1 Enciclopedia Universalã de Brockhaus în 1903. Definiþie: „Prin vilã se înþelegeo casã de vilegiaturã (vacanþã), individualã, de proporþii mici, conþinând grãdini de orna -ment ºi edificatã, pe baza unui plan artistic omogen, pentru o familie sau maxim douã”.

2 În zona Focºanilor ºi Buzãului boierii Robescu aveau moºii întinse. Ei au ctitoritmulte lãcaºuri de cult aici, printre care: biserica cu hramul „Sfinþii împãraþi Constantinºi Elena” din Focºani, bulevardul Unirii, ctitorie din sec. al XVII-lea a familiei boierilorRobescu. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” sat Voetin, comuna Sihlea, construitãîn anul 1808 de cãtre familia Serban Asanache Robescu.

Clãdiri din Sinaia propuse a fi clasate. Vila Robescu

Ruxandra Nemþeanu

În creaþia arhitecturalã a lui Ion Mincu locuinþele de tipul vilei sau areºedinþei nobiliare ocupã un loc important. Casa Vitzu (1984), Casa Laho -vary (1986), Casa Monteoru (1889), Casa Vernescu (1889), Casa Robescu (1890),Casa N. Petraºcu ( 1904), toate în Bucureºti, sau Casa Robescu din Galaþi (1896),Vila1 Robescu din Sinaia (1897) au îmbinat arhitectura româneascã ºi tradi -þio nalã cu tendinþele contemporane.

Studiul de faþã încearcã sã iniþieze cercetarea Vilei Robescu din Sinaia,o lucrare mai puþin cunoscutã a arhitectului. Studiul a identificat în plansecundar o apropiere culturalã, între zona în care a copilãrit Ion Mincu, zonaFocºanilor ºi familia boierilor Robescu2, mari proprietari de teren în zonaBuzãului ºi Vrancei, materializatã prin edificarea celor trei „vile” construitepentru aceastã familie în Bucureºti, Galaþi ºi Sinaia în perioada 1896-1899.Dacã adãugãm cã în aceastã perioadã (1895-1899) Ion Mincu a fost deputatde Vrancea, în Parlamentul României, putem intui un complex de legãturibeneficiar-arhitect care ar putea fi o sursã primarã pentru conturarea viziuniicompoziþionale a vilelor ridicate de arhitect.

La Sinaia Vila Robescu va îmbina specificul regional, prin preluareaunor forme vernaculare din arhitectura de vilegiaturã, la mare modã, atunci,în Europa. Noutatea compoziþiei faþadelor ºi a partiului a constat într-o expresiea volumelor nude, puþin obiºnuite la Ion Mincu, fãrã o decoraþie preþioasã cala celelalte locuinþe realizate în aceeaºi perioadã, pentru a nu distona cu peisajulînconjurãtor. Folosirea lemnului, în special, pentru diverse accesorii-pergole,balustrade, copertine, corniºã, întregesc viziunea arhitectului despre expresiamontanã a locului.

Semnatar articol

3 N. Petraºcu, Ioan Mincu. 1852-1912. Arhitect român întemeietor al ªcolii Naþionalede Arhitecturã, p. 2. „Dupã ce-ºi luase titlu de inginer la noi în þarã, Mincu plecã în Franþaca sã facã arhitectura. Aci, el fu unul din cei mai aplicaþi studenþi ai ºcoalei de Bele-artedin Paris”.

4 Ibidem, p.1.5 Ibidem.

Cercetarea de faþã poate pãrea banalã. Ce se mai poate spune astãzidespre opera ºi viaþa arhitectului Ion Mincu (1852 -1912), personali tate marcantãa arhitecturii ºi urba nismului românesc, promotorul stilului naþional în arhitec -turã, citat în toate studiile fundamentale despre începuturile arhitecturii în Rega -tului Român?

ªi totuºi, mai sunt multe lacune în biografia sa, în creaþia sa, ce necesitãîn continuare studii aprofundate. Reanalizarea biografiei arhitectului prin prismaunor noi criterii de abordare politico-socio-culturale, de evaluare complexã aoperei unui arhitect, direcþii ignorate sau eludate în literatura de specialitateîn perioada comunistã, indicã o nouã direcþie de cercetare.

Scurtã privire asupra biografiei arhitectului relevã urmãtoarele dateimportante pentru cercetare: Ion Mincu urmeazã studiile secundare la LiceulUnirea din Focºani, între anii 1863-1871; în anul 1871 se înscrie la ªcoalaNaþionalã de Poduri ºi ªosele din Bucureºti, pe care o absolvã în 1875 ºiobþine diploma de inginer3; între 1877-1884 studiazã la ªcoala Naþionalã deArte Frumoase din Paris, avându-i ca profesori pe Remy de Louanges ºi JulienGaudet, unde obþine diploma de arhitect; în 1883 primeºte premiul Societãþiicentrale a arhitecþilor francezi. Prietenul sãu de o viaþã, Nicolae Petraºcu, înmonografia pe care i-a dedicat-o, remarcã importanþa studiilor urmate de IonMincu în menirea sa viitoare: „În pleiada de tineri cari se întorsese din Parispe la 1884-85, unul din cei mai distinºi, atât prin studiile sale în strãinãtatecât ºi prin talentul ºi ambiþia sa de a inova, era arhitectul Ioan Mincu, care,împreunã cu pictorul Mirea ºi sculptorul Georgescu, alcãtuia o treime artisticãplinã de fãgãduinþi”4.

Cãlãtoria de studii timp de un an dupã studiile universitare i-a completatºi deschis orizonturi noi. „Mincu vãzu Spania, Italia, Grecia ºi se întoarseprin Constantinopol în þarã, dupã o cãlãtorie de aproape un an”5.

Întors în þarã, între anii 1892-1897 începe o activitate didacticã ºi îºiaduce aportul la înfiinþarea ªcolii de arhitecturã a Societãþii ArhitecþilorRomâni, prima de acest gen în România. Între 1898-1912 îl gãsim profesorla atelierul de proiecte al ªcolii Naþionale de Arhitecturã, devenitã apoi ªcoalaSuperioarã de Arhitecturã din Bucureºti ºi profesor la ªcoala de Arte ºiMeserii. Între 1903-1912 este preºedintele Societãþii Arhitecþilor Români.Între 1895-1899, Ion Mincu este deputat în Parlamentul României.

464

Titlu articol 465

6 Sinaia a fost prima localitate electrificatã din România Micã. Instalaþia tipSiemens adusã de la Viena a fost cumpãratã de primãrie ºi plãtitã în rate pe timp de 9 ani.În seara zilei de 21 iulie 1890 s-au aprins primele becuri electrice în Sinaia, pe bule -vardul Carol I, în Parc, în Hotelul Caraiman ºi în câteva vile, înlocuind lãmpile cu gaz.A doua instalaþie electricã a fost montatã la Castelul Peleº. În 1898 se monteazã ºi se dãîn funcþiune uzina electricã, proprietatea Societãþii Electrica. Uzina producea 100 kw ºia fost proiectatã de ing. Elie Radu.

Preocuparea continuã sã punã bazele unui stil naþional românesc prinintermediul creaþiilor sale ºi în acelaºi timp sã-l lanseze pentru a fi preluat deurmaºi este dezvãluitã cu sinceritate de arhitect:

„ªtiþi unde am învãþat arta româneascã? – spunea odatã Mincu – înºcoala noastrã corectând elevii noºtrii, studiind fiecare motiv, fiecare combi -naþie vãzând în fiecare naiva concepþie de elev un stimulent pentru a cautão soluþie. În atelierul ºcoalei am învãþat cu adevãrat arta româneascã”.

Ca orice politician a fost conºtient cã numai prin convingerea oame -nilor politici bogaþi, de a accepta ideea unei locuinþe personale, în stil naþionalromânesc, se putea înfãptui ºi propaga un model autohton. Familiile Lahovaryºi Robescu au fost cei care au înþeles sau au intuit intenþiile arhitectului.Locuinþele realizate au devenit repere arhitecturale de debut pentru baza viito -rului stil neoromânesc.

Apariþia oraºului ºi a staþiunii de vilegiaturã, Sinaia, este legatã de reºedinþade varã a regilor. Dezvoltarea oraºului Sinaia ca staþiune de vilegiaturã a luatamploare începând cu a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, odatã cu constru -irea Castelului Peleº (1875-1883), reºedinþa de varã a familiei regale, a ºoseleiSinaia-Braºov (1847), a cãii ferate Bucureºti-Sinaia (1879), care a transformatSinaia într-o zonã rezidenþialã privilegiatã6.

Cu aceastã ocazie în oraº a fost construit un numãr mare de reºedinþeprivate, amplasate în zone pitoreºti ºi beneficiind de o arhitecturã (exterioarãºi interioarã) deosebitã; am putea spune cã aceasta este prima generaþie devile montane, construite de arhitecþi ºi meºteri strãini (italieni, nemþi, unguri)dupã modele consacrate ale acestui tip de program, aduse din locurile în careau venit. Toþi arhitecþii români doreau sã lucreze aici, inclusiv Ion Mincu, caredin pãcate nu are decât o singurã vilã, cea a lui Generalului Robescu dinstrada Avram Iancu nr. 56A. În acest sens, Ion Mincu remarca cu amãrãciune:

„Sinaia, spre pildã, unde am fi putut continua o tradiþiune ºi realiza oarhitecturã originalã, care sã fie expresiunea obiceiurilor, climei, trebuin þelorºi simþirilor noastre, e alcãtuitã din o adunãturã bizarã ºi hibridã de modelerãu copiate, ale arhitecturii din toate þãrile ºi din toate climele, adunãturãcare ne înfãþiºeazã în ea cea mai ridiculã alãturare: aºa numita «Maison de

Semnatar articol

7 N. Petraºcu, Ioan Mincu. 1852-1912. Arhitect român întemeietor al ªcolii Naþionalede Arhitecturã, p.81-82.

8 Dr. Arh. Mihail Caffe, Ion Mincu, în Mari arhitecþi, p.75.9 Narcis Dorin Ion, Castele, palate ºi conace din România, 2003. „Obiceiul (lui

Al.I. Cuza de a juca cãrþi la Palatul Cotroceni) va fi pãstrat ºi de principele Ferdinand,dar miza jocului va fi simbolicã, singurul joc de cãrþi pe care acesta îl cunoºtea fiindwhist-ul, distracþie la care erau chemaþi, în serile lungi de iarnã, generalul Robescu, maestrulCurþii princiare, d-rul Tamm, secretarul principelui, ºi alþi doi ofiþeri adjutanþi, careerau trataþi cu bere din belºug”.

Plaisance» dimprejurul Parisului cu casa flamandã, castele gotice în miniaturã,vile din sudul Italiei”7.

Sinaia dupã edificarea Palatului Peleº (1871-1883) a cunoscut o evoluþiespectaculoasã. Aspectul de staþiune montanã l-a cãpãtat abia dupã anul 1901,când a fost pus în aplicare ambiþiosul „Regulament pentru construcþiuni”, adoptatde membrii Consiliului din aceastã localitate, la 22 octombrie 1901.

Dupã 1910, vor apare aici ºi vile în stil neoromânesc, prin contribuþiaelevilor lui Ion Mincu, arhitecþii Statie Ciortan, Arghir Culina, Florea Stãn -culescu, Radu Dudescu, T. T. Socolescu etc. Tot aici va lucra ºi arhitectul PaulSmãrãndescu, care a fost ºi arhitect ºef al localitãþii ºi care în 1930 a elaboratºi un plan de sistematizare ºi parcelare al localitãþii.

„Vila Robescu de la Sinaia (1897) aduce în repertoriul experinþelor luiMincu un limbaj laconic în care imaginea arhitecturalã este un joc pur demase geometrice, planuri mari albe profilate pe fundalul pãdurii ºi muntelui.Aceastã operã, pe nedrept insuficient cunoscutã ºi studiatã, ni se pare a aveaun interes deosebit mai ales în lumina concepþiilor moderne ale esteticiiarhitecturale”8.

Comentariul legat de construcþia Vilei Robescu, în Sinaia trebuie legatºi de momentul ridicãrii ei 1896-1897, moment în care localitatea fãcea primiipaºi de dezvoltare ºi unde se construiau vile ºi hoteluri dupã partiuri moderne,dar în stiluri istorico-romantice, eclectic pitoreºti, preluate din repertoriulEuropei Occidentale. Prin vila Robescu, Ion Mincu face încercarea timidã dea armoniza un partiu de vilã de vilegiaturã-cu multe camere, îmbrãcat cuelemente simple de facturã eclectic-pitoreºti, transpuse pe o volumetrie deconac subcarpatic muntenesc. A rezultat un hibrid ciudat, amplasat pe o parcelãamplã, destul de depãrtatã de centrul de atracþie al vilegiaturii – Parcul Ghica,Mãnãstirea Sinaia ºi Castelul Peleº, deºi era proprietatea unui înalt demnitar,generalul Robescu, Maestrul Curþii Princiare a principelui Ferdinand9.

În actele de vânzare-cumpãrare ale vilei, cãtre chiriaºii ocupanþi dupãnaþionalizare, era stipulat cã rechiziþionarea vilei s-a fãcut prin Decretul nr. 111din 14 iulie 1951, privind reglementarea situaþiei bunurilor supuse confiscãrii,

466

Titlu articol 467

10 Constantin F. Robescu (n. 1839, Râmnicu Sãrat – d. 23 septembrie 1920, Bucureºti),inginer agronom român, membru corespondent al Academiei Române, fost director alPoºtelor ºi Telegrafului (1886), primarul municipiului Bucureºti12 în perioada ianuarie 1896 –aprilie 1899 ºi noiembrie 1902 – decembrie 1904. Fruntaº liberal, a fost preºedinteleSenatului, în calitate în care a participat la Palatul Cotroceni, la Consiliul de Coroanã din14 august 1916 unde s-a dezbãtut ºi aprobat intrarea intrãrii României în primul rãzboimondial. „Participanþii au fost: Regele Ferdinand I ºi principele moºtenitor Carol; IonI. C. Brãtianu, preºedintele Consiliului de Miniºtri; Mihail Pherekyde, fruntaº al PNL,preºedinte al Adunãrii Deputaþilor; Constantin F. Robescu, preºedinte al Senatului,fruntaº liberal; Theodor Rosetti, fost prim-ministru, fruntaº al Partidului Conservator;Petre P. Carp, fost prim-ministru, fost preºedinte al Partidului Conservator; AlexandruMarghiloman, preºedintele Partidului Conservator; Nicolae Filipescu, preºedinte alPartidului Conservator (antantist); Titu Maiorescu, fost prim-ministru; Take Ionescu,preºedinte al Partidului Conservator-Democrat; Constantin Olãnescu, reprezentant alPartidului Conservator-Democrat; Constantin Cantacuzino-Paºcanu, membru marcantal Partidului Conservator-Democrat; Miniºtrii în funcþiune: Emanoil Porumbaru, VasileG. Morþun, Emil Costinescu, Victor Antonescu, Ion G. Duca, Alexandru Constantinescu,Alexandru G. Radovici, Constantin Angelescu” – cf. Ion Mamina, Consilii de Coroanã,Bucureºti, 1997, p. 53 ºi p. 82.

A.F. Robescu, fost profesor de matematicã al Liceului „Matei Basarab”, a cumpãratimobilul din strada Fântânii nr. 6 special pentru ªcoala profesionalã de fete nr. 1, undeva locui Alex. Ghica pânã la 1918, dupã ce donase imobilul Ministerului Cultelor ºiInstrucþiei Publice, sediul actual al Universitãþii Naþionale de Artã.

fãrã moºtenitori sau fãrã stãpân, precum ºi a unor bunuri care nu maifolosesc instituþiilor, de la moºtenitorii Generalului Al. Robescu. Planul parcelaral Sianiei, din 1930, întocmit de Paul Smãrãndescu, scrie acelaºi lucru, moº -tenitorii Generalului Robescu.

Din datele cercetate pânã acum, nu rezultã dacã cele trei vile Robescusunt ale aceleiaºi ramuri a familiei sau de la ramuri diferite, colaterale10.

Concomitent cu vila de la Sinaia, Ion Mincu construieºte Casa Robescudin Galaþi, în str. Mihai Bravu nr. 38. Clãdirea are subsol supraînãlþat, hoch-parter,etaj, pod, cu douã foiºoare-balcon la etaj ºi un alt balcon la parter, spre stradã,cu o volumetrie clarã ºi simplã la exterior, dar de data aceasta bogat decoratã.Decoraþiile exterioare sunt cu ocniþe, cu butoni, brâu în stil brâncovenesc alfrânghiei rãsucite, plãci de ceramicã smãlþuitã. Ceramica smãlþuitã este folositãºi la decorarea floralã a registrului superior, iar deasupra lui se aflã o balustradãde lemn, decoratã cu crestãturi. Învelitoarea este executatã tot din þiglã solzi,smãlþuitã, de culoare verde.

Vila de la Sinaia, spre deosebire de Casa Robescu de la Galaþi, esteaºezatã pe un teren în pantã, care are parter-demisol, pe jumãtate îngropat înpãmânt, jumãtate afarã, la nivelul strãzii Avram Iancu fostã Carol I. Etajuldevine parter spre spate, unde se accede într-o curte de serviciu.

Semnatar articol

11 Realizat în iulie 2009, cu membrii Cercului ºtiinþific studenþesc din cadrul Univer -sitãþii Spiru Haret, Bucureºti, Facultatea de Arhitecturã, dr. arh. Ruxandra Nemþeanu,arh. Iuliana Fulãu, studenþii, Maria Ghinea, Iulian Bindar, în colaborare cu Casa Arhitecþilordin Sinaia (arh. ªtefan Bortnowschi, arh. Dan Manea) ºi Primãria Sinaia.

Vila este compusã, ca orice casã boiereascã, din trei caturi: pivniþã (cuputernica denivelare în jumãtatea sud-esticã), parter ºi etaj.

Demisolul-parter, un nivel scund, era mai mult destinat bucãtãriilor,cãmãrilor ºi se ajungea la acesta la nivel prin strada Avram Iancu sau prinscara interioara de lemn, care fãcea legãtura demisol, parter, pod ºi care azieste închisã.

La etajul-parter, cu rol de „piano nobile”, este mai înalt ºi precedatprispã acoperitã de o polatã în consolã, sprijinitã pe stâlpi de lemn strunjiþi.Se remarcã în releveul recent realizat într-o primã formã (a se vedea planºaanexã)11, ataºat studiului, o camerã prelungitã în faþadã, cu o exedrã poligonalã,destinatã întotdeauna sufrageriei în schemele funcþionale ale vilelor.Dispunerea camerelor se face aproape simetric, stânga-dreapta, dintr-un holcentral ce conþine ºi scara ce leagã etajele între ele. La etajul nobil se ajungeprintr-o scarã amplã, de zid, adiacentã prispei deschise, de unde se intrã înholul central. Prin acest hol central, în capãtul opus intrãrii principale seajunge la nivelul grãdinii gospodãreºti. În afara sufrageriei, unei bucãtãrii ºia unei camere-baie, probabil cu lavabou, camerele adiacente holului erauprobabil dormitoare pentru proprietari, rude ºi prietenii lor sau chiar de închiriat.La mansardã vila are aceeaºi schemã funcþionalã ca ºi etajul, mai puþin zonanordicã care este pod ºi este mai coborâtã. Planul mansardei conþine deasemenea multiple camere probabil dormitoare pentru invitaþi , dar ºi camerede servitori. Din pãcate, demisolul-parter, precum ºi anumite camere din etajnu au putut fi mãsurate la interior, reþinerea ºi suspiciunea proprietarilor (înnumãr de ºapte familii), foºti chiriaºi, fiind de neînvins.

Faþadele „Vilei” corespund celor patru puncte cardinale. Strada AvramIancu, fostã Carol I, fiind artera principalã, cãtre aceasta, spre est, s-a îndreptatfaþada cea mai elaboratã, asimetricã, subîmpãrþitã în trei partiþii legateregistrul prispei de la etajul-parter. (A se vedea planºa anexã cu fotografii deepocã ºi recente). Un turn pe trei niveluri, cu un balconaº ºi copertinã semicir -cularã de lemn dispuse la ultimul etaj, pentru o posibilã belvedere, prispa cucei 6 stâlpi de lemn strunjiþi mecanic ce þin polata acoperiºului ºi scara amplãde zid paralelã cu prispa formeazã compoziþia de bazã a faþadei principale avilei. Ferestrele la camere sunt dreptunghiulare, aºezate cu latura lungã pe verticalãºi doar câteva ferestre mici, terminate în arc de cerc la partea superioarã,aºezate timid dar în puncte compoziþionale cheie. Este pentru prima datã

468

Titlu articol 469

când Ion Mincu foloseºte în arhitectura domesticã copertinele semicircularede lemn, deasupra unor goluri de ferestre-uºi. Arhitectul Petre Antonescu leva aºeza la intrarea principalã a vilelor sale. Faþada sudicã, care urmãreºtecãderea de pantã a terenului, este rezolvatã simplu cu ferestre împuºcate ºiun singur accesoriu o personalizeazã, balconul ºi copertina semicircularã, dinlemn de la etaj. Faþadã vest, este tratatã funcþional, are rostul unei faþade „deserviciu”. Faþada nord are acea exedrã ieºitã în faþadã ºi care rupe monotoniacelorlalte faþade. Întreaga construcþie se „înfãºoarã” ºi se „desfãºoarã” în jurulfoiºorului.

Arhitectul Ion Mincu a optat pentru o învelitoare de tablã, cu pantãmoderatã, pentru a nu împiedica vederea naturii. Simplitatea volumelor exterioarecât ºi spaþiilor interioare, lipsite de decoraþii este ineditul acestei opere. Con -siderãm oportunã clasarea ei ca monument istoric, deºi constituirea dosaruluiva fi o adevãratã luptã cu actualii proprietari. Ei deja au început modificãrineautorizate – schimbãri de ferestre, uºi, modificãri de goluri, dar ºi care nunecesitã autorizare, cum ar fi placarea la exterior cu termosistem pentruizolare. Fosta anexã a vilei aflatã la nr. 56 a fost demult demolatã ºi reconstruitãsub o altã formã. Sperãm ca Vila Robescu sã nu aibã aceeaºi soartã!

BibliografieMihail Caffe, Ion Mincu (Monografie), Bucureºti, 1961.Mihail Caffe, Ion Mincu, Bucureºti, 1972.Grigo Grigore Ionescu, Bucureºti, Ghid istoric ºi artistic, Fundaþia

pentru Literaturã ºi Artã „Regele Carol II”, Bucureºti, 1938.Grigore Ionescu, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor,

Bucureºti, 1981.Al. G. Gãlãºescu, Sinaia ºi împrejurimile, Ed. I.V. Socecu, Bucureºti, 1903.Radu Ghica Moise, Sinaia – Perla Carpaþilor, Ed. Fundaþiei „România

de Mâine”, 1998.Mihai Sorin Rãdulescu, Elita româneascã: membrii Partidului Naþional

Liberal, Bucureºti, 1999.Toma T. Socolescu, Ion Mincu, 1851-1912, vol. I-III, mss., Bucureºti,

Biblioteca Academiei Române, Cabinetul de Stampe.

IzvoareBiblioteca Academiei Române – Cabinetul de Stampe: Fond Arh. Toma T.

Socolescu, Ion Mincu, 1851-1912, vol. I-III, mss. (pentru studiul de faþã aufost consultate volumele I ºi II, ultimul conþinând partea iconograficã); FondFotografii.

Semnatar articol470

Proposal to Protect Sinaia’s buildings Within Ion Mincu’s architectural creation, the most common are villas

and noble residences. Villas like Vitzu residence (1884), Lahovary residence (1886),Monteoru residence (1889), Vernescu residence (1889), Robescu residence –Bucharest (1890), Robescu residence – Galati (1896), Robescu residence –Sinaia (1897), N. Petrascu residence (1904) join Romanian traditional archi -tecture with contemporany tendencies.

The present study tries to establish a beginning of an analysis of theRobescu residence in Sinaia, a less known project of the architect in question.

This research identifies also on a second base the relationship between:the area in which Ion Mincu spent his childhood (Focsani’s surroundings)and boyar Robescu’s family, who owned land in the Buzau and Vranceasurroundings. This cultural relationship was established throughout threevillas built for this family – in Bucharest, Galati and Sinaia in the period1896-1899. However, it should be said that Ion Mincu was at that time(1895-1899) Member of the Parliament for the Vrancea area, therefore a complexrelationship between the beneficiary and the architect can be identified, andthis could have been exploited in the interest of the villas built by Ion Mincu.

The Robescu residence in Sinaia combines regional traits through thetakeover of vernacular forms. The originality of the façade composition isbased on the expression of simple, nude volumes, without any specialdecoration characteristic for this architect, so unlikely to be seen in IonMicu’s creation, so that he could include it in the landscape. The use of woodfor different accessories – pergola, railings, covers, perches – is specific forthe architect’s expression in a mountain area.

Titlu articol 471

Vila Robescu, fotografii epocã, Biblioteca Academiei Române, Cabinetul de Stampe

Semnatar articol472

Releveu actual, 2009, Vila Robescu, str. Avram Iancu, nr. 56A

Titlu articol 473

Fotografii actuale, 2008, 2009, autor arh. Ruxandra Nemþeanu