Zenobia

Puţini bărbaţi au reuşit vreodată să fie capabili de fapte asemănătoare cu cele săvârşite de brava regină Zenobia. A înfruntat cu succes una dintre cele mai temute armate ale Antichităţii. A putut să sfideze înfrângerea şi dezastrul aşa cum puţini războinici ar fi fost în stare. A intrat deopotrivă în istorie şi legendă prin gloria faptelor şi caracterul ei unic, neasemuit. Aceasta a fost Zenobia, mândra şi frumoasa regină a deşerturilor siriene.

Ochi negri, spirit divin, frumuseţe incredibilă

În secolul trei, graniţele de sud-est ale Imperiului Roman erau forţate şi cădeau una după alta sub loviturile tot mai puternice ale unui ambiţios regat pe nume Palmyra. Pe tronul acestui oraş-regat-oază conducea Zenobia - Regina Deşerturilor, cum o supranumiseră contemporanii ei. Regina s-a născut probabil în anul 240 după Hristos, dintr-o mamă egipteană şi un tată de origine arabă sau aramaică.

Avea o origine ilustră, pretinzând că provenea direct din legendara regină Cleopatra a Egiptului, precum

şi dintr-o lungă spiţă de regi şi regine siriene şi asiriene, care începea chiar de la biblica Regină din Saba.

Cronicarii şi istoricii antici nu se sfiau de excesul epitetelor atunci când făceau referiri la ea:

„Ochii ei erau negri, iar privirea puternică şi îndrăzneaţă cucerea pe oricine, spiritul său era plin de măreţie divină, iar frumuseţea sa era cu adevărat incredibilă” – genul acesta de referiri fiind foarte des întâlnit în textele vechi care fac referire la această frumuseţe războinică a deserturilor siriene.

Odată ajunsă regină a îndepărtatelor fruntalii din est, nu s-a sfiit să se autodeclare succesoare de drept a Cleopatrei. Cu o Romă în stare de criză politică, Zenobia şi-a construit o imagine şlefuită după legendara regină Dido, nimeni alta decât fondatoarea Cartaginei, regatul duşman şi rival prin tradiţie al Romei

Astfel de descrieri au rezistat trecerii timpului, şi au fost puţine regine războinice comparabile cu Zenobia în faimă şi putere. Chiar spre sfârşitul zilelor ei, când a fost capturată de legiunile romane şi purtată în triumf prin Roma, după obiceiul Cezarilor,

Zenobia era înveşmântată în straiele şi podoabele sale preţioase, ca şi cum nu şi-ar fi pierdut nimic din aura şi splendoarea care au însoţit-o pe tot parcursul vieţii. Acum, după multe secole, povestea adevărată a Zenobiei rămâne una dintre cele mai intrigante şi interesante din întreaga istorie.