Zece negri mititei Agatha Christie

Agatha Mary Clarissa, Lady Mallowan, DBE (născută Miller; 15 septembrie 1890 – 12 ianuarie 1976), cunoscută în general ca Agatha Christie, a fost o scriitoare engleză de romane, povestiri scurte şi piese de teatru polițiste. A scris şi romane de dragoste sub pseudonimul Mary Westmacott, dar acestea sunt mai puțin cunoscute, nebucurându-se de acelaşi succes la public. Operele sale, în principal cele ce au ca personaje principale pe Hercule Poirot sau Miss Jane Marple, au făcut ca Agatha Christie să fie numită „Regina Crimei”, ea fiind considerată ca unul dintre cei mai importanți și inovativi autori ai genului.

Agatha Christie a fost numită de către Guinness Book of World Records, printre alții, ca fiind cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor, împreună cu William Shakespeare.

Povestea romanului se conturează şi se dezvoltă în jurul poeziei pentru copii:

Zece negri mititei au mâncat la cina ouă

Unul s-a-necat din ei şi-au rămas doar nouă.

Nouă negi mititei au stat noaptea până-n zori

Unu-a adormit din ei şi-au rămas doar opt.

Opt negri mititei au mers la Devon în noapte

Unul nu s-a-ntors din ei şi-au rămas doar şapte.

Şapte negri mititei spărgeau lemne lângă casă

Unul s-a tăiat din ei şi-au rămas doar şase.

Şase negri mititei se jucau cu-albine mici

Pe unul l-au pişcat din ei şi-au rămas doar cinci.

Cinci negri mititei îndrăgeau legea, nu teatrul

Unul s-a făcut jurist şi-au rămas doar patru.

Patru negri mititei merg la mare, drăguţeii

Unul fu-necat din ei şi-au rămas doar trei.

Trei negri mititei merg la zoo-n papuci noi

Pe-unul ursul l-a mâncat şi-au rămas doar doi.

Doi negri mititei făceau plajă ca nebunii

Unul s-a prăjit din ei şi-a rămas doar unul.

Un negru mititel trăia singur-singurel

Într-o zi s-a spânzurat şi n-a mai rămas nici el.

Acţiunea începe cu imaginea celor 8 personaje principale (judecătorul Wargrave, Vera Claythorne, Phillip Lomdard, Emily Brent, generalul Macarthur, doctorul Armstrong, Tonz Marston şi William Blore) în drumul lor spre Insula Negrilor, unde li se vor alătura şi soţii Rogers, angajaţii misterioasei lor gazde U. N. Owen.

Odată ajunşi pe insulă află că sosirea soţilor Owen a fost amânată. Fiecare dintre ei descoperă în camerele lor poezia înrămată pe perete, dar niciunul dintre ei nu o ia în serios.

În timpul cinei se aude o voce care îi acuză pe fiecare dintre cei prezenţi de câte o crimă pentru care nu şi-a primit încă pedeapsa. Toţi se disculpă de acuzaţii şi apoi încearcă să îşi dea seama – fără succes însă – cine este acest Owen pe care nimeni nu îl întâlnise, observând totodată cei 10 negri de porţelan aşezaţi pe masă.

Se stinge apoi primul dintre ei după ce a fost otrăvit, iar în timpul nopţii şi doamna Rogers, iar de pe masa din sufragerie dispar 2 negri. Toţi cei rămaşi încep să aibă bănuieli în privinţa identităţii criminalului şi hotărăsc de comun acord să părăsească insula cu ajutorul bărcii care vine dimineaţa să aprovizioneze, dar aceasta nu îşi face apariţia.

Cei opt se apucă de cercetări, imaginându-şi că nu sunt singurii de pe insulă, ipoteză ce nu va dispărea cu totul nici după ce investighează toată insula şi încep să se suspecteze apoi unii pe ceilalţi.

Din opt rămân şapte, iar cu fiecare negru de porţelan care dispare de pe masă situaţia devine din ce în ce mai intensă, datorită faptului că aceste „evenimente” se înşiruie în ordinea dictată de versuirile poeziei.

În momentul în care pe insulă mai rămân doar doi supravieţuitori – Vera Claythorne şi Lombard –, ea îl împuşcă pe Lombard crezându-l cel responsabil de toate celelalte morţi. Ajungând înapoi în camera sa, Vera găseşte pregătite sfoara şi scaunul necesare pentru înfăptuirea ultimei sentinţe prezente în poezie: Un negru mititel trăia singur-singurel / Într-o zi s-a spânzurat şi n-a mai rămas nici el.

Pentru poliţiştii de la Scotland Yard misterul rămâne neelucidat până când primesc o scrisoare de la judecătorul Wargrave în care acesta se declară autorul crimelor, el fiind singurul nevinovat dintre cei chemaşi pe insulă deoarece el dăduse doar o simplă sentinţă. El mărturiseşte că în ultima perioadă simţea o poftă pentru sânge pe care a combinat-o cu profesia sa, aşa ca a adunat 9 persoane care au scăpat de condamnarea la moarte şi cărora, cu două excepţii, le-a fost judecător şi călău.