ZEUL MACELULUI de YASMINA REZA

PERSONAJELE: Veronique Vallon, Michael Vallon, Anette Reilli, Alain ReiliActiunea se petrece in sufrageria familiei Vallon. Nimic superficial. Doar o masuta de cafea, o vaza cu lalele, cateva carti de arta si doua canapele.

VERONIQUE:- O sã vã faceti mai târziu declaratia, asta este a noastrã. “Ca urmare a unei dispute verbale în parcul Aspirant Dunant, Ferdinand Reille, în vârstã de 11 ani, înarmat cu un bãt, l-a lovit pe fiul nostru, Bruno Vallon, în fata. În plus, fatã de umflãturã si învinetirea buzei superioare a lui Bruno, acest act a avut ca urmare si spargerea a doi incisivi, inclusiv avarierea nervului incisivului drept...ALAIN:-"Înarmat"?VERONIQUE:-Înarmat. Nu-ti place cuvântul "Înarmat"? Michael, cum am putea spune? Tinând? Având asupra sa un bãt?MICHAEL- "Având asupra sa", da.VERONIQUE-"Având asupra sa un bãt". Este ironic, întotdeauna am considerat cã parcul Aspirant Durant era sigur...MICHAEL:-Întotdeauna am spus: "Parcul Aspirant Durant da. Montsouris, nici vorbã."VERONIQUE:-Hei, vã multumesc foarte mult cã ati venit! Stiti, e mult mai bine decât sã fim prinsi în aceastã atitudine de adversitate.ANETTE:-Ei bine, noi vã multumim, serios.VERONIQUE:-Ei bine, nu cred cã este niciun motiv sã ne multumim unii celorlalti. Din fericire, unii dintre noi încã mai au simtul comunitãtii, nu-i asa?ALAIN:-Desi copiii nu au înteles încã aceastã notiune. Mã refer la copilul nostru.ANETTE:- Sigur, copilul nostru. Ce se va intampla cu dintele care are nervul avariat? VERONIQUE:-Ei bine, nu stim. Se pare cã încã sunt niste întrebãri în legãturã cu asta. Aparent, nervul nu este total expus. Este expus doar o parte din el. Asa cã, deocamdatã, nu or sã-l ucidã. Vor sã dea o sansã dintelui. Este de preferat unei lucrãri pe canal. Asadar va fi o perioadã de observare, timp în care o sã-i dea nervului o sansã sã se vindece. Între timp, va avea nevoie de un învelis. Oricum nu poti face implanturi pânã la 18 ani. Se fac implanturi doar când dintii au încetat sã mai creascã.ANETTE:-Desigur. Ei bine, sperãm ca totul sã se rezolve cu bine. Lalelele acestea sunt superbe.VERONIQUE:-Da, sunt de la florarul de pe strada Henry, îl stiti, cel de mai încolo de pe stradã? Aduce bulbii tocmai din Olanda, 20 de euro pentru tot buchetul. Îl stii pe florar? De mai încolo de pe stradã.ANETTE:-Sigur. Sigur.VERONIQUE:-Ascultati... Bruno nu a vrut sã-l spunã pe Ferdinand. A fost aproape incredibil sã vezi un copil cu fata rãnitã, fãrã dinti... Nu voia sã vorbeascã. Prietenii lui l-ar fi crezut "turnãtor".ANETTE:-Cum ati aflat în cele din urmã numele lui Ferdinand?VERONIQUE:-Ei bine, i-am explicat lui Bruno cã protejarea acestui copil nu o sã-l ajute. I-am spus cã dacã noi am fi fost pãrintii acestui copil,am vrea cu sigurantã sã stim despre asta.ANETTE:- Desigur.ALAIN:- Da. Scuzati-mã o secundã. (Ii suna telefonul. Raspunde)Da, Serge. Îti multumesc cã m-ai sunat înapoi. Este în ziarul de dimineatã. O sã îti citesc.(scoate un ziar din buzunar) "Potrivit unui studiu publicat de revista britanicã Lancet, doi cercetãtori australieni au identificat efectele secundare neurologice ale medicamentului antihipertensiv Antril, produs de TW Pharma inclusiv pierderea auzului si lipsa coordonãrii miscãrilor." Cine naiba îti monitorizeazã presa acolo? Da, esti în mari necazuri. Nu, nu. Problema mea este sedinta Actionarilor. Ai o sedintã a Actionarilor peste douã sãptãmâni. Ai luat în considerare si eventualitatea unor procese? Serge,Serge. Vorbeste cu cei de la relatii publice si aflã dacã s-a confirmat asta si altundeva si sunã-mã înapoi. Bine.Imi pare rãu.MICHAEL:- Asadar esti...ALAIN:- Avocat.Iar tu?MICHAEL:- Distribuitor de articole pentru casã. Veronique este scriitoare. Lucreazã cu normã redusã într-o librãrie.VERONIQUE:-Ei bine, am fost co-autoare la un volum despre civilizatia arabo-islamicã. Am lucrat cu artefacte care au fost recuperate dupã sfârsitul conflictului dintre Etiopia si Eritrea. Dar acum lucrez la o carte despre tragedia din Darfur.ALAIN:-Esti specializatã în Africa?VERONIQUE:-Da, mã intereseazã acea parte a lumii.ANETTE:- Mai aveti copii?VERONIQUE:- Camille. Are nouã ani. Este foarte supãratã acum pe tatãl ei pentru cã i-a aruncat hamsterul seara trecutã.ANETTE:- I-ai aruncat hamsterul?MICHAEL:- Da.Fãcea mult zgomot noaptea. Ei dorm pe parcursul zilei. Îl înnebunea pe Bruno. Stiti, nu putea suporta zgomotul pe care-l fãcea. Uitati, nu mã deranjeazã sã vã spun, de mult timp voiam sã scap de hamsterul ãla. Asa cã, în cele din urmã am spus: "Ajunge". L-am luat si i-am dat drumul pe stradã.ANETTE:- L-ai lãsat pe stradã?MICHAEL:- M-am gândit cã e un animal de canal. Dar hamsterul era foarte speriat, acolo pe trotuar. Adevãrul este cã nu sunt nici animale de companie si nici animale sãlbatice. Dacã le lasi în mijlocul pãdurii, tot nefericite vor fi. Nu stiu unde altundeva ar fi trebuit sã îl pun.

ANETTE:- Asa cã doar l-ai lãsat pe strada?MICHAEL:- Da, asa a fãcut.VERONIQUE:-Si a încercat s-o convingã pe Camille cã hamsterul a fugit. Ceea ce, desigur, ea nu a crezut. Dar tu? Cu ce te ocupi?ANETTE:- Sunt broker de investitii.VERONIQUE:-Lasã-mã sã... O sã te întreb asta direct. Ar putea Ferdinand sã îi cearã scuze lui Bruno?ANETTE:-Sigur. Ar fi bine dacã ar vorbi.Trebuie sã-si cearã scuze. Chiar trebuie sã spunã cã îi pare rãu.VERONIQUE:- Ei bine, îi pare rãu?ALAIN:-Nu a realizat cât de serios a fost incidentul. Are 11 ani.VERONIQUE:- La 11 ani nu este bebelus.MICHAEL:- Dar nici adult nu este. Stiti, am uitat sã vã întrebãm,vreti o cafea sau un ceai? A mai rãmas prajitura,Veronique? Face o prajitura grozavã! (Veronique iese la bucatarie apoi intra cu prajitura si cafea)MICHAEL:-Trebuie sã gustati prajitura asta.ALAIN:- Ce vinzi?MICHAEL:- Articole decorative...Încuietori de usi, mânere, fitinguri de cupru...Articole de bucãtãrie, oale si tigãi...ALAN:-Se câstigã bine?MICHAEL:-Stii, nu e ca si când am fi avut asteptãri prea mari, sau ceva de genul ãsta. Începutul a fost greu. Dar atât timp cât sunt acolo în fiecare dimineatã, cu valiza cu mostre si cu catalogul, e un trai decent. Cu toate cã tigãile pentru grãtar se cumpãrã în timpul sãrbãtorilor.ANATTE:-Când ai vãzut cã hamsterul era îngrozit, de ce nu l-ai bãgat înãuntru în casã?MICHAEL:- Pentru cã nu pun mâna pe asa ceva.ANETTE:- L-ai pus pe trotuar.MICHAEL:-Era în cuscã.Am rãsturnat-o.Nici vorbã sã ating eu animalele alea.ALAIN:- Ce fel de prajitura este?VERONIQUE:- Din mere si pere este o retetã de-a mea.Este un truc special, trebuie sã tai perele mai subtiri decât merele, pentru cã se coc mai rapid. Mama lui mi-a dat ideea.ALAIN:-Cel putin am aflat o reteta noua cu ocazia asta nu-I asa? VERONIQUE:- Îmi doresc ca fiul meu sã nu fi trebuit sã-si piardã doi dinti pentru asta.ALAIN: -Sigur, la asta mã refeream.ANETTE:- Ai un mod aparte de a exprima asta. ALAIN:- Scuzati-mã. (Ii suna telefonul. Raspunde) Da, Serge. Nu. Nicio scrisoare cãtre editor. Doar o sã atâti focul. Ei bine, a fost programat? Da... Care sunt efectele secundare? Ce este "lipsa coordonãrii miscãrilor"? Si în doze normale? De cât timp stii asta? Si în tot acest timp nu l-ai scos de pe piatã? Despre ce sumã vorbim ca venituri? Înteleg...Bine. (inchide telefonul si suna pe altcineva)Dennis? Stiau de riscuri de doi ani si jumãtate. Un raport intern. Dar niciun efect secundar neplãcut nu a fost dovedit. Nu au luat mãsuri de sigurantã si nu au programat o rezervã. Nu este mentionat nimic în raportul anual. Lipsa echilibrului, mers nesigur, vorbitul.. Practic arãti ca un betiv. Aproximativ jumãtate de milliard ca venituri. Esti acolo? Vor nega. Cretinul ãla voia sã scriem o scrisoare editorului. Nici vorbã sã scriem o scrisoare. Pe de altã parte, dacã vedem cã articolul este preluat, putem da un comunicat cãtre presã. Cã cineva rãspândeste zvonuri false cu douã sãptãmâni înainte de Adunarea Actionarilor. Genul ãsta de lucruri. O sã mã sune din nou. Bine. (INCHIDE TELEFONUL) Stiu cã nu am bune maniere. Unde rãmãsesem?VERONIQUE:- Ei bine, spuneam cã ar fi fost mult mai bine dacã ne-am fi cunoscut în alte împrejurãri.ALAIN:- Asadar plãcinta asta...este dupa reteta mamei tale nu?MICHAEL:- Da, reteta mamei mele. Urmeazã sã aibã o operatie, sãrãcuta.ANETTE:- Serios? Pentru ce?MICHAEL:-Genunchii. I se vor monta proteze ceramice si metalice. Isi face griji în legãturã cu ce va rãmâne din ele dupã incinerare. Nu vrea sã fie înmormântatã lângã tatãl meu. Vrea sã fie incineratã, si dusã în nordul tãrii.ANETTE:-Suntem emotionati de generozitatea voastrã. Întelegem cã încercati sã linistiti lucrurile, în loc sã le agravati.VERONIQUE:- Te rog... Mãcar atât sã putem face. ANETTE:- Prea multi pãrinti iau doar partea copiilor lor, actionând ei însisi copilãreste. Dacã Bruno i-ar fi rupt doi dinti lui Ferdinand, cred cã Alain si cu mine am fi avut o reactie mai emotionalã. Nu sunt sigurã cã am fi vãzut imaginea în ansamblu.ALAIN:- Are dreptate, nu sunt sigur de asta.MICHAEL:-Asa ati fi fãcut. Pentru cã stim cu totii cã s-ar fi putut întâmpla invers. VERONIQUE:-Ce spune Ferdinand despre asta?ANETTE:-Nu vorbeste prea mult. Cred cã este putin coplesit.VERONIQUE:-Dar realizeazã cã si-a desfigurat colegul de scoalã?ALAIN:-Nu. Nu, nu realizeazã cã si-a "desfigurat" colegul de scoalã.VERONIQUE:-Nu îti place cuvântul, dar mã tem cã este potrivit situatiei.ALAIN:-Fiul meu nu l-a desfigurat pe fiul tãu.VERONIQUE:-Fiul vostru l-a desfigurat pe fiul nostru! Întorceti-vã dupã ce vine de la scoalã, priviti-i gura si dintii.

ALAIN:- Gura va fi în regulã când se va dezumfla. Iar în privinta dintilor, dacã are nevoie, suntem dispusi sã-i plãtim cele mai bune servicii medicale stomatologice...MICHAEL:-Uite, ceea ce vrem noi este ca bãietii sã se împace, sã ne asigurãm cã asa ceva nu se va mai întâmpla niciodatã.ANETTE:- Sã organizãm o întâlnire.MICHAEL:- Da. Exact.VERONIQUE:- Ar trebui sã fim de fatã?ALAIN:- Nu au nevoie de mediator. Sã-i lãsãm sã-si rezolve problemele ca bãrbati.ANETTE:-Ca bãrbatii, Alan? Nu fii ridicol. Pe de altã parte,poate nu trebuie sã fim acolo. Adicã, poate este mai bine sã nu fim acolo, nu-i asa?VERONIQUE:-Problema nu este dacã suntem sau nu acolo. Problema este... vor sã vorbeascã despre asta, vor sã rezolve asta? Bruno vrea. Ferdinand vrea?ANETTE:- Nu o sã-i dãm de ales.VERONIQUE:- Trebuie sã vinã de la el.ANETTE:-Dacã Ferdinand se comportã ca un bãtãus, nu o sã asteptãm ca el sa-si vina in fire.VERONIQUE:-Ei bine, dacã Ferdinand se întâlneste cu Bruno într-un context punitiv, pentru cã va fi fortat, nu vãd cum ar putea iesi ceva pozitiv din asta.ALAIN:-Doamna, fiul nostru este un maniac. Dacã speri cã el brusc si spontan va avea remuscãri, visezi. Uitati, îmi pare rãu, cu adevãrat, dar trebuie sã mã întorc la birou. Doodle rãmâi. Anuntã-mã tu ce s-a hotãrât. Oricum nu sunt de folos nimãnui. Voi, femeile credeti întotdeauna cã aveti nevoie de un bãrbat, de un tatã, de parcã ar folosi la ceva. ANETTE:- Sotul meu nu a fost niciodatã genul de tatã atent.VERONIQUE:- Asadar... ce hotãrâm? ANETTE:-Ati putea veni la noi acasã la ora 7:30, cu Bruno? 7:30 e bine?MICHAEL:- Ei bine, dacã vrei sã stii pãrerea mea... Eu cred cã Ferdinand ar trebui sã vinã la noi acasã. Nu victima trebuie sã fie cea care face cãlãtoria.ALAIN:- Eu nu pot fi nicãieri la ora 7:30. (II SUNA TELEFONUL) Alo? Nu este mentionat nimic în raportul anual. Dar riscurile nu au fost stabilite oficial. Nu existã nicio dovadã. Da, spune-i sã mã sune din nou.ANETTE:-Uitati, lucrul important este sã îi facem pe copii sã vorbeascã. Asa cã o sã vin acasã la voi cu Ferdinand la 7:30 si o sã-i lãsãm sã rezolve asta. Ce? Nu pari convinsã.VERONIQUE:-Dacã Ferdinand nu întelege responsabilitatea faptelor sale, se vor uita sever unul la celãlalt si va fi un dezastru.ALAIN:-"Responsabilitatea faptelor sale", Doamna Vallon? Despre ce vorbesti?VERONIQUE:-Sunt sigurã cã fiul vostru nu este un maniac.ALAIN:- Ba da, este. Este maniac.MICHAEL:- Cum explicã el ce a fãcut?ANETTE:- Nu vrea sã vorbeascã despre asta.VERONIQUE:-Ar trebui. Ar trebui sã vorbeascã despre asta.ALAIN:-Sunt multi de "ar trebui", dnã Vallon. "Ar trebui" sã vinã aici, "ar trebui" sã vorbeascã despre asta, "ar trebui" sã-i parã rãu... Sunt sigur cã esti mult mai evoluatã decât noi. Încercam sã rezolvãm asta, dar între timp încearcã sã ne suporti.MICHAEL:-Hei, hei, hei! Haide, haide... Ce se petrece aici? Mai vreti cafea? ( MICHAEL IESE SA ADUCA CAFEAUA. Intra dupa cateva minute)VERONIQUE:-Stii, mã întrebam...Stiu cã nu este important, dar...Stiti de la ce s-au certat? Pentru cã Bruno nu vrea sã vorbeascã.ANETTE:- Bruno nu l-a lãsat pe Ferdinand sã facã parte din gasca lui.VERINIQUE:- Bruno are o gascã?ANETTE:- Si i-a spus "turnãtor".VERONIQUE:-Stiai cã Bruno are o gascã?MICHAEL:-Nu. Dar sunt încântat sã aflu! Si eu aveam una. Am fost seful.ALAIN:- La fel si eu.VERONIQUE:-Ce face seful unei gãsti?MICHAEL:-Stii, ai 5-6 bãieti care te plac si sunt dispusi sã se sacrifice pentru tine.VERONIQUE:-De ce i-a spus "turnãtor"? Uitã de asta, o întrebare proastã, nu-i asa? Care este rostul? Nimãnui nu-i pasã. Treaba noastrã este acest incident nefericit. Violenta este treaba noastrã. Vã deranjeazã dacã vorbesc eu cu Ferdinand? Nu as face asta fãrã permisiunea voastrã.ALAIN:- Nu, vorbeste cu el. Nu ne deranjeazã. Si mult noroc cu asta.VERONIQUE:-De ce spui asta?ALAIN:- Dnã Vallon... actionezi în baza dorintei de a educa si asta este...VERONIQUE:-Nu o sã vorbesc cu el dacã nu vreti.ALAIN:-Încearcã, vorbeste cu el, dojeneste-l, fã orice vrei.VERONIQUE:-Nu înteleg cum te poti simti atât de neimplicat.ALAIN:-Sunt foarte implicat. Fiul meu a rãnit un alt copil...VERONIQUE:- Cu intentie.ALAIN:-Vezi tu, ãsta este genul de lucru care mã iritã. Stim cã a fãcut-o cu intentie.

VERONIQUE:-Asta face toatã diferenta.ALAIN:-Diferenta dintre ce si ce? Aici vorbim despre un singur lucru. Fiul nostru a luat un bãt si l-a lovit pe copilul tãu. Din cauza asta suntem aici, nu-i asa? Asa cã de ce crezi cã trebuie sã adaugi în discutie cuvântul "Intentie"? Ce fel de lectie încerci sã-mi dai?ANETTE:- Asta devine o prostie. Sotul meu este stresat din cauza muncii. Asa cã o sã mã întorc aici disearã cu Ferdinand si o sã-i lãsãm sã-si rezolve problemele firesc.ALAIN:- Nu sunt deloc stresat.ANETTE:- Ei bine, sunt eu.ALAIN:- Nu ai niciun motiv sã fii stresatã, Doodle. (II SUNA TELEFONUL. Raspunde)Da. Ei bine, fãrã comentarii...Fãrã comentarii.Fãrã comentarii! Ce? Dacã îl retragi, îti recunosti vina! Retragerea Antril ar însemna recunoasterea vinei! O sã fii acuzat de un mare numãr de ilegalitãti... Dacã vrei sã te scoatã în cãtuse de la întâlnire peste douã sãptãmâni...Sã vorbim despre victime dupã întâlnirea actionarilor… Nu putem retrage un medicament pentru cã trei tipi nu pot merge în linie dreaptã! Asa cã, deocamdatã, nu fã nicio miscare. (INCHIDE SI SUNA ALT NUMAR) Sunt în panicã. Media le respirã în ceafã, asa cã... În regulã. Vreau un comunicat de presã care sã nu sune deloc defensiv.Dimpotrivã. Sã fie dur. Ceva de genul: "TW Pharma este o tintã."Încercare de manipulare a pretului actiunilor cu douã sãptãmâni înainte de adunarea actionarilor." De unde a apãrut acest studiu?"Cum apare asa brusc"... etc. Niciun cuvânt despre problema sãnãtãtii.Doar o singurã întrebare: "Cine este în spatele acestui studiu? Cine? "Bine. MICHAEL:-Companiile farmaceutice sunt cele mai rele, nu-i asa? Profit, profit, profit. ALAIN:-Nu a spus nimeni cã ar trebui sã-mi asculti conversatia. MICHAEL:-Nu a spus nimeni cã ar fi trebuit sã o ai lângã mine. ALAIN:-Sunt absolut fortat sã o am aici. Împotriva vointei mele, crede-mã.. MICHAEL:- Paseazã vina nu-I asa? Nu este nimeni rãspunzãtor . Totusi, ai o muncã amuzantã.ALAIN:- În orice tratament nou existã beneficii si riscuri. Dar tu, tu ce faci?MICHAEL:- Am o slujbã normalã.ALAIN:- Ce este o slujbã normalã?MICHAEL:- Ti-am spus, vând oale tigãi mecanisme ale vasului de toaletã …si multe alte lucruri.ALAIN:-"Mecanisme ale vasului de toaletã", îmi place asta, asta este interesant. Vasele de toaletã sunt interesante. De câte feluri ai?MICHAEL:- Sunt douã modele de bazã. Cu apãsarea butonului si cu mâner. Depinde unde este apa. Unul dintre managerii mei este expert.Ti-l pot prezenta dacã vrei.ALAIN:-Pari sã îti cunosti foarte bine meseria.VERONIQUE:-Aveti de gând sã-l pedepsiti în vreun fel pe Ferdinand? Puteti discuta altã data despre instalatii sanitare.ANETTE:- Nu mã simt bine.VERONIQUE:- Care este problema? Esti în regulã?ANETTE:- Îmi este greatã.VERONIQUE:- Îti trebuie Metoclopramid, ai?ANETTE:- Nu. Nu, o sã fiu în regulã.VERONIQUE:- Coca-cola. Ai nevoie de o coca-cola. (IESE SI INTRA CU O DOZA DE COLA) Înghitituri mici.ALAIN:-Coca cola este bunã pentru greatã? Nu este mai mult pentru diaree?VERONIQUE:-Nu, nu doar. Te simti mai bine?ANATTE:-Asa cred. Dnã Vallon... Dacã noi hotãrâm sã ne pedepsim fiul, o sã o facem în felul si în conditiile noastre.MICHAEL:- Absolut.VERONIQUE:- Ce absolut?MICHAEL:-Este fiul lor, pot face asa cum cred cã este mai bine.VERONIQUE:- Nu sunt de acord.MICHAEL:- Cu ce nu esti de acord, Ronni?VERONIQUE:- Nu pot face cum vor.ALAIN:- Serios? Continuã.(II SUNA TELEFONUL) Da? Bine. Da, dar nu uita, nu s-a dovedit nimic, nimic nu este sigur. Nu strica totul. Dacã nu procedãm bine, Serge va fi dat afarã peste douã sãptãmâni, si noi la fel.ANETTE:-Ajunge, Alan! Ajunge cu telefonul mobil! Fii aici si acum, la naiba!ALAIN:-Sunã-mã înapoi si citeste-mi-l.(inchide) Ce naiba este în neregulã cu tine? Sã tipi în felul ãsta la mine! Dennis a auzit totul!ANETTE:- Bine! M-am sãturat de afurisitul ãla de telefon mobil, în fiecare minut al fiecãrei zile!ALAIN:-Ascultã Doodle, ar trebui sã-mi multumesti cã am fost de acord sã vin aici... ANETTE:- O sã vomit.MICHAEL:- Vrei sã folosesti baia?ANETTE:-Nu te forteazã nimeni sã rãmâi...VERONIQUE:-Are dreptate, nu te forteazã nimeni sã rãmâi.ALAIN:- Linisteste-te, Doodle. Haide, nu te supãra fãrã motiv.ANETTE:-Sotul meu crede cã orice are legãturã cu casa, scoala, curtea din spate...Este problema mea. Si pot întelege de ce. Totul este chinuitor de plictisitor. Este cumplit.

VERONIQUE:-Dacã este atât de cumplit, de ce aveti copii? Poate Ferdinand a luat si el aceastã lipsã de interes.

Anette varsa peste masuta de cafea si cartile de arta.

MICHAEL:-Adu o gãleatã, adu o gãleatã! (Catre Veronique)

Veronique iese si aduce un mop si o galeata.

ALAIN:-Ar fi trebuit sã te duci la baie. Doodle, asta este ridicol.MICHAEL:-E din cauza nervilor. E doar din cauza nervilor. VERONIQUE:- Vrei sã te cureti la baie? Dumnezeule, albumul meu cu picturile lui Kokoschka...ALAIN: Unde este baia?VERONIQUE:- Am sa-ti arat eu.

(ALAIN SI ANETTE MERG LA BAIE IMPREUNA CU VERONIQUE.VERONIQUE SE INTOARCE SI INCEPE SA CURETE CU MICHAEL)

VERONIQUE:- Ce facem cu albumul Kokoschka?MICHAEL:- Îl putem curãta. Problema va fi sã-l uscãm. Poate sã-l curãtãm doar cu apã si sã punem acolo niste colonie. O vom usca cu aer cald si vom pune niste cãrti deasupra ca sã o îndreptãm. Poate o sã o cãlcãm, precum bancnotele. Du-te si adu uscãtorul si colonia. Este în dulãpiorul din baie.VERONIQUE- Ei sunt în baie!MICHAEL:- Doamne Ronnie,nu stau pe vasul de toaletã! (VERONIQUE IESE. SE INTOARCE CU UN USCATOR DE PAR SI O STICLA CU PARFUM)MICHAEL:- Dumnezeule.VERONIQUE:- Un cosmar afurisit!MICHAEL:-Mai bine ar avea grijã, el a reusit sã mã aducã la limitã.VERONIQUE:- Ea este groaznicã!MICHAEL:- Mai putin.VERONIQUE:-Este foarte falsã.MICHAEL:- Ea nu mã deranjeazã atât de mult.VERONIQUE:- Amândoi sunt groaznici. De ce le iei apãrarea tot timpul? Întotdeauna aplanezi. Încerci sã reconciliezi totul. Un asemenea fiu, este o amenintare la adresa societãtii...Nu pot sã cred cã a vomitat pe toate cãrtile mele! Adicã, când stii cã o sã vomiti, iei mãsuri de precautie.MICHAEL:-Eram la limitã cu chestia aia cu dispozitivele vasului de toaletã. M-am tinut tare, nu-i asa? Incredibil.Cum îi spune ei?VERONIQUE:- Doodle.MICHAEL:- Doodle...ALAIN SE INTOARCE DIN BAIE.ALAIN:-Da, îi spun Doodle.VERONIQUE:-Îmi pare rãu. Nu vorbeam cu rãutate.Stii, este usor sã râzi de numele de alint ale altor persoane. Michael, cum ne spunem unul altuia? Sunt sigur cã mai rãu, nu-i asa?MICHAEL:-Ne spunem "Darjeeling" precum ceaiul. Este mult mai jenant, dacã mã întrebi pe mine. De la ce vine Doodle? Yankee Doodle? Cheese Doodle?ALAIN:-Nu, este un cântec din "Guys and Dolls" în care se cântã: "Doodle oodle oodle oo."INTRA ANETTE VERONIQUE:-Ei bine, eram îngrijoratã în legãturã cu tine. Te simti mai bine?ANETTE:-Da, mai bine. Asa cred.ALAIN:-Dacã nu esti sigurã, stai departe de mãsuta de cafea.ANETTE:- M-am gândit în baie...poate am minimalizat...Ei bine, vreau sã spun... poreclele sunt un fel de abuz. Ferdiand n-a fost niciodatã un copil violent. Trebuie sã fi avut motivele lui. ALAIN:- Precum cã a fost numit "turnãtor".Scuzã-mã. (SUNA TELEFONUL. RASPUNDE) Da, Serge. Atât timp cât nu existã victime. Fãrã victime. Nu vreau sã discuti cu victimele. Neagã, neagã, neagã. Dacã vom fi nevoiti, vom da în judecatã revista. Îti vom trimite prin email schita comunicatului de presã. Serge, îmi pare rãu, trebuie sã închid. (inchisde) Dacã îmi spui mie "turnãtor", reusesti sã mã enervezi.MICHAEL:-Stii, dacã ti se potriveste porecla…ANETTE:- Crezi cã fiul meu este un "turnãtor"? Oricum, la fel este si al vostru.MICHAEL:- Cum adicã la fel este si al nostru?ANETTE: - L-a "turnat" pe Ferdinand.MICHAEL:- Ei bine, l-am fortat sã spunã.VERONIQUE:- Michael, deviem complet de la subiect.ANETTE:- Poate cã l-ati fortat, dar l-a "turnat". ALAIN:-Doodle…

ANETTE:-Doodle ce? Crezi cã fiul meu este "turnãtor"?MICHAEL:-Nu cred nimic.ANETTE:-Ei bine, dacã nu crezi nimic, nu spune nimic. Nu fã insinuãri.VERONIQUE:- Nu este niciun motiv sã ne enervãm, bine? Michael si cu mine am fãcut totul ca sã fim impartiali si concilianti...ANETTE:- Nu prea impartiali.Superficial impartiali.ALAIN:- Doodle, trebuie sã plec.ANETTE:-Atunci pleacã, lasule.ALAIN:- Chiar acum sunt în pericol de a-mi pierde cel mai important client. Asa cã aceasta prostie cu grija pãrinteascã si cu cearta aferentã...VERONIQUUE:-Stii, fiul meu si-a pierdut doi dinti. Doi incisivi.ALAIN:-Da, sigur. Am înteles asta.VERONIQUE:- Unul dintre ei permanent.ALAIN:- O sã-si punã dinti noi. Dinti mai buni! Nu i-a mâncat nimeni urechea!ANETTE:-A fost o gresealã sã nu luãm în considerare sursa problemei.VERONIQUE:-Nu este nicio sursã. Este un copil de 11 ani care loveste oamenii cu un bãt!ALAIN:- Înarmat cu un bãt.MICHAEL:- Am scos acest cuvânt.ALAIN:-Da, l-ati scos pentru cã v-am cerut noi sã faceti asta. Un cuvant care in mod deliberat stabileste intentia si exclude orice urma de neintelegere. Care exclude copilaria. VERONIQUE:-Nu cred ca suport tonul asta. ALAIN:- Noi doi nu ne intelegem deloc. De la inceput nu ne-am inteles. VERONIQUE:-Domnule Reilli, este incredibil de frustrant sa ti se reproseze in mod continuu ceva ce noi recunostem ca a fost o greseala. Precum faptul ca “inarmat” nu era un cuvant potrivit si l-am scos afara. Desi vorbind strict se aplica su siguranta.ANETTE:-Ferdinand a fost atacat verbal si a reactionat exagerat. Dacã eu sunt atacatã, mã apãr. În special când sunt singurã împotriva unei întregi gãsti.MICHAEL:-Cu sigurantã ai devenit mai vioaie de când ai dat la boboci.ANETTE:-Realizezi cât de crudã este remarca asta?MICHAEL:-Uite, suntem cu totii oameni decenti.Toti patru. Nu stiu cum ne-am lãsat dusi de val si ne-am pierdut cumpãtul. Este absolut inutil. VERONIQUE:-Michael opreste-te. Opreste-te din a aplana lucrurile.Bine? Noi suntem doar superficial impartiali, atunci de ce am fi impartiali? MICHAEL:-Nu. Nu, nu o sã mã las condus pe drumul ãsta.ALAIN:-Ce drum?MICHAEL:-Drumul pe care ne-au dus rãhãteii ãia mici!ALAIN:- Mã tem cã Veronique nu vede lucrurile astfel...VERONIQUE- Asadar acum Bruno este un rãhãtel. Asta le întrece pe toate.ALAIN:- Asta a fost. Trebuie sã plec acum.ANETTE:- Da, la fel si eu.VERONIQUE:-Duceti-vã! Duceti-vã, renunt.

SUNA TELEFONUL FAM VALLON

MICHAEL:-Alo? Bunã, mamã. Nu, avem niste prieteni în vizitã, dar spune. Da. Da, fã ce îti spun doctorii sã faci. Da. Ce? Antril? Iei Antril... Asteaptã putin, mamã. Antril?(CATRE ALAIN) Prostia aia a voastrã este Antril? Mama mea îl ia.ALAIN:- Mii de oameni îl iau. MICHAEL:-Mamã, ascultã, trebuie sã te opresti imediat din a-l mai lua. M-ai auzit? Chiar acum.Fã doar ce îti spun eu, bine? O sã-ti explic mai târziu. Mamã, spune-i doctorului cã am spus eu cã nu îl poti lua. Bine. De ce rosu? Cine sã te vadã? Mamã, asta este ridicol. Bine, mamã...Mamã...Mamã, o sã te sun eu înapoi, ti-am spus cã nu suntem singuri. Bine. Te iubesc. Pa.(INCHIDE) Are cârje rosi ca sã nu fie lovitã de vreun camion dacã se plimbã noaptea pe mijlocul strãzii. Îi dau Antril, pentru tensiune.ALAIN:-Dacã îl ia si aratã normal, o sã îi iau o declaratie. Nu aveam un fular?MICHAEL:-Stii, nu-mi place atitudinea ta.Dacã mama mea va prezenta chiar si cel mai mic simptom, numele meu va fi în fruntea listei celor care vã vor da în judecatã.ALAIN:- Oricum, o sã avem o listã întreagã.MICHAEL:- Sper asta din tot sufletul!VERONIQUE:-Sã faci ceea ce este corect este zadarnic. Cinstea este doar prostie. Tot ceea ce face este sã te slãbeascã. Îti lasi garda jos.ALAIN:-Sã mergem, Doodle. Sunt destule predici si prelegeri pentru o singurã zi.MICHAEL:-Da, plecati. Dar lãsati-mã sã vã spun asta: Acum cã v-am cunoscut, nu sunt surprins cã.. Cum se numeste? Ferdinand... are probleme de comportament.ANETTE:-Când ai ucis hamsterul ãla...MICHEAL:- Ucis?

ANETTE:- Ucis.MICHEAL:-Am ucis hamsterul?ANETTE:-Da. Faci tot ce poti ca sã ne faci pe noi sã ne simtim vinovati. Poti sã-ti pãstrezi înalta moralitate pe care crezi cã o ai, dar esti un criminal.MICHAEL:-Cu sigurantã nu am ucis acel hamster.ANETTE:-Mai rãu. L-ai lãsat acolo, tremurând de fricã într-un mediu ostil. Acea sãrmanã creaturã probabil a fost mâncatã de un câine sau un sobolan.VERONIQUE:- Are dreptate în legãturã cu asta.MICHAEL:- Cum adicã are dreptate?VERONIQUE:-Adicã, haide, Michael, este oribil ce s-a întâmplat probabil cu acel animal!MICHAEL:- M-am gândit cã hamsterul va fi fericit sã fie liber. Am crezut cã va fugi în rigolã, cât se poate de fericit!ANETTE:-L-ai lãsat doar acolo!MICHAEL:-Pentru cã nu pot sã ating chestiile alea, bine? Nu pot atinge nimic din acea familie.VERONQUE:- Îi este fricã de rozãtoare.MICHAEL:Da, mã tem de rozãtoare.Si îmi este fricã de reptile. Orice este aproape de sol.ALAIN:-Dar tu? De ce nu ai coborât sã-l iei?VERONIQUE:-Ei bine, pentru cã nu am stiut! Michael a spus în dimineata asta cã hamsterul a fugit. Asa cã am iesit direct pe usa din fatã,am coborât si am înconjurat clãdirea. Am fost si în subsol!MICHAEL:-Veronique, este complet incorect ca deodatã sã fiu eu acuzat în legãturã cu chestia asta cu hamsterul. Chestie care a trebuit sã le spui tu.Asta este o problemã de familie, care nu priveste pe nimeni în afarã de noi si care nu are nicio legãturã cu situatia de fatã! Si nu îmi vine sã cred cã mi se spune criminal în propria mea casã! Asta este casa mea! Eu am deschis usa! Usa este larg deschisã în spiritul reconcilierii. Pentru doi oameni care ar trebui sã fie mai recunoscãtori! ALAIN:-Continuã sã-ti satisfaci mândria, este minunat.ANETTE:- Asadar nu ai remuscãri?MICHAEL:- Nu am remuscãri. Animalul ãla era dezgustãtor si mã bucur c-a dispãrut.VERONIQUE:- Michael, asta este ridicol. MICHAEL:- Ce e ridicol? Ti-ai pierdut si tu mintile? Fiul lor îl bate groaznic pe Bruno, iar tu îmi faci reprosuri în legãturã cu hamsterul?VERONIQUE:-Ceea ce i-ai fãcut acelui hamster a fost gresit si nu poti nega asta.MICHAEL:-Nu-mi pasã deloc de hamster!VERONIQUE:-Ei bine, va trebui sã-ti pese de hamster când va ajunge fiica ta acasã!MICHAEL: -Nu o sã-mi spui tu mie cum sã mã comport o fetitã rãsfãtatã de 9 ani!ALAIN:-Sunt de acord cu el cu în cazul ãsta, 100%.VERONIQUE:- Vezi, asta este patetic.MICHAEL:- Ai grijã, Veronique. Ai grijã. M-am abtinut pânã acum dar tu mã împingi peste limitã.ANETTE:- Si Bruno? Este trist din cauza hamsterului?MICHAEL:- Stii, Bruno are alte probleme…VERONIQUE:- Bruno nu era atasat de Nibbles.MICHAEL:- Nibbles?Ce fel de nume de fãtãlãu este asta?ANETTE:-Asadar tu nu ai nici-o remuscare. De ce ar trebui sã aibã fiul nostru?MICHAEL:-Stii ceva? Tot rahatul ãsta cu consultarea si consideratia...M-am sãturat ca naiba de el. Am fost amabili cu voi. Am cumpãrat lalele. Stiti, sotia mea m-a prezentat ca pe un liberal, dar adevãrul este cã nu am rãbdare pentru prostiile astea emotionale. Sunt un nemernic cu un temperament vulcanic.ALAIN:- Nu suntem cu totii asa?VERONIQUE:-Nu, îmi pare rãu. Nu suntem toti nemernici cu temperamente vulcanice.ALAIN:- Tu nu, desigur.VERONIQUE:- Nu, eu nu! Slavã Domnului!MICHAEL:-Tu nu, darjeeling. Tu nu. Tu esti foarte evoluatã. Tu nu actionezi niciodatã fãrã sã reflectezi.VERONIQUE:- De ce esti atât de agresiv cu mine?MICHAEL:- Nu sunt agresiv. Sunt sincer. Stii ceva? Ai organizat întâlnirea asta si te-am lãsat sã mã recrutezi... Tu sustii comportamentul civilizat, nu mã deranjeazã asta…VERONIQUE:-Exact! Sustin comportamentul civilizat. Poti fi sigur de asta! Cel putin cineva de aici sustine asta! Tu... tu crezi cã este mai bine sã fii un nemernic? Nu e este normal sa critici idealurile cuiva.ANETTE:-Nimeni nu a spus asta. Nimeni nu te-a criticat pentru asta!VERONIQUE:- Voi ati fãcut-o!ALAIN:- Nu am fãcut asa ceva.VERONIQUE:-Ce ar fi trebuit sã fac? Trebuia sã vã dau în judecatã? Trebuia sã nu vã vorbesc niciodatã? MICHAEL:- Înceteazã, Ronnie.VERONIQUE:- Ce sã încetez?!MICHAEL:- Amplifici asta foarte mult.VERONIQUE:- Nu-mi pasã! Faci tot ce poti ca sã eviti meschinãria si ajungi...umilitã si complet singurã!

(SUNA TELEFONUL LUI ALAIN )ALAIN:- Da, Serge. Ei bine,lasã-i sã dovedeascã asta. Sã o dovedeascã!MICHAEL:- Ne-am nãscut singuri si murim singuri. Asta este! Cine vrea putin scotch?ALAIN:-Serge, acum sunt într-o discutie. Te sun când mã întorc la birou.VERONIQUE:-Asta e. Locuiesc cu o persoana foarte negativa. ALAIN:- Cine e negativ.MICHAEL:-Eu..Cine vrea? (CU STICLA DE WISKHEY IN MANA)ALAIN:- Poate putin.ANETTE:- Nu trebuie sã pleci?ALAIN:-Haide, în momentul ãsta al jocului,la fel de bine as putea sã si beau putin.VERONIQUE:-Asta a fost cea mai groaznica idee. Nu ar fi trebuit sa ne intalnim. Spune-mi cã nu am fost amândoi de acord cu asta! ANETTE:- Calmeaza-te Veronique, nu ajungem nicaieri cu asta.VERONIQUE:- Cine a spus sã nu ne atingem de prajitura azi dimineata? Cine a spus cã ar trebui sã pãstrãm si pentru familia Reilli? Cine a spus asta?!ALAIN:- Asta a fost foarte frumos din partea ta.MICHAEL:- Ce legãturã are asta? Oaspetii sunt oaspeti.ALAIN:-Stii, sotia mea a trebuit sã mã târascã aici astãzi. Când cresti cu o anumitã idee John Wayne a bãrbãtiei, impulsul într-o astfel de situatie este sã nu stai sã o discuti.ANETTE:- Vad ca te-am tarat aici inutil.ALAIN:-La ce te asteptai, Doodle? Asta e o porecla ridicola. La niste revelatii cu privire la valorile Universului? Scotch-ul ãsta este incredibil.MICHAEL:- Nu-i asa? Vezi asta? Vechi de 18 ani, single malt, dintr-un loc micut din Scotia, unde încã îsi cultivã singuri orzul.VERONIQUE:-Dar lalelele? Cine le-a cumpãrat? Tot ce am spus a fost: "Dumnezeule, pãcat cã nu avem lalele din acelea." Nu am spus sã te duci tocmai pe strada Henry.ANETTE:-Nu te enerva din cauza asta, Veronique. Nu meritã.VERONIQUE:-El a cumpãrat lalelele. El, doar el!ANETTE:-Ei bine, noi nu bem? Veronique si cu mine am dori o bãuturã. Si paharul ei?MICHAEL:- Nu cred cã este necesar.VERONIQUE:- Toarnã-mi un pahar, Michael.MICHAEL- Nu! Nu! Bine, bine. Bea. Bea, ce mai conteazã?ANETTE:- Îti face rãu sã bei, sau ceva de genu?VERONIQUE:- Nu, nu, îmi face bine. Domnule Reilli, Vezi tu, noi doi nu ne-am înteles de la inceput. Dar eu trãiesc cu un bãrbat care a hotãrât odatã pentru totdeauna cã viata sa este sinonimã cu mediocritatea. Stii, e foarte greu sã trãiesti cu un bãrbat care si-a bãgat ideea asta în cap, care nu vrea sã schimbe nimic, care nu se entuziasmeazã de nimic...MICHAEL:-De ce îi spui asta? Nu-i pasã deloc.VERONIQUE:-Trebuie sã credem... el trebuie sã creadã în eventuale corectii.MICHAEL:-Este ultimul om cãruia ar trebui sã-i spui asta. VERONIQUE:-O sã vorbesc naibia vreau!SUNA TELEFONUL FAM VALLON- RASPUNDE MICHAELMICHAEL:-Bunã, mamã. Este în regulã. Are dintii scosi, dar este în regulã. Da, îl doare. O sã-i treacã. Mamã, ti-am spus cã nu suntem singuri. O sã te sun înapoi, îti amintesti? Da, pa.ANETTE:- Încã are dureri?VERONIQUE:- Nu.ANETTE:-Atunci de ce îti îngrijorezi mama?VERONIQUE:-Trebuie sã o îngrijoreze, nu se poate abtine.MICHAEL:-Bine, Veronique, ajunge. Ce este cu prostia asta dramaticã? ALAIN:- Nimãnui nu-i pasã de nimic în afarã de propria persoanã. Da, sigur, cu totii am vrea sã credem în posibile corectii, unele care ne creeze, sã ne elibereze complet de egoism. Precum scrierea cãrtii de cãtre tine despre Darfur... Ceea ce cred cã este grozav! Inteleg cum ai spus: "Bine, o sã aleg un masacru, istoria este plinã de ele, si o sã scriu o carte." Fiecare trebuie sã se salveze cumva.VERONIQUE:-Nu scriu cartea asta ca sã mã salvez. Nu ai citit-o,nici mãcar nu stii ce contine!ALAIN:-Indiferent.VERONIQUE:-De ce nu pot fi mai usoare lucrurile? De ce totul trebuie sã fie atât de epuizant?ALAIN:-Gândesti prea mult. Femeile gândesc prea mult.VERONIQUE:- Nu stiu ce înseamnã asta,cã gândesc prea mult. Nu stiu cum poti continua sã trãiesti fãrã niciun fel de simt moral.MICHAEL:-Uitã-te la mine, eu trãiesc! Ce s-a întâmplat cu simtul tãu al umorului? Dacã mã întrebati, cuplul este cel mai groaznic chin cu care ne-a pedepsit Dumnezeu. Cuplul si familia.ANETTE:-Nu te forteazã nimeni sã ne spui asta.Si as putea adãuga cã este putin indecent.MICHAEL:- Tu esti de acord cu mine, nu-i asa? (CATRE ALAIN)

ANETTE:-Uitati, asta este în afara subiectului. Alain, spune ceva.ALAIN:- Are dreptul sã-si spunã pãrerile.ANETTE:-Dar asta nu înseamnã cã trebuie sã le facã reclamã. Nu ne pasã de cãsnicia lor. Suntem aici în legãturã cu o problemã privind copiii. Nu ne pasã de cãsnicia lor.ALAIN:- Da, cu exceptia...ANETTE:- Cu exceptia a ce?ALAIN:- Sunt legate.MICHAEL:- Sunt legate. Desigur cã sunt legate. VERONIQUE:-Faptul cã lui Bruno i s-au scos doi dinti are legãturã cu cãsnicia noastrã?MICHAEL:- Sigur cã are legãturã.VERONIQUE:- Scuzã-mã, nu înteleg ce vrei sã spui.MICHAEL:-Fã un pas în spate si priveste situtia în care suntem. Copiii îti consumã toatã energia si te lasã bãtrân si gol pe dinãuntru. Asta este legea naturii. Vezi cuplurile tinere râzând in drumul spre altar si te gândesti cã ei nu stiu. Sãrmanii nenorociti n-au nicio idee. Sunt fericiti. Nimeni nu-ti spune despre asta la început. Am un coleg de armatã care va avea un copil cu noua lui prietenã.I-am spus: "Un copil?La vârsta noastrã? Ce, esti prost? Mai ai poate 10-15 ani înainte sã faci cancer sau sã faci un atac cerebral,si o sã te înhami sã ai un afurisit de copil?"ANETTE:- Nu crezi asta cu adevãrat.VERONIQUE:- Ba da, crede.MICHAEL:- Sigur cã cred, ba chiar mai rãu.ANETTE:- Te înjosesti, Michael. Opreste-te din plâns Veronique. Agravezi lucrurile.MICHAEL: (CATRE ALAIN)- Te pot servi cu un trabuc?ANETTE:- Acum o sã fumãm un trabuc, Alain?ALAIN:-Fac ce vreau, Doodle. Dacã vreau sã fumez un trabuc, fumez un trabuc. Nu o sã fumez, pentru cã nu vreau sã o supãr pe Veronique, care este deja la limitã, ca sã mã exprim blând. Nu mai pufni asa, are dreptate. Stii, când femeile plâng, bãrbatii sunt adusi la punctul în care cedeazã. Cu toate cã, din pãcate, trebuie sã spun cã punctul de vedere al lui Michael este complet justificat. (II SUNA TELEFONUL) Da. Da, sigur, spune.Ora la care o trimiti. Trebuie sã fie tipãrit la scurt timp. Nu "întrebãri", ci "regrete". "Întrebãri" este un termen vag.ANETTE:- Trãiesc cu asta în permanentã. Vietile noastre sunt fãcute bucãti de telefonul mobil.ALAIN:- O secundã. Doodle, asta este foarte important.ANETTE:- Întotdeauna este foarte important. Ce se întâmplã în altã parte este întotdeauna mai important.ALAIN:-Spune. Nu. Nu "strategie". "Plan". Un plan care a fost initiat cu douã sãptãmâni înainte de Adunarea Actionarilor.Etc, etc...ANETTE:-Pe stradã. La cinã. Pretutindeni.ALAIN:-"Studiu" în ghilimele? Pune cuvântul "studiu" în ghilimele.ANETTE:-Nici mãcar nu mai protestez. Predare neconditionatã.Simt cã îmi vine din nou sã vomit. Unde este gãleata aia?ALAIN:-Ei bine, atunci citeazã-mã pe mine.Clientului meu, potrivit avocatului companiei TW Pharma, Alan Reilli. AP, Reuters, ziare, revistele economice, da, peste tot.(INCHIDE)Haide, DOODLE, vrei sã încetezi? Nu trebuie sã facem asta. Cãsnicia lor se duce pe apa sâmbetei. Nu trebuie sã încercãm sã concurãm cu ei.VERONIQUE:-Ce îti dã dreptul sã spui cã se duce pe apa sâmbetei cãsnicia noastrã? Ce îti dã dreptul?ALAIN:-(II SUNA TELEFONUL. RASPUNDE)Da,Serge. Da, a trebuit sã îl corectez. Or sã ti-l trimitã. Manipulare. Manipulare a pretului actiunilor.Ascultã, Serge, te sun înapoi peste un minut.- Îmi pare rãu.VERONIQUE:- Nu o sã-ti permit sã ne judeci familia.ALAIN:-Atunci nici tu nu-l judeca pe fiul nostru.VERONIQUE:-Ãsta este diferit! Fiul vostru l-a brutalizat pe fiul nostru!ALAIN:-Sunt tineri, sunt copii, hârjonealã la joacã. Întotdeauna a fost si va fi. Este o lege a naturii. VERONIQUE:- Nu, nu este!ALAIN:- Îti trebuie putinã educatie ca sã substitui principiul legii cu violenta. Originea legii, desigur asa dupã cum stii,este forta brutã. VERONIQUE:-Poate dacã esti un om al pesterii,dar nu în lumea asta.ALAIN:- Povesteste-mi despre lumea asta!MICHAEL:- Este plictisitor.Întreaga conversatie este plictisitoare.ALAIN:-Veronique, cred în Zeul Mãcelului, un zeu a cãrui domnie nu a fost contestatã din vremuri imemoriale. Te intereseazã Africa, nu-i asa? Vezi tu, tocmai m-am întors din Congo. Existã acolo copii care sunt antrenati sã ucidã de la vârsta de opt ani. În decursul copilãriei lor, pot ucide sute de persoane. Or sã ucidã cu o macetã, cu o puscã, un "Kalash", un lansator "Thumper". Asa cã, evident, atunci când fiul meu îi scoate un dinte unui copil, chiar doi dinti, cu un bãt nu sunt atât de socat si indignat ca tine.VERONIQUE:- Ei bine, ar trebui sã fii. Si nu-mi vorbi mie despre Africa! Stiu totul despre suferinta din Africa.ALAIN:-Nu mã îndoiesc de asta. VERONIQUE:-Doar la asta mã gândesc de luni de zile!MICHAEL:-Nu o stârni cu asta, te rog! Cã tot vorbeam despre dedicarea cãtre pacea mondialã si stabilitate...

VERONIQUE:-Taci naibii, Michael! (Il loveste cu palmele peste spate) Locuim în Franta. Nu locuim în Kinshasa!Locuim în Franta! Stii, ce se întâmplã la locul de joacã trebuie sã aibã legãturã cu valorile vestice! Valori la care, fie cã vã place sau nu, eu subscriu.MICHAEL:-Sã-ti bati sotul trebuie sã fie unul din acele obiceiuri, atunci, nu?VERONIQUE:- Te previn, Michael!ALAIN:- Era pe tine ca o iritatie de piele! Daca as fi fost in locul tau mi s-ar topi inima.(RADE)ANETTE:-Râde de tine, poti sã crezi asta?MICHAEL:-Nu-mi pasã deloc.ALAIN:-Nu, serios. Moral, ar trebui sã ne depãsim impulsurile, dar sunt unele dãti în care nu vrei sã ti le depãsesti. Adicã, cine vrea sã spunã "Ave Maria" când face sex? Poti cumpãra de undeva din zonã scotch-ul ãsta?MICHAEL:-Nu, acesta mai mult ca sigur cã nu.ANETTE:-Persoanelor importante si energice precum sotul meu, trebuie sã întelegeti, le este greu sã fie interesate de ceea ce se întâmplã lângã ei. VERONIQUE:-Nu înteleg de ce. Nu înteleg de ce. Suntem cu totii cetãteni ai lumii. Nu înteleg de ce nu putem avea sã avem un simt al comunitãtii.MICHAEL:-Veronique, ajunge cu prostiile astea pretentioase si nesincere!VERONIQUE:-O sã-l ucid.ALAIN: -(II SUNA TELEFONUL) Da.VERONIQUE:-Are dreptate. Este de nesuportat dupã o perioadã.ALAIN:-"Sustinere nerusinatã". O sustinere nerusinatã... Asa. A fost de acord cu restul? Bine.(inchide) Despre ce vorbeam? ANETTE:-Spuneam cã, în ciuda a ceea ce crede sotul meu, indiferent dacã se petrece aici sau în altã parte a lumii, trebuie sã fim cu totii îngrijorati în mod colectiv.ALAIN:-"Îngrijorat i în mod colectiv".Doodle, este absurd sã bei în starea ta.ANETTE:-Ce stare? Mã simt perfect.ALAIN:- (II SUNA TELEFONUL) Da? Nu, fãrã interviuri pânã emitem comunicatul de presã.VERONIQUE:-Dle Reilli, vrei te rog sã pui capãt acestei conversatii extrem de enervante?ALAIN:-Aminteste-le cã actionarilor nu le va pasã deloc. Actionarii nu vor...Doodle, ce faci...(Anette ii ia telefonul din mana si il arunca in vaza cu flori) Ai înnebunit, naibii? Ar trebui sã fii închisã la nebuni. Nu pot sã cred cã ai fãcut asta! Aveam totul acolo înãuntru. Mi-am petrecut ore în sir sã-l setez! Nu-mi vine sã cred cã ai fãcut asta. Întreaga mea viatã era acolo înãuntru!ANETTE:-Întreaga lui viatã...(ANNETE SI VERONIQUE RAD CU POFTA)ALAIN:-Ele cred cã este amuzant! Ele cred cã este amuzant! Nu este amuzant!ANETTE:-Bãrbatii se ataseazã foarte mult de jucãriile lor. Le ia din prestigiu. Îsi pierd credibilitatea. Dumnezeule... M-am întâlnit odatã cu un tip si l-am vãzut purtând o geantã. O geantã rectangularã cu o curea de umãr. Era o geantã de bãrbati cu o curea de umãr! S-a terminat imediat! O geantã cu o curea de umãr, e cel mai rãu. Dar telefonul mobil întotdeauna în mâinile lui,asta este si mai rãu. Un bãrbat ar trebui sã aibã ambele mâini libere. Ar trebui sã aibã ambele mâini libere. Orice bãrbat care nu renuntã la acei fiori ai singurãtãtii, nu poate avea substantã... Da, încep sã vãd anumite lucruri cu o seninãtate plãcutã.VERONIQUE:-Asta este bunã! "O seninãtate plãcutã"!MICHAEL:-Nu stiu de ce te dai în spectacol, darjeeling.VERONIQUE:- Taci naibii. Trebuie sã ascult prostia asta? Cred cã sunt singura care nu vede lucrurile cu o "seninãtate plãcutã". Adevãrul este cã nu am fost niciodatã atât de nefericitã. Asta este cea mai nefericitã zi a vietii mele.MICHAEL:-Esti o betivã nefericitã.VERONIQUE:-Michael, fiecare cuvânt care îti iese din gurã mã ucide. Eu nu mã îmbãt. Am bãut câteva înghitituri din scotch-ul tãu de 18 ani single malt... pe care l-ai prezentat de parcã ar fi a 18-a minune a lumii. Eu nu mã îmbãt. Îmi doresc sã mã pot îmbãta, crede-mã. Îmi doresc sã pot. As vrea sã pot sã... înec fiecare picãturã de supãrare într-o bãuturã tare si bunã.ANETTE:-Si sotul meu este nefericit. Uitati-vã la el. Total deprimat de parcã ar fi fost abandonat pe marginea drumului. Cred cã asta este cea mai nefericitã zi din viata lui.MICHAEL: -(SUNA TELEFONUL FIX)Alo? Mamã! Ti-am spus cã suntem cu cineva, îti amintesti? Pentru cã medicamentul ãla te poate ucide! Este o otravã! Mamã, mamã... este cineva aici care îti poate explica. Poftim! Spune-i!ALAIN:- Ce sã-i spun?MICHAEL:-Spune-i ce stii despre medicamentul ãla otrãvitor al tãu.ALAIN:-Bunã ziua, dnã, ce mai faceti? Nu... Da, aveti dureri? Da, ei bine, operatia va rezolva asta. Si celãlalt picior? Nu, nu sunt ortoped.Ei bine... aveti probleme cu echilibrul? Da...Nu, desigur cã nu, deloc. Nu vã poate ucide. Nu ascultati ce spun oamenii. Totusi, poate ar fi o idee bunã sã nu îl luati o perioadã. Doar pânã dupã operatie. Da. Da, pãreti a fi într-o formã excelentã. Da, în regulã...MICHAEL:-Ai auzit asta, mamã? Nu mai lua medicamentul ãla! Fã cum ti se spune, bine? Te iubesc. Nu o mai suport.ANETTE:- Bine, încheiem cu asta? Sã mã întorc aici disearã cu Ferdinand? Sã hotãrâm. Asta va fi ceva de genul: "Cui îi pasã?" La urma urmei, pentru asta suntem aici. Eu as spune cã ambele pãrti sunt de vinã. Asa cã... Asa e, ambele pãrti sunt de vinã.VERONIQUE:- Vorbesti serios? Asta crezi cu adevãrat?ANETTE:- Asta e ceea ce cred, da.VERONIQUE:-Fiul meu, Bruno, care a trebuit sã ia douã pastile de codeina la trei dimineata are partea lui de vinã?ANETTE:-Nu este obligatoriu nevinovat.

VERONIQUE:-Iesi din casa mea.Iesi... iesi naibii din casa mea! (II ARUNCA GEANTA IN SUS SI II CAD TOATE LUCRURILE DIN EA)ANETTE:-Geanta mea! Geanta mea! Alain, fã ceva!VERONIQUE:- "Alain, fã ceva".ANETTE:-Taci! Mi-a spart oglinda pentru machiat si parfumul! Ia-mi apãrarea. De ce nu-mi iei apãrarea?ALAIN:- Sã mergem, Doodle.VERONIQUE:- Doar nu am strangulat-o!ANETTE:- Ce ti-am fãcut?VERONIQUE:- Vina nu este comunã! Victima si criminalul nu sunt acelasi!ANATTE- Criminalul?!MICHAEL:- Terminã naibii, Veronique! Ajunge cu prostiile astea etice!VERONIQUE:- În care cred.MICHAEL:- Tu crezi! Tu crezi! Pasiunea asta pe care o ai pentru negri sudanezi ti se revarsã în totul acum!VERONIQUE:-Sunt îngrozitã. Cum poti fi atât de josnic în mod fãtis?MICHAEL:-Pentru cã am chef. Am chef sã fiu josnic în mod fãtis.VERONIQUE:-Într-o bunã zi vei întelege oroarea care se petrece în acea parte a lumii, si îti va fi rusine. Îti va fi rusine de atitudinea ta nihilistã vrednicã de dispret.MICHAEL:-Da, darjeeling, tu esti minunatã! Esti cea mai bunã si cea mai inteligentã!VERONIQUE:- Da, sunt! Sunt!ANETTE:-Sã plecãm de aici, Alan. Oamenii ãstia sunt niste monstri. (ISI TOARNA WHISKY IN PAHAR)ALAIN:- Opreste-te!ANATTE:- Nu, nu, nu. Vreau sã mai beau. Vreau sã mã îmbãt critã. Nenorocita asta mi-a aruncat geanta în tavan si nimeni nu a miscat un deget. Vreau sã fiu cât se poate de beatã! Cum ai putut s-o lasi sã-i spunã fiului nostru criminal? Am venit aici sã rezolvãm lucrurile... Dar ei ne-au insultat, ne-au terorizat, ne-au tinut predici sã fim buni cetãteni ai planetei...Mã bucur cã fiul nostru l-a bãtut mãr pe fiul vostru, si mã sterg la fund cu drepturile voastre ale omului!MICHAEL:-Câteva pahare si... gata! Iese la suprafatã adevãratul caracter. Ce s-a întâmplat cu femeia aia rezervatã si amabilã cu ochii blânzi?VERONIQUE:- Ti-am spus eu, ti-am spus eu!ALAIN:- Ce i-ai spus?VERONIQUE:-Cã este falsã. Femeia asta este absolut falsã! ALAIN:-O cunosteai de 15 minute si deja stiai cã este falsã?VERONIQUE:-Ei bine, observ lucrurile astea foarte rapid.ANETTE:-Eu... nu vreau sã ascult asta. De ce mã faci sã trec prin asta, Alain?VERONIQUE:-Este falsã! Nu îi pasã mai mult decât îti pasã tie!ALAIN:- Este adevãrat.VERONIQUE:- A spus cã este adevãrat.MICHAEL:- Nu le pasã deloc! A fost evident încã de la început cã nu le pasã deloc. Nici ei nu îi pasã. Este adevãrat.ALAIN:-Asa cum îti pasã tie? Explicã-mi, Michael, cum anume îti pasã. Oricum, ce înseamnã asta? Esti mai credibil când esti josnic în mod fãsis. Adevãrul este cã nimãnui de aici nu-i pasã. Poate cu exceptia lui Veronique. Cineva trebuie sã-i recunoascã integritatea.VERONIQUE:-Nu am nevoie de recunoasterea ta! Nu am nevoie de recunoasterea ta!ANETTE:-Dar îmi pasã. Îmi pasã cu adevãrat.ALAIN:-Da, Doodle. Ne pasã într-un mod isteric, nu precum indivizii eroici a unei miscãri sociale. (CATRE VERONIQUE) Am vãzut-o pe prietena ta Jane Fonda la televizor zilele trecute. M-a fãcut sã vreau sã fug sã cumpãr un poster cu Ku Klux Klan.VERONIQUE:-Prietena mea Jane Fonda? Ce înseamnã asta? Ce naiba înseamnã asta?ALAIN:-Sunteti aceeasi specie. Sunteti aceleasi tip de femei care se implicã si vor sã rezolve problemele. Nu sunt genul de femei care ne plac noua. Noua ne plac sunt senzuale, nebune, pline de hormoni... Apãrãtoarele lumii, cele care vor sã ne arate cât de perspicace sunt, nu ne atrag deloc. Chiar si sãrmanul Michael,propriul tãu sot si-a pierdut interesul...MICHAEL:-Nu vorbi pentru mine.VERONIQUE: (urland)-Nu ne pasã absolut deloc de femeile care-ti plac tie! De unde scoti opiniile astea? Esti un om de ale cãrui opinii nu ne pasã deloc!ALAIN:- Seful echipajului pe nava de sclavi.VERONIQUE:-Ce, ea nu tipã? Nu tipa ea cã micul vostru nemernic a fãcut bine cã l-a bãtut pe fiul nostru?ANETTE:- Cel putin fiul nostru nu este un poponar fãtãlãu!VERONIQUE:-Fiul vostru este un turnãtor afurisit!ANETTE:-Sã mergem, Alan. De ce mai suntem încã în casa asta? Uite. Asta cred eu despre lalele voastre cretine! Flori oribile! (SCOATE FLORILE DIN VAZA SI LE LOVESTE DE MASUTA DE CAFEA) Este cea mai rea zi din viata mea.