nataşa – traducător;

Veronica Rahovan – învăţământ; Iurcea Maria –învăţământ; Mirela Semeniuc – învăţământ şi, nuîn ultimul rând, Marius Semeniuc, şef de promoţieal primei generaţii de absolvenţi ai SpecializăriiUcraineană, unul dintre cei mai remarcabili profe-sori de limbi slave din România.

Facultatea de Litere este un spaţiu care, încă dela intrare, conferă sentimentul sobrietăţii acade-mice, dar şi liniştea şi senzaţia unui loc special, încare se respiră cultură şi prin cultură, unde seîmbină gândurile şi idealurile generaţiilor de profe-sori cu cele ale absolvenţilor şi ale studenţilor.Porţile Facultăţii de Litere ale Universităţii, în ge -ne ral, şi ale specializării Limba şi literatura ucrai -neană, în special, se vor deschide şi în vara anului2017 pentru cei care doresc să parcurgă alături denoi acest drum. Aşadar, îi aşteptăm pe toţi cei carevor să ni se alăture (cadrelor didactice şi stu den ţi -lor), pentru a scrie împreună o nouă filă a istorieiucrainismului din România.

Mihaela­HERBIL

Un prezent promiţător clădit pe un trecut strălucit.O nouă generaţie de studenţi

la Specializarea Ucraineană din Cluj-Napoca

În perioada 9 - 11 septembrie 2016, la Tulcea,a avut loc acţiunea „Pe urmele strămoşilor ca -zaci“, organizată de Organizaţia TineretuluiUcrai nean din România din cadrul UUR în cola-borare cu Organizaţia judeţeană a UUR Tulcea. Încadrul acestei acţiuni au fost desfăşurate o serie deevenimente cultural-sportive, la care a participattineretul ucrainean din judeţele Tulcea şiBotoşani.

Vineri, 9 septembrie, începând cu ora 19:00, lasediul UUR Tulcea, a avut loc o serată culturală

ucraineană, unde tinerii au avut posibili-tatea de a socializa şi de a interpreta cân-tece şi dansuri căzăceaşti. Am avut onoa-rea de a asista la un adevă-rat spectacol oferit de

membrii celor două grupuri dedansatori, „Za du naiska Sici“ –Tulcea şi an samblul „Primăvara“ –Boto şani, care au reînviat, prindans, folclorul ucrainean.

Sâmbătă, 10 septembrie, dis-de-dimineaţă, ne-am deplasat încomuna Sarichioi, unde a avut locun concurs de pescuit. Prin organi-zarea unui asemenea concurs s-aurmărit atât promovarea acestui

sport minunat, cât şiapropierea tinerilorde natură. Com pe -tiţia s-a bucurat de un real succes,participând un număr de aproxima-tiv 40 de tineri ucraineni, care eraufoarte încântaţi de idee şi de expe-rienţa pe care au trăit-o pe malullacului Razelm. La final, pentru că,totuşi, vorbim de o competiţie, s-auacordat diplome celor care au fostmai răbdători sau mai norocoşi. Cao recompensă pentru participanţi, afost organizată o excursie la CetateaEnisala. Tot sâmbătă, a venit rândul

dansatorilor celor două ansambluri sus-amintitecare prin talentul şi dăruirea de care au dat dovadăau încântat audienţa de la staţiunea turistică Delta

Royal, atât pe participanţii la acţiune, cât şi pe tu -riş tii care erau în zonă. După-amiază, ne-amdeplasat la monumental ridicat în cinstea cazaci-lor zaporojeni, la Dunavăţul de Sus, unde au fostdepuse flori şi au fost rostite cuvântări despre isto-ria cazacilor zaporojeni pe meleagurile tulcene.

Acţiunea sus-menţionată s-a încheiat dumini-că, 11 septembrie, cu o vizită la Acvariul dinTulcea şi la bustul marelui poet ucrainean, TarasŞevcenko.

Liviu­ROMAnIUC,preşedintele­OTUR

Pe urmele strămoşilor cazaci

Curierul UCRAINEAN8

Când spun „iulie“ sau numai se gândesc laaceastă lună, locuitorii oraşului-staţiune GuraHumorului au deja de la început în vedere „ZileleHumorului“ sau „Zilele oraşului“. Devenit tradi-ţional, considerat de fapt festival al festivalurilor

din inima Bucovinei, desfăşurându-se sub gene-ricul „Zilele Humorului“, în mod obişnuit, acestaare loc anual în prima jumătate a lunii iulie.Datorită specificului său şi programului bogat şivariat, festivalul este aşteptat cu multă nerăbdareatât de locuitorii acestui oraş, cât şi de cei dinjudeţele învecinate, dar şi de numeroşii turişti dinţară sau străinătate aflaţi în această perioadă înzonă.

Şi anul acesta „Zilele Humorului“ au fost lafel de aşteptate, pentru buna lor desfăşurare sefăceau din timp planuri şi pregătiri organizatori-ce. Deşi era încă a doua jumătate a lunii iunie,aceste pregătiri demaraseră după principiul de a

nu lăsa pe mâine ce poţi face astăzi şi că „numaimâine nu-i poimâine“, căci humorenii sunt har-nici, iar edilii oraşului în frunte cu primarul, ing.Marius Ursaciuc - competenţi. Totul părea să se

desfăşoare sub cele mai bune auspicii. Dar... auvenit şi fatidicele zile de 19 şi 20 iunie, cândnatura s-a dezlănţuit şi în această parte a ţării. Afost - aşa cum se spune în popor - „rupere denori“, a plouat foarte tare şi mult, ceea ce a făcut

ca, de pe versanţii munţi-lor înconjurători, asupraoraşului să se reverse pu -hoaie de apă cu bolovani,arbori dezrădăcinaţi şi totfelul de aluviuni. Apele auinundat pieţe, străzi, sub-solurile şi be ciu rile case-lor, au distrus podeţe, auavariat poduri, au şubrezitinfrastructura drumurilor,şoselelor şi a altor căi deacces în şi dinspre oraş.Cele mai afectate au fostcartierele periferice aleoraşului limitrofe versan-ţilor munţilor sau celesituate pe malurile râuri-lor.

Referindu-se la toateacestea, la da ta de 20 iunie, pe canalele naţionalede televiziune şi posturile deradio au fost relatate ştiri, iarpostul PRIMA TV în cadrulemisiunii „Focus din inimaRomâniei“ a prezentat imaginicu apele învolburate ducând lavale automobile, podeţe rupte,poduri avariate cu titlul „GuraHumorului, Gura Iadului“. Pa -gu bele au fost foarte mari, la felşi cheltuielile necesare re me -dierii stricăciunilor. În acestecon di ţii, în ţe le gând si tuaţia

c r e a t ă ,n i m e n inu semai gân-dea la„ Z i l e l eH u m o -ru lui“. Părea că anul aces-ta va trebui să se renunţela festival. Şi totuşi... lasfâr şitul lunii august oveste i-a bucurat pe local-nici - faptul că, totuşi,„Zi lele“ vor avea loc.Într-adevăr, bannerele şiafi şele răspândite prinoraş anunţau vestea pecare toţi o aşteptau cu ne -

răb dare - evenimentul se va desfăşura între 15 şi18 septembrie.

Şi anul acesta, respectându-se tradiţia, acestfestival al festivalurilor a cuprins un bogat pro-

gram cultural-artistic. Cel mai important a fostFestivalul internaţional de grafică satirică şi lite-ratură umoristică „Umor la... Gura Humorului“ajuns la a XXVI-a ediţie. În cadrul acestui festi-val, la secţiunea „grafică“ cu participare interna-ţională, au luat parte autori din 46 de ţări dintoate colţurile lumii. Am fost plăcut surprins săconstat că şi anul acesta Ucraina a fost bine re -prezetată de un număr de 10 autori, situându-seastfel printre ţările cu cei mai mulţi participanţi,ocupând locul 5 după Iran, China, Rusia, Româ -nia. Caricaturile expuse în incinta Muzeu lui localale graficienilor ucraineni Vladi mir Kazanovski,Michael Maievskyi, Mykola Prynkovskyi,Oleksandr Dubovskyi, Slava Kazanovskyi, Ghe -nadi Nazarov, Oleh Loktiev, Oleksi Kustovski,Valeri Momot şi Valentyn Bezruk au atras şi eleatenţia şi aprecierea vizitatorilor. Cu această oca-zie remarc faptul că şi dintre reprezentanţii altorţări au mai făcut parte şi unii care se numeauVolodymyr Semenenko, Ihor Paşcenko, ValeriTa ra senko, Marina Bodnarenko şi Nastia Bo -senko de 9 ani din Rusia, dar şi Serhi Sicenkodin... Israel.

Pe parcursul celor patru zile localnicii, dar şituriştii, unii din străinătate, au mai putut vizita„Târgul meşteşugarilor“ (ediţia a XI-a), au pututparticipa la Festivalul gastronomic „Barabula deaur“ - ediţia a VI-a, au putut vedea parada câini-lor şi cailor de rasă şi altele. Pe esplanada muzeu-lui local şi pe scena mare a Parcului „Ariniş“ auputut să vadă spectacole folclorice, să asculte

recitaluri şi concerte cu Loredana, Diana Căl -dăraru sau formaţiile Heaven, Voltaj, Semnal M,prezentatori fiind Cristian Greţcu şi FlorinConstantin Sta mină, membri ai grupului umoris-tic „Di vertis“.

Un loc aparte în cadrul „Zilelor Humorului“l-a avut „Nunta de Aur“ a celor 24 de perechi (dincare am făcut parte şi subsemnatul împreună cusoţia Odarca) căsătorite în anul 1966, desfăşuratăla Catedrală şi la Restaurantul „Aldi“. ZileleHumorului s-au încheiat - parcă prea repede - cuun splendid foc de artificii rămânând pentru multtimp în amintirea participanţilor.

Iarema­OnEşCIUC

Repere culturale ± Repere culturale ±Repere culturale

Şi totuşi „Zilele“ au avut loc

Nu, n-am greşit cu nimic. Poate-aţi fi tentaţisă credeţi c-am vrut să scriu de „Varza de Bru xe -lles”, pentru că este renunită în toată Europa.Nici vorbă de aşa ceva. În primul rând, eu nucunosc acea varză şi în al doilea rând, pentru căeste prea departe de mine. Mai bine merg până laMilişăuţi şi scriu de varza lor. Cum să scriu des-pre acea varză care creşte în celălalt capăt al Eu -ro pei, când la o zvârlitură de băţ de comuna meacreşte varza de Milişăuţi? Dar să repet că eu nuscriu de ea numai pentru că este aproape demine, ci pentru că a ajuns vestită în toată Europa.

Cum să nu fie renumită aceastăvar ză când milişăuţenii, după câtemi-a spus domnul Mircea Laurus,pri marul localităţii, trimit peste 500de tone de murături, varză, castraveţişi gogonele în toată ţara şi pe altemeleaguri ale Eu ro pei în fiecare an.Nu m-ar mira, după câte îl cunosc, cadomnul primar Lau rus să-i ridiceverzei un monument, care să tronezemaiestuos în mijlocul lo ca lităţii. Osugestie. Şi merită varza acest lucru!

Când am citit programul „Festi -va lului verzei“, ediţia a X-a din acestan, ediţie jubiliară, mi-am spus căaici este şi de mine. Erau planificatefoarte multe numere culturale, spor-tive şi ex po ziţii de murături şi devarză. Unde mai pui că mă-ntâlneamşi cu prieteni mai vechi şi noi de care mi se făcu-se dor şi ştiam că şi ei frecventează asemeneamanifestări culturale şi sportive.

Scena pe care s-a desfăşurat manifestarea erapregătită până la cele mai înalte exigenţe, înca-drată perfect şi armonios într-un areal plin detarabe, pe care erau etalate fel de fel de produseculinare, dar şi de diferite instalaţii mecanicepregătite pentru distracţia copiilor, tinerilor şi nunumai. Unde mai pui că-n faţa scenei, pe lângăflori multe, tronau şi verze dolofane, care de caremai mare, pentru a le aminti participanţilor căeste festivalul lor.

Recitalul tinerilor interpreţi de muzică popu-lară bucovineană a fost deschis de tânărul inter-pret ( 16 ani) din Fălticeni, Andrei Mihailov, carea încântat publicul prin interpretarea unui bogatrepertoriu.

Au urcat apoi pe scenă, întâi cei mai miciinterpreţi de muzică populară, de la 6 la 16 anica: Briana-Sibille Senegeac (6 ani), Larisa Ţu guidin Vicovu de Jos (7), Alina Zaharia, surorileDu mitrescu din Bădeuţi (13 şi 14), Emilia Po -

pescu din Voitinel, Ancuţa Berculean din Bil ca şiDiana Ignat din Milişăuţi. Am remarcat faptul că

doamna Dana Hreniuc, prezentatoa-re, in dife rent devâr sta in ter pre tu -lui, a făcut pre-zentarea fiecăru-ia. Frumos gest!

Ansamblul co -mu nităţii ucraine-ne din Milişăuţi,„Ruja bukovyn-ska”, înfiinţat dedoam na BrânduşaPes lar şi acumcon dus de prof.Petru Şoiman apre zentat un pro-gram format din -tr-un grup vocal,in terpreţi de mu -zi că populară bu -

co vineană şi ucrai neană, şi dan satori. Şi de da taaceasta interpretele Daniela Prichici şi AndreeaMaruţeac, solistele grupului, au ridicat spectato-rii în picioare şi i-au pus în situaţia de-a se prindeîn horă şi-a juca în faţa scenei. Au interpretatcântece şi-n limba ucraineană. Cele mai aplauda-te au fost cântecele cu strigături, care au ridicatspec tatorii în picioare şi i-au făcut şi pe ei săstrige.

În cuvântul său, domnul Mircea Laurus, pri-marul localităţii, a felicitat persoanele care poar-tă numele de Maria, Marioara, Măriuţa, Ana -maria şi pe bărbaţii pe care-i cheamă Marin şiMarian, urându-le multă sănătate. A rostit o alo-cuţiune despre organizatorii acestui

festival, felicitându-i pen-tru modul în care l-auorganizat, şi pe producă-tori pentru c-au dus înEuropa brandul „Varză deMilişăuţi” la care, dupăpă rerea lui, se va adăugaşi cel de „Castraveţi deMi li şăuţi”. Nu există pepieţe asemenea produsemai bune decât cele deMilişăuţi!

Deputatul Ion Stan afost foarte scurt, felicitân-du-i pe producătorii din

Mi lişăuţi, pe cei care-şi săr bătoresc numele şii-a che mat pe toţi milişăuţenii la vot în lunadecembrie.

Toată lumea a admirat standurile amenajatepe acest platou: unul de murături şi unul de

varză. La cel de murături au expuspro ducătorii: Elena Păsăilă, PetricăSen ciuc, Petru Şerban şi Dana Slu -ser. Superbe produse!

Au mai evoluat Ansamblul „Cio -bănaşul“ al Casei de Cultură din Ră -dăuţi (director Ovidiu Foca), „ŢapariAlina“, formaţie vedetă, care evo-luează la TV Antena 1, An sam blul„Frătăuţeanca“ din Fră tăuţii Vechi.Iar doamna Marga re ta Clipa, cu ver -va-i recunoscută, a ri di cat de nenu-mărate ori spectatorii în picioare,care au aplaudat-o frenetic. Su per băevoluţie! Şi prea mult pe plăcereaspectatorilor.

„Festivalul verzei“ s-a încheiattârziu, în noapte, cu evoluţia forma-ţiei „Star“, pe terasă. A fost o dis -

tracţie ca-n basme şi, dacă n-ar fi fost a doua zide muncă, cred că toţi s-ar fi distrat cel puţin încăo zi şi o noapte.

Trebuie să menţionez faptul că tot în cadrulacestui festival primăria şi consiliul local, încolaborare cu Primăria Iaslovăţ, au organizatconcursuri de şah şi de tenis de masă, pe catego-rii de vârstă, premiile fiind asigurate de cătrePrimăria oraşului Milişăuţi.

Tot cu acest prilej, TVR 3, secţia minorităţi, afilmat întreaga activitate, urmând să fie prezen-tată înregistrarea pe acest post. Au trudit la filmdoamna Nicoleta Dumitrache, realizator şi ca -me ramanul Cristi Stoica, acest post TV fiind oprezenţă permanentă la acest festival. Înseamnăcă au ce înregistra.

prof.­Gheorghe­DOLInSkI

59Curierul UCRAINEAN

Repere culturale ± Repere culturale ±Repere culturale

Imperiala varză de… Milişăuţi

510 Curierul UCRAINEAN

Cu patru ani în urmă, la 11 august 2012,Şcoala Generală din Dănila şi-a sărbătorit cente-narul. La această importantă şi unică manifestaresărbătorească, în afara actualilor şi foştilor elevi,au participat şi mulţi alţi reprezentanţi ai institu-ţiilor locale şi judeţene. Din partea Primăriei Dăr -mă neşti a participat Dan Chidoveţ, primarulcomunei Dărmăneşti, iar din partea judeţului Su -ceava a fost prezent Cătălin Nichifor, preşedinte-le Consiliului Judeţean Suceava.

Cei doi înalţi oaspeţi au luat cuvântul şi aupromis tuturor celor prezenţi că în mandatul lorvor acorda fonduri substanţiale şcolii din satulDănila pentru ca aceasta să arate într-adevăr ca oinstituţie care şi-a sărbătorit centenarul.

Deşi au trecut doar doi ani, cei doi reprezen-tanţi ai puterilor locale s-au ţinut de cuvânt.

Pentru a nu perturba procesul instructiv-edu-cativ, în vacanţa de vară a anului şcolar 2014-2015 (lunile iunie-septembrie) cele trei uşi şipeste 30 de ferestre din lemn vechi au fost înlo-cuite cu altele noi şi moderne (din termopan). Deasemenea, învelitoarea de tablă zincată de pe aco-perişul şcolii, veche şi ruginită, a fost înlocuită cu

tablă nouă (lindab). Cele două lucrări, ambelefoarte grele şi pretenţioase, au fost executate dedouă echipe de muncitori, prima din municipiulSuceava, a doua din comuna Ipoteşti.

În lunile de vară ale anului 2016 întreg exte-riorul şcolii (pereţi, temelie, trotuare) a fost re -con diţionat, astfel încât localul şcolii s-a îmbrăcatîn haină nouă.

Legat de această afirmaţie, am stat de vorbă cucâţiva dintre locuitorii mai în vârstă ai satului,care au susţinut că într-adevăr şcoala din localita-te este cea mai frumoasă clădire. Într-adevăr, întriunghiul din Podişul Sucevei cuprins între ora-

şele Suceava-Rădăuţi-Siret, în tim-pul stăpânirii austriece în Bucovinaau fost construite mai multe şcoli,din care trei cu etaj (Dănila, Gră -niceşti şi Şerbăuţi). Ei bine, ceamai frumoasă şi mai reprezentativărămâne cea din satul Dănila.

De menţionat faptul că actualulşi unicul local a şcolii, o clădireimpunătoare, cu etaj şi 12 încăperi,din care 8 săli de clasă, a fost con-struit în prima decadă a secoluluitrecut, între anii 1909-1910.

Traian­MALEş

În haină nouă

Concursul de recitare a poezieiucrainene a avut loc în zilele de 9 şi10 septembrie 2016 la Sighetu Mar -ma ţiei.

La concurs au participat eleviicare au obţinut locul I la concursulde recitare a poeziei ucrainene, etapajudeţeană, din judeţele Caraş-Seve -rin, Timiş, Maramureş, Boto şani şiSuceava.

Festivitatea de deschidere a festi-valului a avut loc în sala de specta-cole a Şcolii de Muzică „Ge orgeEnes cu”. La festivitate au fost in vi -taţi şi au luat cuvântul: Petreţchi Ni - co lae Miroslav, pre şe dintele Uniu niiUcrainenilor din România, Trais taMihai, vicepreşedinte, Pa sen ciuc Va -si le, prim-vicepreşedinte, Li berIvan, prim-vicepreşedinte, Mi ro slavPe treţchi, preşedintele Or ga nizaţieiju deţene Maramureş, fondatorul

aces tui concurs, care a început în co -muna Rona de Sus, în prezent, acolodesfăşurându-se faza jude ţeană.

Au mai fost prezenţi: preşedinţiiorganizaţiilor judeţene ale UUR dinMaramureş, Malearciuc Simona,inspector şcolar de specialitate, VidaFlaviu, inspector şcolar pentru ma -na gementul resurselor umane din ca -drul Inspectoratului Şcolar Jude ţeanMaramureş, viceprimarul muni ci -piului Sighetu Marmaţiei, doamnaBereş Ildiko, directorii şcolilor încare se predă limba ucraineană, pro-fesorii de limba ucraineană etc.

La sfârşitul festivităţii pe scenăau evoluat copiii de la Grădiniţa dinVa lea Vişeului, înv. Narcisa Gre ce -niuc, şi ansamblul de dansuri „So ko - leata” din Rona de Sus, prof. GetaPetreţ chi.

Concursul propriu-zis de recitare

s-a desfăşurat la sediul UniuniiUcrainenilor, de la ora 11. A fost sta -bilită comisia care a jurizat con cur -sul, formată din: Traista Mihai, pro -zator, poet, dra maturgşi jur na list, preşe -dinte; prof. Ana Be re -ghi, prof. MariaOprişan, prof. Mo treaKra mar, prof. IoanChi deş ciuc, prof. AnaSambor – membri.Co mi sia or gani za to -rică a fost for mată dinpro fesorii Ma lear ciucSi mo na, Luş can Lo -re dana, Pe treţ chiGeta, Dan Ileana, Şte -fan Ma ria şi secretaraPuiu Ale xandra.

În timp ce se des făşura concursulde poezie, în se diul Uniu nii a avut

loc şedinţa Uniu nii Fe -mei lor Ucrai ne ne, încadrul că reia s-a dez -bătut şi aprobat Re gu la -mentul Uniunii Fe mei -lor Ucrai ne ne din Ro -mânia (UFUR).

După masă, în timpce juriul stabilea pre -mianţii con cursului,elevii con cu renţi, îm -preună cu profesorii, aufăcut o excursie la Mă -năstirea din Bârsa na.

A doua zi, sâmbătă,

10 septembrie, s-a făcut premiereaelevilor con curenţi. Premiile elevilorau constat în diplome, cadouri - cărţişi premii financiare.

Ec. Nicolae Miroslav Petreţchi,preşedintele UUR, a felicitat elevii şiprofesorii care i-au pregătit şi juriul,iar preşedintele Organizaţiei jude -ţene UUR Maramureş, organizatorulacestui eveniment, prof. MiroslavPe treţ chi, a felicitat organizatoriicare ri dică nivelul concursului înfiecare an.

Păreri despre concurs şi-au expri-mat şi membrii juriului, iar eleviimul ţumiţi de premii s-au îndreptatspre casele lor, urmând ca de luni săînceapă un nou an şcolar.

Succes tuturor!

Ileana­DAn

Festivalul naţional de poezie ucraineană la Sighetu Marmaţiei

Sâmbătă, 10 septembrie a.c., foştii ansolvenţi aiŞcolii Pedagogice Ucrainene din oraşul Siret, jude-ţul Suceava, s-au întâlnit din nou pentru a sărbători62 de ani de la absolvirea acestei prestigioase insti-tuţii de învăţământ pedagogic ucrainean.

Cei 44 foşti colegi de şcoală provin din nu maipuţin de 13 localităţi ucrainene din Bucovina (jude-ţele Botoşani şi Suceava). Iată aceste localităţi, pre-cum şi numele acestor foşti elevi (în ordine alfabe-tică): Bălcăuţi (Gherasim Ioan, Haureş Vasile,Humeniuc Alexandru, Usatiuc Vasile), CălineştiCuparencu (Antonovici Gheorghe, Corduban Mo -desta, Seserman Aurora), Călineşti (surorile MaidanAurelia şi Veronica), Cândeşti (Şoucaliuc Dom -nica), Dănila (Maleş Traian, Pauliuc Ana, TcaciucMaria, Tcaciuc Oltea, Zahariuc Elena), Dărmăneşti(Cuşnir Victor, Perhinschi Victor), Ipoteşti (Gulei

Lidia, Hostiuc Elena, Smetaniuc Eufrozina), Mă -riţeia Mare (Moscaliuc Gheorghe, Uhrec Ilaria),Negostina (Cozariuc Victor, Fediuc Mihai, GrigoraşIon, Maidaniuc Nicolae, Şoucaliuc Eugen), Sinăuţi(Zapotoţchi Emilia), Siret (Boiciuc Valerian, Go -raşciuc Tamara, Haiura Erna, Isacov Petru, Ma rian -ciuc Tit, Mateiciuc Elena, Maţner Wilhelm, OlarSilvia, Popovici Victor, Racec Ana, Scutelnic Ze -novia), Şerbăuţi (Goraş Nicolae, Hapenciuc Olga,Smocot Constantin, Tanasiciuc Vasile), Văşcăuţi(Iuricec Gheorghe).

Începând cu această promoţie, foştii absolvenţiai Şcolii Pedagogice Ucrainene din Siret au fostre par tizaţi nu numai în judeţul Suceava, ci şi înjudeţele Botoşani, Maramureş şi Tulcea. Unii dintreaceştia au lucrat aici un anumit număr de ani, iaralţii au rămas în aceste judeţe şi după pensionare(de ex. Pauliuc Ana în judeţul Maramureş (comunaPoienile de sub Munte) şi Fediuc Mihai în judeţulTulcea (municipiul Tulcea).

Prima parte a întâlnirii a avut loc la sediul

Organizaţiei judeţene Suceava a Uniunii Ucrai -nenilor din România. Aici, în jurul unei mese rotun-de, au fost trecute în revistă principalele evenimenteatât din activitatea şcolară, cât şi din cea didactică.Au fost foarte activi ca de obicei Maidan Veronica,Corduban Modesta, Tanasiciuc Vasile, SmetaniucEufrozina, Şoucaliuc Domnica şi, bineînţeles,Seserman Aurora, cea care a organizat şi pregătitîntâlnirea.

Profitând de această întâlnire Maidaniuc Nicolaea oferit în dar tuturor colegilor primul său volum dereportaje intitulat sugestiv „Amintiri negostinene“.

Partea a doua a întâlnirii a avut loc la un restau-rant din apropiere unde a fost servită masa comună.

Cu acest prilej Maidan Veronica a sărbătorit (înavans) frumoasa vârstă de 80 de ani.

Următoarea revedere, cea de anul viitor, va avealoc în cea de-a doua sâmbătă a lunii septembrie, înlocalitatea Cândeşti, judeţul Botoşani şi va fi pregă-tită de Şoucaliuc Domnica.

Traian­MALEş

D u p ă 6 2 d e a n i

511Curierul UCRAINEAN

(Urmare din numărul 317/320)

Mai mult, trebuie să menţionăm şi faptul căs-a iniţiat şi în proza memorialistică cu «Пере -можці» (Învingătorii) sub pseudonimul Ihor Lis -cynskyi, publicată în revista cultural-literară „Naşholos“. De asemenea, scrie şi publică diverse arti -co le cu caracter socio-cultural legate de ac ti vi ta -tea comunităţii din care face parte, recenzii şiaprecieri critice cu privire la diferite publicaţiiliterare ale colegilor săi sau ale celor pe care îiapreciază.

Este un om de cultură valoros şi deosebit, des-chis şi sensibil, blând şi senti-mental, cu o prezenţă şi ţinu-tă distinsă care inspiră res-pect şi încredere, un bun prie-ten şi un tată iubitor pe care îlapreciază şi îl stimează toţi.

După simpozion, o partedintre cei prezenţi au vizitatBi se rica ucraineană din Ca -ran sebeş, iar unii dintre ei, şi mai ales, bucovine-nii, au par ticipat la toată liturghia ofi ciată depărintele-paroh Du mitru Popovici care s-a bucu-rat de oaspeţi, mulţumindu-le prin rugăciune.

Mai târziu, toată suflarea ucraineană, localni-cii, oaspeţii şi cei care gândesc ucraineşte, precumşi simpatizanţii lor au fost invitaţi cu toţii în faţaPrimăriei municipiului Caransebeş, unde dl dr.Ioan Cojocaru, consilier municipal şi directorulCasei de Cultură „George Suru“, a urat oaspeţilor„Bun venit!“, apoi a ţinut o alocuţiune în care asalutat această iniţiativă, apreciind totodată activi-tatea culturală a comunităţii ucrainene, atât dinzona Caransebeşului, cât şi din ţară carenu-şi uită rădăcinile şi-şi in vită întotdeaunaşi pe fraţii lor din ţara vecină (Ucraina).

La final, s-au intonat imnurile de stat alecelor două ţări, România şi Ucraina, dupăcare s-au prins toţi într-o horă a prieteniei,continuând cu parada frumoaselor costumepopulare, aflată sub îndemnul cântecelorvesele, ce se răsfirau din glasurile oameni-lor ca un ecou ce semăna cu trilul matinalal privighetorilor care a ţinut până la Casade Cultură. Era o atmosferă solemnă ceimpresiona pe orice trecător şi-l obliga săse oprească mă car pentru câteva clipe.

Acolo pe scenă au evoluat foarte multeformaţii corale şi grupuri, formate din copiipână la vârst nici de peste şaptezeci de ani,solişti vocali şi echipe de dansuri.

Pe o treaptă superioară s-au situat corurilemix te pe patru voci din Caransebeş şi Rona deSus, dirijate de către dl prof. Ivan Liber şi dnaprof. Geta Petreţchi care mereu au dat dovadă deînalt profesionalism şi rafinament, fiind bine cu -nos cute în toată ţara, în Ucraina şi Polonia.

Apoi echipele de dansuri căzăceşti, din Tulceaşi Botoşani, unde tinerii în costume multicoloreşi-au sincronizat perfect mişcările cu ritmul alertal muzicii, îmbinate mereu cu acrobaţia dificilă a„Hopacului“, izvorâtă parcă din Orientul Înde păr -tat al samurailor, impresionând profund publiculce i-a răsplătit pe tinerii dansatori cu ovaţii şiaplauze.

Frumos au evoluat şi copilaşii din Cornuţel cuvocile lor cristaline ce se revărsau lin ca razelesoarelui primăvăratic asupra câmpiei înverzite şipline de rouă. Frumoşi şi blonzi, în părul căroras-a ascuns soarele, erau mesagerii care asiguraupublicul prezent că limba maternă ca şi cântecul eivor mai dăinui mult timp pe aceste meleaguri.

Dacă aceşti tineri, solişti şi dansatori, au îndră-git moştenirea sacră a neamului şi o duc mai de -par te ca un stindard, grupul vocal «Рущанка» dinRuscova, Maramureş şi apoi grupurile vocale alevârstnicilor «Зелена ліщина» din Copăcele,Caraş-Severin şi «Полонинка» din Paltinu, Su -ceava, au unit cu un fir roşu nordul cu sudul, tras-miţând mai departe valorile culturale şi spiritualeale ucrainenilor ce le-au păstrat de la la strămoşiilor, îmbogăţind prin ele patrimoniul cultural al ţă -rii în care trăiesc.

Grupul vocal «Полонинка» din Paltinu, Su -ceava, s-a format în anul 2000 la iniţiativa distin-

sei doamne învăţătoare Paraschiva Huţuleac carea condus până nu demult acest grup de femei, deo -se bit de talentate care dăinuie şi acum. Grupuleste sprijinit de UUR, Organizaţia judeţeană Su -cea va şi, în mod special, de către preşedinteleacesteia, Ilie Sauciuc şi mama sa, dna Letiţia Sau -ciuc, o ucraineancă simpatică şi cultă care iu beştetot ce este strămoşesc şi frumos: portul po pu lar,limba, cântecul, obiceiurile şi tradiţiile, arta culi-nară şi, nu în ultimul rând, credinţa în Dumnezeu,educându-i în acest spirit şi pe copiii săi.

Acest ansamblu huţul este format din două -spre zece femei simple, dar foarte inteligente şi

pline de umor din care majoritatatea sunt vârstni-ce. O mare parte dintre ele sunt din Paltinu şi doarcâteva din Vatra Moldoviţei şi Ciumâr na, satelevecine.

Printre ele se află şi un bărbat, Moisa Costan,din Ciu mârna „unchiul cu fluierul“ cum îl numescele în glumă, pentru că nu se desparte niciodată deacest in stru ment mioritic, indiferent unde merge:fie la coa să, spec tacol sau în tre oameni. Îl poartămereu cu sine, în chi mirul său, ca o bijuterie ceprin sunetele sale, rafinate şi tandre,farmecă nu numai pe oamenii care îlascultă, dar şi stâncile se apleacă lapicioarele lui, iar brazii se opresc dinfoş net şi încep să-l asculte ca pe untru badur în dră gostit de izvoarele recişi limpezi.

Toţi la un loc, muntenii bucovineniformează un grup compact, original şiunic. Veniţi parcă din alte timpuri, eiau coborât semeţ şi au călcat mândru,în opinci şi în costumele lor străvechi

şi originale, pemulte scene dinţară şi din Ucraina, unde aufost în turnee, im presionândpro fund şi plăcut publiculmodern şi tânăr care îi foto-grafia, filma şi intervieva.Gru pul «По ло нинка» nu areun instructor şi nici dirijorşcolit. Aceste huţulce audes chis singure lada de zes-tre a străbunicilor unde augăsit de toate. Le-au şters depraf şi au început să le aratelumii aşa cum se pricep, in -

ter pretând cântece vechi, încă de pe vremea luiŞtefan cel Mare şi Bohdan Chmelnyţkyi. Şi se pri-cep bine, nu-i glumă! Se instruiesc singure mun -cind şi păscând vitele pe imaş pe sub cetini debrad. Odată una dintre soliste, Catrina Anici, afost întrebată de cineva cu cine face repetiţii. Ea azâm bit, apoi a răspuns prompt: „Cu nimeni. Sin -gură. Mulg vaca - cânt. Prăşesc barabulele - cânt.Adun fânul - cânt. Aşa îmi strunesc vocea“. LaCa ran sebeş le oprea des lumea pe stradă, în tre -bân du-le de unde vin şi de unde au asemenea cos-tume atât de frumoase şi deosebite. Venindîm preu nă, eram mândră de ele că sunt deschise,

ve sele, hotărâte şi stator-nice în toate, asemeneamun telui pe care s-aunăs cut şi s-au format caoameni curajoşi, căliţi devi tre giile iernilor aspre.Hu ţulii din Bucovina suntceea ce sunt şi nu acceptăalterări, adaptări şi in flu -

en ţe moderne şi străine nici în port şi nici în tradi-ţii, cum o fac alţii, părăsind portul lor vechi şitradiţional sub motivul că-i greoi şi incomod,accep tând chiciurile uşoare şi sintetice ale altora,fără rezerve. Grupul vocal din zona Cernăuţiului,Ucraina, a făcut drum lung până în Banat, dar acucerit repede publicul, atât prin portul bucovi-nean, cât şi prin melodiile interpretate, mai alesuna ce se referea la „cele trei frunzişoare...“ ce aprovocat lacrimi în rândul spectatorilor. Frumosau interpretat şi soliştii vocali pe ritmuri modernecare au entuziasmat sala, răsplătindu-i cu aplauzefurtunoase. În timpul spectacolului, pe lângă cân-

tece şi dansuri, pentru a crea o mică pauzăca să răsufle vocile, scriitorul MihaiH.Traista a citit solemn, de răsuna scena şisala, o poezie din lirica distinsului poetIvan Covaci, om al locului, de care se mân-dresc toţi ucrainenii şi mai ales cei dinBanat. Căci, au şi de ce, pentru că nu laorice pas se naşte un poet valoros, scriitor,compozitor sau artist. Cu alte cuvinte, totula fost impecabil de frumos: primirea, orga-nizarea, pa rada costumelor, spectacolul însine, premierea şi încheierea festivalului ces-a soldat cu o masă festivă unde au fost in -vi taţi toţi participanţii de la această mani-festare grandioasă şi de mare clasă specificucraineană, unde nu lipseşte niciodată ar -mo nia cântecului, toţi ucrainenii s-au unit

şi s-au pus pe cântat. Iar glasurile lor de artişti ex -perimentaţi răsunau tocmai pân’ la gurile Du nă rii,la cazaci, apoi până la şoimii şi ruştenii Ma ra mu -reşului «соколи і рущани», apoi, trecând Pris -lopul la Obcinile Mari din Bucovina, la huţuli,până la rogojenenii Botoşanilor «роґожани» şichiar dincolo de graniţă, în Bucovina de Nord.De! că nu despre Dunăre, Maramureş şi huţulca secânta? Mulţumim din suflet tuturor organizatori-lor şi, în mod special, dlui Ivan Liber care a pus

mult suflet în această manifestare culturală, apoiUniunii Ucrainenilor din România care i-a susţi-nut moral şi financiar, municipalităţii din Ca ran -sebeş în frunte cu dl director al Casei de Cul tură,Ioan Cojocaru, sponsorilor şi tuturor celor care aucontribuit într-un fel sau altul pentru realizareaacestui proiect. Mulţumesc şi eu personal că amfost invitată într-un ţinut unde n-am fost niciodatăşi unde trăieşte o parte din neamul nostru careface parte din marea familie a ucrainenilor de pre-tutindeni.

Anna­T.­RUşTI

Din Bucovina până în Banat

Curierul UCRAINEAN12

Motto: «Aşa e lumea asta: râde om de om şidracu’ de toţi”

Anton­Pann­«Povestea­vorbii»

În viaţă ne este dat de multe ori să avem partede diferite întâmplări şi chiar de multe surprize,unele plăcute, iar altele mai puţin. Unele sepetrec fără voia noastră, dar – de ce să nu recu-noaştem – altele „ni le facem cu mâna noastră“.Toate, însă, sunt determinate sau influenţate demediul înconjurător, de societate, de diferiteevenimente, de gradul de cultură, de starea desănătate, de vârstă şi de multe altele. Aşa a fostîntotdeauna, aşa este şi în ziua de azi când, maiales din cauza modului actual de viaţă corelat custresul – ceea ce este la modă – ne este dat săavem parte de asemenea întâmplări şi surprize.Toate acestea au proliferat şi din cauza abunden-ţei ştirilor, îndeosebi a celor negative, aduse lacunoştinţă populaţiei de către mijloacele deinformare în masă, mai ales de o anumită parte apresei şi televiziunii. Toate acestea creează saumăcar determină o anumită psihoză în rândulunor persoane. Personal, am cunoscut astfel depersoane care, influenţate de aceste „informări”,trăiesc mereu cu frica la gândul ca nu cumva săli se îmtâmple şi lor ceva. Astfel de persoane,starea lor psihică, teama permanentă de acel„ceva“ mă amuză întotdeauna şi caut mereu săle îmbărbătez explicându-le că, chiar dacă semai întâmplă pe alocuri câte ceva, situaţia nutrebuie generalizată, că „dracul nu este chiar aşade negru...“. Cu toate acestea, niciodată num-am gândit că, totuşi, îmi va fi dat şi mie, defapt nouă – adică şi soţiei – să avem parte de oîntâmplare - surpriză.

Totul s-a petrecut anul trecut cam pe vremeaasta, adică spre sfârşitul verii, începutul toamnei.

...Era noapte – o noapte liniştită, călduroasă,cu cer înstelat, aşa cum sunt descrise nopţileromantice. Nimic nu părea că va tulbura aceaatmosferă liniştită şi totuşi ... Era trecut bine demiezul nopţii când am fost trezit de soţia meacare, neliniştită, mi-a spus că cineva a bătut îngeamul dormitorului, după care a fugit. Incă bui-mac de somn şi neîncrezător în spusele soţiei,m-am dus totuşi la fereastră să văd ce se întâm-plă, dar... afară era linişte şi nici urmă de cineva.Cu greu am liniştit-o spunându-i că, probabil,visase ceva, dar ea nu s-a lăsat convinsă. Cumultă putere de convingere am lămurit-o să se

culce şi să adoarmă din nou. Am încercat şi eusă fac acelaşi lucru, dar nu reuşeam, somnul îmifugise. Aşa mai trecu o perioadă din noapte.Când totuşi eram pe cale să adorm, deodată amauzit foarte clar un zgomot ca o lovitură în geamurmată de altul asemănător cu acela al paşilorunei persoane care fuge. Nu mai era niciundubiu, într-adevăr cineva ne făcea şicane în toiulnopţii. Soţia, pe care o credeam dormind, trium-fătoare, îmi confirmă că a avut dreptate şi prima

dată şi că ceea ce a relatat mai înainte nu eranumai un vis. Eu, în schimb, am sărit din pat aşaca în armată la auzul alarmei şi din câţiva paşiam fost la fereastra cu pricina pe care am des-chis-o repede fără a omite să iau aparatul defotografiat care, întâmplător, se afla pe birou.Eram hotărât să-l fotografiez pe răufăcător ca săam, în caz de necesitate, o dovadă concretă lapoliţie. Afară însă era linişte în continuare şi,deşi era noapte, se vedea bine la lumina lunii şia celei de pe stâlpul de iluminat public situat nudeparte de curte şi poartă. In curte nu era nimenişi nici pe stradă, iar poarta era închisă. Nici celmai bun sportiv nu ar fi reuşit performanţa de afugi aşa de repede având totodată grijă să închi-dă poarta în urma sa. Şi totuşi, evenimentul sepetrecuse, era real căci zgomotele le auzisem nu

numai eu, ci şi soţia care era tulburată şi speria-tă de-a binelea. După o perioadă de aşteptare –timp în care nu s-a mai întâmplat nimic – ne-amculcat.

Stăteam culcat reflectând asupra întâmplăriişi încercam să găsesc o explicaţie, eventualmotivaţia gestului acelui „autor necunoscut“.Era adevărat faptul că noaptea mai mişunau pestradă cheflii băuţi, unii dispuşi la glume proas-te, era adevărat că în urmă cu câteva zile atrăse-sem atenţia unor şoferi să nu mai parcheze auto-turismele pe trotuarul din faţa porţii de la intrare,dar toate acestea nu puteau constitui un motivpentru o astfel de „răzbunare“. Tot gândindu-măla diverse motive, până la urmă am adormit. Inschimb soţia – aşa cum a recunoscut mai târziu– nu a mai putut adormi fiindcă era atentă şi tre-sărea deja la toate zgomotele nopţii.

A doua zi, chiar de dimineaţă, m-am grăbit săverific încă o dată situaţia la faţa locului. Totulera sau părea a fi în regulă, aşa că întâmplareanocturnă rămânea deocamdată învăluită în mis-ter, o enigmă dar care, până la urmă, a fost,totuşi, dezlegată. Tocmai când nu ne aşteptam,„întâmplarea nocturnă“ s-a repetat, spre amuza-mentul nostru, căci el – „făptaşul“ erau de faptele, dovedindu-se a fi... perele din pomul dincurte care, deja coapte, începuseră să cadă unacâte una. Unele cădeau pe iarbă, fără zgomot,însă altele nimereau pe copertina de deasuprauşii de la intrare, lovind-o după care se rostogo-leau în salturi căzând pe pământ. Altele, înschimb, de pe copertină săreau şi cădeau chiar şipe pervazul ferestrei producând astfel două lovi-turi succesive. Toate aceste zgomote, amplifica-te şi de liniştea nopţii, semănau foarte mult cuacelea care ni se păruseră nouă, adică una - douălovituri în geam urmate de fuga făptaşului!

Toate acestea au fost numai începutul, căci aurmat un adevărat „bombardament“ ziua şinoap tea până au căzut toate perele. Noi deja ne-am obişnuit cu toate acestea şi ne mai amuzămamintindu-ne de acea întâmplare nocturnă.Concluzia acestei relatări poate fi aceea să nu văîncredeţi întotdeauna în ce vedeţi şi nici în ceauziţi şi mai ales în propriile fantezii, deoarecetoate acestea vă pot juca feste care „în exces potdăuna“ personalităţii dumneavoastră...

Iarema­OnEşCIUC

Prietenia se recunoaşte prin fap -te, nu prin vorbe mari, iar prietenulla nevoie se cunoaşte. Unele prie -tenii adevărate se consolidează încădin copilărie, din fragedă pruncie,iar adevărata prietenie rezistă tim -pului. Cu un prieten adevărat depă -şeşti orice obstacol.

Prietenii sunt lângă tine mereu,orice s-ar întâmpla, iar când spunasta vreau să mă refer la două bune

prie tene: Cristina şi Silvica, dinNegostina, judeţul Suceava. Ele suntcele mai bune prietene încă din copi-lărie, fiind şi vecine. Amândouă suntnăscute în acelaşi an, au fost colegede clasă până la terminarea liceului.Amândouă se jucau pe toloaca marelângă terenul de fotbal. Multe năz -bâ tii făceau în copilărie, dar se aju-tau şi la lecţii, fiind premiantele cla-sei. Mi-au povestit multe întâmplăridin copilăria lor care era foarte fru -moa să. Păşteau vitele pe imaş îm -pre u nă cu fraţii şi surorile lor cucărţi le şi caietele subsuoară şi aşa sepregăteau pentru lecţii.

Anii au trecut, a venit vremeamăritişului şi, culmea, s-au căsătorit

cu doi fraţi tot din apropiereaterenului de fotbal din Ne -gostina. Au devenit până laurmă şi cumnate şi se împacăla fel de bine, ca două surori.Soţii lor provin dintr-o fami-lie vestită de muzicanţi care aîndrăgit mereu cântecul şijocul ucrainean. Au devenitgospodine celebre care facnişte sarmale negostinene dete lingi pe degete. Cristina areun fiu care, anul acesta, a ter-minat facultatea, iar Silvicaare doi fii tot cu studii supe-rioare.

Din nefericire, Silvica a rămasvăduvă în floarea vârstei, dar Cris -tina i-a fost mereu alături şi n-alăsat-o nici o clipă fără o vorbă deîncurajare şi sprijin moral.

Cristina şi Silvica îndrăgesc cân-tecul popular ucrainean, amândouăsunt piese de bază, una la voceaîn tâi, cealaltă la vocea a doua, a gru -pu lui vocal ucrainean ,,Vocile Ne -gostinei“. Poartă cu mândrie costu-mul popular ucrainean ori de câte orie nevoie şi chiar de plăcere, dumini-că, la biserică, fiindcă amândouă facparte şi din corul creştin ortodox dinNegostina.

Grupul vocal ucrainean ,,VocileNegostinei“ urează mulţi ani fericiţicu sănătate, bucurii şi realizări fru-

moase pe toate planurile celor douăbune prietene, Cristina şi Silvica!

Nu putem trece cu vederea faptulcă mai sunt şi alţi sărbătoriţi întoam na aceasta: domnul profesorNi colae Cramar, dirijorul nostru,doamnele Cornelia, Simona, Nico-leta cărora le dorim, de asemenea,multă sănătate, bucurii, împlinirifru moase alături de cei dragi! Lamulţi ani tuturor sărbătoriţilor! Otoamnă bogată şi de aceea îi mulţu-mim bunului Dumnezeu pentru totce ne oferă.

Pentru mine un prieten adevăratnu poate fi descris în cuvinte... pur şisimplu e adevărat.

Felicia­GRIGORAş

Întâmplare nocturnă

Prietenele

Curierul UCRAINEAN 13

Unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori şisfătuitori ai lui Symon Petliura - preşedintele Re -publicii Populare Ucrainene (RPU) şi Co man dantSuprem al Armatei acesteia - a fost profesorul uni-versitar Konstantyn Maţievyci, om de ştiinţă îndomeniul agronomiei, politician şi om de stat.

S-a născut la 18 mai 1874 într-o localitate dinregiunea Kiev. A absolvit Institutul Agronomic No -vo aleksandrovski.

În perioada 1899 - 1901 a îndeplinit funcţia desecretar ştiinţific al Asociaţiei Agrare din Poltava.Din 1901 până în 1905, a lucrat ca agronom degubernie la Zemstva din Saratov.

Apoi s-a mutat la Harkiv, unde în perioada 1907- 1915 în cadrul Asociaţiei Agrare a lucrat la redac -tarea publicaţiilor „Chliborob“ (Agricultorul) care afost editată timp de 11 ani (1907 - 1918) şi „Agro -no miceskii jurnal“ (Revista agronomică).

Din 1915 până în 1917, Konstantyn Maţievyci afost profesor universitar la Petersburg, unde a pre-dat un curs de agronomie destinat special femeilor.

În 1917, a revenit la Kiev unde a participat activla mişcarea naţională.

Evenimentele politice de la începutul anului1917: Revoluţia burghezo-democrată din Rusia ţa -ris tă şi formarea Guvernului Provizoriu condus deKerenski, care au dus la abdicarea ţarului Nicolae alII-lea, l-au determinat pe Konstantyn Maţievyci săse înscrie în Partidul Ucrainean al SocialiştilorFederalişti (PUSF), în cadrul căruia a ajuns să facăparte din conducerea acestuia.

Începând din primăvara anului 1917, K. Ma ţie -vyci s-a dedicat cu trup şi suflet luptei pentru liber-tatea şi independenţa poporului ucrainean. Ca ur -ma re a fost ales în componenţa Radei CentraleUcrai nene, îndeplinind funcţia de adjunct al se cre -tarului pentru problme agrare M. Savcenko-Bilskyi,iar ulterior a fost numit secretar general pentruprobleme agrare al RPU. Din însărcinarea RadeiCentrale Ucrainene Maţievyci a elaborat pro iectulunei reforme agrare în Ucraina.

La 15 decembrie 1918, noul organ de conducereal RPU - Directoratul şi Armata Ucraineană con -dusă de Symon Petliura, după ce l-au înlăturat de laputere pe hatmanul Statului Ucrainean, PavloSkoropadskyi, au intrat în Kiev.

Tot atunci, la Odesa şi Nicolaev, au debarcattrupe le anglo-franceze pentru a sprijini Armata alb -gar distă condusă de generalul Denikin care luptaîmpo triva bolşevicilor, dar şi a Armatei RPU.

Pe de altă parte, Rusia sovietică era pregătită săinvadeze teritoriul Ucrainei, primul obiectiv fiindocuparea Kievului.

În această situaţie grea pentru tânăra RepublicăPopulară Ucraineană, Rada Centrală şi Directoratulau solicitat Conferinţei de Pace de la Paris să împie -dice pe cale diplomatică această tentativă a Rusieisovietice.

Totodată Guvernul RPU a trimis la Odesa (undese afla Comandamentul trupelor anglo-franceze) re -prezentanţii săi să ducă tratative cu comandantulacestora pentru a nu sprijini trupele Armatei albe alui Denikin şi să facă şi din partea lor demersuri laConferinţa de Pace de la Paris pentru recunoaştereaindependenţei RPU. Dar din cauza pretenţiilor ab -sur de ale reprezentantului Armatei anglo-fran cezede a schimba componenţa Directoratului şi de atrans forma Ucraina într-un Protectorat francez,tratativele au fost întrerupte.

La 28 ianuarie 1919, Guvernul RPU trimite onouă delegaţie la Odesa condusă de A.Margolin, dincare făcea parte şi prof.univ. K. Maţievyci, bun cu -nos cător al limbii franceze, pentru a duce tratativecu reprezentanţii Antantei. Dar nici de această datăcele două delegaţii nu au ajuns la un acord.

Profitând de situaţia în care se afla RPU, Rusiasovietică a trimis trupe, care după lupte crâncene aureuşit să determine Rada Centrală, Directoratul şiArmata Ucraineană să se retragă la Jytomyr, apoi laKamianeţ-Podilskyi, regiunea Vinnyţea.

Între timp, Conferinţa de Pace de la Paris şi-acon tinuat lucrările care vizau reglementarea situa -ţiei din spaţiul est-european. Printr-o nouă notăadre sată de Guvernul Ucrainean Conferinţei dePace de la Paris de către reprezentantul său G. Sy -do renko s-a solicitat ca Rusia sovietică să încetezeacţiunile ar mate împotriva RPU, iar Antanta şi SUAsă recu noască independenţa Ucrainei.

Această cerere a fost ignorată decătre membrii Conferinţei de Pace de laParis, comunicându-i-se lui Sydorenkocă tratativele se vor purta numai cureprezentanţii Rusiei sovietice.

La 13 februarie 1919, Directoratul a învestit unnou Guvern, în frunte cu S. Ostapenko, din care afăcut parte (până la 9 aprilie 1919) şi prof.univ.

Konstantyn Maţievyci în calitate de ministru deExterne al RPU. Acest Guvern a dus tratative cureprezentanţii trupelor Antantei dar fără a se obţinevreun rezultat favorabil pentru partea ucraineană.

În această situaţie Directoratul a numit un nouGuvern, începând cu 9 aprilie 1919, condus de B.Martos.

În iulie 1919, în timp ce Directoratul şi Guvernulse aflau la Kamianeţ-Podilskyi şi se pregăteau caîmpreună cu Armata galiţiană să pornească ofensivaspre Kiev, prof. K. Maţievyci i-a propus lui SymonPetliura următoarele: „Trebuie să restabilim deîndată relaţiile diplomatice cu România, Polonia şiRusia sovietică. Aceasta este singura cale pe caretrebuie să mergem ca să salvăm existenţa RPU“.

Petliura şi Guvernul au fost de acord cu propu -ne rea profesorului Maţievyci. Ca urmare, a fost tri -mi să o delegaţie în Polonia în vederea înfiinţăriiunei misiuni diplomatice conduse de Andrei Liviţki.

În România se afla deja din 1919 misiunea di -plomatică extraordinară a RPU condusă de prof.Maţievyci care, practic, a înlocuit misiunea di plo -matică a Statului Ucrainean, condusă de generalulDaşkevyci-Gorbaţki, numită de hatmanul PavloSko ro padskyi în octombrie 1918.

Misiunea diplomatică extraordinară a RPUcondusă de Maţievyci avea ca sarcină să soliciteGuvernului român condus de I.C. Brătianu să fur -nizeze Armatei Ucrainene material de război: tu -nuri, arme, cartuşe etc. De asemenea, misiunea tre -buia să solicite Guvernului român să intervină pelângă ţările Antantei să ajute Ucraina şi la reorgani-zarea Armatei Ucrainene. Aceste solicitări erauabsolut motivate în situaţia de atunci a ofensiveiarmatei bolşevice, care ar fi putut afecta şi ţărilelimitrofe Ucrainei - România şi Polonia.

Misiunea diplomatică extraordinară a RPU înRomânia a funcţionat oficial până în 1923 când afost retrasă în urma împrejurărilor care s-au desfă -şurat în felul următor: în fruntea armatelor ucrai -nene unite Petliura recucerise Kievul la 30 august1919. La 5 decembrie 1919, plecase în Polo nia înscopul realizării unei alianţe politico-militare cuaceastă ţară pentru a lupta împotriva Rusiei sovie -tice. Din iniţiativa lui a fost încheiat în aprilie 1920Tratatul de la Varşovia. Petliura şi Guvernul aufunc ţionat de atunci un timp în exil în Polonia. Dinpăcate însă, Tratatul acesta încheiat de Petliura şimareşalul Pilsudski a fost încălcat de polonezi, care

au încheiat la Riga un Tratat cu Rusia sovietică.Sub presiunea Guvernului sovietic Petliura şi

Guvernul său au fost obligaţi să părăsească Poloniaplecând în exil, căutându-şi refugiul în alte ţări.

Atunci, în 1923, şi-a încheiat oficial activitateaşi misiunea diplomatică extraordinară a RPU înRomânia.

Armata RPU, cu un efectiv de circa 30.000 demili tari, după ce a fost înfrântă dear mata bolşevică, superioară nu -me ric, se retrăsese, în 1919, peteri toriul Poloniei. Aici însă ostaşiiucrai neni au fost trataţi ca prizo -nieri, dezarmaţi, înfome taţi, ca zaţiîn condiţii necores pun zătoare: înbarăci de lemn înconjurate cu

sârmă ghimpată.Comandantul suprem Symon Petliura a ordonat

ca unităţile militare ucrainene să părăsească Poloniaşi să ceară azil politic ţărilor din Europa de Vest câtşi celor din zona balcanică.

În România, în cursul anilor 1920-1921, s-aurefugiat circa 3.000 militari şi civili care au fost ca -zaţi succesiv în taberele (impropriu numite în epocă„lagăre“) din Braşov, Oradea Mare şi în final Făgă -raş. Comandantul tuturor taberelor a fost numit deGuvernul român colonelul Hnat Porochivskyi.

În semestrul al 2-lea al anului 1923, ultimatabără, cea de la Făgăraş, a fost desfiinţată din cauzaimposibilităţii Guvernului român de a face faţăcheltuielilor mari pentru hrana şi cazarea unuinumăr atât de mare de refugiaţi atât ucraineni, cât şiruşi. Aşadar, refugiaţii au fost dirijaţi pentru a-şicăuta loc de muncă în diverse fabrici şi ferme agri-cole de pe tot teritoriul României.

Pentru a apăra interesele emigraţiei ucrainene înRomânia, din iniţiativa (şi iniţial sub conducerea)profesorului Maţievyci a fost înfiinţat la BucureştiComitetul de ajutorare şi asistenţă a refugiaţilorucrai neni sub conducerea colonelului Hnat Poro -chivskyi. Fiind instituţie cu caracter obştesc şifilantropic a fost auorizat să funcţioneze pe bazaHCM nr.72304 din 2 octombrie 1923. Prin aceastăhotărâre, toţi imigranţii ucraineni militari şi politicicare au luptat împotriva bolşevicilor au fostconsideraţi imigranţi politici, beneficiind de şederepe termen nelimitat în România.

Din 1923, prof. Maţievyci a trăit ca imigrant înCehoslovacia, unde a predat agronomia la Aca de -mia Ucraineană de Ştiinţe Agricole din Podebrady.

Profesorul a luat parte activă la viaţa social-po -litică a emigraţiei ucrainene atât din Ceho slo va cia,cât şi din România. Încă mult timp după des fiin -ţarea misiunii diplomatice din România a revenitadesea în ţară pentru a-şi vizita pe bunul său prieten,colonelul Hnat Porochivskyi şi familia sa.

Prof. Maţievyci a fost membru al PartiduluiRadical Democrat Ucrainean (PRDU) din Praga. Afost autorul unor numeroase lucrări din domeniulagronomiei.

A decedat la Podebrady, Cehoslovacia, la 2aprilie 1942.

Mihai­POCORSCHI

Personalităţi marcante din perioada Republicii Populare Ucrainene (1917-1923)

Konstantyn Maţievyci

Un punct de vedere

Se apropie parlamentarele! Ce mare lucru, vor„ricana“ nişte megieşi. Ei aici, e aici.

Se pare că trebuie făcut ceva într-o anumitădirecţie. Care direcţie?

Ar fi multe de spus, cu glas tare sau şoptit,uitându-mă în jur. Voi ataca problema semnă tu -rilor de susţinere. Domnilor, este de înţeles căindependenţii trebuie să prezinte un anumitnumăr de semnături. În caz contrar, ar candida totfelul de neaveniţi.

Dar în privinţa partidelor mari, mai ales înprivinţa celor parlamentare?

De ce facem atâta risipă de hârtie?Ca să arătăm cât de mulţi susţinători avem

mai ales că foarte mulţi semnează pe mai multeliste!

Tăiem 3 hectare de pădure în fiecare zi!Nu ne gândim deloc la generaţiile viitoare? Ar

fi cazul să ne trezim!Pe lângă tabelele de semnături, se vor tipări

zeci de mii de afişe, pe care sfertodocţii le vorrupe. Nu cumva Imnul naţional spune multe? Mărefer la titlul lui.

Dacă tot vin parlamentarele, vreau să „câr -tesc“ un pic.

În SUA, mama democraţiei universale, parla-mentarii aleşi, timp de patru ani, îşi desfăşoarăactivitatea în slujba poporului. Adică, nu sunt şiprofesori, medici sau mai ştiu eu ce altceva. Pebune! La noi?

De ce nu luăm „lumină“ şi în acest sens? Căîn alte probleme...

Subscripţie publică pentru achiziţionarea„Cuminţeniei Pământului“?

Cică din 1990 încoace, averea României a fost„uşurată” de 73 de miliarde de euro! Cât s-a recu-perat? „Astronomica” sumă de 1%! (730 mi -lioane).

Părerea mea (nu dau cu parul) este că dacăs-ar recupera şpăgile, peşcheşurile, câştigurile ili -cite, am putea redobândi multe „cuminţenii”,chiar şi tezaurul de la Moscova! Howgh! (înlimba in die nilor apaşi, înseamnă: am zis!).

kolea­kURELIUk

Chiar nu ne pasă?

Curierul UCRAINEAN14

Albul imaculat al zăpezii timpurii, în miez deBrumărel, şi verdele pădurilor de molid din preaj-mă, cu miros de răşină, creează armonie întreoameni. Armonie care-i adună în momente semni-ficative ale satului. Aşa s-a întâmplat la Târgul detoamnă al fructelor de pădure, ediţia a VII-a, laObârşiile Sucevei. Se vede că şi în acest căuş de

munte, pierdut oarecum pe harta ţării, dar regăsitîn ultimii ani, se petrec lucruri minunate. Folosindmetoda paşilor mărunţi, făcând primul pas, maitimid, am ajuns la al şaptelea. Este un pas maimare şi iată că aşa am numărat ediţia a VII-a.Mici şi mari, din toate ungherele satului, dar şi din

judeţ şi-au dat mâna şi au încins hora prieteniei însatul de sub geana de pădure. Târgul de toamnă nuşi-a propus câştiguri materiale. Toţi asta vor. Noine-am propus să promovăm valorificarea fructelorde pădure. Trăim într-o zonă cu depozite întregide vitamine. Uneori, nu le băgăm în seamă. Gos -po dinele ştiu bine a le exploata şi conserva.

Bătrânii satului cunoşteau foarte binesecretele conservării lor. Azi, tot maimulţi vin să ne înveţe cum, ce, cât şicum să mâncăm. Bătrânii ştiau foartebine, fără să-i înveţe cineva… Mân -cau sănătos, mergeau pe jos, luaumuntele în… piept şi nu ştiau ce în -seamnă o vârstă mai mică de… 90 deani! De stres, nici vorbă!

Manifestarea de la Izvoarele Su -cevei a fost unică în felul ei. Copiii dela şcoala gimnazială şi-au etalat pro-dusele pe standurile ornate cu şterga-re tradiţionale şi sloganuri. Parti -cipanţii au avut ce târgui, că doar afost târg! Produse diferite: compoturi,dulceţuri, gemuri, siropuri, salate,

zacuscă etc., toate, condimentate cu suflet şi voiebună. Au dovedit pricepere şi rafinament. Unelereţete sunt ştiute numai de ei. Vizitatorii au rămasimpresionaţi şi au dat năvală. Evident, nu a lipsitafinata pregătită cu migală şi pricepere de gospo-dine şi con sumată cu simţ de răspundere, dar şi

cu… măsură de gospodari. Doamna Lore danaChiş ciuc, profesionistă în domeniu, din Moldova-Su liţa a venit cu produse deosebite.

Artiştii care s-au perindat pe scenă, sub o sono-rizare perfectă asigurată de Ovidiu, au fost la înăl-ţime, fiind răsplătiţi cu diplome, cărţi din partealocului şi gustări. N-au lipsit aplauzele prelungite.

Formaţiile artistice ale şcolilor participante audat culoare şi forţă manifestării. Toate au adus înundă tradiţiile locurilor de origini sub umbrelastra ielor populare, adevărate lucrări de artă la careţin cu sfinţenie. Grupul folcloric “Codruleţul” dinVorona, judeţul Botoşani a dat tonul peripluluimu zical: taraf, dansatori, solişti vocali. Vo ro na, oade vărată vatră de cultură, folclor şi tra di ţii. Su f -le tul grupului: prof. Dumitru Doroftei.

Popescu Teodora, de 9 ani, din Falcău a păşitpe calea afirmării şi a smuls aplauzele asistenţei.Grupul folcloric “Flori de colţ” de la Şcoala dinBreaza a impresionat asistenţa. Drâmba este uninstrument vechi şi pare rudimentar, dar AnişoaraMoşulea ştie să o mânuiască cu pricepere şi săscoată sunete deosebie. Fluierul… fermecat alpictorului Vasile Hutopilă, cu o vechime mai marede 100 de ani, a ridicat sala-n picioare.

„Muguraşii“ de la Moldova-Suliţa au… înmu-gurit şi pe scena noastră. Au demonstrat talent şicunoaştere a rădăcinilor.

„Izvoraşul“ din Izvoarele Sucevei, sub baghetapreotului Valentin Petru Ardelean, după oareceschimbări, şi-a regăsit izvoarele. Toate lucrurilemari încep de la… izvoare! Toate cămările sufle-tului au fost deschise…

prof.­Ion­AFLOREI

Târgul de toamnă al fructelor de pădure, VII

N-am putut să nu particip la unastfel de eveniment, mai ales că amfost invitat de prof. dr. LăcrămioaraCocârlă, director coordonator al şco-lilor din comuna Todireşti, dna Ra -mona Bălan, profesor coordonator alŞcolii din Părhăuţi, precum şi deprof. Mihai Bocancea şi prof. IleanaLucescu.

Autoarea volumului de versuri„Obsesii”, doamna magistrat EvaCon stantinescu (născută Lupu), estefiica satului Părhăuţi.

Despre autoarea cărţii a vorbit dlprof. Mihai Bocancea, care a fostmoderatorul acţiunii. Viaţa doamneiEva Constantinescu n-a fost preauşoară, dar fiind o fire răzbătătoare şifoarte muncitoare, studiind mult, aajuns magistrat în Bucureşti!

Manifestarea s-a putut desfăşuraîn cadrul Şcolii Gimnaziale dinPărhăuţi datorită prof.dr. Lăcră mioa -ra Cocârlă, director coor do nator şimai ales prin implicarea prof. coor-donator al Şcolii din Părhăuţi,Ramona Bălan.

Prof. Ramona Bălan, vădit emo-ţionată, a urat bun venit autoarei căr-ţii, tuturor participanţilor, precum şicolegilor ei, care în ziua lor liberă auvenit toţi la şcoală la această acţiune.

Prof. Mihai Bocancea a subliniatfaptul că această lansare de carte esteun eveniment deosebit pentru întrea-ga comunitate. Cu toate că doamnaEva Constantinescu şi-a petrecut via - ţa la Bucureşti, unde a fost ju de că tor,notar-şef şi avocat, a fost o pre zenţăvie în viaţa culturală a satuluiPărhăuţi. A sponsorizat volumul „M -o nografia satului Părhăuţi - 2008”.

A mai arătat faptul că autoarea aremulte articole de specialitate în ţarăşi în străinătate.

Părintele Lazăr Croitor: „O carteo poţi scrie numai singur pentru cănu te poate ajuta nimeni. Felicit pedoamna Eva Constantinescu pentruo aşa carte”.

Domnul Ioan-Dumitru Puiu,inspector şcolar la IŞJ Suceava:„Cuvântul cheie al acestui volum îldă chiar titlul lui. Cred că nu esteper soană care să nu aibă anumiteobsesii”.

Domnul prof. Nicolae Mateiciuc:„Retrăim aceste clipe emoţionante,când din depărtări ne revin în sufletşi în gând imaginile ţinutului natal,chipul inegalabil al mamei, anii fru-

moşi ai copilăriei, aşa cum le găsimevocate în poeziile doamnei EvaConstantinescu.

Doamna prof. Maria Bocancea:„Lirismul este pretutindeni în poezii-le sale. Apreciez seninătatea şi mo -dul în care îşi prezintă simţămintele.Poeziile ne înalţă spiritual, iar meta-forele îi îmbogăţesc versurile”.

Doamna înv. Geta Bocancea:„V-am cunoscut cu mulţi ani înurmă. V-am ascultat de multe oripoe ziile şi v-am recomandat să lestrângeţi într-un volum.

Dumneavostră sunteţi una dintrepersonalităţile comunei, fiind la bazăînvăţătoare şi învăţătorii au ceva înplus”.

Domnul ing. Dragoş Straton aarătat faptul că de familia Con stan -tinescu îl leagă amintiri frumoase deaproape patru decenii. „Doamna EvaConstantinescu este un om generos“.

Prof. Traian Chilimon, vecin, aevocat copilăria lui când doamnaEva strângea copii de prin vecini şi lecitea poezii sau poveşti, iar tatăl ei îidistra cântându-le doine minunate.„Vă invit să vizitaţi expoziţia deicoa ne pe lemn, din holul şcolii“.

Domnul Mircea Radu, medicveterinar: „Venind aici, din Ardeal,acum 43 de ani, am găsit în familiadoamnei Eva un sprijin de nădejde şiiată că după atâţia ani mai sunt încomuna Todireşti“.

Iată şi o epigramă scrisă de prof.

Maria Bocancea: „În «Obsesii» m-am regăsit,/Cu ele aici am venit/Desunt bune sau ne-bune/Timpul ne vaspune“.

Prof. Gheorghe Dolinski: „Apre -ciez faptul că autoarea a utilizat toatetipurile de rime, măsura versuriloreste variabilă. Toate poeziile suntcom puse din patru strofe. Remarcbogăţia mijloacelor de expresie utili-zate de doamna Eva“.

Revin la prof. Ramona Bălan:„Aici s-au consumat multe emoţii, s-au spus cuvinte foarte frumoase şi

şcoala va asigura şi de acum înaintecondiţii pentru desfăşurarea unorasemenea întâlniri. Oamenii au ne -voie de aşa ceva”.

Autoarea cărţii a făcut un excursîn viaţa ei de peste şapte decenii,evocând greutăţile copilăriei. A maispus că o să scoată un al doilea vo -lum de poezii, apoi unul de poeziinumai pentru copii, la care ţine foar-te mult“.

Elevele Ana-Maria Bocancea,Narcisa Trandafir şi Luana Jalbăîmbrăcate în costume populare deexcepţie au recitat poezii din volu-mul „Obsesii”.

La sfârşitul materialului, vreau sădau Cezarului ce-i al Cezarului.

De anunţarea participanţilor, departea de după discuţii s-au ocupatsoţii Ileana şi Lazăr Lucescu. Lemul ţumesc în numele tuturor!

Subsemnatul, am participat cumare plăcere la această activitate,având în vedere faptul că am funcţio-nat la această şcoală un deceniu.

Am lăsat la sfârşit motivaţia mea,adică de ce am scris despre aceastălan sare de carte pentru „Curierulucrainean“.

Dna Eva Constantinescu, în faţatuturor participanţilor, a spus că înve nele domniei sale curge şi sângeslav.

Bunica dinspre tată, Mafta Guli -ciuc, era ucraineancă din Ipo teşti, ju-deţul Suceava. Bunicul dinspre tatăera polonez şi se numea Wol cins ki.Venind în Părhăuţi şi-au schimbatnumele în Lupu.

Domnia sa ştie şi acum câtevacântece ucrainene de la bunica sa, pecare le-a cântat pronunţând corectcuvintele în limba ucraineană. Astaîn timp ce mulţi dintre cei care auter minat liceul în limba ucraineană laSiret, nu mai ştiu să citească!

La sfârşit autoarea a oferit tuturorparticipanţilor la eveniment cărţi cuautograf şi asta spune totul.

kolea­kURELIUk

Lansare­de­carte­la­şcoala­Gimnazială­Părhăuţi-Suceava

„OBSESII”, AUTOREVA CONSTANTINESCU

515Curierul UCRAINEAN

E bine, e sănătos să ne închipuim că în sufle-tul său Brumărel vede taine mai desluşite şi maimari, decât docţii psihologiei moderne, atuncicând vine vorba despre depresii. El vorbeşte,prin seve ale firii sale, cu Adâncul şi Înaltul.Pentru că tan dreţea reîntoarcerii la suflet parecă se făptuieşte - la o primă vedere - numai înacest fel. Împăcarea cu care se contopeşte el înculorile codrului ne îndeamnă în continuare săcultivăm ne murirea din noi, prin credinţa înposibilitatea unei lumi primăvăratice ce va săvină. O lume mai bună decât cea cu care neconfruntăm în încrâncenările noastre de zi cuzi.

E momentul potrivit să ne reamintim de odefiniţie celebră a lui Albert Camus: „Toamna eo a doua primăvară, când fiecare frunză e ofloare“. Da, dar până s-avem parte de o pri mă -vară veşnică, aşa cum întrevede Camus, nemul ţu mim că florile au un răsărit şi un apus,plă cân du-le însă, nespus de mult, să poartechipul soarelui.

Toamnă devreme – toamnă târzie? Fo res tie-rele ecouri ce revin pe poteci sunt, de fapt,glasuri ale drumeţiilor îndepărtate sau ratate.Dar simţă mântul prezentului este o experienţăpersonală. De pildă, o ciută miroase frunzelemoarte. Fiecare fiinţă porneşte pe drumul sim -ţirii care o poartă către linişte, calea către paceainterioară.

În dimineţile pădurilor raze pier şi învieaburi de rouă.

Aflându-mă în faţa unui bătrân eleşteu cupeşti de argint, m-aş fi aşteptat să sară brotacullui Mat suo Basho!.... Desigur, aş fi avut partede un mo ment fad, insignifiant: „zgomotulapei”. Dar deocamdată realitatea zilei duce lip -să de... haiku. Când „realitatea” îşi va revenila... realitate, zgomotele paşilor aproape că sevor şterge. Cuvintele poematice se vor împrăş -tia într-o lu mină şi liniş tire de sine. Oricum, nuvoi rămâne dezamăgit. Vom fi martor al uneiarte speciale de a trăi clipa.

Luna, aparent rece... Mami, în timpul uneiplimbări, îi cuprinde bebeluşului cu mâna dege-tul arătător şi îl îndreaptă spre cer. Între norirăsare o spărtură de stele... Inima mamei îşicontinuă plim barea prin parc. Pe ghizdurileunei fântâni arteziene o broască cu ochi depiatră priveşte întreaga scenă. Înserarea, ca oradieră uriaşă vrea să şteargă totul în jur. Lunaîn deplinătatea ei netezeşte vârfurile copacilor.

Şovăind parcă, printre tufe de crizanteme unstrat fin de brumă subţire. Nici o frunză numişcă - în semn de mirare. E vorba despre omai veche pasiune pentru flori, faţă de careBru mărel acţionează în consecinţă. O con sem -năm, ca pe o atitudine potrivită, într-o nouălumină adusă - cum se zice - „la zi”.

„Războiul rece” va lua sfârşit! Ultimele le -gume s-au retras pe tarabe. În semn de aso ciere,un soare încă blând se răsfaţă pe bolta ce rului,în vreme ce din pământ ies încă fire verzişoareşi moi de mărar şi pătrunjel. Ne ia pofta lagoană, pentru o ciorbă de burtă presărată cuverdeţuri de tot felul.

Dornic de mişcare, Brumărel însoţit de ra -zele tomnaticului soare preferă plimbările ma ti -nale excentrice. Ca de exemplu, o „pro menadă”făcută de-a lungul unui fir de funigel! Nu vreausă vă stârnesc râsul, dar umorul, chiar şi fan-tezia fac parte integrantă din viaţa lui Brumărel.

Mult regretă Brumărel că nu-i în stare săiubească cu devoţiune trandafirii. În primulrând: pentru că ştie încă din frageda sa prunciecă e lucru imposibil să trăieşti într-o stare detotală independenţă. A aflat el din CodulGenetic, că-n adierea singulară a unei seri deCuptor, până şi trandafirul alb freamătă până lavenirea zorilor. În al doilea rând: e convins cătrandafirul trăieşte doar cât timp este iubit.După ce s-a ofilit, îţi poţi cuprinde obrazul înpalmele rănite de spini şi - ca un părăsit îndragoste - aşa îţi poţi dezmierda urmele durerii.

Sunt clipe în care „Ziua Recoltei” înconjoarăca basmele lumii aura celor ce - cu recunoştinţă

- o preţuiesc. Sunt clipe de belşug în care vreasă ne pună la încercare în noi simţul realităţiidarurilor lui Dumnezeu; dacă le băgăm înseamă... Uitaţi-vă atenţi cum străluceşte în -văluită în mister multicolor, sărbătorirea acesteizile pe tarabele din pieţe şi – mai ales - perumeneala preparatelor culinare, expuse pentrudegustare.

Sclipirile brumei pe o scară de lemn lăsatăpeste noapte sub cerul liber... Dimineaţa,umbrele unui frunzar alăturat fac ghiduşii cusoarele, urcă şi coboară. Întrebarea momentuluie: unde este pisica jucăuşă?

Până la sezonul vânătorii, e de preferat pen-tru mişcare practicarea tenisului în aer liber.Apropo – nu ştii de unde sare iepurele. Dar, dinmoment ce te afli pe terenul de vânare amingilor, indicat e să te mişti cu paşi mărunţi şirapizi şi să te uiţi atent... unde sare mingea.

Fluturii cei mai în vârstă, încă nu s-au pen-sionat anul acesta. Ei continuă să facă turul ron-durilor. Asta înseamnă atâta bucurie senină,încât preferăm în mod arbitrar să folosim laadresa aripilor lor cuvântul „tandreţe”, nicide-cum juxtapunerea valorii unui punct de pensiece-ar apăsa în chip nedrept întrariparea vârsteilor de pensionare.

Brumărel nu pare, ci el chiar este un tip in -tui tiv! Ascute în el o percepţie subtilă şi dez in -te resată. Acceptă ca ceilalţi, adică noi, să fimdiferiţi şi printr-un efect de oglindă, să luămcunoştinţă de propria noastră existenţă, de uni -ci tatea, misterul ei. Sesizăm deodată cu Bru mă -rel diferenţa şi înfrăţirea culorilor şi formelor;avem, se zice, o revelaţie. Atunci anul calen-daristic, con form înclinaţiilor noastre în a-lconsulta, se prelungeşte în estetica aşteptăriifaţă de anotimpul primăverii, când din nouînflorim.

..................................................

Brumă ce „nichelează” o bară de susţinere, de fiecare parte a unei pasarele pe care trebuie să trecem...

Numai spiritul de echilibrist dăruieşte abilitatea mâinilor lui Brumărel, libertatea de a nu se folosi de aceste bare;altfel urmele trecerii sale s-ar ştergeodată cu el.

Mihai­MATEICIUC

BRUMĂREL DIN CARTIERUL DRUMUL TOAMNEI

Un pictor abstracţionist se plân -gea altuia:

- Sunt într-o situaţie foarte în -curcată. O clientă cere să-i schimbculoarea ochilor în portretul pecare i-am făcut.

- Şi ce este aşa de greu?- Habar n-am unde i-am plasat!

- Aveţi cont în bancă?- Am, dar nu în folosul meu.

- Tăticule, se pisiceşte fiicastudentă, te rog să-mi împrumuţimaşina în seara asta.

- Pe jos nu poţi merge, la ce ai

picioarele?- Unul pentru frână, iar celălalt

pentru frână...

Discuţie între doi pescari:- Câţi peşti ai prins ieri? –

întreabă unul- Trei. Dar tu?- Mai puţin.- Doi?- Mai puţin.- Unul?- Şi mai puţin.

- Alo! Apartamentul domnuluiPetrescu?

- Amice! – răspunde şoptitcineva. De unde să ştim, noi toc-mai am intrat în apartament...

Doi amici, bine afumaţi, aucăzut într-o baltă.

- Jale! – strigă unul. Aici suntatâţi ţânţari, încât putem să neîmbolnăvim de malarie!

- Nimic grav! – zise al doilea.Până seara ne vom fi înecat deja.

- Mămico, cum am apărut noipe lume?

- Pe tine te-a adus barza,Petrică.

- Dar Lenuţa?- Am găsit-o în stratul cu varză.- Nu trebuia să lăsaţi ţapul în

grădină!

- Sire, îmi cer mii de scuze cădin neatenţie m-am aşezat peochelarii dumneavoastră,

- Liniştiţi-vă, doamnă, ochelariiau văzut lucruri şi mai groaznice.

Tatăl către fiica sa:- Te rog să rupi relaţia cu Gioni!- De ce?- Este foarte risipitor. Ieri mi-a

împrumutat o mie de euro.

- Cum o duci, Ioane?

- Ei, ca în comunism!- Aşa de bine?- Nici vorbă. Spuneau că în

comunism nu vor fi bani, iar eudeja nu-i mai am.

Doi veterinari, operează lastomac un elefant. După ultimacusătură, unul zice:

- Se pare că de data asta n-amuitat nici un instrument în interior.

Cel de-al doilea, privind în jur:- Unde-i asistenta noastră?

Se întâlnesc doi:- Tu crezi în reîncarnare? –

întreabă primul.- Sigur. Eu, de exemplu, am

fost măgar.- Când?- Anul trecut, când ţi-am împru-

mutat 500 de euro.

kolea­kURELIUk

Miniglume

16 Curierul UCRAINEAN16

Stimate Domnule Preşedinte,Stimaţi colegi,Doamnelor şi domnilor,

În numele Ucrainei îl felicit sincer pe domnulPeter Thomson cu prilejul alegerii sale în funcţiade preşedinte al sesiunii a 71-a a AdunăriiGenerale a ONU. Vă asigur de întreaga susţinerede către Ucraina a eforturilor Dvs.

Stimate domnule Preşedinte,În ultima vreme, lumea înconjurătoare devine

din ce în ce mai puţin stabilă. Unii au simţit acestlucru mai mult, alţii mai puţin. Dar niciodată de lasfârşitul războiului rece nu au mai fost încălcate înmod unilateral, la o scară atât de mare şi cu atâtaaroganţă normele şi principiile internaţionale.

Niciodată până acum nu a fost pus sub semnulîndoielii Statutul ONU, document pe care s-a spri-jinit ordinea noastră mondială.

Niciodată până acum o ţară membră a Con si -liului de Securitate al ONU nu a fost iniţiatorul şi,în acelaşi timp, participantul activ al conflictului şiarbitrul lui. Ce a rezultat? Instabilitatea globalăcare nu mai e o temă de dezbatere ştiinţifică, cipractic, cel mai mare pericol cu care se confruntăomenirea. Iar de felul în care vom reuşi să o rezol-văm, depinde în mod direct viitorul nostru, viitorulcopiilor noştri şi viitorul organizaţiei noastre.

Eu nu văd decât două căi de depăşire a acesteisituaţii: ori vom recunoaşte existenţa acestei pro-bleme şi vom depune eforturi pentru rezolvarea eipe baza valorilor şi principiilor comune, ori nevom amăgi cu iluzia stabilităţii, vom închide ochiiîn faţa unor fapte evidente şi vom face ca viitorulONU - această platformă fără precedent de acţiunicomune - să fie dependent de un singur jucătorcare încalcă grosolan Statutul ONU.

În cel din urmă caz, ne vom confrunta foartecurând cu o cruntă dezamăgire.

Costul unei asemenea miopii este arhicunoscut- sunt vieţile omeneşti.

În secolul trecut, noi am plătit un preţ imens -70 de milioane de vieţi - în cele două războaiemondiale. Oare nu e de ajuns?

De aceea, subliniez din nou faptul că nu neputem permite ca discutarea problemelor privindpacea şi securitatea internaţională în cadrulConsiliului de Securitate să intre în impas.Limitarea dreptului de veto în cazul adoptăriihotărârilor privind prevenirea şi reglementareaconflictelor trebuie să devină o sarcină prioritară areformării activităţii Consiliului de Securitate.

Eliminarea dreptului de veto în cazul unorcrime în masă şi atunci când un stat membru alConsiliului de Securitate al ONU este parte a con-flictului trebuie să constituie o regulă din betonarmat, fără excepţii.

Consiliul trebuie să se transforme într-un organcu adevărat democratic şi reprezentativ, eliberat deurmele trecutului.

Este necesară transformarea organizaţiei noas-tre într-o structură capabilă să reacţioneze eficientla acţiuni agresive şi să-i tragă la răspundere pe ceivinovaţi. În caz contrar nicio naţiune, niciun statmembru al ONU nu poate conta pe o securitate şidezvoltare stabile.

Un alt tip de pericol la adresa păcii şi securităţiiinternaţionale care necesită o atenţie urgentă a co -munităţii mondiale îl constituie războaiele hibride.

Ca preşedinte al unei ţări care a devenit poligo-nul de încercare a noilor metode ale războiuluihibrid, am atras atenţia comunităţii internaţionaleasupra acestei probleme la sesiunea de anul trecuta Adunării Generale. În decurs de un an, aceastăpractică s-a extins simţitor. Efectele ei au putut fiobservate în Europa, America şi pe alte continente.Presiunile politice, propaganda deschisă, implica-rea în procesele electorale, constrângerile econo-mice, operaţiunile diversioniste şi armate secrete,atacurile cibernetice, abuzul de măsuri diplomati-ce - acesta este instrumentarul războaielor nede-clarate.

A venit timpul ca Consiliul de Securitate să-şiasume controlul asupra acestei probleme.

Ucraina, la rândul său, este gata să iniţieze încontinuare discuţii ca cea referitoare la modul încare Consiliul trebuie să contracareze acest peri-col.

În contextul ultimelor evoluţii pe peninsulacoreeană, viitorul regimului de neproliferarenucleară provoacă ţării mele o tot mai mare îngri-jorare.

Se ştie că Ucraina a renunţat benevol la al trei-lea ca mărime arsenal nuclear, între 2800 şi 4200focoase nucleare tactice, în schimbul garanţiilorde suveranitate şi integritate teritorială potrivitMemorandumului de la Budapesta din 1994.

Din păcate, toate aceste garanţii au rămas pehârtie. Astfel, lumea democratică a pierdut primabătălie. Este vorba nu doar despre Ucraina, ci des-pre încrederea în acorduri.

Totuşi, ca un actor internaţional responsabil,Ucraina a fost întotdeauna şi rămâne devotată cau-zei neproliferării nucleare şi dezarmării. Aşadar,acţiunile făcute la timp şi eficiente ale comunităţiiinternaţionale ca răspuns la experimentele nuclea-re ale Coreei de Nord sunt încă un examen pentrunoi toţi. Noi nu putem permite ca lumea să seînscrie într-o nouă cursă a înarmărilor nucleare.

Anul acesta vom alege noul secretar general alONU. Sunt convins că principalele criterii pentrucandidatul la acest important post, pe lângă calită-ţile profesionale, trebuie să fie mai întâi, poziţia safermă în problema respectării prevederilorStatutului ONU şi, în al doilea rând, disponiblita-tea de a folosi cu fermitate, în caz de pericol laadresa păcii şi securităţii, toate instrumentele pecare le are la dispoziţie, mai ales cele prevăzute laart. 99 din Statutul ONU.

Credem că Consiliul de Securitate şi AdunareaGenerală vor face o alegere corectă.

Şi Ucraina, din partea ei, ca membru neperma-nent al Consiliului de Securitate, va contribui laatingerea acestui ţel.

Stimate domnule Preşedinte,Din 2014, Ucraina ştie din proprie experienţă

tragică ce înseamnă terorismul exportat din afară.Componenta teroristă a războiului hibrid nede-

clarat al Rusiei împotriva Ucrainei este clară.Ea a devenit în mod dramatic o realitate zilnică

în teritoriile ocupate din regiunile Doneţk şiLuhansk ale Ucrainei.

În cei doi ani şi jumătate de conflict am adunatun număr însemnat de dovezi incontestabile aleimplicării directe a Rusiei, a structurilor şi demni-tarilor ei în finanţarea, susţinerea şi coordonareaactivităţii grupărilor teroriste care au comis nume-roase crime împotriva cetăţenilor statului meu.

Realitatea şocantă este aceea că teroriştii stră-ini, în special din Rusia, reprezintă o parte însem-nată a formaţiunii militare ilegale din Donbas carese ridică la 38.000 de persoane înarmate până-ndinţi.

Şi nu exagerez deloc afirmând că în dotarea lorintră aproximativ 700 de tancuri, 1200 maşini deluptă blindate, peste 1000 sisteme de artilerie şipeste 300 sisteme de rachete.

Armamentul, muniţia şi personalul continuă săintre din Rusia în Ucraina prin zona necontrolată afrontierei ucraineano-ruse.

În acelaşi timp, partea rusă continuă să susţină,inclusiv la ONU, că ea nu are niciun ameste, că nusunt ruşi în Ucraina.

Chiar şi cei mai făţarnici conducători sovieticinu se pot compara cu minciuni atât de clare şi cumanipulări atât de evidente pe care şi le permite,astăzi, Kremlinul.

Da, ei ameninţau lumea cu arma nucleară la felcum face astăzi Rusia.

Dar, atunci când, în timpul crizei caraibiene,Uniunii Sovietice i s-au prezentat fotografiilefăcute din aer de serviciile de informaţii america-ne, până şi Hruşciov a fost obligat să recunoascăprezenţa rachetelor sovietice în Cuba.

Astăzi, în ciuda miilor de fotografii, video,mărturii şi altor dovezi ale prezenţei militare ruseîn Donbas, Rusia continuă să susţină cu cinism„noi nu suntem acolo“.

Rusia a susţinut acelaşi lucru şi despre Crimeea„Noi nu suntem acolo“. Dar, ulterior, a organizatîn pensinsulă un fals referendum sub ţevile arme-lor ruseşti. Iar apoi, după câteva zile, preşedintelerus declară ostentativ că Crimeea a fost anexată,imaginaţi-vă, „conform Statutului ONU“.

Oare vorbim despre unul şi acelaşi Statut?Considerăm că aceasta nu este doar o desconsi-

derare a principiilor seculare ale relaţiilor interna-ţionale, a regulilor şi eticii lor scrise şi nescrise.Este nesocotirea diplomaţiei înseşi.

Apreciez că a venit timpul ca organizaţia noas-tră să elaboreze măsuri de prevenire a comiteriiabuzurilor de către ţările membre ale ONU.

Este necesar să fie gândit un mecanism de sta-bilire oficială a probelor care atestă agresiuneaunor state împotriva altora care să prevadă respon-sabilităţi clare în conformitate cu Statutul ONU.

Al treilea an de agresiune continuă să provoacedurere şi suferinţă cetăţenilor mei.

Şi-au pierdut viaţa 2430 de persoane din careun număr însemnat anul acesta. Numărul total alvictimelor acestui război impus nouă, în inimaEuropei, a ajuns la 10 mii - 2,5 mii de militari şi7,5 mii de cetăţeni paşnici.

În Donbas şi pe teritoriul Rusiei continuă să fiereţinuţi ilegal sute de prizonieri.

Am fost şocaţi să aflăm că, recent, formaţiunilearmate ilegale proruse din teritoriile ocupate aleDonbasului au luat copii prozonieri.

Vreau să reiterez faptul că Ucraina rămânefidelă reglementării politico-diplomatice a situa-ţiei din Donbas. Noi suntem o naţiune paşnică.

Timp de un an, noi am demonstrat prin vorbe şiprin fapte că suntem gata să implementămAcordurile de la Minsk - un plan complex dereglementare paşnică, convenit în septembrie2014 şi confirmat în februarie 2015.

UCRAINA - mai aproapePaginã realizatã de Ion ROBCIUC

Discursul Preşedintelui Ucrainei, Petro Poroşenko,rostit în cadrul dezbaterilor generale ale celei de a71-a sesiuni a Adunării Generale a ONU (Extrase)