PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 IunieText: Iov 42

In cei din urmă ani ai săi. Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. Iov 42:12

DE CE, DUMNEZEULE, DE CE?Când moartea răpeşte pe cineva drag dintre noi, printr-o boală sau un accident, sau când alte tragedii ne lovesc, durerea ne poate copleşi şi ne întrebăm: „De ce, Dumnezeule, de ce?" Deşi El nu ne revelează toate motivele pentru care s-au petrecut lucrurile astfel, ne dă totuşi, uneori, răspunsuri parţiale. O tânâră mamă din Anglia secolului al 19-lea, pe nume Josephine Butier, s-a întors acasă într-o zi şi a fost martora oculară a morţii tragice a singurului ei copil. Micuţa Evangeline, văzând-o pe mămica sosind acasă, a alergat la balconul apartamentului de la etajul doi ca s-o întâmpine. S-a aplecat peste balustradă şi a căzut sub ochii îngroziţi şi neputincioşi ai mamei. Întreaga lume din jurul doamnei Butier s-a prăbuşit. În căutarea ei după mângâiere, s-a întors spre o femeie evlavioasă ce locuia în vecini, care i-a spus: „Dumnezeu a luat la Sine pe fetiţa pe care ai iubit-o aşa de mult; dar sunt o mulţime de copii ai nimănui care au nevoie de dragostea unei mame ca tine". Cuvintele acelea au condus-o pe doamna Butier în viaţa de reformă socială şi de slujire creştină, care a adus speranţe în mii de inimi. Nu putem spune că Dumnezeu, în providenţa Sa, a lăsat ca moartea să-i răpească doamnei Butier fetiţa, pentru ca nenumăraţi alţi copii să fie ajutaţi prin eforturile ei? Pierderile lui Iov au fost enorme, dar din suferinţele lui, Iov a ieşit cu o cunoaştere mai intimă a lui Dumnezeu - şi cu o grandioasă porţiune a Scripturii care i-a ajutat pe milioane de oameni în încercările lor. Ai suferit vreo pierdere? Dumnezeu nu-ţi va da o explicaţie deplină a faptului, dar îţi va dărui putere să treci prin ea. „De ce, Dumnezeule?" poate fi chiar întrebarea pe care El doreşte să I-o pui. Şi dacă asculţi cu supunere, vei găsi răspunsul.       D.J.D.

Raţiunea adâncă a-ncercărilor meleNu pot, o Isuse, deplin s-o-nţeleg.

Ajută-mă, Doamne, Te rog, ca să vădMăcar o frântură din planu-Ţi întreg.  - D.J.D.

Marile încercări adesea precedă marile victorii.

2 IunieText: 2 Timotei 1:1-12Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce i-am încredinţat până în ziua aceea.   2 Timotei 1:12

„STAI LINIŞTIT SI ÎNCREDE-TE ÎN " DOMNUL"

Stonewall Jackson traversa împreună cu sora sa un torent nesigur chiar sub cascada Niagara. Torentul învârtea şi lovea barca atât de puternic încât femeia era îngrozită. Jackson i-a strâns braţul puternic şi întorcându-se către unul din cei ce vâsleau, a spus: „Cât de des treceţi râul în această porţiune?" „Trecem continuu în fiecare zi, de 12 ani." „Aţi avut vreodată accidente?" „Nu, domnule, nici unul!" „Nu v-ati răsturnat niciodată, nu s-a înecat nimeni?" „Nu, nimic de felul acesta!" întorcându-se spre sora sa, Jackson i-a spus cu încredere: „Ai auzit ce-a spus marinarul. Dacă nu poţi vâsli tu mai bine ca el, atunci stai liniştită şi încrede-te în el aşa cum fac şi eu". Creştinii care au tulburări spirituale au nevoie să audă cuvinte de încurajare similare, în timp ce sunt loviţi din toate părţile de valul îndoielilor şi al nesiguranţei. Isus nu a pierdut nici un suflet ce I-a fost încredinţat. Suntem în siguranţă sub protecţia dragostei lui Dumnezeu, la adăpost pentru eternitate prin harul Său. Dacă Cristos este Mântuitorul nostru, vom ajunge la ţărm, indiferent cât de mică ne este credinţa, sau cât de înfuriate vor fi valurile îndoielilor şi ale necazurilor. Mântuirea noastră cade în responsabiliatea Sa. Responsabilitatea noastră este să ne încredem în El şi să-L ascultăm. Dumnezeu a început această lucrare bună şi a promis că „o va isprăvi până în ziua lui Isus Cristos" (Filipeni 1:6). Aceasta îi dă copilului care se încrede în Dumnezeu o pace care dăinuie, precum şi siguranţa că va ajunge cu bine în portul ceresc. Puneţi-vă toată încrederea în El. El vă va păzi acum şi în veşnicii.  H.G.B.

Cu El voi ajunge la ţărmul dorit, Păşind peste ape de negru abis. Ostrovul cel sigur cu plai însorit 

M-aşteaptă n zare cu braţul deschis. P.L.

Dumnezeu face ceea ce-a promis si isprăveşte ceea ce a început

3 IunieText: 1 Cronici 16:7-12, 34-36                   ... îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în flecare dimineaţă.  Plângerile 3:22, 23

A LUA DARUL ÎN DARCe s-ar întâmpla dacă soarele nu ar răsări mâine dimineaţă? Henry Porter şi-a imaginat o asemenea dimineaţă. El a scris: „La ora şase dimineaţa nu era nici un semn că va răsări soarele. La şapte încă nu apăruse nici o rază de lumină. La prânz era la fel de mare bezna ca la miezul nopţii şi nici un ciripit de pasăre. Se auzeau numai cucuvelele şi bătaia aripilor liliecilor. Apoi veniră orele întunecate ale după-mesei. Nimeni nu dormea în noaptea aceea. Unii plângeau, iar alţii îşi frângeau mâinile de disperare. Fiecare biserică era ticsită de oameni îngenuncheaţi. Au rămas astfel toată noaptea. Spre dimineaţă, milioane de priviri nerăbdătoare şi înlăcrimate erau îndreptate

spre răsărit. Când orizontul a început să se coloreze în roşu şi când soarele se ridică din nou, s-a auzit un uriaş strigăt de bucurie. Milioane de oameni strigau: Binecuvântează, suflete, pe Domnul!" Ce imagine a faptului că luăm multe lucruri ca pe ceva de la sine înţeles şi nu ne dăm seama de valoarea lor până ce ne sunt luate. Cu inimile pline de mulţumire, trebuie să ne reamintim mereu că „orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare" (Iacov 1:17). Ieremia ne spune că îndurările Lui nu se termină ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Iar credincioşia Lui este atât de mare (Plângerile 3:22, 23). Ştiind că Dumnezeu este credincios, putem spune în fiecare zi: „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara!" (Psalmul 68:19). Binecuvântările lui Dumnezeu pe care ni le dă în dar nu trebuie luate niciodată ca pe ceva ce ni se cuvine. - R.W.D.

Privind la haru-Ti minunat, Cuprins mi-e sufletu-n uimire. Răpit de el, mă-nchin şi-Ti cânt De dragoste şi proslăvire. - P.L.

Nu fi atât de preocupat de darul lui Dumnezeu încât să uiti de Cel ce ti-l dăruieşte.

4 IunieText: Leviticul 19:13-18Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuti. Eu sunt Domnul. Leviticul 19:18

CUM SĂ-TI IUBEŞTI APROAPELEIntr-o dimineaţă, când ne-am sculat, am găsit pe uşa de la intrare o notă pe care ne-o lăsase unul din vecini. Scria cam aşa: „Plecăm şi ne întoarcem abia mâine seară. Vă rugăm să aveţi grijă de Cleo (câinele familiei). Dacă latră şi vrea să intre în casă, am lăsat o cheie de rezervă într-un cui lângă uşa garajului. Mulţumim". M-am bucurat să pot citi asemenea rânduri, deoarece ele demonstrau legăturile puternice de încredere care se stabiliseră între noi în cei doi ani de când se mutaseră în vecinătatea respectivă. In textul de azi, israeliţii au primit porunca să nu fure nimic de la aproapele lor (Lev. 19:18), să judece cu dreptate faţă de ei (v. 15), să nu facă nimic prin care să pună în pericol viaţa lor (v. 16), să-i iubească şi să-i ierte (v. 18). În felul acesta ei depuneau mărturie popoarelor învecinate că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat, şi că cei care I se închină sunt oameni iubitori, cinstiţi şi corecţi în relaţiile lor personale şi în afacerile lor. Ceea ce a fost adevărat pentru Israel este adevărat şi pentru creştini. Si noi trebuie să ne iubim aproapele şi aceasta înseamnă mai mult decât a-i iubi pe cei din vecini. Isus l-a definit pe aproapele nostru ca pe toţi cei aflaţi în nevoi (Luca 10:29-37). Să fim deci gata să investim timpul necesar pentru a

dezvolta prietenii adevărate. Să fim gata să întindem la timp o mână de ajutor. Desigur, va trebui să ne deranjăm. Poate însemna să alergăm de urgenţă la spital, sau să dăm ultimul litru de lapte din casă când nici noi n-o ducem prea strălucit. Dar o astfel de dragoste pentru aproapele ne cere Dumnezeu. In felul acesta putem chiar să câştigăm pe unii pentru Cristos.       D.C.E.

De-am şti să ne temem de CristosŞi Cuvântul Său să-L respectăm frumos,

Adevărul acesta fi-va demonstrat,Când aproapele-ţi iubeşti cu-adevărat.  - D.J.D.

Una din dovezile noastre că-l iubim pe Dumnezeu este dragostea pentru aproapele nostru.

5 IunieText: Romani 12:3-8Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-afost dat...  Romani 12:6TALENTE IROSITEPotrivit unui studiu de 16 ani a unui grup de 350.000 de oameni, s-a constat că patru din fiecare cinci persoane nu au servicii potrivite cu capacităţile lor personale. Cercetarea a scos în relief că cei cinci factori luaţi în consideraţie la angajare scot în evidenţă puţin sau deloc modul cum îşi va efectua munca cel angajat. Tinereţea, educaţia, experienţa, rasa şi sexul sunt principalele ingrediente ale succesului, spune cercetătorul. Dar ceea ce face ca persoana să fie potrivită sau nepotrivită pentru o anumită slujbă sunt aptitudinile înnăscute pentru un anume tip de ocupaţie. În eficienţa lucrării noastre pentru Domnul, este esenţială această „chimie interioară". Factorii secundari îşi au locul lor. Dumnezeu cere un anumit sex şi un anumit gen de experienţă pentru un anumit gen de lucrare, dar El pune, în primul rând, accentul pe calităţile care merg dincolo de aparenţe, vârstă, sau diplome universitare. EI vrea să ne folosim trăsăturile unice pe care El le-a construit în noi. Funcţionăm cel mai bine şi suntem cei mai eficienţi în lucrarea Domnului, atunci când facem lucrarea pentru care am fost destinaţi de El. Dacă încercăm să fim ceea ce nu suntem, nu vom aduce roade, şi vom rămâne cu o nemulţumire în suflet. Cu ajutorul lui Dumnezeu, fiecare din noi trebuie să ne descoperim şi să ne confirmăm aceste daruri. Unii se pot simţi stingheriţi să facă aşa ceva. Este greu pentru ei ca să discute despre punctele lor tari. Ele nu sunt capacităţi pentru care avem vreun merit. Ele sunt capacităţi cu care Creatorul ne-a înzestrat pentru binele nostru şi pentru împlinirea scopurilor Sale.Descoperindu-ne talentele, să  le reoferim lui Dumnezeu, pentru zidirea Bisericii Sale făcându-ne slujba ce ni se potriveşte. - M.R.D. II

Descoperă ce Domnul vrea să faciŞi fă cât poţi mai bine,

Căci ce-i măreţ, sau neînsemnatDoar Domnul poate spune.  - Anonim

Prea mulţi oameni fac o greşeală gravă îngropându-şi talentele.

6 IunieText: 2 Corinteni 1:1-11El ne-a izbăvit si ne izbăveşte... Voi înşivă ne veţi ajuta cu rugăciunile voastre...  2 Corinteni 1:10, 11ÎN GRIJA LUI - DAR CU GRIJĂCu cât înaintez în vârstă, cu atât mă minunez mai mult că sunt încă în viaţă. M-am gândit mult la aceasta atunci când o doamnă mi-a spus că unul din fraţii ei a murit de febră tifoidă după ce a băut apă direct dintr-un pârâu. Mi-am adus aminte că, în copilărie, imitând cele ce citisem despre pionieri şi indieni, am băut si eu dintr-un pârâu ce trecea prin păşunea unde ne păşteam vacile, îmi aduc aminte că în timpul unei epidemii de poliomielită, adeseori îmi băgăm capul sub perdeaua de plastic în care bolnavii erau ţinuţi sub oxigen pentru a mă ruga pentru muribunzi. Fiind destul de stângaci, am căzut de mai multe ori de pe acoperişul grajdului şi al casei. Apoi am făcut o serie de gafe în timp ce conduceam maşina. Cu toate acestea, sunt încă în viaţă la cei 68 de ani pe care-i am. Dumnezeu nu a lăsat ca febra tifoidă, poliomielita, accidentele sau orice altceva să mă ia din lumea aceasta. Cred că un copil al lui Dumnezeu nu va muri până ce lucrarea sa nu se va termina, Încrederea aceasta nu trebuie însă să ne ducă Ia lipsa de precauţie.Niciodată nu trebuie să presupunem că Dumnezeu ne va proteja indiferent de ceea ce vom face noi. Este posibil, potrivit cu Eclesias- tul 7:17, ca cei răi şi fără minte „să moară înainte de vreme". Pavel a trăit cu o deplină încredere în Domnul, dar n-a fost nesăbuit şi nici neglijent. Intr-o anumită ocazie, a permis unor prieteni să-l ajute pentru a-i evita pe duşmanii care încercau să-l prindă în Damasc (2 Cor. 11:32, 33). Dumnezeu ne poartă de grijă! Aceasta ne dă linişte şi încredere. Dar avem şi noi o responsabilitate. Trebuie să fim atenţi! Mesajul infailibil al Scripturii ne spune tuturor: „Sunteţi în grija Domnului, dar purtaţi-vă şi voi cu grijă!"   H.V.L.

Mâna Domnului ne protejează calea Prin pericole şi boale; 

Neabuzând de harul Lui, să căutăm împlinirea voii Sale. - D.J.D.

Fiţi atenţi şi nu abuzaţi de purtarea degrijă a lui Dumnezeu.

7 IunieText: Romani 5:1-8  

...El ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiid Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.  1 loan 4:10

A IUBI ÎNSEAMNĂ A DĂRUICea mai înaltă expresie a dragostei este în dăruire. Aceasta a fost arătată desăvârşit prin faptul că Dumnezeu L-a dat pe singurul Lui Fiu pentru mântuirea lumii (loan 3:16). După cum dragostea a fost aceea care L-a făcut pe Tatăl să-L dea pe Fiul pentru noi, tot aşa dragostea noastră pentru El trebuie să fie singura noastră motivaţie pentru a demonstra dragostea prin dăruire (2 Cor. 8:8, 9). Facem acest lucru aducând trupurile noastre „ca jertfe vii, sfinte şi plăcute lui Dumnezeu", acest lucru constituind din partea noastră „o slujbă duhovnicească" (Rom. 12:1). În cartea sa „Omul viu", John Whittle relatează despre o văduvă al cărui fiu i-a spus că el va asculta de chemarea lui Dumnezeu pentru a merge în misiune. Deşi femeia era o creştină de mulţi ani, decizia fiului a supărat-o deoarece, sperase că pe măsură ce va îmbătrâni, fiul ei va fi în apropiere atunci când va avea nevoie de el. Frica şi îngrijorarea îi întunecaseră mintea. Dar într-o zi s-a întâmplat ceva, şi acest lucru i-a schimbat întreaga concepţie. Citind în loan 3, cuvintele familiare din versetul 16, i-au atras atenţia într-un fel cum n-o mai făcuseră până atunci. în minte i-a venit un gând, pe care Whittle l-a formulat astfel: „Dumnezeu îi dăduse privilegiul să facă la scară redusă ceea ce făcuse El însuşi", întreaga perspectivă s-a schimbat. Era gata acum să-şi dea „fiul pentru a merge în câmpul de misiune din pricina dragostei lui Dumnezeu pentru ea. Erau în măsură acum să se vadă împreună parteneri în lucrarea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel a spus că „dragostea lui Cristos ne strânge" (2 Cor. 5:14). Aceasta înseamnă că vom iubi, dăruindu-ne pe noi înşine Lui şi altora.      - R.W.D.

Iubirea, nevoilor din lume, dăruieşte. Iubirea-mparte când Duhul o călăuzeşte. 

Iubirea alină plânsul lumii dureros, Iubirea-i milă cu ochi c-ai lui Cristos. - Brandt

O inimă egoistă iubeşte pentru ceea ce primeşte; o inimă asemănătoare lui Cristos iubeşte pentru ceea ce dăruieşte.

8 IunieText: Efeseni 1:1-13

... sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.  1 loan 1:7

NECURAT! NECURAT!

V-aţi gândit vreodată ce viaţă tristă şi mizerabilă trebuie să fi fost viaţa unui lepros? în Israelul Vechiului Testament, o persoană care suferea de această boală mortală era considerat un proscris - orice legături cu comunitatea sa, erau rupte. In Leviticul 13 există o listă cu cerinţele impuse pentru separarea leprosului. Era izolat într-o tabără afară din localitate. Leprosul trebuia să poarte „semnul distinctiv" al groaznicei sale boli, şi aceasta însemna să-şi rupă hainele, să-şi radă capul şi să se acopere cu o pânză albă. Din dosul acestei măşti se auzea un strigăt îndurerat: „Necurat! Necuraţi" Ce imagine vie a efectelor groaznice ale păcatului! Din pricina comportării noastre păcătoase, suntem necuraţi - nepotriviţi pentru părtăşia cu Dumnezeu. Suntem nişte proscrişi - fără permisiunea de a intra în prezenta Sa. Boala păcatului ne afectează pe toţi. Fiecare persoană de pe pământ are o mare nevoie de-a fi curăţită de păcat. Dacă acest lucru nu se petrece, atunci păcătosul rămâne alienat - condamnat la suferinţe eterne într-un loc care-l va separa veşnic de Dumnezeu. Compozitorul Robert Lowry a pus întrebarea pe care fiecare ar trebui să ne-o punem: „Cum aş putea să-mi spăl păcatul?" Răspunsul se găseşte în 1 loan 1:7, şi acesta este: „sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat". Da, curăţirea este posibilă pentru păcătosul care se va încrede în jertfa lui Isus şi în glorioasa Sa înviere din morţi. Slavă lui Dumnezeu! Prin sângele lui Isus putem fi curăţiţi! - P.R.V.

Să te curăţească de orice păcat, Să te salveze, te-aşteaptă Isus. Prin credinţă, pe vecie iertat, 

Vei fi o fiinţă creată de sus.   - H.G.B.

Contaminarea păcatului o poate curaţi doar SalvatoruL

9 IunieText: 1 Samuel 20:1-3, 24-33

... nu este decit un pas intre mine şi moarte. 1 Samuel 20:3

UN SFERT DE MILIMETRU DE CAUCIUC

Vieţile noastre sunt daruri fragile de la Dumnezeu. Unui tânăr care tocmai se supusese unui control medical general, i s-a spus de către doctor că este complet sănătos. In timp ce ieşea din cabinetul doctorului, trecând prin sala de aşteptare, a căzut deodată cu mâinile încleştate pe piept suferind un atac

de inimă fatal.Moartea era mult mai aproape decât a crezut el. în timp ce vizita expoziţia spaţială de la Institutul Smithsonian din Washington, prinţesei Anne i-a fost prezentat astronautul Neil Armstrong. Pe parcursul vizitei, prinţesa a văzut expuse costumele astronautilor. întorcându-se spre Armstrong, ea a întrebat: „Este vreun pericol să se rupă?" Cel care îsi asumase marele risc de-a fi primul om care a păşit pe suprafaţa lunii a răspuns: „Da, diferenţa dintre viaţă şi moarte acolo sus este numai de aproximativ un sfert de milimetru de cauciuc!" In textul de azi, David a dat glas unei astfel de constatări a pericolului iminent care îl pândea în orice moment. Regele Saul, în mânia invidiei sale, căuta să-i ia viaţa rivalului său pe care îl unsese Samuel ca moştenitor de drept al tronului lui Israel. Dându-şi seama de scurtimea vieţii, David a scris mai târziu aceste rânduri de disperare pe care le găsim în textul de azi: „Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu ce trecător sunt" (Psalmul 39:4). Fiind conştienţi de acest fapt, vom fi motivaţi să trăim fiecare zi pentru Domnul. Aceasta ne va da puterea să facem pasul final fără teamă.  - H.G.B.

Nimeni dintre noi nu ştie Când va bate-al morţii negru ceas. 

Să trăim în ziua-ceasta Ca în ultima ce ne-a rămas.- D.J.D.

Nu eşti gata să trăieşti, până nu eşti gata să mort.

10 IunieText: Evrei 11:8-16Prin credinţă Avram... a ascultat şi a plecat, fără să ştie unde se duce.  Evrei 11:8

PRIVEŞTE DINCOLO DE  NECUNOSCUT

Viaţa este plină de neprevăzut. Nu ştim ce ne vor aduce următoarele 24 de ore. Este o cărare nemarcată, care poate include mari binecuvântări ori pierderi tragice. Pentru că viitorul este necunoscut, îi umple pe mulţi de frică - făcând din fiecare nouă zi şi împrejurare o luptă. Frica de necunoscut l-a împiedicat de multe ori pe om să pornească înainte. In evul mediu, de exemplu, marinarii europeni nu navigau prea departe în sud. Credeau că dacă vor ajunge la mijlocul pământului, la ecuator, vor da de un inel de foc, deoarece cu cât călătoreau mai în sud era tot mai cald. O astfel de frică i-a împiedicat să exploreze Oceanul Atlantic. O hartă întocmită cândva în evul mediu, avea desenată o corabie care se întorcea în Marea Mediterană din strâmtoarea Gibraltarului. Deasupra erau scrise cuvintele latine: „Non plus

ultra", care înseamnă: „Dincolo nu există nimic". Frica de necunoscut i-a împiedicat pe exploratori să traverseze Atlanticul, până când Columb şi Ponce de Leon au decis să încerce orizontul. Poate că frica de necunoscut te ţine să nu faci nici un progres spiritual. Te temi, poate, gândindu-te la ce vor spune vecinii, în cazul că le vei vorbi despre Cristos. Nu ştii cum vor reacţiona elevii tăi dacă vei preda la o clasă de studiu biblic. Nu suntem siguri dacă vom putea plăti datoriile, dacă vom dărui mai mult. Dar nu trebuie să ne fie frică atunci când facem pasul credinţei. Ca si Avram, care şi-a lăsat ţara strămoşească pentru o destinaţie necunoscută, putem şi noi să învingem nesiguranţa încrezându-ne în Dumnezeu. El vede dincolo de necunoscut.  D.C.E.

Credinţa vede mai departe De frică şi îngrijorări. 

Ea-L vede pe Cristos prezent în orişice împrejurări.  French

Cei care se tem de viitor orbecăiesc prin prezent.11 Iunie

EŞTI NATURAL?Text:Matei 23:23-31

“Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia…” Luca 12:1

EŞTI NATURAL?Unii oameni nu sunt naturali.Îşi pun măşti.Ei îşi acoperă greşelile. Exagerează, sau mint pentru a-i impresiona pe alţii. Nu pot trăi o viaţă relaxantă deoarece trebuie să fie “mereu în gardă”. Drept rezultat, se lipsesc singuri de binecuvântarea şi ajutorul unor relaţii deschise şi cinstite.Creştinul devotat nu trebuie să umble ca pe sârmă. Înţelegând că este mântuit prin credinţă şi nu prin meritele sale, se poate simţi în siguranţă în Hristos. El recunoaşte că orice daruri posedă, ele vin de la Dumnezeu, şi Îi mulţumeşte Lui pentru ele. Nu este invidios pe cei ce par să aibă mai mult ca el. Cu ajutorul Lui Dumnezeu, se străduieşte să trăiască cu consecvenţă o viaţă creştină. Nu se îngrijorează cum să-I impresioneze pe alţii cu pietatea sa, sau cu maturitatea sa creştină. Cu alte cuvinte nu este un ipocrit. Pentru că este cinstit cu Dumnezeu şi cu oamenii, nu trebuie să fie “în gardă” tot timpul.În cartea sa “Trăind o viaţă creştină”,George Duncan spune despre o remarcă făcută la serviciul de înmormântare al lui Fred Mitchell, directorul unei misiuni din China. Unul dintre vorbitori a spus:”Niciodată nu l-ai putut lua prin surprindere pe Fred Mitchell, deoarece el n-a trebuit să se pună în gardă.” Duncan numeşte această afirmaţie:”unul din cele mai mari tributuri aduse unui creştin.”

Se poate spune acelaţi lucru despre tine, despre mine? Să nu uităm cuvintel Domnului Isus:”Păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia.” Să fim naturali! R.W.D.

Consecvenţă! Ce mult avem nevoieSă umblăm cu pasul măsurat,Să trăim la fel precum vorbim

Pân`ce vine-al nostru Împărat. Anonim

Nu pretinde că eştiCeea ce intenţionezi să fii.

12 IUNIEText: Psalmul 119:1-8Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? 

1 Corinteni 5:6NICI UN PĂCAT NU E PREA MICCând un vapor transatlantic s-a scufundat lângă coastele Irlandeze, cu câtiva ani în urmă, lumea a fost uluită. Deoarece căpitanul vasului era un excelent marinar, nimeni nu şi-a putut imagina care au fost cauzele acestui accident. Au fost trimişi scafandri să cerceteze şi au adus printre alte obiecte, compasul navei pentru a fi examinat. Când au deschis cutia compasului au găsit vârful unei lame de cuţit înăuntru. Probabil că, în timp ce curăţa compasul, un marinar nechibzuit a rupt vârful cuţitului cu care lucra, vârf care a făcut compasul să arate rezultate false. Drept rezultat, nava a luat un traseu greşit, zdrobindu-se de stâncile coastei. Ca şi creştini, putem şi noi naufragia dacă începem să credem că unele lucruri mici - păcate mici - nu sunt dăunătoare. De aceea cuvintele noastre, faptele noastre, atitudinile noastre trebuie întot-deauna să le ţinem departe de păcatul care ne poate submina mărturia şi ne poate pune în pericol relaţiile cu Dumnezeu. În 1 Corinteni 5, apostolul Pavel s-a confruntat cu o situaţie păcătoasă care tulbura lucrarea lui Dumnezeu în Corint. După ce se adresează specific problemei, el face tuturor o atenţionare asupra rezultatelor păcatului. El spune că „puţin aluat face să dospească toată plămădeala" (v. 6). Orice păcat, chiar şi „cel mai mic", poate aduce tulburare atât creştinului cât şi bisericii. Ajută-mă, Doamne, să fiu „fără prihană" (Psalmul 119:1). Invaţă-mă că nici un păcat nu e prea mic.  P.R.V.

Păcatul mic, ca drojdia lucreazăSchimbând în rău tot ce-i cu putinţă.Curând dospi-va toată plămădeala,

Pervertindu-ne întreaga fiinţă. - H.G.B.

Nici un păcat nu e prea mic, pentru că el este împotriva unui Dumnezeu infinit.

13 IUNIEText: Exodul 12:1-13                                 Ceea ce face farmecul unui om, este bunătatea lui; si mai

mult preţuieşte un sărac decât un mincinos. Proverbele 19:22

O PERECHE MINUNATĂAduceţi cinstea şi amabilitatea laolaltă şi veţi avea o minunată combinaţie. Rick Graham a fost cinstit atunci când a condus maşina mai mult de o oră pe străzile oraşului San Francisco, pentru a o găsi pe doamna care şi-a uitat în taxiu, portmoneul cu 1792 de dolari. Apoi a fost amabil, deoarece acţiunea sa era menită s-o scutească pe femeie de o serie de neplăceri. Îmi place atât de mult ce a spus el atunci când ceilalţi şoferi de taxiuri au râs de el pentru câ nu a băgat banii în buzunar. „Sunt un membru activ al credinţei creştine şi la ce ar folosi să mergi la biserică dacă nu practici ceea ce predici?" In Exodul 23, principiile cinstei şi ale amabilităţii sunt puse împreună în legile pe care Dumnezeu le-a dat lui Israel. Trebuia ca ei să fie suficient de cinstiţi pentru a aduce înapoi un animal rătăcit la stăpânul lui, chiar dacă persoana aceea le era un duşman (v. 4). Trebuia să fie amabili faţă de un duşman ajutându-l să-şi pună măgarul încăpăţînat din nou în picioare (v. 5). Trebuia să fie atât de preocupaţi ca săracii să fie trataţi în mod cinstit, încât li se impunea să-i ajute pe aceştia chiar şi atunci când ajutorarea lor ar fi fost foarte costisitoare (v. 6-9). Proprietarii de pământ trebuia să-şi lase ogoarele nelucrate, să se odihnească la fiecare şapte ani şi să lase la îndemâna tuturor cele ce creşteau în mod natural (v. 10, 11). Oamenii care sunt cinstiţi, sunt uneori cruzi. Cei care sunt amabili ei pot fi maleabili şi nu atât de mult preocupaţi de adevăr şi dreptate. Dar atunci când cinstea şi amabilitatea stau împreună, avem o pereche minunată care-I face cinste lui Dumnezeu, aducând binecuvântări altora. - H.V.L.

Când lumea va privi la mine, Te rog cu sufletul curat, 

Calea lor s-o-ndrept spre Tine Făcând ce-i bun şi-adevărat. - Branon

Dacă cinstea nu este amabilă, atunci nu este cinstită.

14 IUNIEText: 2 Samuel 12:1-15

împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit...  Psalmul 51:4

CINE SUFERĂ DACĂ PĂCĂTUIESC?Păcatul este înainte de toate împotriva lui Dumnezeu. Cu toate acestea, în mod obişnuit, îl vedem afectându-ne doar pe noi sau pe cei din jur. Intr-una din cărţile sale, John White a scris: „Avem tendinţa să vedem contextul social

al păcatului şi nu contextul său divin". Când David a comis adulterul cu Bat-Şeba şi a premeditat uciderea lui Urie în luptă, el a comis o mare crimă împotriva lor. Dar în mărturisirea păcatului în faţa lui Natan (2 Sam. 12:13) şi în Psalmul 51, el recunoaşte că a păcătuit numai împotriva Domnului. De ce nu-i menţionează şi pe cei pe care i-a rănit? White spune că Dumnezeu este Dumnezeul săracului şi al celui lipsit de apărare, apărătorul celui asuprit, făcătorul aproapelui nostru. El însuşi se prezintă ca fiind responsabil de bunăstarea copiilor Săi. Bat-Şeba şi Urie aparţineau lui Dumnezeu. De aceea David L-a sfidat pe Dumnezeul lor. El dispretuise caracterul Lui sfânt. Să-l privim acum din acest punct de vedere. Să presupunem că un vecin îţi pălmuieşte fiul sau fetiţa. Este un lucru reprobabil. Dar când afli despre ofensă, ea devine o problemă între tine şi vecinul tău. Dumnezeu este apărătorul celor asupriţi. De pildă, El doreşte s-o protejeze pe fata sau băiatul cu care te întâlneşti. Să te angajezi în relaţii sexuale înainte de căsătorie nu numai că distruge puritatea altei persoane, dar ofensează pe Dumnezeul Cel sfânt. El este preocupat de persoana pe care o faci de ocară, sau de care profiţi. Cât de important este să vedem că păcatul nostru îl răneşte pe Dumnezeu! Dar când ne aude rugându-ne: „împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit," ne dăruieşte din nou bucuria iertării. - D.J.D.

Păcatul meu sfidează-ntreg Cuvântul TăuBatjocorindu-Ţi numele divin.

N-am să mai fabric scuze pentru râu,Ci-n sânge sfânt mă spală Tu, deplin. - D.J.D.

Persoana cea mai rănită de păcatul tău este Dumnezeu.

15 IUNIEText: Galateni 5:16-26           Nu vă îmbătaţi de vin... Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.  Efeseni 5:18ŢINEŢI LUMEA AFARĂIn copilărie, lui F. B. Meyer îi plăcea să viziteze Politehnica, o clădire din Londra destinată unor expoziţii ştiinţifice. Unul din exponatele expoziţiei care-l atrăgea cel mai mult, era un clopot care se scufunda. Nu avea fund, dar avea mai multe scaune ataşate în interiorul marginii de jos. La anumite intervale de timp, vizitatorii ocupau aceste scaune. Clopotul uriaş era apoi scufundat într-un bazin imens cu apă. Ceea ce-l fascina pe Meyer era faptul că apa nu intra în clopot, chiar dacă ocupanţii scaunelor puteau s-o atingă cu mâna. Cum era posibil? Motivul pentru care clopotul nu se umplea cu apă, era că se pompa constant aer pe deasupra clopotului înăuntru. Dacă ar fi fost vid înăuntru, apa ar fi umplut imediat clopotul. Meyer a făcut imediat o aplicaţie practică pentru cei credincioşi: „Dacă eşti plin de Duhul Sfânt, viaţa firească este sub tine şi oricât ar încerca ea să pătrundă, Duhul o va ţine la

distanţă". Biblia ne spune că atunci când ne încredem în Domnul Isus Cristos, atunci Duhul Sfânt locuieşte într-adevăr în noi (Rom. 8:9), devenim astfel temple în care locuieşte El (1 Cor. 6:19). Problema este că unii creştini nu-I permit Duhului Sfânt să aibă întreaga stăpânire în viaţa lor. Ei încearcă să păstreze anumite zone „interzise". Dar numai atunci când ne predăm Lui în întregime, vom putea cunoaşte plinătatea puterii Lui şi vom putea avea victorie asupra păcatului. Dacă eşti creştin şi ai plinătatea Duhului Sfânt în viaţa ta, te întreb, II laşi tu pe Duhul Sfânt sâ stăpânească în întregime asupra ta?  R.W.D.

Mă poţi umple, Duhule Sfinte, Deşi nu pot să-Ti spun eu cum, Dar am o mare nevoie de Tine. 

O, vino şi umple-mă-acum! - Stokes

Dacă Dumnezeu are în stăpânirea Sa omul dinăuntru, atunci lumea nu va putea pune stăpânire pe omul dinafară.

16 IUNIEText: Matei 7:1-14... strimtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă... Matei 7:14CALEA ÎNGUSTĂÎntotdeauna am urmărit cu uimire trecerea vapoarelor prin ecluzele care leagă Lacul Superior de Lacul Huron în Peninsula de sus a Statului Michigan. Pentru mine, este o adevărată minune a pilotajului marin să văd cum căpitanul unui vas de peste 300 de metri lungime îl conduce centimetru cu centimetru prin ecluza Poe sau Davis. Nivelul apei din ecluză se poate coborâ la nivelul Lacului Huron sau se poate ridica pentru ca vapoarele să intre în Lacul Superior. Căpitanul strecoară vasul prin poarta îngustă a ecluzei cu o viteză abia perceptibilă, deoarece ecluza este mai largă decât vasul doar cu câţiva metri. Procesul durează, dar, în final, vasul ajunge cu bine dincolo. Ar fi mult mai uşor pentru căpitan s-o ia prin gura de vărsare a râului St. Mary, care curge pe lângă ecluze şi care uneşte cele două lacuri. Dar adâncimea lui e mică, curenţii lui sunt rapizi, şi este plin de stânci uriaşe şi vaduri înspumate. Un vapor care s-ar încumeta să ia această rută ar fi condamnat Ia distrugere. Dacă ai fi tu căpitanul vasului, care cale ai alege? Cu siguranţă că vei alege calea cea îngustă. Este singura cale sigură. In citatul de azi, Isus a spus că singura cale spre viaţă este prin poarta cea strimtă. „Viaţa" despre care vorbeşte El este viaţa veşnică, pe care o putem avea numai prin credinţa în El. Calea largă duce la pieire. Toţi oamenii sunt confruntaţi cu alegerea destinului lor etern. Calea largă este calea acestei lumi şi a tentaţiilor ei, dar ea se termină în ruina veşnică. Calea cea îngustă, calea

credinţei în Cristos, conduce la cer şi la viaţa veşnică. Increde-te azi în Isus. Porneşte pe calea îngustă!   - D.C.E.

Alege calea mântuirii, Primeşte acum Cuvântul viu! Vino azi când Isus te cheamă! 

Mâine poate fi-va prea târziu!  - Haines

Cărarea bătătorită nu este neapărat şi cea bună.

17 IUNIEText: Ioan 13:1-11Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.  Ioan 13:7

INTR-O ZI VOM PRICEPECopiilor le vine adesea greu să înţeleagă de ce părinţii fac anumite lucruri. De pildă, îmi aduc aminte că la un Crăciun îmi doream o pereche de schiuri cadou, din partea părinţilor. Când s-au deschis cutiile cu daruri, în loc de schiuri am găsit o trompetă. Deşi îmi plăcea, m-am întrebat totuşi, de ce părinţii îmi dăduseră un instrument muzical şi nu o pereche de schiuri pe care mi le dorisem atât de mult. Pe măsură ce au trecut anii, am început să-mi dau seama că fusese mult mai important să-mi dezvolt abilităţile muzicale, pe care le puteam folosi în lucrarea lui Dummezeu, decât să-mi îmbunătăţesc tehnica în a schia. In mod similar, pentru Petru era dificil să înţeleagă faptul că Isus voia să spele picioarele ucenicilor Săi. El credea că lucrurile ar trebui să se petreacă invers; ca ei să spele picioarele învăţătorului. Petru nu a putut să vadă importanţa faptului de a-L lăsa pe Isus să-i înveţe una din lecţiile de neuitat. De aceea, Isus i-a spus: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea". Cât de des ne punem întrebări cu privire la ceea ce face Tatăl nostru ceresc! Ne întrebăm de ce lasă El ca anumite lucruri să se întâmple în viaţa noastră. Devenim atât de preocupaţi de aceste întrebări încât uităm de adevăratele scopuri pe care le are El în vieţile noastre. Să nu uităm deci, că El ne ştie toate nevoile noastre şi cunoaşte şi calea pe care trebuie să pornim. Prin credinţă putem să ne uităm dincolo de împrejurări şi să fim siguri că Dumnezeu este stăpân pe situaţie. Scopurile Sale eterne pentru noi sunt întot- deauna mai bune decât orice ne-am imagina noi sau ne-am putea dori, şi într-o zi vom pricepe aceasta.       - P.R.V.

Tot ce e mai bun în lume pentru tine,Iubirea Lui ţi le planifică în cale,

Binecuvântări şi haruri fără numărCare stau ascunse azi privirii tale.  - Chambers

Nu te teme să încredinţezi un viitor necunoscut în mâinile unui Dumnezeu atotcunoscător.

18 IUNIEText: Osea 4:1-10

Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Osea 4:6IGNORANŢA NU ESTE O FERICIRELipsa de cunoaştere poate fi ucigătoare. Necunoaşterea pericolului electricităţii poate fi fatală. Necunoaşterea faptului că un pod a fost luat de ape poate însemna moarte. Necunoaşterea consecinţelor dezastruoase ale respingerii standardelor morale cerute de Dumnezeu, poate distruge indivizi şi naţiuni întregi. Osea, purtătorul de cuvânt al Lui Dumnezeu, i-a avertizat pe israeliţi că ignoranţa lor morală şi spirituală îi va duce la pieire. Nu putem condamna pe un copilaş care pune mâna pe sârma cu electricitate şi se electrocutează. Responsabilitatea este a altuia. Dar, în multe cazuri, lipsa de cunoaştere care duce la dezastre este de nescuzat. Mulţimile care se distrug pe ele însele şi naţiunile lor, prin comportamente imorale, nu se pot scuza că nu au ştiut că acest fapt le va duce Ia dezastru. Ele nu ştiu pentru că au decis să-şi închidă ochii faţă de adevăr. Cu cincizeci de ani în urmă, aproape fiecare om ştia că instituţia căsniciei este sacră. Homosexualitatea era privită ca o perversiune. Nimeni nu avea probleme identificând avortul cu crima. Dar azi mulţi oameni au mari lacune în cunoaşterea aspectului moral în aceste domenii. Rezultatul? Mii de copii dereglaţi emoţional. Cifre exagerat de mari de sinucigaşi. închisori suprapopulate. Epidemii de S.I.D.A. Să rămânem deschişi înaintea Domnului, supuşi învăţăturii Cuvântului Său. Dacă vom face aşa, vom avea cunoştinţele morale şi spirituale pentru a ne feri de dezastru. Ignoranţa nu este o fericire. - H.V.L.

O, Sfânt Cuvânt al lui Cristos, Cuvânt al milei şi-al dreptăţii A ce-i de sus şi-a ce-i de jos, 

Al pedepsirii şi-al răsplăţii. - Traian Dorz

Folosindu-ti Biblia drept hartă pentru drum, te vei păzi de drumul ocolitor al păcatului.

19 IUNIEText: Proverbele 23:15-24                       ... părinţii sint slava copiilor lor. Proverbele 17:6NU AŞTEPTA PÂNĂ NU MAI ESTEIată o scrisoare scrisă de un om care a simţit că trebuie să dea glas dragostei pentru tatăl lui, chiar dacă acesta era mort de 30 de ani:Dragă tată: Simt că trebuie să spun unele lucruri pe care am neglijat să le spun atunci când eram copil. Numai după ce am trecut prin şcoala lungă şi

grea a vieţii, înţeleg ceea ce am simţit atunci. Eu trebuie să fi fost o încercare amară pentru tine. Am crezut în ideile mele superficiale, dar numai acum îmi dau seama cât de ridicole erau faţă de profunzimea înţelepciunii tale mature. Vreau să-mi mărturisesc una din cele mai grave greşeli - că am crezut că într-un fel tu nu înţelegi. Mă cunoşteai mai bine decât mă cunoşteam eu însumi. Înţelepciunea ta mă înconjura aşa cum apele oceanului înconjoară o insulă. Cât de multă răbdare ai avut cu mine! Ce îndelungă răbdarel Aş vrea să pot să-ţi spun azi cât de mult te iubesc şi cât de mult te preţuiesc. Nu va trece mult şi voi fi şi eu acolo şi cred că tu vei fi cel dintâi să-mi iei mâna şi să mă conduci în slavă. Atunci vei realiza că nici un dor, nici o suferinţă investită în mine n-a fost zadarnică. Îmi pare atât de rău pentru nechibzuinţa mea şi pentru lipsa de dragoste, dar slavă Domnului, te voi întâlni curând pe străzile de aur, deoarece m-ai iubit, rugându-te neîncetat pentru fiul tău neascultător! Cu dragoste, fiul tău recunoscător. Dacă tatăl tău mai trăieşte încă, exprimă-ţi dragostea şi aprecierea pentru el chiar azi. Nu aştepta până când nu mai este! H.G.B.

Mulţumindu-Ţi, Doamne, pentru taţiiCe ne-arată-n faptă şi cuvântAscultarea sfântă-a voii Tale

Şi iubirea de Cuvântul sfânt. - Johnson

Mulţumim lui Dumnezeu pentru taţii care nu numai că ne-au adus la viaţă, dar ne-au învăţat si cum să trăim.

20 IUNIEText: Matei 5:21-26Dacă... fratele tău are ceva împotriva ta, ... împacă-te cu fratele tău;... Matei 5:23, 24ÎMI PARE RĂU!In cartea sa: „Realitatea", Stanley Voke povesteşte despre un copil de 6 ani a cărui dimineaţă a început cum nu se putea mai rău. S-a plâns de hainele pe care trebuia să le îmbrace. A bombănit cu privire la micul dejun pe care l-a pregătit mămica şi l-a refuzat. Apoi a început să le supere pe surioarele lui. Curând s-a găsit implicat în aşa mare necaz că parcă toată lumea se năruia în jurul lui. În final, a sosit tatăl care a spus: „Ei, ascultă tinere; toată dimineaţa n-am avut nimic altceva decât necaz. Ce ai de gând să faci?" Copilul n-a spus nimic pentru moment. Apoi lacrimi mari au început să-i curgă din ochi în timp ce suspina: „îmi pare rău, tăticule!" Voke a comentat: „Să vezi şi să nu crezi, în două minute lumea era alta. Familia găsise împăcare, lacrimile au fost şterse, şi tot ce fusese neobişnuit trecuse de parcă nici n-a existat". Uneori spunem sau facem anumite lucruri care-i rănesc şi-i jignesc pe alţii. Un zid se interpune între noi. Se iscă supărarea. Pentru ca relaţiile să fie restabilite, trebuie să existe un „îmi pare rău" din partea celui ce-a comis ofensa. Totuşi de cele mai multe ori refuzăm să ne

cerem scuze. Mândria ne stă în cale. Nu vrem să fim vulnerabili. Nu ne place să ne umilim până acolo încât să facem o astfel de declaraţie. Dar când o facem, răsplata este mare, deoarece ascultăm de Domnul. Dacă am ofensat pe alţii prin cuvinte dure sau prin acte lipsite de amabilitate, să ne învingem mândria şi să le cerem iertare. Trebuie să le spunem: „îmi pare rău", şi să fie aşa!     R.W.D.

Ai jignit un prieten sau un frate? Du-te azi în grabă de repară ce ai făcut. 

Cere-i să te ierte de păcate! Ce plăcere are Domnul de acest cuvânt!     - D.J.D.

Un bun test pentru caracterul cuiva este comportarea lui după ce a greşit.

21 IUNIEText: Exod 16:1-16şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, in slavă, in Isus Cristos. ` Filipeni 4:19MICUL DEJUN DE LA DUMNEZEULucrurile se anunţau triste pentru copiii din orfelinatul din Ashley Downs, condus de George Miuller. Era vremea micului dejun şi nu era nimic de mâncare. O fetiţă a unui bun prieten de al lui George Miuller era în vizită. Miuller a luat-o de mână şi i-a spus: „Vino să vezi ce va face Tatăl nostru". În sala de mese, mesele lungi erau deja aşezate, cu farfuriile şi cănile pe ele. Nu numai că nu era mâncare în cămările orfelinatului dar nu erau nici bani în fondurile casieriei. Miuller s-a rugat: „Dragă Tată, Iţi mulţumim pentru ceea ce ne vei da de mâncare". Imediat s-a auzit o bătaie la uşă. Când au deschis uşa, în prag era brutarul din localitate. „Domnule Miiller, a spus el, nu am putut dormi astă noapte. Cumva mi-am dat seama că nu aveţi pâine pentru micul dejun, aşa că m-am sculat la ora 2 şi am copt pâine proaspătă. Iat-o." Miuller i-a mulţumit şi a dat slavă lui Dumnezeu. Curând o nouă bătaie la uşă. Era lăptarul. I se rupsese căruţa chiar în poarta orfelinatului. A spus că doreşte să dea laptele pentru copii pentru ca să-şi poată goli căruţa şi s-o repare. Cum de s-a putut ruga George Miuller cu atâta încredere? Pentru că văzuse de multe ori până atunci cum Dumnezeu purtase de grijă copiilor. C. H. Spurgeon a spus odată: „Nu ne putem imagina că El care ne-a ajutat în şase necazuri, ne va lăsa în al şaptelea". Când ne uităm în urmă şi vedem cum ne-a purtat Dumnezeu de grijă, credinţa ni se întăreşte. Cel care asigură micul dejun orfanilor nu ne va dezamăgi în încrederea noastră în El.      P.R.V.

Mereu credincios Cuvintelor Sale, Domnul ne poartă de grijă în toate. 

Putem încrezători să mergem pe cale Ştiind: rugăciunile ne sunt ascultate.         - D.J.D.

Credinţa aşteaptă de la Dumnezeu ceea ce este peste aşteptări.

22 IUNIEText: 2 Corinteni 20:5-13îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. 1 Ioan 5:14MAI MULT DECÂT O DORINŢĂIn Rangoon, Burma, există o pagodă cu cupolă aurită de peste 100 de metri înălţime numită Shwedagon. Peste 5000 de diamante împodobesc acoperişul acestui centru de închinăciuni. În loc să fie un refugiu liniştit pentru contemplare şi rugăciune, el sea- mănă mai mult cu un circ şi un parc de distracţii. În apropierea pagodei sunt temple mai mici pictate în turcoaz, roz ţipător, verde strident şi portocaliu. In interiorul templului se găsesc comercianţi care vând imagini ale lui Buda, frunze de aur, flori şi tămâie. Clopotele sună neîncetat şi fumul de tămâie saturează aerul. Închinătorii cântă, se roagă, şi oferă darurile lor. Unii se opresc în „colţurile dorinţelor", unde îşi pot spune dorinţele zeilor. Mulţi vin zi de zi, la aceste locuri ale dorinţelor, în speranţa că visele lor vor deveni în final realităţi. Cât de diferită este apropierea noastră de Dumnezeul Bibliei! Rugăciunea lui losafat din citatul de azi, de exemplu, nu a fost numai o dorinţă. A fost auzită şi ascultată de Dumnezeu (2 Cronici 20:14-30). În calitate de creştini, avem deplină încredere că şi astăzi urechea Lui este aplecată spre fiecare cerere de-a noastră. Ştim că atunci când ne formulăm dorinţele şi nevoile în rugăciune, le adresăm unui Dumnezeu viu care ne aude şi ne răspunde. Ne rugăm cu încredere deoarece bunătatea lui Dumnezeu nu are sfârşit şi întotdeauna va face ceea ce este cel mai bine pentru noi. Da, pentru creştini, rugăciunile sunt mult mai mult decât dorinţe.  D.C.E.

Dumnezeu ţi-a dat promisiunea Sa Că-ţi răspunde şi ascultă rugăciunea. 

Orice suferinţă curând va înceta Dac-arunci asupra Lui îngrijorarea. - Anonim

Dumnezeu nu numai că ne îndeamnă să cerem - El ne dă si răspunsul.

23 IUNIEText: Psalmul 16

Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin. Psalmul 16:8POŢI FACE FAŢĂ PROVOCĂRII?Când un atlet vorbeşte despre „pregătirea sufletească" pentru întrecerea care urmează, el se referă la procesul prin care se pune într-o atitudine psihică propice competiţiei. Un jucător de fotbal, de exemplu, petrece cel puţin trei ore în ziua meciului, făcând acest lucru. Se gândeşte la un meci bun pe care îl va face, îşi va imagina loviturile Ia poartă, deschiderile şi pasele pe care să le facă în vederea marcării golurilor. La fel fac şi jucătorii altor sporturi imaginându-se marcând cele mai spectaculoase goluri, lovind ţinta sau sărind peste cea mai înaltă ştachetă. Acest tip de pregătire mintală este deosebit de folositoare în pregătirea noastră pentru confruntarea cu viaţa creştină. Este un fel de pregătire spirituală pentru nevoile ei specifice. În loc să te rogi mereu doar generalităţi ca: „binecuvântează-mă!" sau „foloseşte-mă", încearcă să te vezi dând răspunsul creştin potrivit situaţiilor din viaţă. Dacă eşti un soţ sau tată, poate îţi poţi imagina că vii acasă după o zi lungă de lucru la birou. Bicicleta fiului este aruncată pe intrarea maşinii în garaj. Soţia îţi este ocupată cu telefonul şi în poştă ai un anunţ care îţi aminteşte de o şedinţă a comitetului bisericii în seara aceea. Stai jos şi relaxează-te. Pune-L pe Domnul înaintea ta. Imaginează-ţi că El stă la dreapta ta, ţinându-te să nu-ţi ieşi din fire. Imaginează-ţi că Isus umblă cu tine şi foloseşte puterea Duhului Sfânt. Apoi poţi fi gata să mergi acasă, nu numai „pregătit sufleteşte", dar anticipând ajutorul Domnului. In felul acesta poţi face faţă provocărilor zilei.   M.R.D. II

O, Doamne, care-mi cunoşti inima întreagă, Inima ce-adesea de Tine mă desparte. Din robia păcatului acum mă dezleagă, 

Al Tău să fiu aici şi dincolo de moarte.     - Anonim

Dumnezeu te are în planurile Lui, îl ai şi tu pe El în ale tale?

24 IUNIEText: Evrei 4El a venit ca să aducă vestea bună a păcii vouă celor care eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.  Efeseni2:17RĂZBOIUL S-A TERMINAT!În sfârşit, se aplanase conflictul aprig dintre Nord şi Sud. Cu toate că soldaţii care au luptat în Războiului Civil erau liberi să se reîntoarcă la familiile lor, un număr dintre ei au rămas ascunşi prin păduri, hrănindu-se cu fructe de pădure. Ei, ori nu au auzit că s-a terminat războiul, ori nu au crezut. Au

continuat să trăiască în condiţii mizerabile, când ar fi putut să fie înapoi la confortul şi siguranţa căminelor lor. Uneori se petrece la fel şi pe tărâm spiritual. Cristos a făcut pace între noi şi Dumnezeu, murind în locul nostru. El a ispăşit pedeapsa păcatului pe cruce. Acceptând lucrarea jertfei Sale, oricine poate fi iertat de Dumnezeul Cel sfânt. Din păcate, mulţi oameni refuză să creadă vestea bună a Evangheliei şi continuă să trăiască asemenea unor fugari spirituali. Şi uneori creştinii - noi cei care ne-am pus încrederea în Cristos - trăim aproape la acelaşi nivel. Ori din ignoranţă ori din îndărătnicie, nu ne bucurăm de împlinirea făgăduinţelor Cuvântului lui Dumnezeu. Nu experimentăm bucuria şi siguranţa care ar trebui să însoţească mântuirea noastră. Nu beneficiem de pacea şi mângâierea care izvorăsc din relaţia de Tată-fiu. Cu toate că suntem obiectul dragostei Sale, a purtării Sale de grijă, a darurilor Sale, trăim ca nişte orfani! Nu este suficient să cunoaştem promisiunile lui Dumnezeu. Trebuie să le revendicăm ca fiind ale noastre. Trăieşti departe de mângâierea şi purtarea de grijă a Tatălui nostru cel ceresc? Vino acasă! Războiul s-a terminat!     R.W.D.

O, om sărman, oricine ai fi Apleacă-ţi urechea şi-ascultă 

Când Domnul Cristos este aici, Unde să pleci cu inima frântă?- McLendon

Cristos ca Mântuitor ne aduce pacea cu Dumnezeu; Cristos ca Domn ne aduce pacea lui Dumnezeu.

25 IUNIEText: 1 Regi 19:1-8(Ilie) a şezut jos sub un ienupăr şi dorea să moară, zicind: „Destul"   1 Regi 19:4COMPLEXUL ILIEConcertul este în plină desfăşurare. Dirijorul dă din baghetă cu zel şi entuziasm. Deodată un membru al orchestrei se ridică şi se apropie de el. Este omul care cântă la trianglu. Ii şopteşte: „Aveţi ceva împotrivă dacă plec acasă? Partea mea s-a terminat". Este ridicol, nu-i aşa? El este membru al orchestrei şi ar trebui să aştepte până la terminarea concertului. Prezenţa sa adaugă tenta necesară pentru ca orchestra să arate întreagă. I-ar deranja şi i-ar întrerupe pe ceilalţi dacă cineva ar pleca după ce şi-a terminat partea sa din partitură. Uneori cei mai în vârstă se simt ca şi cântăreţul la trianglu. Cred că ei şi-au terminat partea lor şi şi-au împlinit scopul. La fel ca şi Ilie, recurg la autocompătimire şi ar dori ca Domnul să-i ia acasă în cer. Cu toate acestea, fie că ştiu sau nu, ei sunt încă o parte semnificativă din „orchestra vieţii", prin însuşi faptul că sunt aici. Mulţi creştini au fost încurajaţi de răbdarea, înţelepciunea, şi mijlocirile celor bătrâni care-L iubesc pe Domnul. Numai veşnicia va scoate la lumină întregul impact al contribuţiei lor

spirituale. Aceşti slujitori ai Domnului au multe de făcut pentru gloria lui Dumnezeu. Ei sunt foarte importanţi, pentru că altfel El nu i-ar lăsa printre noi. Creştine, poate crezi că lucrul tău aici jos s-a terminat. Nu te lăsa copleşit de complexul de autocompătimire al lui Ilie şi de dorinţa de-a muri. Gândeşte-te numai la influenţa pe care o ai asupra altora. Încă faci un impact în vieţile lor.      H.G.B.

Bătrâni ostaşi ai începutului de drum Ei au trasat cărarea pe care mergi acum. 

în lupta-n care eşti ei primii au luptat. învaţă de la ei ce-i bun şi-adevărat. - Branon

Decat să ti cont de numărul anilor, mai bine fă ca toţi să conteze.26 IUNIE

Text: 1 Timotei 4... fii o pildă pentru credincioşi: in vorbire, in purtare, in dragoste, in credinţă, in curăţie.  1 Timotei 4:12

CUVINTE CU GREUTATEDouă povestiri de pe prima pagină a ziarului Grand Rapids Press, care nu aveau nimic în comun una cu alta, subliniau o ironie neobişnuită. Una, spunea despre un om care fusese împuşcat şi ucis în timp ce se năpustea cu un cuţit spre un poliţist. Istoria sa lungă de abuzuri de droguri şi alcool, îl dusese la acest tragic incident. Cealaltă povestire descria un bal inaugural în cinstea guvernatorului statului Michigan. Se specificau băuturile alcoolice care s-au servit la această ocazie de gală. Referindu-se la aceste incidente, un reporter scria: „Mă gândeam că liderii noştri se abţin de la servirea băuturilor alcoolice pentru a fi modele bune de urmat pentru noi ceilalţi, din moment ce aceiaşi lideri fac atâta caz de consumul de droguri... Poate dacă liderii noştri, de-a lungul anilor, ar fi făcut puţin mai mult efort de a fi exemple bune, omul cu cuţitul ar fi putut trăi azi". În 1 Timotei 4, Pavel îl sfătuieşte pe Timotei să „pună în mintea fraţilor" (v. 6), „să înveţe" (v. 11), „să ia seama bine la citire, la îndemnare şi la învăţătură" (v. 13). Cuvintele acestea i-au conturat şi definit lucrarea, cuvintele care îi vor salva pe ascultătorii lor (v. 16). Dar chiar în centrul acestor versete apare porunca de-a fi un bun exemplu (v. 12). Pavel nu a spus că un exemplu bun vorbeşte mai tare decât cuvintele sale, dar un exemplu bun face ca toate cuvintele spuse să devină demne de crezut. Părinţii, dascălii, lucrătorii între tineri, şi toţi cei ce sunt în funcţii de conducere au o influenţă specială asupra altora. Dacă urmărim sfinţenia, caracterul nostru va dobândi integritate. Şi aceasta va da greutate cuvintelor noastre.                       D.J.D.

Voi, purtători ai steagurilor sfinte Spre-acel măreţ şi veşnic viitor, Voi, făclieri de slove şi cuvinte, 

Fiţi voi întâi la înălţimea lor!  Traian Dorz

Poate că oamenii se vor îndoi de ceea ce spui, dar vor crede ceea ce faci.

27 IUNIEText: 1 Samuel 16:14-23...zi şi noapte cugetă la Legea Domnului! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă... Psalmul 1:2, 3RECREEREA BINE DOZATAFiecare om are nevoie de recreere. O zicală engleză spune că: „Lucrul mult şi fără joc a făcut din Jack băiat posac", şi este adevărat. Isus a spus ucenicilor care erau obosiţi: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin" (Marcu 6:31). Dumnezeu ne-a făcut astfel că suntem mai sănătoşi si mai productivi atunci când ne bucurăm de un râs şi distracţie binefăcătoare, când ne facem timp să ne refacem fizic, intelectual, psihic, şi spiritual. O inimă veselă este un bun leac atât pentru trup cât şi pentru suflet (Prov. 17:22). Ba mai mult, Domnul ne-a dăruit o varietate de căi acceptabile prin care ne putem reîmprospăta,înviora şi restaura atunci când suntem plictisiţi, epuizaţi şi necăjiţi, În citatul de azi, putem vedea calităţile reînnoitoare ale muzicii în viaţa regelui Saul. Lăsând la o parte îndatoririle şi ascultându-l pe David cântând la harfă, Saul îşi găsea eliberarea din tulburarea stărilor sale psihice. Vânatul, pescuitul şi sporturile au fost activităţi recreative pentru mii de oameni de-a lungul secolelor. O plimbare prin pădure, un drum cu maşina pe la ţară, o masă la iarbă verde cu familia, o plimbare la grădina zoologică, ne pot reîmprospăta atât fizic cât şi psihic. Totuşi, forma de recreaţie cea mai bună şi mai importantă este comuniunea cu Dumnezeu. Avem nevoie să-I dăm ocazia să ne lumineze spiritele şi să ne ridice inimile. Trebuie să lăsăm la o parte activităţile zilei şi să citim Cuvântul lui Dumnezeu, să medităm la el şi să ne rugăm. Aceasta este cea mai răsplătită formă de recreere. H.V.L.

Să ne oprim din drumul lung al vieţiiSub verzi finici ai rugăciunii sfinte-Să bem din apa izvoarelor cereşti

Primind puteri, să mergem înainte.- P.L.

Dacă nu ne vom retrage la o parte să ne odihnim, puţin, vom ajunge să stăm la o parte bolnavi (VanceHavner)

28 IUNIE

Text: Exodul 34:29-35Aaron şi toţi copiii lui Israel s-au uitat la Moise, si iată că pielea feţei lui strălucea...  Exodul 34:30O FAŢĂ STRĂLUCITOAREIn cartea sa „Putere pentru viaţa creştină", Ethel Wilcox redă o povestire foarte interesantă. Cu ani în urmă, Taylor Smith, un cleric din Anglia, a fost invitat să vorbească la centenarul Conferinţei Biblice Moody din Chicago. Când a sosit, Smith şi-a pierdut vocea şi n-a mai putut vorbi decât în şoaptă. Convins că era acolo din voinţa lui Dumnezeu, s-a hotărât să vorbească totuşi în ciuda handicapului. Vocea sa n-a fost auzită mai departe de primele rânduri ale audienţei. La terminarea serviciului, a venit la el un om care stătuse la balcon şi i-a spus: „Nu am auzit absolut nimic din ce aţi spus, dar v-am urmărit faţa şi vreau şi eu să devin creştin!"Ethel Wilcox a făcut următorul comentariu: „Istorisirea aceasta este numai una din multe altele, care au mărturisit despre radiaţia cerească a feţei acestui om a cărei faţă reflecta gloria vieţii sale interioare, caracterul lui Cristos. Şi minunea este că Duhul doreşte să facă acelaşi lucru cu fiecare dintre noi". Atunci când noi creştinii ne facem constant timp să medităm la Cuvântul lui Dumnezeu, să avem comuniune cu El în rugăciune, şi când căutăm să-I ascultăm poruncile, acest lucru se va vedea pe feţele noastre. Duhul Sfânt ne dă dorinţa să creştem în asemănarea lui Cristos. Există o pace sfântă, o dumnezeiască încredere, o mulţumire interioară care aparţine numai celor care trăiesc în permanenţă în prezenţa lui Dumnezeu. Este adevărat că nu fiecare cu o înfăţişare radiantă este un creştin. Dar toţi creştinii ar trebui să reflecte lumina pură care îi atrage pe păcătoşi la Evanghelie.   R.W.D.

Tu ai o sfântă şi-naltă chemare: Lumina lumii să fii întruna. 

Făclia Veştii Bune ridic-o mai sus, Ca alţii să-i vadă lumina.  - Anonim

Lumina Fiului lui Dumnezeu în inima ta va da strălucire feţei tale.

29 IUNIEText: Psalmul 42:5-11...Nădăjduieşte în Domnul, căci iarăşi Il voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu. Psalmul 42:5CAUŢI SPERANŢA?O misionară din India zăcea pe pat cuprinsă de febra malariei. Pe măsură ce boala înainta reducându-i treptat forţele, un sentiment de depresiune a făcut-o să cadă în disperare. Se simţea atât de copleşită încât a cerut Domnului s-o ia la El. Dar într-o zi, în timp ce era învăluită în această carapace a descurajării, sunetele unei melodii din altă parte a casei au făcut-

o atentă. Un grup de tineri indieni aveau un serviciu de închinăciune. I-a auzit cântând în dialectul lor: „M-am hotărât să-Lurmez pe Isus; Şi înapoi, şi înapoi,eu nu voi da". Cântarea i-a zguduit inima şi a început să se roage. Imediat rugăciunea ei s-a transformat în laudă şi mulţumire, şi Dumnezeu a făcut ca descurajarea ei să dispară. Nu mult după aceea a dispărut şi boala, însănătoşindu-se din nou. Mulţi ani după aceea a continuat să slujească cu multă eficienţă în lucrarea misionară mondială. Te poţi regăsi într-o experienţă ca aceasta? Ai cunoscut şi tu o descurajare în urma căreia ai fost gata să renunţi, să te dai învins? Ai simţit o asemenea povară a depresiunii, că ai întrebat şi tu Ia fel ca David: „Pentru ce te mâhnesti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? (Psalmul 42:11). Ori de câte ori începe coborâşul, adu-ţi aminte că David a avut nu numai problema ci şi soluţia. „Nădăjduieşte în Dumnezeu," a spus el. Curajul pe care-l capeţi prin prezenţa lui Dumnezeu va aduce laude şi mulţumiri în inima ta, iar credinţa ta va fi reînnoită. Cântă din adâncul fiinţei tale: „M-am hotărât să-L urmez pe Isus; Şi înapoi eu nu voi da, şi înapoi eu nu voi da". Când te încrezi în Domnul, vei găsi nădejde.   P.R.V.

Prăbuşiţi în disperare şi noapte, Nădejdea noastră-i Domnul, Sfintul. 

El niciodată nu-şi retrage mina Şi nu uită să-Şi ţină Cuvântul.- D.J.D.

Dacă nu poţi face faţă unor situaţii dificile, încearcă cu nădejdea - în Dumnezeu.

30 IUNIEText: Ioan 8:1-12Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dinţii cu piatra în ea.  Ioan 8:7ATITUDINI, ACŢIUNI SI S.I.D.A.Intr-un interviu acordat revistei Time, o victimă a SIDA (Sindromul Imuno-Deficitar Achiziţionat), de 28 de ani, a spus: „Sunt îngrozit să mor atât de tânăr. Mi-ar plăcea să mai trăiesc. Numai dacă Dumnezeu m-ar lăsa în pace". Numită şi lepra anilor 1980, boala stârneşte frica şi îngrijorarea milioanelor de oameni care nu suferă de ea. Deoarece această boală adesea rezultă dintr-un stil de viaţă imoral condamnat de Biblie, mulţi oameni au puţină compasiune faţă de victimele acestei boli. Unii văd în ea un blestem al lui Dumnezeu. Alţii nu sunt de acord cu acest punct de vedere. Indiferent cum îl vedem, faptul este că orice păcat ne expune unor consecinţe sociale şi biologice, ale călcării legilor morale ale lui Dumnzeu, de care ne facem vinovaţi cu toţii. Atitudinea acuzatoare blochează lucrurile de care au cea mai mare nevoie victimele acestei boli - grija, ajutorul, şi mai important ca

toate, Cristos. Care ar trebui să fie răspunsul creştinilor? Fără să scuzăm păcatul nici o clipă, ar trebui să-i tratăm pe cei bolnavi de SIDA ca pe oricare alt om ce se luptă cu o boală fatală. Ar trebui să fim gata să-i vizităm şi să-i ajutăm în cele ce le putem face pentru ei. Obosesc uşor. Ar trebui să ascultăm la temerile lor. Mai mult ca orice, ar trebui să-i ajutăm să-şi găsească iertarea de care fiecare are atâta nevoie. Ar face Isus mai puţin pentru ei? Mai devreme sau mai târziu, boala aceasta teribilă ne va supune la încercare atitudinile şi acţiunile. Dacă ele nu vor fi la înălţimea celor ale lui Isus, atunci poate este o deficienţă în sistemul nostru imunitar spiritual. Poate că nu am permis ca sângele lui Isus să ne curăţească atitudinile şi acţiunile autoîndreptăţirii.    D.J.D.

Să nu judec, Isuse, pe nimeni, Să-i înţeleg, Doamne, mereu. 

Când se-aruncă cu pietre în semeni, Să-mi amintesc păcatul meu. - Vandergrift

Ura fată de păcat n-ar trebui să ne împiedice să-l iubim pe păcătos.