Coordonatorul seriei este Ştefan Boncu

Zenobia Niculiţă este psiholog, doctor În sociologie şi lector universitar. Predă cursuri de statistică socială, metodologia cercetării În ştiinţele sociale şi psihosociologia organizaţi i lor. Între domeni i le sale de competenţă şi interes se regăsesc : psihosociologia organizaţi i lor, psihologia carierei (metode de recrutare şi testare a personalului), psihologia vârstelor şi psihologia creativităţi i . De asemenea, este autoarea a două volume pentru publicul larg: Frumos la Vremea Lui. Eseuri de psihologia vârstelor şi Lecţia de mulţumire. Povestiri pentru copii.

Zenobia Nicul iţă, Psihosociologia comunităţilor virtuale religioase © 20 1 1 , Editura Institutul European laşi

INSTITUTUL EUROPEAN, editură academică recunoscută de Consi l iul Naţional al Cercetării Şti inţifice din Învăţămîntul Superior

Iaşi, str. Grigore Ghica Vodă nr. 1 3 , cod 700469, O.P. I , C.P. 1 6 1 tel .lfax: 0232/230 I 97; tel . 0232/230800 euroed it@hotmail .com http://www .euroinst.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

NICULIŢ Ă, ZENOBIA Psihosociologia comunităţilor virtuale religioase / Zenobia

Niculiţă. - Iaşi : Institutul European, 20 Il Bibliogr. ISBN 978-973-6 1 1 -78 1 -7

004.738.52:2 3 1 6.6

Potrivit Legii nr. 8 / 1 996, a dreptului de autor, reproducerea (parţială sau totală) a prezentei cărţi fără acordul Editurii constituie infracţiune şi se pedepseşte În conformitate cu aceasta. PRINTED IN ROMANIA

Zenobia NICULIT Ă ,

PSIHOSOCIOLOGIA

COMUNITĂTILOR VIRTUALE ,

RELIGIOASE

INSTITUTUL EUROPEAN 2011

CUPRINS

ARGUMENT / 9

Capitolul 1. COMUNITĂŢI SOCIALE ÎN SPAŢIUL VIRTUAL / 13

1.1. Delimitări conceptuale / 13 1.2. Controverse cu privire la existenţa comunităţilor virtuale / 19 1.3. Tipuri de comunităţi virtuale şi aplicaţii ale acestora / 25 1.4. Design-ul comunităţilor virtuale / 31 1.5. Participarea la comunităţile virtuale / 37 1.6. Evoluţia comunităţilor virtuale / 46 1.7. Identitatea virtuală şi implicaţiile acesteia / 47 1.8. Etica şi mecanismele reglatorii ale comunităţilor virtuale / 54 1.9. Impactul comunităţilor virtuale asupra vieţii reale / 57

1.9.1. Socializare şi comunicare umană / 58 1.9.2. Gândire şi învăţare / 60 1. 9.3. Personalitate şi identitate / 61 1.9.4. Dependenţa de comunităţi le virtuale / 62 1.9.5. Grupuri şi comunităţi sociale din spaţiul real / 64 1.9.6. Globalizare şi implicaţii politice / 66 1. 9.7. Integrarea experienţelor online şi offline / 69

Capitolul II. DIMENSIUNEA SOCIALĂ A COMUNITĂŢILOR RELIGIOASE / 73

11.1. Caracteristici ale comunităţilor religioase / 74 11.2. Tipuri de comunităţi religioase / 77 11.3. Participarea la comunităţi le religioase / 79

11.3.1. Accesul la comunităţi le religioase / 79 11.3.2. Apartenenţă şi participare activă la comunităţile religioase / 80

5

11.4. Organizarea şi funcţionarea comunităţilor religioase / 82 11.5 . Curente şi tendinţe contemporane în comunită�le religioase / 84 11.6. Atitudini faţă de comunităţi le religioase / 87 11.7 . Comunităţi şi identitate religioasă. Teoria locaţiei identităţii

religioase a lui Baker / 89

Capitolul III. COMUN IT Ă ŢILE VIRTUALE RELIGIOASE. DE LA EXP

�ERIENŢĂ SPIRITUALĂ LA EXPERIENŢĂ

VIRTUALA / 93

III. l . Internetul ca spaţiu nou de manifestare a comunităţilor religioase / 94

III .2. Delimitări conceptuale şi caracteristici generale ale comunităţilor religioase / 97

111.3 . Atitudini faţă de comunităţi le virtuale religioase / 1 00 III.4. Paradoxurile comunităţilor religioase în spaţiul virtual / 1 03 III . 5 . Cercetări cu privire la comunităţi le virtuale religioase / 1 07 III .6 . Impactul comunităţilor virtuale religioase asupra vieţii

individuale şi comunitare din spaţiul real / 1 1 2

Capitolul IV. CERCETAREA COMUNITĂŢILOR VIRTUALE. TIPURI DE ABORDĂRI ŞI METODE / 1 1 9

IV. l . Dificultăţi în cercetarea comunităţilor virtuale / 1 1 9 IV.2. Analiza comunicării în comunităţi le virtuale / 1 23 IV.3 . Tipuri de abordări ale cercetării comunităţilor virtuale / 1 25 IV.4. Deontologia cercetării comunităţilor virtuale / 1 3 1

Capitolul V. STUDIU EXPLORATORIU AL COMUNITĂŢILOR VIRTUALE RELIGIOASE DE LIMBA ROMÂNĂ. ASPECTE METODOLOGICE / 1 3 5

V. I . Scopul ş i obiectivele studiului / 1 3 5 V.2. Întrebări ale cercetării / 1 3 6 V.3 . Metodele ş i design-ul cercetării / 1 3 8

V.3 . I . Etapa 1 : Descrierea ş i delimitarea cadrului comunităţilor virtuale religioase de limba română / 1 39

V.3.2 . Etapa a II-a: Explorarea conţinutului comunicării din comunităţi le virtuale religioase / 1 45 V.3 .3 . Etapa a III-a: Comportamente, obiceiuri şi atitudini ale membrilor comunităţilor virtuale religioase / 1 5 1

V . 4. Particularităţi ale cercetării online / 1 56

Capitolul VI. DESCRIEREA ŞI DELIMITAREA CADRULUI COMUNITĂTILOR VIRTUALE RELIGIOASE DE LIMBA ROMÂNĂ/159

VI. I . Scopul comunităţilor virtuale religioase / 159 V1.2. Structura comunităţilor virtuale religioase / 1 60 V 1.3 . Dimensiunile comunităţilor virtuale religioase / 1 62 VI.4. Membrii comunităţilor virtuale religioase / 1 63 V1.5 . Caracteristici ale comunicării în cadrul comunităţilor virtuale

religioase / 1 65 V1.6 . Subiectele abordate în cadrul comunităţilor virtuale

religioase / 1 67 VI. 7. O tipologie a comunităţilor virtuale religioase / 169 V1.8 . Concluzii / 1 74

Capitolul VII. EXPLORAREA CONŢINUTULUI COMUNI­CĂRII DIN COMUNIT Ă ŢI LE VIRTUALE RELIGIOASE / 1 75

VII. I . Principalele teme ale comunicării în comunităţi le virtuale religioase / 1 75

VII .2 . Atitudinile participanţilor la comunităţile virtuale religioase faţă de comunităţi le religioase locale şi online / 189

VII .3 . Concluzii / 192

Capitolul VIII. COMPORTAMENTE, OBICEIURI ŞI A TITU­DINI ALE MEMBRILOR COMUNITĂŢILOR VIRTUALE RELIGIOASE / 193

VIII. l . Participarea la comunităţi le virtuale religioase / 1 93 VIII .2 . Comunicarea în comunităţi le virtuale religioase / 195 VIII .3 . Motiva�a participării la comunită�le virtuale religioase / 199

7

VIII.4. Identitatea reală În comunităţi le virtuale religioase / 202 VIII .5 . Implicarea În comunităţi le virtuale religioase / 203 VIII .6. Probleme ale vieţii religioase În cadrul comunităţilor virtuale / 205

VIII. 7 . Atitudini faţă de comunităţi le religioase locale / 206 VIII .7 . 1 . Practici şi obiceiuri / 209 VIII .7 .2 . Atitudini cu privire la aspectele sociale ale comunităţilor religioase locale / 209 VIII .7 .3 .Atitudini cu privire la dimensiunea spirituală a comunităţilor religioase locale / 2 1 3 VIII .7.4. Relevanţa mesajului religios al comunităţii locale / 2 1 5 VIII .7 .5 . Evoluţia comunităţilor religioase locale / 2 1 6 VIII .7.6. Relaţii Între comunităţi l e religioase locale şi cele virtuale / 2 1 7

VIII .8 . Comparaţie Între comunităţi l e religioase virtuale şi cele locale / 2 1 9

VIII.9. Profilul participantului la comunităţi l e virtuale religioase de limba română / 226

VIII. 1 O. Concluzii / 229

Capitolul IX. CONCLUZII CU PRIVIRE LA COMUNIT Ă ŢI LE VIRTUALE RELIGIOASE DE LIMBA ROMÂNĂ /233

BIBLIOGRAFIE / 237

ANEXA NR.1. CHESTIONAR "IMPACT CVR" /248

Argument

Apariţia şi dezvoltarea spaţiului virtual pe suport tehnologic au marcat naşterea unei noi modalităţi de interacţiune umană mediată computerizat ce a condus la posibilitatea constituirii unor forme de organizare socială care permit interrelaţionarea indivizilor în lipsa contactului direct, "faţă în faţă", denumite comunităţi virtuale .

Ideea unei comunităţi virtuale nu este nouă, dar apariţia şi dezvoltarea tehnologiei informaţiei au condus la proliferarea acestei realităţi, astfel încât se vorbeşte tot mai des de un exod în masă spre un teritoriu vast şi încă insuficient explorat, care promite să dizolve barierele dintre imaginar şi real şi să creeze noi forme de interacţiune umană. Explozia demografică a spaţiului virtual s-a concretizat în apariţia unui număr impresionant de comunităţi online variate, cu un flux continuu al membrilor care le accesează şi cu un potenţial imens de dezvoltare.

De la crearea unui spaţiu de evadare din existenţa cotidiană la consolidarea unor grupuri de suport pentru pacienţii cu boli incurabile sau la facilitarea eforturilor comune de cercetare ale unor grupuri de experţi, comunităţi le virtuale şi-au demonstrat aplicabilitatea într-o varietate de domenii ale existenţei individuale şi sociale.

Astăzi comunicarea online cu persoane aflate în locuri înde­părtate ale planetei sau ataşamentul afectiv faţă de un grup constituit exclusiv pe baza schimburilor mediate computerizat reprezintă fapte obişnuite din existenţa individului, pentru care comunităţile virtuale au devenit o extensie naturală a organizărilor sociale din spaţiul real . În acest context, fenomene cu caracter social ca negocierea, cola­borarea, conflictul, comportamentele antisociale, stabilirea spaţiului personal şi a intimităţii, discriminarea, comportamentele deviante solicită redefiniri care să includă formele noi de manifestare apărute în spaţiul virtual .

9

PSIHOSOCIOLOGIA COMUNITĂŢILOR VIRTUALE RELIGIOASE

Dacă este adevărat că Internetul a devenit atât "o oglindă, cât şi o umbră a lumii offiine" (Dawson şi Cowan, 2004), atunci din spaţiul virtual nu putea lipsi fenomenul religios. La scurt timp de la apariţia sa, cyberspaţiul a devenit un teritoriu de misiune pentru aproape toate bisericile şi formaţiunile religioase, un loc în care orice idee şi credinţă religioasă are şansa de a fi cunoscută şi îmbrăţişată de un număr impresionant de persoane. Între redefinirea spaţiului virtual ca spaţiu sacru şi demonizarea acestuia ca sursă a frivolizării manifestărilor religioase, comunităţi le de credincioşi care au ales o formă de comunicare mediată computerizat au găsit strategii de adaptare la noile condiţii şi s-au dezvoltat într-un ritm demn de era informaţională. În anul 2000, mai multe persoane utilizau Internetul în scopuri spirituale şi religioase decât pentru operaţiuni bancare sau servicii matrimoniale (Larsen, 200 1 ), iar în 2008 (8 decembrie), numai comunităţile virtuale cu specific religios care utilizau ca formă de organizare grupurile Yahoo erau în număr de 253 1 62, dintre care cele creştine erau în număr de nu mai puţin de 9 1 478. Aceste date simple reprezintă un indiciu cu privire la extinderea fenomenului comunităţilor virtuale religioase şi îl recomandă ca obiect de interes pentru cercetare. În perspectiva unui viitor care se preconizează a fi dominat de tehnica informaţională, impactul comunităţilor virtuale religioase poate fi radical pentru formele de manifestare şi organizare religioasă aşa cum sunt ele înţelese la momentul actual. Importanţa cunoaşterii şi anticipării acestor transformări pledează pentru necesitatea studiilor ştiinţifice care să descrie fenomenul cu acurateţe şi care să ofere modele de predicţie eficiente.

Comunităţi le virtuale religioase reprezintă un teren nou pentru cercetarea ştiinţifică, iar ritmul lor de expansiune depăşeşte posibilităţile şi capacitatea de acoperire ale metodelor disponibile. Munca cercetătorului în această privinţă este similară cartografierii unui teritoriu vast, ale cărui limite sunt încă necunoscute.

Lucrarea de faţă îşi propune să contribuie la cunoaşterea domeniului prin delimitarea şi explorarea unui spaţiu mai restrâns, al comunităţilor virtuale religioase de limbă română, prin identificarea şi descrierea principalelor lor caracteristici referitoare la structură, formă

1 0

Argument

şi conţinut. De asemenea, rezultatele studiului includ o tipologie a acestor comunităţi virtuale, un profil al membrilor care le populează şi un model al atitudinilor manifestate de aceştia faţă de formele de organizare religioasă online şi offline. Ţinta demersurilor de cercetare întreprinse a fost aceea de a plasa câteva repere care să delimiteze comunităţi le virtuale religioase de limba română pe harta vastului spaţiu social găzduit de reţeaua globală.

Capitolul 1

Comunităţi sociale În spaţiul virtual

1.1. Delimitări conceptuale

Orice încercare de definire a comunităţilor virtuale întâmpină o serie de dificultăţi majore. Dacă este adevărat că noţiunea de comu­nitate socială, deşi îndelung studiată, nu beneficiază de o definiţie unanim acceptată, acest lucru este cu atât mai valabil în privinţa comunităţilor virtuale.

Definiţiile comunităţii sociale variază de la cele generale, clasice, care o prezintă ca pe "un grup de oameni cu o caracteristică sau un interes comun, care trăiesc împreună într-o societate mai mare, un grup legat de o politică comună sau un corp de persoane sau naţiuni care au o istorie comună şi interese sociale, economice şi politice comune" (Merriam-Webster Online Dictionary), şi până la cele specifice psiho-sociologice, care o descriu drept "entitate globală în care membrii au legături foarte strânse, iar sentimentul de group este puternic şi are rădăcini în tradiţii profunde" (Zani şi Palmonari, 2003).

Ca un argument pentru varietatea extremă a înţelesuri lor sensului de comunitate stă lucrarea lui Hillery ( 1 955), care a analizat, la vremea respectivă, un număr de 94 de definiţii.

Este evident că, atât în esenţă, cât şi în modalităţile de mani­festare, comunităţi le virtuale nu se pot înscrie cu precizie în definiţiile clasice ale comunităţilor sociale. Dacă în ceea ce priveşte definirea acestora din urmă nu există un consens, în ceea ce priveşte un fenomen atât de recent şi atât de divers ca formă şi conţinut cum sunt comunităţile virtuale, diferenţele şi varietatea definiţiilor devin normă.

1 3

PSIHOSOCIOLOGIA COMUNITĂŢILOR VIRTUALE RELIGIOASE

Prima delimitare sociologică a conceptului de comunitate a fost realizată de către Tonnies în 1 887 (apud Femback şi Thompson, 1 995), când acesta a definit în mod distinct două concepte denumite Gemeinschaft şi Gesellschaft, traduse mai târziu prin comunitate şi societate. În contextul trecerii de la societatea preindustrială la cea industrială, distincţia lui Tonnies între Gemeinschaft şi Gesellschaft a examinat comunitatea în procesul degenerării structurilor sociale tradiţionale. Gemeinschaft este reprezentarea comunităţii tradiţionale, caracterizată de un simţ organic al comunităţii, de obiceiuri, relaţii sociale şi familiale strânse, ca şi de o unitate bazată pe consens şi limbaj comun. Pe de cealaltă parte, Gesellschaft reprezintă o fonna­ţiune caracterizată de o fonnă de hiperindividualism în care relaţiile dintre oameni devin mecanice, reglementate şi orientate contractual . În opinia lui Tonnies, procesul urbanizării şi industrializării rezultă în distrugerea primei fonne de organizare socială descrisă (Geme in­schaft) şi, în consecinţă, în distrugerea comunităţii tradiţionale, a securităţii şi intimităţii .

Rheingold, unul dintre cei mai cunoscuţi şi citaţi autori din domeniu, leagă acest fapt de apariţia şi dezvoltarea comunităţilor virtuale atunci când afinnă că "una dintre explicaţiile pentru acest fenomen [apariţia comunităţilor virtuale, n.t.] este foamea pentru comunitate, care creşte în pieptul oamenilor de pretutindeni pe măsură ce din ce în ce mai multe spaţii publice non-fonnale dispar din viaţa noastră reală" (2000, p. 61) . În lucrarea sa The Virtual Community, el defineşte într-un mod personalizat şi non-fonnal comunităţi le sociale ca fiind "agregări sociale care emerg din reţea atunci când suficienţi oameni poartă discuţii publice suficient de mult timp, cu suficiente sentimente umane încât să fonneze reţele de relaţii personale în cyberspaţiu" (2000, p. 54) .

O predicţie din anii '60 - printre primele fonnulate - , care poate funcţiona drept definiţie a comunităţilor virtuale, a fost aceea a lui Licklider şi Taylor ( 1 968, apud Rheingold, 2000, p. 1 76) . Întrebaţi cum vor fi comunităţile interactive online, ei au răspuns : "În cele mai multe domenii, acestea vor consta din membri separaţi geografic, uneori grupaţi în c1ustere mici şi uneori lucrând individual . Vor fi

1 4