Zenobia Niculita - Psihosociologia comunitatilor virtuale

Coordonatorul seriei este Ştefan Boncu

Zenobia Niculiţă este psiholog, doctor În sociologie şi lector universitar. Predă cursuri de statistică socială, metodologia cercetării În ştiinţele sociale şi psihosociologia organizaţi i lor. Între domeni i le sale de competenţă şi interes se regăsesc : psihosociologia organizaţi i lor, psihologia carierei (metode de recrutare şi testare a personalului), psihologia vârstelor şi psihologia creativităţi i . De asemenea, este autoarea a două volume pentru publicul larg: Frumos la Vremea Lui. Eseuri de psihologia vârstelor şi Lecţia de mulţumire. Povestiri pentru copii.

Zenobia Nicul iţă, Psihosociologia comunităţilor virtuale religioase © 20 1 1 , Editura Institutul European laşi

INSTITUTUL EUROPEAN, editură academică recunoscută de Consi l iul Naţional al Cercetării Şti inţifice din Învăţămîntul Superior

Iaşi, str. Grigore Ghica Vodă nr. 1 3 , cod 700469, O.P. I , C.P. 1 6 1 tel .lfax: 0232/230 I 97; tel . 0232/230800 euroed it@hotmail .com http://www .euroinst.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

NICULIŢ Ă, ZENOBIA Psihosociologia comunităţilor virtuale religioase / Zenobia

Niculiţă. - Iaşi : Institutul European, 20 Il Bibliogr. ISBN 978-973-6 1 1 -78 1 -7

004.738.52:2 3 1 6.6

Potrivit Legii nr. 8 / 1 996, a dreptului de autor, reproducerea (parţială sau totală) a prezentei cărţi fără acordul Editurii constituie infracţiune şi se pedepseşte În conformitate cu aceasta. PRINTED IN ROMANIA

Zenobia NICULIT Ă ,

PSIHOSOCIOLOGIA

COMUNITĂTILOR VIRTUALE ,

RELIGIOASE

INSTITUTUL EUROPEAN 2011

CUPRINS

ARGUMENT / 9

Capitolul 1. COMUNITĂŢI SOCIALE ÎN SPAŢIUL VIRTUAL / 13

1.1. Delimitări conceptuale / 13 1.2. Controverse cu privire la existenţa comunităţilor virtuale / 19 1.3. Tipuri de comunităţi virtuale şi aplicaţii ale acestora / 25 1.4. Design-ul comunităţilor virtuale / 31 1.5. Participarea la comunităţile virtuale / 37 1.6. Evoluţia comunităţilor virtuale / 46 1.7. Identitatea virtuală şi implicaţiile acesteia / 47 1.8. Etica şi mecanismele reglatorii ale comunităţilor virtuale / 54 1.9. Impactul comunităţilor virtuale asupra vieţii reale / 57

1.9.1. Socializare şi comunicare umană / 58 1.9.2. Gândire şi învăţare / 60 1. 9.3. Personalitate şi identitate / 61 1.9.4. Dependenţa de comunităţi le virtuale / 62 1.9.5. Grupuri şi comunităţi sociale din spaţiul real / 64 1.9.6. Globalizare şi implicaţii politice / 66 1. 9.7. Integrarea experienţelor online şi offline / 69

Capitolul II. DIMENSIUNEA SOCIALĂ A COMUNITĂŢILOR RELIGIOASE / 73

11.1. Caracteristici ale comunităţilor religioase / 74 11.2. Tipuri de comunităţi religioase / 77 11.3. Participarea la comunităţi le religioase / 79

11.3.1. Accesul la comunităţi le religioase / 79 11.3.2. Apartenenţă şi participare activă la comunităţile religioase / 80

5

11.4. Organizarea şi funcţionarea comunităţilor religioase / 82 11.5 . Curente şi tendinţe contemporane în comunită�le religioase / 84 11.6. Atitudini faţă de comunităţi le religioase / 87 11.7 . Comunităţi şi identitate religioasă. Teoria locaţiei identităţii

religioase a lui Baker / 89

Capitolul III. COMUN IT Ă ŢILE VIRTUALE RELIGIOASE. DE LA EXP

�ERIENŢĂ SPIRITUALĂ LA EXPERIENŢĂ

VIRTUALA / 93

III. l . Internetul ca spaţiu nou de manifestare a comunităţilor religioase / 94

III .2. Delimitări conceptuale şi caracteristici generale ale comunităţilor religioase / 97

111.3 . Atitudini faţă de comunităţi le virtuale religioase / 1 00 III.4. Paradoxurile comunităţilor religioase în spaţiul virtual / 1 03 III . 5 . Cercetări cu privire la comunităţi le virtuale religioase / 1 07 III .6 . Impactul comunităţilor virtuale religioase asupra vieţii

individuale şi comunitare din spaţiul real / 1 1 2

Capitolul IV. CERCETAREA COMUNITĂŢILOR VIRTUALE. TIPURI DE ABORDĂRI ŞI METODE / 1 1 9

IV. l . Dificultăţi în cercetarea comunităţilor virtuale / 1 1 9 IV.2. Analiza comunicării în comunităţi le virtuale / 1 23 IV.3 . Tipuri de abordări ale cercetării comunităţilor virtuale / 1 25 IV.4. Deontologia cercetării comunităţilor virtuale / 1 3 1

Capitolul V. STUDIU EXPLORATORIU AL COMUNITĂŢILOR VIRTUALE RELIGIOASE DE LIMBA ROMÂNĂ. ASPECTE METODOLOGICE / 1 3 5

V. I . Scopul ş i obiectivele studiului / 1 3 5 V.2. Întrebări ale cercetării / 1 3 6 V.3 . Metodele ş i design-ul cercetării / 1 3 8

V.3 . I . Etapa 1 : Descrierea ş i delimitarea cadrului comunităţilor virtuale religioase de limba română / 1 39

V.3.2 . Etapa a II-a: Explorarea conţinutului comunicării din comunităţi le virtuale religioase / 1 45 V.3 .3 . Etapa a III-a: Comportamente, obiceiuri şi atitudini ale membrilor comunităţilor virtuale religioase / 1 5 1

V . 4. Particularităţi ale cercetării online / 1 56

Capitolul VI. DESCRIEREA ŞI DELIMITAREA CADRULUI COMUNITĂTILOR VIRTUALE RELIGIOASE DE LIMBA ROMÂNĂ/159

VI. I . Scopul comunităţilor virtuale religioase / 159 V1.2. Structura comunităţilor virtuale religioase / 1 60 V 1.3 . Dimensiunile comunităţilor virtuale religioase / 1 62 VI.4. Membrii comunităţilor virtuale religioase / 1 63 V1.5 . Caracteristici ale comunicării în cadrul comunităţilor virtuale

religioase / 1 65 V1.6 . Subiectele abordate în cadrul comunităţilor virtuale

religioase / 1 67 VI. 7. O tipologie a comunităţilor virtuale religioase / 169 V1.8 . Concluzii / 1 74

Capitolul VII. EXPLORAREA CONŢINUTULUI COMUNICĂRII DIN COMUNIT Ă ŢI LE VIRTUALE RELIGIOASE / 1 75

VII. I . Principalele teme ale comunicării în comunităţi le virtuale religioase / 1 75

VII .2 . Atitudinile participanţilor la comunităţile virtuale religioase faţă de comunităţi le religioase locale şi online / 189

VII .3 . Concluzii / 192

Capitolul VIII. COMPORTAMENTE, OBICEIURI ŞI A TITUDINI ALE MEMBRILOR COMUNITĂŢILOR VIRTUALE RELIGIOASE / 193

VIII. l . Participarea la comunităţi le virtuale religioase / 1 93 VIII .2 . Comunicarea în comunităţi le virtuale religioase / 195 VIII .3 . Motiva�a participării la comunită�le virtuale religioase / 199

7

VIII.4. Identitatea reală În comunităţi le virtuale religioase / 202 VIII .5 . Implicarea În comunităţi le virtuale religioase / 203 VIII .6. Probleme ale vieţii religioase În cadrul comunităţilor virtuale / 205

VIII. 7 . Atitudini faţă de comunităţi le religioase locale / 206 VIII .7 . 1 . Practici şi obiceiuri / 209 VIII .7 .2 . Atitudini cu privire la aspectele sociale ale comunităţilor religioase locale / 209 VIII .7 .3 .Atitudini cu privire la dimensiunea spirituală a comunităţilor religioase locale / 2 1 3 VIII .7.4. Relevanţa mesajului religios al comunităţii locale / 2 1 5 VIII .7 .5 . Evoluţia comunităţilor religioase locale / 2 1 6 VIII .7.6. Relaţii Între comunităţi l e religioase locale şi cele virtuale / 2 1 7

VIII .8 . Comparaţie Între comunităţi l e religioase virtuale şi cele locale / 2 1 9

VIII.9. Profilul participantului la comunităţi l e virtuale religioase de limba română / 226

VIII. 1 O. Concluzii / 229

Capitolul IX. CONCLUZII CU PRIVIRE LA COMUNIT Ă ŢI LE VIRTUALE RELIGIOASE DE LIMBA ROMÂNĂ /233

BIBLIOGRAFIE / 237

ANEXA NR.1. CHESTIONAR "IMPACT CVR" /248

Argument

Apariţia şi dezvoltarea spaţiului virtual pe suport tehnologic au marcat naşterea unei noi modalităţi de interacţiune umană mediată computerizat ce a condus la posibilitatea constituirii unor forme de organizare socială care permit interrelaţionarea indivizilor în lipsa contactului direct, "faţă în faţă", denumite comunităţi virtuale .

Ideea unei comunităţi virtuale nu este nouă, dar apariţia şi dezvoltarea tehnologiei informaţiei au condus la proliferarea acestei realităţi, astfel încât se vorbeşte tot mai des de un exod în masă spre un teritoriu vast şi încă insuficient explorat, care promite să dizolve barierele dintre imaginar şi real şi să creeze noi forme de interacţiune umană. Explozia demografică a spaţiului virtual s-a concretizat în apariţia unui număr impresionant de comunităţi online variate, cu un flux continuu al membrilor care le accesează şi cu un potenţial imens de dezvoltare.

De la crearea unui spaţiu de evadare din existenţa cotidiană la consolidarea unor grupuri de suport pentru pacienţii cu boli incurabile sau la facilitarea eforturilor comune de cercetare ale unor grupuri de experţi, comunităţi le virtuale şi-au demonstrat aplicabilitatea într-o varietate de domenii ale existenţei individuale şi sociale.

Astăzi comunicarea online cu persoane aflate în locuri îndepărtate ale planetei sau ataşamentul afectiv faţă de un grup constituit exclusiv pe baza schimburilor mediate computerizat reprezintă fapte obişnuite din existenţa individului, pentru care comunităţile virtuale au devenit o extensie naturală a organizărilor sociale din spaţiul real . În acest context, fenomene cu caracter social ca negocierea, colaborarea, conflictul, comportamentele antisociale, stabilirea spaţiului personal şi a intimităţii, discriminarea, comportamentele deviante solicită redefiniri care să includă formele noi de manifestare apărute în spaţiul virtual .

9

PSIHOSOCIOLOGIA COMUNITĂŢILOR VIRTUALE RELIGIOASE

Dacă este adevărat că Internetul a devenit atât "o oglindă, cât şi o umbră a lumii offiine" (Dawson şi Cowan, 2004), atunci din spaţiul virtual nu putea lipsi fenomenul religios. La scurt timp de la apariţia sa, cyberspaţiul a devenit un teritoriu de misiune pentru aproape toate bisericile şi formaţiunile religioase, un loc în care orice idee şi credinţă religioasă are şansa de a fi cunoscută şi îmbrăţişată de un număr impresionant de persoane. Între redefinirea spaţiului virtual ca spaţiu sacru şi demonizarea acestuia ca sursă a frivolizării manifestărilor religioase, comunităţi le de credincioşi care au ales o formă de comunicare mediată computerizat au găsit strategii de adaptare la noile condiţii şi s-au dezvoltat într-un ritm demn de era informaţională. În anul 2000, mai multe persoane utilizau Internetul în scopuri spirituale şi religioase decât pentru operaţiuni bancare sau servicii matrimoniale (Larsen, 200 1 ), iar în 2008 (8 decembrie), numai comunităţile virtuale cu specific religios care utilizau ca formă de organizare grupurile Yahoo erau în număr de 253 1 62, dintre care cele creştine erau în număr de nu mai puţin de 9 1 478. Aceste date simple reprezintă un indiciu cu privire la extinderea fenomenului comunităţilor virtuale religioase şi îl recomandă ca obiect de interes pentru cercetare. În perspectiva unui viitor care se preconizează a fi dominat de tehnica informaţională, impactul comunităţilor virtuale religioase poate fi radical pentru formele de manifestare şi organizare religioasă aşa cum sunt ele înţelese la momentul actual. Importanţa cunoaşterii şi anticipării acestor transformări pledează pentru necesitatea studiilor ştiinţifice care să descrie fenomenul cu acurateţe şi care să ofere modele de predicţie eficiente.

Comunităţi le virtuale religioase reprezintă un teren nou pentru cercetarea ştiinţifică, iar ritmul lor de expansiune depăşeşte posibilităţile şi capacitatea de acoperire ale metodelor disponibile. Munca cercetătorului în această privinţă este similară cartografierii unui teritoriu vast, ale cărui limite sunt încă necunoscute.

Lucrarea de faţă îşi propune să contribuie la cunoaşterea domeniului prin delimitarea şi explorarea unui spaţiu mai restrâns, al comunităţilor virtuale religioase de limbă română, prin identificarea şi descrierea principalelor lor caracteristici referitoare la structură, formă

1 0

Argument

şi conţinut. De asemenea, rezultatele studiului includ o tipologie a acestor comunităţi virtuale, un profil al membrilor care le populează şi un model al atitudinilor manifestate de aceştia faţă de formele de organizare religioasă online şi offline. Ţinta demersurilor de cercetare întreprinse a fost aceea de a plasa câteva repere care să delimiteze comunităţi le virtuale religioase de limba română pe harta vastului spaţiu social găzduit de reţeaua globală.

Capitolul 1

Comunităţi sociale În spaţiul virtual

1.1. Delimitări conceptuale

Orice încercare de definire a comunităţilor virtuale întâmpină o serie de dificultăţi majore. Dacă este adevărat că noţiunea de comunitate socială, deşi îndelung studiată, nu beneficiază de o definiţie unanim acceptată, acest lucru este cu atât mai valabil în privinţa comunităţilor virtuale.

Definiţiile comunităţii sociale variază de la cele generale, clasice, care o prezintă ca pe "un grup de oameni cu o caracteristică sau un interes comun, care trăiesc împreună într-o societate mai mare, un grup legat de o politică comună sau un corp de persoane sau naţiuni care au o istorie comună şi interese sociale, economice şi politice comune" (Merriam-Webster Online Dictionary), şi până la cele specifice psiho-sociologice, care o descriu drept "entitate globală în care membrii au legături foarte strânse, iar sentimentul de group este puternic şi are rădăcini în tradiţii profunde" (Zani şi Palmonari, 2003).

Ca un argument pentru varietatea extremă a înţelesuri lor sensului de comunitate stă lucrarea lui Hillery ( 1 955), care a analizat, la vremea respectivă, un număr de 94 de definiţii.

Este evident că, atât în esenţă, cât şi în modalităţile de manifestare, comunităţi le virtuale nu se pot înscrie cu precizie în definiţiile clasice ale comunităţilor sociale. Dacă în ceea ce priveşte definirea acestora din urmă nu există un consens, în ceea ce priveşte un fenomen atât de recent şi atât de divers ca formă şi conţinut cum sunt comunităţile virtuale, diferenţele şi varietatea definiţiilor devin normă.

1 3


Prima delimitare sociologică a conceptului de comunitate a fost realizată de către Tonnies în 1 887 (apud Femback şi Thompson, 1 995), când acesta a definit în mod distinct două concepte denumite Gemeinschaft şi Gesellschaft, traduse mai târziu prin comunitate şi societate. În contextul trecerii de la societatea preindustrială la cea industrială, distincţia lui Tonnies între Gemeinschaft şi Gesellschaft a examinat comunitatea în procesul degenerării structurilor sociale tradiţionale. Gemeinschaft este reprezentarea comunităţii tradiţionale, caracterizată de un simţ organic al comunităţii, de obiceiuri, relaţii sociale şi familiale strânse, ca şi de o unitate bazată pe consens şi limbaj comun. Pe de cealaltă parte, Gesellschaft reprezintă o fonnaţiune caracterizată de o fonnă de hiperindividualism în care relaţiile dintre oameni devin mecanice, reglementate şi orientate contractual . În opinia lui Tonnies, procesul urbanizării şi industrializării rezultă în distrugerea primei fonne de organizare socială descrisă (Geme inschaft) şi, în consecinţă, în distrugerea comunităţii tradiţionale, a securităţii şi intimităţii .

Rheingold, unul dintre cei mai cunoscuţi şi citaţi autori din domeniu, leagă acest fapt de apariţia şi dezvoltarea comunităţilor virtuale atunci când afinnă că "una dintre explicaţiile pentru acest fenomen [apariţia comunităţilor virtuale, n.t.] este foamea pentru comunitate, care creşte în pieptul oamenilor de pretutindeni pe măsură ce din ce în ce mai multe spaţii publice non-fonnale dispar din viaţa noastră reală" (2000, p. 61) . În lucrarea sa The Virtual Community, el defineşte într-un mod personalizat şi non-fonnal comunităţi le sociale ca fiind "agregări sociale care emerg din reţea atunci când suficienţi oameni poartă discuţii publice suficient de mult timp, cu suficiente sentimente umane încât să fonneze reţele de relaţii personale în cyberspaţiu" (2000, p. 54) .

O predicţie din anii '60 - printre primele fonnulate - , care poate funcţiona drept definiţie a comunităţilor virtuale, a fost aceea a lui Licklider şi Taylor ( 1 968, apud Rheingold, 2000, p. 1 76) . Întrebaţi cum vor fi comunităţile interactive online, ei au răspuns : "În cele mai multe domenii, acestea vor consta din membri separaţi geografic, uneori grupaţi în c1ustere mici şi uneori lucrând individual . Vor fi

1 4

Comunităţi sociale în spaţiul virtual

comunităţi nu ale locaţiei comune, ci ale interesului comun". O analiză simplă a felului în care se prezintă comunităţile online la această dată demonstrează faptul că predicţia celor doi a fost corectă şi bine documentată.

Smith ( 1 992) defineşte comunitatea virtuală ca "un set de interacţiuni cu multe faţete care apar predominant în şi prin intermediul reţelelor computerizate", în timp ce Jones ( 1 997) evidenţiază două înţelesuri ale termenului comunităţi virtuale : primul sens este utilizat ca echivalent pentru diferitele forme de grupuri a căror interacţiune este mediată prin intermediul calculatorului. A doua abordare afirmă că din punct de vedere sociologic comunităţi le virtuale sunt noi forme de comunitate create prin intermediul utilizării variantelor diferite de comunităţi mediate computerizat. Ambele abordări ale definirii comunităţilor virtuale evidenţiază faptul că acestea sunt mai mult decât o serie de mesaje mediate computerizat şi le plasează în categoria structurilor sociologice.

În relaţie cu spaţiul virtual, Fernback şi Thompson ( 1 995) definesc comunităţi le virtuale drept "relaţii sociale construite în cyberspaţiu prin intermediul contactului repetat cu un spaţiu specific care este delimitat simbolic printr-un subiect de interes".

Hagel şi Armstrong propun o abordare economică a noţiunii de comunitate virtuală ca instrument de marketing. Ei definesc comunităţi le virtuale ca "spaţii mediate computerizat în care există o integrare a conţinutului şi comunicării, cu accent pe conţinutul generat de membri" ( 1 997, p. 1 7).

Una dintre definiţiile mai recente, care oferă un bun cadru pentru delimitarea obiectului cercetării, îi aparţine lui Porter (2004):

"Comunităţile virtuale sunt agregări de indivizi sau parteneri de afaceri ce relaţionează în jurul unui interes comun şi în care interacţiunea este, cel puţin parţial, susţinută sau mediată de tehnologie şi ghidată de protocoale sau norme". Includerea variantei în care comunităţi le virtuale pot fi parţial mediate computerizat extinde definiţia asupra unei serii de structuri şi interacţiuni sociale care nu se încadrează în tiparul comunităţilor online, al căror specific este desf'aşurarea activităţii exclusiv pe Internet.

1 5


Încadrându-se într-un tip similar de abordare, Jones ( 1 997) propune o explorare sistematică a cyberspaţiului prin intermediul a ceea ce el numeşte cyber-arheologie, în care determinismul tehnologic să poată fi înlocuit cu noţiunea ierarhiilor interrelaţionate. O astfel de abordare va distinge între comunităţi virtuale şi locul lor cibemetic, spaţiul virtual, permiţând o înţelegere mai profundă a fenomenelor sociale implicate.

Conform aceluiaşi autor (Jones, 1 997) , pentru ca un cyberspaţiu şi ceea ce îi este asociat să fie etichetate drept comunitate virtuală, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii : a. un nivel minim de membri care susţin comunitatea; b. un nivel minim de interactivitate; c. o varietate a persoanelor care comunică; d. un spaţiu virtual comun (de obicei public), în care are loc o parte

semnificativă dintre interacţiunile membrilor. O analiză a acestor condiţii conduce la o mai bună delimitare

a conceptului de alte fenomene şi structuri din spaţiul virtual care nu pot constitui comunităţi.

a. Un nivel minim de membri care susţin comunitatea

Numărul minim de membri necesar pentru un nivel rezonabil de interacţiune va fi în legătură directă cu densitatea mesajelor pe unitatea de timp. În cazul în care accesarea spaţiului virtual comun şi postarea mesajelor prezintă o frecvenţă redusă, este necesar un număr mai mare de membri pentru a susţine activităţile şi comunicarea la un nivel relativ constant.

b. Un nivel minim de interactivitate

Orice comunitate, virtuală sau nu, este alcătuită din mai multe grupuri sociale primare, care reprezintă "un număr de persoane ce comunică între ele pe o perioadă de timp şi care sunt suficient de puţine încât fiecare persoană să poată să comunice cu toate celelalte, nu la mâna a doua, prin intermediul altor persoane, ci faţă în faţă"

(Homans, 195 1 , p. 1 ) . Impactul noilor tehnologii solicită o schimbare

1 6

Comunităţi sociale in spaţiul virtual

radicală a înţelegerii cu privire la ceea ce înseamnă grup social primar, aşa cum este ilustrată ea în definiţia anterioară. Caracteristica esenţială a grupurilor sociale primare, care se menţine în spaţiul virtual, este interacţiunea dintre membri, cu toate implicaţiile sale. Cerinţa unui nivel minim de interacţiune permite excluderea unei varietăţi de clase de comunităţi mediate computerizat din cadrul comunităţilor virtuale. De exemplu, o adresă de e-mail în care participanţii primesc ştiri şi informaţii, dar nu sunt capabili să poarte discuţii interactive cu ceilalţi membri nu poate fi clasificată drept o comunitate virtuală.

c. Varietatea persoanelor care comunică

Stabilind varietatea persoanelor care comunică drept o condiţie necesară, Jones exclude din sfera comunităţilor virtuale cele mai multe interacţiuni în cadrul bazelor de date sau interogările bazelor de date. Pentru ca o comunitate virtuală să existe şi să fie

"vie", este nevoie de participarea mai multor indivizi umani, care să îndeplinească roluri diferite, să contribuie cu experienţa şi cunoştinţele lor variate la comunicare.

Condiţia varietăţii membrilor şi a interacţiunilor este perfect ilustrată de unul dintre cele mai timpurii sisteme BBS (Bulletin Board Sistem), The Well . Această comunitate a fost descrisă ca fiind "cea mai influentă comunitate online din lume". Deşi a pornit ca o reţea de mici dimensiuni, Well a crescut exponenţial de la debutul său, ridicând problema dacă ar trebui să fie considerată o comunitate virtuală sau, mai degrabă, o cyber-regiune care conţine multe comunităţi virtuale. Administratorii Well o descriu ca "un c1uster de sate electronice care trăiesc pe internet".

d. Un spaţiu public virtual comun, În care are loc o parte semnificativă dintre interacţiunile membri/or

Din perspectiva cyber-arheologiei, pentru delimitarea spaţiului virtual comun, cercetătorii din domeniul comunităţilor mediate computerizat studiază mesajele postate, structurile şi conţinutul website-ului (Jones, 1997) . Structura spaţiului virtual comun este

1 7


eterogenă, de natură intelectuală şi socială. Această condiţie a comunităţilor virtuale religioase include necesitatea existenţei unui suport tehnic care să le asigure continuitatea în cyberspaţiu.

O contribuţie originală la delimitarea şi înţelegerea conceptului de comunitate virtuală o are Blanchard, care, într-o lucrare din 2004, sugerează studierea comunităţilor virtuale ca operând cu

"forme de mediu emergente numite cadre comportamentale virtuale (virtual behavior settings) . Acestea sunt create prin interacţiuni împărtăşite ale membrilor şi prin dezvoltarea unui simţ al spaţiului sau «locului» în comunităţi le mediate computerizat" (2004, p. 2) . Această abordare a comunităţilor virtuale are la bază noţiunea de sentiment psihologic al comunităţii, ce este definit ca "sentimentul membrilor de ataşament emoţional împărtăşit, apartenenţă, influenţă, integrarea şi împlinirea nevoilor, care face comunitatea diferită de un simplu grup de indivizi" (McMillian şi Chavis, 1 986) .

În acest context, comunităţile virtuale sunt "grupuri umane relativ stabile, care interacţionează în primul rând mediat de computer şi care au dezvoltat un sentiment al comunităţii" (Blanchard, 2004, p. 3) .

Conceptul de comunitate se referă de obicei la un set de relaţii sociale care operează în cadre specifice, căruia i se alătură şi o componentă ideologică, ce se referă la identităţi, interese sau convingeri comune. Această abordare a comunităţilor sociale include atât dimensiuni materiale, cât şi dimensiuni simbolice, care depăşesc graniţele a ceea ce este considerat real sau chiar înlocuiesc dimensiunea geografică a noţiunii clasice de comunitate. În acest sens, este semnificativă definiţia conform căreia comunităţi le virtuale sunt

"relaţii sociale construite în cyberspaţiu, prin contact repetat, în cadrul unui spaţiu sau al unor limite specifice (de exemplu o conferinţă sau o cameră de discuţii) care sunt delimitate simbolic de un subiect de interes" (Femback şi Thompson, 1 995, p. 5).

De la optimiştii marcaţi de determinism tehnologic, ca Rheingold, care văd comunităţi le virtuale ca pe "un fel de înflorire ultimă a comunităţilor" (2000, p. 1 1 2), şi până la critici ca Weinreich, care susţin faptul că ideea unei comunităţi virtuale trebuie să fie greşită, deoarece comunitatea este indisolubil legată de spaţiul

1 8


geografic, delimitarea conceptului se impune ca o sarcină dificilă, care nu poate avea o rezolvare unică.

1.2. Controverse cu privire la existenţa comunităţilor virtuale

Deşi comunităţi le virtuale reprezintă o noţiune provocatoare, de actualitate, foarte frecvent utilizată, care ocupă o parte semnificativă a discursului ştiinţific interdisciplinar, conceptul de comunitate nu este întotdeauna potrivit pentru a descrie interacţiunile online. Astfel, o serie de cercetători din domeniul ştiinţelor sociale atrag atenţia cu privire la suprautilizarea tennenului, ceea ce îl face să devină "mai degrabă un slogan decât o categorie analitică" (Barab, 2003) . Aceste observaţii se dovedesc a fi pertinente şi impun o serie de delimitări conceptuale care să izoleze spaţiul virtual, comunicarea şi comunitatea însăşi .

Dezbaterile cu privire la legitimitatea sau validitatea conceptului de comunitate virtuală se poartă între promotorii sau entuziaştii acestor fonne de organizare socială şi criticii lor. Ambele tabere utilizează argumente pertinente, valide, care contribuie la dezvoltarea modelelor teoretice şi a cercetărilor aplicative din domeniu. Din nefericire, ambele tabere ale dezbaterii sunt adesea prea ancorate în prezent, "neacademice şi parohiale" (Wellman şi Gulia, 1 999), iar argumentele lor sunt prea frecvent înrădăcinate unilateral în domeniul etic.

Punctul de plecare al dezbaterii este reprezentat de definiţia tradiţională a comunităţii ca entitate circumscrisă geografic (vecinătate, cartier, comunitate sătească etc.). În acest sens, comunităţi le virtuale sunt dispersate geografic şi, astfel, nu întrunesc condiţia de bază a definiţiei originale. În această orientare se înscrie Weinreich, care argumentează faptul că ideea de comunitate virtuală trebuie să fie greşită, deoarece comunitatea este "o reţea de relaţii care împărtăşesc un teritoriu geografic comun, o istorie comună şi un sistem de valori împărtăşit, de obicei înrădăcinat într-o religie comună" ( 1 997, p. 14).

1 9

PSIHOSOCIOLOGIA COMUN ITĂŢILOR VIRTUALE RELIGIOASE

EI continuă prin a argumenta că atunci când este vorba de contacte mediate computerizat, acestea nu pot constitui o comunitate în adevăratul sens al cuvântului, deoarece nu pot înlocui experienţa relaţiilor directe, nemediate, pe care se bazează cooperarea, prietenia şi, în ultimă instanţă, fenomenul comunitar. După cum autorul însuşi observă, "poţi comunica prin intennediul reţelelor, dar nu trăieşti în ele" (Weinreich, 1 997, p. 1 5) .

Ideea modelării experienţelor comunitare de către mediu vine în continuarea argumentului lui Weinreich, accentuând importanţa spaţiului geografic şi social în devenirea unei comunităţi. Astfel, dacă o comunitate s-ar muta în altă locaţie, experienţele membrilor săi ar fi foarte diferite şi, în consecinţă, comunitatea ar fi alterată semnificativ (Foltz şi Foltz, 2003) . Din această perspectivă, interacţiunilor din spaţiul virtual le lipseşte tocmai mediul fizic, ale cărui influenţe sunt considerate semnificative şi indispensabile pentru fonnarea şi transfonnarea unei comunităţi sociale .

În aceeaşi direcţie de argumentaţie se încadrează şi McClellan (apud Fernback şi Thompson, 1 995), care critică ideea de comunităţi virtuale, numindu-Ie pseudocomunităţi, care păstrează doar aparenţa unor legături sociale reale. În realitate, susţine autorul mai sus menţionat, în loc de a înlocui spaţiile publice, comunităţile virtuale contribuie la declinul lor, fiind un mij loc de a ţine indivizii departe unii de ceilalţi, dependenţi de mij locul tehnologic de comunicare. În consecinţă, cultura online creează oameni care se ascund de viaţa reală şi îşi petrec întreaga viaţă simulând relaţii în cyberspaţiu.

Calhoun ( 1 99 1) furnizează un argument elaborat, numind condiţia modernă una a "relaţionării sociale indirecte", în care comunicarea şi relaţiile cu ceilalţi sunt mai mult imaginate sau parasociale decât reale. Mijloacele multimedia pot lărgi experienţele sociale ale indivizilor, creând iluzia contactelor sociale multiple sau a apartenenţei la organizări sociale mai mari . Totuşi, în opinia autorului, ele creează mai degrabă "identităţi categoriale" sau "comunităţi imaginate" decât comunităţi veritabile, deoarece o comunitate adevărată soli cită relaţionare directă între membrii săi, ceea ce presupune mai mult decât sentimentul de a aparţine la un grup. Ideea de bază a

20


acestui argument constă În faptul că există diferenţe majore Între comunităţi le sociale bazate pe relaţii directe Între membrii lor (chiar dacă acestea Împărtăşesc adesea o identitate culturală construită imaginativ) şi categoriile sociale definite cultural pe baza atribuirilor externe ale membrilor lor. În baza acestor delimitări conceptuale, relaţiile mediate computerizat se înscriu în cea de-a doua situaţie, aceea a categorii lor sociale definite cultural.

De aceeaşi parte a dezbaterii se plasează şi Wittel (200 1) , care afirmă că formaţiunile sociale online sunt, de fapt, o formă de reţea socială mai degrabă decât o comunitate. Şi aceasta deoarece comunităţi le sociale implică legături puternice, de durată, proximitate şi o istorie comună, în timp ce socializarea din cadrul reţelelor virtuale este caracterizată de relaţii superficiale, informale, cărora le lipseşte o istorie comună şi care sunt bazate mai mult pe schimburi de informaţii şi pe ştirile cu privire la noutăţi personale. Acest argument se înscrie în linia raţionamentului lui Senett ( 1 992, apud Wall şi Williams, 2007), care porneşte de la declinul relaţiilor sociale puternice, de durată şi de la pierderea obiceiului de a juca roluri sociale publice, ceea ce face ca indivizii să fie incapabili să regăsească comunitatea şi spiritul ei veritabil. Astfel, comunitatea, în forma sa organică şi satisfăcătoare, este imposibil de regăsit în societatea actuală şi este înlocuită de ceea ce autorul numeşte gemeinschaft destructiv. Acesta presupune că faptul de a utiliza calităţi ale comunităţii atunci când ele nu există cu adevărat (ca în cazul interacţiunilor din spaţiul virtual) are efecte nocive asupra societăţii În ansamblu.

De partea cealaltă a dezbaterii se află o serie de cercetători optimişti, ca Wall şi Williams (2007) , Rheingold (2000) sau Oldenburg ( 1 989) , care resping ideea că limitele geografice sunt cele care asigură existenţa unei comunităţi veritabile. Ei. consideră acest argument nevalid, în condiţiile în care este frecventă situaţia învecinării geografice a indivizilor sau chiar a convieţuirii în acelaşi spaţiu fără a forma o comunitate. Co-prezenţa nu asigură interacţiuni profunde între membrii participanţi, În special atunci când numărul lor este mare. Pe de altă parte, comunităţi le virtuale permit interacţiunea

2 1


în timp real sau util a unui număr crescut de indivizi la un nivel personal.

De asemenea, autorii critică ideea confonn căreia comunităţile veritabile sunt bine delimitate, argumentând că, în general, comunităţi le sunt fluide, membrii lor alăturându-se şi plecând frecvent sau participând simultan la mai multe comunităţi. Chiar dacă nu respectă criteriul localizării geografice unitare, comunităţile virtuale impun limite între membri şi restul lumii, organizându-se după o serie de criterii tematice şi identitare, ceea ce le califică pentru a se încadra în conceptul de comunitate socială.

În ceea ce priveşte rolul comunităţilor virtuale, Rheingold (2000) consideră că acestea servesc drept locuri terţiare, în care indivizii se întâlnesc pentru a comunica şi a fonna relaţii sociale. Abilitatea de a fonna reţele, de a câştiga cunoştinţe şi de a găsi comuniune în cyberspaţiu reprezintă, în opinia autorului, "lipiciul social care alătură indivizi izolaţi pentru a fonna o comunitate" (2000, p. 23) .

În acelaşi ton cu Rheingold, Jones ( 1997) consideră că diferitele fonne de comunicare mediată computerizat s-au dezvoltat din nevoia de a recrea acel sentiment al comunităţii pe care participanţii îl exprimă prin scopul restabilirii legăturilor sociale. În societatea postmodernă, care a pierdut de mult apropierea şi legăturile sociale specifice Gemeinschaft-ului, comunităţile virtuale vin să împlinească o nevoie specifică şi să contracareze detaşarea emoţională specifică Gesellschaft-ului. După Oldenburg (apud Thomsen, Straubhaar, şi Bolyard, 1998) , individul are trei medii sociale de bază: mediul de muncă, locuinţa şi mediul de recreere. Acesta din unnă este un loc de socializare, de re1aţionare cu prietenii, în care discuţiile sunt relaxate, triviale şi urmăresc subiecte de interes comun. Tocmai în acest mediu se obţine acel sentiment de apartenenţă la o comunitate. Oldenburg continuă raţionamentul arătând că, într-o epocă a mall-uri lor şi restaurante lor de tip fast-food, când cele mai multe dintre spaţiile publice specifice comunităţilor sociale s-au diminuat considerabil sau chiar au dispărut, nevoia de relaţionare şi de apartenenţă rămâne neîmplinită. Căminul şi locul de muncă au rămas singurele spaţii interactive ale existenţei individuale. În consecinţă, din ce în ce mai

22


multe persoane caută să relaţioneze mediat, online, pentru a-şi putea Împlini o nevoie fundamentală de natură socială. Comunităţile virtuale reprezintă, în aceste condiţii, rezultatul efortului de recreare a celei dea treia sfere a existenţei individuale.

În unna unei analize a comunităţilor din societatea postindustrială, Van Vliet şi Burgers (apud Femback şi Thompson, 1 995) au ajuns la concluzia că acestea conţin cu necesitate unnătoarele elemente : interacţiune socială, un sistem de valori împărtăşit şi un sistem de simboluri comun. Toate acestea se regăsesc în cadrul comunităţilor virtuale, ceea ce constituie un argument în plus pentru validitatea conceptului.

Studiile realizate de Cerulo ( 1 997) asupra interacţiunilor sociale din cadrul comunităţilor online au condus la concluzia că acestea sunt mai mult decât schimburi efemere, accidentale. Spaţiile virtuale servesc drept catalizatori pentru relaţii semnificative, de lungă durată, ceea ce le califică drept suporturi ale comunităţilor sociale. În plus, după cum demonstrează Harrison (2009) în lucrarea sa referitoare la moştenirea comunităţilor virtuale, există o istorie a interacţiunilor şi locurilor virtuale care poate fi studiată prin metode specifice cyber-arheologiei.

În ceea ce priveşte distincţia dintre real şi virtual, Boellstorff ajunge la concluzia că identităţile virtuale reprezintă o extensie a ceea ce considerăm a fi real şi defineşte spaţiile virtuale ca "locuri ale culturii umane realizate de către computer prin intennediul Internetului" (p. 1 7, apud Schackman, 2009) . Din această perspectivă, noţiunile real - virtual trebuie abordate mai degrabă ca poli ai unui continuum decât ca două categorii net diferenţiate, care se exclud reciproc. Comunităţi le virtuale se găsesc la polul acestui continuum şi fac parte din experienţa socială a indivizilor, care utilizează unul dintre cele mai complexe instrumente construite de om pentru a relaţiona cu ceilalţi . După cum afinna Reid, "mai degrabă decât a se lăsa constrânşi de către computer, membrii acestor grupuri [online, nn] exploatează În mod creativ caracteristicile sistemului pentru a se juca cu noi fonne şi expresii de comunicare, pentru a explora identităţi

23


publice posibile, pentru a fonna relaţii care altfel ar fi improbabile şi pentru a crea nonne comportamentale. Făcând astfel, ei inventează noi comunităţi" ( 1 995, p. 1 67). Autorii citaţi se exprimă astfel împotriva detenninismului tehnologic care atribuie fonnelor tehnologice de mediere a comunicării un rol esenţial în transfonnarea interacţiunilor umane. Şi aceasta pentru că "o comunitate nu e o fonnă sau o funcţie fixă, ci un amalgam de opţiuni ale căror înţelesuri şi concretizări sunt întotdeauna negociate de către indivizi în contextul schimbării constrângerilor externe. Acest fapt este adevărat indiferent dacă membrii grupului interacţionează prin comunicare electronică, faţă în faţă sau ambele" (Komito 1 998, p. 1 05 , apud Kozinets, 20 1 0).

Considerând toate argumentele analizate, se poate concluziona, aşa cum afinnă Fernback şi Thompson încă din 1 995, că întregul concept al comunităţilor virtuale este încă amorf, din cauza unei lipse a modelelor mentale împărtăşite cu privire la ceea ce înseamnă cu exactitate o comunitate în cyberspaţiu. Studiile desÎaşurate în ultimul deceniu au arătat faptul că Internetul reprezintă o colecţie de spaţii sociale diferite, cu caracteristici proprii, care modelează interacţiunile umane (Miller şi S later, 2000; Wall şi Williams, 2007) . În consecinţă, etichetarea Internetului şi a comunicării mediate computerizat drept o simplă fonnă de comunicare reprezintă o abordare îngustă, care nu ţine cont de varietatea fenomenelor psiho-sociale care au loc în spaţiul virtual. Controversa cu privire la existenţa comunităţilor sociale în spaţiul virtual şi la validitatea conceptului de comunitate virtuală nu este doar un exerciţiu intelectual, care se desîaşoară la nivel teoretic. După cum afinnă Gunkel şi Gunkel într-o analiză asupra potenţialului cyberspaţiului, "a denumi este întotdeauna un exerciţiu de putere. Viitorul cyberspaţiului va fi detenninat nu numai de invenţia unor noi suporturi tehnice fizice, ci şi de denumirile pe care le vom adopta pentru a-I descrie"

(Papacharissi, 2009) .

24


1.3. Tipuri de comunităţi virtuale şi aplicaţii ale acestora

Orice efort de sistematizare a domeniului comunităţilor virtuale - un domeniu atât de divers şi în continuă transformare - are nevoie să înglobeze criterii care să fie direct relaţionate cu principalele componente ale unei comunităţi (Maloney-Krichmar şi Preece, 2002) :

a. oamenii, care reprezintă "ingredientul" esenţial şi care iniţiază şi susţin interacţiunile sociale, joacă rolurile specifice comunităţii , comunică la diferite niveluri, creează ş i modelează produsele intelectuale şi culturale comune;

b. scopul împărtăşit, care înglobează interesele, nevoile, problemele comune pentru toţi membrii comunităţii;

c. sistemul computerizat (tehnologia), care mediază interacţiunea socială şi care se referă atât la componentele hardware, cât şi la programele destinate comunicării în spaţiul virtual (software social) ;

d . sistemul de politici şi reguli, care iau forma ritualuri lor, protocoalelor, regulilor şi legilor care ghidează interacţiunile membrilor comunităţii şi care sunt reflectate în design-ul spaţiului virtual comun.

În funcţie de relaţia cu spaţiul real, comunităţile online pot fi extinderi în spaţiul virtual ale unor comunităţi care există într-un areal geografic bine delimitat sau comunităţi care îşi desÎaşoară activitatea exclusiv în spaţiul virtual. Cele dintâi folosesc spaţiul virtual ca o adi ţie la cel geografic, în care au loc principalele activităţi, şi îşi desfăşoară interacţiunile online atunci când întâlnirile nemediate nu sunt posibile. De exemplu, unele comunităţi religioase se întrunesc în cadrul bine delimitat al bisericii o dată pe săptămână, în ziua de odihnă şi închinare colectivă, şi continuă să comunice online în restul săptămânii. Totuşi, cele mai multe dintre comunităţi le virtuale sunt alcătuite din indivizi sau grupuri izolate geografic, social sau situaţional, cărora spaţiul virtual le oferă oportunitatea de a se întruni şi de a comunica, de a-şi reuni eforturile şi resursele pentru atingerea unor scopuri comune.

25


După politica de acces la calitatea de membru, comunităţi le virtuale pot fi de două tipuri : cele care oferă acces liber tuturor persoanelor care doresc să se alăture comunităţii şi cele care restricţionează accesul persoanelor care nu îndeplinesc unul sau mai multe criterii . În cea de-a doua categorie se înscriu, de exemplu, comunităţi le profesionale, care acceptă membri doar din rândul profesioniştilor dintr-un anumit domeniu (comunităţi ale medicilor, avocaţilor, specialiştilor IT etc.) sau comunităţi le care condiţionează accesul de plata unei taxe.

În funcţie de scopul unnărit, comunităţi le virtuale pot fi : a . comunităţi de interese - construite în jurul unor interese care

variază de la hobby-uri la probleme de identitate sau orientări profesionale. De obicei, ele sunt orientate pe domenii înguste, foarte specializate, de exemplu: comunităţi ale colecţionarilor de monede vechi, ale iubitori lor de muzică jazz, ale vegetarienilor adepţi ai curentului raw food (mâncare negătită) etc. ;

b . comunităţi de practică (specializate pe grupuri sociale, profesionale, culturale, religioase care împărtăşesc aceleaşi obiceiuri, practici profesionale sau culturale);

c . comunităţi de circumstanţă (membrii participanţi se află în circumstanţe ale vieţii similare, de exemplu: elevi, diabetici, absolvenţi ai unei universităţi etc.) ;

d . comunităţi de scop (comunităţi ai căror membri împărtăşesc un ideal comun sau unnăresc împlinirea aceluiaşi scop şi încearcă săI atingă prin reunirea eforturilor individuale, de exemplu: comunităţi care au ca ţintă lupta împotriva discriminării, promovarea drepturilor copiilor etc.)

Tipurile de interacţiune posibile între membri diferenţiază comunităţile în : a. comunităţi în care interacţiunile se desfăşoară sincronic, în timp

real (de tipul celor găzduite în camerele de chat şi platformele de realitate virtuală);

b . comunităţi în care interacţiunile s e desfăşoară asincronic, d e tipul forumurilor şi listelor de discuţii;

c . comunităţi mixte, care permit ambele tipuri de interacţiuni .

26


Canalele de comunicare Între membri diferenţiază Între comunităţi În care este posibilă doar comunicarea scrisă (cele mai frecvente) şi comunităţi În care sunt disponibile mai multe sau chiar toate canalele de comunicare : scris, verbal / auditiv, vizual . O categorie specială de spaţii virtuale care adăpostesc comunităţi sunt lumile virtuale tridimensionale, care pot fi accesate prin intennediul unor aplicaţii computerizate şi care prezintă unnătoarele caracteristici principale (Dickey, 2003) :

a. iluzia spaţiului tridimensional; b. avataruri care servesc drept reprezentări vizuale pentru membri şi

care pot fi transfonnate (personalizate) pentru a reflecta identitatea virtuală a utilizatorilor;

c. medii de discuţii În timp real (chat environments) care beneficiază de un feedback aproape instantaneu.

Active Worlds, Adobe Atmosphere, OnLive ! Traveler, Second Life sunt astfel de lumi virtuale. Ele constituie o categorie specială, deoarece pot adăposti o varietate de comunităţi de toate tipurile şi, dintre toate oportunităţi le prezente În spaţiul virtual, simulează cel mai adecvat spaţiile ge<!grafice şi sociale În care se dezvoltă În mod obişnuit o comunitate. In cadrul acestor lumi virtuale există "teren" ce poate fi achiziţionat de către membri, construcţii şi locaţii virtuale În care aceştia se pot Întâlni. Bisericile, sinagogile sau templele construite În interiorul acestor lumi virtuale Îndeplinesc pentru avatarurile utilizatorilor roluri similare cu cele din spaţiul real. Comunităţi le virtuale, aşa cum se prezintă la ora actuală, oferă oportunităţi teoretic nelimitate pentru aplicaţii În domenii extrem de variate ale existenţei umane: 1 . Consiliere şi psihoterapie. Serviciile de consiliere online au

proliferat datorită oportunităţilor pe care le oferă În ceea ce priveşte disponibilitatea, anonimatul şi confidenţialitatea, precum şi pluralitatea specialişti lor accesibili. În acest sens, grupurile de suport online reprezintă o alternativă facilă şi accesibilă, cu program non-stop, la serviciile terapeutice faţă În faţă. Astfel, În acest tip de comunităţi, persoanele care Întâmpină probleme similare pot găsi soluţii comune, se pot Încuraja reciproc şi pot

27


descoperi un sentiment de siguranţă pe care adesea nici chiar relaţia faţă în faţă cu un specialist nu îl poate oferi . De exemplu, Daily Strength (http ://www .dailystrength.orglsupport-groups) reprezintă o colecţie de comunităţi care funcţionează ca grupuri de suport pentru persoane cu diferite tulburări medicale sau afecţiuni psihologice.

2. Educaţie. Oportunităţi le educaţionale oferite de comunităţile virtuale au făcut din aceste structuri sociale unelte tradiţionale în domeniul pedagogiei. După cum afinna Barab (2003 , p. 1 99), "a construi comunităţi online în serviciul învăţământului reprezintă o realizare majoră, despre care avem multe de învăţat". Cursurile şi seminariile online, tutorialele în spaţiul virtual, echipele de cercetare internaţionale sunt doar câteva dintre activităţile educaţionale pentru care comunităţi le virtuale sunt spaţiul optim de desfăşurare. Campusuri le virtuale reprezintă nu numai un mij loc eficient de manageriere a resurselor educaţionale disponibile, ci şi o poartă prin care studenţii se pot conecta la viaţa academică a instituţiei . De asemenea, comunităţi le virtuale din domeniul educaţiei oferă un spaţiu social în care profesorii şi educatorii de toate tipurile pot împărtăşi idei personale, pot construi relaţii profesionale, pot elabora în comun strategii educaţionale. Totuşi, succesul şi valoarea acestui din unnă tip de comunităţi "depind în mare măsură de participarea membrilor şi de disponibilitatea lor de a recomanda comunitatea şi altora" (Cheung şi Lee, 2009). Eleaming.ro (http://www .elearning.rol) este o astfel de comunitate.

3 . Activităţi profesionale. Recrutarea d e personal, alcătuirea unui grup internaţional de experţi pentru evaluarea unei situaţii şi propunerea de soluţii, realizarea unui panel - toate capătă dimensiuni noi şi devin mai facile în spaţiul virtual. Profesionişti din toate locaţiile "satului global" se pot întâlni şi pot colabora în spaţiul virtual, ceea ce contribuie la extinderea fondului informaţional şi creativ al oricărui domeniu. Comunităţile profesionale au avantajul de a reuni specialişti din diferite loca�i geografice, ceea ce pennite interacţiunea unor persoane cu expertiză în

28


domeniu şi care altfel ar avea oportunităţi mai reduse (dacă nu inexistente) de a colabora. Exemple de astfel de comunităţi profesionale sunt: Doctors of Nursing Practice (http ://doctorsofnursingpractice.ning.coml), Lawyer's Forum (http://lawyerforum.orglindex.html).

4. Artă şi cultură. Comunităţi le fonnate pe criterii estetice permit construcţia unui cadru socio-tehnic în care pluralitatea ideilor şi a fonnelor de manifestare potenţează actul creativ. Membrii comunităţii se întrunesc online pentru a-şi împărtăşi ultimele creaţii, pentru a primi un feedback de la ceilalţi sau pentru a realiza împreună creaţii noi. Comunităţi le virtuale de acest tip pennit, alături de fonnele artistice clasice, manifestări noi, de tipul design-ului web sau graficii computerizate. Comunităţi virtuale cu această temă principală de discuţie sunt şi următoarele : Poezie.ro (http://www.poezie.ro/). VisualartForum.ro (http://www.visualart.ro/foruml) .

5 . Activităţi comerciale. Odată cu apariţia Internetului ş i cu extinderea acestuia, companiile comerciale au sesizat oportunitatea de a constitui comunităţi ale clienţilor cu scopul de a păstra legătura cu aceştia pentru a-i fideliza şi pentru a primi un feedback cu privire la serviciile şi produsele oferite. Faptul că aceste comunităţi au avut succes este demonstrat de frecvenţa lor mare în spaţiul virtual. Prin intermediul lor sunt promovate idei şi tendinţe referitoare la produsele şi serviciile companiilor care le iniţiază, iar clienţii membri ai comunităţilor pot schimba informaţii cu privire la utilizarea acestor produse. Deşi aceste comunităţi se construiesc prin contribuţia tuturor membrilor, companiile care le iniţiază pot influenţa semnificativ interacţiunile şi, implicit, rezultatele acestora prin intennediul designului şi caracteristicilor tehnice ale spaţiului virtual (Dholakia, Blazevic, Wiertz, şi Algesheimer, 2009) . Discuţiile cu caracter tehnic sunt frecvente şi conduc la atingerea unui nivel ridicat de expertiză a unor utilizatori de durată cu privire la produse şi modul lor de utilizare. Aceşti membri "veterani" ajung să înglobeze în identitatea virtuală (uneori şi în cea reală) unele

29


dintre caracteristicile şi valorile promovate de compania ale cărei produse le folosesc. Două exemple ale unor astfel de comunităţi care comunică în limba română sunt Lumea Pampers (http://www .pampers.ro/ro_RO/home) şi Forum iPhone 3G (http://www . iphone-forum.ro/forum/).

6. Politică. Odată cu apariţia comunităţilor virtuale, o parte din dezbaterile cu privire la diferite teme politice s-a mutat în spaţiul virtual, permiţând unor persoane sau grupuri mai puţin vizibile în realitate să capete ascendent şi putere politică. Vulnerabilitatea la zvonistică, reţelele de comunicare infinit de variate, posibilitatea alternării identităţi lor pot deveni unelte de promovare a unor idei sau formaţiuni politice dincolo de limitele impuse de comunicarea în timp şi spaţiu real . Pe de altă parte, comunităţi le virtuale reprezintă spaţii deschise dezbaterilor şi consultări lor pe teme diverse la care poate participa un număr mare de indivizi care, altfel, nu ar avea acces la acest domeniu. Asemenea comunităţi sunt inpolitics.ro (http ://www . inpolitics.rol) sau 220.ro (http://www .220.ro/comunitate/politica-evenimentel).

7 . Jocuri şi divertisment. Vârf de lance în ceea ce priveşte formele inedite de manifestare şi varietatea conţinutului, comunităţile virtuale care au ca scop divertismentul se regăsesc încă pe capul de afiş al dezbaterilor din mass-media. De la platforme virtuale pentru identităţi alternative la comunităţi ale gamerilor (jucătorilor pasionaţi) sau spaţii de socializare, aceste comunităţi reprezintă, într-un anume sens, avangarda acestui fenomen social pe tărâmul virtual al comunicării online. Din punct de vedere tehnic, aceste comunităţi beneficiază de cele mai avansate soluţii, iar din punct de vedere al diversităţii membrilor, ele sunt deschise unei varietăţi socioculturale maxime. Games.net (http://www .games.net/) şi Inlink (http://www . inlink.rol) sunt exemple de comunităţi ce se încadrează în această categorie.

8. Sănătate. Comunităţi le din domeniul sănătăţii variază de la mici grupuri de persoane care se confruntă cu aceleaşi probleme medicale până la site-uri mari de natură profesională şi comercială care furnizează servicii diferite, inclusiv posibilitatea

30


de consultare online a unor specialişti . După cum afirmau Maloney-Krichmar şi Preece (2002, p. 23), "din ce În ce mai mulţi oameni vin online pentru a Învăţa despre bolile lor, pentru a afla informaţii , pentru a găsi suport pentru a-i ajuta pe semenii care suferă şi pentru a fi mai puţin Înfricoşaţi". După cum precizează Walther şi Boyd (2002), există o serie de beneficii specifice acestui tip de comunităţi : accesul facil la comunitate, managementul relaţiilor sociale care sunt legate de stigmatizare, protecţia anonimatului (În special În cazul unor afecţiuni care implică aspecte intime) . Exemple de asemenea comunităţi sunt: Epidermoid (http://www .epidermoidbraintumor.org/) o comunitate iniţiată şi susţinută de pacienţi diagnosticaţi cu o formă specifică de tumoră cerebrală - şi Healing Wel l (http ://www .healingwell .com/community / default.aspx?f=4 2), o comunitate ai cărei membri sunt pacienţi care suferă de afecţiuni cardiace.

9. Religie. Comunităţi le religioase, deşi aparent puternic legate de contactul nemij locit şi de participarea la servicii religioase comune, au Înflorit În spaţiul virtual, adăugând o dimensiune globală experienţei religioase. Acest tip de comunităţi pot fi extensii ale unor comunităţi religioase locale, grupări online ale persoanelor care Împărtăşesc aceleaşi credinţe religioase sau spaţii de dezbateri pe teme religioase Între persoane de diferite orientări şi confesiuni. Jesus Life Together (http://www.j esuslifetogether.com/?gclid=CPuf7efOwqACFcOS3 wod6XUObQ) sau Muslim Gateway (http://www .muslimgateway.com/community/) sunt două exemple de astfel de comunităţi de orientare rel igioasă creştină, respectiv musulmană.

1.4. Design-ul comunităţilor virtuale

Comunităţi le virtuale iau naştere şi se dezvoltă Într-un spaţiu construit din interacţiunile sociale umane şi tehnologia informatică,

3 1


printr-un proces care implică participarea activă a unui număr mare de persoane ce pot fi separate geografic şi care este modelat de limitele impuse tehnologic. Această interacţiune dintre comunicarea online şi trăsăturile tehnice ale comunităţii reprezintă baza unui model explicativ cu privire la crearea, funcţionarea şi organizarea unei comunităţi virtuale după reguli predefinite sau construite pe parcurs. Regulile interiorizate ale interacţiunilor sociale produc şi reproduc ac�uni şi sisteme sociale (Giddens, 1 984) . Astfel, acţiunile sociale online au puterea de a crea, susţine şi restructura pattern-uri de interacţiuni sociale În cadrul comunităţilor virtuale. Din această perspectivă, func�onarea comunităţilor online se bazează pe o mixtură de reguli sociale şi tehnice.

Relaţia dintre interacţiunea socială şi tehnologie nu este una de tip determinist. Trăsăturile tehnice ale comunităţilor virtuale facilitează sau inhibă, după caz, interacţiunile sociale dintre membrii acestora. Varietatea de interacţiuni sociale este facilitată sau constrânsă de tehnologiile de mediere computerizată a comunicării . Deşi tehnologia poate fi utilizată ca unealtă socială În multiple feluri, trăsăturile tehnice ale sistemului În care se desfăşoară interacţiunea trasează constrângeri asupra modalităţi lor În care membrii comunităţii pot realiza activităţi În scopuri sociale (Gallant, Boone, şi Heap, 2007) . Pe baza regulilor sociale şi tehnice, membrii comunităţilor online au puterea de a controla şi manipula rezultatele şi produsele de natură socială.

Este evident că interacţiunea socială este mult mai importantă decât tehnologia În sine (Jones, Ravid, şi Rafaeli, 2004), deoarece ea este cea care defineşte limitele, creează conţinutul şi susţine comunitatea virtuală. În consecinţă, pentru a exista şi a se dezvolta, comunităţile virtuale sunt dependente de contribuţia voluntară a participanţilor dispuşi să comunice, să iniţieze interacţiuni şi să creeze reguli . Datorită acestui fapt, prin comparaţie cu managerii organiza�i1or convenţionale, cei care iniţiază şi administrează comunităţi le virtuale au un nivel redus de autoritate şi control asupra membrilor (Ren, Kraut, şi Kiesler, 2007) . Contractele de muncă sau recompensele financiare sunt dificile sau nu pot fi utilizate În acest context.

32


De aceea, este nevoie de un mediu virtual care sa mcurajeze implicarea membrilor comunităţii . Caracteristicile sociale şi tehnice ale mediului virtual care influenţează interacţiunile membrilor sunt implementate prin ceea ce se numeşte design-ul comunităţii . Acest concept se referă la trăsăturile site-ului, la arhitectura sa, la structurile de interacţiune şi organizare a comunicării, la opţiunile de navigare şi politicile comunităţii (Ren, Kraut, şi Kiesler, 2007) . La construcţia design-ului comunităţii participă programatorii care se ocupă de dezvoltarea software-ului, managerii de pagini web şi site-uri, deţinătorii sau administratorii comunităţilor virtuale, dar şi participanţii activi, "veteranii" comunităţii, care oferă sugestii sau trasează norme de conduită pentru ceilalţi . Participanţii la activităţile comunităţilor virtuale învaţă normele de conduită în cadrul comunităţii, observând interacţiunile dintre ceilalţi, dar şi apelând la suportul membrilor veterani sau al administratorilor.

Design-ul comunităţilor virtuale include stabilirea unor cadre şi reguli generale de natură tehnică referitoare la: a. Structura site-ului. Încă de la debutul comunităţii, şi apoi

permanent pe parcursul existenţei sale, iniţiatorii şi administratorii trebuie să structureze şi să restructureze conţinuturi le şi interacţiunile pe care acestea le generează. Structura site-ului este similară scheletului unei clădiri, care va ajunge să fie populată şi apoi remodelată în funcţie de nevoile locatarilor. De exemplu, dacă este vorba de un forum, atunci structura sa va consta în diferite topic-uri (subiecte de discuţie). Pentru o comunitate găzduită de o realitate virtuală, structura iniţială a site-ului va fi relativ simplă (pagina principală, informaţii cu privire la modalitatea de acces, specificaţii tehnice, pagina de ajutor sau FAQ (frequently asked questions = Întrebări frecvente), În timp ce structura spaţiului virtual se va modifica permanent în funcţie de acţiunile membrilor. Alteori, un site poate îngloba mai multe comunităţi diferite ale căror structuri sunt similare în ceea ce priveşte caracteristicile tehnice, dar diferă în ceea ce priveşte conţinutul.

33


b. Tipul de comunicare. Una dintre principalele decizii care modelează întreg design-ul comunităţii virtuale este alegerea cu privire la timpul de răspuns. În această privinţă, comunităţi le pot fi sincrone sau asincrone. Ambele tipuri prezintă avantaje şi dezavantaje în ceea ce priveşte efectele asupra interacţiunilor sociale şi asupra comunităţii ca întreg. După cum observa Pargman (2000) , cadrul comunităţilor sincrone pennite dezvoltarea unor ritualuri şi conversaţii între membri, care conduc la creşterea sentimentelor de co-prezenţă, care, la rândul lor, întăresc concepţia membrilor cu privire la persistenţa unui loc virtual. Pe de altă parte, în comunităţile asincrone comunicarea se desfăşoară într-un ritm care pennite interacţiunea dintre indivizi aflaţi în locuri ale planetei la distanţe de mai multe fusuri orare. De asemenea, comunicarea asincronă pennite administratorilor comunităţii un mai bun control al interacţiunilor, filtrând remarcile ofensatoare, indecente sau care instigă la ură. Comunităţi le asincrone presupun înregistrarea mesajelor şi, astfel, fac posibilă existenţa unei istorii online a comunităţii .

Unele comunităţi sunt mixte, penniţând ambele tipuri de comunicare. Acestea pot utiliza alternanţa între cele două tipuri de comunicare pentru a reduce supraîncărcarea cu infonnaţii redundante. Astfel, membrii comunităţii pot alege fonna sincronă de comunicare pentru a transmite infonnaţii personale, pentru a comunica cu o singură persoană sau pentru a organiza evenimente de grup. În felul acesta, se evită situaţia în care membrii părăsesc comunitatea din cauza volumului prea mare de mesaje care nu sunt de interes pentru ei şi, în schimb, se oferă participanţilor posibilitatea de a rămâne conectaţi la comunitate în timpul şi ritmul potrivite cu nevoile lor.

O altă trăsătură a comunicării în comunităţi le virtuale se referă la fonna limbajului folosit. Astfel, în cele mai multe comunităţi, singura opţiune este aceea a limbajului scris, care a căpătat o serie de caracteristici specifice comunicării online pentru a putea suplini lipsa limbajului nonverbal şi paraverbal : elemente grafice - emoticonuri, animaţii, acţiuni (scurte descrieri inserate în text). Toate acestea sunt parte a design-ului comunităţii şi pot fi selectate de către membri din

34


liste disponibile, plasate, de obicei, alături de câmpul în care se introduce mesajul. Pe parcurs, membrii activi ai comunităţii pot propune noi elemente care li se par necesare sau care au rezultat din procesele creative de grup. Există şi comunităţi care oferă posibilitatea comunicării prin limbaj verbal (audio), însoţit sau nu de imagini transmise în timp real (video chat). Deşi avantajele acestui tip de comunităţi sunt evidente în ceea ce priveşte cantitatea de informaţie transmisă şi posibilitatea de simulare a discuţii lor faţă în faţă, ele sunt mai puţin frecvente în virtutea cerinţelor de natură tehnică pe care le solicită atât din partea serverului care le găzduieşte, cât şi din partea utilizatorului (dotări ale PC-ului, capacitatea conexiunii la Internet), dar şi în virtutea implicaţiilor pe care le au asupra identităţii virtuale a membrilor. c. Interfaţa cu utilizatorul. Această parte a design-ului este cea care

facilitează participarea indivizilor la activităţile comunităţii şi se referă la modul în care membrii vizualizează spaţiul virtual, elementele grafice atribuite identităţii online a participanţilor (imagini, avatar, simboluri, structura uneltelor virtuale şi a opţiunilor disponibile pentru membri), modul de vizualizare a celorlalţi membri şi a mesajelor lor. Felul în care persoanele interacţionează cu interfaţa comunităţii reprezintă unul dintre cei mai importanţi factori legaţi de design, cu implicaţii directe asupra participării membrilor la activităţile comune. Se urmăreşte crearea unor interfeţe cât mai uşor de utilizat, intuitive, atractive din punct de vedere grafic şi funcţionale. De asemenea, interfaţa cu util izatorul contribuie la crearea reprezentării mentale a comunităţii, ceea ce determină un efort susţinut din partea programatorilor pentru optimizarea sa continuă.

d. Regulile de acces la comunitate şi la calitatea de membru. Modalitatea prin care o persoană poate deveni membru al unei comunităţi reprezintă una dintre primele decizii administrative şi de design. Există comunităţi virtuale deschise, la care poate participa orice persoană după un procedeu simplu de înscriere, şi comunităţi închise, în cazul cărora accesul la calitatea de membru este permis doar unor anumite categorii sociale sau numai celor

35


care achită o anumită taxă. Cel mai adesea, comunităţi le virtuale deschise îşi fac publice conţinuturi le comunicării tuturor celor care accesează site-ul, indiferent dacă sunt membri sau nu. Comunităţi le virtuale închise îşi păstrează conţinutul privat, accesibil doar membrilor.

e . Administrarea comunităţii. Stabilirea unor reguli sau trăsături ale comunităţii pot fi disponibile exclusiv administratorului, iniţiatorului sau proprietarului site-ului . O altă opţiune este aceea de a permite unor utilizatori "veterani" să ia un număr limitat de decizii (de exemplu: întâmpinarea noilor veniţi, excluderea din comunitate a celor care încalcă regulile sale sociale, crearea unor noi subiecte de discuţie sau a unor noi spaţii virtuale etc.) pentru a creşte capacitatea de autoadministrare a comunităţii . De asemenea, design-ul comunităţii include adesea şi un sistem prestabilit de ierarhizare a membrilor în funcţie de numărul de mesaje transmise sau de alte criterii .

Membrii comunităţilor virtuale oferă permanent (voluntar sau involuntar) un feedback cu privire la design-ul acestora în termeni de eficienţă, atractivitate, flexibilitate, accesibilitate, măsura în care le sunt îndeplinite nevoile etc. În urma unui studiu referitor la design-ul comunităţilor online, Gallant, Boone şi Heap (2007) propun un model de evaluare bazat pe cinci "euristici", care relevă impactul caracteristicilor tehnice ale comunităţii asupra interacţiunilor sociale şi asupra modului în care se raportează indivizii la entitatea socială găzduită în spaţiul virtual.

Prima dintre cele cinci euristici descrise de autorii menţionaţi se referă la formele artistice care oferă posibilitatea unei interacţiuni personalizate cu interfaţa web. Caracteristicile interfeţei, care pot fi personalizate, încurajează utilizarea unei varietăţi mai mari de opţiuni existente în comunitate. De asemenea, trăsăturile şi acţiunile personalizate "satisfac nevoia persoanelor de a-şi dezvolta un stil individual şi de a crea o afirmaţie socială prin intermediul design-ului propriului lor spaţiu din comunitatea Web" (Gallant, Boone şi Heap, 2007) . Formele artistice care conduc la individualizarea acestui spaţiu includ sunete, muzică, imagini, culoare, design.

36


Ierarhia selectivă este cea de a doua euristică şi se referă la procesele prin care utilizatorii pot stoca, sorta, actualiza, ingnora sau filtra informaţiile relevante. Aceste procedee de selecţie reduc riscul supraîncărcării în comunicare şi, implicit şi riscul părăsirii comunităţii datorită incapacităţii de filtrare a informaţiilor. Prin intermediul ierarhiei selective se "aplică preferinţele utilizatorilor pe trăsăturile sistemului" (GaIlant, Boone şi Heap, 2007) . În această euristică se încadrează şi procedeele prin care se stabileşte leadership-ul, se desemnează roluri ca cel de mentor, se divid membrii între grupuri, sisteme sau reţele, se organizează sistemul formalizat de acces la calitatea de membru pe categorii (de exemplu, gratuit sau premium). A treia euristică se numeşte creativitate interactivă şi se referă la dinamismul, flexibilitatea şi noutatea interacţiunilor dintre membrii comunităţii . O comunitate virtuală de succes va permite într-o mare măsură manifestarea creativităţii membrilor săi în cadrul interacţiunilor prin înglobarea noutăţii, a misterului, a continuităţii şi a posibilităţilor de a utiliza tehnologia existentă în moduri noi.

Construirea identităţii virtuale a participanţilor la comunitatea virtuală reprezintă a patra euristică a modelului elaborat de GaIlant, Boone şi Heap. Comunităţi le cele mai bine evaluate sunt cele care permit crearea şi exprimarea identităţii membrilor într-o manieră activă.

Ultima euristică se referă la sistemul de recompense şi costuri evidente pentru utilizatori . Recompensele sunt de obicei de natură socială şi includ posibilitatea de comunicare cu alte persoane care împărtăşesc aceleaşi interese, dobândirea unui statut social, schimburile de informaţii . Costurile participării la activităţile unei comunităţi virtuale pot fi legate de timpul consumat, probleme legate de intimitate şi de dezvăluirea identităţii reale.

1.5. Participarea la comunităţile virtuale

Pentru a exista şi a se dezvolta, comunităţi le virtuale depind de schimburile sociale şi de interacţiunile bazate pe un contract social

37


nescris, construit în jurul conceptului de reciprocitate. Ele au nevoie de implicarea voluntară a membrilor şi de contribuţia lor pentru a păstra infrastructura comunităţii, pentru a actualiza informaţiile şi a genera altele noi şi pentru a oferi sprij in afectiv şi social celorlalţi . Modalităţile de participare variază în funcţie de comunitate, de la adăugarea de comentarii la un mesaj dintr-un blog sau forum până la a concura împotriva altuia într-un joc video online de tip MMORPG sau a crea locuinţe, instituţii şi evenimente pe o platformă virtuală de tipul Second Life.

După cum reiese din secţiunea anterioară acestui capitol, înscrierea ca membru şi participarea la comunităţi le virtuale pot fi stimulate sau inhibate de caracteristicile tehnice ale acestora. Totuşi, există o multitudine de alţi factori de natură psiho-socială care influenţează modul în care fiecare membru participă la activităţile uneia sau mai multor comunităţi online. Aceşti factori se referă la motivaţia personală, la deciziile cu privire la beneficii şi costuri, incluziunea în reţele sociale şi în grupuri coezive, la restricţionarea accesului din raţiuni economice sau tehnice.

Motivele pentru care oamenii participă activ la comunităţi online sunt variate pentru fiecare individ dar includ, de cele mai multe ori, unul sau mai multe dintre următoarele: nevoia de comunicare cu ceilalţi, nevoia de apartenenţă la un grup, nevoia de a fi informat şi de a-şi împărtăşi cunoştinţele, reciprocitatea anticipată, recunoaşterea sporită şi simţul eficacităţii . Durgin şi Sherif (2003) au analizat raţiunile pentru care indivizii petrec timp pe internet, în comunităţi le virtuale, şi au obţinut o listă a celor mai frecvente astfel de motive :

• este amuzant; • ca să-mi treacă timpul; • nu am nimic altceva de Iacut; • pentru a nu fi singur; • pentru a-mi compara ideile cu

ale altora; • pentru a spune lucruri

interesante;

38

• pentru că pot alege când să iniţiez o discuţie;

• este nou şi incitant; • pentru a-i ajuta pe alţii, pentru

a le arăta că îmi pasă; • am nevoie să vorbesc despre

problemele mele; • pentru a întâlni alţi oameni ;

• pentru că este disponibil ; • e un obicei, am ceva de făcut; • pentru a scăpa de familie; • pentru a amâna alte sarcini ;


• pentru a participa la discuţii; • pentru a le spune altora ce să

facă; • pentru că mă relaxează.

În cadrul aceluiaşi studiu, cei doi cercetători au comparat importanţa acestor motive de a participa la comunităţi le virtuale cu importanţa lor pentru comunicarea directă (faţă în faţă) cu alte persoane şi au obţinut diferenţe semnificative pentru motive care se încadrează în următoarele domenii : incluziune, control, afectivitate, relaxare, evadare, informare, interacţiune socială, trecerea timpului, obiceiuri, distracţie şi întâlniri sociale. Comunităţi le virtuale sunt structurate în aşa fel încât să atingă cât mai multe dintre aceste motive, pentru a creşte nivelul participării membrilor săi şi pentru a atrage alţii noi.

Cu cât o comunitate le îndeplineşte mai multe dintre aceste nevoi într-o mai mare măsură, membrii vor participa mai susţinut şi pentru o perioadă mai mare de timp la activităţile sale. Conform modelului lui Maslow, aceste trebuinţe s-ar plasa la un nivel ierarhic superior. În consecinţă, persoanele ale căror trebuinţe inferioare nu au fost satisfăcute nu vor participa la comunităţi le virtuale, în timp ce persoanele care îşi găsesc împlinirea unor trebuinţe superioare în cadrul anumitor comunităţi vor participa într-o mare măsură la activităţile acestora, devenind membri stabili .

Bishop (2007) susţine că teoriile motivaţiei care se bazează pe o ierarhie a trebuinţelor nu sunt adecvate pentru comunităţi le online. Mai adecvate ar putea fi teoriile care au la bază ideea că indivizii sunt motivaţi de către scopurile pe care şi le propun. În cazul comunităţilor virtuale, membrii acestora îşi dezvoltă şi îşi modifică scopurile în funcţie de interacţiunile din interiorul comunităţii . Totuşi, teoriile bazate pe rolul motivaţional al scopurilor nu explică de ce unele persoane îşi doresc să participe la o comunitate online dar nu o fac. Autorul menţionat mai sus propune un model pe trei niveluri, denumit cadrul cogniţiei ecologice, menit să conducă la o mai bună înţelegere a motivelor pentru care membrii comunităţilor virtuale

39


participă sau nu la activităţile acestora. Primul nivel este cel al dorinţelor individului din diferite categorii : socială, existenţială, organizare (ordine), creativitate, răzbunare (agresivitate). Aceste categorii de dorinţe conduc la comportamente care au cea mai mare probabilitate de apariţie În comunităţi le online. Al doilea nivel, al modelului, se referă la cogniţiile actorului social În legătură cu scopurile, planurile, valorile, credinţele şi interesele cu care acesta caută să ajungă În consonanţă. Al treilea nivel, al cadrului cogniţiei ecologice, este constituit din mij loacele senzoriale pe care actorul le are pentru a interpreta mediul şi a interacţiona cu acesta. Mediul în care se plasează acest cadru este constituit din alţi actori sociali, artefacte care iau fonna textului sau a graficii şi structuri sub fonna aplicaţii lor software.

Cadrul cogniţiei ecologice funcţionează În baza a trei principii enunţate de către Bishop (2007) după cum unnează: 1 . Un actor social este detenninat să acţioneze de către propriile sale

dorinţe. 2 . Dorinţa actorului de a acţiona este limitată de scopurile, planurile,

valorile, credinţele şi interesele sale. 3 . U n actor va acţiona p e baza felului În care Îşi percepe mediul.

Pornind de la aceste principii, cadrul cogniţiei ecologice susţine că, pentru a participa activ la o comunitate, un actor trebuie să aibă o dorinţă de a acţiona (consistentă cu planurile, scopurile, valorile şi credinţele proprii) şi abilităţile sau uneltele necesare pentru a o realiza.

Modelul cadrului cogniţiei ecologice oferă un cadru adecvat pentru explicarea motivaţiei de participare la comunităţi le virtuale, însă omite o etapă importantă referitoare la luarea deciziei de participare, decizie care se bazează adesea pe o analiză (mai mult sau mai puţin conştientizată) a costurilor şi beneficiilor. În măsura În care costurile de realizare a dorinţelor actorului social nu depăşesc beneficiile, acesta va fi mai dispus să se angajeze În activităţile comunităţii pe care o observă. Există multe situaţii în care discuţiile şi forumurile online pot fi mai comode decât multe Întâlniri ce au loc Într-o cameră, faţă în faţă. De exemplu, o persoană care caută sprij in pentru o

40


afecţiune psiho-somatică pe care Îi este greu să o accepte va putea găsi online comunităţi care au la bază grupuri de suport pentru aceeaşi afecţiune şi va putea să participe la discuţii fără a fi nevoit să se deplaseze de acasă, să-şi dezvăluie identitatea reală sau să plătească vreo sumă de bani, aşa cum ar fi fost cazul dacă ar fi participat la sesiuni de terapie de grup În spaţiu real . În aceste situaţii, costurile participării sunt mult mai mici decât beneficiile, ceea ce va influenţa semnificativ decizia persoanei de a participa la o comunitate online ce Îi poate oferi sprij inul de care are nevoie. De altfel, un studiu realizat cu privire la comunităţi online ale persoanelor cu deficienţe de auz a ajuns la concluzia că persoanele care nu beneficiază de suport social sunt cele care participă activ În cea mai mare măsură la comunităţi le online (Cummings, Kiesler şi Sproull, 2002). Pentru astfel de comunităţi, care oferă sprij in persoanelor cu diferite probleme medicale sau psihologice, empatia este ingredientul de bază care menţine coeziunea şi stimulează participarea observatorilor.

Comunităţile de suport pentru persoane cu probleme medicale reprezintă o categorie particulară dintre multiplele tipuri care există În spaţiul virtual . Totuşi, studiul interacţiunilor care au loc în astfel de comunităţi conduce la concluzii care contrazic standardul confonn căruia "co-prezenţa fizică" este necesară pentru crearea unor relaţii calitative, cu un grad ridicat de intimitate (Thomsen, Straubhaar şi Bolyard, 1 998) . Autodezvăluirea şi intimitatea se dezvoltă Într-un ritm rapid în astfel de comunităţi, pe măsură ce participanţii îşi descriu problemele, cer şi oferă sfaturi, infonnaţii sau Încurajări .

Aceasta nu înseamnă că participarea la comunităţile virtuale este cu totul similară celei din timp şi spaţiu reale, specifică Întâlnirilor faţă În faţă. Experienţa senzorială de a-i Întâlni pe ceilalţi este limitată În spaţiul virtual, deoarece aici oamenii comunică În cea mai mare măsură prin limbaj scris şi nu pot vedea reacţiile nonverbale ale celorlalţi, reacţii care oferă un feedback şi reglează comunicarea. În plus, barierele l ingvistice creează dificultăţi şi distorsiuni În comunităţi le online de nivel global, având În vedere că nu toţi participanţii se exprimă cu aceeaşi uşurinţă În limba engleză, care este

4 1


nu numai limba de circulaţie, dar şi limba comună majorităţii aplicaţiilor şi programelor computerizate.

Pe măsură ce depăşesc barierele care îi împiedică să participe la comunitate, membrii acesteia formează pattern-uri de comunicare unul cu celălalt şi dezvoltă reguli sociale legate de felul în care îşi împărtăşesc informaţiile, de tipul de interacţiuni admise între diferiţi membri, de asocierea în grupuri sau de rezolvarea conflictelor (Miranda şi Saunders, 2003) . La fel ca şi grupurile sociale tradiţionale, comunităţile virtuale se divid adesea în subgrupuri sau chiar se separă cu scopul de a forma o nouă comunitate. În viaţa reală, conflictul care duce la scindarea unei comunităţi este trăit intens de către membrii acesteia. A părăsi o comunitate este cel mai adesea o experienţă traumatizantă din punct de vedere emoţional, însă a părăsi o comunitate virtuală s-ar putea să fie la fel de uşor ca a schimba postul de televiziune urmărit. Retragerea din comunitate se poate face facil, fără ca ceilalţi membri să poată influenţa decizia celui care părăseşte grupul . De asemenea, o singură persoană poate fi membră a mai multor comunităţi virtuale, participând la unele şi părăsindu-le permanent sau temporar pe altele. Teoretic, orice individ poate participa la un număr mare de comunităţi, dar în realitate constrângerile legate de timp şi resursele personale îl determină să participe activ la un număr foarte restrâns dintre acestea.

Există o evoluţie a participării unui individ la comunităţi le virtuale care poate fi asemănată cu un ciclu al vieţii . Una şi aceeaşi persoană se poate găsi simultan în diferite stadii ale evoluţiei în diferite comunităţi. Primul stadiu este unul marginal, deseori denumit şi vizitator sau oaspete (guest), în care participantul joacă un rol periferic, tatonează terenul şi culege informaţii cu privire la comunitate fără a se implica activ. În cel de-al doilea stadiu, participanţii depăşesc prima barieră a comunicării şi devin nou-veniţi sau novici, care primesc recunoaşterea comunităţii ca membri şi au nevoie de mentorat sau de sprij in pentru a putea învăţa regulile de interacţiune şi limbajul grupului . O a treia fază este cea a participării regulate, în care membrii care au ajuns până la acest nivel devin maturi şi prezintă un nivel ridicat al implicării în aplicarea sistemului

42


de reguli al grupului şi în comunicare, utilizând frecvent şi corect limbajul specific. După o perioadă de durată variabilă, membrul matur poate deveni lider al comunităţii, mediind interacţiunile sau conflictele, propunând reguli noi de interacţiune sau reafirmându-le pe cele vechi, susţinând participarea membrilor mai noi . Ultima fază a ciclului de participare a unui membru la comunităţi le virtuale este aceea a părăsirii comunităţii în virtutea lipsei provocări lor, apariţiei unor interese sau relaţii noi sau a pierderii interesului pentru scopurile comune. Acest ciclu de evoluţie a integrării unui participant în comunitatea virtuală nu este parcurs în mod necesar de toţi membrii . Unii dintre aceştia îşi păstrează pentru o perioadă indefinită statutul de lideri, chiar dacă frecvenţa participării lor suferă un declin. O proporţie mare dintre persoanele care accesează o comunitate nu depăşeşte niciodată prima barieră de comunicare, mulţurnindu-se să observe pentru o perioadă de timp interacţiunile celorlalţi. Neparticiparea unora dintre membrii comunităţilor virtuale reprezintă o problemă pentru creatorii şi administratorii acestora, deoarece, după cum au demonstrat mai mulţi cercetători din domeniu, fără contribuţia voluntară a cât mai multor persoane, o comunitate va dispărea în mod inevitabil, oricât de bine pus la punct ar fi sistemul tehnic pe care se bazează. În consecinţă, investigarea mecanismelor care favorizează implicarea activă a unor membri şi inhibă participarea altora este necesară pentru a se putea identifica strategii de menţinere a activităţii unei comunităţi virtuale. Subiecţii vizaţi în cadrul iniţiativelor care îşi propun să îmbunătăţească participarea la comunităţi le online sunt cei care accesează comunitatea, solicită statutul de membru, pentru ca apoi să se rezume la a observa comunicările şi activităţile care se desraşoară rară a interveni . Aceşti subiecţi sunt numiţi "lurkers" (to lurk (engl .) = a sta ascuns, în umbră). Referitor la motivaţia pentru care aceşti membri nu participă activ la comunităţi le virtuale, un studiu realizat de Preece, Nonnecke şi Andrews (2004) a identificat următoarele motive : • nu simt nevoia să transmită un mesaj ; • au nevoie să afle mai multe informaţii despre grup; • nu pot sau nu ştiu să util izeze software-ul;

43


• consideră că ajută grupul prin faptul că nu ÎI încarcă cu mesajele proprii ;

• nu le place grupul. La polul opus se află membrii activi ai comunităţii care trimit

mesaj e În mod regulat, împărtăşindu-şi cunoştinţele şi experienţele personale deoarece cred că acţiunile lor au rezultate pozitive pentru ceilalţi . Obiectivul studiilor cu privire la participarea în comunităţi le virtuale este acela de a determina membrii de tip "Iurkers" să-şi părăsească atitudinea de observatori şi să se transforme În membri activi.

Atunci când membrilor observatori le lipseşte dorinţa de a participa, iniţiatorii comunităţii pot crea strategii pentru a-i stimula prin intermediul unor recompense, evenimente promovate corespunzător sau oferirea de informaţii personalizate, în funcţie de interesele lor declarate. Lipsa abilităţilor de utilizare a software-ului poate fi rezolvată prin secţiuni speciale de instrucţiuni sau prin sprij inul unui membru veteran al comunităţii . Cea mai dificilă situaţie este aceea În care credinţele, convingerile sau temerile membrilor observatori Îi Împiedică să participe la activităţile comunităţii . Bishop (2007) sugerează patru metode pentru schimbarea convingerilor acestor membri ai comunităţilor virtuale cu scopul de a-i determina să participe : a. inducerea unei disonanţe În credinţele actorului social - disonanţă

care va fi resimţită negativ şi pe care acesta va fi tentat să o reducă prin participare;

b . crearea unui cadru social confortabil, În care membrii veterani ai comunităţii îi tratează cu atenţie şi compasiune pe nou-veniţi. acest tip de abordare va contracara convingerea sau teama membrilor observatori că ar putea fi ignoraţi;

c. utilizarea unor artefacte de mediere (ca hyperlinkurile) care creează percepţia de disponibilitate a informaţiilor şi de facilitate a accesării lor;

d . crearea unor structuri ale site-ului ş i a unor discuţii antrenante dar non-conflictuale, care angajează observatorul Într-o mare măsură,

44


astfel încât să îl detennine să elimine din câmpul conştiinţei temerile şi convingerile care îl împiedică să participe.

Ca unnare a modului şi măsurii în care participă la comunităţile virtuale, membrii acestora dobândesc diferite statusuri şi roluri sociale, care vor influenţa la rândul lor, printr-un mecanism de feedback, participarea ulterioară la viaţa comunităţii . Unele dintre concluziile lui 8ales ( 1 95 1) privind studiul grupurilor sociale prin metoda analizei procesului de interacţiune (Interaction Process Analysis - IPA) sunt aplicabile şi în contextul comunităţilor virtuale. Între acestea se înscriu: confinnarea specializării rolurilor în cadrul grupurilor şi dominarea comunicării de către unii membri care primesc cea mai mare atenţie din partea celorlalţi . Membrii comunităţii care îndeplinesc diferite roluri, precum cele de mentor, expert (cel care furnizează infonnaţii cu regularitate) sau coordonator social, sunt cei care vor participa într-o mare măsură la activităţile comunităţii şi vor primi cea mai mare atenţie din partea membrilor novici (care au aderat recent la comunitate şi învaţă regulile acesteia). Din perspectiva dinamicii grupului, participarea la comunităţi le virtuale poate fi abordată cu referire la patru trăsături comune tuturor grupurilor sociale : interacţiunile sociale, structura grupului, coeziunea şi identitatea socială (Forsyth, 1 999) . 1 . Interacţiunile sociale din cadrul comunităţilor online sunt mediate

computerizat şi au legătură, în general, cu două tipuri de activităţi : sarcinile grupului şi crearea relaţii lor interpersonale . În funcţie de scopul comunităţii , unul dintre aceste tipuri de activităţi va fi predominant. Un bun nivel al participării la comunităţi le virtuale presupune existenţa a numeroase interacţiuni între membri .

2. Structura grupului reprezintă o reflectare a pattern-uri lor de relaţionare dintre membri în virtutea rolurilor şi nonnelor sociale. În cadrul comunităţilor virtuale, structura este detenninată de interacţiunile şi expertiza fiecărui membru mai mult decât în comunităţi le din spaţiul real.

3 . Coeziunea grupului s e referă l a tăria legăturilor dintre membri şi la unitatea pe care aceştia o manifestă în dt;cizii şi acţiuni comune.

45


4. Identitatea socială se creează şi se consolidează pe măsură ce persoana participă la activităţile comunităţii virtuale şi îşi asumă roluri active ca membru al comunităţii .

1.6. Evoluţia comunităţilor virtuale

La fel ca orice structură sau organism viu, comunităţile virtuale prezintă o evoluţie la nivel global, dar şi o evoluţie individuală, ale cărei etape se desfăşoară într-un ritm propriu, dependent de o serie de factori ca: numărul membrilor, fluctuaţiile în interacţiunile dintre aceştia, transformările de conţinut şi structură, promovare, conflicte interne sau evenimente exterioare grupului.

Cele mai multe comunităţi îşi încep evoluţia ca un concept dezvoltat de o companie, un grup de designeri sau de simpli utilizatori ai unei platforme. Cele mai multe comunităţi au o creştere lentă la început, în parte datorită faptului că numărul participanţilor corelează cu interesul de a contribui la comunicare, deoarece un număr mai mare de membri oferă o mai mare probabilitate de a întâlni persoane cu interese similare, care pot oferi informaţii semnificative. Astfel, creşterea comunităţii urmează un model în reţea, putând fi estimată cu ajutorul modelului matematic de difuzie al lui Bass, care a fost dezvoltat iniţial pentru a descrie procesul prin care produse noi sunt adoptate sau utilizate ca urmare a interacţiunii dintre utilizatorii efectivi şi cei potenţiali . Astfel, dacă nu intervin evenimente neprevăzute, comunitatea continuă să crească într-un ritm accelerat, ajungând la dimensiuni care, de obicei, le depăşesc pe cele ale comunităţilor similare din spaţiul real .

Cu cât o comunitate virtuală devine mai mare, cu atât se impune o restructurare a sa în funcţie de o serie de variabile care au rolul de a ordona interacţiunile şi a grupa indivizii în aşa fel încât comunicarea să nu fie blocată. De obicei, atunci când se ajunge la o dimensiune "critică", o comunitate se poate reorganiza în grupuri diferite care utilizează aceeaşi platformă sau se poate divide În comunităţi separate care abandonează spaţiul virtual iniţial . Unele

46


comunităţi devin atât de extinse încât comunicarea între toţi membrii este practic imposibilă, iar reorganizarea solicită resurse tehnologice noi pentru a putea face faţă volumului crescut de interacţiuni. Comunitatea iniţială devine astfel un cluster de alte comunităţi, dintre care unele continuă să se extindă şi să se dividă, în timp ce altele dispar, întocmai ca luminile unui oraş care se aprind şi se sting.

În cazul în care creşterea numărului de membri devine incontrolabilă, comunitatea îşi pierde din atractivitate, deoarece participanţii trebuie să depună un efort din ce în ce mai mare pentru a menţine ritmul şi a recepta mesajele tuturor celorlalţi. Coeziunea se degradează şi, în final, comunitatea este abandonată. Preece (apud Cheung şi Lee, 2009) apreciază că multe comunităţi active iniţial nu au reuşit să-şi păstreze membrii şi au devenit "cyber-oraşe fantomă".

De felul în care reuşesc să atragă noi membri, să stimuleze participarea celor existenţi, să se adapteze şi să se organizeze pe parcursul devenirii sale depinde traseul pe care îl va unna o comunitate spre noi organizări sau spre dispariţie.

1.7. Identitatea virtuală şi implicaţiile acesteia

Atunci când aderă la o comunitate virtuală, orice persoană trebuie să completeze un formular de înscriere mai amplu sau mai sumar, să se declare de acord cu regulile de funcţionare ale comunităţii, să precizeze un nume de cont şi o parolă. Acesta este primul pas în crearea unei identităţi virtuale cu care persoana se va reprezenta şi va participa la comunitate şi care conţine elemente ale identităţii sale reale, dar şi creaţii ale imaginaţiei proprii sau imagini, descrieri şi caracteristici predefinite de designerii comunităţii. Identitatea virtuală este primul lucru pe care un membru îl creează, începând de la nume şi construind treptat prin interacţiune cu ceilalţi. Inventând o identitate, fiecare membru ajută la crearea unei lumi (Rheingold, 2000). Fiecare participant contribuie la crearea şi susţinerea comunităţii prin mesajele şi acţiunile sale, dar şi prin personajul/personajele pe care le însufleţeşte şi care populează spaţiul virtual.

47


Confonn teoriei saturaţiei sociale, ceilalţi membri ai comunităţii beneficiază de pe urma interacţiunilor cu personajul creat, asimilând părţi ale acestuia prin imitaţie, Împrumuturi de modele comportamentale, scheme de gândire sau atitudini . Saturaţia socială intervine atunci când o persoană este implicată În mai multe relaţii sociale decât poate susţine. Kenneth J. Gergen afinnă că mediile de comunicare moderne expun persoana de rând la "opiniile, valorile şi stilul de viaţă ale altora" Într-o măsură din ce În ce mai mare. Este evident că mulţi dintre noi comunicăm cu mai mulţi oameni În fiecare zi prin telefon, fax şi e-mail decât comunicau bunicii şi străbunicii noştri Într-o lună, Într-un an sau chiar Într-o viaţă. După Gergen, saturaţia socială este un efect al internalizării unor părţi din mai multe persoane decât a internalizat orice om Înainte. Eurile noastre devin

"populate" de mulţi alţi i . "În procesul saturaţiei sociale, numărul,

varietatea şi intensitatea relaţii lor aglomerează din ce În ce mai mult zilele. O apreciere completă a magnitudinii schimbării sociale şi a intensificării sale probabile În decadele viitoare cere o concentrare asupra contextului tehnologic, mai Întâi . [ . . . ] Într-un sens important, pe măsură ce saturaţia socială are loc, noi devenim asamblări imitative ale celorlalţi . Purtăm În memorie pattern-urile de a fi ale celorlalţi . Dacă condiţiile sunt favorabile, putem pune aceste pattern-uri În acţiune. Fiecare dintre noi devine celălalt, un reprezentant sau un înlocuitor. Pe măsură ce secolul a progresat, eurile au devenit din ce În ce mai populate cu caracterul altora. Nu suntem unul, ci, ca şi Walt Whitman, noi «conţinem multitudini». [ . . . ] Odată cu saturaţia socială, fiecare dintre noi ajunge să conţină o populaţie vastă de potenţialuri ascunse. Toate eurile zac latente şi, În condiţiile potrivite, pot ieşi la viaţă" (Gergen, 1 99 1 , p. 1 24).

În cadrul realităţii virtuale, aceste euri latente sunt eliberate de tehnologie, În sensul că sunt create contextele În care ele pot intra În acţiune. Constrângerile legate de coerenţa internă a individului care trăieşte într-un spaţiu geografic limitat sunt eliminate în cyberspaţiu, acolo unde frontierele dintre imaginaţie, tehnologie şi realitate devin fluide. Din potenţialităţi, aceste euri latente devin identităţi alternative exprimate simultan sau succesiv în comunităţi le virtuale la care

48


participă subiecţii. În măsura în care individul poate experimenta diferite laturi ale personalităţii şi identităţi lor sale potenţiale, comunităţi le virtuale devin laboratoare psihosociale în care se creează şi se testează modalităţi de autoprezentare, identităţi alternative ale aceleiaşi persoane, biografii virtuale sau pattern-uri de comunicare. Turkle ( 1 995, apud Williams, 2006) a studiat modul în care indivizii pot ajunge la un nivel superior de autocunoaştere testând diferite identităţi alternative, comportamente şi roluri sociale în cadrul comunităţilor virtuale. EI descrie cyberspaţiul ca pe o multitudine de locuri de moratoriu psihologic al vieţii reale, în care participanţii pot încerca diferite identităţi pe care să le înglobeze apoi în existenţa din timpul şi spaţiul reale.

Pe parcursul devenirii comunităţii , membrii acesteia doresc să-şi poată exprima liber individualitatea, stilul de viaţă şi interesele pe care le împărtăşesc şi, în acelaşi timp, apreciază posibilitatea de a manipula, recrea şi reafinna propria identitate.

Ca efect al experimentelor online cu diferite fonne identitare, se naşte problema autenticităţii acestora. În ce măsură sunt aceste fonne identitare veritabile? Este posibilă existenţa unor identităţi false? Dacă da, care este impactul lor asupra interacţiunilor din cadrul comunităţii şi, în ultimă instanţă, asupra comunităţii înseşi? Din acest punct de vedere, există o distincţie între comunităţi virtuale pentru care coerenţa între identitatea virtuală şi cea reală a membrilor este o condiţie esenţială (de exemplu, comunităţi le de profesionişti în diferite domenii) şi comunităţi pentru care relaţia dintre identitatea virtuală şi cea reală a membrilor nu are nicio relevanţă (de exemplu, comunităţi le de jucători online numite MUD = Multi-User Dungeon, Multi-User Dimension sau Multi-User Domain).

În ceea ce priveşte prima categorie de comunităţi, problema identităţi lor false pune sub semnul întrebării autenticitatea relaţii lor şi a schimburilor dintre membri, deoarece acestea sunt strâns conectate cu viaţa reală a indivizilor. De exemplu, este extrem de important pentru membrii unei comunităţi de medici dacă o persoană care oferă infonnaţii şi îşi împărtăşeşte experienţele în spaţiul virtual are cu adevărat această profesie. În condiţiile în care se descoperă la un

49


moment dat că acea persoană nu numai că a ascuns anumite părţi ale identităţii sale reale (practică foarte comună şi unanim acceptată), dar a prezentat eronat sau chiar a inventat caracteristici şi date personale, toate informaţiile cu care a contribuit la discuţiile din cadrul comunităţii, toate relaţiile pe care le-a format îşi pierd valoarea. Rheingold (2000) citează exemplul unei persoane care participa la comunitatea CompuServe CB în anii ' 80 sub identitatea unei femei cu dizabilităţi pe nume Joan. Aşa cum era percepută de membrii comunităţii, Joan reuşea să creeze relaţii speciale cu ceilalţi, oferea sprij in emoţional şi idei valoroase, în special persoanelor cu dizabilităţi . Atunci când s-a aflat că în realitate Joan era un psihiatru din New York pe nume Alex, care efectua diferite experimente cu privire la participarea în relaţii de prietenie dintre femei, întreaga comunitate a suferit un şoc. "Chiar şi aceia care abia o cunoşteau pe Joan s-au simţit implicaţi şi - într-un fel - trădaţi de înşelătoria lui Alex. Cei mai mulţi dintre noi [participanţii la comunitate - (n.t.)] credeam că suntem o comunitate utopică a viitorului, iar experimentul lui Alex ne-a demonstrat că tehnologia nu este protejată împotriva înşelăciunii. Ne-am pierdut cel puţin inocenţa, dacă nu credinţa" (Van Gelder, apud Rheingold, 2000) . De-a lungul evoluţiei comunităţilor virtuale în ultimele decenii , ideea existenţei "impostorilor" a condus la o scădere dramatică a încrederii în relaţiile şi informaţiile vehiculate, dar şi la crearea unui "sistem imunitar colectiv împotriva prădării identităţii" (Rheingold, 2000) . Expectanţele participanţilor au scăzut, iar deschiderea a fost dublată de o doză de scepticism.

Cea de-a doua categorie a comunităţilor virtuale din perspectiva relaţiei dintre identitatea reală şi cea online sunt acele comunităţi ale căror activităţi se desfăşoară aproape în totalitate sau chiar exclusiv în cyberspaţiu. Este vorba de comunităţi care permit şi încurajează creativitatea, jocul de rol şi experimentele cu diferite identităţi alternative. Cele mai cunoscute sunt comunităţi le MUD, pe care Bruckman ( 1 99 1 , apud Rheingold, 2000) le numea "ateliere ale identităţii" (identity workshops), şi comunităţile găzduite de lumile virtuale 3D (de tipul Second Life sau Active Worlds). În cadrul acestor comunităţi, imaginaţia are spaţiu virtual infinit de desfăşurare,

50


inclusiv în ceea ce priveşte identitatea. Opţiunile grafice disponibile

pentru crearea personajului includ o varietate extremă, de la formele

humanoide până la animale mitologice sau forme de viaţă care ţin de domeniul SF. Rheingold (2000) exprima plastic această idee atunci când afirma: "Bine aţi venit la partea sălbatică a culturii cyberspaţiului, unde magia este reală şi identitatea un fluid". Jane McGonigal (20 1 0) merge până la a descrie identităţile virtuale ale jucătorilor drept "cele mai bune versiuni ale eurilor noastre". Pe de altă parte, Durgin şi Sherif (2003) accentuează efectele negative ale implicării în comunităţi le virtuale şi jocurile de rol online care încurajează crearea de personalităţi multiple. În opinia autorilor, în aceste situaţii, eul real devine descentrat, iar identităţile - confuze, prin simplul fapt că utilizăm comunicarea mediată computerizat pentru a descrie şi exprima diferite personaje sau personalităţi . Totuşi, membrii comunităţii sunt conştienţi de virtualitatea identităţi lor celorlalţi şi relaţionează în baza similarităţi lor descoperite în cyberspaţiu, indiferent dacă acestea au sau nu corespondent în spaţiul real.

Unul dintre principiile care stau la baza relaţiilor din cadrul comunităţilor de acest tip este acela că modalitatea în care aleg membrii comunităţii să se prezinte pe ei înşişi reprezintă, în ultimă instanţă, o formă a eului, o parte integrantă a personalităţii lor, fie ea manifestă sau latentă. Într-un studiu etnografic amplu asupra aşezării online Second Life, Boellstorff concluzionează că "Iwnile virtuale reconfigurează sinele şi socialitatea, dar acest fapt este posibil numai pentru că ele remodelează virtualitatea care caracterizează fiinţele umane în lumea propriu-zisă [reală, (n.t.) ]. [ . . . ] Tocmai existenţa virtuală este aceea în care suntem umani" (2008, p. 29). Modul în care indivizii asimilează identităţile lor alternative şi se implică în viaţa virtuală demonstrează acest fapt. Pentru cei mai mulţi participanţi, implicarea emoţională în activităţile comunităţilor online, mecanismele de autoprezentare în spaţiul virtual şi de apărare a eului, construirea unei imagini de sine sunt similare cu cele din spaţiul real . Rheingold (2000) i lustrează această idee redând un interviu realizat cu Richard Bartle, În care acesta din urmă descrie experienţa pierderii personajului Într-un joc online ca fiind teribilă. "Te simţi distrus,

5 1


eviscerat. [ . . . ] Nu este similar cu a-ţi pierde hamsterul, pantoful sau efortul şi munca de atâta timp, ci mai degrabă cu «tocmai am murit ! Este Îngrozitor! Sunt mort !» Implicaţiile emoţionale ale jocurilor virtuale provin din capacitatea jucători lor de a se proiecta pe ei Înşişi În pielea personajului, simţind ca şi cum toate câte i se Întâmplă acestuia, li se Întâmplă lor Înşişi. Treptat, personajul devine o parte a identităţii jucătorului . Acest exemplu ilustrează faptul că Întreaga experienţă a participanţilor la comunităţi le virtuale este trăită la aceeaşi intensitate cu experienţele similare din viaţa reală şi că identitatea virtuală este asimilată şi integrată În identitatea globală a individului la un stadiu superior celui de potenţialitate.

Cyberspaţiul oferă multiple spaţii sociale În care identitatea individuală poate fi modelată, re inventată şi renegociată, şi aceasta, alături de dorinţa de a experimenta forme noi de viaţă socială, reprezintă una dintre principalele motivaţii ale participării la comunităţile virtuale (Williams, 2006). Viaţa cotidiană poate fi simplă, neinteresantă sau nesatisfăcătoare, iar relaţiile sociale din spaţiul real pot exercita nenumărate constrângeri asupra rolurilor sociale pe care putem sau suntem nevoiţi să le jucăm. Navigarea În cyberspaţiu oferă o infinitate de ocazii pentru a crea o identitate diferită, compensatorie. Acestea variază de la participarea activă la un grup de suport până la jocul online sau la crearea unei lumi şi popularea acesteia Într-un spaţiu virtual 3D.

Posibilitatea de a jongla cu diferitele dimensiuni ale identităţii individuale şi de a inventa noi modalităţi de autoprezentare În spaţiul virtual are la bază fenomenul anonimatului online. Deşi există o serie de comunităţi virtuale În care dezvăluirea identităţii reale este normă, spaţiul virtual prezintă cadrul necesar pentru păstrarea anonimatului . Unele comunităţi, În special cele destinate jocurilor online, Încurajează anonimatul şi jocul de rol, fiind puţin sau deloc preocupate de identitatea reală a membrilor. Însă pentru cele mai multe comunităţi virtuale nu există modalităţi eficiente de verificare a veridicităţii şi acurateţei informaţiilor oferite de către membri cu privire la propria identitate. Anonimatul are implicaţii directe asupra interacţiunilor dintre indivizi, fiind un factor coroziv al încrederii

52


reciproce şi al siguranţei resimţite de către participanţi şi un factor stimulant pentru dezinhibarea limbajului, a tendinţe lor agresive, a manifestărilor sexuale cu caracter deviant. O multitudine de experimente şi studii sociale efectuate de diverşi cercetători de la Milgram încoace au demonstrat efectele nefaste ale anonimatului. Aplicate la situaţia comunităţilor virtuale, rezultatele acestor studii descoperă necesitatea unor mecanisme de reglare a interacţiunilor şi de instituire a unei etici specifice spaţiului virtual . O serie de efecte pozitive, mai puţin studiate, ale anonimatului în spaţiile virtuale se referă la stimularea imaginaţiei şi a creativităţii în procesul de experimentare a eurilor potenţiale şi de transformare a acestora în identităţi alternative.

În măsura în care efectele anonimatului sunt conştientizate de către participanţi, aceştia reacţionează în consecinţă. Totuşi, problema anonimatului în comunităţi le virtuale este departe de a fi una simplă. În unele comunităţi, identitatea reală a membrilor, deşi nu este dezvăluită explicit, poate fi uşor descoperită pe baza indiciilor strecurate în mesajele adresate grupurilor, a imaginilor postate sau a caracteristicilor din profilul de utilizator. De exemplu, o adresă e-mail Yahoo dezvăluită într-o comunitate oarecare poate oferi acces membrilor acesteia la datele personale din profilul Yahoo al persoanei respective. În comunităţi le în care practica anonimatului este acceptată fără a fi întărită sau încurajată, se observă că participanţii prezintă întro mare măsură identităţi virtuale concordante cu cele reale . Şi aceasta deoarece, după cum rezultă dintr-o serie de studii sociale analizate de Williams (2006), cei mai mulţi dintre participanţii la comunităţi le virtuale sunt interesaţi să creeze şi să exprime identităţi stabile şi continue, care să constituie baza pentru interacţiuni semnificative cu ceilalţi . Acestea reprezintă, la rândul lor, fundaţia unei laturi a identităţii participanţilor care se referă la apartenenţa la grupuri şi la ataşamentul indivizilor faţă de comunităţi le la care aderă. Ataşamentul poate fi bazat pe identitatea de grup, atunci când membrii comunităţii se simt angajaţi faţă de scopul acesteia, sau pe legăturile pe care le creează fiecare participant cu alţi membri ai comunităţii, care devin persoane semnificative din punct de vedere afectiv.

53


Identitatea împărtăşită a membrilor unei comunităţi virtuale implică un angajament al acestora faţă de scopul sau tema comunităţii (Ren, Kraut, şi Kiesler, 2007). Prin aceasta, participanţii se autodefinesc drept parte a comunităţii şi sunt dispuşi într-o măsură mai mare să adere la normele ei (Blanchard, 2004). Cei care se identifică cu grupul ca întreg, cu scopurile şi idealurile sale, demonstrează o identitate de grup mai puternică şi se angajează în construirea unei identităţi discursive (Williams, 2006). Dezbaterile şi opiniile contrare cu privire la identitatea de grup reflectă natura ei fluidă şi contextuală. Categorizarea socială, interdependenţa şi comparaţiile inter-grupuri reprezintă trei dintre principalele cauze ale angajamentului faţă de comunitate ca întreg şi, implicit, ale identităţii de grup (Ren, Kraut, şi Kiesler, 2007).

1.8. Etica şi mecanismele reglatorii ale comunităţilor virtuale

Participarea la comunităţi le virtuale comportă o serie de probleme de natură etică, legate de sistemul de reguli şi sancţiuni care reglementează interacţiunile în cyberspaţiu. Codul de conduită care se naşte în mod natural într-o comunitate virtuală are la bază ceea ce Fernback şi Thompson ( 1 995) sau Krol ( 1 992) numesc "netichetă"

(netiquette) - codul etic al cyberspaţiului, care include bunele maniere online şi utilizarea corectă a cyber-jargonului .

Cele două principii etice care fimdamentează comunicarea şi interacţiunile din spaţiul virtual sunt, în opinia lui Krol ( 1 992, p. 35) : a. Individualismul este valorizat şi protejat; b. Reţeaua este bună şi trebuie protejată.

Comportamentul etic în cadrul comunităţilor virtuale presupune respectul faţă de ceilalţi , faţă de identitatea şi produsele lor intelectuale, dar şi utilizarea mij loacelor tehnice disponibile într-un mod corespunzător, având în vedere buna funcţionare a reţelei Internet în general şi a comunităţii în particular.

54


Ambele princlPll etice afirmate sunt frecvent încălcate în spaţiul virtual şi, în consecinţă, membrii comunităţilor virtuale trebuie să identifice comportamentele inacceptabile, să construiască permanent norme de conduită clare şi mecanisme de aplicare a sancţiunilor prevăzute pentru încălcarea regulilor. Ca un efect al anonimatului şi sub pretextul libertăţii discursului, discuţiile şi dezbaterile din cadrul comunităţilor online au adesea un caracter mai vehement decât cele nemediate. Remarcile antisociale, discriminatorii sau ofensatoare, utilizarea unui limbaj vulgar, instigarea la ură sau transmiterea unor mesaje publicitare nedorite (spam) sunt comportamente frecvente, cu un efect negativ relativ redus asupra participanţilor. Măsurile cele mai comune prevăzute pentru acest tip de comportamente vizează restricţionarea sau interzicerea accesului persoanelor care le încalcă fie la anumiţi membri ai comunităţii (ignorare), fie la comunitate în totalitatea ei (excludere). Ignorarea unui membru poate fi o metodă bună de corectare a comportamente lor neetice, în măsura în care toţi membrii unei comunităţi aderă la această practică (Blanchard, 2004). Altfel, comunitatea se poate scinda în două sau mai multe grupuri cu programe şi norme diferite, deviind de la scopul ei iniţial, iar metoda în sine devine ineficientă, deoarece nu conduce la stingerea comportamentului, ci la întărirea lui . Totuşi, pentru persoana care a fost ofensată de mesajele unui participant şi alege să-I ignore, practica este benefică, deoarece întrerupe contactul direct dintre cei doi şi întăreşte convingerea că există un set unificator de norme care reglează interacţiunile din cadrul comunităţii virtuale.

Atunci când un membru repetă comportamentul antisocial şi ofensator, încalcă o regulă esenţială a grupului , uti lizează identitatea altor persoane sau acţionează împotriva scopului comunităţii, acesta este pedepsit prin excluderea din grup (numele, ID-ul sau profilul persoanei este şters şi accesul la comunitate este restricţionat pentru terminalul respectiv). În consecinţă, după cum observă Femback şi Thompson ( 1 995), construcţia graniţelor comunităţii în cyberspaţiu nu este complet arbitrară, iar comunităţi le mediate computerizat ar putea să nu fie atât de egalitariste pe cât s-a crezut iniţial . O categorie de membri experimentaţi poate alege, la un moment dat, să elimine

55


abuziv o altă categorie de participanţi, pe baza unor criterii care nu ţin în mod direct de scopul şi normele comunităţii virtuale din care fac parte.

Odată cu expansiunea spaţiului virtual, la polul opus comportamentului etic, comportamentele deviante au căpătat noi forme de manifestare şi medii de propagare, dând naştere problemei dificil de delimitat a cyber-crimelor. Acestea se deosebesc de faptele ilegale care există în afara cyberspaţiului şi care folosesc Internetul ca mediu de comunicare sau ca sursă de informaţii . Cyber-crimele sunt produsul oportunităţilor create de Internet şi pot fi realizate doar în interiorul cyberspaţiului (Wall şi Williams, 2007). Din această categorie fac parte: • transmiterea de mesaje spam ca mij loc de comunicare cu victime

potenţiale pentru alte infracţiuni (sustragerea de bani din conturile bancare, însuşirea ilicită de bunuri sau servicii);

• atacurile asupra reţelelor informatice (hacking, spargerea sistemelor de securitate, spionajul, plantarea viruşilor informatici sau de tip troian, modificarea neautorizată a materialului computerizat);

• furtul de identitate sau de proprietate intelectuală; • exploatarea neautorizată de proprietate intelectuală, hărţuirea şi

atacurile "textuale"; • vandalizarea proprietăţilor virtuale particulare (în comunităţi le

găzduite de spaţii virtuale 30); • publicarea de materiale pornografice sau care promovează

crimele (filme, articole, imagini etc .) şi transmiterea lor spre persoane care nu le-au solicitat (Wall şi Williams, 2007).

Pe măsură ce se confruntă cu astfel de fapte ilegale, membrii comunităţilor virtuale încearcă să construiască sisteme de protecţie şi solicită crearea de politici sociale şi de legi aplicabile atât în spaţiul virtual, cât şi în cel real pentru a crea sau recrea acel sentiment de siguranţă de care este nevoie pentru a putea dezvolta noi spaţii şi forme de comunicare. Iniţiativele legislative de tipul Computer Misuse Act 1 990 (Marea Britanie), the Computer Fraud and Abuse Act 1 986 (SUA) sau Convenţia Consiliului Europei cu privire la

56


Cyber-crimă (Wall şi Williams, 2007) sunt menite să contribuie la securi zarea spaţiului virtual şi reafirmă locul pe care îl ocupă comunităţi le virtuale în existenţa reală a societăţilor naţionale şi a societăţii la nivel global.

1.9. Impactul comunităţilor virtuale asupra vieţii reale

Încă de la primele forme de organizare socială în cyberspaţiu, comunităţile virtuale au stârnit reacţii puternice, atât de apreciere a oportunităţilor nelimitate pe care le oferă, cât şi de scepticism sau îngrijorare cu privire la impactul negativ asupra diferitelor dimensiuni ale vieţii din timp şi spaţiu real . Ca piesă nouă într-un puzzle imens al vieţii sociale, comunităţi le virtuale induc efecte semnificative atât la nivel individual, cât şi la nivel social şi global . După cum afirma Kozineth, "deoarece tehnologia informaţiei şi a comunicării a penetrat atâtea domenii ale vieţii sociale contemporane într-o atât de mare măsură, am ajuns la un punct din care nu ne mai putem întoarce"

(20 1 0, p. 2). "Asistăm la un exod în masă spre lumile virtuale"

(Edward Castronova, apud McGonigal, 20 1 0), şi aceasta va transforma iremediabil lumea în care vor creşte şi vor funcţiona generaţiile următoare, "pentru că tehnologia nu este niciodată o forţă neutră: ne comandă comportamentul, ne redefineşte valorile şi reconstituie vieţile noastre în moduri pe care nu le putem întotdeauna prevedea" (Slouka, 1 996, p. 45).

Din această perspectivă, comunităţi le virtuale nu reprezintă un fenomen marginal pe care îl putem exclude din analiza vieţii sociale, ci, dimpotrivă, o realitate ale cărei efecte, deşi puţin cunoscute sau previzibile, nu pot fi neglijate. "Fiecare idee de futurism tehnologic, de la Alvin Toiller şi John Naisbitt până la Peter Drucker şi George Gilder, îşi bazează speranţele utopice pe «era informaţională» ca o soluţie tehnologică pentru probleme sociale. Totuşi, se cunoaşte prea puţin cu privire la impactul pe care îl au aceste noi medii asupra vieţii noastre zilnice, asupra minţilor, familiilor şi chiar asupra viitorului democraţiei" (Rheingold, 2000, p. 78) .

57

PSIHOSOCIOLOGIA COMUNITĂŢILOR VI RTUALE RELIGIOASE

Impactul comunităţilor virtuale, tehnologiei şi Internetului confruntă umanitatea cu o serie de întrebări de al căror răspuns depinde evoluţia sa fizică, socială, culturală. Care este magnitudinea efectelor tehnologiilor care stau la baza existenţei comunităţilor virtuale? Cum va răspunde umanitatea la cybernetizarea mediului fizic şi social? Cum transformă comunităţi le virtuale culturile umane? La acestea se adaugă o serie de întrebări formulate de Durgin şi Sherif în introducerea unui studiu realizat în 2003 : ,,Avem sarcina de a contracara seducţia globalizantă a cyberspaţiului? Implicarea noastră în comunităţi le virtuale transformă în mod negativ felul în care interacţionăm cu cei lalţi? Este posibil ca atunci când trecem de la tehnologii vechi la altele noi să creştem într-un mod distructiv imersivitatea şi interactivitatea cu acestea? Este comunicarea mediată computerizat o alternativă funcţională la comunicarea faţă în faţă?"

O trecere în revistă a lucrărilor din domeniul ştiinţelor sociale care încearcă să răspundă la unele dintre aceste întrebări identifică unele dintre cele mai probabile domenii ale vieţii umane ce vor suferi transformări radicale (vizibile sau previzibile) ca urmare a apariţiei şi dezvoltării comunităţilor virtuale.

1. 9. 1 . Socializare şi comunicare umană

Unul dintre domeniile asupra cărora impactul comunităţilor virtuale este imediat se referă la comunicarea dintre indivizi şi la relaţiile sociale pe care aceştia le iniţiază şi susţin. Aşa cum se conturează în devenirea ei, noţiunea de comunitate virtuală presupune reconcilierea ideii de proximitate, de "faţă în faţă", cu irelevanţa distanţelor şi a frontierelor geografice. Deşi participanţii pot transmite mesaje în timp real şi, în unele cazuri, se pot chiar vizualiza reciproc în timpul comunicării, în cadrul comunităţilor virtuale ideea de coprezenţă, de comunicare "faţă în faţă" suferă alterări profunde. Pe măsură ce indivizii umani petrec din ce în ce mai mult timp în spaţiul virtual, comunicând mediat, abilităţile lor de a comunica direct, a iniţia şi întreţine relaţii stabile cu persoanele din familie sau din proximitatea fizică devin din ce în ce mai puţin dezvoltate. In consecinţă, este posibil ca oamenii să apeleze din ce în ce mai mult la

5 8


interacţiunile online, de la a comanda mâncare până la a lega prietenii, devenind astfel "pustnici fericiţi" În locuinţele lor izolate, fără să aibă nevoie să deschidă uşa spre lumea exterioară deoarece nu au nevoie de nimic În plus (Durgin şi Sherif, 2003). Unii cercetători consideră că, treptat, comunicarea faţă În faţă va dispărea din repertoriul de interacţiuni umane, iar viaţa virtuală va prelua viaţa reală şi o va Înlocui (Calhoun, 1 99 1 , apud Wellman şi Haythomthwaite, 2002).

Există şi o serie amplă de efecte pozitive ale comunităţilor virtuale asupra comunicării şi sociabilităţii umane. Abilitatea de a interacţiona cu alte persoane cu un mod de gândire asemănător, aflate oriunde pe glob, posibilitatea de a depăşi blocajele sau dificultăţile de comunicare faţă În faţă, valenţele psihoterapeutice ale comunităţilor virtuale reprezintă tot atâtea oportunităţi, care contribuie la dezvoltarea relaţiilor umane prin noi mij loace de comunicare şi interacţiune. După cum observă o serie de cercetători ca Nie (200 1 ), Bromberg ( 1 996, apud Williams, 2006), Rheingold (2000) sau Wellman et al. (200 1 ), mulţi dintre participanţii la comunităţi le virtuale nu se retrag din interacţiunile sociale, ci le caută activ, chiar dacă sub alte forme decât cele tradiţionale. Deşi comunicarea mediată de calculator nu poate substitui experienţa Întâlnirii faţă în faţă, ea poate facilita şi promova Înţelegerea Între oameni, poate crea contextul pentru constituirea unor noi relaţii Între persoane care nu au posibilitatea de a se Întâlni În spaţiul real . Transformările pe care le va suferi comunicarea faţă În faţă ca urmare a implicării masive În comunicare mediată computerizat vor depinde În mare măsură şi de capacitatea fiecărui individ de a exersa şi a păstra activă relaţionarea fizică directă cu persoanele din familie şi din proximitatea fizică, Încercând să integreze ambele forme de comunicare.

Astfel, În spaţiul virtual se pot dezvolta relaţii şi comunităţi semnificative, a căror importanţă pentru viaţa individuală şi socială nu poate fi neglijată. Pe măsură ce oamenii petrec din ce În ce mai mult timp online, angajaţi În activităţi sociale comune, graniţele dintre spaţiul virtual şi cel fizic, real devin mai permeabile (Turkle şi Salamensky, 200 1 ), permiţând comunităţilor virtuale să pătrundă În existenţa fizică a individului şi celor fizice (geografice) să se extindă

S9


În cyberspaţiu. În consecinţă, comunităţi le virtuale se pot Încadra În existenţa umană ca noi forme de comunicare, relaţionare şi organizare socială fără a elimina formele tradiţionale.

Problema implicaţiilor pe care le au comunităţi le virtuale asupra comunicării şi sociabilităţii umane nu poate fi abordată dogmatic. Este evident că participarea la astfel de forme de relaţionare socială are efecte de durată, atât pozitive, cât şi negative, asupra felului În care oamenii interacţionează fizic unii cu ceilalţi . Totuşi, pentru mulţi dintre noi, comunicarea mediată computerizat poate fi o alternativă funcţională la comunicarea faţă în faţă (Durgin şi Sherif, 2003) sau o formă suplimentară de comunicare, ce permite extinderea graniţelor personale de acţiune.

/. 9. 2. Gândire şi învăţare

Computerul ca unealtă de lucru şi comunităţi le virtuale ca produs al imaginaţiei, gândirii şi interacţiunilor umane utilizând această unealtă transformă permanent modul nostru de a gândi lumea şi provoacă renegocierea l imitelor În nenumărate aspecte ale vieţii . Pe măsură ce devenim din ce În ce mai abili În utilizarea computerului, dezvoltând noi modele şi învăţând să le utilizăm pentru a crea realităţi noi, ne scufundăm Într-o lume a datelor, În care simularea devine realitate. Impactul pe care ÎI are această transformare asupra proceselor psihice care definesc umanitatea (ca gândirea, creativitatea, crearea identităţii) este amplificat de imensa putere de adaptare a creierului uman.

Învăţând să utilizăm şi să îmbunătăţim computere le şi sistemele pe care le-am creat, participăm la un nou stil de Învăţare, care extinde abilităţile noastre de a manipula şi aplica volume din ce În ce mai mari de informaţii noi şi extrem de variate. De asemenea, modul de interacţiune cu computerul accentuează vizualizarea, manipularea obiectelor virtuale, intuiţia şi predominanţa imaginii În detrimentul scrisului . Pe de altă parte, Învăţarea şi interacţiunea cu simulările computerizate conduc la o reducere a capacităţii de gândire critică. S louka ( 1 996) formulează dur această idee, afirmând că "ne Îndreptăm pe un drum al . nerealităţii care ne va face proşti şi creduli ca nişte

60


copii". Acceptarea simulării ca realitate influenţează modul în care gândim cu privire la lumea reală în toate ariile sale : economie, politică, educaţie, viaţă personală. Rheingold exprimă plastic această idee în lucrarea sa The Virtual Community devenită celebră: "Nu numai că populez comunităţi le mele virtuale până la gradul în care port în minte conversaţiile din ele şi încep să le amestec cu viaţa mea reală, dar şi comunităţi le mele virtuale populează, de asemenea, viaţa mea. Am fost colonizat" (2000, p. 74).

Participarea la comunităţi le virtuale are un dublu impact asupra gândirii participanţilor. Pe de o parte, interacţiunile cu persoane diferite oferă multiple ocazii de învăţare socială şi expun persoana la diferite valori culturale, tipuri de raţionamente, idei noi sau perspective asupra unor probleme comune. Pe de cealaltă parte, angajarea în interacţiuni mediate computerizat presupune însuşirea unor abilităţi de operare a PC-ului, de navigare pe Internet, de utilizare a opţiunilor şi de aplicare a regulilor care ţin de suportul tehnic al comunităţii . Toate acestea modelează procesele gândirii, de la modul în care procesăm informaţia, până la percepţia şi interpretarea realităţii , stimulează anumite tipuri de învăţare şi conduc la crearea de noi pattern-uri de acţiune.

/. 9. 3. Personalitate şi identitate

Participarea la comunităţile virtuale presupune crearea unor identităţi alternative, a unor personaje sau profiluri care să reprezinte utilizatorul în interacţiunile cu ceilalţi membri . Aceste identităţi alternative nu sunt doar produse statice ale imaginaţiei, ci şi părţi active ale personalităţii . Pe măsură ce creăm identităţi alternative şi le activăm în spaţiul virtual, ele sunt înglobate în identitatea noastră. Parafrazându-I pe Rheingold, comunităţi le virtuale la care participăm ne colonizează şi suntem asimilaţi de cyberspaţiu. Calhoun ( 1 99 1 ) se dovedeşte un adept al distopiei atunci când afirmă că reţelele virtuale sunt impersonale şi conduc la crearea de personalităţi diferite ale aceleiaşi persoane, ceea ce poate crea fricţiuni între comunităţile online şi offiine şi între contactele personale. În acest context, pericolele amăgirii altora, dar şi a propriei persoane sunt exacerbate, dar,

6 1


în aceeaşi măsură, şi beneficiile creativităţii sunt amplificate dincolo de nivelul experienţei comune din cadrul interacţiunilor din spaţiul real (Biocca şi Levy, 1 995) . Personalitatea fiecărui participant este îmbogăţită într-un ritm care poate depăşi puterea sa de asimilare, conducând la o stimă de sine scăzută, la sentimentul de lipsă a valorii personale sau chiar la acte autodestructive (Cartwright, 1 994).

I. 9. 4. Dependenţa de comunităţile virtuale

În cadrul unei conferinţe TED din 2008, Kelly prezenta, întro viziune utopică a unnătoarelor 5000 de zile ale Internetului, relaţia dintre umanitate şi această maşină uriaşă alcătuită din miliarde de computere şi conexiuni pe care o numeşte Maşina (the One Machine). În opinia sa, fiecare ecran, fiecare interfaţă este o fereastră în interiorul acestei Maşini, căreia îi vom crea în viitor un corp, îi vom restructura arhitectura şi de care vom deveni co-dependenţi. El compară codependenţa de web cu cea de alfabet (scriere), care a modelat devenirea gândirii umane şi a tuturor culturilor. Internetul va deveni ca o gaură neagră ce va aspira tot ce există pe glob. Mediul nostru va deveni această reţea imensă (Kelly, 2008). Deşi la ora actuală această viziune este (încă) utopică, dependenţa de Internet şi, implicit, de comunităţile virtuale este un fapt real, cu implicaţii profunde asupra existenţei individuale. Atracţia faţă de lumile virtuale, marcată de curiozitate şi de dorinţa de a explora spaţii noi, ajunge să acapareze timpul, energia şi atenţia persoanei până într-acolo încât existenţa din spaţiul real este sărăcită, temă, deprimantă. Între cele două stadii există o varietate enonnă a fonnelor de dependenţă faţă de Internet şi produsele sale.

Rheingold (2000, p. 58) explică atracţia pentru spaţiile virtuale astfel : "Mândria în abilitatea cuiva de a stăpâni un mediu este un lucru pozitiv. Pentru oamenii ale căror vieţi sunt controlate de părinţi, profesori sau şefi, există o anumită atracţie faţă de o lume în care competenţa şi admiraţia colegilor sunt disponibile oricui are imaginaţie şi curiozitate intelectuală".

Comunităţi le jucătorilor şi cele de socializare sunt cele în care fenomenul dependenţei este întâlnit cel mai frecvent şi în cele

62


mai acute fonne. În acelaşi timp, aceste comunităţi se integrează cel mai puţin în viaţa reală a participanţilor. Unul dintre principalele lor scopuri este evadarea din cotidian, "pentru a scăpa de suferinţa din lumea reală" (McGonigal, 20 I O). Aceste comunităţi îi deconectează emoţional de lumea reală şi, în acelaşi timp, le oferă satisfacţia unei expertize obţinute gradat şi a unor provocări pe măsura acesteia. În plus, acţiunile impulsive sau cele care provoacă limitele etice ale persoanei nu au consecinţe la fel de puternice sau pennanente ca acelea din viaţa reală. Toate aceste caracteristici ale comunităţilor virtuale de tip MUD facilitează fenomenul adicţiei, mai puternic şi diferit de fenomene similare cu care s-a confruntat societatea în trecut.

Problema dependenţei de comunităţile virtuale prezintă multiple dificultăţi în ceea ce priveşte delimitarea fenomenului, aşa cum argumentează Rheingold (2000) şi 8ruckman ( 1 992). Pentru cei mai implicaţi jucători (hard-core players), expresia americană "get a life !" ("fă-ţi rost de o viaţă !") este extrem de potrivită. În situaţia în care aceştia petrec şaptezeci sau optzeci de ore săptămânal online, nu le rămâne suficient timp pentru a susţine relaţii sociale sănătoase, semnificative şi de durată în spaţiul real . Dacă la aceasta se adaugă neglijarea responsabilităţi lor de bază (serviciu, studii, familie) şi problema clandestinităţii (accesarea comunităţilor virtuale în timpul destinat muncii sau pregătirii cursurilor sub pretextul realizării sarcinilor), tabloul simptomelor clasice ale dependenţei psihologice este complet. Totuşi, dacă persoanele participante la aceste comunităţi reuşesc să-şi îndeplinească sarcinile zilnice, să rămână active şi adaptate la existenţa în spaţiul real, relaţia cu comunităţi le sociale online este mai dificil de definit ca una de dependenţă. Dacă activităţile în care se angajează sunt interacţiuni soci.ale cu persoane aflate la distanţe geografice mari, dar care le împărtăşesc interesele sau lecţii de ştiinţă şi tehnică în spaţii virtuale care simulează fenomenele studiate, nu se poate afinna că aceste persoane se izolează de societate. Dimpotrivă, ele caută activ relaţiile cu ceilalţi şi dacă există o dependenţă în aceasta, atunci este vorba de o dependenţă de comunicare, de posibilitatea de a găsi pennanent persoane dispuse să discute o mulţime de teme interesante.

63


Diferenţa dintre un dependent şi un virtuos al comunităţilor virtuale (Rheingold, 2000) este dificil de identificat şi se poate dovedi a fi una nefuncţională. Modul în care o persoană utilizează un mediu, motivaţia sa de a participa şi felul în care comunitatea virtuală îi afectează comportamentele, raţionamentele şi relaţiile cu ceilalţi în spaţiul real sunt factori care alimentează această diferenţă.

/. 9. 5. Grupuri şi comunităţi sociale din spaţiul real

Comunităţi le virtuale au reuşit într-un timp foarte scurt (comparativ cu evoluţia formelor sociale de-a lungul istoriei) să penetreze aproape orice formă de organizare socială existentă, de la marile corporaţii la familie, determinând restructurări şi chiar redefiniri ale acestora. Rheingold (2000) i lustrează acest proces atunci când afirmă că: "noţiunea mea de familie la nivel fundamental a fost virtualizată".

Din ce în ce mai multe comunităţi locale se extind în spaţiul virtual pe măsură ce membrii lor utilizează Internetul pentru a-şi intensifica interacţiunile (Horrigan B. , 200 1 ). Grupuri de tineri aparţinând aceloraşi comunităţi religioase locale îşi planifică întâlniri în spaţiul virtual. Cursurile de gătit ale unei comunităţi de mame se prelungesc online cu impresii, alte reţete şi sugestii. Comunităţi locale de cartier elaborează şi trimit petiţii online privind probleme comune. Persoane din diaspora care provin din aceeaşi localitate formează comunităţi online pentru a-şi împărtăşi nostalgia şi pentru a păstra o identitate comună. Adesea, comunităţi le virtuale funcţionează drept cea de-a treia categorie de locuri din tipologia lui Ray Oldenburg ( 1 989). Aceste locuri nu sunt nici acasă, nici locul de muncă, ci există pe teritoriu neutru şi oferă participanţilor o condiţie a egalităţii sociale. Principala activitate în cadrul acestor locuri este conversaţia, ceea ce oferă cadrul pentru exprimarea şi aprecierea personalităţii şi individualităţii umane.

Deşi comunităţi le online pot fi folosite de o varietate mare de grupuri sociale pentru a interacţiona prin intermediul Internetului, aceasta nu înseamnă neapărat că există o apropriere mare între membri. O listă de e-mail poate avea sute de membri care rămân străini unii de alţii .

64


Efectele comunităţilor virtuale asupra relaţiilor sociale şi a

societăţii În general sunt ambivalente. Astfel, după cum evidenţiază Femback şi Thompson, ele pot atrage oamenii În organizări coezive de interes comun şi, În acelaşi timp, Îi pot atomiza, pe măsură ce aceştia se retrag din comunităţi le bazate pe proximitatea fizică. În opinia autorilor menţionaţi, deşi comunităţi le pot fi formate pentru a Întări relaţiile sociale Între membrii care manifestă aceleaşi opinii, aceste grupuri au o nevoie descrescândă de a interacţiona cu alţi membri ai societăţii . În loc de a crea o coeziune crescută, comunităţi le virtuale par să aibă un efect opus asupra colectivităţi lor mai mari promovând anomia. În loc ca societatea de masă să conducă la indivizi atomizaţi, comunităţi le virtuale pot conduce la comunităţi atomizate. Deoarece ele pot fi comunităţi private, bazate pe interese comune, nu vor fi expuse În mod sistematic la opinii diferite care să conducă la dezvoltare, restructurare şi adaptare la o lume în schimbare. La acestea se adaugă ideea că întregul sistem de comunicare online ne furnizează contextul şi mij loacele pentru a nu mai comunica informaţii personale semnificative altor persoane În afară de prietenii foarte apropiaţi sau de familie. Comunitatea globală, legată prin intermediul reţelelor, Înlocuieşte comunităţi le locale, reale. În acest context, comunităţile virtuale sunt denumite, după modelul lui Mills, "comunităţi de mâna a doua", În care indivizii conectaţi la computere experimentează existenţa prin intermediul tehnologiei care dezumanizează, mai mult decât prin intermediul contactelor umane şi al intimităţii dezvoltate În cadrul relaţii lor nemediate .

În acelaşi sens, Rheingold (2000) accentuează rolul coroziv pe care Îl are tehnologia care stă la baza comunităţilor virtuale asupra spiritului comunitar: "Faptul că avem nevoie de reţele de computere pentru a redobândi sensul spiritului de cooperare pe care atât de mulţi oameni se pare că l-au pierdut atunci când am câştigat toată această tehnologie este o cruntă ironie. Nu mai sunt atât de sigur că a apăsa butoanele de pe o tastatură şi a mă uita fix la un ecran toată ziua de nevoie este "progres" comparativ cu a tăia buşteni şi a cultiva fasole de nevoie. Pe măsură ce am câştigat noi tehnologii, ne-am pierdut

65


simţul comunităţii în multe părţi ale lumii şi, în cele mai multe cazuri, tehnologiile au precipitat această pierdere".

Mai mult decât atât, atunci când apar conflicte în cadrul comunităţilor online, părăsirea acestora este o soluţie facilă şi mult mai puţin traumatizantă emoţional decât în cazul comunităţilor locale . O simplă opţiune de ştergere a contului sau pur şi simplu neaccesarea acestuia întrerupe orice legătură cu ceilalţi membri sau cu spaţiul virtual comun. În consecinţă, comunităţi le virtuale sunt mult mai puţin stabile decât cele tradiţionale, ceea ce conduce la o fragmentare mai mare a spaţiului public (Femback şi Thompson, 1 995) . După cum argumentează Luke, comunităţi le virtuale, compuse din clienţi şi consumatori, nu sunt nimic altceva decât agregări de indivizi atomizaţi, organizaţi În unităţi geografice sau legale discrete" (Luke, 1 993, p. 209).

Aceste efecte accentuează nevoia de a prezerva comunităţi le locale ca formă comunitară care riscă să dispară sub impactul

"colectivităţilor virtuale globalizate alcătuite din indivizi alienaţi şi distraţi" (Slouka, 1 996).

1. 9. 6. Globalizare şi implicaţii politice

Încă din 1 964, McLuhan observa că dezvoltarea tehnologiilor de comunicare a abolit spaţiul şi timpul, astfel încât am ajuns să trăim efectiv într-un "sat global" (McLuhan, 1 964) fără limite. În acelaşi sens, Boorstin ( 1 978, apud Femback şi Thompson, 1 995) propunea denumirea de "Republica Tehnologiei" pentru acel nou tip de comunitate care, prin intermediul tehnologiei comunicaţiei, creează legături între naţiuni În cadrul unei experienţe utopice Împărtăşite. În mod inevitabil, "dezvoltarea tehnologiei aduce naţiunile împreună şi îngustează diferenţele dintre experienţele oamenilor" (p. 6). Pentru mulţi, acest potenţial egalizator al computerului înseamnă instaurarea net-democraţiei, în care, prin intermediul reţelei, este posibilă egalizarea statutului tuturor participanţilor. Astfel, fiecare persoană (indiferent de condiţiile socioeconomice sau biologice) îşi poate exprima liber opinia şi poate contribui la crearea unui echilibru al puterii contracarând influenţa principalilor actori politici (organizaţii,

66


companii multinaţionale etc .) . Oraşe sau chiar naţiuni întregi se pot întruni online pentru a pune în comun resursele intelectuale disponibile şi a propune soluţii la problemele cu care se confruntă. Aceste practici ar putea fi o dovadă p:ntru "teoriile construirii societăţii civile virtuale" (Rheingold, 2000). In plus, existenţa unei probleme sociale comune care poate deveni o ameninţare acţionează ca un catalizator ce întăreşte coeziunea şi favorizează imaginea comunităţii în rândul membrilor.

Experienţa ultimilor douăzeci de ani contrazice această viziune utopică. Aşa cum arată la această oră, reţeaua globală nu include ideea unei organizări egalitariste care însoţeşte toate viziunile utopice cu privire la devenirea Internetului. După cum sugerează Luke încă din 1 993 , una dintre consecinţele expansiunii tehnologiei comunicaţiei a fost naşterea unei clase sociale constituite dintr-o elită a informaţiei, care se organizează într-o comunitate tribală dedicată dezvoltării cunoştinţelor bazate pe tehnologie. Milioanele de utilizatori care participă la comunităţi le virtuale sunt recrutaţi din rândul celor care au acces la tehnologie, deţinând atât resursele economice, cât şi cele intelectuale necesare, care au educaţia necesară şi suficient timp la dispoziţie pentru a se angaja în acest tip de comunicare. O mare proporţie a populaţiei planetei încă nu are resursele necesare pentru acces la Internet, ceea ce conduce la concluzia că, în esenţă, comunităţi le virtuale sunt comunităţi "preselectate" (Luke, 1 993), în care, în ciuda retoricii egalitariste a Internetului, egalitatea în sens real nu va putea fi testată până când tehnologia nu devine accesibilă tuturor, pentru suficient de mult timp, la un cost suficient de scăzut. Până atunci, comunităţi le virtuale reprezintă un fenomen de clasă care adânceşte prăpastia între clasele sociale . În plus, această prăpastie favorizează cultura americană a marilor corporaţii, care a impregnat cultura online şi care continuă să-i influenţeze semnificativ deveni rea.

O altă problemă care priveşte implicaţiile politice ale comunităţilor virtuale la nivel global este aceea a controlului. Teoretic, având acces la Internet, indivizii sunt liberi să formeze orice asociaţii vor şi să schimbe informaţii într-un sistem care nu poate fi cenzurat.

67


Totuşi, pericolul erei tehnologice rezidă în faptul că aceia care controlează fluxul de infonnaţie sunt cei care, în ultimă instanţă, pot controla oamenii . Întreaga reţea ar putea fi folosită, conjugat cu alte tehnologii, ca metodă de supraveghere, control şi dezinfonnare.

În perspectiva lui Rheingold, "avem acces temporar la o unealtă care ar putea aduce convieţuire şi înţelegere în vieţile noastre şi ar putea să ajute la revitalizarea sferei publice. Aceeaşi unealtă, utilizată şi controlată necorespunzător, ar putea deveni un instrument al tiraniei . Viziunea unei reţele universale construite şi controlate de către cetăţeni este o versiune a utopismului tehnologic care ar putea fi numită viziunea «agorei electronice». În democraţia originală, Atena, agora era piaţa sau locul în care cetăţenii se întâlneau să vorbească, să bârfească, să se certe, să găsească punctele slabe ale ideilor politice prin dezbateri . Dar un alt tip de viziune s-ar putea aplica utilizării Internetului în mod greşit, o viziune umbrită, de o natură mai puţin utopică: Panopticon-ul . Panopticon a fost denumirea unei închisori de eficienţă maximă propuse în Marea Britanie, în secolul al XVIII-lea, de către Jeremy Bentham. O combinaţie de arhitectură şi efecte optice face posibilă, în viziunea lui Bentham, situaţia în care un singur gardian să vadă fiecare prizonier şi niciun prizonier să nu vadă nimic altceva; efectul este acela că toţi prizonierii se comportă ca şi cum ar fi urmăriţi în orice moment" (2000, p. 76).

Între aceste două viziuni, problemele democraţiei, intimităţii sau voinţei libere apar sub o nouă lumină. Dacă Maşina, aşa cum a fost denumită de Kelly, va îngloba întregul nostru mediu şi pe noi înşine pentru a funcţiona ca o entitate complexă, preţul pe care îl vom plăti va fi cel al transparenţei întregii noastre existenţe, ceea ce echivalează cu lipsa intimităţii .

Cei care promovează o viziune utopică a devenirii Internetului prevăd un control dispersat asupra reţelei (Fernback şi Thompson, 1 995), ceea ce, la nivelul cunoştinţelor actuale, apare a fi o perspectivă naivă. De la oamenii de ştiinţă şi designerii care creează părţile hardware şi software pentru a aduce cele mai mari beneficii şi până la organizaţiile care operează după o agendă politică sau economică, cei care alcătuiesc elita infonnaţiei controlează nu numai

68


tehnologia, ci şi dezvoltarea socială. După cum sugera Winner ( 1 980), orice tehnologie are o semnificaţie politică şi ideologică. Forma pe care o ia o anumită tehnologie influenţează relaţiile de putere. Apoi, odată adoptată, tehnologia conduce inevitabil la anumite pattern-uri instituţionalizate ale autorităţii . Deşi Internetul pare împrăştiat şi anarhic, vulnerabilitatea sa la instaurarea unei tiranii informaţionale, care ar putea controla traficul informaţional şi manipula opinia cetăţenilor spaţiului virtual, nu reprezintă doar un scenariu conspiraţionist, ci o posibilitate care atacă inima net-democraţiei .

1. 9. 7. Integrarea experienţelor online şi offline

Încă de la apariţia lor, comunităţi le virtuale au dat naştere atât la entuziasm, cât şi la temeri şi critici. Pe de o parte, ele pot fi mediul catalizator pentru găsirea soluţiei pentru multe dintre problemele omenirii, deoarece permit, cel puţin teoretic, reunirea cunoştinţelor şi potenţialului creativ al umanităţii . Pe de altă parte, comunităţile virtuale pot servi ca mediu de acţiune pentru criminalii online, punând în pericol în special copiii şi persoanele mai puţin abile în utilizarea tehnologiei. La acestea se adaugă temerile privind impactul tehnologiei asupra gândirii umane, intimităţii, valorilor sociale, capacităţii de interacţiune în timp şi spaţiu real.

Multe din aceste temeri vizează, în cele din urmă, posibilitatea ca tehnologia să perturbe activităţile umane într-o asemenea măsură încât să preia controlul asupra individului sau colectivităţi lor. Dar, după cum observă Nadolu, "spaţiul virtual există doar în baza celui real. Interacţiunile virtuale sunt posibile numai în contextul unei existenţe reale concrete, bazată pe un sistem valorico-normativ acceptat şi promovat de comunitatea reală în care trăim" (2004, p. 1 42). Încă nu există computere care să interacţioneze între ele. Spaţiul virtual emerge din imaginaţia indivizilor umani pe baza unui suport tehnic . Mai mult decât atât, indivizii care se întâlnesc în spaţiul virtual aduc cu ei spaţiul şi identitatea reale (Gatson şi Zweerink, 2004), ca elemente de bază de la care pornesc creaţiile comune din cadrul comunităţilor virtuale.

69


Aceasta Înseamnă că integrarea experienţelor online şi oflline devine pentru individ, dar şi pentru umanitate, o problemă de management al propriilor creaţii, Într-un cadru care depăşeşte noţiunile de timp şi spaţiu real .

În acest context, ideile şcolii hiperrealiste (apud Rheingold, 2000) oferă o perspectivă critică asupra raportului real-virtual În transformările sale de-a lungul ultimelor decenii . Una dintre principalele idei ale acestui curent este aceea că tehnologia informaţiei a schimbat deja ceea ce era realitate Într-o simulare electronică. Societatea pe care au prezis-o acum câteva decenii poartă o asemănare surprinzător de mare cu viaţa reală, mult mai mult decât prezicerile utopiştilor tehnologici. Hiperrealiştii văd utilizarea tehnologiei comunicaţiei ca o cale spre Înlocuirea lumii naturale şi a ordinii sociale cu o hiperrealitate mediată tehnologic, "o societate a spectacolului", În care nu suntem conştienţi că lucrăm întreaga zi pentru a câştiga bani cu care plătim servicii (entertainment media) care ne spun ce să dorim, ce marcă să consumăm etc. Nu vedem mediul nostru ca o construcţie artificială care utilizează mass-media pentru a beneficia de resursele de care dispunem (bani, timp, putere, cunoştinţe), ci ca pe o

"realitate", o stare de fapt. Procesul de înglobare a virtualităţii în concepţia noastră despre realitate este explicat de Baudrillard (2000) astfel : în cadrul primului pas al civilizaţiei, când au fost create discursul, şi apoi scrierea, semnele au fost inventate pentru a arăta spre realitate. În cadrul celui de-al doilea pas al civilizaţiei, reclama şi propaganda i-au luat locul, şi semnul a început să ascundă realitatea. AI treilea pas include hiperrealitatea, într-o lume în care semnul începe să ascundă absenţa realităţii . Semnele ne ajută acum să pretindem că ele înseamnă ceva. În virtutea naturii acestui mediu în care se desfăşoară interacţiunile mediate computerizat, membrii comunităţilor virtuale trebuie să plătească accesul lor unul la celălalt prin a pune sub semnul întrebării realitatea culturii online, dar şi prin a-şi redefini graniţele personale şi intimitatea.

După cum afirmă Slater (2002, apud Hughey, 2008), "este periculos să tratăm Internetul ca şi cum ar fi cu adevărat un spaţiu virtual, izolat de restul vieţii sociale", când el este, de fapt, un set de tehnologii media pe care oamenii le utilizează în contexte sociale

70


specifice încercând să nonnalizeze acest cadru şi să se gândească la acţiunile lor online ca la o parte a vieţii ca oricare alta. Bittarello (2008) duce argumentul un pas mai departe atunci când afirmă că, departe de a prezenta o natură exclusivă şi detaşată, lumile virtuale sunt "locuri de învăţare" care stimulează angajarea realităţii într-o manieră mitopoetică.

De la sănătate, la educaţie sau război, comunităţi le virtuale şiau făcut deja simţită prezenţa în toate domeniile vieţii şi transfonnă felul în care percepem şi gândim lucrurile. Modul în care vom reuşi să integrăm spaţiile virtuale în existenţa noastră de fiinţe sociale şi culturale va influenţa decisiv transfonnările pe care le vom suferi ca societate globală şi ca specie. Un eşec al eforturilor în direcţia integrării celor două lumi ne poate conduce la o civilizaţie de oameni care îşi pierd eurile individuale în "bitsferă" şi trăiesc în calitate de fiinţe izolate, care pot interacţiona unii cu ceilalţi doar prin intermediul interfeţelor computerizate (Durgin şi Sherif, 2003) . Singura alternativă ar putea fi aceea de a fi asimilaţi în Maşină. Toate aceste consideraţii ale implicaţiilor comunităţilor virtuale asupra existenţei umane reprezintă un semnal de alarmă care ne îndeamnă să nu încurajăm separarea, ci să căutăm modalităţi de îmbunătăţire a comunităţilor care fac parte din viaţa noastră online.

Înţelegerea, controlul şi dirijarea transfonnărilor suferite de către comunităţi le umane în urma contactului cu spaţiile virtuale şi cu tehnologia sunt condiţionate de extinderea limitelor gândirii dincolo de cele impuse de cultura locală, disciplina academică, afilierea politică, obiceiuri sau tipare conceptuale. Schimbarea este întotdeauna un proces dificil, întâmpinat cu atitudini ambivalente. Atât efectele negative enunţate mai sus, cât şi cele pozitive legate de varietatea contactelor dintre oameni, resursele informaţionale enonne, oportunităţi le de educaţie pentru copii, de îmbunătăţire a stării de sănătate, de creştere a cunoştinţelor acumulate sunt posibile şi probabile. Dincolo de toate predicţiile, doar timpul va putea demonstra care viziune asupra comunităţilor virtuale îşi va găsi împlinirea. Speranţa rezidă în extraordinara adaptabilitate a fiinţei umane. Poate că, în acord cu optimismul exprimat de Sherman şi Judkins ( 1 992), în ultimă instanţă, realitatea virtuală va aduce pace.

7 1

Capitolul II

Dimensiunea socială a comunităţilor religioase

Ca experienţă a sacrului, ce conferă perspectivă şi sens vieţii, religia influenţează semnificativ structura gândirii şi acţiunii individuale şi colective. Ea reprezintă acea dimensiune a existenţei care înglobează unele valori fundamentale transmise între generaţii şi care se manifestă în stilurile de viaţă şi în abordarea etică a tuturor acţiunilor şi deciziilor umane.

Ca dimensiune socială a religiei, comunităţi le religioase sunt acele forme de organizare socială ce reunesc indivizii dintr-un spaţiu delimitat geografic sau intelectual care împărtăşesc aceeaşi viziune simbolică despre univers (religie) şi prezintă atitudini similare cu privire la ideile considerate drept adevăruri fundamentale (credinţe). De regulă, comunităţi le religioase sunt afiliate unui sistem de organizare instituţionalizat, de tipul bisericilor.

Dincolo de studiile de natură psihologică sau sociologică, de teoriile filozofice sau de consideraţiile teologice, la nivelul simţului comun, noţiunea de religie şi cea de comunitate sunt strâns legate între ele. Pentru cei mai mulţi oameni, a fi religios implică şi ideea afilierii la o formă de organizare socială pe baze religioase sau la un grup, chiar şi în situaţia în care această afiliere este predominant simbolică, unilaterală sau subiectivă. A fi religios într-o formă non-confesională este o situaţie rară, îndeosebi în spaţiul european. Alături de trăirea interioară a relaţiei cu transcendentul, experienţa religioasă suportă această puternică dimensiune socială, de comunicare şi împărtăşire a sensuri lor, revelaţii lor şi identităţii în cadrul unei comunităţi de credincioşi. Pentru unii participanţi, dimensiunea socială a experienţei religioase prevalează asupra celei spirituale transcendente. Statutul de membru al unei comunităţi religioase impregnează cvasitotalitatea

73


dimensiunilor vieţii psihice şi sociale a individului . Identitatea socială, relaţiile de prietenie, asocierile profesionale, comportamentul civic sau cel organizaţional, deciziile legate de familie (căsătorie, educaţia copiilor), alegerea activităţilor de timp liber sunt câteva exemple în acest sens. Comunitatea religioasă din care face parte o persoană reprezintă unul dintre factorii direcţi sau contextuali care influenţează deciziile şi stilul de viaţă ale acesteia.

Într-o abordare echilibrată, Wach ( 1 997, p. 67) consideră că,

"dacă este admis în interiorul grupului tradiţional, conceptul spiritualizat de comunitate religioasă se poate dezvolta pentru a-i uni pe cei care aspiră în mod independent la perfecţiunea religioasă sau, dacă nu, acest ideal poate conduce în cele din urmă la o comunitate «adevărată) întru credinţă, independentă de orice altă asociere existentă. "

11. 1 . Caracteristici ale comunităţilor religioase

Importanţa comunităţilor religioase pentru individ şi pentru societate în ansamblu este susţinută de faptul că relaţiile dintre membrii acestora sunt adesea mai puternice şi mai stabile decât cele din cadrul altor comunităţi, datorită interiorizării normelor religioase, dar şi a importanţei valorilor împărtăşite. Astfel, aceste forme de organizare socială reprezintă structuri stabile care pot contribui la dezvoltarea societăţii . Drept exemplu în acest sens, un studiu amplu cu privire la religiozitatea populaţiei din România, realizat în 200 1 pe un eşantion reprezentativ de 5 954 de subiecţi, a analizat preocupările şi credinţele religioase ale românilor, atitudinea faţă de propria religie şi de alte culte şi comportamentul religios individual şi de grup. Rezultatele studiului au evidenţiat rolul religiei ca factor de stabilitate în societatea românească în contextul tranziţiei, dar şi variaţii interindividuale semnificative ale intensităţii religiozităţii, de la

"nivelul minim de religiozitate" până la credinţa activă. Studiul a realizat o analiză comparativă a diferitelor comunităţi religioase din

74


România din punct de vedere al principalelor preocupări, obiceiuri, credinţe şi atitudini religioase (Cuciuc, 2005).

Abordarea globală a comunităţilor religioase suportă lipsuri şi dificultăţi majore în virtutea varietăţii extreme a credinţelor şi convingerilor, fonnelor de organizare, contextului socio-cultural şi istoric. Dacă este adevărat că fonna socială a religiei este detenninată, într-o anumită măsură, de idealurile religioase şi etice şi de practicile instituite ale comunităţii (Smart, 1 996), atunci diversitatea devine nonna comunităţilor religioase în transfonnarea lor continuă de-a lungul istoriei umane, înregistrând atât momente de echilibru şi/sau unifonnitate, cât şi perioade de conflict, restructurare şi diversificare. Cox ( 1 985) analizează evoluţia comunităţilor religioase în contextul transfonnării societăţii în ansamblu şi identifică trei mari stadii istorice : 1 . Prima fază este aceea tribală, în care relaţiile dintre indivizi sunt

directe, contactele frecvente, iar interdependenţa cu mediul natural şi unii cu ceilalţi puternică. Grupările se realizează în principal pe baze ereditare, iar religia reprezintă un element central al existenţei cotidiene şi ancestrale. Comunităţi le sociale în acest stadiu sunt în mod implicit religioase, fiecare activitate având un caracter spiritual sau ritualic. Capul familiei sau şeful de trib este adesea şi liderul religios. Natura are un caracter sacru.

2 . În a doua fază de dezvoltare a comunităţilor religioase, organizarea socială ajunge să fie mai complexă şi depăşeşte stadiul înrudirii, devenind mai deschisă. Relaţiile de interdependenţă se complică pe măsură ce indivizii se specializează. Localităţile se dezvoltă având la bază societăţi agrare. Religia se separă ca entitate, structuri şi activităţi distincte, dar continuă să joace un rol primordial în existenţa indivizilor şi a comunităţii locale, fiind un puternic factor de coeziune.

3 . În a treia fază, oraşul devine principala fonnă de organizare socială, ceea ce transfonnă radical interacţiunile şi relaţiile comunitare. Indivizii sunt apropiaţi geografic (chiar înghesuiţi), dar mult mai distanţaţi psihic şi social . Pragmatismul şi desacralizarea înlocuiesc tradiţiile religioase. Răspunsurile tradiţionale produse

75


de diferite religii nu mai satisfac . Comunităţi le religioase sunt diverse şi mult mai mobile şi permisive (Cox, 1 985) .

Cu toate că fenomenul religios prezintă o mare varietate de structuri şi forme de manifestare socială, există o serie de caracteristici comune ce definesc comunităţi le religioase, În special pe cele creştine : • Alegerea liberă. "Grupurile religioase sunt În general elective,

presupun posibilitatea alegerii de către adepţi a modalităţii de legătură cu sacrul, cu Dumnezeu" (Cuciuc şi Dupu, 1 998). Deşi unele situaţii şi practici (ca botezul pruncilor sau educaţia religioasă din familie) pun sub semnul Întrebării libertatea de alegere a orientării religioase, rămâne ca principiu general posibilitatea pesoanei adulte de a-şi căuta şi elabora propriile convingeri religioase şi de a decide dacă sau cărei comunităţi religioase doreşte să aparţină.

• Dimensiunea. Numărul membrilor comunităţii are un impact direct asupra relaţiilor interpersonale faţă În faţă. În comunităţi le mici, acestea sunt frecvente şi contribuie la creşterea coeziunii. Cu cât numărul membrilor dintr-o comunitate devine mai mare, cu atât nevoia instituirii unor forme de organizare ierarhică este mai pregnantă. În consecinţă, contactele directe slăbesc, iar trăirea religioasă devine oficializată, raţionalizată şi birocratizată. Totuşi, chiar şi În cazul unor structuri organizaţionale complexe, unele comunităţi religioase locale păstrează caracteristicile grupurilor mici, ca nivelul ridicat de intercunoaştere a membrilor, interacţiunile directe frecvente, coeziunea crescută, activismul social de nivel Înalt.

• Stabilitatea. Comunităţile religioase funcţionează în jurul unui nucleu de membri activi, care Îşi păstrează calitatea de membri pentru o perioadă mare de timp şi care transmit valorile şi credinţele religioase generaţiilor următoare. Aceste tipuri de comunităţi se dovedesc a fi extrem de reziliente În timpul perioade lor istorice marcate de conflicte sau regimuri politice de tip dictatorial . Pentru membrii comunităţilor religioase, acestea au reprezentat surse de echilibru şi refugiu emoţional, spiritual şi chiar fizic În perioade de incertitudine sau oprimare.

76


• Tăria relaţiilor interpersonale. Comunităţi le religioase prezintă

"o coeziune de tip familial şi paternalist: membrii se consideră fraţi şi surori, Înrudiţi prin botez, conducătorii sunt cei vârstnici, părinţi, patriarhi, papi" (Cuciuc şi Dupu, 1 998, p. 75). Tăria relaţiilor interpersonale dintre membrii comunităţilor religioase are la bază statutul acestora În relaţia cu divinitatea şi valorile etice comune legate de iubirea, aprecierea şi ajutorarea aproapelui.

11.2. Tipuri de comunităţi religioase

Comunităţi le religioase se prezintă sub diferite forme, care vanaza În funcţie de contextul cultural istoric şi de orientarea religioasă ce Înglobează principiile, credinţele şi modelele comune de comportament. Cuciuc şi Dupu ( 1 998) identifică un număr de tipuri de comunităţi religioase mai frecvente pentru religiile creştine: • Comunităţile ecleziale (bisericile), care reprezintă structuri

sociale construite pe baza unor principii, dogme şi practici comune ce le delimitează de restul societăţii . Fie că este vorba despre biserici universale, biserici naţionale sau confesiuni, acest tip de comunităţi este marcat de experienţele religioase comunizate, omogene şi integrate În ritualuri. Se delimitează categoriile clericilor şi ale laicilor. În cadrul evoluţiei creştinismului, formele comunitare specifice protestantismului se diferenţiază de cele tradiţionale prin adaptarea la structurile sociale moderne şi descentralizare. În general, bisericile sunt deschise şi, În funcţie de Întinderea şi mărimea lor, integrează În mod formal grupuri de diferite dimensiuni, şi chiar populaţii Întregi. Modul de organizare al bisericilor permite existenţa comunităţilor locale, care reprezintă unităţile de bază ale organizaţiei şi formele sale primare de existenţă.

• Comunităţile monastice sunt forme comunitare comune pentru mai multe orientări religioase (creştină, budistă etc. ) şi se disting prin izolarea (spaţială, temporală sau culturală) de mediul social

77


În care au luat fiinţă. Valorile principale ale acestui tip de comunităţi sunt puritatea şi curăţia sufletului ca mij loc de accedere spirituală. Aceste valori prevalează asupra altora, de tipul iubirii aproapelui . De aceea, membrii comunităţilor monastice se supun multor interdicţii (de tipul abstinenţelor) şi reguli comportamentale care au ca scop eliminarea relaţiilor interpersonale, obiectelor sau activităţilor care Îi pot "Întina" sau distrage de la preocupările religioase. Acest tip de comunitate este specific pentru religiile tradiţionale, În timp ce protestantismul şi religiile neoprotestante au respins şi desfiinţat formele comunitare izolaţioniste.

• Formaţiunile religioase independente sunt organizaţii autonome, care nu Îşi identifică rădăcinile istorice sau doctrinare Într-o religie anume. Accentuând importanţa trăirilor religioase individuale, ele promovează o Înţelegere independentă a scrierilor sfinte şi sunt marcate de un puternic spirit elitist, ceea ce conduce la tendinţe izolaţioniste. Puternic coezive iniţial, aceste formaţiuni evoluează adesea spre noi religii .

• Asociaţiile religioase sunt formaţiuni organizate de către un grup de persoane care aderă sau nu la aceleaşi idei religioase şi Îşi formulează scopuri diferite : culturale, misionare, de cooperare sau caritate. Unele dintre cele mai active astfel de asociaţii sunt cele care fac parte din mişcarea pro-life şi care militează Împotriva avortului În baza dreptului la viaţă al fetuşilor Încă nenăscuţi . Alte astfel de comunităţi sunt formaţiuni religioase care nu Îndeplinesc criteriile necesare (număr de membri, structură de organizare etc. ) pentru a fi recunoscute legal de către stat ca biserici sau confesiuni .

• Sectele religioase reprezintă un tip de comunităţi religioase controversate şi slab definite a căror denumire a căpătat de-a lungul timpului conotaţii negative şi chiar peiorative. Sensul de bază al termenului se referă la comunităţi care s-au separat de bisericile tradiţionale În Încercarea de a urma un model spiritual, În

persoana unui lider religios, unui profet sau a lui Iisus Hristos Insuşi. Unele secte devin religii, În timp ce altele Îşi Încetează

78


existenţa după o perioadă de timp. Din cauza sensuri lor negative ale termenului, a discriminări lor şi situaţiilor conflictuale, denumirea de sectă a fost înlocuită cu aceea de formaţiune religioasă.

În evoluţia sa, o comunitate religioasă poate suferi transformări care o încadrează în diferite categorii . De exemplu, o formaţiune religioasă nouă poate deveni, în timp, o biserică. Astfel, pe măsură ce creşte numărul membrilor, se impune crearea unui sistem de organizare eficient, care, de cele mai multe ori, este unul ierarhic, ceea ce conduce la o scădere a coeziunii iniţiale şi la o transformare radicală a comunităţii . Specificul comunităţii în forma sa iniţială se pierde, fiind înlocuit de caracteristici definitorii pentru noua formă de organizare.

11.3. Participarea la comunităţile religioase

lI. 3. J. Accesul la comunităţile religioase

În cazul religiilor creştine, accesul la comunitate şi dobândirea calităţii de membru se face în principal prin actul botezului, care prezintă diferite forme pentru diferite orientări religioase. În religiile creştine istorice (ortodoxă, catolică, luterană, anglicană), se practică botezul pruncilor, care are loc la scurt timp după naştere, accesul la comunitate fiind decis de către părinţi sau tutori. Unele religii protestante, şi cele neoprotestante în special, practică botezul adulţilor sau al adolescenţi lor, care implică un consimţământ asumat al aderării la normele şi v.alorile comunităţii. Botezul are o valoare ritualică, dar şi una socială, sub forma unei declaraţii publice de aderare la comunitate. Botezul pruncilor a avut o perioadă lungă de timp şi rolul recunoaşterii sociale a naşterii copilului prin înscrierea în registrele publice realizată de către preot.

O modalitate alternativă de acces la comunităţi le religioase este convertirea, care reprezintă procesul prin care o persoană trece de la o religie la alta în urma modificării convingerilor religioase. Aceasta reprezintă o schimbare psihică şi valorică bruscă, entuziastă,

79


puternic colorată afectiv şi evidentă în manifestările comportamentale ale persoanei (Oates, 1 984). De obicei, actul convertirii apare pe fondul unei crize personale şi al unei căutări, mai mult sau mai puţin conştientizate, care conduce la destrămarea sistemul valoric şi identitar anterior al persoanei . În urma convertirii, noul membru al comunităţii experimentează o perioadă de trăiri şi manifestări religioase intense şi de restructurare a valorilor, planurilor de viaţă, statutului şi relaţiilor sociale. Religiozitatea intensă, specifică perioadei de după convertire, este diferită, ca mecanisme de formare şi manifestare, de religiozitatea care se formează treptat, ca urmare a proceselor de învăţare şi de transmitere transgeneraţională a valorilor în cadrul familiei. Odată cu trecerea timpului de la momentul convertirii, personalitatea credinciosului se restructurează pe baza noilor valori (Cuciuc şi Dupu, 1 998).

Convertirea poate fi şi un fenomen de grup, în care părţi ale comunităţilor religioase sau chiar comunităţi întregi optează pentru o schimbare de paradigmă religioasă sau pentru noi modele de manifestare şi de organizare instituţională. De exemplu, unele comunităţi de rromi au trecut prin procese de convertire în masă ca urmare a modelului liderilor sau a deciziei sfatului bătrâni lor.

//. 3. 2. Apartenenţă şi participare activă la comunităţile religioase

Participarea la comunităţile religioase este în mod definitoriu voluntară şi exclusivă, în sensul că elimină posibilitatea de apartenenţă simultană la alte comunităţi religioase de orientări diferite. Aflaţi la vârsta adultă, membrii comunităţilor religioase pot decide să rămână ataşaţi comunităţilor religioase în care au crescut, să se alăture altor comunităţi sau să renunţe la orice afiliere cu o comunitate religioasă. Individul îşi declară în mod oficial apartenenţa la comunitatea religioasă odată cu botezul şi înscrierea în registrul sau baza de date a bisericii/organizaţiei, şi apoi în cadrul unor înregistrări oficiale (recensământ, naşterea copiilor etc.) . Totuşi, problema apartenenţei la o comunitate religioasă este mult mai complexă decât simpla

80


declaraţie verbală sau scrisă şi presupune implicaţii psiho-sociale profunde pentru individ. Toate dimensiunile vieţii individuale sunt influenţate şi transformate în urma participării active la o comunitate religioasă. Credinciosul aparţine comunităţii chiar şi atunci când nu se află în biserică (Cuciuc şi Dupu, 1 998).

Apartenenţa şi implicit participarea la comunităţi le religioase prezintă două componente principale: componenta cognitivă (sau intelectuală), care se referă la acceptarea credinţelor şi dogmelor bisericii, şi componenta comportamentală, ce include participarea fizică şi emoţională la activităţile comunităţii locale . Cele două componente nu sunt în mod necesar sincrone. Există membri ai comunităţii religioase care îşi manifestă acordul cu ideile, dogmele şi credinţele cultului, dar nu practică obiceiurile şi tradiţiile acestuia şi nu participă la activităţile periodice ale comunităţii (slujbe săptămânale, întâlniri de rugăciune, acţiuni de caritate etc.) . Deşi îşi declară apartenenţa, aceştia nu participă activ la viaţa comunităţii . La polul opus, există persoane care participă la activităţile bisericii fără a accepta una sau mai multe dintre credinţele fundamentale ale comunităţii religioase. Acestea aderă la comunitate în baza unei motivaţii predominant culturale sau familiale. Între cele două categorii extreme se regăseşte categoria membrilor practicanţi, care sunt motivaţi să participe activ la viaţa comunităţii religioase de credinţele şi convingerile religioase proprii .

Implicarea activă într-o comunitate religioasă are un impact semnificativ asupra tuturor domeniilor vieţii individului .

La nivel fizic, credinţele religioase influenţează modul în care persoana se raportează la propriul corp, la procesele şi funcţiile acestuia. În unele orientări religioase trupul este privit ca o închisoare a sufletului şi sursa tuturor tendinţelor impure sau nes fin te, în timp ce alte orientări abordează trupul ca pe un "vas", "templu" care face posibile funcţiile spirituale ale omului . Modalitatea de raportare la dimensiunea fizică a existenţei prin grila valorică religioasă impregnează toate comportamentele de bază, ca obiceiurile alimentare, sexuale, de igienă etc.

8 1


La nivel psihic, gândirea, tipurile de raţionamente utilizate, imaginea de sine, credinţele şi convingerile personale, perspectiva timpului sunt doar câteva dintre dimensiunile şi procesele care sunt modelate prin participarea la o comunitate religioasă. Întreaga viaţă psihică a individului devine impregnată de valorile moral-religioase adoptate şi asimilează modelele de gândire promovate În cadrul comunităţii . Nivelul aspiraţii lor şi valorile spirituale, estetice, profesionale sunt modelate de credinţele religioase ale persoanei, de viziunea sa cosmică.

Ca urmare a integrării În comunitatea religioasă, identitatea socială a individului este transformată, devenind o matrice de decodificare şi interpretare a relaţii lor sociale cu cei din afara grupului . Astfel, comunitatea religioasă devine cadru de referinţă şi bază de socializare pentru membrii săi şi influenţează semnificativ dimensiunea socială a existenţei acestora.

11.4. Organizarea şi funcţionarea comunităţilor religioase

Odată cu intrarea În comunitate, membrii Îşi asumă valori, norme şi roluri sociale noi care includ coduri de conduită În spaţiile sacre, dar şi În afara lor, modalităţi de exprimare şi promovare a propriei credinţe, reguli de Îmbrăcăminte şi de asociere cu alte persoane etc. Nerespectarea acestora este sancţionată prin diferite măsuri prevăzute În statut, de la dezaprobarea şi mustrarea individuală sau publică până la excluderea din comunitate. Toate acestea se bazează pe structura ce stă la baza bisericii ca instituţie sau ca organizaţie religioasă şi care impregnează relaţiile, formele de comunicare şi comportament, rolurile şi funcţiile din cadrul comunităţilor religioase de diferite nivele.

Formele de organizare ale comunităţilor religioase diferă În funcţie de cult, fiind reglementate de statutul public şi juridic al bisericii din care fac parte. Totuşi, ele au la bază ideile teologice care fundamentează relaţiile individului şi ale bisericii cu divinitatea, dar şi

82

Dimensiunea socială a comunităţi/or religioase

pe acelea dintre credincioşi. Comunicarea şi tipurile de relaţii dintre membrii comunităţilor sunt modelate şi îmbogăţite prin dimensiunea verticală, a relaţiei cu Dumnezeu, aşa cum este reprezentat şi perceput În conştiinţa colectivă a comunităţii . De cele mai multe ori, indivizii din comunitatea religioasă relaţionează cu Persoana Dumnezeirii ca o unitate, ceea ce este cel mai vizibil în timpul serviciilor de cult. Practicarea obiceiurilor care ţin de legătura cu transcendentul (rugăciunea, împărtăşania, comuniunea, Sfănta Cină) contribuie la creşterea coeziunii şi la consolidarea identităţii de grup a membrilor comunităţii . Între membrii comunităţii există relaţii cu caracter spiritual (religios) şi relaţii cu caracter laic. În cazul creştini lor, primele se referă la frăţia Întru Hristos, iar a doua la activităţi umanitare, educative, literare. Ambele tipuri de relaţii funcţionează în baza unor principii etice generale unanim acceptate şi aplicate în cadrul comunităţii .

În funcţie de viziunea cu privire la importanţa relaţiei individuale/colective cu Dumnezeu, în comunităţile religioase există diferite roluri şi statusuri adoptate de membri pe cale fie profesională, fie electivă, fie charismatică. Astfel, dintre liderii religioşi, preoţii sau pastorii sunt profesionişti, care pot accede la acest rol în urma finalizării studiilor. Fondatorii de noi religii, profeţii, proorocii, magii, sfinţii sunt lideri religioşi care au charismă sau chemare, în timp ce diaconii, prezbiterii sau conducătorii de biserică sunt aleşi să îndeplinească anumite funcţii spirituale şi administrative pe o perioadă delimitată de timp. Membrii comunităţilor religioase care îndeplinesc roluri spirituale deosebite pe baze profesionale constituie categoria clerului, care se distinge de categoria laici lor, ce cuprinde masa membrilor bisericii . Între cele două categorii, dar şi între membrii clerului se instaurează relaţii ierarhice, ce reglementează interacţiunile între persoane cu roluri şi statusuri predefinite într-o structură de organizare formată în baza unor principii de egalitate în faţa divinităţii, dar şi de acces diferenţiat la realitatea transcendentă.

În ceea ce priveşte relaţiile între comunităţi le de religii diferite, în România şi în cele mai multe dintre ţările din Europa şi America, statul impune legislativ toleranţa, respectul reciproc şi

83


pluralismul religios. Egalitatea între culte este formală şi legală. În realitate, raţiunea de existenţă a fiecărei religii creştine se bazează pe ceea ce George Knight (2008) numeşte "sfăntă aroganţă", referindu-se la credinţa sau pretenţia că este biserica ce deţine unicul Adevăr absolut şi este singurul "trup al lui Hristos". Aceste credinţe se manifestă în atitudini care sunt aproape în totalitate ireconciliabile. În consecinţă, fiecare comunitate religioasă distinctă (unele într-o măsură mai mare decât celelalte) consideră ca fiind naturală şi imperios necesară diseminarea propriilor convingeri religioase şi convingerea celor interesaţi cu privire la veridicitatea ideilor care stau la baza constituirii orientării religioase proprii . Astfel, între diferitele culte şi formaţiuni religioase se naşte o competiţie în vederea păstrării membrilor şi atragerii altora noi . Deoarece convertirea unor persoane cu un sistem filozofic şi de viaţă radical diferit (atei, religii necreştine) este relativ rară şi dificilă, noii membri provin cel mai adesea din rândul altor biserici creştine. Această dinamică a membrilor comunităţilor religioase de orientări diferite este abordată de unii ca un fenomen similar competiţiei în cadrul economiei de piaţă. Într-o asemenea abordare, experienţa religioasă devine un produs social al unei comunităţi care oferă servicii spirituale consumatorilor mai mult sau mai puţin informaţi . Aceste observaţii sunt subiectul unei retorici de tip conservator, axată pe critica tendinţelor actuale în devenirea comunităţilor religioase.

11.5. Curente şi tendinţe contemporane În comunităţile religioase

Comunităţi le religioase reprezintă organisme vii, într-o continuă transformare, care urmează un pattern ramificat, de tipul arborelui, ceea ce înseamnă diversificarea ideilor şi formelor de manifestare pornind de la un trunchi istoric comun. Bazele teologice ale principalelor orientări religioase creştine sunt subiectul restructurării şi reorganizării continue şi sistematice pentru a-şi păstra relevanţa în condiţiile transformărilor social-istorice prin care trece societatea

84


atât la nivel local, cât şi la nivel global. Michelin Milot (apud Willaime, 200 1 ) distinge câteva procedee prin care sistemele de credinţe sunt reorganizate : reînvestirea semantică (spre exemplu, redefinirea cosmică a semnificantului Dumnezeu), complementaritatea funcţională (adăugarea de semnificaţii noi unei credinţe religioase tradiţionale), deplasări noţionale (importul de semnificanţi străini, precum reîncamarea, în universul religios creştin), subordonarea unui câmp de semnificaţii prin intermediul reinterpretării religioase a altor câmpuri de semnificaţii, juxtapunerea de câmpuri de credinţe care fac să coexiste mai multe viziuni despre lume ale aceluiaşi individ . Toate aceste modalităţi de redefinire a sistemelor sunt viabile şi funcţionale în situaţia în care dezvoltarea tehnicii, globalizarea, descoperirile ştiinţifice au dărâmat sau au pus sub semnul întrebării unele dintre credinţele fundamentale ale indivizilor sau grupurilor.

În cadrul transformări lor suferite de comunităţile religioase, se poate vorbi de o microevoluţie ce caracterizează devenirea unei comunităţi dintr-un grup, format pe baza unor aspiraţii şi valori comune, într-o instituţie organizată în baza unui sistem filozofic, teologic şi comportamental bine pus la punct. "Grupurile mici respectă iniţial independenţa şi opiniile divergente, consensul personal . Treptat, diferenţele se asimilează şi, pe baza asemănărilor şi intereselor comune, se formează o uniformitate de idei şi un model de comportament" (Cuciuc şi Dupu, 1 998, pp. 26-27). Exemplul clasic este chiar cel al bisericii creştine, care a început prin a fi un grup din cadrul bisericii iudaice, unit de credinţa în divinitatea şi j ertfa mântuitoare a lui Iisus Hristos (Isus Christos). Acestuia i s-a adăugat un grup mai mare de credincioşi de origini etnice şi religioase diferite (numit în Biblie "neamuri") . Iniţial , imediat după moartea Mântuitorului şi pe durata vieţii apostolilor, grupul creştini lor era unul neoficial, eterogen în ceea ce priveşte cele mai multe dintre credinţe. Pe măsură ce numărul creştini lor a crescut, comunitatea s-a organizat, şi-a definit un sistem de dogme şi o ierarhie, reguli de conduită şi criterii de admitere a noilor veniţi . Ideile şi modelele comportamentale diferite de cele dominante au fost declarate eretice.

85


La un nivel care s-ar putea intitula macroevoluţie, tendinţele generale ale comunităţilor religioase par a fi încIinate spre diluarea formelor tradiţionale de manifestare a religiei, spre diminuarea rolului clerului şi spre apariţia unor forme integrative de organizare. În opinia lui WiIIaime (200 1 ), trăsătura caracteristică a situaţiei religioase contemporane este disiparea credinţei, perpetuarea unui nivel relativ ridicat de credinţă în comparaţie cu diminuarea apartenenţei ecIeziastice. "SIăbirea organizărilor instituţionale ale religiei este urmată de o înflorire a formelor de religiozitate. În societăţile occidentale asistăm la o individualizare şi o subiectivi zare a sentimentului religios" (WiIIaime, 200 1 , p. 1 3 7) . În acest context, fenomenul religios tinde să devină mai degrabă un proces individual, marcat de căutarea unei forme de manifestare a sentimentului religios care să fie adaptată nevoilor spirituale ale fiecărei persoane. Relevanţa ideilor religioase se transferă de la comunitate la individ, ceea ce conduce la slăbirea rolului comunităţilor religioase. Implicarea din ce în ce mai scăzută în organizaţii religioase şi modificările graduale în credinţele religioase ale indivizilor sunt consecinţele ultime ale unui proces de diferenţiere (Halman, Pettersson, şi Verweij , 1 999). Apariţia şi dezvoltarea fenomenului religios în spaţiul virtual creează cadrul necesar acestui proces de diferenţiere.

Adesea, în discursul religios, în mass-media sau în cadrul comunităţilor religioase apare ideea revenirii globale la religie ca soluţie a problemelor sociale majore. Există grupări religioase care promovează ideea inadecvării secularismului şi ştiinţei în general la sarcina de a genera soluţii pentru criza în care se află societatea. Astfel, pentru unele categorii sociale, tendinţa de reconsiderare şi revitalizare a sentimentului religios pare a fi de actualitate. Renaşterile religioase sau mişcările de reformă pot fi indici ai acestei tendinţe. Pentru alţii, asemenea orientări par a avea mai degrabă o agendă politică decât o fundamentare sociologică temeinică. După cum observa Cuciuc, "stingerea vocaţiei conducătorilor, desacralizarea lor şi orientarea spre activităţi economice, politice, administrative au transformat unele biserici în instituţii social-politice" (2006, p. 249). În aceste condiţii, unele tendinţe apărute în cadrul comunităţilor

86


religioase nu sunt atât de mult rezultatul unor rafinări şi reorientări ideologice, cât, mai degrabă, decizii motivate politic.

Se poate afirma că religia a pierdut părţi substanţiale ale impactului său anterior asupra celor mai multe segmente ale vieţii sociale . Procesul diferenţierii a redus religia la un subsistem între alte subsisteme şi a avut ca rezultat pierderea semnificaţiei sociale a instituţiilor, activităţilor şi modalităţi lor de gândire religioase (Halman, Pettersson şi Verweij , 1 999).

11.6. Atitudini faţă de comunităţile religioase

Atitudinea membrilor faţă de comunităţi le religioase în ansamblu are de-a face cu felul în care sunt percepute şi evaluate comunităţi le din care fac parte în raport cu celelalte. Între locul pe care îl ocupă comunitatea religioasă şi, implicit, biserica de care aparţine individul în reprezentările şi atitudinile sale şi imaginea celorlalte biserici există o relaţie de complementaritate bazată pe raportul noi-ceilalţi, delimitat de graniţele teologice şi sociale pe care le presupune comunitatea. Pentru evaluarea atitudinii indivizilor faţă de comunitatea religioasă proprie, dar şi faţă de lumea religioasă în general, Smith (2007) propune doi indicatori de natură teologică cu profunde implicaţii pragmatice : • Problema adevărului: din punct de vedere religios, adevărul poate

fi abordat ca o entitate absolută, la care au acces numai anumite categorii de persoane sau numai o comunitate specifică. O altă abordare este aceea a adevărului relativ, specific pentru diferite comunităţi .

• Obţinerea mântuirii. În strânsă legătură cu problema adevărului, salvarea din condiţia umană sau mântuirea rămâne dezideratul oricărei religii creştine. Problema pusă în discuţie se referă la căile prin care se poate ajunge la mântuire şi la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească credinciosul pentru a putea accede la această stare.

87


În funcţie de cei doi indicatori se pot identifica patru atitudini tIpIce faţă de comunităţile religioase: inclusivismul, exclusivismul, relativismul şi pluralismul . Exclusivismul reprezintă atitudinea care presupune că toate religiile sunt false şi doar religia proprie deţine adevărul sau calea spre salvare. "Deşi exclusivismul este o atitudine care pretinde superioritate unică, membrii comunităţii religioase care simt că îi ajută pe cei ignoranţi cu privire la adevăr se pot gândi la aceasta ca la cea mai plină de compasiune atitudine" (Smith B. , 2007, p . 339) .

Inclusivismul încă oferă religiei proprii o poziţie privilegiată, dar face loc posibilităţii ca şi alte religii să fie deţinătoare ale adevărului într-o formă viabilă. Această atitudine nu oferă credit tuturor celorlalte orientări religioase, dar elimină problemele ridicate de către exclusivismul radical, ridicând altele legate de punerea în discuţie a necesităţii imperioase a calităţii de membru sau a respectării unor reguli de conduită, în condiţiile în care şi alţii vor putea ajunge la acelaşi final fericit fără a ţine cont de ele.

Relativismul se referă la atitudinea care consideră toate religiile ca deţinătoare ale unor adevăruri relative, potrivite pentru anumite categorii de persoane, sau ca o serie de drumuri diferite care ajung în final în acelaşi loc. Pentru relativism, toate religiile provin din aceleaşi credinţe fundamentale, care capătă apoi o coloratură diferită în funcţie de cultura locală.

Pluralismul reprezintă o atitudine care depăşeşte relativismul prin aceea că nu mai promovează tolerarea celorlalte religii, ci îmbrăţişează valorile care se găsesc în afara graniţelor propriei comunităţi . Pluralismul îşi asumă nevoia de a explora celelalte comunităţi religioase, de a învăţa din experienţele diferite ale celorlalţi şi de a îmbogăţi astfel experienţa religioasă a grupului de origine (Smith B. , 2007).

În opinia lui Warburg ( 1 999), globalizarea a adus cu sine o modificare a atitudinilor faţă de comunităţi le religioase în sensul relativizării codurilor etice, ceea ce a condus la două tipuri atitudinale antitetice: respingerea pluralismului de către conservatori şi acceptarea acestuia de către liberali . Aceştia din urmă consideră că, în condiţiile

88


diversităţii etnice, culturale şi religioase specifice societăţii vestice şi erei informaţionale, pluralismul reprezintă singura atitudine de dorit, care poate asigura convieţuirea şi dezvoltarea simultană a multitudinii de comunităţi religioase. Ca atitudine, pluralismul influenţează filozofia de viaţă şi atitudinea grupurilor, dar şi comportamentele, deciziile cu privire la resursele personale, la devotamentul şi investiţiile în comunitatea religioasă proprie. "Atitudinile incluzive îndepărtează oamenii de nevoia afilierii la o religie anume şi îi îndrumă spre asistarea organizaţiilor non-religioase" (Smith B. , 2007, p. 3 5 1 ). De aceea, din necesitatea prezervării integrităţii instituţionale şi comunitare, credincioşii conservatori denunţă această atitudine ca fiind echivalentă cu pierderea credinţei . Atitudinea proactivă a liderilor conservatori menită să conserve valorile şi credinţele religioase implică promovarea valorilor religioase ca probleme politice, sociale şi legale (Beyer, 1 994).

În măsura în care nivelul expunerii la diferite religii este crescut şi teologia care stă la baza comunităţii religioase din care fac parte este mai incluzivă şi favorabilă negocierii, indivizii vor dezvolta într-o măsură mai mare atitudini de pluralism. Pe de altă parte, cu cât investiţia financiară, de timp sau psihică în practicile şi obiceiurile unei religii este mai mare, cu atât atitudinile dezvoltate de membrii comunităţilor religioase aparţinătoare vor fi mai defavorabile pluralismului.

11.7. Comunităţi şi identitate religioasă. Teoria locaţiei

identităţii religioase a lui Baker .

Fiind o parte atât de importantă din viaţa individului, religia constituie unul dintre elementele centrale ale identităţii acestuia, deoarece înglobează valorile profunde ce conferă sens vieţii şi o încadrează într-un context cosmic. În sens social, "religia a fost îndelung utilizată pentru a crea graniţe care includ şi exclud totodată, formând identităţi ce disting între «noi» şi «ei» (Barker, 2006, p. 2 1 2) . Astfel, identitatea socială a membrilor unei comunităţi religioase se

89


clădeşte pe baza stabilirii unor graniţe de natură socială şi ideologică, graniţe ce pot fi stabilite ca fiind negociabile sau inviolabile în funcţie de teologia care le stă la bază, dar şi de o serie de factori motivaţionali . Astfel, în opinia lui Baker (2006), motivele pentru care comunităţi le religioase doresc să-şi menţină graniţele intacte pot fi teologice sau pragmatice. Din perspectivă teologică, schimbarea graniţelor poate "ameninţa, dilua sau relativiza Adevărul". Din punct de vedere pragmatic, modificarea sau desfiinţarea graniţelor poate acorda noilor veniţi acces la unele resurse limitate (financiare, informaţionale etc .) şi poate ameninţa privilegiile pe care le aduce statutul de biserică unică a lui Dumnezeu pe care îl revendică majoritatea formaţiunilor religioase.

Conform teoriei lui Baker, graniţele identităţii religioase prezintă o serie de caracteristici definitori i : 1 . Subdiviziunile. Într-o comunitate religioasă pot exista graniţe între

diferite categorii de membri . De exemplu, în cadrul celei mai largi graniţe religioase creştine, există subdiviziuni protestante, neoprotestante etc.

2 . Tăria ş i salienţa. În unele perioade, graniţele pot fi abordate ca fiind mai mult sau mai puţin importante, în funcţie de numărul relaţiilor de altă natură care depăşesc limitele comunităţii şi care contribuie la formarea identităţii indivizilor (relaţii colegiale, de asociere etc .) . Atunci când există o ameninţare externă sau un context defavorizant, graniţele comunităţii devin mai evidente şi mai semnificative.

3. Permeabilitatea. Comunităţi le religioase puternic coezive au graniţe mai puţin permeabile, care sunt întărite de ritualuri de acces şi de expui zare din comunitate. În cadrul acestor comunităţi, criteriile de eligibilitate sunt stabile şi nenegociabile.

4 . Deschiderea la negociere şi manipulare. În funcţie de modul în care sunt conştientizate şi percepute, graniţele unei comunităţi pot fi negociate şi deplasate într-o măsură mai mare sau mai mică. Dialogul dintre religii, încercarea de înglobare a unor grupuri sociale noi conduc inevitabil la renegocierea graniţelor.

90


5 . Relaţiile cu alte graniţe. Unele graniţe se pot intersecta cu altele în diferite moduri : incluziune (Protestantismul include biserica anglicană), excluziune (a fi creştin exclude posibilitatea de a fi budist), coexistenţa separată (a fi vegetarian şi a fi creştin).

Graniţele identităţii religioase conduc la stabilirea unor locaţii ale acestora care, în mod ideal, pot fi structurate sub forma unei tipologii concentrice: cea mai largă identitate religioasă poate fi localizată cosmic, ceea ce face ca graniţele să fie inexistente, în măsura în care toate fiinţele umane sunt considerate egale, cu acces direct la relaţia transcendentă. Identitatea religioasă localizată la nivel naţional prezintă graniţe geo-politice şi oferă acces cetăţenilor prin naştere sau naturalizare. Atunci când identitatea religioasă este locală, graniţele sunt geo-culturale, iar accesul este rezervat persoanelor care aparţin spaţiului comunităţii prin naştere. Identitatea religioasă etnică are graniţe corespunzătoare moştenirii culturale, care se negociază pe baze istorice. Identitatea religioasă culturală se delimitează prin comunitatea credincioşilor, care îşi negociază individual accesul . Identitatea religioasă individuală se formează şi se manifestă în spaţiul intim al individului, având graniţe extrem de permisi ve, deschise către orice religie organizată pe care o poate alege persoana. Locaţia interioară a identităţii religioase înglobează căutările persoanei de a-şi realiza propriul eu, graniţele fiind stabilite de limitele lumii interioare a individului . Identitatea religioasă virtuală nu are graniţe concrete, iar accesul se realizează prin negocierea creativă a participanţilor. Această din urmă graniţă poate reprezenta un nou nivel de definire şi exprimare a identităţii religioase.

Puternice, coezive, active, formalizate sau doar simbolic reprezentate, comunităţi le religioase reflectă imaginea despre lume şi despre univers a religiei care le însufleţeşte, fie că este vorba de teama faţă de o putere superioară şi necunoscută, de contemplaţia mistică a unei Fiinţe supreme sau de revelaţia unui Dumnezeu care se oferă pe Sine ca jertfă.

Importanţa lor pentru individ şi pentru societate se menţine la un nivel ridicat datorită valorilor pe care le adăpostesc, a implicării în

9 1


rezolvarea problemelor sociale, a idealuri lor pe care le promovează şi a sentimentului de siguranţă pe care îl susţin prin stabilitate.

Capitolul III

Comunităţile virtuale religioase. De la experienţă spirituală la experienţă virtuală

Odată cu dezvoltarea reţelei Internet ce susţine spaţiul virtual, comunităţi le religioase au apărut timid şi apoi au înflorit într-un mediu nou, prevăzut cu potenţialităţi multiple, care transformă, modelează şi redefineşte concepţiile tradiţionale cu privire la relaţia dintre real şi posibil şi care se extinde mereu. Dacă este adevărat că "religia joacă încă un rol-cheie în construcţia socială a spaţiilor culturale"

(Campbell, 2005, p. 1 1 ), atunci fenomenul comunităţilor virtuale religioase a fost de aşteptat şi benefic dezvoltării spaţiului virtual în toate formele sale cunoscute până acum. De la primele încercări de utilizare a Internetului în scopuri religioase la începutul anilor ' 80, spaţiul virtual a cunoscut o dezvoltare explozivă, trecând de la "o frontieră deschisă la un oraş aglomerat. Cyberspaţiul a devenit o metropolă superpopulată şi îndelung căIătorită, umplută cu fiecare biserică oficială imaginabilă, slujbe religioase live şi predici nesfârşite" (Helland, 2007).

Oportunităţi le oferite de Internet pentru viaţa religioasă şi/sau spirituală a utilizatorului promit a fi inepuizabile . . Totuşi, o sinteză a lucrărilor şi studiilor din domeniu realizată de Campbell (2006) a identificat doar patru tipuri de activităţi religioase În spaţiul virtual : • Căutarea şi culegerea informaţiilor cu privire la religie - cea mai

frecventă activitate cu caracter religios din spaţiul virtual, care devine "o vastă bibliotecă eclezială" (Larsen, 200 1 ).

• Închinare şi ritualuri online - cyber-biserici şi cyber-temple care sunt medii online destinate reproducerii vieţii spirituale a unei anumite religii .

93


• Activităţi misionare online - "E-vanghelism" ce poate Îmbrăca forme multiple: prezentarea principalelor credinţe ale unei grupări religioase pe website-ul propriu, participarea la diferite forumuri sau camere de chat cu scopul de a promova o anumită orientare religioasă, organizarea de conferinţe şi sesiuni de training online, consiliere spirituală etc .

• Comunităţi religioase online care includ diferite forme de organizare socială În spaţiul virtual a indivizilor care Împărtăşesc convingeri sau valori religioase.

Această din urmă formă de manifestare religioasă online reprezintă obiectul studiului de faţă, astfel Încât Întregul demers de cercetare se concentrează pe interacţiunile dintre indivizi În spaţiul virtual, pe formele comunitare apărute În acest context.

111. 1 . Internetul ca spaţiu nou de manifestare a comunităţilor religioase

Deşi nu reprezintă cea mai extinsă formă de manifestare religioasă online, comunităţi le virtuale cu specific religios s-au dezvoltat şi diversificat exponenţial În ultimii ani, În timp ce alte tipuri de comunităţi au inclus spaţii speciale pentru grupurile de acest tip. Între viziunea utopică a tărâmului posibilităţilor nelimitate şi obiecţiile sceptici lor cu privire la potenţialul distructiv al Internetului, utilizatorii interesaţi de religie şi spiritualitate au reuşit să delimiteze şi să construiască online un spaţiu destinat comunicării, informării, promovării diferitelor credinţe, Închinării şi săvârşirii ritualuri lor religioase.

Utilizarea metaforei spaţiului pentru a desemna Internetul deschide oportunitatea conceptualizării acestuia ca "spaţiu sacru". Implicaţiile acestei conceptualizări se referă la posibilitatea de replicare a vieţii comunitare religioase În cyberspaţiu prin exercitarea practicilor specifice, a ritualuri lor şi a activităţilor spirituale individuale sau de grup. Bittarello (2009) realizează o trecere În revistă a metaforelor utilizate pentru a descrie şi conceptualiza

94

Comunităţile virtuale religioase

Internetul ca spaţiu, observând că acesta a fost adesea descris ca o dimensiune alternativă a lumii, diferită de aceea În care are loc viaţa reală, loc al unei "exaltări acorporale". Este evident caracterul nonfizic şi, În consecinţă, potenţial spiritual al Internetului. Această descriere este (cel puţin parţial) similară cu aceea a Raiului (sau a cerului), prezentă sub diferite forme În multe dintre religiile lumii, În special În cele creştine. În consecinţă, cyberspaţiul poate fi privit ca "o reÎmpachetare a vechii idei a Raiului, dar Într-un format secular, sancţionat tehnologic" (Wertheim, 2000, p. 2 1 ).

Ca spaţiu sacru, Internetul reprezintă singura locaţie cu adevărat nouă a identităţii religioase. "Graniţele Încetează să mai fie construite social În orice sens direct şi devin În schimb constructe ale imaginaţiei individului" (Barker, 2006, p. 2 1 0) . Acesta poate Împrumuta, combina sau crea elemente care să conducă la o nouă identitate religioasă. Într-un studiu referitor la abordările metaforice ale reţelei globale, Ratzan (2000) observă faptul că atunci când descriu Internetul, utilizatorii experimentaţi tind să folosească metafore spaţiale cu substrat mistic, În legătură cu transcendentul, sub diferite forme. De asemenea, utilizatorii experţi folosesc, mai frecvent decât cei Începători, noţiunea de comunitate şi ideea libertăţii discursului pentru a descrie Internetul. În consecinţă, pentru cei care sunt preocupaţi de religie, Internetul devine din ce În ce mai mult un loc În care Îşi pot prezenta credinţele şi obiceiurile şi În care pot construi spaţii sacre care au denumiri şi funcţii adecvate unor tradiţii specifice.

Această abordare metaforică a Internetului nu este lipsită de controverse. De exemplu, În 2005 , Biserica Catolică a declarat oficial că nu pot exista sacramente online (ceea ce implicit neagă natura sacră a spaţiului virtual), deşi nu a respins Internetul ca spaţiu de devoţiune şi de comunicare pe teme religioase (Kluver şi Chen, 2008). Totuşi, fenomenul bisericilor virtuale care oferă posibilitatea participării la servicii religioase şi ritualuri online este În continuă creştere şi populează În mod natural lumile virtuale. Una dintre primele asemenea biserici, gândită iniţial ca un experiment online cu o durată de trei luni, s-a dezvoltat Într-o comunitate vastă care a demonstrat că tehnologia 3D "poate Încerca să reproducă un spaţiu sacru, dar, În

95


ultimă instanţă, relaţiile dezvoltate online sunt cele care au condus experimentul mai departe" (Kluver şi Chen, 2008, p. 1 30). Astfel, comunităţi le virtuale religioase pot fi privite ca motorul fenomenului religios în spaţiul virtual, cele care alimentează şi susţin experienţe religioase de durată.

Ideea Internetului ca spaţiu sacru este opusă aceleia de unealtă de comunicare. Cea din urmă reprezentare anulează caracterul inovator şi revoluţionar al religiei online, încadrând manifestările religioase din cyberspaţiu în categoria mass-mediei. După Dawson şi Cowan (2004), există, totuşi, o serie de diferenţe între cele două medii (Internetul şi televiziunea) care afectează decisiv natura relaţiei pe care o stabileşte fenomenul religios cu acestea: • Internetul este interactiv şi nu doar un simplu mediu de

transmitere a informaţiei. Creatorul website-ului sau transmiţătorul informaţiei şi vizitatorul sau receptorul sunt implicaţi activ într-o interacţiune care este întotdeauna unică, puţin previzibilă şi în mare parte necontrolabilă. "Ceea ce distinge Internetul ca mediu pentru comunicarea religioasă este potenţialul său pentru interactivitate" (Robinson-Neal, 2008, p. 232).

• Internetul este cu adevărat multimedia, implicând mai multe canale de comunicare şi posibilităţi de interacţiune.

• Accesibilitatea. Oricine poate publica informaţii pe Internet relativ uşor şi necostisitor, în timp ce producţia televizată, de exemplu, este apanajul unor elite culturale mici care beneficiază de resursele necesare pentru a opera acest mediu scump.

• Internetul este accesibil la nivel global . Deşi există observaţii cu privire la lipsa accesului pentru unele segmente de populaţie sau zone geografice, Internetul înglobează o multitudine de surse de informaţie şi face posibilă transmiterea acestora cu mult dincolo de arealul lor iniţial.

Bittarello (2009) face distincţia dintre Internetul ca spaţiu (sacru) generic, transcendent, global şi reprezentarea acestuia ca o constelaţie de spaţii sacre limitate sau localizate, specifice comunităţilor, deschise la participare. În primul caz, această reprezentare a Internetului oferă cadrul validării activităţilor religioase online. În cea

96


de-a doua situaţie, Internetul devine un loc în care participanţii îşi pot găsi împlinirea unor nevoi de natură religioasă în cadrul unui grup ce poate funcţiona similar cu o comunitate din spaţiul real . Universul în care interacţionează membrii comunităţilor online este unul simbolic, ce cuprinde reprezentările şi sensuri le împărtăşite ale unor valori comune.

Deşi descrierea Internetului ca o constelaţie de spaţii sacre este metaforică, relaţiile dintre membrii comunităţilor religioase stabilite în spaţiul virtual sunt reale, cel puţin prin implicaţiile pe care le au atât online, cât şi offline. De exemplu, vizitarea unui spaţiu sacru pe Internet poate ajuta la întărirea angajamentului faţă de o anumită identitate religioasă sau poate fi o explorare, lipsită de riscuri sau blam social, a unei alte religii (Bittarello, 2009). Mai mult chiar, descrierea Internetului ca spaţiu sacru implică faptul că acesta are abilitatea de a modifica înţelegerea comună a spiritualităţii, în măsura în care unele practici, obiceiuri şi semnificaţii sunt transferate în această dimensiune (Campbell, 2005) . Unele concepte pot deveni mai incluzive pentru a face loc noilor manifestări, în timp ce unele practici din cadrul comunităţilor locale se pot extinde şi în spaţiul virtual.

111.2. Delimitări conceptuale şi caracteristici generale ale comunităţilor religioase

Încercările de definire a comunităţilor virtuale religioase includ două caracteristici principale : comunicarea mediată computerizat şi temele de discuţie religioase. Astfel, Campbell defineşte comunităţi le din spaţiul virtual ca fiind "grupuri online care facilitează interacţiunea dintre credincioşi separaţi geografic, dar care împărtăşesc o conexiune sau o convingere spirituală" (2006, p. 6). În sens mai larg, comunităţi le virtuale religioase pot fi descrise ca grupuri care interacţionează în spaţiul virtual prin intennediul tehnologiei infonnaţiei şi care se organizează în jurul unor teme comune cu caracter religios : experienţe împărtăşite, devoţi�e, dezbateri teologice, închinare etc.

97


Conceptul de comunitate virtuală religioasă înglobează mai multe forme diferite de organizare comunitară. Astfel, se pot delimita câteva tipuri de comunităţi, în func�e de următoarele criterii : • Relaţia cu o comunitate locală distinge între comunităţi care îşi

desfăşoară activitatea exclusiv online şi comunităţi ce reprezintă extinderi ale echivalente lor lor locale.

• Ritualurile şi servicii le/slujbele religioase fac diferenţa între comunităţile virtuale religioase care funcţionează ca grupuri de discuţie şi comunităţi le virtuale care realizează acte liturgice online (biserici online).

• Suportul tehnic În baza căruia funcţionează comunităţi le virtuale conduce la existenţa diferitelor tipuri : forum, biserică într-o lume virtuală (3D), grup de discuţie (de tipul grupurilor Yahoo sau Google).

Există, desigur, comunităţi mixte, care utilizează mai multe tipuri de suporturi tehnice, permiţând atât comunicarea sincronă, cât şi pe cea asincronă. De asemenea, unele dintre comunităţile virtuale religioase sunt parte a unor comunităţi mai extinse, care oferă spaţii separate pentru grupuri specializate.

Caracteristicile definitorii cu privire la o comunitate virtuală religioasă sunt evidenţiate în denumirea şi descrierea mai mult sau mai puţin succintă ce întâmpină în mod obişnuit vizitatorul pe prima pagină a website-ului .

Dincolo de rolul de a identifica entitatea comunitară în raport cu celelalte, denumirea unei comunităţi virtuale religioase este, cel mai adesea, încărcată de simboluri revelatoare pentru orientarea şi ideologia sa. Unele simboluri sunt evidente şi frecvent utilizate, în timp ce altele sunt mai dificil de descifrat. De exemplu, simbolurile biblice (apă de viaţă, calea, adevărul, turma de oi, trupul lui Hristos) sau cele numerice (3 - Sîanta Treime, 7 - numărul perfecţiunii, 1 2 -

cei doisprezece apostoli) sunt frecvent uzitate. De obicei, când o comunitate este direct asociată cu o biserică sau o organizaţie religioasă, aceasta din urmă este menţionată în nume. La fel de frecvente sunt şi acronimele sau referirile la elemente tehnice. Numele

98


comunităţii este adesea însoţit de un motto sau o exprimare metaforică a scopului comunităţii .

Descrierea comunităţii include, într-o manieră mai mult sau mai puţin explicită, următoarele informaţii esenţiale pentru delimitarea sa în spaţiul religios : • Crez: principalele credinţe ale unei comunităţi virtuale religioase

reflectă nu numai opţiunile sale dogmatice, ci şi modul în care se raportează la individ şi la lume în general.

• Scop: ţinta fixată de membrii comunităţii sau de liderii acesteia dezvăluie aspecte legate de motivaţii şi raţiuni ale existenţei în spaţiul virtual .

• Misiune: rolul pe care şi-I asumă o comunitate virtuală faţă de ceilalţi indivizi şi de societate în general îi conferă identitate şi unicitate în raport cu alte comunităţi atât din spaţiul virtual, cât şi din cel real .

Alte caracteristici ale comunităţilor virtuale religioase sunt mai puţin evidente, putând fi identificate în urma unei observaţii sistematice a comunicării şi interacţiunilor din cadrul acestora. Aceste caracteristici se referă la modul de organizare, la structurile de comunicare, la rolurile şi statusurile sociale funcţionale sau simbolice, la modalităţile şi/sau schemele de funcţionare, dar şi la limbaj , atitudini şi reprezentări colective.

Lipsa delimitărilor spaţio-temporale, flexibilitatea rolurilor şi a statusurilor sociale, oportunităţi le egale de exprimare a opiniilor divergente, posibilitatea dialogurilor interconfesionale, mobilitatea, pluralitatea perspectivelor exprimate reprezintă calităţi ce definesc şi recomandă comunităţi le religioase online ca fiind deschise, capabile să acomodeze o diversitate de persoane şi să răspundă nevoilor lor spirituale.

Comunităţi le virtuale religioase sunt marcate de ordine în comunicare, seriozitate şi o mai bună structurare a mediului şi discuţii lor comparativ cu alte comunităţi virtuale similare. Această comparaţie este validă îndeosebi pentru comunităţi le virtuale religioase care funcţionează într-o lume virtuală (Heather şi Lee, 2006). Interacţiunile sunt mai formalizate şi comunicarea este supusă

99


limitărilor impuse de mediu (scrisă, redusă ca dimensiuni în cazul comunicării În timp real, prescurtată). Limbajul este plin de metafore şi simboluri, Împreună cu sensuri specifice ale cuvintelor (de pildă: frate, părtăşie, ascultare etc.), putându-se vorbi de un jargon religios sau, mai degrabă, de un jargon denominaţional.

În ceea ce priveşte structura comunităţilor virtuale religioase, aceasta poate copia schema de comunicare directă şi nemediată specifică celor mai multe comunităţi cu rol de socializare, dar poate prezenta şi o serie de adăugiri sau restructurări. Astfel, În timp ce În celelalte comunităţi virtuale distincţia se face doar Între membri şi vizitatori sau membri care plătesc şi cei care nu plătesc (cu drepturi limitate), În comunităţile virtuale religioase apare o formă de stratificare socială care include liderul religios, membrii de bază, membrii nou-veniţi şi vizitatorii ocazionali (Heather şi Lee, 2006). O altă diferenţiere apare Între membrii care aderă la orientarea religioasă predominantă a comunităţii şi cei care sunt doar interesaţi de aceasta, fără a-şi declara apartenenţa.

111.3. Atitudini faţă de comunităţile virtuale religioase

Pentru a forma comunităţi religioase În spaţiul virtual, utilizatorii realizează ceea ce Campbell (2005) numeşte "spiritualizarea Internetului", referindu-se la perceperea acestuia ca o tehnologie sau ca un spaţiu adecvat pentru activităţi religioase, care pot fi apoi incluse În viaţa spirituală a credincioşilor ca o componentă normală, uşor accesibilă. Conform cercetătoarei menţionate, aceasta se realizează prin judecăţi de valoare cu caracter religios, prezentate comunităţii Într-un limbaj acceptabil şi accesibil. Parte a discursului angajat În spiritualizarea Internetului este prezentarea acestuia nu ca un construct tehnologic, ci, mai degrabă, ca un spaţiu sau mediu cu caracter spiritual, ce facilitează experienţa spirituală, un spaţiu sacru. Astfel, Internetul poate fi perceput şi descris de către membrii comunităţilor virtuale religioase ca "o reţea spirituală", "spaţiu de Închinare", "unealtă misionară" sau o nouă locaţie a identităţii

1 00


religioase. Mai apoi, prezenţei credincioşilor în spaţiul virtual îi pot fi atribuite caracteristicile şi normele participării la activităţile religioase din spaţiul real .

Aceste demersuri au ca scop demontarea atitudinilor de rezervă, suspiciune şi chiar respingere care iau naştere în mod natural În faţa schimbării şi a noutăţii . Domeniul religios este unul marcat de stabilitate, ceea ce face ca orice modificare În ceea ce priveşte forma şi conţinutul închinării şi ale celorlalte activităţi să fie abordată cu reticenţă, mai ales de către latura conservatoare a bisericii .

Dincolo de "demonizarea" Internetului ca mij loc de a Îndepărta oamenii de bisericile lor de origine, există o serie de argumente pertinente legate de validitatea experienţelor religioase online şi a grupărilor religioase în spaţiul virtual.

Una dintre problemele identificate În ceea ce priveşte iniţierea şi organizarea comunităţilor virtuale este aceea a autorităţii şi controlului . Orice persoană cu acces la un calculator conectat la Internet poate înfiinţa o comunitate virtuală simplă pe un suport tehnic deja existent şi disponibil gratuit, fără a fi nevoie să-şi demonstreze şi legitimeze abilităţile şi drepturile de lider religios. În plus, definirea unei comunităţi virtuale religioase poate fi suficient de vastă pentru a include toate semnificaţiile pe care le pot crea membrii săi . Astfel, dacă prin comunitate religioasă se poate Înţelege orice doresc membrii online, nu şi-a pierdut ea sensul? (Dawson şi Cowan, 2004).

Deşi Întrebarea lui Dawson şi Cowan este legitimă, experienţa participanţilor la comunităţi le virtuale religioase evidenţiază un simţ al identităţii comunitare care transcende mij loacele tehnice de comunicare şi există independent de acestea. Indiferent de canalul de comunicare şi de suportul tehnologic al acesteia, membrii comunităţii virtuale se vor simţi parte a unui grup ce împărtăşeşte valori comune şi acţionează ca o entitate unitară. În cazul comunităţilor religioase, devoţiunea şi ritualuri le online contribuie suplimentar la crearea spiritului comunitar şi conferă semnificaţie şi coeziune grupării. Cu toate acestea, înţelesurile tradiţionale ale Închinării şi părtăşiei spirituale sunt inadecvate pentru comunităţi le virtuale religioase, în care dimensiunea fizică, materială lipseşte. Comunicarea dintre

1 0 1


membri este scrisă, iar suportul material al simbolurilor religioase utilizate pentru comunicarea transcendentă este înlocuit de unul grafic sau textual.

În aceste condiţii , pot fi considerate legitime formele de închinare şi experienţele spirituale din spaţiul virtual? Poate fi experienţa religioasă una exclusiv textuală (aşa cum se prezintă ea în majoritatea comunitălilor din spaţiul virtual, cu excepţia celor din lumile virtuale 3D)? In creştinism (şi nu numai), relaţia dintre experienţele religioase şi textul scris sau cuvânt este intrinsecă. "Multe dintre cele mai remarcabile momente din istoria religiei sunt la întâlnirea dintre om şi cuvinte" (Robinson-Neal, 2008). Mai mult, istoria Bisericii creştine este aceea a descifrării şi interpretării Cuvântului sacru, Biblia, ca revelaţie a lui Dumnezeu. Divinitatea întrupată este metaforic desemnată prin cuvânt: "Şi Cuvântul S-a facut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr" (Ioan 1 , 1 4).

Se poate afirma că prin cuvânt este prezervat esenţialul comunicării transcendente şi că astfel, comunităţi le virtuale prezintă o variaţiune a unor experienţe religioase deja existente, dar într-un cadru nou. Mia Lovheim, care studiază felul în care tinerii (pentru care computerele nu sunt o tehnologie străină şi pentru care navigarea online face parte din viaţa zilnică) utilizează Internetul pentru a explora întrebări de natură religioasă cu privire la identitate şi comunitate, consideră că, din moment ce răspunsul la aceste întrebări este căutat în aceeaşi măsură şi în spaţiul real, experienţa religioasă online nu reprezintă o realitate separată de "lumea reală", ci o extensie electronică a sa (apud Dawson şi Cowan, 2004). Deşi această abordare a comunităţilor virtuale religioase ca o continuare sau ca un avanpost al comunităţilor de acelaşi tip din spaţiul real poate fi utilă pentru facilitarea unei atitudini deschise, de acceptare a fenomenului religios în spaţiul virtual, ea ignoră aproape în totalitate specificul şi unicitatea acestor structuri sociale nou apărute. În consecinţă, este nevoie de o perspectivă echilibrată asupra comunităţilor religioase online, care să evite descalificarea fenomenului în întregime, dar şi acomodarea sa până la "domesticire".

1 02


111.4. Paradoxurile comunităţilor religioase În spaţiul virtual

Dacă este adevărat că "eternitatea sacrului se manifestă istoric în profan, în forme adecvate epocii" (Cuciuc, 2006, p. 248), atunci comunităţile virtuale religioase reprezintă una dintre formele adecvate erei informaţionale. Existenţa lor presupune confruntarea deschiderii, anarhiei, pluralităţii specifice Internetului cu stabilitatea, organizarea strictă, sobrietatea şi semnificaţiile profunde ale spiritualităţii umane, ceea ce conduce la dileme care pot fi sursa unor situaţii paradoxale. Inserţia idealurilor comunitare creştine (de exemplu, modelul comunităţii apostolice) pe suport tehnologic a condus la aceste situaţii ce pot fi denumite paradoxurile comunităţilor virtuale religioase şi care se referă la coexistenţa unor stări sau caracteristici contradictorii ce provin din îmbinarea celor două domenii care delimitează fenomenul : Internetul şi domeniul religios.

1 . Paradoxul accesului la comunitate

Internetul aplatizează ierarhiile, creând un spaţiu social în care oamenii pot face schimb de idei şi îşi pot exprima opiniile indiferent de rang şi status social. Iniţial, aceasta a dăruit cyberspaţiului iluzia unei incredibile libertăţi. Posibilitatea de exprimare liberă a ideilor diferite a constituit una dintre principalele atracţii ale comunităţilor virtuale. Totuşi, calităţile Internetului care au permis mai multor voci decât oricând să vorbească în spaţiul public au deschis atât spaţiul public, cât şi pe cel privat persoanelor deviante şi preocupărilor acestora (pornografie, pedofilie, terorism), inclusiv în domeniul religios. După cum sugerează Brasher (2004), terenul electronic al cyberspaţiului a devenit rapid populat de cei care scriu mai repede şi mai provocator în limbile dominante, în defavoarea celor care gândesc cel mai profund sau posedă experienţa cea mai bogată. S-a creat astfel o elită care posedă abilităţile, dar şi resursele financiare şi tehnologice pentru a accesa şi domina comunităţile virtuale religioase.

1 03


În consecinţă, o calitate a Internetului care s-ar fi dorit a stimula profunzimea ideilor religioase şi bogăţia lor conduce adesea la superficialitate şi chiar la proliferarea ne-eticului în defavoarea experienţelor religioase veritabile. Libertatea de exprimare coexistă cu suprimarea sau limitarea accesului unor categorii sociale sau chiar al unor zone geografice vaste.

2. Paradoxul autorităţii

Migraţia comunităţilor sociale de la lumea online la lumea offline a rezultat în două consecinţe sociale ale Internetului, care se resimt şi în domeniul religiei online: criza de autoritate şi criza de autenticitate (Dawson, 2000). Criza de autoritate se referă la faptul că nu există un mecanism prin care informaţiile publicate online să fie verificate înainte de a fi făcute publice sau amendate. Astfel, au apărut o multitudine de "experţi instant" - indivizi care îşi pot revendica acest statut fără a fi nevoiţi să treacă testul de validare al comunităţii religioase din care fac parte. În consecinţă, comunităţi virtuale care au fost constituite cu scopul de întărire, de îmbogăţi re a cunoştinţelor şi trăirilor religioase ale membrilor descoperă că nu posedă instrumentele necesare pentru a discerne între diferitele surse ale autorităţii, ceea ce accentuează nesiguranţa şi fragmentarea.

La un alt nivel, Internetul "afectează forma şi impactul autorităţii religioase, alterând modalităţile de transmisie şi receptare a informaţiei şi modalităţile de formare şi susţinere a comunităţilor virtuale" (Brasher, 2004, p. 6). Internetul este utilizat ca un mediu de comunicare în care mişcările de opoziţie înfloresc, deoarece mij loacele de control statutar (de exemplu legile pentru drepturi de autor sau procesul de evaluare între colegi) care se aplică în viaţa reală sunt aproape absente sau nu pot fi aplicate în mod practic în spaţiul virtual (Dawson şi Cowan, 2004). Astfel, autorităţile religioase care au iniţiat dezvoltarea unor comunităţi online cu scopul de a-şi întări autoritatea se confruntă cu mai multe provocări ale acesteia datorate mediului virtual şi particularităţilor sale.

\ 04


3. Paradoxul comuniunii

Prin natura lor, comunităţi le virtuale religioase depăşesc scopul primar al comunităţilor virtuale - acela de socializare. Ţinta este aceea de a crea cadrul unei comunicări profunde a valorilor şi trăirilor religioase, care să depăşească simplele conversaţii menite să întreţină dispoziţia afectivă a celorlalţi . Totuşi, o simplă trecere în revistă a comunicări lor din cadrul celor mai variate comunităţi religioase dezvăluie o situaţie paradoxală: cunoştinţele membrilor despre ceilalţi sunt limitate la credinţele declarate (exprimate adesea într-un limbaj de lemn) sau la problemele pentru care au nevoie de suport şi, eventual, la micile conversaţii de introducere, care au rol de socializare. Identitatea, profunzimea trăirilor, implicarea psiho-afectivă şi asumarea responsabilităţii rămân la un nivel scăzut în majoritatea comunităţilor virtuale religioase, transferând în acest spaţiu sindromul McChurch, ce transformă organizările religioase în furnizori de servicii spirituale.

4. Paradoxul varietăţii

Una dintre cele mai apreciate trăsături ale spaţiului virtual este aceea a posibilităţii de exprimare a unei pluralităţi de perspective.

"Coexistenţa facilă a atâtor opinii diferite şi deschis eterodoxe în cyberspaţiu expune navigatorul web la un mediu doctrinal mult mai fluid, care are potenţialul de a încuraja religiile individuale şi experimentarea spirituală" (Dawson şi Cowan, 2004).

Totuşi, analiza unui număr suficient de mare de comunităţi virtuale religioase induce inevitabil senzaţia de deja-vu. Multe dintre website-urile cu conţinut religios oferă acelaşi tipar de informaţii, reducând interacţiunea la minimum şi păstrând o structură rigidă (Hojsgaard şi Warburg, 2005). Prezenţa organizaţiilor religioase pe Internet le poate împinge către reducţionism, superficialitate, nerealism. Astfel, varietatea perspectivelor şi ideilor riscă să fie uşor îngrădită de şabloane www.

1 05


5. Paradoxul autenticităţii

Încercarea de a oferi un nou spaţiu de exprimare şi experimentare a trăirilor spirituale şi evenimentelor religioase se loveşte de problema autenticităţii acestora. Tennenii autenticităţii sunt nonnativi, evaluativi şi relativi cultural. Experienţele religioase sunt în special problematice deoarece presupun fenomene care se află în afara domeniului analizei ştiinţifice: sacrul, transcendentul (Hojsgaard şi Warburg, 2005). Deşi spaţiul virtual promite posibilitatea exprimării neîngrădite a trăirilor şi manifestărilor religioase veritabile ale fiecărui individ şi grup potenţial, în faţa unei întâlniri religioase dintr-o lume virtuală, în care avatarurile participanţilor se prezintă sub cele mai neobişnuite fonne (humanoide sau nu), cercetătorul nu poate să nu se întrebe în ce măsură reprezintă aceasta o exprimare religioasă autentică. Este rugăciunea exprimată textual, prin intennediul tastaturii , şi transmisă simultan tuturor participanţilor pentru a putea spune ,,Amin" o rugăciune veritabilă?

Un astfel de paradox aduce în prim-plan problema experimentării realului şi a reprezentării lumii. Măsura în care comunităţi le virtuale religioase reuşesc să conducă la reprezentări colective ale aceloraşi realităţi transcendente poate fi cheia către evaluarea autenticităţii acestora.

6. Paradoxul dezvoltării

Aproape toate bisericile şi organizaţiile religioase au văzut în Internet o modalitate eficientă de a îmbina elementele tradiţionale cu oportunităţi le moderne pentru a putea face faţă valului din ce în ce mai puternic de secularism (Heather şi Lee, 2006). Spaţiul virtual promite a fi un cadru benefic pentru dezvoltarea oricărui tip de comunitate religioasă.

Totuşi, urmărind reacţiile participanţilor şi transfonnările suferite de biserici în spaţiul real, cei mai mulţi dintre liderii religioşi se întreabă dacă nu cumva tradiţiile şi chiar experienţele religioase în sine sunt trivializate de practicile şi experienţele spirituale online. Alţi lideri religioşi sunt preocupaţi de faptul că sinagogile, bisericile,

1 06


moscheile şi templele virtuale care populează Internetul reflectă mai degrabă colonizarea religiei de către tehnologie decât sacralizarea spaţiului virtual. Principala îngrijorare se referă la efectul coroziv al religiei virtuale asupra celei din spaţiul real, la faptul că Internetul ar

putea reconfigura tocmai tradiţiile pe care cei care s-au lansat în acest spaţiu au avut ca obiectiv să le păstreze (Brasher, 2004).

7. Paradoxul libertăţii

Întâmpinat cu optimism ca spaţiu al libertăţii totale în căutarea iluminării şi a împlinirii, Internetul a devenit rapid o locaţie pentru competiţii şi strategii de a controla experienţa religioasă a altora. Deoarece au potenţialul unui instrument import�t de păstrare a iluziei omniprezenţei şi continuităţii, unele comunităţi virtuale religioase pot contribui la manipularea şi controlul mediat al unor lideri religioşi charismatici asupra celor neiniţiaţi sau dispuşi la a-şi ceda responsabilităţile odată cu libertatea de gândire unor mentori necunoscuţi şi convingători. Libertatea de gândire şi exprimare poate deveni o "marfă" oferită la schimb în locul confortului emoţional şi spiritual.

111.5. Cercetări cu privire la comuDităţile virtuale religioase

Odată cu apanţla şi proliferarea fenomenului religios în spaţiul virtual, acesta a devenit un obiect al cercetării pluridisciplinare, pe care oamenii de ştiinţă l-au îmbrăţişat mai mult sau mai pu�n entuziast, în funcţie de orientarea valorică, de atitudinile faţă de spaţiul virtual sau de familiarizarea cu tehnologia informaţională. Treptat, în mod inevitabil, această temă şi-a făcut loc şi a câştigat o poziţie distinctă în rândul problemelor de interes pentru cercetărori din domeniile sociologiei, teologiei şi psihologiei . Similar cu situaţia apariţiei altor medii de comunicare, primele studii cu privire la locul şi rolul religiei în spaţiul virtual al Internetului au urmat fie fascinaţia

1 07

PSIHOSOCIOLOGlA COMUNITĂŢILOR VIRTUALE RELIGIOASE

utopică referitoare la multiplele posibilităţi de exprimare, fie temerile distopice urmate de condamnarea exceselor promovate În spaţiul virtual, În special din perspectivă etică. Pe măsură ce domeniul s-a maturizat, cercetările s-au diferenţiat atât ca metode şi tehnici, cât şi ca fundamentare teoretică.

Analizând cercetările din domeniul religiei În spaţiul virtual, Hojsgaard şi Warburg (2005) au identificat trei valuri apărute consecutiv: • Primul val de cercetări s-a axat pe elementele inedite ale cyber

spaţiului ce creează premisele unei dezvoltări extraordinare a religiei în spaţiul virtual . Problema centrală era aceea a felului în care Internetul transformă religia şi toate manifestările culturale În general.

• Un al doilea val al cercetărilor, mai reflexiv şi mai realist, a adus o abordare critică a fenomenelor sociale implicate În manifestarea religiei online. Problemele identităţii şi comunităţilor religioase virtuale sunt centrul acestei tendinţe În cercetare.

• Un al treilea val de cercetări propune o abordare mai amplă, de cartografi ere a spaţiului religios virtual În evoluţia sa. Această abordare Încearcă să ţină pasul cu evoluţia fenomenului atât ca volum, cât şi ca nivel de complexitate.

Deşi aceste valuri de studii teoretice şi cercetări empirice au apărut consecutiv în evoluţia domeniului, ele nu s-au Încheiat, multe dintre lucrările publicate fiind dificil de Încadrat, deoarece conţin abordări specifice mai mult decât uneia dintre etape.

După ce face distincţia Între ceea ce numeşte "religiononline" (manifestarea diferitelor religii În spatiul virtual) şi "onlinereligion" (un mediu interactiv pentru practicantul din spaţiul virtual, unde acesta poate experimenta diferite forme de Închinare, ritualuri sau părtăşie), Helland (2002) remarcă faptul că cea mai mare parte a cercetării În domeniu până la momentul studiului său se referea la religie manifestată online. De când autorul mentionat şi-a făcut publice concluziile, au apărut o serie de cercetări cu privire la comunităţi le virtuale religioase (Miczek, 2008, Jenkins, 2008, Kluver şi Chen, 2008, Casey, 2006, Radde-Antweiler, 2008) ce au urmărit

1 08


problema ritualuri lor online şi a modului În care acestea sunt create sau transferate din spaţiul real În mediile virtuale. De exemplu, cercetarea realizată de Casey (2006) sintetizează caracteristicile specifice ritualului online : • Participantul poate trece prin toate actele ritual ului sau serviciului

religios cu o viteză care corespunde nevoilor sale, poate sări peste unele etape sau poate repeta altele. ,

• Coprezenţa participanţilor este alterată În spaţiul virtual . • Obiectele folosite ca simboluri În cadrul ritualurilor sunt Înlocuite

cu obiecte virtuale, ceea ce Casey numeşte "revirtualizarea ritualului religios".

Un studiu amplu, realizat online de către organizaţia Pewlnternet şi American Life Project (200 1 ), pe un eşantion de 500 de subiecţi, a analizat comportamentele utilizatorilor de Internet care accesează conţinuturi religioase online, impunând pentru aceştia tennenul de "utilizator religios" sau "navigator religios" ("religion users" sau "religious surfers", tenneni ce desemnează persoanele care utilizează Internetul pentru a căuta infonnaţii religioase sau pentru a intra În legătură cu alte persoane care le împărtăşesc credinţa). Raportul de cercetare, disponibil online, cuprinde infonnaţii valoroase cu privire la amploarea fenomenului religios online, comportamentele tipice legate de utilizarea Internetului În scopuri religioase, evaluarea utilizatorilor cu privire la impactul Internetului asupra vieţii lor spirituale. Rezultatele studiului oferă o listă utilă a activităţilor tipice legate de religia online : căutarea infonnaţiilor cu privire la propria religie sau la alte orientări religioase, trimiterea de cereri de rugăciune prin e-mail, descărcarea de muzică religioasă, oferirea de sfaturi de natură spirituală prin e-mail , achiziţionarea de obiecte religioase online, plănuirea de activităţi religioase, căutarea de idei pentru ceremonii religioase, Înscrierea pe o listă de discuţii pe teme religioase, descărcarea de predici sau slujbe, căutarea de idei cu privire la modalităţi de a celebra sărbători religioase, solicitarea de sfaturi de natură spirituală prin e-mail , căutarea unei noi biserici, participarea la camere de chat virtuale pe teme religioase, jocuri cu , teme religioase online, participarea la Închinare online, participarea la cursuri

1 09


religioase online şi utilizarea unui serviciu matrimonial cu o anumită orientare religioasă.

Alte rezultate ale aceluiaşi studiu abordează natura socială a activităţilor religioase online. Astfel, în ceea ce priveşte relaţia cu comunităţi le religioase de origine, studiul concluzionează că Internetul este o unealtă suplimentară utilă, care întăreşte angajamentul puternic pe care îl au utilizatorii faţă de comunităţi le religioase locale din care fac parte şi faţă de credinţele împărtăşite ale acestora. În plus, deşi preferă socializarea directă şi sunt mai preocupaţi de căutarea unor informaţii religioase online, utilizatorii religioşi ai Internetului transformă căutarea de materiale religioase într-o activitate socială. Website-urile şi resursele considerate valoroase sunt împărtăşite şi apoi discutate cu prietenii.

Una dintre contribuţiile importante ale studiului menţionat mai sus este conturarea unui profil al utilizatorului religios ca fiind o persoană puternic ataşată de biserica şi/sau credinţa sa, cu un nivel variabil al experienţei online şi care se încadrează într-unul din următoarele tipuri : • Căutătorii activi, care petrec cel mai mult timp căutând conţinut

spiritual sau religios. Aceştia caută materiale religioase zilnic sau de câteva ori pe săptămână, şi-au încorporat activităţile online în timpul de devoţiune zilnică şi sunt puternic implicaţi în activităţile unei biserici sau comunităţi locale.

• Convertiţii , care şi-au schimbat orientarea religioasă în care au fost crescuţi. Aceştia sunt într-o măsură mai mare aparţinători ai unei religii necreştine, apreciază într-o mai mare măsură oportunităţi le educaţionale online, au un angajament puternic faţă de credinţa adoptată şi sunt mai dispuşi să caute decât să ofere sfaturi online.

• Membrii unei comunităţi religioase locale. Aceste persoane sunt într-o mai mare măsură femei, de orientare creştină, care consideră practicile spirituale ca fiind foarte importante. Sunt mai puţin interesate de alte religii şi utilizează Internetul pentru a oferi sfaturi spirituale, a planifica activităţi religioase sau a cere celorlalţi să se roage pentru anumite probleme.

1 1 0

Comunităţi/e virtuale religioase

• Minoritarii, cei care aparţin unei minorităţi religioase în societatea în care trăiesc şi care s-au simţit discriminaţi din cauza credinţelor lor religioase. Aceştia utilizează Internetul în special pentru a căuta persoane care le împărtăşesc orientarea religioasă.

Categoriile identificate de Larsen nu sunt mutual exclusive şi pot reprezenta mai degrabă patru tipuri mai frecvent întâlnite în spaţiul virtual. Deşi vulnerabile la unele critici referitoare la exhaustivitatea şi chiar validitatea tipologiei, categoriile de utilizatori delimitate în cadrul studiului prezentat mai sus au meritul unor prime încercări de abordare sistematică a domeniului.

O caracterizare sumară a membrilor comunităţilor virtuale religioase realizată de către Radde-Antweiler (2008) contribuie la completarea profilului utilizatorilor religioşi ai Internetului. Aceştia sunt activi din punct de vedere atât social, cât şi religios şi, în consecinţă, îşi transferă activităţile din viaţa reală în spaţiul virtual. Sunt persoane familiarizate cu lucrul la calculator, active şi în alte domenii decât cel religios, care se simt confortabil online şi îşi reproduc preocupările, interesele, valorile şi obiceiurile în spaţiul virtual.

Observând că cele mai multe cercetări cu privire la fenomenul religios online abordează problema mai mult din perspectiva individului sau a ritualuri lor decât a comunităţilor, Dawson şi Cowan (2004) propun o serie de direcţii de cercetare în ceea ce priveşte Internetul şi manifestările religioase: • cine utilizează Internetul pentru scopuri religioase, cum îl

utilizează şi de ce? • care sunt schimbările ce apar odată cu trecerea timpului şi

creşterea experienţei de navigare pe Internet? • studii cu privire la natura şi calitatea experienţelor indivizilor care

accesează Internetul în scop religios; • descrierea relaţiei dintre activităţile religioase online şi offiine; • studii cu privire la contextul social al cyber-religiozităţii. Relaţia

dintre activităţile religioase online şi alte activităţi online şi offiine.

1 1 1


Una dintre cele mai ample cercetări cu privire la comunităţi le virtuale religioase este cea a lui Campbell (2005), care a constat întrun studiu longitudinal asupra a trei comunităţi creştine online, utilizând observaţia participati vă, chestionarul şi interviul ca metode de culegere a datelor. Concluziile cercetării caracterizează comunităţile virtuale religioase ca fiind reţele bazate pe istorii ce provoacă şi oferă oportunităţi de dezvoltare pentru comunităţi le religioase din spaţiul real pe care le suplimentează.

O categorie bine reprezentată de studii cu privire la comunităţile virtuale religioase a urmărit impactul pe care îl au acestea asupra vieţii religioase individuale şi comunitare. Aceste cercetări oferă informaţii valoroase cu privire la rolul comunităţilor virtuale religioase şi modul în care se integrează acestea în totalitatea manifestărilor sociale şi religioase.

111.6. Impactul comunităţilor virtuale religioase asupra vieţii individuale şi comunitare din spaţiul real

Una dintre concluziile studiului realizat de Pewlnternet & American Life Project referitoare la impactul fenomenului religios dezvăluie o atitudine ambivalentă a utilizatorilor religioşi atunci când este vorba despre evaluarea influenţei Internetului asupra vieţii lor religioase. Subiecţii studiului s-au declarat optimişti cu privire la potenţialul de îmbunătăţire a vieţii spirituale a celorlalţi şi, în acelaşi timp, şi-au exprimat deschis temerile cu privire la potenţialul negativ rezultat din accesibilitatea ideilor şi materialelor considerate eretice sau periculoase (Larsen, 200 1 ) .

Într�o notă optimistă, Hacket (2006) realizează o scurtă trecere în revistă a beneficiilor religiei online în următoarele domenii : • comunicare şi prozelitism: libertatea de a-şi afirma credinţele

religioase fără cenzură; • informare : membrii sau ne-membrii comunităţilor religioase pot fi

informaţi cu privire la diferite aspecte, activităţi etc . ;

1 1 2

Comuni1ăţile virtuale religioase

• învăţare: comunităţi le virtuale religioase pot oferi acces la texte sacre, idei noi, profesori sau personalităţi ale bisericii, cursuri etc. acelaşi beneficiu a fost identificat şi de Larsen (200 1 ) când a investigat activităţile care sunt mai facile online decât offline;

• experienţa spirituală: facilă, adaptată membrilor comunităţii ; • practica religioasă: accesibilitate, noi forme, inovare; • rezolvarea problemelor: vindecare, consiliere.

La acestea se pot adăuga şi alte beneficii ale utilizării Internetului în scopuri religioase, rezultate în urma unor studii de cercetare sau a observaţiilor empirice : • transmiterea rapidă a informaţiilor cu privire la evenimente,

oportunităţi de implicare socială (Larsen, 200 1 ); • facilitarea autonomiei personale în materie de credinţă (Hoover,

2003); • interacţiunea rapidă cu persoane ce pot oferi servicii în domeniul

religios : membri ai clerului, consilieri etc . ; • încurajarea toleranţei şi pluralităţii religioase prin disponibilitatea

materialelor (Larsen, 200 1 ) şi varietatea ideilor; • relaţia cu alte organizaţii religioase şi cu persoane neafiliate

(comunităţi le virtuale religioase pot reprezenta o interfaţă între o biserică şi restul lumii religioase);

• conectivitate la nivel global (Internetul facilitează interacţiunea între persoane care împărtăşesc aceleaşi credinţe religioase şi care nu ar fi avut oportunitatea de a se întâlni din cauza separării geografice );

• un nou teren de recrutare/câmp misionar: disponibilitatea pentru persoanele care fie nu au dorinţa, fie se află în imposibilitatea de a participa la o comunitate religioasă reală. Pe măsură ce societatea occidentală devine mai secularizată, tot mai mulţi îşi declară convingerile religioase şi ataşamentul faţă de unele credinţe creştine îară a aparţine vreunei comunităţi religioase concrete. Astfel de persoane pot beneficia de serviciile şi activităţile online oferite de comunităţi le virtuale religioase.

Între beneficiarii comunităţilor virtuale religioase se Înscriu şi comunităţi le locale ale căror membri participă la discuţii şi activităţi

1 1 3


online. Un studiu realizat pe 1 300 de congregaţii (sau comunităţi religioase locale) din SUA a concluzionat că 83% dintre membrii acestora apreciază utilizarea resurselor disponibile online (pagină web, e-mail, forum), considerând că au consolidat viaţa spirituală a comunităţii prin întărirea legăturilor dintre membri, prin crearea unei prezenţe continue online, prin restabilirea legăturilor cu foşti membri, prin facilitarea unor discuţii dificil de purtat într-un alt cadru şi prin extinderea misiunii la nivel global (Larsen, 2000).

Într-un studiu realizat în 2008 cu privire la proiectul Church of Fools, care a fost o iniţiativă a Bisericii Metodiste de construire a unei biserici virtuale, Kluver şi Chen au descoperit o categorie de persoane (neprevăzută de către iniţiatorii proiectului) care a beneficiat de pe unna acestuia: clerul. Preoţii şi personalul bisericii au găsit în biserica virtuală singurul spaţiu în care activităţile de închinare nu erau încărcate de responsabilitatea profesiei. The Church of Fools a devenit spaţiul lor de închinare, în timp ce biserica în care slujeau a rămas spaţiul de muncă. Astfel, comunităţile virtuale religioase demonstrează un potenţial deosebit pentru diferite categorii de persoane, ceea ce explică (cel puţin parţial) popularitatea de care se bucură în rândul utilizatorilor Internetului .

Impactul comunităţilor virtuale religioase asupra vieţii religioase a individului este rezultatul direct al potenţialului pe care acestea îl deţin pentru schimbare. După cum se întâmplă adesea, schimbarea este întâmpinată cu un anumit nivel de rezistenţă, deoarece provoacă starea de echilibru instalată în cadrul organizaţiilor şi bisericilor.

Organizările comunitare religioase au fost dintotdeauna organisme sociale vii, active, ce au suferit transformări succesive odată cu evoluţia istorică a contextului social în care s-au încadrat. Până la confruntarea cu fenomene ca globalizarea şi dezvoltarea reţelei Internet, biserica s-a exprimat în principal ca o comunitate locală, manifestând caracteristicile unei comunităţi asociative (Foltz şi Foltz, 2003). Chiar dacă unele biserici tradiţionale au avut, la nivel superior ierarhic, conştiinţa globalităţii, la nivelul membrilor laici, comunitatea religioasă s-a manifestat în spaţiul geografic bine delimitat al

1 1 4


comunităţii sociale locale şi s-a împletit cu acesta în conştiinţa lor colectivă. Apariţia comunităţilor virtuale religioase a provocat această reprezentare a lumii religioase, având potenţialul de a modifica ireversibil sensurile tradiţionale ale comunităţii religioase (Campbell, 2006).

Demograful George Barna (apud Larsen, 200 1 ) considera că, în cele din urmă, Internetul va schimba în mod fundamental natura închinării în rândul creştini lor. El anticipa faptul că, într-o decadă, milioane de indivizi care nu aparţin vreunei comunităţi religioase vor practica închinarea în cyberspaţiu şi că o mare proporţie de membri ai comunităţilor virtuale religioase vor fi persoane care şi-au abandonat bisericile reale pentru a se alătura celor virtuale. Asemenea anticipa�i au întărit temerile unor membri ai comunităţilor religioase cu privire la impactul negativ pe care l-ar putea avea comunităţi le virtuale asupra bisericilor şi comunităţilor ce le ani mă.

Totuşi, o serie de studii realizate în anii 2000 au ajuns la concluzii liniştitoare în această privinţă. Astfel, cercetările realizate de Larsen (2000, 200 1 ) susţin ideea că, deşi există unele lucruri pe care utilizatorii religioşi ai Internetului preferă să le facă online, nu există pericolul iminent ca Internetul să "scoată credincioşii din biserici şi temple". Cei mai mulţi dintre membrii comunităţilor online sunt ataşaţi de comunităţi le locale din care fac parte şi nu intenţionează să se retragă din activităţile religioase off-line.

Considerate într-un mod echilibrat şi complex, comunităţi le virtuale religioase sunt departe de imaginea idilică promovată de optimiştii utopici, ce văd în acest tip de fonnaţiuni un model fără limite sau fără probleme de natură socială, care va înlocui comunităţi le locale. În acest sens, un studiu desfăşurat de Foltz şi Foltz (2003) cu privire la modul în care evaluează membrii comunităţi le virtuale religioase la care participă a ajuns la concluzia că marea majoritate a celor investigaţi nu consideră că acestea înlocuiesc comunităţi le locale. Cei mai mulţi apreciază comunităţi le virtuale ca fiind mai puţin satisfăcătoare decât cele locale şi sunt conştienţi de limitele pe care le presupune participarea la activitatea unor comunităţi online. "Cei mai mulţi participanţi realizează faptul că cei săraci şi cei flămânzi nu se

1 1 5


găsesc În cyberspaţiu, în special nu În cadrul unor comunităţi presetate, imateriale. Cei mai mulţi sunt conştienţi de pericolul utilizării Internetului ca o modalitate de evadare din calea nevoilor oamenilor adevăraţi şi de faptul că membrii comunităţilor religioase au mai multe să Îşi spună decât ceea ce se poate încadra în propoziţii structurate binar" (Foltz şi Foltz, 2003).

Într-un studiu realizat în 2007, Kluver şi Cheong au intervievat subiecţi de orientări religioase diferite (creştine şi necreştine) şi au ajuns la concluzia că există un consens cvasiunanim în ceea ce priveşte negarea rolului Internetului de înlocuire a participării fizice la activităţile religioase din comunităţi le locale. Argumentele principale se referă la natura direct interpersonală a închinării, care este anulată de contextul impersonal al Internetului şi de condiţia Închinării în cadrul unei organizaţii (K1uver şi Cheong, 2007). Aceste rezultate au la bază ideea că "ceea ce este sÎant nu poate fi manifestat pe deplin într-un mediu virtual" (Kluver şi Chen, 2008).

Relevante pentru problema efectului coroziv al comunităţilor virtuale religioase asupra celor reale sunt rezultatele prezentate de Bittarello Într-o formă metaforică. Analizând relaţia dintre cele două spaţii de manifestare religioasă comunitară (real şi virtual), cercetătoarea utilizează metafora osmozei ca fiind opusă separării mecanice între cele două realităţi (digitală şi fizică). "Oamenii nu par să utilizeze lumile virtuale ca pe o formă de escapism pentru a-şi crea o a doua viaţă indirectă online. Din contră, există o integrare a vieţii online şi offiine, pentru că ambele sunt (evident) experimentate prin intermediul corpului . Nu pare să existe o dorinţă de a transfera viaţa unei persoane în reţea, ci mai degrabă de a experimenta În şi cu acest alt plan al realităţii" (Bittarello, 2008, p. 255) .

Deşi nu au impactul covârşitor anticipat în mod entuziast de către unii şi refractar de către alţii, comunităţi le virtuale religioase nu sunt simple reproduceri ale echivalente lor lor din spaţiul real . Influenţa comunităţilor online este mai subtilă şi, uneori, indirectă, dar reală şi semnificativă. Deşi nu pot aduce nimic concret din lumea virtuală pe care au vizitat-o, cei care accesează comunităţi le virtuale religioase suferă efectele reale ale acestei experienţe (Bittarello,

1 1 6


2008), deoarece îşi confruntă ideile, credinţele şi valorile cu cele ale altor persoane care provin din spaţii culturale şi geografice diferite. Simpla expunere la un spaţiu atât de vast, care conţine o multitudine de comunităţi de orientări total diferite, contribuie la modificarea atitudinii individului în sensul pluralismului .

Una dintre influenţele dificil de identificat ale comunităţilor virtuale religioase se manifestă la nivel conceptual. Noţiuni ca ritual religios, închinare, părtăşie, rugăciune, comuniune suferă modificări subtile menite să înglobeze noile forme apărute online, dar care pot conduce la redefiniri şi transformări de esenţă. Cel puţin una dintre implicaţiile pe termen lung este evidenţiată de Casey (2006) atunci când afirmă că "pe măsură ce religia pătrunde în mediul online, există o nevoie majoră de a examina modurile în care Internetul funcţionează ca mediator al practicii religioase, în special în ceea ce priveşte ritualul religios, deoarece o schimbare în experienţa ritual ului deţine potenţialul de schimbare a sentimentelor religioase" (p. 73) .

Un alt domeniu în care influenţa comunităţilor virtuale religioase se poate manifesta într-un mod ambivalent este cel organizaţional . Temerile liderilor religioşi exprimate critic din punct de vedere etic se referă la faptul că experienţa devoţională în cadrul comunităţilor virtuale religioase este adesea "postmodernistă şi antiinstituţională" (Kluver şi Chen, 2008), ceea ce implică respingerea autorităţii religioase în favoarea împutemicirii controlului individual asupra deciziilor, credinţelor, activităţilor şi investiţiilor religioase.

În ceea ce priveşte autoritatea şi formele sale de manifestare online, comunităţi le virtule religioase conţin structuri de putere permeabile pentru noi categorii sociale, care nu -au avut un rol semnificativ în trecut. De exemplu, webmasterii sau moderatorii online pot începe să funcţioneze ca noi agenţi ai autorităţii (Campbell, 2006). De asemenea, grupuri disidente sau reformatoare pot căpăta ascendent în spaţiul virtual, provocând structura ierarhică a bisericilor.

Din punct de vedere social, comunităţi le virtuale religioase reprezintă o formă de organizare într-un mediu nou, în continuă dezvoltare şi restructurare, care solicită eforturi de adaptare a practicilor religioase, în condiţiile redefinirii identităţii spirituale într-o

1 1 7


perioadă în care din ce în ce mai multe persoane îşi petrec o parte semnificativă a existenţei în alte spaţii decât cele tradiţionale.

Dincolo de varietatea, flexibilitatea şi dinamica extremă a comunităţilor virtuale religioase, o serie de elemente rămân relativ constante: delimitarea conceptuală a spaţiului în care se manifestă, comunicarea mai puţin fluentă, dar accesibilă tuturor membrilor, mesajele voluminoase, argumentele mai mult sau mai puţin elaborate, schimbul de resurse intelectuale, spirituale şi materiale şi, ca un element unificator, căutarea - mai mult sau mai puţin raţională, mai mult sau mai puţin mistică - a revelaţiei supreme.

Comunităţi le virtuale religioase reprezintă o provocare pentru cercetători atât din punct de vedere metodologic, cât şi din punct de vedere conceptual şi filozofic. După cum observa Helland (2007), numărul impresionant de mare al comunităţilor virtuale religioase reprezintă un contraargument la teoriile academice tradiţionale care leagă procesul secularizării de modernitate şi dezvoltarea tehnologiei. În acelaşi timp, spaţiul virtual, ca mediu nou de manifestare, oferă ocazia studierii noilor forme de manifestări şi structuri cu caracter religios, a manierei în care credinţele şi practicile religioase se adaptează la schimbările sociale, a relaţiilor dintre comunităţi le virtuale religioase şi cele din timp şi spaţiu real.

Încercările de studiu sistematic al acestor organizări sociale din spaţiul virtual se găsesc încă la începuturi în confruntarea cu varietatea formelor lor de manifestare, dar şi cu transformările continue, inerente unor organisme sociale atât de flexibile şi dinamice. Pentru a rămâne conectată la actualitatea comunităţilor virtuale religioase şi pentru a rămâne relevantă în acest spaţiu, cercetarea va trebui să construiască strategii active de investigare şi analiză a volumului imens de date produse într-un spaţiu aflat în continuă expansiune.

1 1 8

Capitolul IV

Cercetarea comunităţilor virtuale. Tipuri de abordări şi metode

Datorită noutăţii, perspectivelor de dezvoltare şi implicaţiilor pe care le au asupra vieţii individuale şi sociale a indivizilor umani, comunităţi le virtuale au devenit În scurt timp un domeniu de cercetare fecund, accesibil şi deschis aplicaţiilor multiple. Însă metodele de cercetare tradiţionale s-au dovedit a fi limitate În abordarea comunităţilor online, din raţiuni care ţin de specificul interacţiunilor umane În spaţiul virtual .

IV. I . Dificultăţi în cercetarea comunităţilor virtuale

De la particularităţile comunicării online până la problema anonimatului şi a participării, cercetarea spaţiului virtual şi a comunităţilor pe care le adăposteşte se dovedeşte a fi dificilă dintr-o pluralitate de perspective. În primul rând, după cum observă Kruger (2005 , p.5), "comunicarea mediată computerizat pe Internet constituie hiperrealitate, ceea ce Înseamnă că cercetătorul nu ·are acces direct la realitatea socială şi personală a câmpului empiric". Astfel, necunoscutele ecuaţiei cercetării În domeniul ştiinţelor sociale s-au dublat, În virtutea naturii obiectului cercetării şi a mediului În care se găseşte acesta.

În lucrarea sa Sociologia spaţiilor virtuale (2004), Nadolu inventariază o serie de dificultăţi Întâmpinate În cercetarea online, dificultăţi care influenţează În mod direct metodele de cercetare utilizate, în special ancheta pe bază de chestionar sau interviu:

1 1 9


a. dificultatea utilizării unor instrumente de dimensiuni mari; b. ponderea ridicată de non-răspunsuri ; c . riscul de a întrerupe oricând derularea cercetării ; d. nesiguranţa referitoare la identitatea, motivaţia şi sinceritatea

subiecţilor; e. incertitudinea ridicată asupra validităţii şi fidelităţii răspunsurilor.

Fiecare dintre aceste dificultăţi este rezultatul uneia sau mai multor caracteristici ale comunităţilor virtuale şi constituie o problemă specifică. a. Dificultatea utilizării unor instrumente de dimensiuni mari.

Având în vedere explozia informaţională specifică cyberspaţiului, dar şi lipsa unei comunicări nemediate între cercetător şi subiecţi, atenţia acestora din urmă poate fi cu greu susţinută pentru a putea fi utilizate instrumente care să surprindă cât mai multe aspecte semnificative şi să ofere o imagine de ansamblu asupra fenomenului studiat. De aceea, cercetările cu privire la comunităţile virtuale sunt adesea de scurtă durată şi focalizate pe un singur element.

b. Ponderea ridicată de non-răspunsuri. Spaţiul virtual constituie, pentru majoritatea subiecţilor, o resursă enormă de informaţii care trebuie asimilate şi analizate pentru a putea fi utilizate în experienţa individuală. Numărul contribuţii lor în cadrul comunităţilor virtuale este mult mai redus decât numărul total al participanţilor pasivi, ceea ce ilustrează o atitudine tipică de consum informaţional fără împărtăşirea directă a propriei experienţe. În acest context, ponderea scăzută a celor care participă voluntar la dezvoltarea cercetării în domeniu reprezintă în sine un fapt social semnificativ. Mai mult decât atât, profilul participantului voluntar la studii de cercetare este diferit de cel al utilizatorului obişnuit, ceea ce poate constitui în sine o sursă de invalidare a cercetării .

c . Riscul de a întrerupe oricând derularea cercetării. Mij loacele tehnice utilizate pentru comunicarea online nu sunt infailibile şi depind de o multitudine de factori dificil sau chiar imposibil de controlat. Întreruperea comunicării din cauze tehnice reprezintă un fapt comun în comunităţi le virtuale. De asemenea, derularea

1 20

Cercetarea comunităţilor virtuale

cercetării poate fi Întreruptă şi de dispariţia subită din spaţiul virtual (voluntară sau nu) a unuia sau mai multor subiecţi.

d. Nesiguranţa referitoare la identitatea, motivaţia şi sinceritatea subiecţilor. În lipsa indicilor non-verbali ai comunicării, prezenţa subiecţilor, constanţa identităţii lor, motivaţia şi sinceritatea răspunsurilor devin variabile fluctuante, aproape imposibil de identificat, cu atât mai putin de controlat. În acest context, cercetătorul nu poate decât să accepte identitatea virtuală a subiecţilor ca un dat, În special În situaţiile În care miza cercetării nu implică pierderi sau pericole majore (Hughey, 2008) . O asemenea abordare presupune o Încredere situatională În identitatea subiecţilor care, În opinia lui Soeharto (2004), nu diferă atât de mult de atitudinea pe care trebuie să o adopte cercetătorul Într-un spaţiu real în care subiecţii nu Îi sunt cunoscuţi .

e. Incertitudinea ridicată asupra validităţii şi fidelităţii răspunsurilor. Având În vedere mediul de comunicare şi posibilităţile reduse de reproducere a contextului, problemele legate de fidelitatea şi validitatea răspunsurilor subiecţilor capătă dimensiuni noi În studiul spaţiilor şi comunităţilor virtuale. De aceea, interpretarea datelor trebuie Îacută cu precauţie şi responsabilitate.

La dificultăţile analizate mai sus, se poate adăuga şi reticenţa manifestă a membrilor comunităţilor virtuale la studiul ştiinţific. Când Hudson şi Bruckman, autorii unui studiu cu privire la etica cercetării unor tipuri specifice de comunităţi virtuale, au anunţat faptul că studiază comunitatea în care se Înscriseseră ca membri, au fost excluşi din majoritatea comunităţilor selectate pentru cercetare (Hudson şi Bruckman, 2004). Atitudinea de respingere a celor care Încearcă să cerceteze astfel de comunităţi denotă volatilitatea comunităţilor virtuale la observaţia sistematică, ceea ce creează probleme majore legate de defonnarea obiectului cercetării şi naşte probleme de natură deontologică.

O altă dificultate pe care o pot Întâmpina cercetătorii în studiul comunităţilor virtuale este aceea identificată de Jones ( 1 997)

1 2 1


legată de fluctuaţiile care apar în infonnaţiile vehiculate. Mesajele se pot schimba şi pot dispărea rapid, ceea ce înseamnă că o parte a interacţiunilor nu mai sunt accesibile analizei. În plus, această situaţie ridică o serie de probleme de fidelitate şi validitate a cercetării . De exemplu, webmaster-ul şi moderatorii unui forum online pot şterge, modifica, muta sau chiar interzice unele discuţii în funcţie de propriile concepţii şi convingeri rel igioase. Astfel, conţinuturi le disponibile analizei nu mai reflectă în întregime interacţiunile şi ideile comunităţii , din moment ce membrii participanţi la comunicare au fost nevoiţi să se adapteze regulilor impuse de webmaster şi moderator.

Adesea, cercetarea comunităţilor virtuale presupune analiza materialului scris, a comunicări lor arhivate în ordine temporală sau tematică. Pentru aceste cazuri, Kruger (2005) enumeră dificultăţile cu care se confruntă cercetătorul în procesul de selecţie, eşantionare şi analiză a conţinutului website-urilor sau a comunicării din comunităţile virtuale : • Accesibilitatea diferenţiată a informaţiilor online. Căutarea

infonnaţiilor pe Internet depinde de strategia motoarelor de căutare, de criteriile utilizate de către acestea pentru ordonarea paginilor. Motoarele de căutare reuşesc să acopere doar 30-40% din "web-ul de suprafaţă" (surf ace web), în timp ce infonnaţiile din "web-ul de adâncime" (care nu este listat în motoarele de căutare din cauza fie a unor interdicţii, fie a unor limitări de natură tehnică) sunt inaccesibile căutării prin mij loace tradiţionale. Aceasta înseamnă că orice încercare de eşantionare la nivel de comunităţi virtuale, pagini web sau mesaje nu se va face din întreaga populaţie, ci doar dintr-o parte accesibilă a acesteia.

• Bias-ul cultural. Erorile sistematice care au de a face cu stilul de gândire şi cultura vestică sunt dificil de eliminat încă din primele faze ale cercetării . De exemplu, în funcţie de termenii folosiţi pentru a descrie şi a căuta informaţii cu privire la fenomenul religiei online, o multitudine de fenomene şi comunităţi religioase care nu se înscriu în tiparele culturii vestice pot fi omise sau greşit identificate.

1 22


• Problema aspectelor invizibile ale comunicării mediate computerizat: cercetătorul poate identifica şi analiza doar o mică parte a comunicării online. Aspectele omise se referă la: acţiunile "oaspeţilor" (persoane care nu se înregistrează ca membri şi nu participă direct la comunicare), contextul spaţiului real în care se găsesc subiecţii, comunicările private care au loc în paralel cu cele publice.

Dificultăţi le întâmpinate în studiul comunităţilor virtuale reprezintă provocări pentru cercetători, solicitând crearea unor designuri de cercetare inovatoare care să ajungă la esenţa fenomenului studiat. O simplă analiză a cercetărilor publicate până acum demonstrează faptul că suntem încă departe de o soluţie inovatoare.

IV.2. Analiza comunicării în comunităţile virtuale

Cele mai multe dintre dificultăţile cercetării comunităţilor virtuale îşi au rădăcinile în particularităţile comunicării mediate computerizat. Atunci când din oportunităţi le de interacţiune între membrii unei comunităţi se elimină contactul fizic şi vizual, singurul canal de comunicare fiind cel mediat computerizat, oamenii sunt nevoiţi să găsească modalităţi noi de a utiliza uneltele disponibile pentru a transmite mesaje cât mai complexe. Ce se întâmplă atunci când, aşa cum este cazul celor mai multe dintre comunităţi le online, din toate produsele culturale şi din toate mij loacele discursive nu rămâne decât cuvântul scris? Mai mult decât atât, atunci când nu există o altă cale de a accesa comunitatea, comunicarea mediată computerizat devine obiect şi instrument al cercetării în acelaşi timp.

Următoarele caracteristici ale comunicării în spaţiul virtual sunt definitorii pentru comunităţi le online şi relevante pentru cercetare : • Se prezintă predominant sub formă scrisă, fiind lipsită de limbajul

non şi para-verbal, ceea ce face dificilă identificarea contextului, a emoţiilor care însoţesc şi colorează mesajul. În consecinţă, după ce dobândesc un nivel minim de abi lităţi în domeniu, participanţii

1 23


utilizează semne şi simboluri grafice alături de descrieri ale unor acţiuni în încercarea de a recupera lipsa formelor paralele de comunicare. Este ceea ce Rheingold (2000) numeşte "un fel de limbaj imaterial al trupului" ("a kind of disembodied body language"). Se constituie, astfel, un "web-jargon" alcătuit din termeni specifici mediului online (de exemplu, to google, emoticon, to ban etc.), din combinaţii de semne care rezultă în simboluri (de exemplu, : ) = ©) şi din expresii sau metafore create şi adoptate în cadrul comunităţii . (de exemplu, în cadrul unei comunităţi pentru mame care au bebeluşi de aceeaşi vârstă, a mufa = a pune la sân, dovlecel = bebeluş născut în lunile septembrie-octombrie etc.) .

• Este dominată de limba engleză: nu numai conversaţiile, dar şi suportul tehnic şi majoritatea programelor software sunt realizate în această l imbă. Predominanţa limbii şi a culturii engleze dezavantajează puternic utilizatorii care nu cunosc această limbă. În comunităţi le virtuale internaţionale greşelile gramaticale şi de exprimare sunt frecvente şi deconspiră uşor locul de provenienţă al participanţilor.

• Are o natură relativ permanentă (Fernback şi Thompson, 1 995), în sensul că cele mai multe mesaje rămân salvate pe un server şi pot fi accesate pe pagina web a comunităţii nu numai de către participanţii la discuţie, ci şi de către membrii noi sau vizitatori. Caracterul versatil al comunicării faţă în faţă nu poate fi reprodus în comunităţi le virtuale care folosesc o platformă de tipul forumurilor. Astfel, opiniile şi luări le de poziţie ale membrilor au un caracter permanent, fiind mai dificil de modificat. Această trăsătură a comunicării în comunităţi le virtuale oferă cercetătorului oportunitatea de a analiza în scurt timp interacţiunile dintre membri desfăşurate pe o perioadă mai lungă. Studiile longitudinale devin astfel mult mai facile. "Cu toate că discuţiile online pot avea caracterul efemer al şi sentimentul non-formal al unei convorbiri telefonice, ele au efectul şi permanenţa unei publicaţii" (Rheingold, 2000). Există, totuşi, şi posibilitatea ca administratorii comunităţii sau membrii înşişi să-şi şteargă mesajele, ceea ce conduce la un gol în arhiva comunicări lor.

1 24


Astfel, în analiza comunIcam raman lacune, se pierd unele sensuri, iar răspunsurile unor participanţi pot părea lipsite de context.

• Este diminuată atât cantitativ, cât şi calitativ comparativ cu cea din timp şi spaţiu real (Nadolu, 2004). Aceasta se datorează atât faptului că timpul necesar scrierii unui mesaj este mai mare decât cel necesar exprimării sale verbale, cât şi faptului că, în cele mai multe comunităţi virtuale, comunicarea este asincronă.

• Este spaţiu produs social . Prin intennediul comunicării se delimitează aria comunităţii virtuale şi se construiesc produsele culturale ale acesteia.

IV.3. Tipuri de abordări ale cercetării comunităţilor virtuale

o analiză a studiilor efectuate în cele trei-patru decenii scurse de la înflorirea comunităţilor virtuale odată cu dezvoltarea tehnologiei infonnaţiei evidenţiază numărul mic de cercetători care sau ocupat de contextul social în care apar comunităţile mediate computerizat. Dintre aceştia, Baym ( 1 995) consideră situaţia imediată a utilizatorului ca pe o influenţă asupra comunicării în comunităţile virtuale, iar Markus ( 1 994) observă că utilizatorii adesea întrerup comunicarea directă, faţă către faţă pentru a se implica sau a răspunde unei comunicări virtuale. Deşi participanţii se consideră prezenţi în principal în cadrul virtual, ei sunt încă legaţi de cadrul fizic şi acesta are impact asupra cadrelor comportamentale virtuale. ·

Mai numeroase şi mai bine dezvoltate sunt studiile care se concentrează asupra fonnei şi pattern-uri lor de comunicare şi mai puţin asupra conţinuturi lor şi semnificaţii lor. Dintre acestea, o primă categorie de studii utilizează tehnologia reţelelor pentru a ajunge la o înţelegere a pattern-uri lor de interacţiune în comunităţi le online. De exemplu, Garton et al ( 1 997) descriu modalităţile în care reţelele online ar putea fi construite şi organizate similar cu reţelele offline, prin măsurători ale dimensiunilor reţelei, ale rolurilor individuale sau

1 25


ale tehnicilor de partIţIOnare. Alte studii (Sack, 2000, Donath, Karahalios, şi Viegas, 1 999, Turner, Smith, Fisher, şi Welser, 2005) se concentrează asupra vizualizării reţelelor de interacţiune pentru a reprezenta legăturile dintre utilizatorii care contribuie informaţional la menţinerea comunităţii . O altă categorie de studii utilizează structura de bază a reţelei pentru a dezvolta aplicaţii noi sau algoritmi pentru comunităţile online. Dom et al. (2003) au folosit algoritmi bazaţi pe grafice (ca PageRank) pentru a conferi ranguri nivelului de expertiză al participanţilor.

Din perspectiva reţelelor sociale, studiul comunităţilor virtuale examinează următoarele dimensiuni (Garton, Haythornthwaite, şi WeUman, 1 997): • relaţiile, care se referă la caracteristicile schimburilor (conţinuturi,

direcţiile schimburilor, puterea relaţii lor); • legăturile sau contactele care variază în conţinut, direcţie şi tărie; • complexitatea legăturilor, densitatea şi mulţimea de interrelaţii ; • compoziţia relaţiilor, care este determinată de atributele transmi

ţătorilor şi ale receptori lor mesajului . Fisher, Smith şi Welser (2006) au utilizat o metodă de analiză

a reţelelor sociale egocentrice, construite prin pattern-uri de răspuns care dezvăluie legăturile ce înconjoară un actor social pe o distanţă limitată. Scopul cercetării a fost acela de a identifica dacă persoanele cu care interacţionează actorul sunt la fel de bine conectate, formând o reţea densă sau nu. Accentul cade mai curând pe tăria legăturilor dintre actorii angajaţi în comunitate decât pe caracteristici individuale ca vârsta, sexul, statutul socioeconomic (Maloney-Krichmar şi Preece, 2002), acestea din urmă fiind variabile mai dificil de verificat. În cadrul studiului lor, Fisher, Smith şi Welser (2006) au realizat şi o analiză comparativă a grupurilor de ştiri, comparând procentul autorilor care au apărut într-un singur mesaj cu acela al persoanelor care au apărut în mai multe mesaj e de-a lungul unei perioade de timp. Ei au ajuns la concluzia că autorii vor apărea în mai multe mesaje în grupurile mai inci uzi ve şi vor fi implicaţi în discuţii cu o lungime mai mare (mai multe secvenţe de întrebări şi răspunsuri sau argumente şi contraargumente). Analiza reţelelor de comunicare a urmărit şi în ce măsură participanţii cei mai activi primesc la fel de multe răspunsuri

1 26


pe câte oferă, dacă sunt cei care iniţiază conversaţiile sau cei care le Încheie.

În cadrul aceluiaşi tip de abordare a comunităţilor virtuale ca reţele sociale, Wellman şi Frank (200 1 ) propun un studiu pe mai multe niveluri al efectelor interactive ale caracteristicilor reţelelor mediate computerizat. După autorii menţionaţi, aceste caracteristici sunt: mărimea şi Întinderea reţelei, frecvenţa contactelor dintre indivizi, structura reţelei, densitatea legăturilor interpersonale, istoria reţelei şi resursele disponibile În cadrul ei. Alături de aceste caracteristici, există o multitudine de variabile care pot fi studiate pentru a dezvolta o mai bună Înţelegere a pattern-uri lor de interacţiune din cadrul comunităţilor virtuale. De exemplu: sexul subiecţilor sau identitatea lor alternativă legată de gen, ritmul individual de postare a mesajelor, tendinţele manifestate În transformarea unor subiecte de discuţie sau obiceiul de a cita mesajele celorlalţi membri .

Metoda experimentală de studiu al realităţilor cuprinse În cadrul comunităţilor virtuale este relativ slab reprezentată, deşi prezintă o serie de avantaje majore legate de reproducerea, controlul şi verificarea datelor. Astfel, un studiu realizat de o echipă mixtă cu privire la relaţiile de Încredere, reprezentările sociale şi tiparele comportamentale În cadrul comunităţilor virtuale a utilizat un design experimental care a avut la bază un joc computerizat special creat şi denumit "Jocul Încrederii", un program computerizat care modelează schimburile secvenţiale Între participanţi (Kuwabara et al. , 2007). Această metodă de cercetare ilustrează modul În care spaţiul virtual transformă nu doar mij loacele de comunicare şi conţinuturi le acestora, ci şi mij loacele de abordare şi studiu ştiinţific al unei "realităţi"

sociale noi. .

Studiile calitative ale comunităţilor virtuale sunt În mod special utile pentru a surprinde dinamica interacţiunii şi a comunicării dintre membrii comunităţilor virtuale, din moment ce acestea "sunt, prin natura lor, comunităţi discursive" (Kinnevy şi Enosh, 2002, p. 1 2 1 ). Ca metode calitative optime pentru spaţiul virtual, Soeharto (2004) recomandă observaţia participativă şi interviurile aprofundate.

Interviul online este o metodă calitativă care Îmbină avantajele discuţiei În timp real cu cele ale accesului la subiecţi În

1 27


spaţiul natural al comunităţii . Într-un studiu cu privire la participarea la comunităţi le virtuale, Williams (2006) utilizează interviurile aprofundate pentru a studia diferenţele între administratorii / deţinătorii reţelelor, membrii care postează mesaje în mod regulat şi persoanele care au participat pentru o perioadă scurtă de timp înainte de a renunţa.

Încercarea de a adapta metodele tradiţionale de cercetare a comunităţilor la spaţiile noi create de mediile virtuale a condus la crearea unor concepte noi ca: etnografie virtuală sau cyber-arheologie. Totuşi, în lipsa altor căi de acces la obiectele de studiu decât textul sau mesajul verbal pur, aceste metode întâmpină dificultăţi majore, care necesită o serie de adaptări şi transformări prin includerea unor metode interdisciplinare, care să surprindă fenomenele studiate fără a fi limitative sau dogmatice. Cercetători ca Amit (2000), Hakken ( 1 999), Thomsen, Straubhaar şi Bolyard ( 1 998), Kozinets (20 1 0), Gaston şi Zweerink (2004) sau Wilson şi Peterson (2002) susţin abordarea etnografică, denumită şi netnografie considerând-o o modalitate validă şi eficientă de decodificare a comportamente lor din cadrul comunităţilor virtuale şi de a dezvălui conceptele-cheie, limbajul, mecanismele sociale, produsele lor culturale din perspectiva unei persoane din interior. Chiar dacă analiza produsă de observarea concretă a unei comunităţi din spaţiul real este mai acurată sau mai legitimă, analiza discursului şi a produselor textuale din cadrul comunităţilor virtuale poate produce o bună "descriere grosieră"

(Geertz, 1 983, apud Thomsen, Straubhaar şi Bolyard, 1 998). Unul dintre avantajele majore ale acestei metode constă în disponibilitatea materialului de analizat, ceea ce înseamnă că nu mai este nevoie ca cercetătorul să se deplaseze pe teren, obiectul de studiu fiindu-i accesibil oriunde s-ar afla. Cercetătorul poate fi tentat să studieze întrun mod detaşat un volum mare de mesaje arhivate fără a se implica în cercetarea interacţiunilor prezente ale comunităţii, ceea ce are drept consecinţă pierderea profunzimii analizei . Pe lângă aceasta, unul dintre dezavantajele principale constă în aceea că majoritatea comunităţilor virtuale (în special forumurile online) nu prezintă cercetătorului ca material de analizat decât text, astfel încât participanţii nu pot fi observaţi decât prin intermediul contribuţiei lor

1 28


textuale la comunicare (Thomsen, Straubhaar şi Bolyard, 1 998). A surprinde natura şi profunzimea interacţiunilor umane în cadrul unei conversaţii din spaţiul virtual utilizând un singur tip de interfaţă este o sarcină dificilă, chiar imposibilă uneori. Chiar şi în aceste condiţii există, totuşi, o varietate de comportamente şi produse individuale şi de grup care nu se rezumă la comunicarea prin intermediul limbajului scris. Emoticon-urile, pattern-urile de accesare a comunităţii, profilurile personale, elementele de design sunt doar câteva exemple. În plus, odată cu noua generaţie de comunităţi virtuale găzduite În cyberspaţii tridimensionale, sunt posibile simulări foarte realiste ale cercetării de teren. Pentru a realiza un studiu al spaţiului virtual Second Life, BoeIlstorff (apud Schackman, 2009) a creat un avatar, Tom Bukowski, căruia i-a construit o casă şi un birou virtual, denumit Ethnographia. În acest birou a realizat interviuri şi focus-grupuri, tratând avatarurile celorlalţi ca şi cum ar fi fost persoane veritabile.

Deoarece observaţia În cadrul comunităţilor virtuale devine, În multe cazuri, o lectură a materialului scris, şi marea majoritate a comportamentelor sunt verbale, sub forma textului, metodele care se impun În domeniu sunt cele calitative, de tipul analizei de conţinut a materialului obţinut În urma comunicării În timp real sau succesiv. De asemenea, observaţia poate căpăta un caracter interactiv, prin implicarea directă a cercetătorului În comunicarea care se desfăşoară În perioada studiului. EI caută astfel să identifice problemele şi caracteristicile cele mai relevante pentru cultura grupului învăţând limbajul comunităţii pentru a revela sensurile şi realităţile construite în spaţiul virtual al acesteia. Observaţia persistentă conferă profunzime cercetării, În timp ce angajarea activă şi de durată Îi furnizează un scop (Lincoln şi Guba, 1985, apud Thomsen, Straubhaar şi Bolyard, 1 998).

În ceea ce priveşte analiza de conţinut, aceasta beneficiază de asistenţa programelor computerizate, fiind posibilă includerea unui volum imens de mesaje În analiză, dar şi clasificarea, codificarea sau eşantionarea şi transformarea lor automată În unităţi de analizat. Metoda este cu atât mai facil de utilizat cu cât unele medii online generează date calitative În structuri cantitative, făcând astfel posibilă reducerea unor cantităţi enorme de text la date care pot fi analizate statistic. Totuşi, acest tip de analiză de conţinut cantitativă implică o

1 29


serie de neajunsuri, dintre care cel mai important este acela că tinde să fie limitată la câteva categorii evidente care nu pot Îngloba sensurile şi nuanţele mai subtile care conduc la descrieri semnificative ale comunităţii (Thomsen, Straubhaar şi Bolyard, 1 998). Deoarece condiţiile validităţii unei astfel de analize presupun ca doi operatori antrenaţi să introducă În aceleaşi categorii cel puţin 90% dintre unităţile de analiză, categoriile trebuie să fie atât de simple şi uşor de definit, Încât rămâne prea puţin loc pentru intuiţia cercetătorului care a căpătat experienţă În interiorul comunităţii . Dar această intuiţie reprezintă o unealtă importantă pentru Înţelegerea fenomenelor şi relaţiilor din cadrul comunităţilor virtuale.

O utilizare diferită a analizei de conţinut presupune tratarea mesajelor integrale drept unităţi de analiză şi codificarea lor după funcţie, fonnă, conţinut, relaţie cu alte mesaje. De exemplu, Într-un studiu asupra comunităţilor virtuale care au ca temă principală sănătatea, Maloney-Krichmar şi Preece (2002) au utilizat sistemul IPA (Interaction Process Analysis) elaborat de Bales ( 1 95 1 ) pentru a analiza un eşantion de 500 de mesaje postate pe un forum din categoria menţionată mai sus. Analiza a relevat aspectul predominant empatic al mesajelor şi a furnizat infonnaţii preţioase cu privire la structura literală a comunicării.

Alte tipuri de analiză care pot conduce la o mai bună cunoaştere a comunităţilor virtuale sunt analiza discursivă şi cea narativă, care abordează ca unitate de analiză conversaţiile ca serii succesive de schimburi infonnaţionale Între participanţi.

În virtutea dificultăţilor Întâmpinate În utilizarea instrumentelor de cercetare obişnuite Într-un spaţiu În care controlul variabilelor şi surselor de eroare este mai mic decât În spaţiul real, cele mai eficiente abordări sunt cele mixte, care combină mai multe metode În Încercarea de a surprinde cât mai bine specificul fenomenului studiat. De exemplu, un studiu bine documentat realizat de Thomsen, Straubhaar şi Bolyard ( 1 998) utilizează o serie de metode euristice Îmbinate cu analiza de conţinut, interviul şi focus-grupul pentru a identifica principalele categorii care conduc la fonnarea unui model funcţional al caracteristicilor de bază ale unei comunităţi virtuale. În cadrul acestei abordări calitative, mesajul individual a fost

1 30


tratat ca o unitate de analiză şi codificat în baza fonnei, funcţiei şi conţinutului său. Realizat pe baza unui design de cercetare multistadial, studiul a furnizat un model bazat pe cinci categorii euristice care delimitează structura şi funcţiile unei comunităţi virtuale.

Maloney-Krichmar şi Preece (2002) au realizat un studiu care analizează o comunitate de surf eri (Kneeboard), în patru etape, fiecare etapă utilizând o altă metodă: 1 . un inventar al spaţiului social al comunităţii ; 2. o analiză de conţinut a mesajelor postate în comunitate timp de

câte o săptămână, la distanţă de un an, pentru a furniza infonnaţii cu privire la persoanele care comunică şi pattern-urile de interacţiune;

3 . analiza discursului pentru mesajele din a doua etapă utilizând Analiza Proceselor de Interacţiune a lui Bales pentru a identifica dinamica ideilor şi a proceselor pe care le detennină;

4. interviuri aprofundate cu membrii comunităţii pentru a descoperi care este semnificaţia apartenenţei la comunitate şi relaţia acesteia cu viaţa din timp şi spaţiu real .

În urma culegerii şi analizei datelor din cele patru etape, autorii au obţinut o descriere a culturii, nonnelor şi proceselor dinamice definitorii pentru comunitatea Kneeboard.

IV.4. Deontologia cercetării comunităţilor virtuale

Problemele de etică şi deontologie legate de studiul comunităţilor virtuale nu sunt simple transpuneri . în cyberspaţiu a nonnelor din spaţiul real . Unele cerinţe deontologice sunt mai facil de îndeplinit, în timp ce altele provoacă înţelesurile eticii în situatii noi, a căror abordare necesită precauţie şi onestitate intelectuală. In acest context, spaţiul virtual poate fi privit ca o lume deschisă, în care observaţia comunităţii poate fi făcută cu un grad minim de intruziune, fără a afecta semnificativ interacţiunile dintre subiecţi, deoarece aceştia sunt conştienţi în mare parte de transparenţa mediului . Aceasta nu absolvă cercetătorul de responsabilitatea de a aborda studiul comunităţilor virtuale într-o manieră etică, respectând principiile

1 3 1


deontologice valabile şi căutând să le adapteze la noul câmp de cercetare. Dimpotrivă, în virtutea facilităţii cu care regulile deontologiei cercetării pot fi încălcate în spaţiul virtual, în unele cazuri problema eticii cercetării trebuie să fie abordată cu o stricteţe mai mare atunci când este realizată online decât în spaţiul real.

Într-un studiu cu privire la etica studierii comunităţilor virtuale, 8ruckman (2006) delimitează o serie de măsuri necesare pentru încadrarea cercetării acestui subiect în deontologia profesională adecvată: obţinerea consimţământului, identificarea cercetătorului cu rolul pe care îl joacă, interzicerea înregistrării conversaţii lor efemere, păstrarea anonimatului subiecţilor, citarea corespunzătoare a resurselor online. Fiecare dintre aceste măsuri au nevoie de adaptări astfel încât să fie aplicabile corespunzător în spaţiul virtual. • Obţinerea consimţământului diferenţiat al subiecţilor de a

participa la cercetare (consimţământ semnalat sau implicit pentru adulţi şi consimţământ parental scris pentru copii şi alte categorii vulnerabile). Această etapă prealabilă a cercetării trebuie abordată cu rigurozitate, chiar dacă comunitatea studiată este deschisă, accesibilă tuturor celor interesaţi. Consimţământul participanţilor trebuie însoţit de acela al administratorilor sau deţinătorilor website-ului . Deschiderea şi transparenţa ce caracterizează comunitatea online trebuie să devină reciproce în cadrul studiului, în sensul că cercetătorul trebuie să informeze onest participanţii cu privire la tema şi scopul cercetării, dar şi cu privire la măsurile pe care le va lua pentru a le asigura anonimatul (Williams, 2006). Numai în asemenea condiţii consimţământul participanţilor poate fi unul informat.

• Identificarea cercetătorului cu rolul pe care îl joacă, fără a folosi identităţi alternative sau Înşelătoare, chiar dacă aceasta reprezintă o practică obişnuită În comunitatea studiată.

• O abordare onestă a comunităţii în condiţiile fluidităţii identităţilor virtuale.

• Interzicerea înregistrării conversaţii lor efemere (care nu sunt expuse publicului) în lipsa unui acord explicit.

• Păstrarea anonimatului subiecţilor prin nedezvăluirea numelui real sau a unor informaţii culese online care ar putea conduce la

1 32


identificarea identităţii lor reale, chiar dacă aceştia nu şi-au dezvăluit-o în cadrul comunităţii . Nerespectarea acestui principiu poate expune subiecţii la riscuri (Hughey, 2008), de la ridiculizare sau hărţuire online până la furtul de date private sau de identitate în scopul folosirii ilegale. Chiar şi citarea ad litteram a unor mesaje alături de numele sau adresa web a comunităţii poate duce la deconspirarea identităţii autorului, ceea ce reprezintă o încălcare a normelor deontologice ale cercetării psiho-sociale.

• Citarea corespunzătoare a resurselor online folosite. Pe lângă aceasta, modificările frecvente în mesajele din cadrul comunităţii şi volatilitatea identităţii participanţilor la interacţiune solicită o rigurozitate sporită din partea cercetătorului în ceea ce priveşte înregistrarea şi raportarea datelor, astfel încât să prevină denaturarea acestora.

La aceste măsuri se adaugă un principiu cu caracter general, care face referire la comportamentul cercetătorului în spaţiul virtual al comunităţii . Oricare ar fi scopurile cercetării şi metodele folosite, având în vedere faptul că observaţia participati vă, obţinerea acordului pentru cercetare, experimentul sau chestionarul online - ca etape sau tehnici de cercetare - implică interacţiunea cu membrii comunităţii, cercetătorul trebuie să respecte normele etice care reglementează interacţiunile din cadrul comunităţii, într-un cuvânt, ceea ce Fernback şi Thompson ( 1 995) sau Krol ( 1 992) numesc "netiquette".

Protejarea drepturilor participanţilor la comunităţilor online capătă valenţe noi atunci când este pus în discuţie accesul lor la rezultatele diferitelor cercetări. După cum subliniază şi King ( 1 996, apud Heather şi Lee, 2006), până la apariţia Internetului, probabilitatea ca subiecţii unei cercetări sau publicul larg să

'se informeze cu

privire la rezultatele unor studii publicate în jurnale de specialitate scumpe şi cu tiraj mic era redusă. Astăzi, simpla utilizare a unor termeni-cheie într-unul dintre marile motoare de căutare oferă acces oricui la o multitudine de date despre diverse cercetări din orice domeniu. Astfel, dacă drepturile subiecţilor nu sunt respectate cu rigurozitate, orice persoană cu un minimum de abilităţi şi experienţă în spaţiul virtual poate obţine informaţii despre aceştia. Pe de altă parte, dat fiind că informaţiile cu privire la cercetarea în diverse

1 33


domenii sunt accesibile oricui, subiecţii nu mai sunt ignoranţi cu privire la multe dintre fenomenele psihosociale sau metodele de cercetare actuale. Aceasta face ca, În condiţiile actuale, observaţia naturală sau experimente de tipul celor realizate de Milgram sau Zimbardo, care au Împins graniţele etice ale cercetării experimentale, să fie mult mai dificil sau chiar imposibil de realizat.

Studierea comunităţilor online Într-o manieră etică este, după cum afirmă 8ruckman (2006, p. 1 2) "o provocare pentru cei mai experimentaţi cercetători ai subiecţilor umani" pe măsură ce acest mediu nou se schimbă, oferind posibilităţi noi de interacţiune şi redefiniri ale unor concepte de bază.

Odată cu explozia comunităţilor virtuale, a devenit clar pentru cercetători faptul că o multitudine de procese şi structuri sociale vor avea nevoie de redefiniri pentru a Îngloba realităţile care s-au impus deja În câmpul social . Astfel, identitatea, negocierea, colaborarea, conflictul, comportamentele prosociale şi antisociale, spaţiul personal, discriminarea, comportamentele deviante sau democraţia sunt câteva dintre conceptele care necesită redefiniri şi operaţionalizări adecvate pentru a include transformări le generate de interacţiunile desfăşurate În cyberspaţiu.

O analiză sumară a cercetărilor În domeniu evidenţiază faptul că, pentru a studia În mod eficient comunităţi le virtuale, este necesară o reÎncadrare a modului de raportare la lumea mediată computerizat şi o reconsiderare a presupuneri lor şi axiomelor tradiţionale În ceea ce priveşte interacţiunile umane. Dezvoltarea masivă a tehnologiilor de comunicare creează un mediu social extins, care solicită modificări În conceptualizarea proceselor sociale şi, implicit, În metodele de cercetare angajate pentru cunoaşterea sistematică a acestora. Aşa cum se prezintă la ora actuală, cercetarea socială a spaţiilor virtuale oferă unele răspunsuri parţiale care nu pot trece dincolo de limitele impuse de metodele de studiu utilizate.

În faţa provocări lor metodologice, teoretice şi etice, cercetarea comunităţilor online va avea nevoie de un salt calitativ semnificativ pentru a putea surprinde esenţa unor fenomene care invadează treptat cele mai profunde straturi ale existenţei umane, aşa cum este ea experimentată în noile spaţii create la joncţiunea cu tehnologia.

1 34

Capitolul V

Studiu exploratoriu al comunităţilor virtuale religioase de limba română. Aspecte metodologice

v. t . Scopul şi obiectivele studiului

Studiile cu privire la fenomenul religios în spaţiul virtual se referă predominant la subiecte care vizează experienţa spirituală individuală, comportamentele şi obiceiurile legate de aceasta, ritualuri online, validitatea şi legitimitatea lor. Dimensiunea socială a religiei online reprezentată de comunităţi le virtuale şi legăturile acestora cu grupările şi organizaţiile din spaţiul real ocupă un loc marginal în preocupările cercetătorilor, cu excepţia aspectelor referitoare la impactul negativ al participării online asupra implicării în activităţile bisericii locale. Teama că dezvoltarea comunităţilor virtuale religioase ar putea scoate membrii din biserici a generat suficient de mult interes încât să fie abordată în mai multe cercetări cu privire la fenomenul religios în spaţiul virtual (Larsen, 200 1 ; CampbeIl, 2005 ; HeIland, 2002 ; Foltz şi Foltz, 2003 ), chiar dacă nu a constituit tema lor principală. Beneficiile comunităţilor virtuale religioase au fost de asemenea un subiect abordat frecvent în studiile din acest domeniu, în încercarea de a echilibra cele două laturi ale problemei.

Există încă o mare parte de "teren neexplorat" în cercetarea comunităţilor virtuale religioase, iar viteza cu care acesta se extinde depăşeşte atât rata de apariţie a noilor studii cu privire la acest domeniu, cât şi ritmul de dezvoltare a metodelor de studiu necesare.

Într-o încercare de "cartografiere" a unui spaţiu virtual specific, studiul prezentat în această lucrare analizează comunităţi le virtuale cu specific religios de limbă română, unele dintre caracteristicile lor şi impactul participării la activităţile acestora asupra

1 35


atitudinii indivizilor faţă de comunităţile religioase reale din care fac parte. În mod similar cu majoritatea comunităţilor online, cele religioase în care limba de comunicare este engleza sunt impregnate de cultura americană, în timp ce grupările care utilizează alte limbi (deşi minoritare) păstrează (încă) o mare parte a culturii spaţiului geografic corespunzător, ceea ce le diferenţiază şi le conferă unicitate. Până la data prezentă, nu există un studiu psihologic sau sociologic cu privire la comunităţi le virtuale religioase de limbă română, ceea ce înseamnă că acest teritoriu al spaţiului virtual nu a fost încă delimitat. În consecinţă, scopul cercetării a fost să investigheze acest domeniu şi să traseze primele sale coordonate.

Obiectivele cercetării, derivate din scopul acesteia, au urmărit: 1 . explorarea caracteristicilor definitorii ale vieţii comunitare în

cadrul comunităţilor virtuale cu specific religios de limbă română; 2. analiza comparativă a diferitelor tipuri de comunităţi virtuale

religioase de limba română în ceea ce priveşte structura, rolurile predominante, reţelele sociale constituite, funcţiile principale;

3 . identificarea criterii lor care pot constitui baza unei tipologii a comunităţilor virtuale cu caracter religios;

4. investigarea relaţiei dintre participarea la activităţile diferitelor tipuri de comunităţi virtuale religioase şi atitudinea pe care o dezvoltă indivizii faţă de comunităţile religioase reale, locale.

V.2. Întrebări ale cercetării

Demersul de delimitare a obiectului cercetării şi de formulare a întrebărilor de cercetare cu privire la problema studiată a fost abordat prin intermediul celor şase întrebări fundamentale (metodă cunoscută sub denumirea în limba engleză "SW and a H") . • Ce? (What?) - Ce reprezintă comunităţi le virtuale religioase?

1 36

Care sunt elementele definitorii care le caracterizează ca realitate socială distinctă? Care sunt principalele tipuri de comunităţi

Studiu exploratoriu al comunităţilor virtuale religioase de limba română

virtuale cu specific religios şi prin ce elemente esenţiale se deosebesc unele de celelalte?

• Unde? (Where?) - Unde se găsesc comunităţi le virtuale religioase de limba română? Care sunt limitele şi poziţionarea lor în spaţiul virtual?

• Cine? (Who?) - Cine sunt participanţii la comunităţi le virtuale religioase de limbă română? Există un profil al membrului tipic al acestor comunităţi?

• De ce? (Why?) - De ce participă indivizii la activităţile comunităţilor virtuale religioase de limba română? Care sunt factorii motivaţionali care determină implicarea membrilor în aceste forme de organizare socială?

• Când? (When?) - Când participă membrii comunităţilor virtuale religioase la activităţile acestora? Care este frecvenţa, periodicitatea comunicării şi, în consecinţă, ritmul de viaţă al acestor comunităţi?

• Cum? (How?) - Cum influenţează comunităţi le virtuale religioase viaţa spirituală şi religioasă a membrilor lor?

În timp ce primele cinci întrebări sunt menite să conducă la o delimitare a domeniului comunităţilor virtuale de limbă română şi la o descriere cât mai adecvată a acestuia, ultima întrebare reia una dintre temele frecvent abordate în studiile cu privire la fenomenul religios online: Reprezintă comunităţile virtuale religioase un mobil al schimbării În comunităţile religioase din timp şi spaţiu real?

Rezultatele studiilor realizate pe această temă au indicat faptul că abandonul comunităţilor locale în favoarea celor virtuale este puţin probabil, ceea ce nu exclude existenţa unui impact semnificativ al celor din unnă asupra primelor. Influenţa comunităţilor virtuale religioase asupra celor locale poate lua forme diferite de cele cauzale, directe. Motivaţiile, conceptele şi credinţele împărtăşite, raţionamentele fundamentate religios, reprezentările individuale şi sociale pot fi modificate subtil, determinând efecte majore pe termen lung atât în viaţa spirituală a indivizilor, cât şi în ceea ce priveşte dinamica vieţii comunitare religioase. Astfel, deşi există răspunsuri parţiale, unele întrebări cu privire la aceasta sunt încă legitime şi de actualitate. În ce

1 3 7


măsură apariţia comunităţilor virtuale religioase va transforma formele de manifestare religioasă considerate tradiţionale sau stabile? Dacă ea există, este vorba de o transformare formală (afectând unele modalităţi de manifestare a sentimentului religios, unele modalităţi de comunicare şi de efectuare a unor ritualuri) sau de una În profunzime (modificări ale motivaţiilor, credinţelor religioase, dogmelor)? Există anumite caracteristici ale discursului religios din cadrul comunităţilor virtuale care să sugereze existenţa unor tendinţe spre schimbare? În ultimă instanţă, au comunităţi le virtuale religioase abilitatea de a influenţa schimbări de paradigme, practici sau atitudini În comunităţi le religioase locale (În timp şi spaţiu real)? Dacă da, În ce fel şi la ce nivel se manifestă aceste schimbări?

Pentru a putea formula un răspuns pertinent, documentat şi cât mai cuprinzător, studiul Înglobează câteva demersuri de cercetare distincte, menite să abordeze tema din perspective diferite, atât calitative, cât şi cantitative.

V.3. Metodele şi design-ul cercetării

Pentru atingerea obiectivelor formulate, design-ul de cercetare a presupus un demers multistadial, care a Îmbinat metode specifice abordărilor calitative şi cantitative În Încercarea de a produce o descriere cât mai acurată a caracteristicilor comunităţilor virtuale religioase de limbă română, cât şi inferenţe cu privire la influenţa acestora asupra participanţilor şi asupra comunităţilor locale din care fac parte.

Cele trei etape ale cercetării s-au desfăşurat pe o perioadă de 24 luni (ianuarie 2008 - decembrie 2009), timp În care activităţile de observare, selectare a unităţilor de analizat, realizare a platformei online pentru desfăşurarea anchetei pe bază de chestionar şi promovarea acesteia s-au desfăşurat În paralel.

1 3 8


V. 3. 1. Etapa /: descrierea şi delimitarea cadrului comunităţilor virtuale religioase de limba română

Prima etapă a cercetării a fost menită să traseze câteva limite şi concepte de bază ale domeniului comunităţilor virtuale religioase de limba română şi şi-a propus să atingă câteva obiective de natură exploratorie: 1 . identificarea unui număr cât mai mare de comunităţi virtuale reli

gioase de limba română pentru a putea extrage un lot de analizat în etapele următoare;

2. investigarea principalelor caracteristici ale comunităţilor virtuale religioase de limba română în legătură cu structura, membrii, comunicarea, suportul tehnic, tipul interacţiunilor etc . ;

3 . descrierea principalelor tipuri de comunităţi virtuale religioase de limba română identificate.

Identificarea comunităţilor virtuale religioase de limbă română a început prin căutarea în motoarele de căutare cele mai cunoscute (Google, Yahoo) după următorii termeni-cheie : comunităţi virtuale religioase (fără rezultate relevante ' ), comunităţi creştine (2 1 00 000 de rezultate, dintre care aproximativ 30 relevante), forum religios (2 000 000 de rezultate dintre care aproximativ 60 relevante), forum creştin ( 1 600 000 de rezultate dintre care aproximativ 1 00 relevante), grup religios (29 700 000 de rezultate - fără rezultate relevante), grup creştin (3 450 000 de rezultate, dintre care aproximativ 20 relevante). Următoarele căutări au avut ca ţintă grupurile de pe cele mai cunoscute şi accesate reţele: Yahoo (3 14 rezultate, dintre care aproximativ 2 1 0 relevante), . Google (330 de rezultate, dintre care aproximativ 50 relevante).

Problema identificării şi estimării comunităţilor virtuale de limba română este cu atât mai dificilă cu cât există numeroase forme de organizare socială online care abordează subiecte religioase, dar care nu pot fi categorisite drept comunităţi religioase. De exemplu, există forum-uri vaste pentru părinţi care au secţiuni dedicate

I Rezultatele nerelevante sunt cele care trimit la articole şti inţifice, bloguri sau website-uri fără legătură cu comunităţi v irtuale rel igioase propriu-zise.

1 39


discuţiilor religioase, dar comunităţi le se formează în jurul intereselor comune legate de copiii de vârste sau cu probleme similare, iar discuţiile pe teme religioase sunt doar marginale . Pe de altă parte, există grupuri în cadrul reţelelor de socializare la care membrii acestora pot adera, dar în acest caz accentul cade pe individ, nu pe o formă comunitară, participarea este sporadică, iar organizarea aproape inexistentă.

Căutarea comunităţilor virtuale religioase după termeni-cheie precum cei enunţaţi mai sus conduce la un set de rezultate nerelevante, deoarece există o multitudine de comunităţi care se autointitulează creştine, în timp ce subiectele interacţiunilor şi activităţile nu sunt de natură religioasă (de exemplu, grupuri ale membrilor Partidului Naţional Creştin şi Democrat).

O altă categorie de organizări pe teme religioase se regăseşte în cadrul lumilor dedicate jocurilor de tip MMPORG. În ce măsură pot fi considerate grupurile de elfi virtuali ce se întâlnesc într-o locaţie virtuală şi care adoră o zeitate creată în acel spaţiu comunităţi religioase? Pentru simţul comun, o asemenea caracterizare pare ridicolă. Aceeaşi problemă apare şi pentru majoritatea lumilor virtuale create în scopul socializării sau amuzamentului . Există, totuşi, un număr redus de comunităţi în lumile virtuale (de tipul Second Life) în care interacţiunea dintre membri se realizează în timp real, pe baza unui avatar şi include atât mesaje scrise, cât şi elemente grafice (acţiuni şi gesturi ale avatarului) şi chiar mesaje audio. Aceste comunităţi sunt adesea locuri de închinare sau biserici virtuale în care au loc nu numai discuţii pe teme religioase, dar şi slujbe sau ritualuri specifice orientării religioase la care se declară afiliate. Deoarece reprezintă o minoritate, limba de comunicare între membri este, de obicei, engleza şi accesul este mai dificil (condiţionat de plata unei taxe sau de achiziţia unui software), aceste comunităţi nu au fost incluse în populaţia vizată.

În consecinţă, în studiul de faţă, comunităţi le virtuale religioase au fost definite operaţional ca organizări sociale online pentru care religia sau unele aspecte ale sale reprezintă principalul scop şi obiect al interesului comun.

1 40


A vând în vedere dificultăţile de identificare, repetiţiile apărute în rezultatele motoare lor de căutare (datorate atribuirii mai multor termeni-cheie aceleiaşi comunităţi, dar şi faptului că unele dintre acestea folosesc mai multe platforme tehnice), o estimare brută a comunităţilor religioase de limbă română care se încadrează în definiţia de mai sus este de 450-500, dintre care mai mult de 30% (chiar 50%) sunt nefuncţionale (au mai puţin de 1 0 membri înscrişi, dintre care 1 -2 activi, şi nu prezintă activitate în ultimele 1 -6 luni). Aceste cifre reprezintă o estimare grosi eră ce include comunităţi le ce utilizează cele mai răspândite suporturi online : forumurile şi grupurile (Yahoo, Google). A vând în vedere dinamica domeniului, extinderea aprecierii de care se bucură comunicarea online şi fluctuaţiile datorate facilităţii cu care se pot crea şi şterge asemenea grupuri, se poate presupune că la scurt timp de la realizarea estimării numărul comunităţilor virtuale va fi mult mai mare. Deşi există şi comunităţi de orientare necreştină, marea majoritate a comunităţilor religioase din spaţiul virtual care au ca limbă de comunicare limba română sunt creştine. De aceea, această categorie a constituit populaţia de interes pentru cercetare.

Dintre comunităţi le virtuale religioase identificate au fost selectate ca bază de lucru acelea care erau încă active la momentul inventarierii (cel puţin cinci mesaje postate în ultima săptămână) şi aveau mai mult de 1 0 membri înscrişi . Numărul comunităţilor care au prezentat o activitate minimă în săptămâna anterioară selecţiei a fost foarte redus (62). Din lista rezultată în urma procesului de inventariere prezentat mai sus, au fost selectate succesiv unele subseturi, în funcţie de activitatea de cercetare. Astfel, pentru o analiză a structurii comunităţilor virtuale şi a principalelor lor caracteristici au fost selectate aleatoriu 30 de unităţi.

Pentru explorarea iniţială a comunităţilor virtuale religioase de limba română şi a experienţei indivizilor în cadrul acestora, prima etapă a cercetării a prevăzut o abordare calitativă, bazată pe observaţie neparticipativă şi pe focus-grup. Cele două metode de culegere şi analiză a datelor au fost utilizate în paralel, pe o durată de 5 luni, În perioada ianuarie-mai 2008.

1 4 1


Focus-grupul a reprezentat o metodă facilă de explorare a opiniilor şi evaluărilor membrilor comunităţilor virtuale religioase cu privire la experienţa lor cu aceste forme comunitare. În concordanţă cu specificul temei abordate, tipul de focus-grup ales a fost cel online, variantă a tipului de focus-grup prin Intemet, descris de Krueger şi Casey (2005, pp. 224-225) . Două focus-grupuri au avut loc în două perioade distincte ale cercetării, utilizând două suporturi diferite. Primul focus-grup s-a desfăşurat în data de 23 ianuarie 2008, în timp real, sub forma unei conferinţe Yahoo Messenger, la care au participat 8 persoane, utilizatori experimentaţi ai Internetului şi membri ai unor comunităţi virtuale de orientări diferite. Subiecţii cercetării au fost recrutaţi în urma manifestării scrise a intenţiei de participare (mesaj privat trimis cercetătorului), ca urmare a unui anunţ postat de către moderator într-o serie de comunităţi virtuale de limbă română, cu acces gratuit, fără caracter profesional . Scopul acestui focus-grup a fost de a obţine un prim set de informaţii cu privire la experienţa membrilor în cadrul comunităţilor virtuale, la felul în care le evaluează şi le selectează şi la rolul pe care îl joacă acestea în viaţa lor virtuală şi reală. Datele obţinute în urma interacţiunilor din cadrul focus grupului au fost salvate pe suport electronic şi analizate ulterior. Cel de-al doilea focus grup, desfăşurat în perioada iunie-decembrie 2008, a fost organizat sub forma unui grup Yahoo cu 1 2 membri care şi-a propus să obţină informaţii cu privire la comunităţi le virtuale religioase de limba română, la caracteristicile lor definitorii, dar şi cu privire la motivaţia de participare, diferitele opţiuni şi interese ale participanţilor, tipurile de discuţii şi activităţi desfăşurate în cadrul acestor comunităţi etc . Participanţii acestui focus-grup au fost membri mai mult sau mai puţin experimentaţi ai comunităţilor virtuale religioase de limba română, recrutaţi într-o manieră similară celei anterioare (mesaj postat de către moderator în cadrul comunităţilor deschise publicului) . Acest focus-grup s-a desfăşurat într-un ritm mai lent, pe o perioadă de trei luni, timp în care participanţii au răspuns la întrebările postate de moderator şi au comentat răspunsurile celorlalţi atunci când au avut timp disponibil. Deşi ritmul de transmitere a mesajelor în cadrul grupului a fost relativ scăzut, în virtutea timpului necesar

1 42


tehnoredactării, nivelul de elaborare al acestora a fost superior comunicării în timp real .

Pornind de la ideile rezultate în unna celor două focusgrupuri, dar şi de la întrebările de bază ale cercetării , observaţia neparticipativă a fost selectată ca fiind metoda cea mai adecvată pentru culegerea de infonnaţii cu privire la conţinutul, structura şi fonnele de manifestare a comunităţilor virtuale religioase de limba română. Cele mai multe dintre comunităţi le virtuale religioase de limba română au conţinutul public, ceea ce oferă un material bogat pentru observaţie, evitând efectele negative ale intruziunii cercetătorului ca participant activ.

După o primă trecere în revistă a comunităţilor virtuale religioase de limba română existente în vederea realizării unei estimări cu privire la amploarea fenomenului, comunităţi le selectate pentru studiu au fost analizate pe baza unei grile de observaţie prezentate în Tabelul nr. 1 .

Tabelul or. 1 . Grilă de observaţie a comunităţilor virtuale religioase

Dimeosiuoe Iodicatori Descriptori

Scop şi Scopul declarat al dezbateri teologice, extinderea activităţilor, demersuri misionare,

misiune comunităţi i prozel itism, proiecte sociale

Forma de organizare tipul suportului tehnic : forum/grup de discuţ i i (ex: Yahoo group )/website

Grafica elemente de design individualizat, simboluri grafice

Structură acţiuni disponibile pentru

Opţiuni uti l izatori, posibi l ităţi de creare a unui profil al membri lor

Roluri lider(i), moderator(i), membri activi, vizitatori

Dimensiune Populaţie număr de membri

1 43


număr de subiecte de discuţie / Conţinut mesaje, spaţi i nepopulate /

subiecte neabordate

Criterii de Înscriere acces l iber / pe bază de Înscriere / pe bază de invitaţie criterii de vârstă / selecţie

Membri Vârstă naturală a unei anumite grupe de vârstă

Statut profesional elevi / studenţi / profesionişti În diverse domeni i caracteristici ale l imbajului scris,

Limbaj tenneni specifici domeniului

Comunicare rel igios frecvenţa mesajelor,

Ritm şi volum volumul şi nivelul de elaborare al mesajelor

Conţinut Teme principale ale structura tematică şi ideatică a discuţiei conţinutului comunicări lor

afilierea confesională, relaţia cu o Rel igia comunitate rel igioasă locală

corpusul de credinţe şi dogme

Orientare declarate

confesională atitudinea faţă de alte biserici ş i

Relaţia cu organizaţi i organizaţi i rel igioase religioase de alte relaţia cu membri i comunităţi i orientări care nu Împărtăşesc orientarea

rel igioasă a majorităţ i i

Observaţia s-a desfăşurat de-a lungul a 15 luni, divizate în două perioade (ianuarie 2008 - ianuarie 2009 şi iulie - august 201 0), iar grila de observaţie a fost îmbogăţită şi adaptată pe parcurs pentru a acoperi cât mai multe caracteristici ale obiectului cercetării .

1 44


V 3. 2. Etapa a Il-a: explorarea conţinutului comunicării din comunităţile virtuale religioase

Cea de-a doua etapă a cercetării a păstrat natura exploratorie a Întregului studiu, unnărind temele principale ale conţinutului comunităţilor virtuale religioase de limba română, dar şi atitudinile manifestate În cadrul acestora faţă de organizările comunitare online şi din spaţiul real . Obiectivele cercetării s-au concentrat asupra comunicării dintre participanţii acestor comunităţi : 1 . investigarea principalelor concepte utilizate În comunicarea din

cadrul comunităţilor virtuale religioase de limba română În vederea identificării unor teme comune, tipice pentru obiectul cercetării;

2 . descrierea principalelor caracteristici ale comunicării din cadrul comunităţilor virtuale religioase de limba română, În ceea ce priveşte atât forma, cât şi conţinutul ;

3 . explorarea atitudinilor exprimate de subiecţi cu privire la comunităţi le virtuale religioase din care fac parte şi cu privire la alte comunităţi online de aceeaşi natură;

4 . analiza atitudinii subiecţilor faţă de comunităţi le religioase locale din care fac parte şi faţă de alte comunităţi religioase de orientări diferite .

În această etapă a cercetării s-a unnărit utilizarea unor metode mixte de analiză a conţinutului comunicării, care să Îmbine abordarea calitativă cu cea cantitativă şi să conducă la o descriere cât mai detaliată şi mai corectă a temelor şi atitudinilor din cadrul comunităţilor virtuale religioase de limba română.

Eşantionarea materialului analizat s-a realizat În două etape, pornind de la selectarea a zece comunităţi virtuale din lista alcătuită În etapa anterioară. Includerea comunităţilor În lotul de analiză s-a realizat pe criteriile unei eşantionări teoretice (Agabrian, 2006), care a urmărit varietatea formei, structurii, tipului (conform tipologiei propuse În etapa anterioară) şi orientării religioase, dar şi un număr suficient de mare al mesajelor pentru a permite o selecţie echitabilă a comunicări lor.

1 45


Deşi toate comunităţi le incluse în eşantion sunt deschise, în sensul că pennit vizitatorilor lectura mesajelor fără a fi nevoie de o înscriere sau de crearea prealabilă a unui cont, anterior culegerii datelor s-a obţinut acordul deţinătorilor sau administratorilor websiteurilor care găzduiesc aceste comunităţi de a participa la studiu. Mesajul adresat acestora a fost făcut public în cadrul comunităţii pentru a pennite membrilor să-şi exprime atitudinea faţă de participarea la studiu. Nu s-a înregistrat nicio reacţie negativă la aceste mesaje.

În ceea ce priveşte suportul tehnologic, comunităţi le incluse în cercetare au folosit ca suport fie forumurile online (5), grupurile Yahoo (3) sau site-uri de construcţie proprie care pennit comunicarea asincronă, de tip forum (2).

În funcţie de fonnatul comunităţii , selectarea mesajelor care au constituit materialul de analizat s-a realizat după unnătoarea schemă: • În cazul forumurilor, din fiecare topic (subiect principal de

discuţie), s-a selectat în întregime al cincilea subiect, cuprinzând mesajul original împreună cu toate răspunsurile. În cazul în care nu a existat un al cincilea subiect de discuţie, s-a selectat penultimul.

• În cazul grupurilor Yahoo şi al site-uri lor cu design propriu, s-a selectat fiecare al cinci lea mesaj şi, după caz, toate răspunsurile directe la acesta.

Această modalitate de selecţie a materialelor a unnărit să obţină o diversitate a conţinutului, dar şi o "coerenţă istorică" a mesajelor, care sunt legate logic unele de celelalte şi care luate din context îşi pierd sensul, deoarece conţin aluzii sau referiri directe la idei din mesajele anterioare.

În unna selecţiei a rezultat un material compus din 1 1 28 de mesaje emise în perioada 200 1 -2009 şi care a constituit baza de analiză în etapele ulterioare. Aceste etape sunt descrise pe scurt în cele ce unnează.

Într-o primă etapă s-a apelat la o analiză conceptuală care a avut ca scop identificarea cuvintelor-cheie ce pot oferi unele indicii cu

1 46


priVire la temele comune care apar cel mai frecvent în conţinutul comunicării din cadrul comunităţilor virtuale religioase. Pentru acest demers s-a utilizat un program de analiză cantitativă, Concordance, care a facilitat inventarierea tuturor cuvintelor din materialul analizat şi a contextelor în care apar acestea. Programul Concordance pennite analiza tuturor cuvintelor dintr-o comunicare, inventarierea lor, calculul frecvenţe lor cu care apare un tennen sau o familie de cuvinte, calculul colocaţiilor (calculul frecvenţei cuvintelor învecinate). De asemenea, are opţiuni de structurare pe familii de cuvinte a materialului, ignorarea cuvintelor de legătură sau a tennenilor consideraţi nerelevanţi. Posibilitatea de analiză a unui volum foarte mare de infonnaţii într-un timp relativ scurt a constituit un argument important în decizia de utilizare a acestui tip de program computerizat.

Cea de-a doua etapă a utilizat drept unitate de analiză mesajul în întregime şi a unnărit atitudinile exprimate cu pnvire la comunităţile religioase virtuale şi locale din care fac parte subiecţii şi cu privire la alte comunităţi virtuale de aceeaşi natură. Obiectivul a fost acela de a identifica atitudinile cele mai frecvente pe care le manifestă subiecţii în ceea ce priveşte comunităţi le religioase ca dimensiune socială a religiei la care aderă. Fiecare mesaj a primit un set de coduri referitoare la unnătoarele atitudini :

Neutră I Ambiva-Obiectul atitudinii Pozitivă Negativă neexp'ri- lentă mată Comunitatea virtuală religioasă din care face parte subiectul O altă comunitate virtuală religioasă / alte comunităţi virtuale rel igioase În general Comunitatea rel igioasă locală din care face parte subiectul O comunitate locală de altă orientare rel igioasă

1 47


Neutră I Ambiva-Obiectul atitudinii Pozitivă Negativă neexpri- lentă mată / comunităţi religioase aparţinând altor biserici decât cea din care face parte subiectul

Un mesaj a primit codul + l dacă a conţinut aprecieri directe, acord cu anumite credinţe sau acţiuni, evaluare pozitivă a unei comunităţi sau a membrilor acesteia. Recunoştinţa, admiraţia, intenţia de a se alătura unei comunităţi sau de a rămâne membru al acesteia au fost considerate atitudini pozitive.

Codificarea unui mesaj cu - l a presupus faptul că acesta conţine fraze care exprimă dezacord, critică, evaluări negative ale uneia sau mai multor comunităţi religioase şi ale membrilor acesteia. În aceeaşi categorie se încadrează calificarea unei comunităţi drept eretică, injuriile sau manifestarea intenţiei de a părăsi o comunitate.

Un mesaj a fost încadrat în categoria atitudinilor ambivalente dacă a conţinut manifestări atât pozitive, cât şi negative faţă de acelaşi tip de comunităţi. De asemenea, manifestarea nesiguranţei, evidenţierea unor calităţi alături de unele defecte ale uneia sau mai multor comunităţi reprezintă indicatori ai unei atitudini ambivalente. Codul corespunzător pentru acest tip de mesaje a fost + - 1 .

Mesajele care nu conţin referiri la una sau mai multe comunităţi religioase sau cele în care autorul îşi manifestă dezinteresul, lipsa cunoştinţelor sau a unei opinii cu privire la acestea au primit codul 0, corespunzător atitudinii neutre sau neexprimate.

Din materialul analizat au fost eliminate datele de identificare ale membrilor pentru a respecta anonimatul acestora, având în vedere că forumurile şi grupurile incluse în cercetare sunt deschise publicului .

1 48


V. 3. 2. 1 . Particularităţi ale materialului analizat

În toate comunităţi le incluse în cercetare comunicarea este de tip asincron, fiecare participant contribuind cu propriile idei pe măsură ce accesează pagina web şi lecturează conţinutul comunicărilor celorlalţi . De asemenea, atât pentru grupurile Yahoo, cât şi pentru forumuri, membrii înscrişi au opţiunea de a primi mesaj ele tuturor celorlalţi participanţi prin poşta electronică sau de a fi înştiinţaţi fie atunci când primesc un mesaj care li se adresează în mod direct, fie atunci când un alt membru al comunităţii răspunde la un subiect pe care l-au iniţiat sau la care au participat deja. În consecinţă, toate mesajele transmise în cadrul comunităţilor incluse în lotul analizat sunt uşor de urmărit în succesiunea în care apar pe website-ul comunităţii , ceea ce face ca observaţia, selecţia şi salvarea mesajelor să nu altereze interacţiunile dintre membri .

Toate mesajele selectate pentru analiză au fost transmise înainte de începerea acestei etape a cercetării, ceea ce face ca materialul analizat să fie similar unei arhive scrise li interacţiunilor, care conţine nu numai opiniile şi argumentele participanţilor cu privire la subiectele religioase puse în discuţie, dar şi regulamente, înregistrări ale unor evenimente ale grupului, relatări ale unor întâmplări personale, conflicte, excluderi ale unor membri, alăturarea altor persoane interesate etc .

Materialul selectat a fost compus din 1 1 28 de mesaje scrise în aproape integral în limba română, cu unele citate sau expresii în limba engleză şi unii termeni în limbile greacă şi latină. Totuşi, aceste din urmă situaţii reprezintă excepţii şi nu au fost incluse în analiză. Aşa cum se obişnuieşte cel mai frecvent online, unele dintre mesaje sunt tehnoredactate fără diacritice (ă, î, ş, ţ, â) în timp ce altele utilizează aceste litere specifice limbii române, ceea ce face ca materialul de analizat să fie eterogen din acest punct de vedere. Pentru analiza cu ajutorul programului Concordance, toate diacriticele din mesaje au fost înlocuite, astfel încât în rezultate să nu apară dubluri ale termenilor-cheie în două sisteme de scriere (cu şi Iară diacritice).

Deşi aspectul general al celor mai multe dintre mesaje nu pare a fi foarte îngrij it, acestea sunt elaborate, focaliZate şi cu puţine

1 49


divagaţii . Sunt frecvente referirile directe sau citările unor mesaje

anterioare, ceea ce face ca unele idei să apară de mai multe ori În materialul supus analizei şi să fie astfel suprareprezentate. În plus, datorită faptului că În cadrul celor mai multe dintre comunităţi le religioase comunicarea este mediată, unele mesaje pot fi şterse fără ca referinţele la acestea să fie eliminate. Această situaţie produce confuzie pentru cei care lecturează reacţiile participanţilor la un mesaj care a fost şters din arhivă.

Subiectele discuţiilor sunt complexe şi dificil de unnărit pe alocuri atunci când unele mesaje conţin idei şi observaţii cu privire la mai multe teme.

Fiecare mesaj este Însoţit de infonnaţii cu privire la identitatea virtuală a autorului său, care este completată cu elemente grafice, numele de utilizator şi, eventual, un motto. Unele forumuri pennit furnizarea unor infonnaţii suplimentare cu privire la autorul mesajului : vârsta, sexul, oraşul şi / sau ţara de provenienţă etc.

Limbajul mesajelor analizate conţine multiple elemente de jargon religios, specifice unor denominaţiuni anume sau comunicării online. Ortografia şi punctuaţia sunt mult simplificate şi nu respectă În întregime regulile. Foarte adesea propoziţiile Încep cu literă mică, la fel şi multe nume proprii ; cratima este omisă în multe cazuri, iar prescurtări le unor cuvinte nu se Încadrează În lista celor acceptate. Greşelile de tehnoredactare sunt frecvente, iar lipsa elementelor nonverbale ale comunicării este parţial compensată de unele elemente ale discursului : cuvinte de Întărire, aşezarea În pagină, semne de punctuatie, elemente iconografice, simboluri . Totuşi, uneori subiecţii trebuie să explice sensul celor afinnate În mesaje anterioare tocmai pentru că nuanţe ca ironia, jovialitatea, sarcasmul sunt greu accesibile îară latura non-verbală a comunicării . În acest context, participanţii interpretează unele mesaje ca fiind ostile, şi este nevoie de precizări, reeditări, explicaţii etc.

Diversitatea mesajelor din materialul analizat se manifestă nu numai În ceea ce priveşte tehnoredactarea, ci şi în alte privinţe : dimensiuni, vocabular, stil, grafică. Fiecare mesaj poartă marca individualităţii autorului său. Există, totuşi, idei, teme sau fonne de

1 50


manifestare comune, care dezvăluie specificul comunităţii religioase în cadrul căreia se desfăşoară comunicarea. Acestea au constituit unul dintre principalele obiecte de interes ale cercetării de faţă.

V. 3. 3. Etapa a III-a: comportamente, obiceiuri şi atitudini ale membrilor comunităţilor virtuale religioase

Cea de-a treia etapă a cercetării, cu caracter constatativ, s-a focalizat asupra comportamente lor şi atitudinilor legate de participarea la comunităţi le virtuale religioase şi asupra relaţiei dintre acestea şi atitudinea faţă de comunităţi le religioase locale. Opiniile şi evaluări le subiecţilor cu privire la comunităţi le din care fac parte reprezintă un material de studiu valoros, în condiţiile în care construcţia şi evoluţia fonnelor comunitare online depind de felul în care aceştia se raportează la experienţele virtuale comune.

În cadrul acestei etape, scopul principal a fost acela de a aduna cât mai multe date cu privire la comportamentele, obiceiurile şi evaluări le subiecţilor în ceea ce priveşte : • activităţile predominante legate de participarea la comunităţi le

virtuale religioase; • rolurile pe care le îndeplinesc subiecţii în comunităţi le virtuale

religioase din care fac parte; • caracteristici generale ale comunităţilor virtuale religioase:

coeziunea, deschiderea, pluralitatea ideilor etc. • atitudinea personală şi de grup faţă de comunităţile religioase

locale (în timp şi spaţiu real) din care fac parte. Scopul celei de-a treia etape a cercetării a· fost acela de a

identifica atitudinile şi comportamentele cele mai frecvente în comunităţi le virtuale religioase şi impactul pe care îl au acestea asupra atitudinii subiecţilor cu privire la comunităţile religioase locale.

Obiectivele fonnulate pentru această etapă a cercetării au fost structurate în jurul a patru întrebări fundamentale: 1 . Care sunt cele mai importante comportamente şi obiceiuri legate

de participarea subiecţilor la comunităţile virtuale religioase?

1 5 1


2 . Care sunt atitudinile participanţilor la comunităţi le virtuale religioase faţă de comunităţi le religioase locale?

3 . Cum sunt evaluate comunităţi l e religioase virtuale comparativ cu cele locale?

4. Au comunităţi le virtuale religioase potenţialul de a influenţa schimbări de paradigme, practici sau atitudini în comunităţi le religioase locale?

Prin demersurile acestei etape, desfăşurată pe o perioadă de 1 4 luni ( 1 ianuarie 2009 - I martie 20 1 0), s-a urmărit explorarea unor răspunsuri posibile la aceste întrebări, utilizându-se ca metodă de culegere a datelor ancheta pe bază de chestionar online. Chestionarul integral este prezentat în Anexa 1 .

Pornind de la rezultatele obţinute în etapele anterioare, chestionarul construit în scopul cercetării de faţă a fost alcătuit din 43 de itemi de forma celor dihotomici şi polihotomici (cu răspunsuri cu alegere multiplă), al căror conţinut se referă la: a. participarea la comunităţi virtuale religioase: comportamente,

obiceiuri, atitudini; b . atitudinea faţă de comunitatea religioasă locală; c. comparaţie între comunităţi le religioase virtuale şi cele locale (pe

următoarele dimensiuni: flexibilitate, deschidere la idei noi, implicare socială, rigiditate, autenticitate, atmosferă relaxată şi organizare ).

Suportul online al chestionarului a fost construit în aşa fel încât să fie uşor de accesat şi de completat, fără a necesita un timp îndelungat pentru lectură sau pentru înscriere, completarea datelor personale, acceptarea condiţiilor de participare etc. De asemenea, proiectarea formei online a chestionarului a inclus o bază de date în format .xls, în care au fost înregistrate codificat toate accesările, incluzând răspunsurile selectate, data şi ora accesării, IP-ul de la care s-a efectuat accesarea. În plus, fiecare participant la cercetare a avut opţiunea contactării autoarei pentru observaţii, completări, sugestii etc. Chestionarul online a fost promovat în comunităţi le virtuale religioase şi în cadrul publicaţiilor periodice aferente acestora (newsletter) sub formă de banner sau în cadrul discuţiilor din comunitate ca

1 52


mesaj adresat direct membrilor sub forma unei invitaţii de participare la cercetare.

În perioada 1 0 aprilie - 22 iunie 2009 chestionarul a fost accesat de 232 de ori, dintre care 1 08 intrări În baza de date au fost valide (chestionarul completat integral, exclusiv datele personale : vârstă, sex, IP unic).

Odată cu Încetarea promovării chestionarului În cadrul comunită�lor virtuale, numărul de accesări ale paginii web a scăzut dramatic, ceea ce a condus la finalizarea perioadei de culegere a datelor.

După eliminarea intrărilor nevalide din baza de date, o analiză primară a răspunsurilor subiecţilor a permis identificarea celor mai frecvente comportamente şi atitudini În ceea ce priveşte comunităţi le virtuale religioase, dar şi structura opiniilor şi atitudinilor persoanelor care participă la aceste comunităţi faţă de comunităţile religioase locale. Un al doilea nivel al analizei datelor a urmărit corelaţiile dintre itemii referitori la participarea subiecţilor la comunităţi le virtuale şi cei referitori la opiniile şi atitudinile acestora faţă de comunităţi le religioase locale din care provin sau la care participă (sau au participat). Un al treilea tip de analiză a datelor a urmărit compararea evaluărilor pe care le fac subiecţii cu privire la cele două tipuri de comunităţi religioase considerate În studiu (virtuale şi locale) În ceea ce priveşte cele opt dimensiuni precizate mai sus (flexibilitate, deschidere la idei noi, implicare socială, rigiditate, autenticitate, atmosferă relaxată şi organizare) .

În această etapă, cercetarea a vizat populaţia persoanelor care sunt active În spaţiul virtual şi participă la comunităţi virtuale religioase a căror limbă de comunicare este româna. Din .cauza limitărilor legate de anonimitatea online, de identităţile virtuale multiple şi de fluctuaţiile foarte mari ale numărului de participanţi, datele cu privire la această populaţie sunt dificil de estimat.

Subiecţii incluşi În lotul selectat pentru această etapă a cercetării au fost recrutaţi prin metoda autoselecţiei, care a presupus transmiterea unei invitaţii de participare ca mesaj În cadrul comunităţilor virtuale religioase la care participau În mod obişnuit sau prin bannerul de promovare prezent pe pagina principală a comunităţii sau În buletinul ei informativ. Cei care au accesat pagina web au putut

1 53


răspunde la chestionar numai după bifarea acordului de participare la cercetare. Această metodă de recrutare a subiecţilor are avantajul de a obţine infonnaţii de la persoane motivate intrinsec să participe la cercetare, ceea ce constituie un avantaj major în contextul ratei extrem de scăzute a răspunsurilor la studiile online. De exemplu, un studiu cu privire la influenţa închinării virtuale asupra experienţei închinării în spaţiul real, realizat de Robinson-Neal (2008) şi care a utilizat o metodă similară de recrutare a participanţilor la studiu, a înregistrat 1 00 de accesări ale chestionarului online, dintre care 1 5 au reprezentat răspunsuri complete şi 22 răspunsuri parţiale. În cazul de faţă, din 2 1 3 accesări ale paginii chestionarului, 1 08 au furnizat răspunsuri valide, ceea ce înseamnă o rată de răspuns foarte bună, luând în considerare specificul cercetării .

Analiza datelor personale furnizate de 1 04 subiecţi dintre cei 1 08 incluşi în lotul de cercetare a condus la o descriere simplă în funcţie de variabilele sex şi vârstă. Astfel, majoritatea subiecţilor au fost bărbaţi (67,6%) tineri ( 1 8-35 de ani), ceea ce corespunde unui profil al participantului tipic la comunităţi le virtuale religioase. Acesta este cel mai probabil un bărbat tânăr, cu vârsta cuprinsă între 20-35 de ani . Acest profil este diferit de cel al membrilor tipici din comunităţile religioase locale, în care tendinţa generală pare să fie aceea a îmbătrânirii populaţiei.

Tabelul nr. 2 . Distribuţia subiecţilor înfuncţie de sex

Sexul subiecţilor Frecvenţă Frecvenţă observată procentuală

Val id feminin 3 1 28,7

mascul in 73 67,6

Total \ 04 96,3

lipsă 4 3 ,7

Total 1 08 1 00,0

1 54


.. c OI > .. ! ...

virsta subiecţilor

Graficul nr. 1 . Distribuţia subiecţilor înfuncţie de vârstă

În cadrul lotului de subiecţi, bărbaţii prezintă o mai mare varietate decât femeile în ceea ce priveşte distribuţia pe vârste. După 35 de ani, femeile sunt foarte slab reprezentate, aceasta fiind o caracteristică influenţată mai degrabă de accesul m.ai redus la educaţie şi tehnologie pe palierul respectiv de vârstă decât de interesul pentru religie şi comunităţi religioase. Generaţiile ulterioare vor prezenta, cel mai probabil, o distribuţie mult mai echilibrată între bărbaţi şi femei la vârstele adulte medii şi târzii .

1 5 5


� • > .. f IL.

1 8-20 2 1 -25 26-30 31 -35 36-40 4 1 -45 46-50 5 1 + ani ani ani ani ani ani ani ani

vârsta subiecţilor

sexul subi ecti lor

.femi n in

. mascul in

Graficul nr. 2 . Distribuţia pe vârste la bărbaţi si femei

V. 4. Particularităţi ale cercetării online

Cercetarea comunităţilor virtuale religioase de limba română a întâmpinat unele dificultăţi metodologice datorate atât caracterului simbolic al spaţiilor religioase, cât şi specificului interacţiunilor online.

Ritmul alert de dezvoltare şi transformare a spaţiului virtual (datorat atât progresului tehnologiei, cât şi produselor intelectuale şi culturale la nivel global) a creat situaţia dificilă în care există un câmp de cercetare imens pentru care nu s-au creat încă unelte adecvate şi eficiente. Astfel, cercetătorii care îşi propun un travaliu în acest

1 56


domeniu pot fi asemănaţi cu nişte agricultori care încearcă să cultive terenuri de dimensiuni considerabile fără a beneficia de avantajele mecanizării.

În condiţiile în care crearea unor metode noi de investigare a domeniului comunităţilor virtuale este un proces laborios, care se realizează în salturi calitative urmate de perioade îndelungate de testare, adaptare, îmbunătăţire şi confruntare cu normele etice şi deontologice, soluţia disponibilă este utilizarea combinată a metodelor de cercetare deja existente şi adaptarea acestora pentru spaţiul virtual, pentru a obţine rezultate cu un nivel cât mai ridicat posibil de validitate şi fidelitate. Astfel, în proiectarea cercetării au fost incluse atât metode calitative, cât şi metode cantitative, în încercarea de a acoperi un domeniu cât mai vast din tema abordată.

Observaţia neparticipativă a avut avantajul de a oferi posibilitatea orientării în domeniu fără a perturba activitatea comunităţilor, acoperind un volum mare de fapte şi informaţii . În schimb, rămân multiple date de cercetare - legate de contextul participării, membrii marginali, evaluări le subiecţilor - care sunt inaccesibile acestei metode.

Metoda focus-grup online a fost utilă pentru o primă confruntare cu opiniile, atitudinile şi evaluări le subiecţilor cu privire la comunităţi le virtuale religioase. Au fost desfăşurate două asemenea focus-grupuri pe două suporturi diferite (Yahoo groups şi Yahoo Messenger), pentru a putea permite atât interacţiuni în timp real (care facilitează o dinamică a comunicării similară unui focus-grup din spaţiul real), cât şi participarea unor persoane care nu pot fi prezente online în aceeaşi perioadă de timp. Dezavantajele celor două variante de focus-grup se referă la faptul că interacţiunea scrisă în timp real reduce din spontaneitatea exprimării, în timp ce comunicarea pe o perioadă mai lungă de timp îşi pierde focalizarea.

Analiza de conţinut este o metodă accesibilă şi bine adaptată pentru comunităţile virtuale religioase care comunică în scris, acestea fiind majoritare în spaţiul virtual. Analiza de conţinut computerizată (utilizând un software specializat) prezintă avantajul acoperirii facile a unui volum foarte mare de date disponibil în comunităţile virtuale, dar

1 57


este deficientă atunci când este vorba de identificarea sensuri lor în analiza atitudinilor exprimate. De aceea, o analiză de conţinut calitativă a fost utilizată ca o variantă dezirabilă pentru a completa cu succes interpretarea datelor.

Ancheta sociologică online a constituit cea mai rapidă şi accesibilă metodă pentru culegerea unui volum considerabil de date structurate şi care pennit realizarea unor descrieri cantitative şi a unor inferenţe cu privire la întreaga populaţie vizată. Deşi deficienţele specifice anchetei pe bază de chestionar sunt amplificate în cercetările online (lipsa controlului asupra contextului investigării şi a identităţii participanţilor), aceasta rămâne încă cea mai rapidă şi eficientă metodă (în tenneni de costuri şi efort necesar) pentru a accesa un număr mare de subiecţi .

În concluzie, prin util izarea combinată a metodelor descrise în acest capitol, studiul de faţă poate oferi o imagine cât mai complexă a obiectului cercetării , păstrând rezervele dificultăţilor prezentate mai sus atunci când este vorba de extrapolarea rezultatelor.

Acest capitol a inclus infonnaţii cu privire la metodologia studiului, cu detalii referitoare la design-ul de cercetare şi etapele acestuia pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra cercetării care constituie obiectul central al lucrării de faţă. Rezultatele fiecărei etape de cercetare vor ocupa câte un capitol distinct în cele ce unnează.

1 58

Capitolul VI

Descrierea şi delimitarea cadrului comunităţilor virtuale religioase de limba română

A vând În vedere noutatea domeniului şi natura studiului, În primele etape ale cercetării s-a impus necesitatea unor delimitări, a unei descrieri clare şi sistematice ale obiectului studiat, care vor servi drept cadru de referinţă pentru demersuri ulterioare. Prezentarea rezultatelor cercetării din această etapă este structurată În funcţie de principalele categorii ce conduc la descrierea comunităţilor virtuale religioase de limba română. Partea finală a capitolului propune o tipologie a acestor forme comunitare ca rezultat al efortului de sistematizare a datelor descriptive analizate.

VI. l . Scopul comunităţilor virtuale religioase

Marea majoritate a comunităţilor virtuale religioase de limba română prezintă pe prima pagină sau Într-un loc vizibil pe website o scurtă descriere În care sunt incluse scopul, misiunea, populaţia căreia se adresează, precum şi unele informaţii legate de cni:dinţele sau ideile teologice la care aderă.

Scopurile comunităţilor virtuale religioase sunt variate, dar se centrează foarte frecvent În jurul ideii de a construi un spaţiu adecvat pentru comunicare şi socializare pentru persoanele care Împărtăşesc aceleaşi convingeri religioase. Alte scopuri ale comunităţilor virtuale religioase de limba română includ: • dezbaterea unor idei de natură teologică; • proiecte sociale, umanitare, culturale care conţin o latură creştină;

1 59


• crearea unor grupuri ideologice noi Într-o anumită orientare religioasă;

• extinderea În spaţiul virtual a unor comunităţi locale pentru a facilita comunicarea În afara timpului petrecut împreună în biserică;

• promovarea valorilor şi a credinţelor unei anumite confesiuni în scop misionar.

VI.2. Structura comunităţilor virtuale religioase

Structura comunităţilor virtuale religioase depinde atât de suportul tehnic pe baza căruia funcţionează, cât şi de rolurile, iniţiativele şi activitatea membrilor. În ceea ce priveşte prima variabilă, cele mai frecvente suporturi pentru comunităţile virtuale religioase de limba română sunt forumurile (incluse Într-o pagină web creată special pentru comunitate sau parte a unui website care oferă spaţiu de găzduire şi format standard) şi grupurile de discuţii (de exemplu, Yahoo groups sau Google groups).

Grafica este simplă şi utilizează cel mai frecvent tipare oferite de website-urile care furnizează şi servicii gratuite de găzduire. Acest fapt este valabil în special pentru comunităţi le care sunt iniţiate de către membrii laici ai unei biserici şi care nu reprezintă În mod oficial o formaţiune religioasă. Website-urile care sunt create special pentru o comunitate religioasă prezintă în design-ul grafic simboluri religioase specifice religiei pe care o reprezintă. Comunităţi le virtuale religioase care aderă la religiile istorice, tradiţionale includ în design cel mai adesea icoane, imagini ale unor sfinţi sau ale unor obiecte de cult, simboluri latine sau bizantine, litere bogat ornamentate (pentru titlu). Comunităţi le de orientare protestantă utilizează simboluri simple, sti lizate, imagini de fundal sugestive pentru rugăciune, comuniune sau chiar simboluri generale pentru fericire, spiritualitate, dragoste.

Structura de roluri din cadrul comunităţilor virtuale religioase este similară celei tipice pentru comunităţi le online : deţinătorul grupului sau al website-ului (persoana care iniţiază comunitatea,

1 60

Descrierea şi delimitarea cadrului comunităţilor virtuale religioase . . .

creează sau adaptează suportul tehnic), moderatorul discuţiei, membrii activi, vizitatorii . De asemenea, forumurile pot prezenta câte un moderator sau un lider pentru fiecare domeniu de discuţie . Alături de aceste roluri obişnuite, se remarcă şi unii l ideri care, deşi nu sunt în mod necesar participanţi activi, se bucură de o recunoaştere deosebită datorită expertizei lor în domeniul religios. Preoţii, călugării, pastorii, profesorii de teologie pot juca un asemenea rol , fiind apreciaţi ca membri de valoare ai comunităţii, cu autoritate în discuţiile teologice şi cu abilitatea de a oferi sfaturi de natură spirituală. Unele comunităţi virtuale religioase sunt construite în jurul unei astfel de persoane charismatice, cu autoritate religioasă.

Arhitectura comunităţii virtuale este construită prin contribuţia tuturor participanţilor, care pot propune, crea şi dezvolta subiecte de discuţie, elemente grafice (imagini, simboluri, emoticonuri), profiluri personale şi ale diferitor grupuri din cadrul comunităţii, activităţi şi proiecte comune.

Modul în care este construită o comunitate depinde şi de suportul tehnic pe care îl utilizează. Forumurile au o structură ramificată, cu o organizare tematică clară. Astfel, este mai uşor de urmărit un subiect anume, dar mai dificil de observat dinamica şi evoluţia în timp a comunicării . Temele primordiale sau de interes se remarcă prin volum, numărul de mesaje fiind menţionat lângă denumirea subiectului . Anumite discuţii pot fi continuate o perioadă mai mare de timp, fără a-şi pierde interesul pentru membrii comunităţii , în timp ce altele sunt abandonate rapid, putând fi reluate ulterior.

Grupurile de discuţie (de tipul Yahoo groups) prezintă o organizare temporală a mesajelor, ceea ce face mai ' dificilă urmărirea unui subiect atunci când există mai multe teme de discuţie concomitente. Astfel, structura grupurilor de discuţie este mai fluidă, mesajele apar în ordinea în care sunt transmise, în timp ce resursele multimedia şi documentele sunt păstrate în locaţii diferite. Subiectele de discuţie la care nu se înregistrează răspunsuri în timp uti l sunt abandonate rapid, în virtutea acumulării de mesaje noi cu privire la alte teme ce solicită atenţia participanţilor. Rareori se întâmplă ca aceste subiecte să fie reluate. Dinamica comunicării poate fi mai uşor

1 6 1


urmărită atât de către observatori, cât şi de către membrii activi, ce pot răspunde mesajelor noi pe măsură ce le primesc sau le vizualizează. În acest sens, comunicarea în cadrul acestui tip de comunităţi are structura unui lanţ asociativ.

Există şi comunităţi cu o structură mai complexă, găzduite pe un website propriu, care poate îngloba mai multe suporturi pentru comunicare (forum, chat, grup etc). În cazul acestora, există o echipă de persoane care se ocupă de structura de bază, designul şi resursele comunităţii, ce formează baza de la care porneşte contribuţia celorlalţi membri . Evoluţia şi structura acestor comunităţi sunt controlate într-o măsură mai mare de către persoanele sau organizaţia care le-au construit.

VI.3. Dimensiunile comunităţilor virtuale religioase

Majoritatea comunităţilor virtuale (inclusiv cele religioase) prezintă date colectate automat cu privire la numărul de membri, numărul mesajelor, datele ultimelor mesaje, subiectele active etc. , ceea ce oferă o imagine sintetică a mărimii şi dinamicii comunităţii .

Dimensiunile unei comunităţi virtuale depind atât de numărul membrilor, cât şi de activitatea acestora. Astfel, există comunităţi cu un număr redus de membri care comunică zilnic şi produc un volum mare de mesaje şi resurse. Există şi comunităţi care adună sute sau chiar mii de membri şi care au o activitate prolifică. Acestea sunt fie constelaţii de comunităţi care folosesc aceeaşi adresă virtuală şi acelaşi suport tehnologic, fie organizări ale unui mare număr de membri pasivi în jurul unui grup activ. Există, de asemenea, un mare număr de comunităţi care sunt similare unor oraşe pustii, deoarece au fost înfiinţate de unul sau doi membri fondatori cărora li s-au adăugat foarte puţini vizitatori, iar spaţiile create de cei dintâi au rămas nepopulate. Alte comunităţi au atins un apogeu al dezvoltării, după care activitatea s-a diminuat considerabil până la dispariţie; cei mai mulţi dintre membrii activi au migrat spre alte locaţii din spaţiul virtual, iar website-ul grupului a rămas ca un spaţiu de stocare a

1 62


arhivelor comunicări lor anterioare. Aceste comunităţi pot fi asemănate vestigii lor unor oraşe antice disponibile studiului arheologiei, în acest caz cyber-arheologiei.

În urma observării comunităţilor virtuale religioase de limba română, puţine dintre acestea s-au remarcat ca fiind de foarte mari dimensiuni. Numărul membrilor celor mai multe dintre ele nu depăşeşte 200-300, dintre care 1 0-20% reprezintă participanţi activi.

VI.4. Membrii comunităţilor virtuale religioase

Marea maj oritate a membrilor comunităţilor virtuale religioase de limba română sunt persoane de cetăţenie sau origine română, care se găsesc răspândite în diferite locaţii geografice de pe glob. Există comunităţi virtuale religioase special destinate românilor din diaspora, dar şi comunităţi menite să faciliteze comunicarea dintre o comunitate locală şi foştii membri care au emigrat şi se găsesc în diferite locuri ale lumii. Astfel, aceste comunităţi virtuale sunt mij loace eficiente de reconectare a unor grupuri care s-au separat geografic şi de recreare a unui sentiment de apartenenţă pentru membrii care se găsesc la distanţe geografice apreciabile de locurile natale şi de comunităţi le de origine. Astfel, în majoritatea comunităţilor virtuale religioase de limba română există o varietate de membri care provin din diferite locaţii geografice, şi ceea ce îi uneşte, în afara intereselor religioase, este limba de conversaţie, ce realizează conexiunea cu rădăcinile etnice, geografice, istorice comune ale participanţilor.

Accesul la calitatea de membru al comunităţilor virtuale religioase este relativ facil şi - în toate cazurile observate - gratuit. Cu toate că majoritatea comunităţilor observate sunt deschise, în sensul că permit tuturor vizitatorilor să lectureze conversaţiile care au loc, aproape toate au drept condiţie de participare la discuţii crearea unui cont de utilizator, care presupune furnizarea unor date personale minime, neverificate. Aceste condiţii îşi găsesc raţiunea în dorinţa comunităţilor de a-şi promova ideile cu privire la ceea ce consideră a fi adevărul (din punct de vedere filozofic şi religios), pe de o parte, şi

1 63


în nevoia lor de a controla mesajele in decente, ofensatoare sau eretice. De altfel, multe dintre comunităţi le din lotul analizat prezintă în regulament atât necesitatea unui limbaj decent, cât şi interdicţia de a critica orientarea religioasă predominantă a membrilor săi. De exemplu:

Condiţia obligatorie pe acest Forum de discuţii este limbajul decent, care trebuie să-L onoreze pe Dumnezeu. (http://www.cetatea.ro/ forumsmflindex.php/topic,5 .0.html) Pentru a fi mai clari: dragi vizitatori necatolici, sunteţi la noi acasă, pe teritoriul nostru. Deşi ar trebui să fie evident (adică de bun-simţ), ne vedem obligaţi să precizăm: nu se acceptă texte care ofensează credinţa catolică, Biserica Catolică (aplicabil şi credinţei creştine, Bisericii În general)(http://www.forum-catolic.cnet.ro/viewtopic.php? f= I şit=32).

Membrii care nu respectă condiţiile comunităţilor sunt sancţionaţi prin avertismente publice şi expulzare (banned), ceea ce reprezintă un fenomen relativ des întâlnit comparativ cu alte comunităţi virtuale, în special în comunităţi le care au drept scop promovarea credinţelor specifice unei religii anume.

Dezvăluirea identităţii reale a participanţilor este considerată o dovadă a onestităţii şi bunei-credinţe, astfel încât unele comunităţi prezintă spaţii special destinate autoprezentării membrilor. Acestea au ca scop o intercunoaştere mai bună a participanţilor, responsabilizarea acestora în ceea ce priveşte mesajele postate şi întărirea coeziunii grupului.

Ceea ce îi caracterizează pe membrii comunităţilor virtuale religioase este, în mod evident, un interes crescut pentru temele de natură spirituală sau religioasă, pe care le abordează normativ şi cu pasiune. Acest interes poate fi însoţit de o convingere puternică a unicităţii religiei adoptate (exclusivism) sau de o căutare a unei religii care să îndeplinească nevoile spirituale ale individului (pluralism). Aceste două atitudini stau la baza a două tipuri de membri ai comunităţilor virtuale religioase, care formează două tabere distincte ale dialogurilor productive, dar şi ale dezbaterilor celor mai aprinse.

1 64


În etapele ulterioare ale studiului au fost evidenţiate ş i alte caracteristici ale membrilor comunităţilor virtuale religioase, reieşite din analiza datelor, pe baza cărora se poate schiţa un profil al participantului la aceste fonne comunitare.

VI.S. Caracteristici ale comunicării în cadrul comunităţilor virtuale religioase

Comunicarea în comunităţi le virtuale religioase analizate se realizează în principal în limba română, deşi există frecvent împrumuturi lingvistice (în special din limba engleză), prescurtări, simboluri sau expresii create de către grup pentru a sintetiza o idee inedită sau original aplicată. Acestea au rolul de a fluid iza comunicarea şi de a crea un limbaj specific grupului, care să contribuie la creşterea coeziunii şi sentimentului de apartenenţă al participanţilor. Însă cel mai uşor de remarcat în comunicarea din cadrul acestor comunităţi sunt stereotipurile, expresiile tipice unei anumite orientări religioase, care constituie un jargon religios şi chiar confesional şi care, pe alocuri, creează impresia unui l imbaj de lemn religios. Unnătoarele expresii sunt câteva exemple în acest sens : "srantă taină",

"pocăinţa vine din inimă", "smerenie", "dreapta credinţă", "predă-te lui Isus", "te umpli de dragoste", "ne miluieşte pe noi, păcătoşii",

"sunt vii cei morţi întru Domnul" "scara spre cer", "credinţa vie în

Dumnezeu", "sfinţii mij locesc pentru noi", "mărturia credinţei",

"puterea rugăciunii", "ne întărim în Domnul", "religia strămoşească",

"a mărturisi pe Dumnezeu" etc . Asemenea expresii au la bază metafore create pentru a reprezenta idei sau concepte de natură spirituală şi care au intrat apoi în vocabularul uzual al creştini lor, fiind în pericol de a-şi pierde semnificaţia prin suprautilizare.

În cele mai multe dintre comunităţi le virtuale religioase de limba română comunicarea se realizează exclusiv în scris, mesajele fiind relativ lungi (comparativ cu alte comunităţi virtuale), elaborate, pline de citate biblice sau din cărţi sfinte şi de expresii stereotipe, specifice comunicării orale (este cazul, în definitiv, de fapt şi de drept,

1 65


vezi tu, înţelegi, aş vrea să spun că ş.a.) . Exprimarea este mai relaxată din punct de vedere al ortografiei şi ortoepiei, cu multiple greşeli gramaticale sau de tehnoredactare ce trec adesea neobservate.

Deoarece comunicarea este (aproape) exclusiv textuală, participanţii la comunităţi le virtuale trebuie să găsească modalităţi de a exprima sensurile care sunt de obicei transmise prin componentele nonverbală şi paraverbală ale comunicării . Astfel, membrii fiecărei comunităţi încearcă să găsească modalităţi creative de exprimare a emoţiilor, sensuri lor ascunse, ironiei. Unele dintre aceste modalităţi sunt facile şi se referă la utilizarea simbolurilor comune în spaţiul virtual (emoticon-uri sau smileys). Altele implică explicaţii suplimentare, "note de subsol", crearea unor expresii specifice grupului . Chiar şi în aceste condiţii, o parte din sensurile pe care creatorul unui mesaj a intenţionat să le transmită sunt pierdute . Ca un efect al acestei situa�i, pentru a compensa lipsa canalelor nonverbal şi paraverbal de comunicare, l imbajul utilizat în mesajele din cadrul comunităţilor virtuale este mai plastic, mai colorat. Atunci când se doreşte transmiterea unor sensuri negative, limbajul este mai aspru, ofensele şi chiar injurii le fiind mai frecvente. Acest fapt este adevărat şi pentru comunităţi le virtuale religioase de limba română, în care dezbaterile sunt uneori aprinse, deoarece convingerile religioase sunt adânc înrădăcinate în conştiinţa individuală. Utilizarea unui limbaj persuasiv puternic, abundenţa figurilor de stil şi a termenilor consideraţi duri în limbajul curent sunt caracteristici ale unora dintre comunităţile virtuale religioase de limba română, ca marcă a spiritului polemic ce le animă, dar şi ca un efect natural al lipsei dimensiunilor nonverbale.

Multe dintre mesajele postate sunt reacţii la întrebările, resursele sau articolele transmise de moderatori sau de alţi membri ai comunităţii, ceea ce face ca discuţia să decurgă defazat. Aceasta se întâmplă deoarece participanţii la discuţie reacţionează la idei, argumente sau observaţii care apar în unul sau mai multe mesaje anterioare. Adesea, membrii cu experienţă îşi organizează comunicarea, adresând anumite părţi ale mesajului direct persoanei la ale cărei idei se referă sau chiar utilizând citate-bloc din ideile

1 66


celorlalţi pentru a uşura lectura celor c e participă l a discuţie. Citatele, sublinierile în text, combinaţiile de semne grafice şi simboluri care sunt utilizate ca prescurtări ale emoticon-urilor sunt frecvente şi dau un aspect neuniform mesajelor, facilitând lectura unor anumite părţi, În funcţie de interes.

Alături de folosirea unui limbaj decent, utilizarea adecvată a caracterelor şi a simbolurilor face parte din etica participării la comunităţi le virtuale religioase. De exemplu, utilizarea excesivă a majusculelor denotă o lipsă de consideraţie faţă de ceilalţi participanţi sau o încercare brutală de a-şi impune punctul de vedere, fiind similară strigătului într-o conversaţie faţă în faţă, şi, în consecinţă, nu este tolerată de către membrii comunităţii . Sublinierea tuturor cuvintelor, utilizarea excesivă a simbolurilor (smiles sau emoticon-uri), scrierea cu caractere supradimensionate reprezintă încălcări mai mult sau mai puţin ostentative ale regulilor de bună-cuviinţă online. Nouveniţii Într-o comunitate învaţă aceste reguli din instrucţiunile sau regulamentele prezentate într-un loc uşor accesibil (de obicei pe prima pagină sau la începutul listei de subiecte de discuţie) şi din exemplul membrilor experimentaţi.

VI.6. Subiectele abordate în cadrul comunităţilor virtuale religioase

Domeniul religios fiind unul extrem de vast, subiectele de discuţie în cadrul comunităţilor virtuale religioase prezintă un potenţial nelimitat (cel puţin teoretic). Varietatea de teme abordate depinde într-o măsură mai mare sau mai mică de orientarea religioasă a membrilor, de scopul declarat al comunităţii, de diversitatea socială, educaţională, culturală a participanţilor, de tendinţele spre consens sau divergentă manifestate de către majoritatea membrilor.

Intre subiectele cel mai des întâlnite în cadrul comunităţilor virtuale religioase de limba română se regăsesc următoarele :

• informaţii şi întrebări de natură tehnică;

1 67


• regulament, negocierea codului de conduită al comunităţii şi aplicarea acestuia (avertismente şi sancţiuni pentru diferiţi membri, motivarea deciziei de excludere a unor participanţi);

• doctrine şi credinţe, discuţii teologice cu privire la principalele credinţe ale orientării religioase predominante În cadrul comunităţii, dezbateri cu privire la probleme teologice neclarificate;

• apologetică, dezbateri cu membri sau vizitatori de alte orientări religioase, expuneri cu privire la ceea ce comunitatea consideră a fi erori sau erezii ale altor religii;

• spiritualitate, descrierea unor experienţe spirituale personale, rugăciuni, consiliere spirituală;

• resurse creştine: muzică, filme, articole; • diverse subiecte de natură socială, proiecte, recenzii,

critică de film, matrimoniale, evenimente. Unele domenii de discuţie sunt mai bine reprezentate, În

funcţie de specificul comunităţii. De exemplu, forum urile pentru tineri abordează mai multe teme cu specific social, sunt mai orientate spre intercunoaştere şi mai puţin focalizate. Comunităţile care sunt extensia online a unei biserici locale conţin mai multe discuţii organizatorice, cu privire la evenimente şi proiecte comune. De asemenea, activităţile devoţionale şi de rugăciune În spaţiul virtual, menite să le continue pe cele din spaţiul real, sunt frecvente pentru astfel de comunităţi.

Există teme de discuţie neagreate În cadrul comunităţilor virtuale religioase. Acestea se referă În principal la critici ale credinţelor şi dogmelor comune şi la promovarea unor idei ale altor orientări religioase, pe care majoritatea membrilor le consideră o ameninţare la adresa identităţi şi coeziunii grupului . De asemenea, subiectele care nu au legătură cu temele religioase, reclamele sau promovarea unor organizaţii şi idei nereligioase sunt apreciate ca fiind inoportune de către majoritatea membrilor comunităţii .

1 68


VI.7. O tipologie a comunităţilor virtuale religioase

Pornind de la observarea caracteristicilor descrise mai sus, orice comunitate virtuală religioasă poate fi descrisă pe două dimensiuni distincte ce caracterizează relaţiile interpersonale, structura şi dinamica şi creează atmosfera generală din cadrul grupului : 1 . Orientarea confesională. Această dimensiune se referă la moda

litatea În care se raportează comunitatea virtuală la organizaţia unei (sau mai multor) biserici ca autoritate şi formă de organizare. Din acest punct de vedere, comunităţi le virtuale religioase pot fi confesionale sau interconfesionale/non-confesionale.

2 . Orientarea valorică face referire la tipul valori lor religioase predominante În comunitate şi promovate sistematic În cadrul discursului . Această dimensiune definită bipolar este delimitată de experienţa spirituală comună a membrilor şi adevărul transcendent ca valori predominante (care nu se exclud reciproc la nivel teoretic, dar care se manifestă unilateral În practică).

Din combinarea celor două dimensiuni rezultă o tipologie ce conţine patru tipuri distincte de comunităţi virtuale religioase, denumite metaforic : a . comunităţi "de Întărire"; b. comunităţi "reformatoare"; c . comunităţi "ale luptei pentru Adevăr"; d. comunităţi "fără frontiere"

a) Comunităţile .. de Întărire " sunt acele comunităţi care aderă la principiile şi dogmele unei confesiuni religioase particulare şi valorizează În principal experienţa spirituală Împărtăşită. Ele funcţionează ca un spaţiu spiritual Închis, În care comunicarea cu ceilalţi membri ai comunităţii are rolul de a Întări convingerile comune tuturor.

Opiniile divergente sunt descurajate şi propunerile de schimbare sunt privite ca ameninţări externe. Credinţele şi convingerile comunităţii funcţionează ca un zid de delimitare faţă de ceilalţi . Orientări le religioase diferite sunt aduse În discuţie doar În scop

1 69


apologetic, pentru a dezvolta contraargumente care să întărească credinţele grupului .

Experienţă spirituală

,

'-

- ,,�. - .. � . . .. .. . . . ..

[ Intereonfesională J!

d) Comunităţi e) Comunităţi

"fără "ale luptei

frontiere" pentru Adevăr"

./

a) Comunităţi b) Comunităţi

"de Întărire" ,,refonnatoore"

. .... .... . , . Z· . TCZe

J ( Confesională :

Figura or. 1. Tipuri de comunităţi virtuale religioase

Norma interacţiunilor este consensul, iar discursul este considerat profund conservator, lăsând prea puţin loc pentru concluzii integratoare.

Asemenea comunităţi pot avea scopul de a facilita comunicarea unor membri care se întâlnesc şi în spaţiul real, de a crea cadrul pentru interacţiunea unor membri separaţi geografic, de a contribui la realizarea unor proiecte comune, de a pune la dispoziţie mij loacele pentru punerea în comun a unor resurse etc.

1 70


Comunităţile d e întărire pot reprezenta dimensiunea virtuală a unei comunităţi locale (de exemplu, comunitatea virtuală Sfănta Cruce) sau organizări virtuale fără corespondent local dar care prezintă o identitate confesională comună (de exemplu, comunitatea virtuală Intercer sau comunitatea Forum Catolic).

Punctele forte ale acestui tip de comunităţi sunt gradul ridicat de coeziune şi capacitatea de mobilizare pentru realizarea unor proiecte comune.

Punctele slabe sunt reprezentate de închiderea la comunicarea cu celelalte comunităţi, ceea ce împiedică dezvoltarea prin confruntare de idei. În timp, nivelul cultural şi educaţional al acestui tip de comunităţi riscă să devină scăzut.

b) Comunităţile .. reformatoare " sunt acele comunităţi care valorizează profund adevărul religios şi sunt loiale unei confesiuni specifice. În cadrul acestor comunităţi sunt propuse spre dezbatere idei noi menite să promoveze fie schimbarea, fie purificarea în bisericile la care aderă membrii . Comunităţile "reformatoare" sunt orientate spre descoperirea continuă a adevărului, spre dezvoltarea înţelegerii cu privire la modalităţile relevante de integrare a acestuia în realitatea socială şi individuală. Adesea, membrii acestor comunităţi sunt etichetaţi ca fiind liberali şi intră în conflict cu facţiunile de orientare fundamentalistă ale aceleaşi confesiuni .

Comunităţi le de acest tip pot fi grupuri de dezbatere, care împărtăşesc identitatea confesională a bisericii la care aderă membrii (de exemplu, comunitatea Oxigen), sau formaţiuni care revendică identitatea confesiunii religioase, despre care consideră că a fost trădată sau pierdută de marea majoritate a credincioşilor (de exemplu, comunitatea Biserica Ortodoxă Liberă).

Punctele forte ale comunităţilor de acest tip sunt deschiderea la schimbare În vederea creşterii şi dezvoltării Înţelegerii adevărului transcendent.

Punctele slabe ale comunităţilor reformatoare sunt deficienţa În a implementa ideile şi proiectele rezultate În urma dezbaterilor şi gradul de instabilitate mai ridicat decât al comunităţilor "de întărire", coeziunea nereprezentând un obiectiv principal al grupului .

1 7 1


c) Comunităţile " luptei pentru Adevăr " sunt acele comunităţi în care dialogul interconfesional are ca temă şi valoare principală adevărul . Axată pe dezbatere şi polemică, interacţiunea în cadrul acestor comunităţi constituie fie un teren al negocierilor strânse în ceea ce priveşte dogmele şi practicile religioase, fie o luptă a surselor de autoritate.

Metafora luptei pentru Adevăr aplicată acestui tip de comunităţi se referă la eforturile membrilor de a-i convinge pe ceilalţi de veridicitatea şi validitatea argumentelor proprii, în încercarea de a impune orientări le valorice specifice confesiunii la care aderă. Un exemplu de astfel de comunitate este comunitatea Dialog Evanghelic Ortodox.

Punctele forte ale acestui tip de comunităţi sunt deschiderea la dezbatere şi gradul ridicat de elaborare al argumentelor şi raţionamentelor logice.

Punctele slabe includ atmosfera conflictuală şi incapacitatea elaborării unui model integrator, cu toate că misiunea declarată conţine elemente comunitare valoroase.

d) Comunităţile "foră frontiere " sunt formaţiuni interconfesionale care valorizează în principal experienţa spirituală comună. Trăirile emoţionale ale individului sunt considerate manifestări veritabile ale credinţei. Comunitatea întreţine un climat afectiv pozitiv prin ignorarea opiniilor divergente şi focalizarea pe ideile şi credinţele comune.

Tematica discuţiilor se concentrează asupra unor subiecte cu caracter general de natură etică şi spirituală, care să nu ofenseze participanţii şi să nu stâmească polemici. Preocuparea principală în ceea ce priveşte moderarea discuţiilor în aceste comunităţi este corectitudinea politică.

În general, membrii acestui tip de comunităţi folosesc unul sau mai mulţi dintre următorii termeni pentru a le descrie: inclusiviste, non-denominaţionale, deschise, creştine (refuzând orice altă categorie subordonată), spirituale . Unele dintre aceste comunităţi au scopuri de natură socială sau etică, de exemplu lupta împotriva avortului sau promovarea non-discriminării pentru anumite categorii sociale.

1 72


Acest tip de comunităţi virtuale sunt mai puţin frecvente în limba română, bisericile non-denominaţionale fiind o realitate specifică într-o mai mare măsură spaţiului occidental. Între comunităţile virtuale religioase de limba română care s-ar putea încadra în această categorie se regăsesc următoarele : Cuvinte la Schimb, Cristia sau grupul Speranta Youth.

Între punctele forte ale acestui tip de comunităţi se înscriu atmosfera destinsă, de cooperare şi explorarea dimensiunilor comune ale experienţei religioase a membrilor.

Punctele slabe ale comunităţilor "fără frontiere" se referă la superficialitate şi ignorarea diferenţelor ce reprezintă o modalitate ineficientă de soluţionare a problemelor.

Încadrarea unor comunităţi virtuale religioase în tipologia prezentată mai sus impune câteva observaţii : • Există multiple comunităţi virtuale cu un grad ridicat de

complexitate, care se încadrează mai dificil în categoriile descrise. Ele pot fi clustere de comunităţi sau grupări ce prezintă orientări diferite. Astfel, o comunitate găzduită pe un forum poate avea secţiuni destinate dezbaterilor de tip interconfesional dar şi secţiuni orientate spre experienţa spirituală împărtăşită a membrilor. Unele dintre aceste secţiuni pot fi mai bine reprezentate şi mai puternic populate, conferind atmosfera dominantă a comunităţii sau "spiritul" acesteia.

• Transformările frecvente datorate fluctuaţiei membrilor pot determina deplasări sau reîncadrări ale unor comunităţi. Astfel, o comunitate care iniţial se defineşte ca fiind axată pe experienţele spirituale comune şi pe discuţii creştine generale poate deveni o comunitate de dezbatere pe măsură ce tot mai mulţi dintre membrii înscrişi prezintă dileme şi îşi manifestă interesul pentru stabilirea adevărului cu privire la anumite aspecte teologice. În sens opus, o comunitate de dezbatere îşi poate pierde spiritul polemic pe măsură ce este părăsită de membrii cei mai activi .

Deşi suportă observaţiile menţionate mai sus, tipologia propusă se poate dovedi a fi utilă pentru delimitarea unor categorii distincte de comunităţi virtuale religioase de limba română. Acestea se

1 73


diferenţiază prin scopul unnărit, populaţia căreia se adresează, climatul şi atitudinile promovate, conţinutul comunicării şi evoluţia acesteia.

VI.S. Concluzii

Prima etapă de observaţie a comunităţilor virtuale religioase de limba română a condus la o estimare brută a dimensiunilor acestui teritoriu din spaţiul virtual şi la o descriere a principalelor lor caracteristici. De dimensiuni variabile, focalizate pe subiectele religioase, cu o tematică de discuţii axată pe teologie, dogmatică, apologetică şi spiritualitate, comunităţi le virtuale religioase de limba română sunt organizări sociale ce reunesc persoane din locaţii geografice diferite care împărtăşesc nu numai interesul pentru anumite orientări religioase, ci şi rădăcinile etnice, sociale, culturale şi spirituale române.

Tipologia propusă pe baza observaţiilor realizate în cadrul acestei etape reprezintă o încercare de sistematizare a comunităţilor virtuale religioase de limba română ca obiect de studiu al cercetării şi poate fi utilizată în studii ulterioare pentru delimitarea unor populaţii specifice.

1 74

Capitolul VII

Explorarea conţinutului comunicării din comunităţile virtuale religioase

În spaţiul virtual, în care dimensiunile materiale sunt inexistente, comunităţi le se delimitează intelectual prin intermediul comunicării, şi întreaga lor existenţă se desfăşoară în termenii cuvântului scris . Astfel, analiza conţinutului comunicării s-a impus natural ca modalitate de abordare sistematică a ceea ce reprezintă specificul comunităţilor virtuale religioase.

Analiza mesajelor selectate din cadrul comunităţilor virtuale religioase de limba română a urmărit să exploreze, la un prim nivel, conţinutul comunicări lor, pentru a identifica principalele subiecte abordate şi felul în care acestea sunt relaţionate. Următorul nivel al analizei s-a focalizat asupra atitudinilor reflectate în conţinutul mesajelor din cadrul comunităţilor virtuale religioase şi a felului în care membrii acestora evaluează rolul acestor forme de organizare în transformarea vieţii religioase individuale sau de grup.

VII. 1 . Principalele teme ale comunicării În comunităţile virtuale religioase

La o primă analiză a listei de frecvenţe a tuturor termenilor din mesaje, după eliminarea cuvintelor de legătură (prepoziţii, conjuncţii, verbe auxiliare) şi gruparea după familii de cuvinte, principalele categorii de subiecte ale comunicării respectă într-o mare măsură structura formală a comunităţilor virtuale religioase, evidentă în cazul website-urilor care găzduiesc forumuri : teologie/dogmatică, spiritualitate/devoţiune, apologetică, subiecte sociale. Identificarea şi

1 75


descrierea celor mai frecvenţi termeni şi a contextelor În care apar oferă o imagine concretă a conceptelor care alcătuiesc nodurile În jurul cărora se ţes ideile ce formează conţinutul comunicării din cadrul comunităţilor virtuale. Aceşti termeni-cheie au o puternică Încărcătură de semnificaţii, cei mai mulţi dintre ei reprezentând concepte de bază din domeniul teologiei.

Termenii strict religioşi includ toate formele referitoare la divinitate, concepte teologice (de exemplu, mântuire, har, comuniune, Împărtăşanie, profeţie, credinţă, duh), termeni referitori la organizarea şi practica religioasă (de exemplu, biserică, preot, pastor, călugăr, diverse sărbători, numele diferitelor biserici sau confesiuni, predică, botez), nume ale personajelor biblice (Moise, Adam, Iosua), alte noţiuni cu semnificaţie spirituală. Aceştia sunt În număr de 1 004 şi însumează 1 7,32% din conţinutul comunicării . Lor li se alătură termeni diverşi care nu au semnificaţie religioasă În sine, dar fac parte cel mai frecvent din metafore sau expresii cu sens religios ca: lumina lumii, robul lui Dumnezeu, mielul lui Dumnezeu, legea lui Dumnezeu, semnul crucii, revenirea lui Christos, dreapta credinţă, iertarea păcatelor, Maica Domnului . Această categorie ocupă 1 1 ,76% din comunicarea analizată.

Alte teme care apar În discuţie se referă la subiecte generale ale existenţei umane, tratate În legătură cu valori le şi practicile religioase şi cu dimensiunea etică a religiei. Cele mai bine reprezentate teme În afara celor religioase sunt : • familia (de exemplu, mamă, tată, soţ, soţie, copii, soră, frate) -

1 2,2 1 %2; • gândire (idei, cauze, probleme, argument) - 7,3%; • concepte filozofice abstracte (adevăr, dreptate, cunoaştere) -

4,83%; • timp şi repere temporale - 1 , 1 9%; • emoţii, sentimente şi alte procese psihice (de exemplu, dragoste,

sinceritate, ură, respect, motivaţie, teamă) - 3 ,69%;

2 Frecvenţă procentuală din totalul termenilor analizati .

1 76

Explorarea conţinutului comunicării . . .

• corpul uman şi fenomene legate de acesta (de exemplu, trup, cap, mâini, sânge, hrană, avort) - 4, 1 8%;

• viaţa, moartea, naşterea - 0,93%; • spaţiul românesc şi cultura română (de exemplu, român,

România, denumirea unor localităţi din România, numele unor personalităţi române, comunism) - 1 , I %;

• concepte şi domenii ştiinţifice (de exemplu, geografie, astronomie, evoluţionism, energie, electricitate) - 1 , 1 4%.

Cel mai frecvent termen, care poate fi considerat pe drept cuvânt raţiunea existenţei comunităţilor religioase şi esenţa eforturilor de cunoaştere, este Dumnezeu. De departe cel mai utilizat cuvânt în cadrul mesajelor analizate (cu excepţia cuvintelor de legătură), acest termen ocupă 1 ,5% din conţinutul comunicării, fiind bine reprezentat în toate domeniile discuţii lor din cadrul comunităţilor religioase. Dintre conceptele cu care este cel mai frecvent asociat se remarcă cele care specifică o persoană a dumnezeirii (Fiul - 223 şi Duhul - 1 0) şi cele care desemnează atribute ale divinităţii, aşa cum sunt ele percepute în contextul creştinismului : cuvântul lui Dumnezeu (42), voia lui Dumnezeu ( 1 6), puterea lui Dumnezeu ( 1 2), dreptatea lui Dumnezeu (5). Toate acestea se încadrează în încercarea de a descrie în termeni concreţi o realitate care depăşeşte capacitatea umană de percepţie şi comprehensiune. Dincolo de acestea, relaţia cu divinitatea se plasează în domeniul credinţei. Afirmarea acesteia este una dintre bazele coeziunii unei comunităţi religioase. În cazul mesajelor analizate, credinţa în Dumnezeu este afirmată în mod direct în 1 5 ocazii. Una dintre cele mai frecvent exprimate calităţi ale divinităţii este sfinţ:nia (frecvenţă observată = 675, frecvenţă procentuală = 0,4).

In credinţa creştină, Isus îl reprezintă pe Dumnezeu întrupat, având natură umană şi divină în acelaşi timp şi fiind astfel descoperirea dumnezeirii pentru umanitate, legătura dintre cele două planuri ale existenţei. Având în vedere importanţa Fiului lui Dumnezeu ca figură centrală a creştinismului, este natural ca El să

3 În acest capitol, cifrele alăturate unor termeni fără nicio altă precizare se referă la frecvenţa co-ocurenţelor (numărul situaţi i lor în care termeni i apar împreună în cadrul unor expresii) .

1 77


ocupe un loc esenţial în preocupările comunităţilor religioase din spaţiul virtual, aşa cum reflectă şi rezultatele prezentei analize. În ceea ce priveşte contextul în care apare cel mai frecvent, dacă "Dumnezeu"

este încadrat de tenneni descriptivi, "Isus" se regăseşte mai degrabă în relaţie cu verbe care desemnează acţiuni : a Iacut (34), vine ( 1 2), mij loceşte ( 1 0), a murit (28), a mântuit (8), a înviat (7), a iertat (5). Această diferenţă reflectă două moduri diferite ale membrilor comunităţilor religioase de a se raporta la persoanele dumnezeirii . În timp ce Dumnezeu desemnează pentru mulţi creştini o realitate abstractă, o prezenţă pe care o pot defini doar în tennenii unor calităţi absolute, Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu întrupat, cel care ÎI descoperă pe Dumnezeu Tatăl şi se defineşte prin acţiunile Sale menite să salveze lumea.

Tabelul 3. Frecvenţa termenilor care desemnează divinitatea4

Frecvenţă Frecvenţă

Frecvenţă procentuală procentuală Termen din totalul

observată din totalul termenilor termenilor

religioşi Dumnezeu 2 534 1 ,5 5 , 1 6 IsuslI isuslHristos/Christos 1 1 47 0,68 2,34

Încercând să integreze studiul astronomiei şi convingerile religioase profunde care îl animau, Kepler considera Soarele un simbol al lui Dumnezeu ca detenninant al mişcării tuturor planetelor şi al vieţii. Printr-o extindere a simbolisticii modelului keplerian, dacă eforturile de cunoaştere ale umanităţii pot fi reprezentate de gravitarea Pământului în jurul astrului său pe o orbită eliptică, atunci se poate vorbi de cele două focare ale acestui travaliu. Şi dacă primul focar este ocupat de divinitate, atunci celui de-al doilea focar îi corespunde omul

4 Tabelele din acest capitol prezintă frecvenţele totale observate şi cele procentuale pentru fami l i i de cuvinte. Frecvenţa procentuală se referă la ponderea pe care o ocupă termenul respectiv În l ista tuturor termeni lor (cu excepţia cuvintelor de legătură).

1 78


însuşi . În cadrul comunicări lor analizate, termenul "om" (frecvenţă observată = I 143) ocupă un loc important ca pondere în lista frecvenţelor, fiind aproape la fel de utilizat ca şi termenul "Isus". Contextele în care apare acest termen sunt extrem de variate, singura care se remarcă fiind expresia "omul lui Dumnezeu" ( 1 5), care conectează cele două concepte fundamentale ale demersurilor religioase. Omul lui Dumnezeu este acea persoană care se află într-o conexiune specială cu divinitatea şi are un rol deosebit în comunicarea dintre aceasta şi umanitate. Acest statut este adesea asociat preoţilor sau pastori lor, persoane care îndeplinesc roluri specifice în comunităţile virtuale şi care ocupă un loc important între subiectele de discuţie ale membrilor (frecvenţă observată = 733 , frecvenţă procentuală = 0,44%). Ei reprezintă una dintre principalele surse de autoritate în probleme teologice şi unele dintre cele mai vizibile modele comportamentale şi morale, ceea ce justifică ponderea pe care o ocupă în discursul religios al membrilor comunităţilor virtuale.

În aceeaşi categorie logică a umanului în relaţie cu sacrul se înscrie o serie de termeni care se referă la viaţă şi la evenimentele sale majore. După cum reflectă şi datele din Tabelul 4, latura pozitivă, a naşterii şi vieţii, este mult mai frecvent abordată comparativ cu aceea a morţii . Semnificaţiile acestor termeni sunt extinse pentru a îngloba dimensiunea spirituală a vieţii, care reprezintă obiectul preocupărilor comune ale membri lor comunităţilor virtuale religioase. Contextele în care apar cel mai frecvent aceşti termeni sunt bine reprezentate de două expresii biblice binecunoscute : viaţa veşnică (27) şi naşterea din nou (l I).

Tabelul 4. Frecvenţa termenilor referitori la viaţa umană'

Termen Frecvenţă observată Frecvenţă procentuală Viaţă / a Învia 76 1 0,45 Naşte 206 0, 1 2 A trăi 2 1 8 0, 1 3 Moarte 346 0,2 1 S inucidere 35 0,02

1 79


În strânsă legătură cu categoria de tenneni referitoare la viaţa fizică şi spirituală este o altă categorie, la fel de bine reprezentată, care înglobează dimensiunea temporală a existenţei umane şi cea atemporală sau veşnică a existenţei divine. Acestea fonnează cadrul în care se regăsesc reperele concrete istorice sau profetice ale evenimentelor religioase, istorice sau profetice discutate. Acestor tenneni li se alătură cei escatologici (sfârşit - frecvenţă observată 80, Apocalipsa - frecvenţa observată 35), care, deşi mai puţin frecvenţi, contribuie la aşezarea în perspectivă a evenimentelor ce prezintă semnificaţie religioasă. Frecvenţa ridicată a tennenilor temporali este caracteristică pentru nevoia de a stabili repere comune care să ancoreze comunicarea şi să fonneze un cadru finit pentru gândire. Deşi raţiunea umană poate opera cu unele concepte abstracte care încearcă să definească realităţi ce depăşesc spaţiul şi timpul cunoscute, existenţa concretă a omului se desfăşoară în istorie, ceea ce conduce la nevoia de repere temporale pentru a delimita şi conştient iza realitatea trăită. Deoarece comunităţi le virtuale religioase sunt detaşate de una dintre cele două dimensiuni ale existenţei - spaţiul, dimensiunea temporală pare să devină mai importantă, nu numai în ceea ce priveşte succesiunea şi sincronizarea interacţiunilor, ci şi conţinutul comunicării.

În lista celor mai frecvente concepte care populează discursul religios din cadrul comunităţilor virtuale, credinţa ocupă unul dintre cele mai importante locuri, deoarece reprezintă forţa motivatoare care stă la baza tuturor demersurilor religioase. Fiind un concept vast, bogat din punct de vedere semantic, credinţa are două înţelesuri de bază: set de dogme şi convingeri specifice unei anumite orientări religioase (de exemplu, credinţa creştină) şi o convingere cu privire la o realitate în lipsa dovezilor empirice şi raţionale sau, după cum o defineşte apostolul Pavel în textul biblic, "o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare în lucrurile care nu se văd" (Evrei 1 1 , 1 ) . Ambele semnificaţii ale conceptului sunt frecvent angajate în comunicarea din cadrul comunităţilor virtuale religioase, deoarece prima realizează conexiunea dintre membri, fiind miezul

1 80


convingerilor comune, în timp c e a doua reprezintă liantul dintre conştiinţa individuală şi realitatea transcendentă.

O grupă de termeni bine reprezentaţi în discursul religios al membrilor comunităţilor virtuale analizate este cea referitoare la organizaţii religioase şi la diferite aspecte ale acestora. Biserica, de departe cel mai frecvent utilizat termen din această categorie, desemnează două realităţi diferite: organizaţia de o anumită orientare religioasă specifică şi spaţiul concret de desfăşurare a unor activităţi religioase. Cel mai adesea, termenul este utilizat în combinaţie cu un altul menit să desemneze o orientare religioasă specifică (de exemplu, Biserica Ortodoxă - 47, Biserica Catolică - 29, Biserica Adventistă -22, Biserica Baptistă - 2 1 , Biserica Greco-Catolică 7, Biserica Penticostală - 5) . Mai slab reprezentaţi în comunicare sunt termenii referitori la comunitate ca dimensiune socială a religiei practicate şi la unitatea membrilor acesteia ca unul dintre principiile fundamentale ale creştinism ului şi una dintre cerinţele de bază ale existenţei bisericii ca

"trup al lui Hristos". Raportul dintre frecvenţa celor două subcategorii de termeni pare a fi un indicator al unei preocupări mai intense pentru delimitarea comunităţii proprii de cele care urmează alte orientări religioase. Interesul mai scăzut pentru unitatea comunităţii din care fac parte autorii mesajelor analizate poate fi o marcă a unei tendinţe spre individualism în demersurile religioase.

Tabel 5. Frecvenţa termenilor referitori la organizaţii religioase


Frecvenţă procentuală din procentuală din

Termen totalul observată totalul termenilor

termenilor religioşi Biserică 1 289 0,76 2,6 1 Sanctuar / 1 68 0,0 1 templu 0,03 Unitate 77 0,05 0, 1 7 Comunitate 50 0,Q3 0, 1 0

1 8 1


Alături de cele descrise mai sus, una dintre cel mai bine reprezentate teme ale comunicării dintre membrii comunităţilor virtuale religioase este dimensiunea etică a vieţii religioase. Principiile binelui şi răului sunt o grilă de lectură a lumii pentru credinciosul ce caută o semnificaţie a existenţei şi se transpun în norme comportamentale motivate religios. Ponderea ridicată pe care o ocupă aceste subiecte se datorează faptului că ele sunt supuse în mod constant negocierii şi redefinirii , în virtutea schimbărilor contextelor şi paradigmelor sociale şi culturale. Procesul de transformare a normelor religioase este cu atât mai dificil cu cât antrenează convingerile profunde ale membrilor comunităţilor religioase. "Bătălia" dintre ramurile conservatoare şi liberale unei comunităţi religioase se duce adesea pe tărâmul principiilor şi normelor fundamentate religios, deoarece acestea au un impact direct asupra celor mai variate domenii ale vieţi i : familie, profesie, sănătate, relaţii interpersonale, timp liber, educaţie. Schimbarea acestora este considerată de către liberali o necesitate, iar de către conservatori o dovadă a pierderii credinţei (apostazie).

Pasajul următor ilustrează tendinţa liberală în raport cu unele norme de conduită:

"Tot astfel si cel slab in credinta probabil gandeste : televizorul icoana dracului si nu intelege ca acest lucru poate fi utilizat si pentru programe crestine sau pentru telejumale; sau spune femeia nu poate sa poarte haine barbatesti si nu intelege caci principiu e altul si adica nimeni, nici femeie nici barbat nu trebuie sa se imbrace «sexy» . . . o femeie in pantaloni poate fi foarte decenta. Bine . . . lista poate continua la infinit.

In concluzie cel slab in credinta aplica asupra vietii lui o «teologie manipulativa». Pavel spune sa nu va luati la multe discutii . . . , din ce cauza? Libertatea este pentru oameni maturi ."

Discursul conservator este centrat într-o mai mare măsură pe norme. Exprimări de tipul : "pentru mine exista alb si negru ca crestin"

sunt tipice acestei orientări .

1 82


Tabel 6 . Frecvenţa termenilor referitori la etică

Termen Frecventă observată Frecvenţă procentuală Bine 1 002 0,59 Rău 278 0, 1 7 Trebuie 835 0,5 Lege/poruncă 234 0, 1 4

Una dintre temele esenţiale ale creştinismului este aceea a soteriologiei, a salvării omului din condiţia sa prezentă prin sacrificiul Mântuitorului lumii . Pasajul biblic ce surprinde esenţa acestui proces este considerat textul de aur al Scrierilor Sfinte : "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică" (Ioan 3 , 1 6) . Acest text biblic este citat de şase ori integral şi de 1 2 ori parţial în materialul analizat. Accentul cade pe acţiunile lui Dumnezeu care au ca obiectiv eliberarea fiinţei umane din condiţia sa actuală, denumită stare de păcat. Tennenul este cel mai utilizat din această categorie, adesea alături de verbul a fi (22) în definirea unor acţiuni care încalcă normele morale sau în expresia "păcat strămoşesc" ( 1 2), ce desemnează acţiunea iniţială a omului de neascultare faţă de porunca divină şi efectele acesteia asupra stării actuale a omenirii.

Modul de abordare şi înţelegere a temei mântuirii diferenţiază puternic între religii, ceea ce face ca reprezentarea sa în mesajele analizate să fie foarte eterogenă. În linii generale, religiile istorice accentuează importanţa efortului individului de a îndeplini condiţiile necesare pentru a fi demn de a fi mântuit, în timp religiile de orientare protestantă înţeleg salvarea ome!,1irii ca un dai deja oferit de Dumnezeu prin jertfa Fiului Său. Intre cele două tipuri de abordări există multiple variaţiuni ale acestei teme.

Aşa cum este înţeleasă de către majoritatea creştinilor, problema mântuirii presupune accederea omului la un plan superior al existenţei, la nivelul spiritual, care constituie o altă temă importantă a comunicării dintre membrii comunităţilor virtuale religioase. Alături de dualitatea suflet - trup specifică majorităţii paradigmelor creştine, această temă cuprinde multiple referiri la una dintre fonnele

1 83


existenţiale ale Dumnezeirii - Duhul (Spiritul) Sfănt ( 1 25) . Inaccesibil simţurilor şi observării empirice, acest plan existenţial se sustrage cunoaşterii nemij locite, fiind conştientizat difuz. Prezenţa acestei teme în discursul religios al comunităţilor online este potenţată de faptul că acestea din urmă, fiind lipsite de prezenţa fizică a participanţilor, constituie un cadru mai adecvat conştientizării unui plan al existenţei definit tocmai prin lipsa dimensiunii corporale. Cu toate acestea, membrii comunităţilor virtuale religioase nu par să acorde o importanţă sporită acestui fapt în discuţiile cu privire la temele religioase menţionate, referinţele la spaţiul virtual în care se desfăşoară comunicarea fiind minime.

Domeniul afectiv este acela care înglobează toate trăirile emoţionale ale indivizilor şi colorează experienţele acestora, acţionând ca un catalizator al memoriei, ca un factor motivaţional important şi ca un indicator al experienţelor religioase şi nu numai . Emoţiile şi sentimentele cel mai frecvent menţionate sunt pozitive şi au ca obiect principal semenii sau, în termenii religioşi consacraţi, aproapele. De departe cea mai valorizată este dragostea, atât ca sentiment care stă la baza tuturor relaţiilor umane şi transcendente, cât şi ca principiu sau lege de origine divină ce aşează binele celuilalt înaintea intereselor proprii.

În spiritul textului biblic, inima este menţionată frecvent ca fiind sediul afectivităţii dar şi al raţiunii şi conştiinţei, ceea ce, alături de multitudinea termenilor arhaici în defavoarea neologisme lor, sugerează faptul că discursul religios operează cu noţiuni şi raţionamente formulate într-un trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat, ceea ce poate părea anacronic având în vedere faptul că suportul tehnic al comunicării este unul de ultimă oră. Pentru cei mai mulţi credincioşi, limbajul arhaic şi prezervarea raţionamentelor care îşi au originea în secolele trecute reprezintă o garanţie a stabilităţii şi autenticităţii religiei adoptate, ca o reflectare a caracterului neschimbător al divinităţii în opoziţie cu instabilitatea şi continua transformare a omului .

În domeniul afectiv, această situaţie aparent contradictorie este rezolvată prin sensul metaforic al multora dintre conceptele

1 84


utilizate. Exemplul cel mai concludent în acest sens este definirea metaforică a lui Dumnezeu ca fiind dragoste.

Tabelul 7. Frecvenţa termeni/or referitori la concepte teologicefundamentale

Frecventă Frecventă

Frecventă procentuală din procentuală din

Termen totalul observată totalul termenilor

termenilor religioşi Religie 358 0,2 1 0,72 Teologie 1 96 0, 1 2 0,4 1 Adevăr 556 0,33 1 , 1 3 Creştinism 406 0,24 0,83 Cer / Rai 283 0, 1 7 0,58 Doctrină 96 0,06 0,2 1 Har 96 0,06 0,2 1 Biblia 658 0,39 1 ,34 Evanghelie 89 0,05 0, 1 7

o categorie de termeni bine reprezentată în materialul analizat, parţial eterogenă, include concepte teologice fundamentale care se regăsesc în sistemul de credinţe şi dogme al tuturor religiilor de orientare creştină. Aceşti termeni fac parte din vocabularul religios uzual al tuturor creştini lor şi sunt utilizaţi în legătură cu subiecte variate de discuţie. De exemplu, Biblia este citată ca sursă de autoritate şi mij loc de revelaţie a lui Dumnezeu în legătură cu marea majoritate a problemelor religioase. Această observaţie este valabilă în cea mai mare măsură pentru comunităţi le religioase de orientare protestantă ce au la bază principiul "Sola Scriptura".

Subiectele referitoare la practicile religioase par să ocupe un loc mai puţin important în discursul religios al comunităţilor virtuale, termenii-cheie ai acestei categorii fiind mai puţin frecvenţi . Totuşi, dintre aceştia se remarcă rugăciunea, care este cea mai comună practică rel igioasă, accesibilă tuturor credincioşilor, atât în timp şi spaţiu sacru, cât şi în contextul vieţii cotidiene. Din lista comunităţilor

1 85


religioase de limba română inventariate nu s-a remarcat niciuna care să practice rugăciunea comună ca formă de devoţiune în spaţiul virtual . Cel mai frecvent, termenul este prezent în cereri de rugăciune adresate de unii dintre membri, în relatarea unor evenimente pe care autorii mesajelor le consideră ca fiind răspunsuri la rugăciune sau în mesaje care conţin rugăciuni specifice (de exemplu, Rugăciunea Domnească sau Canon către Maica Domnului).

Unicitatea şi specificul comunităţilor virtuale religioase îşi au rădăcinile nu numai în conţinutul subiectelor religioase abordate, dar şi în interacţiunea dintre acestea şi contextul social, istoric şi cultural românesc. Expresiile folosite, aluziile la proverbe sau opere literare, referinţele istorice, experienţele personale, comentariile unor evenimente de actualitate sunt impregnate de ceea ce s-ar putea numi

"spirit românesc". Există o serie de referiri directe la spaţiul românesc, de obicei

în contextul descrierii unor comunităţi religioase prin comparaţie cu altele din alte regiuni. De asemenea, unele locaţii specifice sunt menţionate în relatarea unor evenimente sau în precizarea unor comunităţi sau biserici specifice (cel mai frecvent - Bucureşti) . De exemplu:

"Trebuie sa recunosc tot aici ca exista si nume foarte frumoase date bisericilor noastre care, nu stiu, poate chiar ca imbina numele cu mesajul lor, "Invingatorilor", pentru ca dintr-o persecutie apriga au iesit invingatori, "Bucurestii Noi", pentru unii care si-au propus sa schimbe acest oras? !"

Deşi nu este la fel de frecvent ca majoritatea conceptelor prezentate în această secţiune, un termen demn de menţionat în acest context este comunismul, care apare în discursul religios al comunităţilor virtuale de limba română ca un reper temporal şi ca un context socio-politic ce a marcat semnificativ fenomenul religios românesc înainte de anul 1 989, dar şi evoluţia sa ulterioară. De exemplu, tema colaborării clerului cu securitatea în timpul regimului comunist reprezintă un subiect abordat cu un spirit polemic :

"Precizati, domnule [ . . . ] un episcop ortodox, unul singur, care sa fi facut inchisoare in vremea comunismului. Nu la comportamentul colaborationist al laicilor si al c1ericilor de pe treptele diaconala si

1 86


presbiterala m-am referit, cinuri care au numarat oameni cu iubire (pana la jertfa) de Cristos, ci la colaborationismul episcopatului ortodox . . . "

O trecere în revistă a numelor proprii prezente în conţinutul comunicării analizate a rezultat într-o listă a celor mai frecvente personaje biblice menţionate de către subiecţi, fie direct, ca subiect al unor descrieri şi observaţii, fie indirect, ca sursă a unui citat. Cel mai frecvent sunt menţionaţi Ioan, Pavel şi Petru. Acest rezultat nu este surprinzător, din moment ce acestea sunt unele dintre cele mai cunoscute figuri ale Noului Testament, ale căror activităţi şi scrieri au pus bazele filozofice, sociale şi pragmatice ale creştinismului. Cărţile Bibliei ale căror autori sunt conţin unele dintre cele mai celebre citate din Sfânta Scriptură şi se remarcă prin popularitatea de care se bucură în rândul membrilor comunităţilor religioase şi nu numai.

Tabelul 8. Frecvenţa numelor personajelor biblice


Frecvenţă procentuală p rocentuală

Termen din totalul observată din totalul termenilor

termenilor religioşi Ioan 2 1 4 0, 1 3 0,45 Pavel 1 25 0,Q7 0,24 Petru \ 09 0,Q7 0,24 Adam 62 0,04 0, 1 4 Iuda 60 0,04 0, 1 4 Matei 55 0,03 0, \ 0 Luca 45 0,Q3 0, \ 0 Moise 44 0,Q3 0, \ 0 Isaia 25 0,Q2 0,Q7

Un rezumat sub formă schematică, vizuală, care să surprindă temele centrale şi relaţiile logice dintre acestea, poate reda conţinutul

1 87


comunicării din cadrul comunităţilor virtuale religioase după cum se observă în Figura 2.

Principala temă a comunicării din cadrul comunităţilor virtuale religioase de limba română este Dumnezeu, care ocupă locul central al preocupărilor şi discuţiilor membrilor. Relaţia dintre Dumnezeu şi om, mediată de Isus Christos ca persoană a dumnezeirii, poate fi considerată axa comunicării, toate celelalte teme, reprezentate prin termeni consacraţi în domeniul teologiei, fiindu-i subordonate.

MÂNI1JIR� __ _

IVANGRELI;C�-------- --......,--"' � " .

BOTEZ............... "" -.� .....

POST_�=��-=:��",---'-� TlW)lJ1E1RTTUAL ------

/" " ..'; .. :� /'

./

- ----- TltUP

Figura 2. Principalele teme ale comunicării În comunităţile virtuale religioase de limba românăs

5 Relaţ i i le dintre conceptele prezentate sunt cele logice şi nu reflectă cu necesitate colocaţ i i le din materialul anal izat. Scopul figuri i este acela de a reprezenta sintetic principalele concepte din cadrul comunităţi lor virtuale rel igioase de l imba română.

1 88


VII. 2. Atitudinile participanţilor l a corn unităţile virtuale religioase faţă de cornunităţile religioase locale şi online

Atitudinile membrilor comunităţilor virtuale sunt dificil de identificat pornind exclusiv de la textul scris, datorită faptului că o mare parte din formele de manifestare ale acestora se regăseşte în limbajul non şi paraverbal. O strângere din umeri, un ton ridicat sau o privire semnificativă transmit mai multe informaţii cu privire la atitudinea unei persoane decât un discurs întreg. Cu unele mici excepţii, comunicarea atitudinilor în cadrul comunităţilor virtuale religioase se realizează exclusiv prin textul scris, ceea ce înseamnă că o mare parte a acesteia se pierde pe parcursul traseului pe care îl urmează mesajul de la emiţător la receptor.

Cu toate acestea, conţinuturi le analizate în această etapă a cercetării oferă unele informaţii valoroase cu privire la modul în care se raportează membrii comunităţilor virtuale religioase la aceste forme de organizare socială. Deşi referinţele directe la atitudini sunt rare în textul supus analizei (frecvenţă observată = 23), unele aspecte ale acestora poate fi deduse din conţinutul mesajelor care fac referire la formele comunitare religioase în general sau la comunităţi particulare.

Tabelele 9 şi 1 0 prezintă numărul mesajelor din materialul analizat în care au putut fi identificate atitudini clare faţă de comunităţile religioase proprii (ingroup) sau de alte orientări (outgroup) .

Tabelul 9. Frecvenţa atitudini/ar faţă de comunităţi/e religioase din spaţiul real

Obiectul atitudinii Pozitivă Negativă Neutră I Ambivalentă

neexprimată

Comunitatea rel igioasă locală / 55 7 l 9 biserica din care face parte subiectul

1 89


Obiectul atitudinii Pozitivă Negativă Neutră / Ambivalentă

neexprimată

O comunitate locală de altă orientare rel igioasă / comunităţi rel igioase I I 69 2 2 1 aparţinând altor biserici decât cea din care face parte subiectul .

Cele mai multe mesaje care exprimă clar atitudinile participanţilor faţă de comunităţi le religioase se găsesc În secţiunile destinate apologeticii sau dialogului interconfesional . După cum reiese din datele prezentate În Tabelul 9, cele mai frecvente atitudini sunt cele pozitive faţă de ingroup şi negative faţă de outgroup.

Biserica la care aderă participanţii la comunicare este valorizată ca fiind singura sau cea mai bună cale spre mântuire şi formă de organizare aprobată de către divinitate, În timp ce alte comunităţi sunt privite ca variante neviabile şi chiar ca o ameninţare la adresa integrităţii şi coeziunii comunităţii de care aparţin aceştia. Aceste atitudini au la bază convingeri religioase puternice şi nenegociabile, ceea ce conduce la exprimări tranşante, uneori defensive, alteori ostile. În aceste condiţii, dezvoltarea unor atitudini pluraliste sau inclusiviste este imposibilă şi ar avea ca efect o puternică disonanţă cognitivă.

1 90


Tabelul 1 0 . Frecvenţa atitudinilor faţă de cam unităţile virtuale religioase

Obiectul atitudinii Pozitivă Negativă Neutră / Ambivalentă neexprimată

Comunitatea virtuală rel igioasă 24 3 5 1 2 din care face parte subiectul O altă comunitate virtuală rel igioasă / alte comunităţi I 6 2 I virtuale rel igioase În general

Unnătorul citat dintr-un mesaj publicat în cadrul unei discuţii cu privire la Fecioara Maria este tipic pentru tendinţa identificată: ,, 1 . Ma intereseaza invatatura adevarata, adica cea ortodoxa. NU ma intereseaza otrava sectara. Aviz tie «pamant» si tuturor neortodocsilor. 2. Titlul acestui topic sugereaza un lucru. Rog neortodocsii sa nu se bage in seama."

Atitudinile faţă de comunităţi le virtuale religioase sunt mai difuze, mai puţin coagulate şi mai rar exprimate direct în mesaje . Cu excepţia unei reprezentări mai puternice a atitudinilor ambivalente, tendinţele observate sunt similare celor referitoare la comunităţi le din spaţiul real. Atitudinile pozitive faţă de comunităţi le virtuale sunt exprimate mai moderat, de obicei sub fonna aprecieri lor, mulţumirilor sau urărilor de bine. Un exemplu ilustrativ în acest sens este un mesaj publicat la un subiect aniversar al unei comunităţi �irtuale religioase destinate tinerilor:

"Cred ca saptamana asta, dincolo de toate, s-a

putut vedea cat de mult ne-a unit si forumul . . . si mai mult decat atat, ca suntem prieteni si la greu . . . Domnul sa ne ajute in continuare . . . Excelsior!! !"

În lumina rezultatelor prezentate, spaţiul virtual şi comunităţile religioase pe care le găzduieşte acesta nu par să dea naştere unor atitudini puternice sau, datorită noutăţii fenomenului, acestea nu

1 9 1


s-au cristalizat încă, ceea ce înseamnă că poate constitui un cadru mai adecvat promovării şi dezvoltării pluralismului .

VII.3. Concluzii

Analiza conţinutului comunicării din cadrul comunităţilor virtuale religioase de limba română a condus la identificarea principalelor teme care formează scheletul pe care se articulează şi se dezvoltă discursul religios într-un teritoriu al spaţiului virtual necartografiat până în prezent. Conţinuturi le comunicării înglobează concepte fundamentale ale paradigmei creştine, precum cele referitoare la divinitate şi atributele sale, dar şi la condiţia umană, abordate cu mij loacele lingvistice şi în contextul sociocultural şi istoric românesc. Temele identificate marchează repere conceptuale ce pot servi ca punct de plecare în delimitarea specificului comunităţilor virtuale religioase de limbă română în comparaţie cu alte tipuri de comunităţi virtuale de acelaşi tip.

Un alt rezultat al analizei a condus la identificarea unui pattern atitudinal al participanţilor la comunicare, ce presupune valorizarea puternică a comunităţilor religioase locale din care fac parte şi un nivel ridicat al ostilităţii faţă de comunităţi le de alte orientări . Atitudinile faţă de comunităţi le virtuale sunt mai moderate şi mai puţin focalizate.

1 92

Capitolul VIII

Comportamente, obiceiuri şi atitudini ale membrilor comunităţilor virtuale religioase

Ca orice fonnă de comunitate socială online, comunităţi le virtuale religioase reprezintă spaţii delimitate intelectual ce se construiesc din şi prin intennediul interacţiunilor participanţilor. Astfel, explorarea comportamente lor şi obiceiurilor membrilor acestor comunităţi se impune atât ca mij loc, cât şi ca obiectiv al cercetării acestor fonne de organizare socială din spaţiul virtual. Comportamentele şi atitudinile participanţilor la comunităţi le virtuale religioase sunt semnificative pentru descrierea şi delimitarea acestor fonne comunitare, dar şi pentru o primă estimare a impactului pe care îl au ele asupra vieţii religioase a individului în raport cu bisericile şi comunităţi le din timp şi spaţiu real.

În acest capitol sunt incluse rezultatele studiului constatativ referitor la principalele comportamente, obiceiuri, evaluări şi atitudini ale participanţilor cu privire la comunităţi le religioase online şi modul în care acestea se integrează în experienţa lor religioasă.

VIII. 1 . Participarea la comuDităţile virtuale religioase

Frecvenţa participării la comunităţi le virtuale religioase reprezintă o măsură a implicării subiecţilor în comunicările şi activităţile online, dar şi un indicator al dinamicii acestui tip de comunităţi. Aproximativ o treime dintre subiecţii care au răspuns la chestionarul online accesează zilnic (25%) sau de mai multe ori pe zi ( 1 0, 1 9%) paginile web ale comunităţilor virtuale religioase la care

1 93


participă. Aceasta presupune un ritm relativ scăzut al activităţilor în cadrul acestui tip de comunităţi comparativ cu forurnurile de socializare sau cele referitoare la subiecte IT, jocuri online, familie etc . Dinamica relativ scăzută a acestui tip de comunităţi nu ilustrează cu necesitate un interes scăzut din partea subiecţilor. Mesajele lungi şi elaborate care sunt caracteristice pentru comunicarea în cadrul acestui tip de comunităţi presupun un timp mai lung de reacţie necesar documentării şi construirii argumentelor.

Graficul 3. Frecvenţa participării la comunităţile virtuale religioase

Particip la aetlvitiţlle online ale uneia Iau mal multor comunităţi virtuale rellgloale

. Deloc

. Ocazi onal o Săptămânal .Zi ln ic

O De mai multe ori pe ZI

Dintre subiecţii participanţi la cercetare, 5 8,33% sunt membri ai unor comunităţi virtuale religioase de mai mult de doi ani, ceea ce presupune o bună experienţă în domeniu. Proporţia redusă de subiecţi

1 94

Comportamente. obiceiuri şi atitudini ale membrilor comunităţilor . . .

care participă l a comunităţi l e virtuale religioase d e mai puţin d e doi ani poate fi explicată prin două situaţii diferite: • stabilitatea acestui tip de comunităţi : accesul la comunităţi le

virtuale religioase este mai dificil, promovarea mai scăzută (cel puţin pe website-urile nereligioase, care sunt majoritare) şi coeziunea mai puternică între membri în virtutea stabilităţii şi nivelul mai ridicat de închidere al acestor comunităţi;

• Interesul pentru cercetare mai crescut în rândul membrilor cu experienţă din cadrul comunităţilor virtuale, datorat dedicării şi fidelităţii acestora faţă de comunităţi le din care fac parte sau la fondarea cărora au participat.

În ceea ce priveşte timpul petrecut în comunităţi le virtuale religioase în raport cu cel din comunităţi le religioase locale, răspunsurile majorităţii subiecţilor sugerează faptul că primul nu îl înlocuieşte pe cel de-al doilea. Dintre subiecţii participanţi la cercetare, majoritatea afirmă că timpul destinat activităţilor în comunităţile religioase locale nu este niciodată (32,4 1 %) sau este rareori (34,26%) substituit cu activităţile din cadrul comunităţilor virtuale religioase. Un asemenea rezultat sugerează faptul că între preocupările subiecţilor, comunităţi le virtuale religioase tind să ocupe un loc nou, fără a înlătura în mod necesar obiceiurile şi timpul alocat comunităţilor religioase locale. Astfel, persoanele care au preocupări religioase puternice găsesc în comunităţi le virtuale o modalitate de aşi îmbogăţi viaţa spirituală fără a fi nevoie să renunţe la activităţile pe care le desfăşoară în mod obişnuit în comunităţi le religioase locale.

VIII.2. Comunicarea În comunităţile virtuale religioase

În ceea ce priveşte uşurinţa cu care se exprimă în spaţiul virtual comparativ cu spaţiul comunităţilor locale, subiecţii par să prezinte o uşoară tendinţă spre evaluarea mediului din comunităţi le virtuale religioase ca fiind unul care facilitează comunicarea. Este posibil ca, datorită specificului său non-formal, acest mediu să fie stimulativ pentru acei subiecţi care nu au suficiente resurse personale,

1 95


instituţionale, comunitare pentru a se face vizibili În comunităţi le religioase locale. De asemenea, anonimatul În cadrul comunităţilor virtuale religioase facilitează exprimarea unor opinii şi convingeri mai radicale decât cele acceptate În mod obişnuit În comunităţi le religioase locale. Cele mai multe dintre comunităţi le virtuale religioase au ca scop facilitarea comunicării Între membri prin dărâmarea sau atenuarea bariere lor referitoare la separarea geografică, prejudecăţile şi stereotipurile sociale.

Graficul 4. Facilitatea exprimării convingerilor religioase În cadrul comunităţilor virtuale

[mi exprim mai uşor convingerile religioase atunci când discut online, in cadrul unor comunităţi virtuale religioase .

• Deloc • Puţi n D Medi u . Mult Din totali tate

Dintre persoanele participante la studiu, o categorie semnificativă (9,26% "În totalitate" şi 3 8,89% "În mare măsură") manifestă deschidere pentru dezbaterile Între persoanele de religii diferite. Această atitudine este susţinută de prezenţa unor spaţii de

1 96


dezbatere destinate discuţiilor interconfesionale sau chiar d e tematica principală declarată (dialog evanghelic - ortodox, de exemplu). Totuşi, analiza conţinutului acestor dezbateri evidenţiază scopul mai degrabă apologetic (de apărare a credinţelor şi dogmelor considerate adevărate) decât deschiderea la idei noi cu scopul Îmbogăţirii şi diversificării concepţiilor proprii .

Acest rezultat este concordant cu cele obţinute În etapa anterioară a cercetării, care au relevat aprecierea profundă pe care o manifestă membrii comunităţilor virtuale faţă de bisericile din care fac parte. Această atitudine se bazează pe convingeri puternice, care fac dificilă deschiderea spre alte orientări religioase.

Un procent semnificativ dintre subiecţii cercetării declară că au utilizat foarte frecvent (8,33%) sau frecvent (27,78%) În comunitatea religioasă locală informaţii provenite din comunităţi le virtuale religioase. Doar 1 ,9% dintre respondenţi afirmă că nu au utilizat niciodată astfel de informaţii în activităţile comunităţilor religioase locale. Aceasta atribuie comunităţilor virtuale un rol informativ, care este, de altfel, unul dintre obiectivele iniţiale şi predominante ale reţelei Internet. Pe de altă parte, acest rezultat poate reprezenta un indicator al influenţei pe care o exercită comunităţi le virtuale religioase asupra activităţii subiecţilor în comunităţile religioase locale din care fac parte. Faptul că marea majoritate a participanţilor la cercetare (98, 1 %) utilizează măcar rareori în comunităţi le religioase locale informaţii preluate din spaţiul religios virtual implică per se o interdependenţă între cele două tipuri de comunităţi, în măsura în care subiecţii realizează o sinteză a experienţelor religioase trăite în cele două spaţii de manifestare şi comunicare - virtual şi real.

Prezenţa comunităţilor religioase locale în spaţiul virtual poate fi analizată ca o reacţie la dezvoltarea comunităţilor virtuale, dar şi ca o extindere naturală a spaţiului lor de manifestare şi comunicare. Proporţia comunităţilor locale care au corespondent în spaţiul virtual depăşeşte puţin 50%, ceea ce poate reprezenta un bun indicator al dimensiunilor fenomenului . Având în vedere faptul că acest tip de comunităţi (cele rel igioase) au reprezentat de-a lungul timpului structurile cu unul din cele mai ridicate niveluri de stabilitate (prin intermediul valorilor şi tradiţiilor transmise de la o generaţie la alta, al

1 97


fonnelor fixe de cult şi al structurilor ierarhice bine delimitate), extinderea lor În spaţiul virtual poate avea semnificaţia unei evoluţii În sensul apariţiei unor noi fonne de manifestare comunitară religioasă.

Graficul 5. Prezenţa comunităţilor religioase locale În spaţiul virtual

Comunitatea rellgloasi locali din care fac parte este prezenti in spatiul virtual

. Deloc • Parte a unui s ite

al b iseri c i i

D Site al comunităţi i locale

. Site + Forum al comunităţi i locale

D Altă formă

Aspectele comunicării care Întrunesc cele mai multe dintre preferinţele subiecţilor sunt unnătoarele: infonnaţiile disponibile (resursele creştine variate - 32,4 1 %), dezbaterile (28,7%) şi diversitatea (25,93%). Împărtăşirea credinţelor religioase comune ocupă un loc marginal În preferinţele participanţilor la studiu (6,5%). Aceste rezultate sugerează faptul că subiecţii accesează comunităţile virtuale religioase pentru beneficii ale comunicării diferite de cele tipice pentru comunităţile religioase locale. Împărtăşirea credinţelor religioase comune, care reprezintă una dintre funcţiile principale ale comunităţilor religioase locale, nu are aceeaşi valoare În comunităţi le

1 98

Comportamente. obiceiuri şi atitudini ale membri/or comunităţi/or . . .

virtuale religioase, unde consensul este puţin productiv, iar dezbaterile şi diversitatea perspectivelor sunt valorizate şi căutate. Astfel, chestionaţi cu privire la acest aspect, majoritatea subiecţilor consideră că cel mai important aspect În cadrul comunităţilor virtuale religioase este pluralitatea ideilor (78,7%), şi mai puţin consensul (2 1 ,3%).

VIII.3. Motivaţia participării la comuDităţile virtuale religioase

Motivaţia participării la comunităţi le virtuale religioase este variată şi evidenţiază nevoia de diversitate şi divergenţă a ideilor mai mult decât aceea de Întărire şi consens. O reprezentare a ponderii principalelor motive de participare la comunităţi le virtuale religioase În cadrul lotului de subiecţi analizat se găseşte În Graficul 6 .

Graficul 6. Principalele motive pentru participarea la comunităţile virtuale

Motivul cel mal Important pentru care fac parte dintr-o comunitate virtuali reUgload eate :

Pentru a

. comuni c a cu a�e persoane pe teme rel igi oase Pentru a ma informa cu privi re

. Ia crezul şi viata bi seri c i i d i n care fac parte pentru a dezbate

D unele ldei teologice Pentru a gasI persoane care imi

. ,mpartaşesc opmii le şi credi ntele rel igioase Pentru a·ml

Dimbogati viata spirituala

. Alt motiv

1 99


Interesul pentru comunităţi virtuale cu orientări religioase diferite de cele proprii ca motivaţie de participare la activităţile online ale diferitelor organizări sociale de acest tip este scăzut (nivelul interesului pentru credinţele religioase diferite ale altor comunităţi virtuale este prezentat în Graficul 7). Acest rezultat al cercetării poate fi integrat celorlalte rezultate care susţin diversitatea ideilor din comunităţile virtuale religioase, în măsura în care această varietate se înscrie în cadrul general al unei orientări religioase. Cel mai probabil, membrii comunităţilor virtuale religioase sunt interesaţi de o pluralitate a ideilor atâta timp cât acestea nu se referă la elementele centrale ale credinţei religioase pe care o împărtăşesc.

Graficul 7. Interesul pentru alte orientări religioase

200

Sunt Interesat(l) ,1 de credinţele unor comunltlţl virtuale de alte orlentlrl religioase decât cea proprie.

. Deloc • Puţin O Mediu . Mu� O Foarte mul1

Comportamente. obiceiuri şi atitudini ale membri/or comunităţi/or . . .

Există o corelaţie semnificativă Între deschiderea spre alte orientări religioase decât cea proprie şi următoarele variabile: durata participării la comunităţi le virtuale religioase (t=0, 1 83 p<0,05) şi tendinţa de a petrece mai mult timp În comunităţile virtuale În detrimentul celor reale (t=0,2 1 0 p<O,O I ) . Astfel, subiecţii care sunt interesaţi şi de alte orientări religioase decât cea proprie petrec mult timp în comunităţi le online şi uneori preferă să acceseze comunităţile virtuale decât să participe la activităţile celor locale. Spaţiul virtual reprezintă cel mai accesibil context pentru explorarea aItor orientări religioase.

Atunci când evaluează comparativ măsura în care le sunt Îndeplinite nevoile În comunităţi le religioase locale şi virtuale, cei mai mulţi dintre subiecţi afirmă că În comunităţi le virtuale le sunt Îndeplinite Într-o mică măsură (38,89%) sau chiar deloc ( 1 7,59%) nevoile pe care comunităţi le locale nu le ating.

Pentru aceste persoane, participarea la comunităţi le virtuale religioase nu compensează neÎmplinirile pe care le resimt În comunităţi le locale, dacă acestea există. Faptul că o categorie majoritară dintre subiecţi nu atribuie comunităţilor virtuale o funcţie de compensare a nevoilor neîmplinite sugerează ideea că, pentru aceşti subiecţi, motivaţia de participare la aceste comunităţi nu rezultă din căutarea unor noi forme de satisfacere a unor trebuinţe spirituale sau sociale, ci, mai degrabă, din curiozitate sau din dorinţa de diversificare şi Îmbogăţire a experienţelor religioase.

Acei subiecţi care consideră totuşi că participarea la comunităţile virtuale religioase le Împlineşte nevoi pe care comunităţi le locale nu le ating prezintă o frecvenţă (t=0,233 p<O,O 1 ) şi o vechime (t=0, 1 8 1 p<0,05) mare a participării la comunităţi le virtuale, tind să petreacă mai mult timp În comunităţi le virtuale religioase În detrimentul celor locale (t=0,465 p<O,O I ), Îşi exprimă convingerile religioase cu o mai mare uşurinţă online (t=0,233 p<O,O I ) şi preferă un rol pasiv În cadrul comunităţilor religioase din spaţiul virtual (t=0, 1 77 p<0,05). De asemenea, ei sunt mai deschişi la dezbaterile online dintre persoane de religii diferite (t=0, 1 96 p<0,05) şi la schimbarea proprii lor opinii şi convingeri religioase În urma

201


participării la activităţile comunităţilor virtuale (.-0,S I 8 p<O,O I ) . Cel mai probabil, aceste persoane sunt cele mai deschise la schimbări le ideologice induse de comunităţi le virtuale religioase.

VUI.4. Identitatea reală în comunităţile virtuale religioase

Problema identităţii În comunităţi le virtuale religioase comportă două probleme din punctul de vedere al individului : dezvăluirea propriei identităţi (reale) şi cunoaşterea identităţii reale a celorlalţi membri . Acestea nu sunt în mod necesar relaţionate, din moment ce este posibil ca Într-o comunitate care Încurajează autodezvăluirea, o parte dintre membri să nu fie oneşti cu privire la identitatea lor reală.

Comunităţi le virtuale religioase par să fie caracterizate de un nivel relativ ridicat al autodezvăluirii comparativ cu alte tipuri de comunităţi din spaţiul virtual. Doar 2 l ,3% dintre subiecţi preferă în mod frecvent să-şi păstreze anonimatul, ceea ce presupune un bun nivel al deschiderii şi asumării responsabilităţii propriilor opinii În cadrul comunităţilor virtuale religioase. Acest rezultat poate fi corelat cu proporţia comunităţilor locale care sunt prezente în spaţiul virtual prin forumuri, liste de discuţii, pagini web etc. Astfel, comunităţi le virtuale religioase care sunt o extindere a celor locale implică o bună intercunoaştere a participanţilor, care provine din interacţiunile directe petrecute în spaţiul real.

Cunoaşterea identităţii reale a celorlalţi membri ai comunităţilor virtuale religioase presupune fie contactul nemediat dintre participanţi În afara comunităţilor virtuale, fie autodezvăluirea progresivă pe parcursul interacţiunilor dintre membri. Procentul persoanelor care nu cunosc identitatea reală a niciunui alt membru al comunităţii ( 1 7,S9%) este mai mare decât cel al persoanelor care declară că nu Îşi dezvăluie niciodată identitatea. Cel mai bine reprezentate sunt categoriile persoanelor care cunosc l -S sau S-20 membri ai comunităţilor din care fac parte. Aceştia reprezintă 34,26%, respectiv 26,8S% dintre subiecţii cercetării . Aceasta poate sugera

202

Comportamente, obiceiuri şi atitudini ale membri/or comunităţi/or . . .

ideea unor nuclee relaţionale în cadrul acestor comunităţi, corespunzătoare unor grupuri mici de indivizi care interacţionează şi în spaţiul real şi care se regăsesc în spaţiul virtual în perioadele în care comunicarea nemediată nu este posibilă. De asemenea, este posibil ca persoanele cele mai active, care iniţiază cel mai frecvent comunicarea, să fie şi cele care îşi prezintă în mod deschis identitatea reală, devenind astfel cele mai cunoscute persoane din cadrul comunităţilor virtuale religioase. De altfel, unele comunităţi virtuale religioase solicită explicit prezentarea identităţii reale într-un spaţiu destinat intercunoaşterii participanţilor. Este frecventă şi situaţia în care membrii unor comunităţi virtuale care descoperă interese comune să dezvolte relaţii sociale în spaţiul real .

VIII.S. Implicarea în comunităţile virtuale religioase

Ponderea subiecţilor care îşi asumă un rol activ (62,04%) în cadrul uneia sau mai multor comunităţi virtuale religioase este mai mare decât aceea a subiecţilor care preferă să adopte un rol pasiv, de observator (37,96%). Spre deosebire de comunităţi le locale, în care comunicarea este de multe ori unidirecţională (slujbe cu formă fixă, cuvântări, predici, învăţături etc.) şi rolul membrilor laici predominant pasiv, comunităţile virtuale oferă un mediu deschis pentru iniţiativa tuturor participanţilor. În plus, spre deosebire de comunităţi le locale, cele virtuale, prin facilitatea accesului şi specificul mediului online, oferă posibilitatea participării simultane la mai multe asemenea structuri sociale. Această situaţie creează premisele pentru diversitatea opiniilor şi pentru manifestarea unor atitudini de deschidere faţă de diferite forme de manifestare religioasă.

Participarea persoanelor la activităţile comunităţilor virtuale religioase transformă în mod constant forma, structura şi conţinuturile acestora, generând permanent idei şi spaţii virtuale noi . În acelaşi timp, comunităţi le virtuale religioase au un impact psiho-social asupra participanţilor, modelând idei, provocând credinţe şi opinii, generând

203


răspunsuri şi argumente, facilitând comunicarea între persoane care ar avea şanse reduse să discute în timp şi spaţiu real.

În ce măsură sunt comunităţi le virtuale capabile să determine schimbări vizibile şi semnificative în opiniile şi convingerile religioase ale participanţilor? Chestionaţi cu privire la măsura în care şiau modificat unele opinii sau convingeri religioase în perioada în care au participat la activităţile unei comunităţi virtuale, majoritatea subiecţilor au ales variantele puţin (26,85%) sau deloc (3 8,89%). Doar 4,63% dintre subiecţi consideră că şi-au modificat în totalitate opiniile şi convingerile religioase ca urmare a participării la comunităţi le virtuale religioase. Răspunsurile subiecţilor sugerează faptul că aceştia acordă comunităţilor virtuale un rol secundar în ceea ce priveşte transformarea propriilor opinii şi convingeri religioase. Acestea fac parte din filosofia de viaţă a individului şi sunt relativ stabile, puternic interiorizate şi rezistente la schimbare. În consecinţă, pentru cei mai mulţi dintre membri, comunităţi le virtuale religioase nu pot avea un rol de transformare radicală a credinţelor, ci mai degrabă unul de polarizare a ideilor şi opiniilor cristalizate deja.

Schimbarea opiniilor şi convingerilor religioase corelează semnificativ cu frecvenţa participării la comunităţi le virtuale religioase (.-0,238 p<O,O I ), tendinţa de a petrece timp în comunităţi le religioase online în detrimentul celor locale (.-0,4 1 7 p<O,O I ), uşurinţa exprimării online (.-0,204 p<0,05) şi nivelul acceptării crezului şi doctrinelor bisericii din care fac parte subiecţii (.--0,373 p=<O,O I ). Astfel, subiecţii care accesează comunităţi le virtuale religioase mai frecvent şi pentru durate mai mari de timp, care se exprimă cu o mai mare uşurinţă online decât în timp şi spaţiu real şi care acceptă într-o măsură mai mică doctrinele şi crezul bisericii din care fac parte sunt cel mai probabil cei care şi-au schimbat opiniile şi convingerile religioase în urma participării la activităţile unei comunităţi religioase online.

204


VIII.6. Probleme ale vieţii religioase În cadrul comunităţilor virtuale

Apariţia comunităţilor virtuale religioase a fost şi încă este subiectul unor dezbateri cu privire la efectele pe tennen lung asupra vieţii religioase a participanţilor. "Apologeţii" acestei fonne de manifestare argumentează relevanţa sa pentru tineri şi contribuţia pe care o aduce la revitalizarea vieţii lor religioase prin aceea că aduce conţinuturile religioase în spaţiul virtual pe care aceştia îl frecventează. Criticii comunităţilor virtuale religioase accentuează problemele legate de dependenţa pe care o detennină în general Internetul, dar şi lipsa veridicităţii experienţelor religioase din acest spaţiu, care pot deveni un surogat pentru o viaţă religioasă veritabilă.

Opiniile participanţilor în ceea ce priveşte rolul comunităţilor virtuale de revitalizare a vieţii religioase sunt variate, dar se remarcă o uşoară tendinţă de subapreciere, în sensul că, dintre subiecţi, 9,26% consideră că apariţia comunităţilor virtuale nu a revitalizat deloc viaţa religioasă a participanţilor, în timp ce, la polul opus, 4,63% dintre cei care au răspuns la chestionar sunt de părere că acest efect se manifestă în totalitate.

În urma analizei corelaţionale se observă că subiecţii care consideră că apariţia comunităţilor virtuale online a revitalizat într-o mare măsură viaţa religioasă a celor care le accesează frecventează mai des comunităţi le virtuale (.-0,273 p<O,O I ), tind să petreacă mai mult timp în comunităţi le virtuale religioase în detrimentul celor locale (.-0,478 p<O,O l ), îşi exprimă mai uşor convingerile religioase atunci când discută online, în cadrul unor comunităţi virtuale religioase (.-0,245 p<O,O I ), şi consideră într-o mai mare măsură că dezbaterile online dintre persoane de religii diferite sunt constructive (.-0, 1 90 p<0,05) . Aceste corelaţii sugerează faptul că există o serie de aspecte ale comunităţilor virtuale religioase care îmbogăţesc viaţa spirituală a unora dintre membrii comunităţilor religioase locale, care se exprimă mai uşor online decât faţă în faţă şi sunt deschişi la ideile de alte orientări religioase.

205


În ceea ce priveşte cea de-a doua faţetă a problemei -veridicitatea experienţei religioase în cadrul comunităţilor virtuale -, majoritatea (69,44%) subiecţilor tind clar spre negarea ideii că acest tip de comunităţi ar putea reprezenta un surogat pentru o viaţă religioasă veritabilă.

VIII.7. Atitudini faţă de comunităţile religioase locale

În legătură cu atitudinea subiecţilor faţă de comunităţi le religioase locale din care fac parte, ancheta sociologică a unnărit modul în care membrii comunităţilor virtuale se raportează la biserică în general, la credinţele, dogmele şi la corpul de credincioşi care o alcătuiesc. De asemenea, comparaţiile pe care membrii comunităţilor virtuale religioase le realizează între structurile online şi cele omine reprezintă un bun indicator al atitudinii pe care şi-au format-o cu privire la cele două forme comunitare, din spaţiul virtual şi din cel real .

Atitudinea pe care subiecţii şi-o formează de-a lungul timpului cu privire la comunitatea religioasă locală din care fac parte prezintă, ca element central, acceptarea la nivel intelectual a crezului şi doctrinelor care o definesc şi o delimitează de alte comunităţi cu orientări diferite. Dintre subiecţii investigaţi, marea majoritate (72,22%) acceptă în totalitate crezul şi doctrinele bisericii din care fac parte, ceea ce implică faptul că, în mod tipic, aceia care accesează comunităţi le virtuale religioase împărtăşesc credinţele şi convingerile de bază ale comunităţii locale din care fac parte.

Atitudinea pe care membrii comunităţii locale şi-o formează cu privire la comunitate ca ansamblu este strâns legată de modul în care se raportează la biserică în calitate de organizatoare şi generatoare a unei ideologii unice. În acest context, veridicitatea bisericii devine o problemă a definirii ca posesoare a adevărului unic, absolut şi, în consecinţă, de reclamare a unei identităţi spirituale singulare cu valenţe eschatologice. Cei mai mulţi dintre subiecţii participanţi la studiu (7 1 ,30%) sunt adepţii acestei definiţii a bisericii în raport cu

206

Comportamente, obiceiuri şi atitudini ale membri/ar comunităţi/ar . . .

adevărul, în timp c e doar 1 9,44% neagă o asemenea modalitate de raportare la veridicitatea bisericii din care fac parte. Aceştia din urmă sunt cei care vor fi deschişi la diversitatea ideilor religioase şi vor evalua critic comunităţi le virtuale sau locale din care fac parte.

Acest rezultat confirmă o atitudine pozitivă faţă de comunităţile locale din care fac parte subiecţii, atitudine care se alimentează din forţa afectivă a convingerilor religioase împărtăşite. În măsura în care subiecţii consideră propria biserică singura adevărată, aceste convingeri împărtăşite cu restul comunităţii devin nenegociabile, iar discuţiile cu persoane de alte orientări religioase (online sau în spaţiu real) sunt restrânse la cele de natură apologetică sau misionară.

Imaginea pe care subiecţii o au cu privire la comunităţi le religioase locale pe care le frecventează înglobează scopul şi misiunea pe care acestea şi le-au definit de-a lungul timpului ca termeni de bază în jurul cărora se construieşte identitatea comună. Chestionaţi cu privire la măsura în care scopul şi misiunea comunităţii religioase locale sunt clar delimitate, subiecţii tind să evalueze mai degrabă favorabil aceste aspecte (27,78% - mult; 20,37% - foarte mult). Totuşi, cea mai bine reprezentată categorie este aceea a subiecţilor care evaluează ca fiind medie claritatea scopurilor şi misiunii comunităţii religioase locale. Acest fapt poate să semnifice existenţa unei atitudini ambivalente, care înglobează aprecierea, respectul şi loialitatea faţă de comunitate aşa cum au fost ele preluate de la generaţiile anterioare cu atitudinea critică rezultată din propriile experienţe în interiorul şi în afara comunităţii .

Ataşamentul membrilor faţă de comunitatea religioasă locală rezultă într-o mare măsură din procesul de integrare a acestora în mediul psihosocial şi religios pe care îl oferă comunitatea. Măsura în care membrii se identifică cu idealurile, obiectivele şi misiunea comunităţii reprezintă un bun predictor al evoluţiei lor ulterioare în cadrul grupului . Cei mai mulţi (57,49%) dintre subiecţii participanţi la studiu declară că se simt într-o mare măsură sau chiar în totalitate integraţi comunităţii locale la care participă. În consecinţă, se poate afirma că dintre membrii comunităţilor virtuale, cei mai mulţi le

207


accesează pentru că sunt fonne de organizare pe care le cunosc şi la care sunt bine adaptaţi.

În ceea ce priveşte măsura În care membrii comunităţilor virtuale sunt implicaţi În comunităţi le religioase locale, răspunsurile subiecţilor prezintă o tendinţă spre o evaluare pozitivă. În acest sens, 44,44% dintre participanţii la studiu nu consideră că membrii comunităţilor virtuale religioase ar fi mai puţin implicaţi În comunităţile locale, comparativ cu 1 4,8 1 % dintre subiecţi care susţin ideea opusă. Totuşi, ponderea mare a subiecţilor care au ales varianta de mij loc (40,7%) reflectă un nivel ridicat al incertitudinii cu privire la această problemă, ceea ce poate sugera faptul că aceştia nu au reuşit să realizeze o generalizare a situaţiilor particulare Întâlnite sau a diferitelor aspecte ale implicării În comunităţi le religioase locale. De exemplu, unii dintre membrii comunităţilor virtuale religioase pot fi implicaţi activ În promovarea comunităţilor locale din care fac parte şi mai puţin implicaţi În activităţile culti ce.

Modul În care subiecţii evaluează nivelul implicării În comunităţi le religioase locale a celor care participă la comunităţile virtuale se află În relaţie direct proporţională cu tendinţa de a petrece mai mult timp În comunităţile virtuale religioase În detrimentul celor locale (r-O,227 p<O,O I ) şi cu nivelul pasivităţii În cadrul comunităţilor religioase online (r-O, 1 73 p<0,05). Aparent, subiecţii evaluează nivelul implicării În comunităţi le religioase locale a celorlalţi membri ai comunităţilor virtuale prin prisma propriilor experienţe legate de modul În care se raportează la comunităţi le din care fac parte, fie ele virtuale sau locale.

Per ansamblu, se poate afinna că implicarea membrilor comunităţilor religioase locale nu a scăzut ca unnare a participării la activităţile online ale unor comunităţi virtuale de aceeaşi natură şi că acele persoane care sunt puternic ataşate comunităţilor locale vor fi mai dispuse să caute şi să acceseze comunităţi virtuale deoarece acestea ocupă un loc important În preocupările lor.

208


VIII. 7. 1 . Practici ş i obiceiuri

Dintre subiecţi, 76,85% se încadrează în categoria creştini lor practicanţi, în sensul că participă în mod curent la obiceiurile şi tradiţiile specifice cultului la care aderă. Astfel, comportamentele tipice, evenimentele marcante şi tendinţele în ceea ce priveşte manifestările religioase din cadrul comunităţilor locale sunt familiare majorităţii participanţilor la cercetare. Se poate afirma că membrii comunităţilor virtuale religioase sunt în mare măsură preocupaţi de aspectele comportamentale specifice cultului din care fac parte. Faptul că un procent mare dintre subiecţii cercetării se declară practicanţi ai obiceiurilor şi tradiţiilor religioase poate fi asociat cu un nivel înalt al ataşamentului faţă de biserica din care fac parte, ceea ce reprezintă adesea rezultatul însuşirii valorilor moştenite de la părinţi şi întărite social . În acest context, participarea la comunităţi le virtuale religioase apare ca o oportunitate de diversificare a modalităţi lor de exprimare a credinţelor şi convingerilor din acest domeniu.

VIll. 7. 2. Atitudini cu privire la aspectele sociale ale comunităţilor religioase locale

Evaluările subiecţilor în ceea ce priveşte măsura în care le sunt împlinite nevoile sociale în cadrul comunităţilor religioase locale sunt diverse, cu o distribuţie similară celei normale. Cea mai frecventă categorie este aceea a subiecţilor care evaluează această împlinire ca fiind medie (39,8 1 %). Subiecţii care evaluează ca fiind nesatisfăcătoare împlinirea nevoii de socializare în cadrul comunităţilor religioase locale reprezintă un procent uşor mai ridicat (33,33%) decât aceia care evaluează împlinirea acestei nevoi la nivel superior (26,86%). Astfel, pentru aceşti din urmă subiecţi, comunităţi le virtuale religioase pot îndeplini un rol compensator de socializare.

Există relaţii invers proporţionale între evaluarea măsurii în care comunitatea religioasă locală împlineşte nevoile sociale ale subiecţilor şi următoarele variabile: tendinţa acestora de a petrece mai mult timp în comunităţi le virtuale religioase în detrimentul celor locale (r=-0,3 7 1 p<O,O 1 ) şi schimbarea unor opinii sau convingeri

209

PSIHOSOCIOLOGIA COMUNITĂŢI LOR VIRTUALE RELIGIOASE

religioase în urma participării la activităţile online ale unei comunităţi virtuale (t=-0,227 p<O,O I ) . Astfel, subiecţii care consideră că în cadrul comunităţilor religioase locale nevoile sociale le sunt Îndeplinite Într-o mică măsură sau deloc vor căuta să-şi compenseze aceste neÎmpliniri În cadrul comunităţilor virtuale, petrecând mai mult timp În activităţile acestora din urmă, şi vor deveni, cel mai probabil, mai predispuşi la aşi schimba unele idei şi convingeri de natură religioasă În urma interacţiunilor de durată cu ceilalţi membri ai comunităţilor online. Acest aspect este cu atât mai pregnant cu cât În comunităţi le virtuale se abordează o paIetă largă de teme de discuţie, în care sunt incluse şi probleme greu abordabile în comunităţi le locale.

În opinia majorităţii subiecţilor cercetării (5 1 ,85%), există probleme dificile sau sensibile faţă de care comunităţi le religioase locale sunt închise la discuţii, comparativ cu atmosfera din comunităţi le virtuale de acelaşi tip . Subiectele tabu din comunităţile religioase locale pot include teme legate de structurile organizatorice şi autoritate, discriminare sexuală, rasială, pe motive religioase, situaţii conflictuale etc. Faptul că subiecţii identifică aceste teme şi evaluează comunităţi le religioase locale ca fiind Închise la discuţii cu privire la ele poate reprezenta motivaţia implicării în activităţile comunităţilor virtuale religioase. În măsura În care membrii diferitelor comunităţi religioase resimt nevoia unui spaţiu deschis comunicării pe teme dificil de abordat În spaţiul real (care cel mai adesea coincide cu biserica şi este asociat serviciilor religioase), crearea şi popularea comunităţilor virtuale cu specific religios pot reprezenta un mecanism de descărcare a unor tensiuni acumulate şi de germinare a unor idei şi tendinţe noi .

Subiecţii care consideră că există multe subiecte tabu În comunităţi le religioase locale tind să petreacă mai mult timp în comunităţi le virtuale religioase în detrimentul celor locale (.-0,405 p<O,O I ), îşi exprimă mai uşor convingerile religioase atunci când discută online, În cadrul unor comunităţi virtuale religioase (.-0,2 1 1 p<O,O I ), şi şi-au modificat mai multe opinii sau convingeri religioase în urma participării la activităţile online ale unei astfel de comunităţi (.-0,392 p<O,O I ).

2 1 0

Comportamente, obiceiuri şi atitudini ale membri/or comunităţilor . . .

Există puţini subiecţi ( 1 5,7%) care s e consideră a fi semnificativ mai vizibili sau mai influenţi în cadrul comunităţilor virtuale religioase decât în cele de origine, din timp şi spaţiu real. Aceasta poate semnifica faptul că printre motivaţiile participării la comunităţi le virtuale religioase nu se numără şi dorinţa de schimbare a rolului şi statusului. Cel mai probabil, indivizii care sunt lideri (formali sau non-formali) în comunităţi le locale vor conduce discuţiile şi în comunităţi le virtuale sau chiar vor avea iniţiativa creării şi medierii lor.

Subiecţii care consideră într-o mai mare măsură că opiniile le sunt ascultate mai mult în comunităţile virtuale religioase decât în cele locale înregistrează o frecvenţă (.-0,2 1 5 p<O,O I ) şi o vechime (.-0,2 1 2 p<O,O I ) mai mari în ceea ce priveste accesarea comunităţilor religioase online, tind să petreacă mai mult timp în comunităţile virtuale religioase în detrimentul celor locale (.-0,437 p<O,O I ), reuşesc să-şi exprime cu o mai mare uşurinţă convingerile în discuţii online (.-0,28 1 p<O,O I ), îşi dezvăluie mai frecvent identitatea reală în comunităţi le virtuale religioase (.-0,230 p<O,O I ) şi şi-au schimbat mai multe opinii sau convingeri religioase de când participă la activităţile online ale unei astfel de comunităţi virtuale (.-0,305 p<O,O I ) . Se poate afirma că subiecţii care se simt mai puţin vizibili în comunităţi le religioase locale din care fac parte sunt mai implicaţi în comunităţi le virtuale religioase, atât ca investiţie de timp, cât şi ca deschidere şi autodezvăluire.

Cei mai mulţi dintre subiecţii participanţi la studiu se consideră adaptaţi la comunitatea locală din care fac parte. Doar un mic procent dintre cei care au răspuns la chestionar se simt într-o mare măsură (6,5%) sau în totalitate ( 1 ,9%) neînţeleşi de ceilalţi membri ai comunităţii religioase locale. Astfel, se poate infera că aceia care aleg să participe la comunităţi le virtuale religioase nu sunt în mod tipic persoane care nu-şi găsesc locul în comunităţi le de origine, ci, dimpotrivă, sunt persoane active şi bine adaptate la mediul socioreligios în care îşi desÎaşoară activitatea.

Deschiderea membrilor comunităţilor religioase locale la ideile care îşi au originea în spaţiul virtual este, în opinia subiecţilor

2 1 1


participanţi la studiu, predominant scăzută (9,26% deloc, 38, 89% puţin). Membrii comunităţilor religioase locale care participă la activităţile unor comunităţi virtuale de aceeaşi factură sunt în cea mai mare parte persoane care aparţin unor categorii sociale cu un nivel superior de educaţie, care au acces la un nivel mediu de resurse şi care manifestă un nivel mediu sau superior al deschiderii spre forme noi de comunicare. Cele mai multe dintre aceste persoane sunt tineri sau adulţi până la vârsta de mij loc. Având în vedere faptul că în spaţiul creştin european (şi nu numai) se observă o tendinţă de îmbătrânire a comunităţilor religioase, aceasta înseamnă că o proporţie semnificativă dintre membrii comunităţilor locale din care fac parte subiecţii sunt adulţi la vârsta de mij loc sau a treia. Aceştia pot fi reticenţi la mij loacele noi de manifestare religioasă (la care nu au acces sau pe care le înţeleg într-o mică măsură), în încercarea de a păstra nealterate tradiţii, obiceiuri, forme de manifestare şi credinţe pe care le consideră esenţiale.

Asemenea celor mai multe formaţiuni şi structuri noi, comunităţile virtuale religioase sunt privite cu reticenţă de către membrii comunităţilor locale care nu au acces la spaţiul virtual şi care sunt orientaţi spre prezervarea practicilor şi obiceiurilor religioase.

În comunităţi le care se bazează pe consens în ceea ce priveşte credinţele, raţionamentele şi convingerile religioase, exprimarea independenţei intelectuale reprezintă adesea un aspect puţin valorizat. Totuşi, cei mai mulţi dintre subiecţii participanţi la studiu au afirmat că în comunităţi le religioase locale la care participă sunt încurajaţi într-o măsură medie (34,26%) sau mare (33,33%) să gândească independent. Această atitudine pare a fi definitorie pentru o anumită categorie de membri ai comunităţilor religioase care aleg să-şi îmbogăţească experienţa din acest domeniu prin participarea la dezbateri în spaţiul virtual .

Exisă, totuşi, o categorie relativ bine reprezentată între subiecţii participanţi la cercetare care consideră că în comunităţi le religioase locale din care fac parte sunt încurajaţi într-o mică măsură ( 1 6,67%) sau deloc ( 1 0, 1 9%) să gândească independent. Pentru aceştia, comunităţi le virtuale pot deveni un spaţiu de evadare

2 1 2

Comportamente, obiceiuri şi atitudini ale membrilor comunităţilor . . .

intelectuală în care îşi pot formula ş i exprima liber opiniile şi credinţele religioase, chiar dacă ele nu sunt concordante în totalitate cu cele ale celorlalţi participanţi la discuţii .

Analiza corelaţiilor între itemii chestionarului a relevat că subiecţii care se simt într-o măsură mai mare încuraj aţi de comunitatea locală să gândească independent în probleme religioase tind să petreacă mai mult timp în comunităţi le virtuale religioase în detrimentul celor locale (.-0,350 p<O,O I ), îşi exprimă mai uşor convingerile religioase online (.-0,2 1 0 p<O,O I ) şi sunt mai predispuşi la a-şi schimba unele opinii sau convingeri religioase în urma participării la activităţile unei comunităţi virtuale (.-0,25 1 p<O,O 1 ). Aceste rezultate sugerează faptul că încurajarea independenţei în cadrul comunităţilor religioase locale poate stimula participarea membrilor la comunităţi virtuale de acelaşi tip.

VIII. 7. 3. Atitudini cu privire la dimensiunea spirituală a comunităţi/or religioase locale

În ceea ce priveşte împlinirea nevoilor spirituale, tendinţa generală este cea a evaluărilor pozitive. În condiţiile În care aceasta reprezintă menirea comunităţilor virtuale religioase, un asemenea rezultat este previzibil . Situaţia în care majoritatea membrilor unei comunităţi ar evalua negativ măsura în care le sunt îndeplinite nevoile spirituale în comunitatea din care fac parte ar conduce În mod inevitabil la criză, iar mai târziu fie la schimbare dramatică, fie la dezintegrare. Există, totuşi, o categorie de subiecţi care nu-şi simt împlinite nevoile spirituale decât într-o mică măsură ( 1 7,59%) sau chiar deloc (3,70%) În comunităţi le religioase locale. Aceşti subiecţi sunt cei mai puţin stabili în cadrul comunităţii şi ocupă de obicei roluri secundare, fiind mai deschişi la schimbare sau chiar la migrarea spre alte forme comunitare.

În mod similar subiecţilor care nu-şi simt împlinite nevoile sociale în cadrul comunităţilor religioase locale, cei care resimt un nivel scăzut al împlinirii nevoilor spirituale tind să petreacă mai mult timp în comunităţi le virtuale religioase în detrimentul celor locale (.--0,452 p<0,05) şi sunt mai predispuşi la a-şi schimba unele opinii sau

2 1 3


convingeri religioase în urma participării la comunităţi le virtuale online (t=-0,265 p<O,O I ) .

Păstrarea valorilor religioase în comunităţi le locale reprezintă unul dintre principalele deziderate ale acestora. Chestionaţi cu privire la măsura în care ceilalţi membri ai comunităţilor religioase locale reuşesc să păstreze aceste valori, 1 2,96% dintre subiecţi consideră că ele au rămas nealterate, în timp ce 1 ,85% sunt de părere că valorile autentice au fost pierdute în totalitate de către cei mai mulţi . Pentru aceştia din urmă, care reprezintă o minoritate în cadrul comunităţii, această convingere stă la baza unei atitudini dihotomice faţă de comunitate. Biserica este privită ca fiind veritabilă, deţinătoare a unor valori absolute, pe care, în timp, cei mai mulţi dintre membri / enoriaşi le-au trădat sau le-au abandonat. De aceea, este nevoie de o revitalizare a comunităţii religioase sau, în caz extrem, de constituirea unei noi comunităţi care are ca scop reîntoarcerea la valorile iniţiale.

În consecinţă, crearea comunităţilor virtuale religioase poate constitui un mij loc de promovare a acestei atitudini şi de revendicare a identităţii religioase a bisericii.

Subiecţii care sunt de părere că majoritatea membrilor bisericii locale au pierdut într-o mare măsură credinţa şi valorile autentice sunt dintre cei care petrec mult timp în comunităţi le virtuale religioase (t=O, 1 93 p<0,05), şi aceasta în detrimentul celor locale (t=0,395 p<O,O I ) . De asemenea, ei îşi exprimă mai facil convingerile religioase online (t=0,2 1 0 p<0,05), consideră într-o mai mare măsură că dezbaterile online între persoane de religii diferite sunt constructive (t=0, 1 66 p<0,05) şi sunt mai predispuşi la a-şi schimba unele opinii sau convingeri religioase în urma participării la activităţile online ale unei astfel de comunităţi virtuale (t=0,206 p<0,05). Aceşti subiecţi prezintă, probabil, un nivel mai scăzut al ataşamentului faţă de comunitatea locală, în timp ce păstrează convingerile religioase care stau la baza ei, considerând că există o discrepanţă între crezuri, doctrine şi manifestările comportamentale ale membrilor. Ei sunt în continuă căutare a unor comunităţi care să corespundă aşteptărilor lor cu privire la o conduită pe care o consideră în conformitate cu valorile spirituale iniţiale.

2 1 4


Ideea reîntoarcerii l a valorile primare (apostolice, în cazul comunităţilor creştine) este intens promovată în cadrul comunităţilor religioase şi acceptată de un procent semnificativ al membrilor (49,07% în cadrul cercetării) . În aceste condiţii, multe grupări religioase de orientare conservatoare, denumite uneori şi "istorice", au ca scop declarat redescoperirea valorilor şi a practicilor religioase care au animat comunitatea la începuturile sale.

VIII. 7. 4. Relevanţa mesajului religios al comunităţii

locale

Comunicarea valorilor spirituale în cadrul comunităţilor religioase locale este marcată de tradiţiile şi obiceiurile transmise inter-generaţional şi, în consecinţă, limbajul folosit prezintă termeni arhaici şi expresii care reflectă perioadele istorice ale marilor revelaţii. În aceste condiţii, mesajul comunităţilor virtuale poate părea uneori anacronic sau mai puţin adaptat realităţii pe care o percep şi o trăiesc membrii lor, în special cei tineri . Transmiterea unui mesaj religios relevant pentru aceştia din urmă reprezintă o provocare pentru comunitate în ansamblu, deoarece ataşamentul tinerilor faţă de valorile spirituale ale comunităţii depinde de măsura în care ei pot găsi răspunsuri pentru problemele reale şi actuale cu care se confruntă.

În ceea ce priveşte mesajul religios al comunităţii locale, majoritatea subiecţilor (56,48%) îl consideră relevant pentru tineri, în timp ce 28,70% sunt de părere că, aşa cum este prezentat, mesajul nu mai este actual şi semnificativ pentru această generaţie. Aceasta implică faptul că cei mai mulţi dintre cei care participă la comunităţi le virtuale religioase nu consideră necesară o schimbare a conţinutului, formei sau a modalităţi lor de transmitere a mesajului religios. În aceste condiţii, accesul la comunităţi le virtuale nu are în cele mai multe cazuri rolul de inducere a schimbării sau de transformare a mesajului religios, ci de transmitere a acestuia într-un mediu nou.

2 1 5


VIII. 7. 5. Evoluţia comunităţilor religioase locale

Sub presiunea transfonnărilor sociale şi istorice continue, biserica creştină şi-a păstrat rolul de promotoare a unor valori imuabile, în timp ce fonnele de manifestare religioasă s-au diversificat şi s-au modificat în măsuri şi modalităţi variate, în funcţie de o serie de factori sociali, politici, economici sau de conjuncturi şi evenimente istorice singulare. Apariţia comunităţilor virtuale religioase poate fi privită ca o etapă a evoluţiei fonnelor de manifestare şi de asociere religioasă care emerge natural din comunităţi le locale pentru popularea spaţiilor virtuale nou apărute în unna dezvoltării reţelei Internet.

Întrebaţi în ce măsură consideră că fonnele de manifestare religioasă au evoluat semnificativ de-a lungul timpului, subiecţii împărtăşesc opinii variate, cu o uşoară tendinţă spre evaluarea acestei evoluţii ca fiind de nivel înalt (34,26%).

Cei care identifică într-o măsură mai mare evoluţia fonnelor de manifestare religioasă petrec mai mult timp în comunităţile virtuale religioase (.-0, 1 69 p<0,05) şi tind să facă aceasta în detrimentul celor locale (.-0, 1 77 p<0,05). Fie că opinia lor cu privire la evoluţia bisericii în ansamblu şi a fonnelor de manifestare religioasă în particular se modifică pe măsură ce se implică mai mult în activităţile unei comunităţi virtuale religioase, fie că au ales să facă parte din comunităţi religioase online tocmai pentru că observă şi înţeleg aceste transfonnări, aceşti subiecţi sunt mai deschişi la ideea schimbării în cadrul bisericii ca organizaţie şi al comunităţii locale.

Evoluţia bisericii şi, implicit, a comunităţilor religioase locale - care constituie latura sa cea mai dinamică - este evaluată per ansamblu ca fiind una pozitivă de către 50% dintre subiecţi. În acelaşi timp, 29,63% dintre participanţii la studiu prezintă o opinie contrară, eva luând negativ devenirea bisericii din care fac parte. Există şi o categorie relativ bine reprezentată (20,37%) de subiecţi care nu şi-au fonnat o opinie în această privinţă. Faptul că cea mai consistentă proporţie a subiecţilor evaluează pozitiv evoluţia în timp a bisericii reprezintă o reflecţie a faptului că dintre membrii comunităţii religioase locale cei care percep cu optimism transfonnările suferite de

2 1 6

Comportamente. obiceiuri şi atitudini ale membri/or comunităţilor . . .

biserică de-a lungul timpului vor accesa într-o mai mare măsură comunităţi le virtuale, considerându-Ie o nouă treaptă evolutivă, ale cărei efecte sunt benefice. Pe de altă parte, membrii comunităţii religioase locale care şi-au pierdut încrederea într-o evoluţie pozitivă a bisericii nu vor manifesta un interes la fel de ridicat faţă de noile forme comunitare din spaţiul virtual, considerându-Ie un alt indiciu al degradării şi al pierderii semnificaţiei tradiţiilor şi obiceiurilor.

Nevoia de schimbare a bisericii a reprezentat de-a lungul timpului o sursă de dezbateri şi o motivaţie pentru crearea de noi structuri, forme de manifestare sau culte/denominaţiuni. De la schimbările formale până la cele structurale şi de fond, nicio transformare a comunităţilor religioase nu se realizează fără a întâmpina un nivel variabil de rezistenţă, justificat prin nevoia de stabilitate dar şi prin imuabilitatea valorilor şi credinţelor care au stat la baza constituirii bisericii . Adesea bisericile istorice şi-au validat autenticitatea şi calitatea de deţinătoare a Adevărului tocmai prin lipsa schimbărilor de-a lungul unor perioade mari de timp. Între subiecţii participanţi la cercetare, cea mai bine reprezentată categorie (55 ,56%) este cea a persoanelor care consideră schimbarea ca fiind necesară pentru adaptarea şi perpetuarea bisericii din care fac parte. Aceasta sugerează faptul că în comunităţile virtuale religioase atitudinea cea mai frecventă este aceea de deschidere la schimbare. O presupunere logică ar fi aceea că persoanele care sunt deschise la schimbare vor fi şi cele care vor fi interesate într-o mai mare măsură să acceseze comunităţi le religioase prezente în spaţiul virtual.

VIII. 7. 6. Relaţii între comunităţile religioase locale şi cele virtuale

Apariţia comunităţilor virtuale religioase ca formă emergentă din activitatea comunităţilor religioase locale sau ca iniţiativă a unor grupuri cu o ideologie distinctă nu a putut fi considerată un eveniment izolat, fără consecinţe. Relaţia dintre cele două structuri socialreligioase este una de interdependenţă, în măsura în care membrii comunităţilor virtuale fac parte şi din comunităţi locale, din care aduc obiceiurile, tradiţiile, crezurile, doctrinele, raţionamentele specifice

2 1 7


cultului şi orientării religioase la care aderă. În sens opus, influenţa comunităţilor virtuale se manifestă prin ideile şi raţionamentele pe care membrii acestora şi le însuşesc şi le inserează în activităţile specifice comunităţilor locale din care fac parte.

Amploarea impactului pe care îl au comunităţile virtuale religioase asupra organizării celor locale este evaluată de către cei mai mulţi dintre participanţii la studiu ca fiind medie (25,93%) sau superioară (4 1 ,65%). Aceasta reflectă atât importanţa pe care o acordă subiecţii comunităţilor virtuale religioase, cât şi atitudinea deschisă pe care aceştia o manifestă faţă de interrelaţionarea dintre cele două tipuri de comunităţi din care fac parte.

Există o relaţie direct proporţională slabă între evaluarea amplorii impactului pe care îl au comunităţi le virtuale religioase asupra celor locale şi două variabile: tendinţa de a petrece mai mult timp în comunităţi le virtuale religioase în detrimentul celor locale (.-0, 1 63 p<0,05) şi schimbarea unor opinii sau convingeri religioase în urma participării la activităţile online ale unei comunităţi virtuale (.-0, 1 62 p<0,05). Subiecţii care apreciază că impactul comunităţilor virtuale religioase la nivel de organizaţie este direct suferă într-o mai mare măsură influenţa ideilor religioase vehiculate în spaţiul virtual.

Predicţiile cu privire la dinamica celor două tipuri de comunităţi care fac obiectul studiului de faţă sunt în general bipolare, variind de la pesimismul "profeţiilor" legate de dispariţia formelor de relaţionare în timp şi spaţiu real, până la optimismul ce înconjoară ideea de evoluţie a comunităţilor religioase în noi forme spiritualizate. Chestionaţi cu privire la posibilitatea ca în viitor comunităţi le virtuale religioase să înlocuiască unele dintre rolurile care aparţin în prezent comunităţilor locale, subiecţii cercetării şi-au manifestat în majoritate (6 1 , 1 1 %) dezacordul cu privire la această idee. Acest rezultat sugerează faptul că majoritatea subiecţilor acordă locuri şi roluri bine delimitate comunităţilor virtuale religioase, a căror evoluţie o anticipează ca fiind mai degrabă paralelă decât în concurenţă cu cea a comunităţilor locale.

2 1 8

Comportamente. obiceiuri şi atitudini ale membrilor comunităţi/ar . . .

VIII.8. Comparaţie Între comunităţile religioase virtuale şi cele locale

o comparaţie la nivel general Între comunităţi le religioase locale şi cele virtuale porneşte În mod necesar de la premisa existenţei unor diferenţe majore legate de spaţiul de desfăşurare, de forma de comunicare şi de alte aspecte derivate din acestea. Modul În care membrii ambelor tipuri de comunităţi percep şi interpretează aceste diferenţe este rezultatul experienţei lor directe cu acestea. Din acest punct de vedere, În evaluări le lor cu privire la diferitele aspecte care sunt semnificativ diferite Între cele două tipuri de comunităţi, subiecţii cercetării pot fi consideraţi a avea un nivel ridicat de expertiză.

Întrebaţi În ce măsură consideră semnificative diferenţele Între comunităţi le religioase locale şi cele virtuale, subiecţii s-au exprimat În majoritate pentru un nivel ridicat al semnificaţiei acestor diferenţe per ansamblu (60, 1 8%).

Diferenţele dintre cele două forme de comunităţi religioase au fost analizate pe următoarele dimensiuni: flexibilitate, deschidere la idei noi, implicare socială, rigiditate, autenticitate, atmosferă relaxată şi organizare. Analiza răspunsurilor subiecţilor la aceşti itemi oferă un profil comparativ al celor două tipuri de comunităţi aşa cum sunt ele evaluate de către persoanele implicate În activităţile lor ca membri activi .

Flexibilitatea reprezintă o trăsătură puternic valorizată În condiţiile unei societăţi al cărei ritm de schimbare a crescut exponenţial În ultimii ani . Totuşi, În mod tradiţional, comunităţi le religioase au fost asociate Într-o mai mare măsură rigidităţii şi stabilităţii . Pe de altă parte, comunităţi le virtuale religioase au fost promovate Încă de la apariţia lor ca forme comunitare religioase care, prin natura lor, prezintă un grad ridicat de flexibilitate la nevoile, particularităţile socioculturale şi ideologice ale participanţilor. În plus, posibilitatea comunicării asincrone, În funcţie de timpul disponibil al fiecărui subiect, reprezintă o altă dimensiune În care comunităţi le virtuale sunt deosebit de flexibile comparativ cu cele locale. De aceea, existenţa unor diferenţe semnificative statistic (p<O,O I ) Între evaluări le subiecţilor privind flexibilitatea comunităţilor virtuale şi a

2 1 9


celor religioase este un rezultat evident şi care confinnă observaţiile empirice ale specialiştilor în sociologia spaţiilor virtuale şi ale utilizatorilor comuni deopotrivă.

Aşa cum ilustrează şi Graficul 8, nivelul flexibilităţii comunităţilor virtuale religioase este evaluat de majoritatea subiecţilor ca fiind înalt, în timp ce aceeaşi trăsătură în comunităţi le religioase locale este considerată de nivel mediu şi scăzut.

Graficul 8. Diferenţe Între comunităţile religioase locale şi virtuale În ceea ce priveşte flexibilitatea

i-• > .. ! "-

deloc pU9n mediu mu� foarte mult

Ca trăsătură antitetică flexibilităţii , rigiditatea comunităţilor religioase are de-a face cu valorile şi dogmele considerate universale şi nenegociabile. Comunităţi le religioase locale sunt evaluate de către subiecţi ca având un nivel mediu şi ridicat al rigidităţii, semnificativ mai mare (p<O,O 1 ) decât cel al comunităţilor virtuale de acelaşi tip.

220


Graficul 9 . Diferenţe intre comunităţile religioase locale ş i virtuale in ceea ce priveşte rigiditatea

� • > u • .::

deloc puti n

locala

vi rtuala

mediu mult foarte mult

Rezultatul apare în opoziţie cu cel precedent, faţă de care se observă o atenuare a răspunsurilor extreme (radicale). Acest fapt poate fi datorat conotaţiilor uşor negative pe care le are tennenul

"rigiditate", ceea ce face ca subiecţii să aleagă într-o mai mare măsură răspunsuri medii, considerate mai dezirabile social.

Deschiderea la idei noi reprezintă o caracteristică specifică organizaţiilor dinamice, aflate într-un proces de transfonnare şi care valorizează divergenţa ideilor mai mult decât consensul. Comunităţi le virtuale religioase corespund într-o mai mare măsură acestui profil, iar subiecţii cercetării le evaluează ca fiind semnificativ mai deschise la idei noi (p<O,O I ), acesta fiind unul dintre principalele aspecte ale comunicării apreciate şi valorizate la comunităţi le creştine online. În timp ce comunităţi le locale sunt apreciate de către majoritatea subiecţilor ca fiind mediu sau puţin deschise la idei noi, cele virtuale sunt

22 1


evaluate de la un nivel mediu la un nivel foarte ridicat al acestei trăsături .

Acest rezultat se înscrie în tendinţa generală de descriere a comunităţilor virtuale religioase drept spaţii deschise discuţii lor şi dezbaterilor, în care diversitatea ideilor şi posibilitatea exprimării lor libere de constrângerile formale contribuie la îmbogăţirea vieţii spirituale şi intelectuale a membrilor.

Graficul 10. Diferenţe Între comunităţile religioase locale şi virtuale În ceea ce priveşte deschiderea la idei noi

Dincolo de aceste evaluări cu un grad ridicat de generalitate, în comunităţile virtuale religioase există un nivel variabil al deschiderii faţă de ideile religioase noi. Unul dintre tipurile de astfel de comunităţi cu cel mai ridicat nivel al deschiderii este reprezentat de comunităţile non-denominaţionale, cu tematică generală creştină. Acestea creează spaţii de discuţie pentru orice ideologie cu caracter

222


creştin ş i valorizează contribuţiile variabile. L a polul opus, comunităţile care au corespondent în timp şi spaţiu real vor fi mai puţin deschise la idei divergente faţă de orientarea grupului şi vor trata cu reticenţă abordările care nu par să conducă la consolidarea unităţii şi consensul ui.

Evaluările comparative ale subiecţilor în ceea ce priveşte implicarea socială favorizează în mod semnificativ comunităţi le locale (p<O,OS). Conectarea acestora la nevoile şi problemele sociale capătă o dimensiune fizică prin proximitate. Totuşi, nivelul la care este evaluată implicarea socială a comunităţilor locale de către cei mai mulţi dintre subiecţi este cel mediu, ceea ce poate reprezenta un indicator al unei tendinţe de scădere a activităţilor prosociale şi a implicării voluntare la nivel comunitar a membrilor.

Graficul I I . Diferenţe între comunităţile religioase locale şi virtuale în ceea ce priveşte implicarea socială

� • > u ! �

Impl icarea soci ală_ comunitatea locala Impl icarea soc ială_ comunitatea vi rtuala

223


O întrebare care derivă din acest rezultat se referă la măsura în care participarea la comunităţi le virtuale religioase se găseşte în relaţie cu implicarea socială mai scăzută a membrilor comunităţilor religioase locale. Între tendinţele izolaţioniste datorate dorinţei de prezervare a valorilor, practicilor şi obiceiurilor şi misiunea declarată de sprij inire a persoanelor în suferinţă fizică, psihică sau spirituală, comunităţi le religioase îşi găsesc echilibrul în mod diferenţiat şi dificil de cuantificat sau generalizat.

Problema autenticităţii este strâns legată de evoluţia istorică a comunităţilor religioase, dar şi de trăirea subiectivă a experienţelor spirituale. Evaluarea autenticităţii experienţelor religioase realizată de către subiecţii cercetării se prezintă uşor în favoarea comunităţilor locale (p<O,O I ) . Deşi semnificative, diferenţele nu sunt atât de accentuate ca în cadrul celorlalte aspecte evaluate în cadrul studiului de faţă.

Cu toate că experienţele religioase sunt, prin specificul lor, spirituale şi implicit imateriale, mediul fizic cu destinaţie religioasă clară, participarea la actele ritualice, prezenţa fizică a persoanelor cu roluri religioase deosebite (preoţi, pastori, diaconi etc. ) contribuie la un nivel crescut de percepţie a autenticităţii lor. Pe de altă parte, activităţile din cele mai multe comunităţi virtuale religioase se rezumă la dezbateri, discuţii pe teme de interes comun, rugăciuni sau vizionarea unor materiale cu conţinut religios într-un mediu virtual mai mult sau mai puţin adaptat conţinutului . În acest timp, persoanele participante se află în medii reale, familiare, care au foarte puţine elemente similare mediilor tradiţional asociate cu experienţele religioase, ceea ce poate influenţa felul în care acestea trăiesc şi percep activităţile religioase pe care le desfăşoară.

Autenticitatea comunităţii în ansamblu este strâns legată şi de ideea legitimităţii bisericii ca evoluţie istorică a primelor forme de manifestare creştină din perioada apostolică. Sunt considerate autentice acele comunităţi care prezintă suficiente dovezi de legitimitate istorică şi care facilitează membrilor trăirea unor experienţe de natură spirituală pe care aceştia le pot considera veridice.

224

Comportamente, obiceiuri şi atitudini ale membri/or comunităţilor . . .

Graficul 12. Diferenţe Între comunităţi/e religioase locale şi virtuale În ceea ce priveşte autenticitatea

Climatul din cadrul comunităţilor religioase se referă la cadrul psiho-social pe care acestea îl creează şi care fie facilitează, fie inhibă relaţiile non-formale şi comunicarea. Analiza evaluărilor subiecţilor cu privire la atmosfera relaxată pe care o creează şi o întreţin comunităţile religioase virtuale şi reale relevă diferenţe semnificative statistic (p<O,O 1 ) în favoarea celor virtuale.

Atmosfera din cadrul comunităţilor virtuale religioase este predominant non-formală, ceea ce facilitează discuţiile deschise, pe teme care sunt mai dificil de abordat într-o comunitate locală, în care relaţiile sunt ierarhice şi mai puternic formalizate, iar imaginea publică a individului este modelată în funcţie de o serie de reguli şi standarde de natură etică. Deoarece în cadrul comunităţilor virtuale religioase nu există modalităţi stricte de monitorizare a identităţii reale a participanţilor, anonimatul (total sau parţial) facilitează exprimarea

225


liberă a opiniilor şi convingerilor dintr-un domeniu foarte personal, care ţine de cele mai intime convingeri şi opţiuni legate de propria filozofie de viaţă. În consecinţă, evaluarea subiecţilor cu privire la atmosfera relaxată din cadrul comunităţilor virtuale religioase reflectă tocmai aceste caracteristici ale interacţiunilor din spaţiul virtual.

Graficul 13 . Diferenţe Între comunităţile religioase locale şi virtuale În ceea ce priveşte atmosfera relaxată

� • > .. ! ...

deloc puti n mediu mult foarte mun

Organizarea comunităţilor religioase prezintă diferite aspecte legate de structura de roluri şi statusuri sociale. Comunităţi le locale prezintă un uşor avantaj semnificativ statistic (p<O,O 1 ) în ceea ce priveşte această dimensiune, ceea ce este un fapt evident, având în vedere vechimea, avantajele comunicării directe în timp şi spaţiu real, structurile generalizate ale bisericii care se implementează pe cale ierarhică.

226

Comportamente. obiceiuri şi atitudini ale membri/ar comunităţi/ar . . .

Graficul 1 4 . Diferenţe între comunităţile religioase locale şi virtuale în ceea ce priveşte organizarea

deloc puti n mediu mult foarte mult

Tabelul I l . Comparaţie între comunităţile religioase virtuale şi locale

Caracteristici Comunităţi virtuale Comunităţi religioase religioase locale

Flexibilitate Nivel ridicat Nivel mediu - scăzut Rigiditate Nivel mediu - scăzut Nivel mediu - ridicat Deschidere la idei Nivel ridicat - foarte Nivel mediu - scăzut noi ridicat Implicare socială Nivel mediu - scăzut Nivel mediu - ridicat Autenticitate Nivel mediu Nivel mediu - ridicat Atmosferă relaxată Nivel ridicat - foarte Nivel mediu

ridicat Organizare Nivel mediu Nivel mediu - ridicat

227


Tabelul II sintetizează evaluări le comparative ale subiecţi lor În ceea ce priveşte comunităţi le religioase virtuale şi locale. După cum rezultă din datele de cercetare, ambele tipuri de comunităţi sunt evaluate pozitiv, ceea ce denotă aprecierea pe care subiecţii o manifestă atât faţă de formele stabile de organizare din spaţiul real, cât şi faţă de cele inovatoare din spaţiul virtual . Dintre calităţile comunităţilor virtuale religioase apreciate În mod deosebit se remarcă deschiderea la idei noi şi atmosfera relaxată.

VIII.9. Profilul participantului la comunităţile virtuale religioase de limba română

Într-o caracterizare generală, membrii comunităţilor virtuale religioase de limba română sunt În majoritate bărbaţi tineri, preocupaţi de subiectele religioase şi de ideile noi din acest domeniu, adaptaţi la viaţa comunitară din spaţiul real şi puternic ataşaţi de convingerile bisericii din care fac parte.

Observarea conţinutului comunicării din cadrul comunităţilor virtuale religioase sugerează faptul că membrii acestora oferă cu precădere răspunsuri stereotipe şi formale, ceea ce sugerează un spirit critic mai slab dezvoltat şi o atitudine de acceptare a valorilor, credinţelor şi dogmelor bisericii din care fac parte. Cei mai mulţi dintre ei sunt laici care demonstrează o bună cunoaştere a teologiei şi care sunt dispuşi să contribuie, cu informaţiile de care dispun, la elucidarea unor probleme religioase.

Totuşi, tratarea tuturor membrilor comunităţilor virtuale religioase ca fiind similari, uşor de Încadrat Într-un profil general, ar fi o severă eroare de judecată. Descrierea de mai sus este adecvată pentru membrii stabili ai comunităţilor virtuale religioase, care sunt profund motivaţi să participe la acestea fără a-şi diminua ataşamentul faţă de comunităţi le locale. Ei sunt aceia care răspund cu promptitudine Întrebărilor pe teme religioase şi reacţionează vehement la mesajele care Încalcă regulile grupului . Există, Însă, şi alte categorii de participanţi la comunităţile virtuale religioase. De exemplu, cei care

228

Comportamente, obiceiuri şi atitudini ale membrilor comunităţilor . . .

solicită răspunsuri diverse l a unele probleme teologice sau pragmatice şi care nu se simt ataşaţi de o biserică anume ar putea fi denumi ţi

"căutătorii". Adesea, aceştia sunt membri fluctuanţi care participă la mai multe comunităţi virtuale religioase simultan. O altă categorie este aceea a novicilor, persoane care se iniţiază într-o orientare religioasă şi explorează activ orice idee sau resursă în legătură cu aceasta. De obicei, aceştia sunt cei care adresează întrebări cu privire la concepte de bază şi îşi scuză neştiinţa faţă de membrii stabili ai comunităţii .

Analiza corelaţiilor între răspunsurile subiecţilor la diferiţii itemi ai chestionarului sugerează un profil al membrilor comunităţilor virtuale religioase care petrec mai mult timp în activităţile online în detrimentul celor locale . Aceştia sunt mai predispuşi la a-şi schimba unele opinii şi convingeri În urma participării de durată la comunităţi le religioase online, simt că sunt mai vizibili În comunităţi le virtuale comparativ cu cele locale, consideră că În comunităţi le virtuale le sunt Îndeplinite nevoi pe care comunităţi le locale nu le ating şi apreciază existenţa unor subiecte tabu În comunităţi le locale care pot fi discutate deschis în comunităţi le virtuale. Ei îşi simt mai puţin împlinite nevoile sociale şi spirituale în cadrul comunităţilor locale, ai căror membri par să fi pierdut într-o mare măsură valorile primare.

VIII. I 0. Concluzii

Ancheta pe bază de chestionar online a urmărit identificarea celor mai importante aspecte ale participării subiecţilor la comunităţile virtuale religioase, aşa cum sunt relevate de evaluări le lor cu privire la durata, frecvenţa, implicarea activă şi motivaţia accesam comunităţilor online. De asemenea, s-au analizat aspecte referitoare la identitatea reală şi virtuală, precum şi la comunicarea din cadrul acestor comunităţi.

După cum relevă rezultatele cercetării, comunităţi le virtuale religioase se caracterizează printr-o dinamică relativ scăzută şi prin stabilitate în ceea ce priveşte frecvenţa accesărilor şi durata participării . Ele sunt percepute de către subiecţi ca un spaţiu deschis, în

229


care pluralitatea ideilor este apreciată şi benefică, dar nu par să îndeplinească un rol de suplinire a comunităţilor religioase locale ci, mai degrabă, de continuare şi extindere a acestora. Activităţile din cadrul comunităţilor virtuale religioase nu afectează timpul petrecut în cele locale, fiind mai degrabă o continuare a acestuia în perioade diferite, în funcţie de programul individual al fiecărui participant. De altfel, faptul că jumătate dintre comunităţi le religioase locale sunt prezente într-o formă sau alta în spaţiul virtual reprezintă un argument în sprij inul ideii de mai sus.

Mediul flexibil şi mai puţin formalizat favorizează exprimarea liberă a opiniilor în cadrul comunităţilor virtuale şi implicarea activă în comunicare chiar şi a unor membri care sunt mai puţin vizibili în comunităţi le locale.

Deşi îşi manifestă deschis aprecierea pentru diversitatea ideilor din cadrul comunităţilor virtuale religioase, membrii acestora par să manifeste o atitudine dualistă faţă de ideile diferite de cele ale comunităţii din care fac parte. Ei consideră constructive dezbaterile cu persoane de alte orientări religioase, dar manifestă un interes scăzut pentru comunităţi virtuale cu orientări religioase diferite de cele proprii . O analiză a structurii diferitelor comunităţi religioase online şi a conţinutului comunicării din cadrul acestora relevă faptul că scopul dezbaterilor la care participă persoane cu idei şi orientări religioase diferite este mai degrabă apologetic, având ca finalitate întărirea convingerilor comune.

Relaţiile dintre membrii comunităţilor virtuale religioase sunt caracterizate de un nivel relativ ridicat al autodezvăluirii, o bună intercunoaştere a identităţii reale, care implică o responsabilizare a fiecărui participant în ceea ce priveşte asumarea propriilor idei, şi o tendinţă spre dezirabilitate socială care acţionează în sensul unor exprimări mai puţin radicale ale ideilor diferite de cele împărtăşite de majoritate.

Atitudinea membrilor comunităţilor virtuale religioase faţă de cele locale este în termeni generali optimistă, marcată de un ataşament profund faţă de valorile împărtăşite şi de o acceptare majoritară a credinţelor, dogmelor, practicilor şi obiceiurilor specifice orientării

230


religioase comune. Majoritatea participanţilor l a activităţile comunităţilor virtuale religioase se consideră bine adaptaţi comunităţilor locale, care le împlinesc nevoile spirituale într-o măsură mai mare decât cele sociale şi care le încurajează spiritul de independenţă. Biserica, privită ca structură ce înglobează comunităţi le religioase locale, este definită ca fiind unica adevărată, cu un mesaj relevant şi cu o evoluţie pozitivă de-a lungul timpului . Deşi schimbarea este declarată ca fiind necesară pentru adaptarea şi perpetuarea bisericii, comunităţi le virtuale religioase nu sunt considerate iniţiatoare ale unor schimbări esenţiale în cadrul comunităţilor locale. Impactul lor asupra comunităţilor religioase din timp şi spaţiu real nu este considerat a fi neglijabil, ci, mai degrabă, ca acţionând în sensul întăririi convingerilor şi credinţelor comune şi al promovării acestora într-un spaţiu nou.

o comparaţie a comunităţilor religioase virtuale cu cele locale favorizează structurile online În ceea ce priveşte flexibilitatea, deschiderea la idei noi şi atmosfera destinsă. Pe de cealaltă parte, comunităţi le religioase locale sunt evaluate ca fiind mai rigide, mai implicate social, dar mai autentice şi mai bine organizate.

Capitolul IX

Concluzii cu privire la comunităţile virtuale religioase de limba română

Comunităţi le virtuale religioase de limba română alcătuiesc un teritoriu de mici dimensiuni în imensitatea spaţiului virtual. Totuşi, existenţa lor reprezintă un fenomen semnificativ pentru sociologia religiilor din spaţiul românesc, din moment ce extinde online realităţi ce ţin de cultura şi spiritul românilor.

Lucrarea de faţă şi-a propus să exploreze comunităţile virtuale religioase de limba română pentru a identifica aspectele comune şi semnificative din punct de vedere psihologic şi social şi pentru a încadra acest nou fenomen care se regăseşte la intersecţia obiectului de interes al sociologiei spaţiilor virtuale cu sociologia religiilor. Demersurile de cercetare au îmbinat abordările cantitative cu cele calitative pentru a putea descrie aceste forme comunitare şi a le delimita pe harta de interes a studiilor ştiinţifice din domeniu.

În urma analizei rezultatelor cercetării, se poate afirma că, dincolo de toate diferenţele dogmatice majore datorate orientări lor religioase care le animă, comunităţi le virtuale religioase de limba română sunt caracterizate de simplitatea formelor de comunicare şi a design-ului grafic şi de o dinamică a comunicării scăzută, care este compensată prin dimensiunile mari şi nivelul ridicat de elaborare ale mesajelor publicate. Spre deosebire de comunităţi le din spaţiul real, în care membrii clerului joacă rolurile esenţiale, cele online sunt în cea mai mare măsură iniţiativa membri lor laici ai diferitelor biserici. Astfel, se remarcă o nouă categorie de lideri informali, care administrează website-urile ce găzduiesc aceste comunităţi şi moderează comunicarea, având rolul de a aplica regulamentele de funcţionare şi de a rezolva eventualele conflicte apărute între membri .

233


Această categorie de participanţi la comunităţi le virtuale religioase poate juca un rol semnificativ În promovarea unor orientări sau practici religioase şi În transformarea formelor de manifestare religioasă de grup.

De dimensiuni mici şi mij locii, comunităţi le virtuale religioase de limba română sunt apreciate pentru contextul favorabil comunicării pe care ÎI oferă şi pentru atmosfera relaxată, În ceea ce priveşte atât conţinutul, cât şi forma comunicării . Aceasta din urmă este preponderent scrisă, marcată de Împrumuturile lingvistice din limba engleză şi de jargonul religios.

Conţinutul comunicării are ca temă centrală dumnezeirea şi relaţia acesteia cu umanitatea. Alte teme subordonate includ mântuirea, închinarea, dragostea, legea, păcatul, viaţa, spiritul etc. Nu lipsesc citatele din Scrierile Sfinte, utilizate în cadrul dezbaterilor ca argumente pentru un punct de vedere sau o dogmă.

Comunităţi le virtuale religioase de limba română sunt populate majoritar de persoane cu un profund interes pentru viaţa spirituală, puternic ataşate de bisericile din care fac parte, faţă de care manifestă apreciere şi respect, deoarece le consideră singura modalitate validă de acces la adevărul absolut cu privire la Dumnezeu. Această atitudine este completată de ostilitate sau dispreţ faţă de comunităţi le de alte orientări, considerate eretice. Inclusivismul sau pluralismul religios sunt slab reprezentate.

Relaţia dintre participarea la comunităţile virtuale religioase şi atitudinea faţă de comunităţi le religioase locale este predominant una de Întărire, majoritatea subiecţilor cercetării fiind implicaţi activ În ambele forme comunitare, fără ca timpul petrecut online să-I substituie pe acela dedicat Închinării În spaţiul real . În măsura În care suportul tehnologic şi mediul de desfăşurare determină În timp modificări structurale ale comunităţilor de orice tip, comunităţi le virtuale religioase vor avea, probabil, un impact semnificativ asupra celor locale. Rezultatele studiului de faţă sugerează faptul că acest impact nu va consta În abandonul comunităţilor locale, ci în transformarea moduri lor de expresie şi manifestare religioasă.

234

Concluzii cu privire la comunităţile virtuale religioase . . .

Principalele contribuţii ale studiului d e faţă constau în delimitarea şi descrierea unei forme de organizare socială din spaţiul virtual care este direct legată de spaţiul românesc prin limba de comunicare, dar şi prin contextul cultural, religios şi social .

De asemenea, lucrarea propune o tipologie a comunităţilor virtuale religioase bazată pe două dimensiuni referitoare la orientarea valorică şi cea confesională. Tipurile comunitare rezultate pot servi, în studii ulterioare, ca bază pentru încadrarea comunităţilor virtuale religioase, dar şi ca punct de plecare pentru formularea unor modele explicative privind diferite comportamente, atitudini sau fenomene prezente în cadrul acestor forme de organizare socială din cyberspaţiu.

Rezultatele studiului pot fi valorificate în cercetări ulterioare cu privire la: roluri le pe care le îndeplinesc comunităţi le virtuale religioase în viaţa spirituală şi socială a subiecţilor, comparaţii între comunităţi le virtuale religioase de limba română şi alte tipuri de comunităţi virtuale religioase, evoluţia acestui tip de comunităţi sau impactul acestora asupra înţelegerii conceptelor de comunitate, închinare, religie, sacru.

În concluzie, comunităţi le virtuale religioase sunt percepute de către membri mai degrabă ca variaţiuni ale aceleiaşi forme de structură social-religioasă, care au funcţii similare comunităţilor locale şi care nu prezintă cu necesitate conţinuturi sau moduri de organizare inovatoare, dar care se construiesc în mod continuu ca o extindere a formelor religioase comunitare deja cunoscute şi se încadrează natural în experienţele participanţilor, contribuind la îmbogăţirea vieţii spirituale a acestora.

235

Bibliografie

Biblia, Editura Intitutului Biblic de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1 99 1 .

Agabrian, M., Analiza de conţinut, Polirom, laşi, 2006. Amit, V. , Constructing the field: Ethnographic fieldwork in the

contemporary world, Routledge, Londra, 2000. Anderson, B., Comunităţi imaginate, Integral, Bucureşti, 2000. Bales, R. F. , Interaction Process Analysis: A method for the study of

small groups. Addison-Wesley Press, Inc, Cambridge, 1 95 1 . Barab, S . A., "An Introduction to the Special Issue: Designing for

Virtual Communities in the Service of Leaming", The Information Society, 1 9, 2003 , pp. 1 97-20 1 .

Barker, E. , "We've Got to Draw the Line Somewhere : An Exploration of Boundaries that Define Locations of Religious Identity, Social Compass, 53(2), 2006, pp. 20 1 -2 1 3 .

Baudrillard, J. , The Vital Illusion, Columbia University Press, New York, 2000.

Baym, N., "The emergence of community in computer mediated communication", în S. G. Jones, Cybersociety: Computer mediated communication and community, Thousand Oaks, CA: Sage, 1 995, pp. 35-68.

Bennan, J . , Bruckman, A., "The Turing Game. Exploring Identity in an Online Environment", Convergence, 7(3), 200 1 , pp. 83-1 02.

Beyer, P. , Religion and Globalization, Sage, Londra, 1 994. Biocca, F . , Levy, M. R., Communication in the age of virtual reality,

Erlbaum Associates, HilIsdale, 1 995 . Bishop, J. , "Increasing participation in online communities : A

framework for human-computer interaction", Computers in Human Behavior, 23, 2007, pp. 1 88 1 - 1 893 .

237

PSIHOSOCIOLOGIA COMUNITĂŢILOR VI RTUALE RELIGIOASE

BittareIlo, M. B . , "Another Time, Another Space. Virtual Worlds, Myths and Imagination", Online- Heidelberg Journal of Religions on the Internet, 2008, pp. 246-266.

BittareIlo, M. 8 . , "Spatial Metaphors describing the Internet and religious Websites : sacred Space and sacred Place", Observatorio Journal, 2009, pp. 1 - 1 2 .

Blanchard, A. , Virtual Behavior Settings: An Application of Behavior Setting Theories to Virtual Communities, 2004, consultat on line la 30. 1 2 .2007, de pe http://jcmc.indiana.edu: http://jcmc.indiana.edulvoI9/issue2/blanchard.html

BoeIlstorff, T., Coming of Age in Second Life: An Anthropologist Explores the Virtually Human, Princeton University Press, Princeton, 2008.

Brasher, B . E. , Give Me That Online Religion. Rutgers University Press, New Jersey, 2004.

Bruc\anan, A., Identity Workshop: Emergent Social and Psychological Phenomena in Text-Based Virtual Reality, 1 992, http://www.cc.gatech.edul-asb/papers/

Bruc\anan, A. , "Teaching students to study online communities ethicaIly", Journal of Information Ethics, 2006, pp. 82-95 .

Calhoun, C. , "Indirect Relationships and Imagined Communities: Large-Scale Social Integration and the Transformation of Everyday Life", în P. Bourdieu, şi J. S . Colemen, Social Theory for a Changing Society, Westview Press, Boulder, CO, 1 99 1 , pp. 95- 1 20.

CampbeIl , H. , Exploring Religious Community Online: We Are One in the Network, P. Lang, New York, 2005 .

CampbeIl, H., "Spiritualising the Internet. Uncovering Discourses and Narratives of Religious Internet Usage", Heidelberg Journal of Religions on the Internet, 2005, pp. 5-3 1 .

CampbeIl, H. , "Religion and the Internet", Comunication Research Trends, 2006, pp. 1 -23 .

Cartwright, J. F. , "Virtual or Real? The mind in cyberspace", The Futurist, 28(2), 1 994 (martie-aprilie), pp. 65-82.

238

Bibliografie

Casey, c. , "Virtual Ritual, Real Faith. The Revirtualization of Religious Ritual in Cyberspace", Online-Journal of Religions on the Internet, 2006, pp. 73-90.

Cerulo, K. A., "Reframing Social Concepts for a Brave New (Virtual) World", Sociological Inquiry, 67( 1 ), 1 997, pp. 48-58 .

Cheung, c. , Lee, M. , "Understanding the sustainability of a virtual community: model development and empirical test", Journal of Information Science, 35(3), 2009, pp. 279-298.

Cox, H. , Religion in the Secular City: Toward a Postmodern Theology, Simon şi Schuster, New York, 1 985 .

Cuciuc, C . , Religiozitatea populaţiei din România la Începutul Mileniului 3, Gnosis, Bucureşti, 2005.

Cuciuc, C . , Sociopsihologia Religiei, Constiinţă şi Libertate, Bucureşti, 2006.

Cuciuc, c., Dupu, c., Introducere În sociologia religiilor 2. Sociologia Comunităţilor religioase, Gnosis, Bucureşti, 1 998.

Culic, 1., Metode avansate În cercetarea socială, Polirom, Iaşi, 2004. Cummings, 1., Kiesler, S. B., şi Sproull, L., "Beyond hearing: Where

real world and online support meet", Group Dynamics: Theory, Research, and Practice, 6( 1 ), 2002, pp. 78-88 .

Dawson, L. , "Researching Religion in Cyberspace : Issues and Strategies", în J. K. Hadden, şi D. E. Cowan, Religion on the Internet: Research Prospects and Promises. Elsevier Science. Londra, 2000, pp. 25-54.

Dawson, L. , Cowan, D. , Re/igion Online: Finding Faith on the Internet, Rout1edge, New York, 2004.

Dholakia, U., Blazevic, V., Wiertz, c., Algesheimer, R., "Communal Service Delivery: How Customers Benefit From Participation in Firm-Hosted Virtual P3 Communities", Journal of Service Research, 1 2(2), 2009, pp. 208-226.

Dickey, M., "Teaching in 3D: Pedagogical Affordances and Constraints of 3D Virtual Worlds for Synchronous Distance Leaming", Distance Education, 24( 1 ), 2003 , pp. 1 05- 1 2 1 .

239


Dom, B., Eiron, 1., Cozzi, A., Zhang, Y., "Graph-based ranking algorithms for e-mail experti se analysis", DMKD, 2003 , pp. 42-48.

Donath, J . , Karahalios, K., Viegas, F. , "Visualizing Conversations", Journal of Computer Mediated Communication, 4(4), 1 999, pp. 20-33 .

Durgin, 1 . , Sherif, J . , "The effects o f the virtual community on changing worldwide global business and culture", Journal of the Academy of Business and Economics, 2003 (martie).

Fernback, J . , Thompson, B., Virtual communities: Abort,retry, failure?, 1 995 (mai), consultat on line la 29.0 1 .2008, de pe http ://www .well .com/user/hlr/textsN Ccivil.html

Fisher, O., Smith, M., Welser, H., "You Are Who You Talk To : Detecting Roles in Usenet Newsgroups", Proceedings of the 39th Hawaii International Conference on System Sciences -

2006, 2006. Foltz, F., Foltz, F., "Religion on the Internet: Community and Virtual

Existence", Bul/etin of Science Technology Society, 23(4), 2003 , pp. 32 1 -330 .

Forsyth, D. R. , Group Dynamics, ediţia a 3-a, Wadsworth Publishing Company, Belmont, 1 999.

Gallant, L. , Boone, G., Heap, A., "Five heuristics for design ing and evaluating Web-based communities", First Monday, 1 2(3), 2007.

Garton, L. , Haythornthwaite, C., Wellman, B., "Studying online social networks", Journal ofComputer-Mediated Communication, 3 ( 1 ), 1 997, pp. 1 7-25 .

Gatson, S . N., Zweerink, A . , "Natives" practicing and inscribing community: Ethnography online, Qualitative Research, 4, 2004, pp. 1 79-200.

Gergen, K. J. , The Saturated Self: Dilemmas of Identity in Contemporary Life, Basic Books, New York, 1 99 1 .

Giddens, A., The Constitution of Society. Outline of the Theory of Structuration, Polity, Cambridge, 1 984.

240

Bibliografie

Hackett, R. 1., "Religion and the Internet", Diogenes, 2 1 1 , 2006, pp. 67-76.

Hagel, J., şi Annstrong, A., Net gain: Expanding markets through virtual communities, Harvard Business School Press, Boston, MA, 1 997.

Hakken, O., Cyborgs@Cyberspace?, Routledge, New York, 1 999. Halman, L., Pettersson, T., Verweij , J . , "The Religious Factor in

Contemporary Society: The Differential Impact of Religion on the Private and Public Sphere In Comparative Perspective" International Journal of Comparative Sociology, 40( 1 ), 1 999, pp. 1 4 1 - 1 60.

Harrison, R., "Excavating Second Life : Cyber-Archaeologies, Heritage and Virtual Communities", Journal of Material Culture. 14, 2009, pp. 75- 1 07.

Heather, N., Lee, R., "The Sacred and the Virtual : Religion in MultiUser Virtual Reality", Journal of Computer-Mediated Communication, 4(2), 2006.

Heim, M., The metaphysics ofvirtual reality, Oxford University Press, New York, 1 993.

Helland, c., "Surfing for Salvation", Religion, 32(4), 2002, (octombrie), pp. 293-302.

Helland, C. , "Online Religion as Lived Religion. Methodological Issues in the Study of Religious Participation on the Internet", Online - Heidelberg Journal of Religions on the Internet, 2005, pp. 1 - 1 6.

Helland, C. "Diaspora on the Electronic Frontier: Developing Virtual Connections with Sacred Homelands", Journal of ComputerMediated Communication, 1 2(3), 2007, http://j cmc.indiana.edu/voI 1 2/issue3/helland.html .

Hillery, G. A. , "Definitions of community: Areas of agreement", Rural Sociology, 1 955 , p. 20.

Hojsgaard, O., Warburg, M., Religion and Cyberspace, Routledge, New York, 2005.

24 1


Hojsgaard, M., Warburg, M., "Introduction: Wves of research", în M. Hojsgaard, M. Warburg, Religion and cyberspace, Routledge, Londra, 2005, pp. 1 - 1 1 .

Homans, G. C. , The human group, Routledge, Londra şi Kegan Paul, 1 95 1 .

Hoover, S . M., "Religion, Media and Identity : Theory and Method on Religion and Media", în J. Mitchell şi S . Marriage, Mediating Religion: Studies in Media, Religion and Culture, T &T Clark, Edinburg, 2003 .

Horrigan, J. B. , Online communities: Networks that nurture longdistance relationships and local ties. Pew Internet and American Life Project, 200 1 , consultat on line la 30.0 1 .2008, http://www . pewInternet.orgireports/toc.asp?Report=4 7

Hudson, J . , Bruckman, A. , "Go Away": Participant Objections to Being Studied and the Ethics of Chatroom Research, The Information Society (20), 2004, pp. 1 27-1 39 .

Hughey, M. , "Virtual (Br)others and (Re)sisters : Authentic Black Fraternity and Sorority Identity on the Internet", Journal of Contemporary Ethnography, 37(5), 2008, pp. 528-560.

Jenkins, S. , "Rituals and Pixels. Experiments in Online Church", Online - Heide/berg Journal of Religions on the Internet, 2008, pp. 95- 1 1 5 .

Jones, Q. , Virtual-Communities, Virtual Settlements şi CyberArchaeology:A Theoretical Outline, 1 997, (martie)consultat on line la 30 . 1 2 .2007, http://jcmc.indiana.edulvo\3/issue3/jones.html.

Jones, Q. , Ravid, G. , Rafaeli, S. , "Information overload and the message dynamics of online interaction spaces", Information Systems Research, 1 5(2), 2004, pp. 1 94-2 1 0.

Kelly, K., Kevin Kelly on the next 5, 000 days ofthe web, 2008 (iulie), preluat la 5 aprilie 20 1 0, TED. Ideas Worth Spreading: http://www .ted.comltalks/ kevin _ kelly _ on _ the _ next_ 5 _000_ days _ oCthe _ web.html

Kinnevy, S . , Enosh, G., "Problems and Promises in the Study of Virtual Communities", în G. M. Menon, Using the Internet

242

Bibliografie

as a Research Tool for Social Work and Human Services, : Routhledge, Philadelphia, 2002, pp. 1 1 9- 1 34.

Kling, R., Courtright, c., "Group Behavior and Learning in Electronic Forums: A Sociotechnical Approach", The Information Society, 1 9, 2003, pp. 22 1-235 .

Kluver, R., Chen, Y., "The Church of Fools. Virtual Ritual and Material Faith", Online - Heidelberg Journal of Religions on the Internet, 2008, pp. 1 1 6- 1 43 .

Kluver, R., Cheong, P. , "Technological Modernization, the Internet, and Religion in Singapore", 2007, Journal of Computer Mediated Communication.

Knight, G. , The Apocalyptic Vis ion and the Neutering of Adventism, Review and Herald, Maryland, USA, 2008.

Kozinets, R. V., Netnography: Doing Ethnographic Research Online, Sage Publications Ltd, 20 1 0.

Krol, E., The Whole Internet: User 's Guide şi Catalog, O'Reilly şi Associates Sebastopol, 1 992.

Krueger, R. A., Casey, M. A. , Metodafocus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată, Polirom, Iaşi, 2005 .

Kruger, O. , "Discovering the Invisible Internet. Methodological Aspects of Searching Religion on the Internet", Online -Heidelberg Journal of Religions on the Internet, 2005, pp. 1 -27.

Kuwabara, K., WiIler, R. , Macy, M., Mashima, R. , Terai, S . , Yamagishi, T. , "Culture, Identity, and Structure in Social Exchange:A Web-based Trust Experiment in the U.S . and Japan", Social Psychology Quarterly, 70( 1 9), 2007 (decembrie), pp. 46 1 -479.

Larsen, E. , Wired Churches, Wired Temples, 2000 (decembrie)preluat pe 1 5 .07.20 1 0, de pe Pew Internet: http ://www .pew Internet.orgIReports/20001W ired-ChurchesWired-Temples.aspx

Larsen, E. , CyberFaith: How Americans Pursue Religion Online, 200 1 (decembrie), preluat pe 1 2 .04.20 1 0, de pe Pew Internet: http ://www .pewlnternet.orgl

243


reports1200 1 /CyberF aith-How-Americans-Pursue-ReligionOnline.aspx

Luke, T., "Community and ecology", ]n S. Walker, Changing Community: The Graywolf Annual Ten, Graywolf Press, St. Paul, MN, 1 993, pp. 207-22 1 .

Maloney-Krichmar, D., Preece, J . , "The Meaning of an Online Health Community in the Lives of Its Members : Roles, Relationships and Group Dynamics", Social Implications of Information and Communication Technology, 2002, pp. 20-27.

Markus, M. L. , "Finding a happy medium: Explaining the negative effects of electronic communication on social life at work", A CM Transactions of Information Systems, ( 1 2), 1 994, pp. 1 1 9- 1 49.

McGonigal, J. , Gaming can make a better world, 20 1 0 (februarie), preluat pe 0 1 .04.20 1 0, de pe TED Ideas Worth Spreading: http://www .ted.comltalks/ jane _ mcgonigal �aming_ can _ make _ a _ better _ world.html

McLuhan, M., Understanding Media: The Extensions of Man, McGraw-Hill, New York, 1 964.

McMillian, D., Chavis, D., "Sense of community: A definition and theory", Journal of Community Psychology, 1 4, 1 986, pp. 6-23 .

Meriam Webster Online Dictionary, preluat pe 30.0 1 .2008, http://www.merriam-webster.comldictionary/community

Merton, T., Social Theory and Social Structure.Enlarged Edition, The Free Press, New York, 1 968.

Miczek, N., "Online Rituals in Virtual Worlds. Christian Online Services between Dynamics and Stability", Online -Heidelberg Journal of Religions ons the Internet, 2008, pp. 1 44- 1 73 .

Miranda, S . M., Saunders, C. S . , "The Social Construction Of Meaning: An Alternative Perspective On Information Sharing", Information Systems Research, 1 4( 1 ), 2003 , pp. 87-1 06.

244

Bibliografie

Mitra, A. , Schwartz, R. L. , "From cyber space to cybemetic space: Rethinking the relationship between real and virtual spaces", Journal of Computer Mediated Communication, 7( 1 ), 200 1 , http ://j cmc.indiana.edu/voI7 lissue 1 Imi.

Nadolu, B. , Sociologia spaţii/or virtuale, Eurostampa, Timişoara, 2004.

Nelson, L., Ramsey, C. E., Vemer, C., Community structure and change, Macmillan Co, New York, 1 960.

Oates, W. E., The Psychology of Religion, World Books, Waco, Texas, 1 984.

Oldenburg, R., The Great Good Place, Paragon House, New York, 1 989.

Papacharissi, Z. , "The virtual geographies of social networks : a comparative analysis of Facebook, Linkedln and AsmaIlWorld", New Media şi Society, 1 1 ( 1 ), 2009, pp. 1 99-220.

Pargman, O., Code begets community: On social and technical aspects of managing a virtual community, 2000, preluat pe 20.0 1 . 2004, teză de doctorat, Linkoping Universitet, Suedia.

Pargman, O., "Code begets community: On social and technical aspects of managing a virtual community", 2000, PhD dissertahttp ://esplanaden. lysator. liu.se/svmudlpargman!.

Porter, C. E., A Typology of Virtual Communities: A MultiDisciplinary Foundation for Future Research, 2004 (noiembrie)preluat pe 30 . 1 2 .2007, http ://jcmc.indiana.edu/vol l 0/issue 1 /porter.html

Preece, J . , Nonnecke, B . , Andrews, O., "The top five reasons for lurking: improving community experiences for everyone", Computers in Human Behavior, 20, 2004, pp. 20 1 -223 .

Radde-Antweiler, K., "Virtual Religion". An Approach to a Religious and Ritual Topography of Second Life, Online - Heidelberg Journal of Religions on the Internet, 2008, pp. 1 74-2 1 1 .

Radde-Antweiler, K., "Religion Becoming Virtualised. Introduction to the Special Issue on Religion in Virtual Worlds", Online -Heidelberg Journal of Re/igions on the Internet, 2008, pp. 1 -6 .

245


Ratzan, L. , "Making sense of the Web: a metaphorical approach"

Information Research, 2000. Reid, E., "Virtual Worlds: Culture and Imagination", în S. G. Jones,

Cybersociety: Computer Mediated Communication and Community, Sage, Londra, 1 995, pp. 1 64- 1 83 .

Ren, Y., Kraut, R., Kiesler, S . , "Applying Common Identity and Bond Theory to Design of Online Communities", Organization Studies, 28, 2007, pp. 377-408.

Rheingold, H., The Virtual Community, MIT Press, 2000. Robinson-Neal, A., "Enhancing the Spiritual Relationship. The impact

of Virtual Worship on the Real World Church Experience"

Online - Heidelberg Journal of Religions on the Internet, 2008, pp. 228-245 .

Sack, W., "Discourse Diagrams: Interface Design for Very Large Scale Conversations", HICSS 2000, 2000.

Salon Media Group Inc. (fără an), Learn About The WELL, preluat pe 29.0 1 .2008, http://www.well.comlaboutwell.html

Schackrnan, D., "Exploring the new frontiers of collaborative community", New Media Society, 1 1 (5) , 2009, pp. 875-885 .

Shennan, B. , Judkins, P., Glimpses of Heaven, Visions of Hell : virtual reality and its implications, Hodder şi Stoughton, Londra, 1 992.

S louka, M., War of the Worlds: Cyberspace and the High-Tech Assault on Reality, Basic Books, New York, 1 996.

Smart, N., The Religious Experience, Prentice Hali, New Jersey, 1 996. Smith, B., ,,Attitudes towards Religious Pluralism: Measurements and

Consequences", Social Compass, 54(2), 2007, pp. 333-353 . Smith, M. , Voices from the Well: The logic of the virtual commons,

1 992. Preluat pe 12 29, 2007, de pe http://netscan.sscnet.ucla.edu/csoc/papers

Soeharto, N. W., "Identity on the Net: Should we talk methodology here?" , Antropologi Indonesia, 2(8), 2004, pp. 1 2- 1 9.

T"nnies, F . , Community and Society (Gemeinschaft und Gesellschaft). (C P. Loomis, Trans.), Transaction, New Brunswick, NJ, 1 988 .

246

Bibliografie

Thomsen, S . , Straubhaar, J . , Bolyard, D., "Ethnomethodology and the study of online communities: exploring the cyber streets", lnformation Research, 4( 1 ), 1 998.

Trend, D., Reading digital cultura, Blackwell, Oxford, 200 1 . Turkle, S . , Salamensky, S . 1., "Techno talk: E-mail , the Internet, and

other "compversations", În S . 1. Salamensky, Talk, talk, talk: The cultural life of everyday conversation, Routledge, Londra, 200 1 , pp. 225-245 .

Turner, T. c . , Smith, M. A., Fisher, D. , Welser, G., "Picturing Usenet: Mapping computer-mediated collective action", Journal of Computer Mediated Communication, 1 0(4), 2005, pp. 7- 1 6 .

Vincent, J . , "Outworkings : Twelve as Christian Community", The Expository Times, 1 1 9( 1 2), 2008, pp. 582-588 .

Voelpel, C. , Eckhoff, R., F6rster, J . , "David against Goliath? Group size and bystander effects in virtual knowledge sharing", Human Relations, 6 1 (2), 2008, pp. 27 1 -295 .

Wach, J . , Sociologia religiei, Polirom, Iaşi, 1 997. Wall, D. , WiIliams, M., "Policing diversity in the digital age:

Maintaining order in virtual communities", Criminology and Criminal Justice, 7(4), 2007, pp. 39 1 -4 1 5 .

Walther, J B ; Boyd, S . , Attraction to computer-mediated social support, Hampton Press, Cresskill, NY, 2002.

Warburg, M., "Baha' i : A Religious Approach to Globalization", Social Compass(46), 1 999, pp. 47-56.

Weinreich, F. , "Establishing a point of view towards virtual communities", Computer-Mediated Communication, 3(2), 1 997.

Wejnert, C. , Heckathorn, D., "Web-Based Network Sampling: Efficiency and Efficacy of Respondent-Driven Sampling for Online Research", Sociological Methods Research, 37( 1 ), 2008, pp. 1 05- 1 34.

Wellman, B., Frank, K., "Getting support from personal communities", În N. Lin, R. Burt, şi K. Cook, Social capital: Theory and research, Aldine De Gruytere, Chicago, IL, 200 1 , pp. 1 1 7- 1 32 .

247


WelIman, B. , Gulia, M., "Virtual communities as communities. Net surfers don't ride alone", în M. A. Smith, P. KolIock, Communities in Cyberspace, Roudedge, 1 999, pp. 1 67- 1 95 .

WelIman, B . , Haythornthwaite, C . , The Internet in Everyday Life, Blackwells Publishers, Oxford, 2002.

Wertheim, M., Pearly Gates of Cyberspace: A History of Space from Dante to the Internet, W W Norton, New York, 2000.

Wicker, A. W., "Making sense of environments", în W. B. Walsh, K. H. Clark, R. H. Price, Person-environment psychology: Mode/s and perspectives, Lawrence Erlbaum Associates, HiIlsdale, NJ, 1 992, pp. 1 58- 1 9 1 .

WiIlaime, J . P., Sociologia religiilor, Institutul European, Iaşi, 200 1 . WiIliams, P . J. , ,,Authentic Identities: Straightedge Subculture, Music,

and the Internet", Journal of Contemporary Ethnography, 3 5(2), 2006, pp. 1 73-200.

Wilson, S . M., Peterson, L. C. , "The anthropology of online communities", Annual Review of Anthropology, 3 1 , 2002, pp. 449-647.

Winner, L. , "Do artifacts have politics?", Daedalus, 1 09( 1 ), 1 980, pp. 1 2 1 - 1 36.

Wittel, A., "Towards a Network Sociality", Theory Culture and Society, 1 8(6), 200 1 , pp. 542-562.

Zani, B., Palmonari, A., Manual de psihologia comunităţii, Polirom, Iaşi, 2003 .

Zuckerman, P., "The Sociology of Religion of W.E.B. du Bois", Sociology of Religion, 63(2), 2002, pp. 239-254.

248

Anexa nr. I

Chestionar "Impact CVR"

Studiul Impact CVR îşi propune să studieze comunităţile virtuale cu specific religios (forumuri, camere de chat sau orice altă formă de comunitate în care comunicarea este mediată computerizat şi se centrează pe o tematică religioasă) şi impactul pe care îl au acestea asupra modului în care se raportează persoanele la diferitele organizări sociale religioase, în special la comunităţi le religioase locale.

Chestionarul care urmează a fost construit ca mij loc de culegere a datelor referitoare la comportamentele, obiceiurile, opiniile şi atitudinile individuale referitoare la comunităţi le virtuale religioase. Întrebările vizează dimensiunea socială a fenomenului studiat şi nu fac referire în niciun fel ia orientarea religioasă sau la credinţele dumneavoastră.

Răspunsurile dumneavoastră vor fi utilizate numai în scopul cercetării şi prelucrate statistic.

Am citit mesajul şi instrucţiunile de mai sus şi sunt de acord să particip la cercetare. O

Citiţi cu atenţie afirmaţiile sau întrebările următoare şi alegeţi răspunsul care exprimă cel mai bine opinia dumneavoastră sau care vă reprezintă cel mai bine. Selectaţi un singur răspuns pentru fiecare întrebare sau afirmaţie .

În cadrul chestionarului se face referire frecvent la comunităţi le virtuale religioase versus comunităţi le religioase locale. Acestea din urmă se referă la ansamblul de persoane dintr-o zonă geografică limitată, care participă la activităţile religioase ale aceleiaşi biserici, împărtăşesc orientarea, credinţele şi practicile religioase.

249

PS IHOSOCIOLOGIA COMUNITĂŢILOR VIRTUALE RELIGIOASE

1 . Particip la activităţile online ale uneia sau mai multor comunităţi virtuale rel igioase (forum, cameră de chat, platformă virtuală etc.) .

O Deloc O Ocazional O Săptămânal O Zilnic O De mai multe ori pe zi

2. Mă consider o persoană profund rel igioasă. O Deloc O Puţin O Mediu O Mult O În totalitate

3. Particip la activităţile unei comunităţi virtuale rel igioase de . . . O Mai puţin de o lună O 1 -6 luni O 6 luni- 1 an O 1 -2 ani O Mai mult de 2 ani

4 . În cadrul discuţi i lor din comunităţile virtuale religioase, prefer să citesc sau să ascult ceea ce spun cei lalţi decât să-mi exprim propri i le opini i .

O Niciodată O Rareori O Uneori O Frecvent O Foarte frecvent

5. Am un rol activ În cadrul uneia sau mai multor comunităţi virtuale rel igioase.

O Deloc O Într-o singură comunitate

250

Anexa nr. 1

o Sunt activ(ă) Într-o comunitate dar observ şi alte comunităţi O Sunt activ(ă) În mai multe comunităţi O Sunt activ(ă) În mai multe comunităţi ş i observ şi alte comunităţi

6. Cunosc identitatea reală a persoanelor din cadrul comunităţi lor virtuale rel igioase pe care le frecventez.

O Deloc O 1 -5 persoane O 5-20 persoane O Majoritatea O În totalitate

7. Comunităţile virtuale rel igioase diferă semnificativ de cele locale, organizate În jurul biserici lor.

O Deloc O Puţin O Mediu O Mult O În totalitate

8. Consider că aceia care participă la comunităţile virtuale religioase sunt mai puţin impl icaţi În activităţi le comunităţilor locale.


9. Îmi dezvălui identitatea reală În comunităţile virtuale rel igioase. O Niciodată O Rareori O Uneori O Frecvent O Foarte frecvent


1 0. Motivul cel mai important pentru care fac parte dintr-o comunitate virtuală rel igioasă este :

O Pentru a comunica cu alte persoane pe teme religioase O Pentru a mă informa cu privire la crezul şi viaţa biserici i din care fac

parte O Pentru a dezbate unele idei teologice O Pentru a găsi persoane care îmi împărtăşesc opiniile şi credinţele

rel igioase O Pentru a-mi îmbogăţi viaţa spirituală (devoţiune, rugăciune etc)

Alt motiv:

I I . Cred că într-o comunitate virtuală rel igioasă cel mai important aspect este : O Consensul O Pluralitatea ideilor

1 2 . Cel mai mult apreciez la comunităţi1e virtuale rel igioase: O Diversitatea idei lor O Împărtăşirea credinţelor rel igioase comune O Resursele creştine variate (cărţi, articole, înregistrări multimedia,

muzică etc .) O Dezbaterile cu privire la adevăr O Informaţi i le cu privire la evenimente religioase

Alt aspect:

1 3 . Mă simt parte integrantă a comunităţi i rel igioase locale pe care o frecventez.

O Deloc O Puţin O Mediu O Mult O În total itate

252

Anexa nr. 1

1 4 . Comunitatea religioasă locală al(a) cărui membru(ă) sunt are scopuri şi misiune clar precizate .


1 5 . Accept crezul şi doctrinele biserici i din care fac parte. O Deloc O Puţin O Mediu O Mult O În totalitate

1 6 . Practic ritualuri le, obiceiurile sau tradiţi i le biserici i din care fac parte. O Deloc O Puţin O Mediu O Mult O În totalitate

1 7 . Consider că biserica din care fac parte este singura biserică adevărată. O Da O Nu O Nu ştiu

1 8 . Biserica locală la activităţile căreia particip îmi îndeplineşte nevoile spirituale.


253


1 9. Biserica locală la activităţile căreia particip Îmi Îndeplineşte nevoile sociale.


20. Comunitatea rel igioasă locală din care fac parte este prezentă În spaţiul v irtual (site, forum etc .)

O Deloc O Parte a unui site al biserici i O S ite al comunităţi i locale O Site + forum al comunităţi i locale

Altă formă:

2 1 . Mă simt neînţeles de membri i comunităţi i rel igioase locale din care fac parte.


22. Cred că biserica În care sunt membru trebuie să se schimbe pentru a face faţă condiţi i lor socio-istorice ale secolului În care trăim.

O Da O Nu O Nu ştiu

23. Cred că formele de Închinare sau de manifestare a credinţei s-au modificat semnificativ de-a lungul timpului .

254

o Deloc O Puţin O Mediu O Mult O În totalitate

Anexa nr. 1

24. Aşa cum este prezentată În comunitatea locală al cărei membru sunt, rel igia nu mai este relevantă pentru tineri i din ziua de astăzi.


25 . Consider că evoluţia În timp a biserici i din care fac parte este una pozitivă. O Da O Nu O Nu ştiu

26. Comunitatea locală din care fac parte mă Încurajează să gândesc singur. O Deloc O Puţin O Mediu O Mult O În totalitate

27 . Membri i comunităţi i rel igioase locale din care fac parte sunt deschişi la ideile care provin din comunităţi le virtuale rel igioase.


28 . Consider că biserica din care fac parte trebuie să se Întoarcă la valorile ei primare.

255


o Da O Nu O Nu ştiu

29. Consider că apariţia comunităţi lor virtuale rel igioase are un impact direct asupra biserici i ca instituţie / organizaţie rel igioasă.


30. Am uti l izat În comunitatea locală (În discuţi i cu cei lalţi membri, la slujbe rel igioase etc.) informaţii provenite din comunităţile virtuale religioase pe care le accesez.


3 1 . Cred că dezbaterile online dintre persoane de religi i diferite sunt constructive.


32 . Îmi exprim mai uşor convingerile religioase atunci când discut onl ine, În cadrul unor comunităţi virtuale rel igioase.

256

O Deloc O Puţin O Mediu

Anexa nr. 1

o Mult O În total itate

33 . Cred că majoritatea membrilor biserici i din care fac parte au pierdut din vedere credinţa şi valori le autentice pe baza cărora s-a Întemeiat rel igia la care ader.


34. Consider că participarea la activităţile comunităţi lor virtuale rel igioase Îmi Îndepl ineşte nevoile pe care comunităţi le religioase locale nu le ating.


35 . Tind să petrec mai mult timp În comunităţile virtuale rel igioase În detrimentul celor locale, (de exemplu, uneori ascult o slujbă sau particip la o discuţie online în loc de a merge la biserică).


36. Cred că în comunităţi le virtuale rel igioase la care particip, opini i le mele sunt ascultate mai mult decât în comunitatea locală din care fac parte.

O Deloc O Puţin O Mediu

257


o Mult O În total itate

37 . Mi-am schimbat unele opinii sau convingeri religioase de când particip la activităţile online ale unei astfel de comunităţi virtuale.


38 . Sunt interesat(ă) şi de credinţele unor comunităţi virtuale de alte orientări rel igioase decât cea proprie.

O Deloc O Puţin O Mediu O Mult O Foarte mult

39. Există probleme care nu pot fi discutate În comunităţi le locale, dar care pot fi dezbătute deschis În comunităţile virtuale rel igioase.


40. Cred că apariţia comunităţi lor virtuale rel igioase a revitalizat viaţa religioasă a celor care le accesează.

258


Anexa nr. J

4 1 . În vi itor comunitătile virtuale rel igioase vor putea înlocui unele d intre roluri le comunităti lor rel igioase locale.


42. Comunităţile virtuale rel igioase reprezintă un surogat pentru o viată rel igioasă veritabi lă.

O Deloc O Putin O Mediu O Mult O În totalitate

43 . Caracterizati comunitătile virtuale rel igioase comparativ cu comunitătile religioase locale din care faceti parte în ceea ce priveşte următoarele trăsături :

Flexibi l itatea

Comunitatea locală Comunitatea virtuală O Deloc O Deloc O Putin O Putin O Mediu O Mediu O Mult O Mult O Foarte mult O Foarte mult

Deschiderea la idei noi

Comunitatea locală Comunitatea virtuală O Deloc O Deloc O Putin O Putin O Mediu O Mediu O Mult O Mult O Foarte mult O Foarte mult

259


Impl icarea socială

Comunitatea locală Comunitatea virtuală O Deloc O Deloc O Puţin O Puţin O Mediu O Mediu O Mult O Mult O Foarte mult O Foarte mult

Rigiditatea


Autenticitatea


Atmosfera relaxată


260

Anexa nr. J

Organizarea


Vâ�ta : ______________ __

Sexul : O Mascul in O Feminin

În seria Psihologie au mai apărut (selectiv)

• Aproape de "sufletul" animalelor. O sinteză de psihologie animală şi etologie, Mihai-Iosif Mihai

• Humorul ca sentiment vital Harald Hoffding • Istoria Psihologiei, Mihai-Iosif Mihai • Lexic de psihanaliză, Fn!deric de Scitivaux • Memoria autobiografică, Ticu Constantin • Negocierea şi medierea -perspective psihologice, Ştefan Boncu • O psihologie a educaţiei, Gabriel Albu • Procese interpersonale, Ştefan Boncu • Psihologie politică, Laurenţiu Maricuţoiu • Psihosociologia comportamentului deviant, Maria Nicoleta Turliuc • Universul psihic, Ştefan Lupaşcu

În curs de apariţie

Consiliere psihologică, Ovidiu Gavrilovici

Zenobia Niculita - Psihosociologia comunitatilor virtuale

Science

Transcript of Zenobia Niculita - Psihosociologia comunitatilor virtuale