Student la Politehnică, Andrei Robescu nu era născut pe 7 mai 1986. Tânărul din Buzău în vârstă de 22 de ani este fan înrăit al Stelei din 1999: “Prima amintire legată de fotbal este finala de Cupă din acel an, Steaua – Rapid, câştigată la penalty-uri, după ce în timpul regulamentar scorul fusese 2-2. Aveam 7 ani”. Andrei a reconstruit filmul finalei de la Sevilla din amintirile rudelor şi din retransmisia anuală a meciului, programată inevitabil, în fiecare an, pe final de primăvară. Ce înseamnă pentru Andrei ziua de 7 mai 1986? “Mă face întotdeauna mândru că sunt stelist şi că sunt suporterul uneia dintre cele mai titrate echipe din estul Europei. Un moment unic în fotbalul românesc”, răspunde tânărul pe mesageria de Facebook.

În acea primăvară târzie din 1986, Mark Zuckerberg, inventatorul Facebook, avea doi ani şi nu reprezenta un mare pericol pentru lumea lumea comunistă, din care făcea parte şi România. Tinerii socializau în cofetării şi îşi lăsau, romantic, trandafiri în băncile şcolii.  În noaptea dintre 7 şi 8 mai, mii dintre ei  - mulţi transformaţi în fani ai Stelei de evenimentele uimitoare din ultimele ore - au plecat pe jos spre aeroportul Otopeni pentru a-i aştepta pe proaspăt campionii Europei. În bezna informaţională, apăruse zvonul că Steaua urma să aterizeze spre dimineaţă, însă avea să o facă abia a doua zi pe seară.

 “Cred că ar fi fost un moment cu totul şi cu totul special să pot trăi un asemenea meci. Dar, sper ca în viitor să pot trăi să asist la o performanţă notabilă, nu neapărat câştigarea trofeului pentru că ar fi imposibil în fotbalul actual. Poate un sfert de finală de Ligă, cine ştie?!“, spune Andrei Robescu. Pentru el şi pentru alte milioane de tineri fani ai Stelei, născuţi după 7 mai 1986, ProSport reface în formatul informaţional al anului 2016 firul zilei care a marcat pentru totdeauna fotbalul românesc. LIVE Blog-ul de mai jos duce Internetul înapoi în timp şi surprinde poveştile de acum 30 de ani ca şi cum se întâmplă astăzi.

08:00 - Miercuri, 7 mai 1986. Hotelul Macarena, cotat la 4 stele, situat la doi paşi de Canalul Alfonso XIII, a început să se animeze. Jucătorii Stelei, campioana României care în această seară urmează să joace împotriva Barcelonei finala Cupei Campionilor, varianta fără grupe a Ligii Campionilor, se trezesc rând pe rând. Perechile în camere sunt: Duckadam – Bălan, Boloni – Piţurcă, Iovan – Bumbescu, Bărbulescu – Weissenbacher, Balint – Belodedici, Tudorel Stoica – Radu II, Majearu – Stângaciu şi Lăcătuş – Pistol. Unii n-au prea putut să doarmă, pentru alţii se anunţă o simplă zi de meci. Venit la Steaua în 1984, Ladislau Boloni (33 de ani) îşi aminteşte pentru ProSport: “Am în cap senzaţia din acea dimineaţă. Nu simţeam nici euforie, nici relaxare, era o zi banală de meci. Nu eram foarte frământat de gânduri, îmi făcusem ordine în minte în avion, luni. Ştiam deja ce trebuie să fac în funcţie de echipa Barcelonei”. Venit în clubul Steaua ca junior, în 1962, antrenorul secund Anghel Iordănescu (36 de ani) nu a mai jucat fotbal de 3 ani, însă după semifinala cu Anderlecht, Valentin Ceauşescu, protectorul Stelei şi fiul lui Nicolae Ceauşescu, i-a propus să intre în finala cu Barcelona. Gândul că mai sunt câteva ore până la acel meci l-a făcut să doarmă foarte puţin peste noapte.

08:10 -  Ştefan Iovan, 25 de ani, sosit la Steaua în 1980, cel care va purta banderola de căpitan se trezeşte înaintea colegului său de cameră, Adrian Bumbescu. Olteanul născut la Moţăţei a dormit foarte bine, fără să fie apăsat de miza partidei. “M-am odihnit fără nicio problemă. La

câte bătălii am dus împreună până acum, nu cred că îi e cuiva frică de meciul acesta”, spune fotbalistul.

08:20 Ziarul „Sportul” din România anunţă pe prima pagină importantul meci pe care Steaua îl are la Sevilla.  „Mult succes echipei campioane” e titlul rubricii semnate de Ioan Chirilă, aflat în Spania. Chirilă scrie că după mai multe discuţii cu ziarişti din media internaţională au reieşit trei idei: 

Steaua este o echipă care a impresionat pe videocasetele meciului cu Anderlecht

finala are o importanţă deosebită asupra alegerilor de la FC Barcelona, club cu 110.000 de abonaţI

rolul vest germanului Schuster este decisiv în meciul cu Steaua

Celălalt trimis al ziarului la Sevilla, Mircea M. Ionescu a relatat interesul enorm din jurul acestei partide şi faptul că antrenorul Barcelonei, Terry Venables a refuzat să dea publicităţii echipa de start, din cauza indisponibilităţilor din lot.

08:40 Presa din Spania tratează pe larg subiectul finalei Cupei Campionilor dintre Steaua şi Barcelona. Sport, ziarul de casă al Barcelonei, are titlu mare pe copertă: "Forca Barca, esa

copa nu se puede escapar" (traducere: Forza Barca, această cupă nu ne poate scăpa). În acelaşi material există  subtitlul "Dos miliones de prima". Preşedintele catalanilor, Josep Nunez, a promis jucătorilor săi o primă de joc "suculentă" estimată la două milioane de pesetas, ceea ce înseamnă 15 mii de dolari de jucător”, a scris jurnalistul Horia Alexandrescu în cartea “Steaua, campioana Europei”.

Ziarul MundoDeportivo subliniază absenţa lui Tudorel Stoica din finală, suspendat, şi smulge câteva impresii de la cel care îl va înlocui, Lucian Bălan: “Mi s-a întâmplat şi mie să lipsesc de la un meci important pe vremea când jucam la Baia Mare. Din cauza cumulului de cartonaşe nu am putut juca finala Cupei României, cu Dinamo, doar că acum e vorba de Cupa Campionilor Europeni”.

9:00 Condiţiile sunt excelente pentru stelişti în hotelul Macarena din Sevilla. Jucătorii stau în camere duble, iar oficialii în camere single. În camerele pe care le au puse la dispoziţie există câte un televizor, astfel că fotbaliştii profită din plin, chiar şi în dimineaţa meciului. Suspendat pentru marea finală din cauza cartonaşelor galbene, Tudorel Stoica, 32 de ani, la Steaua din 1976 a rămas mai mult în cameră: „Faţă de ce aveam noi în România, cu două ore de program seara, la spanioli chiar am putut urmări canale la liber, fără să avem teama că vom fi întrerupţi”. 

În România de dinaintea anului 1989, pe lângă faptul că energia electrică ajunsese să fie raţionalizată, acelaşi lucru se întâmpla şi cu programele TV. Românii beneficiau atunci doar de două ore la televiziunea română, unde puteau urmări buletine informative despre realizările oamenilor aflaţi la conducere. Singura „pată de culoare” se mai întrezărea în week-end, când copiii se puteau bucura de 10 minute cu desene animate. Inovatori, unii români găsiseră soluţia salvatoare, cu celebrele antene prin care se putea capta semnal de la bulgari sau iugoslavi.

09:10 Gălăgie şi în camera ocupată de Belodedici. Zgomotele sunt destul de puternice, astfel că ceilalţi colegi aud destul de bine trezirea. Miodrag Belodedici (22 de ani atunci), venit la Steaua în 1982 ani, începând cu sezonul 1982-1983, a avut un somn destul de agitat: „Am dormit cu Balint în cameră. Defapt, nu prea am dormit, fiindcă m-am cam fâstâcit toată noaptea. Emoţiile au fost de vină. Pe Balint nu prea l-am auzit, cred că s-a odihnit bine”. Transferat la Steaua în 1980, Gabi Balint (23 de ani) s-a trezit mai târziu: „Aveam gânduri, emoţii”.

09:45 În timpul micului dejun, fotbaliştii sunt anunţaţi că la ora 11:00 trebuie să fie în faţa hotelului pentru că se va merge la o plimbare prin parcul “Maria Luisa”, cel mai mare din Sevilla. “Foarte frumos acolo. Am mai fost de câteva ori”, îşi aminteşte Duckadam. 

Interesant este că delegaţia română a venit cu propriul bucătar, lucru ce a surprins chiar şi personalul hotelului Macarena. În plus, oficialii Stelei au ales să meargă în Spania şi cu mai multe kilograme de carne, de porc sau de vită, pentru a fi siguri că fotbaliştii nu vor suferi toxiinfecţii alimentare din cauza meniului hotelului spaniol. În 1967, naţionala României a fost învinsă în Elveţia cu 7-1, iar una dintre explicaţiile staff-ului de la acea vreme a fost că este posibil ca jucătorii să se fi simţit rău din cauza mâncării pe care au avut-o la hotel.

10:15 Aventura europeană a început pentru Steaua cu o deplasare în Danemarca. Sorţii i-au scos în faţă echipei lui Ienei un adversar incomod: Vejle BK. Trupa roş-albastră a jucat primul meci în deplasare, obţinând o remiză pe final, după golul marcat de singurul nou intrat în repriza secundă, Radu II. 

Vejle BK – Steaua 1–1 (0-0)

Au marcat: Barnett (61) / Radu II (89)

Data: 18 septembrie 1985 (ora 19.00)

Stadion: „Vejle Stadion” (Vejle) 

Spectatori: 10.000 

Steaua: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Balint, Stoica, Bölöni, Majearu (72 Radu II), Lăcătuş, Piţurcă. Antrenor: Emeric Ienei. 

Returul s-a jucat două săptămâni mai târziu, pe stadionul Ghencea. Primul meci acasă din Europa al Stelei din 1985/86 a reprezentat un adevărat galop de sănătate. Calificarea era decisă încă de la pauză, după golurile reuşite de Piţurcă şi Bölöni. Ba mai mult, roş-albaştrii au continuat marşul triumfal şi în partea a doua, când Balint şi Stoica şi-au trecut şi ei numele pe lista marcatorilor. 

Steaua – Vejle 4–1 (2-1)

Au marcat: Piţurcă (8), Bölöni (34), Balint (51), Stoica (74) / Simonsen (37)

Data: 2 octombrie 1985 (ora 14.30)

Stadion: „Steaua” 

Spectatori: 30.000 

Steaua: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Balint, Stoica, Bölöni, Majearu (71 Bălan), Lăcătuş (80 Radu II), Piţurcă. Antrenor: Emeric Ienei

10:30 Micul dejun e gata. Câţiva jucători stelişti îi spun doctorului că se resimt în urma antrenamentului de cu o seară înainte. Medicul echipei, Marcel Georgescu, îi transmite lui Ienei: „Bumbi zice că îl doare genunchiul, Balint are o jenă la muşchii aductori, iar pe Bărbulescu îl cam sâcâie călcâiul drept. Dar stai liniştit, vor juca!”

11:00 Steliştii încearcă să se relaxeze în parc. După 28 de ani, amintirea plimbării din ziua meciului

oscilează între dimineaţă şi prânz. Ladislau Boloni rememorează pentru ProSport: “Am fost într-un parc frumos,

deja vedeam mulţi suporteri ai Barcelonei. Ţin minte că făceam glumele noastre obişnuite cu securistul care ne

însoţea în străinătate. Îi spuneam: “Vezi că azi rămâne în Spania cutare sau cutare”. Jurnalistul Andrei Vochin

scrie în cartea SuperSteaua: “Lăcătuş îl reperase din prima zi pe securistul care însoţea grupul , iar acum socotea

că a venit momentul să-i dea şi el fiori: “Haideţi, tovarăşe maior, să faceţi o poză cu noi. Să aveţi şi

dumneavoastră o amintire, nu de alta, dar după meci noi rămânem toţi aici”. Securistul a zâmbit, dar nu era râsul

lui”.

11:45 Fotbaliştii lui Emeric Ienei se plimbă prin parc şi fotografiază împrejurimile. Finala de la Sevilla dintre FC Barcelona şi Steaua este abia a doua din ultimul deceniu în care nu joacă nicio echipă din Anglia. În ultimii 10 ani, trofeul a fost câştigat de 4 ori de Liverpool, de 2 ori de Nottingham Forest şi o dată de Aston Villa, plus germanii de la Hamburg în 1983 şi italienii de la Juventul în 1985. Cu un an în urmă, pe stadionul Heysel din Bruxelles, 39 de suporteri, în marea lor majoritate italieni, au murit în urma prăbuşirii unui zid pe care încercau să îl escaladeze urmăriţi de huliganii englezi.

Finala jucată în ciuda acestei tragedii a fost câştigată de Juventus prin golul lui Platini din penalty, în timp ce cluburile din Anglia au fost excluse din cupele europene pentru o perioadă nedeterminată. Everton, cea care fusese campioana Angliei în 1985, trebuia să joace în această ediţie a Cupei Campionilor, însă pedeapsa UEFA a împiedicat-o. În anii 2000, fanii lui Liverpool i-au tachinat pe cei de la Everton afişând un banner (foto) cu mesajul "Steaua Bucureşti 1986" şi conturul troferului Cupa Campionilor.

12:00 Ceasul n-a aţipit şi Sevilla freamătă în aşteptarea finalei. Atmosfera pe străzi e trepidantă. Mirosuri de tot felul, pocnete şi culori pestriţe îţi iau nasul, ochii şi urechile. E atât de real,  încât pare ireal.

“În Piaţa Don Elvira, de obicei romantică şi tăcută şi unde ai fi putut în alte condiţii să auzi parcă ecourile declamatorilor de odinioară şi unde a debutat cu teatrul său cândva Lope de Rueba, sute de tarabe sunt frumos ornate în albastru şi roşu cu brelocuri, fanioane, şepcuţe, pălării, castaniete, fulare şi eşarfe ale clubului catalan”, avea să noteze Octavian Vintilă în revista Steaua. Tabloul se conturează doar cu tuşele specifice echipei lui Bernd Schuster. Accesoriile echipei din Ghencea lipsesc. Deocamdată însă. “În bistrouri se cântă, iar

cei care doreau să aibă o clipă de romantism în această zi fotbalistică se plimbă în trăsuri multicolore, trase de cai albi purtând eşarfe albastru-roşu şi de vizitii îmbrăcaţi cu mantii în aceleaşi culori”, mai scrie jurnalistul. 

Pare că e doar liniştea dinaintea taifunului. Spaniolii sunt siguri pe ei. Şi sunt echipaţi cu tot arsenalul. „De o parte şi de alta a celebrului râu Guadalquivir, catalanii veniţi de la aproape 1.000 km pentru a fi martori la triumful Barcelonei întind eşarfe enorme de 40-50 m pe care scrie Forca Barca!”. Sevilla pare că trăieşte fotbalul la prezentul continuu şi timpul începe să se scurgă înnebunitor de repede.

Jurnalistul Horia Alexandrescu şi actorul Alexandru Arşinel, pe străzile din Sevilla, cu doar câteva ore înaintea finalei cu FC

Barcelona. Actorul flutură steaguri cu însemnele campioanei României

12:30 Întorşi la hotel, steliştii se pregătesc de prânz. Balint compară o masă de fotbalist din 1986 cu rigorile de acum. “Meniul nu era restrictiv. Mâncam porc, cartofi prăjiţi, aşa eram obişnuiţi. Nu cred că ar fi putut cineva să ne schimbe obiceiurile”. Boloni confirmă pentru ProSport “desfrâul” culinar: “La prânz, am mâncat caşcaval pane, era un fel tradiţional, îmi iau şi acum, după atâţia ani, apoi cartofi prăjiţi şi friptură de porc”.

13:00 Jucător la Steaua din 1981, Mihai Majearu (25 de ani) spune că a mâncat la prânz “spaghetti cu muşchi de vită”.  Belodedici îl completează: “Supă, piure şi carne de vită”. În timp ce steliştii mănâncă, în holul hotelului aşteaptă Ştefan Kovacs, antrenorul român care a câştigat de două ori Cupa Campionilor cu Ajax în 1972 şi 1973. Imediat după masă, Emeric Ienei se duce la el. “Imi, dă-le curaj, fă-i să creadă în puterile lor , să nu se sperie pentru că spaniolii nu sunt cu nimic peste ei. Dacă vor sta bine pe picioare, vor câştiga”, a reconstituit Ienei mesajul lui Kovacs, în cartea SuperSteaua.

13:30 Jucătorii intră la odihna obligatorie de după masă. “Nu eram atât de obosiţi. Nu vorbeam despre meci, pentru că nici nu ne venea să credem că jucăm finala cu Barcelona. Discutam lucruri banale. Uite, de exemplu: îi spuneam lui Bălan că îmi place echipamentul verde de la Adidas (foto jos). Cu o seară înainte am mers în camera masorului să văd cum voi fi echipat în finală. Colegii au avut acel echipament alb, foarte frumos. A venit direct la Sevilla. Duminică seara, la ultimul antrenament din ţară, ne-am antrenat în nocturnă pe 23 August în nişte tricouri albe simple, să ne obişnuim”, şi-a adus aminte, ulterior, Duckadam pentru ProSport.

14:00  Marius Lăcătuş (22 ani) îşi arată încă o dată chipul de rebel. Tânărul fotbalist al Stelei , venit de la Braşov în 1983, crede că Barcelona va suferi încă un şoc după ce a pierdut campionatul şi Cupa Spaniei.  La plimbarea de cu o zi înainte, atacantul Stelei a dat de mâncare la porumbei, a vorbit în italiană cu vânzătorii de brelocuri şi a refuzat o femeie care a vrut să îi citească în palmă: “Aş vrea să aflu atunci dacă o să câştig sau nu. N-aş putea dormi toată noaptea daca aş afla”, i-a zis Lăcătuş. Pentru jurnalişti, vârful de atac a părut mai direct: “Vom câştiga pe forţele proprii. Fiţi atenţi ce vă spun: Barcelona va pierde tot în acest an. Au scăpat printre degete campionatul şi Cupa Spaniei şi acum o să piardă şi Cupa Campionilor”.

14:15 Turul II. A doua „dublă” europeană pentru Steaua a reprezentat un duel cu vecinii din Ungaria. Honved Budapesta a trecut în primul meci, la limită.

Honved – Steaua 1 – 0 (1-0)

A marcat: Detari (34)

Data: 23 octombrie 1985 (ora: 18.00)

Stadion: „Vasas” (Budapesta)

Spectatori: 10.000

Steaua: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Stoica, Balint, Bölöni, Majearu, Lăcătuş (64 Radu II), Piţurcă. Antrenor: Emeric Ienei.

Returul a reprezentat un nou galop de sănătate pentru Steaua. Elevii lui Emeric Ienei au trecut cu acelaşi scor înregistrat în precedenta partidă din Europa disputată acasă. Interesant că şi la pauză s-a păstrat registrul, Piţurcă şi Lăcătuş fiind printre marcatori. Debutul reprizei secunde a fost la fel de furtunos, cu Bărbulescu printre marcatori. Majearu a ucis ulterior speranţele ungurilor. Interesant este că partida europeană nu s-a disputat la lumina reflectoarelor, ci puţin după amiază.  

Steaua – Honved 4 – 1 (2-0)

Au marcat: Piţurcă (1), Lăcătuş (35), Bărbulescu (46), Majearu (52-pen.)/ Detari (64-pen.)

Data: 6 noiembrie 1985 (ora: 13.30)

Stadion: „Steaua”

Spectatori: 30.000

Steaua: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Balint, Majearu (88 Radu II), Stoica (Bălan), Bölöni, Lăcătuş, Piţurcă. Antrenor: Emeric Ienei.

Steaua – Honved 4 – 2 (la general)

14:30 Meciul va fi condus la centru de arbitrul francez Michel Vautrot. Acesta este cel care a fost “principal” şi la una dintre cele mai mari victorii din istoria naţionalei României, împotriva Italiei, 1-0, în 1983.

Ulterior, acesta avea să îşi amintească de finala din 86: “Jucătorii români aveau senzaţia că UEFA nu vrea ca o echipă din estul Europei să câştige Cupa Campionilor, iar eu îi voi avantaja pe spanioli. La final s-a dovedit că nu a fost aşa”.

O legendă spune că Vautrot a fost sensibilizat de Iorgos Vardinoianis, preşedintele de atunci al lui Panathinaikos şi un prieten foarte bun al lui Valentin Ceauşescu, care i-a spus arbitrului să fie blând cu românii.

Interesant este că Vardinoianis ar fi fost suspendat de UEFA tocmai pentru că îl ameninţase cu pistolul pe acelaşi Vautrot, nemulţumit de cum fluierase într-un meci al lui Panathinaikos.

15:00 Steliştii sunt în hotel, se odihnesc sau se pregătesc pentru şedinţa tehnică. În acest timp, Sevilla e din ce în ce mai plină înainte de meci. Aproximativ 40.000 de barcelonezi au luat cu asalt oraşul andaluz. Românii sunt mult mai puţini, deşi 3 avioane pline cu suporteri ai Stelei au aterizat în ziua meciului la Sevilla. Deja 500 de ziarişti, fotoreporteri, comentatori radio şi tv sunt prin oraş pentru a relata evenimentul. Lucian Bălan (cumpărat în 1985 de la FC Baia Mare) are amintiri plăcute din această ţară: „Am mai jucat în Spania, la Madrid, cu Baia Mare şi am deschis scorul”. Piţurcă îşi încuraja colegii: „Faptul că se joacă în Spania şi în faţa fanilor lor pune o presiune mare pe Barcelona. Nu le va fi uşor”

15:20 Tudorel Stoica (31 de ani) a fost transferat de echipa din Ghencea în 1975, de la FCM Galaţi. Căpitanul Stelei este suspendat pentru finala cu Barcelona din cauza cumulului de cartonaşe galbene. În turul semifinalei cu Anderlecht, mijlocaşul a primit un cartonaş galben în minutul 74, cu puţine secvenţe înaintea golului marcat de Enzo Scifo. La Bucureşti, în pofida faptului că scorul era 1-0, acesta a intrat prin alunecare la un adversar, iar arbitrul l-a avertizat cu un galben. Incidentul s-a produs în minutul 5, moment din care Stoica a devenit indisponibil pentru finala Cupei Campionilor Europeni.În aceeaşi ipostază se află şi mijlocaşul Barcelonei, Ramon Caldere, considerat piesă de bază în angrenajul echipei. Aşa cum a notat şi Ioan Chirilă în ziarul Sportul din data de 5 mai 1986, spaniolul nu poate juca în ultimul act după ce a primit două galbene în tururile precedente.

15:45 Aventura Stelei în Europa devenea din ce în ce mai serioasă. Gruparea roş-albastră a încheiat excelent anul 1985 şi se afla deja în sferturile de finală. Norocul proverbial s-a respectat în continuare, astfel că steliştii erau nevoiţi să treacă de finlandezii de la Kuusysi Lahti pentru un loc în careul de aşi. Premieră pentru Steaua în acel sezon: prima dublă cu meci acasă. 30.000 de oameni au asistat la un egal alb, într-o partidă jucată la începutul primăverii.

Steaua – Kuusysi Lahti 0 – 0

    Data: 5 martie 1986 (ora: 15.00)

    Spectatori: 30.000

Steaua: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Stoica, Bălan, Bölöni, Majearu (78 Radu II), Balint, Piţurcă. Antrenor: Emeric Ienei.  

Calificarea a fost decisă la Helsinki, peste alte două săptămâni. După trei reprize, scorul era în continuare alb, iar perspectivele prelungirilor păreau din ce în ce mai plauzibile. Totuşi, inspiraţia lui Ienei, de a-l păstra pe Piţurcă până spre final a fost decisivă. Piţi a marcat golul decisiv cu fix trei minute înainte să fie schimbat, iar Steaua s-a calificat în semifinale.

Kuusyusi Lahti – Steaua 0 – 1 (0-0)

    A marcat: Piţurcă (86)    Data: 19 martie 1986 (ora: 17.30)    Stadion: „Olimpic” (Helsinki)    Spectatori: 32.522

Steaua: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Balint, Stoica, Bölöni, Majearu (57 Bălan), Lăcătuş, Piţurcă (89 Radu II). Antrenor: Emeric Ienei.

16:10 Sevilla vibrează. Pe toate străzile oraşului se simte apropierea finalei. Chiar şi în suburbii. Şi în cele mai neînsemnate străduţe ale gazdei ultimului act din Cupa Campionilor Europeni. “Printre palmieri, cactuşi uriaşi, portocali şi lămâi neobişuit de înalţi, încărcaţi de poame coapte; o floră exuberantă din mijlocul căreia răsar, gigantice, panourile reclamelor pentru televizoarele Philips, calculatoarele Nixford, conservele de peşte La Dorada, lame de ras, articole de plajă, aparate de fotografiat, băuturi răcoritoare şi tot ce-ţi trece sau nu-ţi trece prin cap”, avea să dea timpul înapoi, într-un material pentru revista Steaua, Cristian Leon.

Mânat de curiozitate, autorul reportajului de atmosferă din Andaluzia avea să descopere noi repere: “În parcuri, barcelonezii prânzesc şi beau Coca Cola din butelii de plastic; unii au adormit, întinşi pe iarbă, se vede că vor să prindă puteri”. Grupurile răzleţe de fani ai Stelei se pierd în furnicarul catalan. Câte un român, din când în când, se aventurează în zone ispititoare. Cristian Leon continuă: “Un turist român învăluit ca într-o mantie într-un steag de mătase roş-albastră, pe care se află o imensă emblemă a Stelei, trece impasibil printr-un grup masiv de catalani. Nicio reacţie. Barcelonezii se păstrează pentru meci”. Nu doar un meci. Poate o bucată de istorie.

16:30 Poate cel mai important moment al zilei pentru jucătorii Stelei, în afară de partida propriu-zisă. Şedinţa tehnică se ţine  în camera lui Balint şi Belodedici din hotelul Macarena. Camera celor doi este în deplasări locul tradiţional în care se desfăşoară şedinţele tactice de dinainte de meci. În timpul discuţiilor apare primul moment care şochează asistenţa. Îşi aminteşte jurnalistul Horia Alexandrescu în cartea “Steaua, campioana Europei”. “Emeric Ienei a început şedinţa cu ton de glumă. <<ştiţi ce m-am gândit, băieţi? Pentru cât v-a chinuit Iordănescu la antrenamente, azi o să-l băgăm şi pe el în teren vreo câteva minute, ca să vadă că lucrurile nu sunt chiar aşa de simple cum se văd de pe bancă. Iar Tudorel, în schimb, care e convins că pe bancă n-ai nicio grijă, va simţi şi el că uneori e de preferat să te afli în teren>>. Băieţii au luat gluma ca atare, au râs şi s-a trecut la reamintirea ultimelor detalii ale finalei, fără ca intrarea suprinză a lui Anghel Iordănescu în teren să fie privită ca o certă posibilitate”.

Venit la Steaua în 1981 Mihai Majearu (25 de ani) îşi aminteşte: “Nea Imi a subliniat din nou importanţa meciului. şedinţa tehnică a durat doar jumătate de oră. Ţin minte că fiecărui jucător i s-a arătat la tablă adversarul pe care avea să-l întâlnească. Adversarul meu direct avea să fie Victor Munoz, un mijlocaş foarte bun”.

17:00 Pe „Constant van de Stock”, Steaua s-a deplasat plină de speranţe. Prezent în premieră în penultimul act al celei mai importante competiţii continentale, clubul din Ghencea a mers în Belgia la începutul lui aprilie pentru a rezista cât mai mult fără să primească gol. Totuşi, defensiva a cedat o singură dată, iar Enzo Scifo a adus victoria la limită.

Anderlecht – Steaua 1–0 (0-0)

    A marcat: Scifo (76)

    Data: 2 aprilie 1986 (ora: 20.00)

    Stadion: „Constant van de Stock” (Bruxelles)

    Spectatori: 35.000

Steaua: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Balint (81 Pistol), Stoica, Bölöni, Majearu  (77 Bălan), Lăcătuş, Piţurcă. Antrenor: Emeric Ienei.

Returul este considerat un meci de referinţă al fotbalului românesc. Nu numai calificarea Stelei, ci şi jocul excelent prestat de echipa lui Ienei au fost încântătoare. Înainte de meci, clubul primise o cerere de oferte impresionantă: 124.000 de oameni şi-au manifestat dorinţa de a fi pe stadion. Ghencea a fost arhiplină pe 16 aprilie. Până la pauză, calificarea era aproape decisă. Piţurcă a deschis balul în minutul 4, iar Balint a dublat avantajul în minutul 23. Până la final, Piţurcă a mai marcat o dată, pentru ca la final tabela stadionului să indice 3 – 0 şi un mesaj pentru belgieni: „Notre respect, Anderlecht!”.

Steaua – Anderlecht 3 – 0 (2-0)

   Au marcat: Piţurcă (4, 86), Balint (23)

    Data: 16 aprilie 1986 (ora: 17.00)

    Stadion: Steaua

    Spectatori: 30.000

Steaua: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu (89 Weissenbacher), Bălan, Stoica, Bölöni, Balint (Radu II), Lăcătuş, Piţurcă. Antrenor: Emeric Ienei.

17:30 Cristian Gaţu se plimbă prin holul Hotelului Macarena, unde sunt cazaţi steliştii. E foarte liniştit. „Nu pierdem finala asta! A fost foarte greu să ajungem aici. De regulă, în sportul românesc, când s-a ajuns în finala unei competiţii, noi am câştigat”, spune el. În ţară, Dumitru Pelican a adunat în revista „Fotbal” câteva gânduri de la actorii români pentru Steaua, echipa pe care o simpatizează. Carmen Stănescu, Leopoldina Bălănuţă, Ştefan Tapalagă, Eugen Cristea Motriuc, Dan Condurache, Virginia Mirea şi Florin Dobrovici şi-au manifestat cu toţii sprijinul pentru Steaua.

18:00 Steaua se pregăteşte de plecarea la stadion, însă meciul de la Sevilla este prilejul ca anumite probleme din trecut să fie îngropate. Fanii lui Juventus şi cei ai lui Liverpool, câte o sută din fiecare grup, s-au întâlnit în oraşul andaluz pentru un pact de fraternitate în urma tragediei de pe Heysel, când au murit 39 de suporteri ai celor două echipe, în urma unei bătăi  generale. Drept urmare, UEFA a suspendat toate echipele din Marea Britanie din competiţiile europene.

"La masa presei ni s-a distribuit o notă prin care era făcută publică încercarea de reconciliere dintre Liverpool şi Juventus, care au semnat un act de fraternizare după Heysel. E ceva frumos care ar trebui să ne sensibilizeze, dar ne gândim noi, oare, în aceste momente, la altceva decât

la viteziştii noştri sosiţi probabil la stadion şi aflaţi deja în vestiare?!", pasaj din cartea lui Horia Alexandrescu, “Steaua, campioana Europei”.

18:25 Componenţii Stelei par numai inimă şi muşchi. Mulţi dintre ei au fizic de decatlonişti, dar lotul cuprinde şi fotbalişti mai firavi. Pentru o pregătire fizică fără cusur lucrează profesorul Florentin Marinescu, dar şi omul care le “mângâie” muşchii, Dumitru Neagu. 

„Fac zilnic masaj la 7-8 jucători, pentru fiecare fiindu-mi necesare 20 de minute.Înaintea unui meci, primii 11, titularii, trec pe la mine. Apoi urmează rezervele, în aşa fel încât să mă pot încadra în cele 40 de minute dedicate acestei încălziri”, mărturisea Neagu, pentru revista Steaua, înaintea finalei din 1986. 

18:40 Autocarul Stelei pleacă de la hotelul Macarena spre stadion. Stoica le spune ziariştilor: “1-0 vom avea noi la pauză“. Bărbulescu ţipă în italiană: “Forzza Ragazzi“. Belodedici e pe rândul doi, în faţă, în spatele antrenorului Ienei.Tehnicianul e destins, în dreapta lui stă Puiu Iordănescu, uşor neliniştit.Pe rândul din stânga, Duckadam e meditativ. Lăcătuş priveşte grav pe geam.Piţurcă parcă ar cânta la pian cu degetele pe genunchiul drept. În spatele autocarului, pe ultimul rând, Iovan pare uşor nervos. Un grup de suporteri arată din stradă 2-0 pentru Barcelona. Bumbescu sare şi le răspunde: “Să credeţi voi că luăm noi azi gol“. 

19:00 Se ajunge la stadion. Afară, mii de oameni fără bilete strigă ”Barcelona, Barcelona”. Lăcătuş spune când coboară din autocar: „Am promis că dau gol astăzi. Să nu uitaţi acest lucru”.