Y

Virgil Teodorescu, Butelia de Leyda (1945)

N-am să te beau n-am să te înăbuş

n-am să te înham la aurora boreală

această trăsură de gală mâncată de cancer

n-am să te închid în gârle ca pe dama de companie a ţarinei

eu n-am să-ţi cer

pentru biciul meu diafan de ardezie

muşchii prelungi ai obrazului

ca un cuier gol

n-am să-ţi şterg părul care acoperă mobilele

o litieră de grâu

un papirus ciuruit de semne

n-am să-ţi refuz torţele ploii

ca să aprinzi docurile

nici strălucirea lemnului putred pentru costumul tău de seară

n-am să-ţi refuz poneyul

n-am să-ţi refuz carminul

n-am să-ţi refuz irisul

precipitatul galben din fundul experienţei

Eu am să te caut

cu solemna mea haită de salamandre

prin toate ruinele

Y

Virgil Teodorescu, Butelia de Leyda (1945)

I won't drink you up I won't smother you

I won't put you to the northern lights

this state carriage eaten by cancer

I won't lock you up in brooks like one of tsarevna's chaperons

I won't request

the long muscles of your cheek

for my ethereal whip of slate

like an empty hall stand

I won't clean up your hair that's covering the furniture

a litter box made of wheat

a papyrus shot full of signs

I won't refuse your rain torches

to light up the docks

nor the glow of the rotting wood for your eveningwear

I won't refuse your pony

I won't refuse your carmine

I won't refuse your iris

the yellow precipitate at the bottom of the experiment

I'll come looking for you

my solemn pack of salamanders and I

in each and every ruin

April 10, 2013