MÂNTUIREA PRIN HRISTOSMeditaţii zilnice - Fritz Berger / MAI

1 Mai„Alţii sunt cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei ce aud Cuvântul; dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul, şi-L fac neroditor.”Marcu 4:18-19

În cazul acesta sămânţa răsare şi creşte, dar observăm că sămânţa a căzut între spini. Scriptura ne învaţă să nu semănăm între spini.Acest lucru se întâmplă la cei care se trezesc sufleteşte, dar nu au fost gata să reglementeze pe deplin înşelăciunile din trecut, nu se împacă cu duşmanii lor şi se lasă luaţi de grijile lumii. Pe urmă grijile cresc asemenea unor spini.”Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufunda pe oameni în prăpăd şi în pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă.” Putem vedea în versetul de mai sus că grija de bani şi bogăţia atrage după sine multe pofte nesăbuite, înăbuşind Cuvântul: „din plinătatea inimii vorbeşte gura”, şi „ Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” Pe baza acestor realităţi putem să cercetăm ce predomină în viaţa noastră: spinii, sau sămânţa bună? Acolo unde predomină spinii, nu este rod. Dar pe lângă aceasta persistă o conştiinţă încărcată şi frica de moarte. Oamenii aceştia sunt nefericiţi şi nemulţumiţi. Ştiu ce ar avea de făcut, dar rămân la constatarea: „Ar trebui, da ar trebui!” Dar nu găsesc putere de acţiune pentru că spinii i-au înconjurat şi le sug seva vieţii. În cazul cel mai fericit rămân şla intenţii bune, dar drumul spre Iad este pavat cu intenţii bune.

2 Mai“Alţii sunt înfăţişaţi prin sămânţa căzută în pământ bun. Aceştia sunt cei ce aud Cuvantul, îl primesc, şi fac roadă; unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.”Marcu 4:20

Aceştia sunt oamenii care s-au întors cu adevărat la Dumnezeu, spre a nu mai păcătui, slujind cu bucurie Domnului. Au găsit pace în sângele Mielului şi prin credinţa în învierea Lui Hristos au devenit făpturi noi.Ei trăiesc de acum sub mustrarea Duhului Sfânt, se încred şi se ţin de Cuvânt, se laudă cu Dumnezeu, cu Isus Hristos, sunt conştienţi de neputinţa lor, şi sunt păziţi de putera Lui Dumnezeu prin credinţă, spre mântuire. Ei caută să arate tuturor celor legaţi, calea spre eliberare. Ajută pe cei săraci şi dacă cineva le ia cămaşa, nu-i opresc să le ia şi haina.Singura lor grijă este ca Împărăţia Lui Dumnezeu să crească, de aceea se duc în pieţe şi pe uliţe şi invită pe oameni la Isus, la izvorul

1

fericirii. Ei sunt interesaţi de lucrurile veşnice, nu de cele pământeşti;ei ştiu un lucru:”cel ce seamănă în firea pământească, va secera putrezirea. De aceea ei seamănă în binecuvântare, şi le este binecuvântat şi secerişul. Dorinţa lor este să-L cunoască pe Isus şi puterea învierii Lui, părtăşia suferinţelor Lui. Ei se bucură şi saltă dacă lumea din jur spune lucruri neadevărate despre ei. În toate lucrurile ei nu se bazează pe faptele proprii, ci ei îşi pun nădejdea numai în harul care le este oferit în Hristos.

3 Mai“Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi-o voi umplea.”Ps. 81:11

Biblia ne îndeamnă:”Cei săaraci vor mânca, şi se vor sătura.” Ps.22:27. În Isaia 55:2-3 citim: “Mâncaţi ce este bun şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase.” Cu cel care începe să se hrănească, Dumnezeu încheie un legământ veşnic de har. În Ioan 6 găsim scris:”Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţă veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” Aceasta ar însemna ceea ce este scris în versetul 63:” A mânca Cuvântul Lui: Duhul este acela care dă viaţa, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe caare vi le-am spus Eu sunt Duh şi viaţă.” Deseori sunt necesare înghiţituri mari. De exemplu Coloseni 1:22:”El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vaă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi fără prihană, şi fără vină.” În faţa acestor realităţi este nevoie ca să ne deschidem gura larg pentru a înghiţi cu credinţă că suntem fără prihană şi fără vină înaintea Lui. În trecut am crezut pe jumătate acest verset, dorind să mă fac singur fără prihană; dar am observat că nu-mi reuşeşte şi atunci mi-am dat seama că Isus este Acela care deja a făcut acest lucru, că El a luat păcatele şi pedeapsa asupra Sa şi-mi oferă în schimb dreptatea şi viaţa. De aceea pot fi fără prihană şi fără vină, partea mea fiind doar să cred aceasta. În Romani 8:30 este scris că El socoteşte pe ai Săi neprihăniţi şi i-a proslăvit, iar în Ps. 81, Domnul constată:” Dar poporul Meu nu a ascultat glasul Meu, de aceea Dumnezeu i-a părăsit.” Dar cel ce M-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit fără să se teamă de vreun rău.” Da, gura aceluia va fi umplută cu bucate gustoase. 4 Mai“Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava Lui Dumnezeu?”Ioan 11:40

Mântuitorul adresează aceste cuvinte Martei, sora lui Lazăr, după ce sosesc la mormântul acestuia şi Isus zice celor din jur:”Daţi piatra la o parte”, iar Marta spune:”Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.”Cunoastem intamplarea despre invierea lui Lazar, cum asculta porunca Lui Isus, cand ii spune “Lazare, vino afara!” Dupa o parere omeneasca era imposibil ca acest trup neinsufletit care avea

2

deja un miros greu sa recapete viata.”Daca ai crede” a spus Isus. De cate ori ne aflam si noi in situatii in care ni se pare ca nu mai este cale de scapare. Dar daca ne adresam Lui Dumnezeu si-I spunem necazul nostru cu credinta, cu ajutorul Lui lucrurile se schimba in mod minunat! Multi presupusi crestini se lauda cu credinta lor, si acestia falimenteaza in necazurile si problemele lor zilnice. Oamenii de acest fel nici nu pot sa vada slava Lui Dumnezeu care este promisa credinciosilor adevarati. Isus spune in Matei 17:20:”Daca ati avea credinta cat un graunte de mustar, ati zice muntelui acestuia:”Muta-te de aici acolo”, si s-ar muta;nimic nu v-ar fi cu neputinta.” Numai prin credinta copilareasca putem sa vedem slava Lui Dumnezeu. Si astazi este posibila invierea mortilor la Mantuitorul nostru, chiar si aceia care sunt morti datorita pacatelor si faradelegilor lor.Fiecare om care traieste in pacat este intro stare de moarte duhovniceasca. Si daca unul ca acesta aude glasul Lui Dumnezeu si paraseste starea lui de pana atunci, ascultand de Cuvantul Lui Dumnezeu, I se dezvalui slava Lui Dumnezeu, si este bucurie atat in cer, cat si pe pamant pentru ca un om a recapatat viata prin Duhul Lui Dumnezeu.

5 Mai“Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Caci ei tot mai pot sa te laude. Ferice de cei ce-si pun taria în Tine, în a caror inima locuieste încrederea.”Ps.84:4-5

Este o deosebire mare între a locui în casa Lui Dumnezeu, sau a vizita casa Domnului din cand în cand.Multi sunt vizitatori care se duc într-acolo daca sunt bolnavi, sau se afla in vreun necaz, sau daca le merge bine; cateodata Duminica dimineaţa, dar dupa masa ei sunt acasa, sau în alta parte. Altii sunt ca niste zilieri, dar nici acestia nu raman acolo, caci este scris:”Sluga nu ramane pururea în casa.” Acestaia nu sunt mostenitori, nu sunt din samânţa casei Tatalui. Copiii, însa rămân în casa pe veci, caci sunt mostenitori, si mostenitori împreuna cu Hristos. Acestora le merge bine, traiesc o viata fara griji, pentru ca stiu ca Tatal îngrijeste de ei în toate privintele: hrana, imbracaminte, adapost. De aceea nu sunt nevoiti sa cerseasca; daca ar cersi ar fi umilitor pentru Tatal, caci Lui Îi apartine aurul, argintul, si toate lucrurile. Prezenta Tatalui îi invioreaza, de aceea inima lor este plina de multumire si lauda fata de Tatal lor cel Bun. Daca este vânt, sau furtuna, starea lor launtrica ramane aceeasi, si-L slavesc pe Tatal mereu. El este puterea lor. De aceea Îl lauda si-n slabiciunile lor pentru ca puterea Lui sa locuiasca în ei. Astfel este posibil sa-L urmeze din toata inima. Ei stiu ca poruncile Tatalui sunt drepte si aceasta bucura inimile lor. De aceea Il urmeaza si nu incearca sa mearga ei inainte, pentru ca urmandu-L traiesc in belsug. Stiu de asemenea ca urmandu-L, merg pe un teren sigur, de aceea nu se vor clatina. Domnul îi ocroteste din toate partile, tinând dreapta Lui asupra lor.

6 Mai

3

“Caci Domnul este un soare si un scut, Domnul da indurare si slava, si nu lipseste de niciun bine pe cei ce duc o viata fara prihana. Doamne al ostirilor, ferice de omul care se increde in Tine!”Ps. 84:11-12

Omul este datorita firii lui în intuneric si umbla în întuneric, nestiind unde merge. Nu observa nici macar ca drumul sau duce spre Iad. Cel care nu stie încotro merge, ajunge în pierzare potrivit Scripturii. Duhul Sfânt lucreaza în fiecare inima. Isus bate la uşa inimii fiecaruia, si cel care va deschide uşa, va intra la el, si va lua cina cu el. El este Lumina lumii, iar cel care-L urmeaza va avea Lumina vietii. El este soarele nostru care ne da lumina si caldura, astfel pasii nostri pot fi sigur, pentru ca suntem fii ai luminii. El este scutul si refugiul nostru. El ne înconjoara din toate partile, astfel ca niciun necaz sa nu ne atinga. Dreptatea Lui este scut si refugiu pentru noi. Cu Cuvântul Sau putem sa ne aparam daca suntem inconjurati de dusmani si ispite. El ne da îndurare si slava. “Caci harul Lui Dumnezeu care aduce mantuire pentru toti oamenii a fost aratat, si ne invata s-o rupem cu pacatul si cu poftele lumesti.” Doar prin El putem avea parte de iertarea pacatelor prin har, si putem experimenta ca El nu ne reproseaza, nici nu este suparat pe noi, si nu ne tine în socoteala pacatele noastre. Ce promisiune minunata: nu va duce lipsa de niciun bine cel ce se increde în El. Cel care are frica de Dumnezeu si se încrede în El, nu duce lipsa de niciun bine.

7 mai“Încolo fraţilor, fiindcă aţi învăţat de la noi cum să vă purtaţi şi să fiţi plăcuţi Lui Dumnezeu, şi aşa şi faceţi, vă rugăm şi vă îndemnăm în Numele Domnului Isus, să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta”.(1 Tesaloniceni 4:1)

Nu este vorba aici de un popas, ci de a merge mult mai departe.Aici este vorba de oamenii care sunt posesori ai iertării păcatelor prin sângele Domnului Isus.Prin urmare, datoriile noastre nu sunt doar anulate, ci şi şterse, în aşa fel, încât nu se mai vede nici urma lor, astfel că putem să ne înfăţişăm ca unii fără păcat, ca şi cum am fi fost ascultători în toate, precum Hristos a fost pentru noi.Unii sunt de părere:”Aceasta este adevărat, dar este necesar să fie dovedit.” Du-te, deci şi dovedeşte!Cu siguranţă prin dovedire, vei izbuti.Dacă este vorba de a dovedi, oamenii lui Moise poartă capul sus.Dar dacă este vorba de har, atunci se tem că prin har oamneii devin uşuratici.Cândva eram şi eu unul dintre aceştia.Totuşi mă simţeam ca acasă în locuri unde n-ar fi trebuit.Cu toate că am avut parte deja de mult de mântuirea în Isus, mult timp am mai avut un Dumnezeu care mă ameninţa cu toiagul:”Tu trebuie să mă urmezi”.Totul depindea de ascultare.Dar Dumnezeu procedează altfel.El ne cheamă asemenea unui păstor plin de dragoste.Suntem plăcuţi înaintea Lui datorită Fiului

4

Său Preaiubit.Ce duce la productivitatea de lapte la animale?Hrana, şi nu bâta.

8 Mai „De aceea încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea Lui Isus Hristos”.(1 Petru 1:13)

Deseori şi în multe feluri suntem ispitiţi din toate părţile şi ne punem întrebarea:”Care mai este nădejdea noastră? Pe ce ne bazăm?Răspunsul este:”Puneţi toată nădejdea în harul care-ţi este oferit prin arătarea Domnului Isus Hristos!”În această stare putem creşte.Dacă citim cu atenţie Scriptura, atunci putem să avansăm ca unii care au trecut din moarte la viaţă, care pot spune:”Am fost mort, dar am fost adus la viaţă”.Cei drepţi şi sfinţii pot să crească în viaţa lăuntrică.Ceilalţi trebuie ca mai întâi să devină drepţi şi sfinţi.Condiţia creşterii şi de a ajunge din lumină în lumină este ca să fiu părtaş al harului.Este scris:”Urmăriţi pacea cu toţii şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.”Mulţi pornesc la drum considerând că ajunge sfinţenia dobândită prin fapte.Vreau să folosesc un exemplu:dacă un vânător are de gând să vâneze un iepure, el nu trebuie să facă întâi iepurele, ci doar sa-l vâneze.Dacă este scris:”Urmăriţi sfinţenia,” aceasta înseamnă că suntem sfinţiţi prin jertfa trupului Domnului Isus Hristos, de aceea putem conta pe aceasta în ispitele şi furtunile care ne înconjoară, astfel putem să fim neclintiţi în sfinţenie.Cât de mult dorim să ne sfinţim.Dar nu ne este de folos să facem noi ceva pentru sfinţirea nostră;dacă ar fi aşa, am putea spune că Dumnezeu ne pretinde prea mult, ceea ce nu suntem în stare să realizăm, şi prin urmare, am pieri.Dar Hristos este sfinţirea noastră,această realitate ne bucură şi ne îndeamnă să ne lăudăm cu Isus Hristos.

9 Mai„Ci veţi primi putere când se va pogorî Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer şi un nor L-a ascuns de ochii lor”.(F.Ap. 1:8-9)

După ce a înviat Isus, S-a arătat deseori ucenicilor dovedindu-le astfel că trăieşte, totodată le+a dat sfaturi şi le-a vorbit despre Împărăţia Lui Dumnezeu.”După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se desori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia Lui Dumnezeu.Le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui”.Le-a mai spus:”Ioan a botezat cu apă, dar voi nu după multe zile veşi fi botezaţi cu Duhul Sfânt”.Aceasta este una din cele mai mari promisiuni.Căci cine are Duhul Lui Hristos, este al Lui.Omul firesc nu primeşte lucrările Duhului Lui Dumnezeu, şi nici nu-L cunoaşte.Duhul,

5

însă ne descoperă pe Domnul Isus, ne arată ceea ce este al nostru prin Isus Hristos, şi ceea ce Dumnezeu ne dăruieşte prin Isus.Prin puterea Duhului Sfânt putem să fim împlinitori ai Cuvântului Lui Dumnezeu.În prezenţa Duhului Domnului este libertate, suntem eliberaţi de toate legăturile, chiar şi de frica de moarte.De aceea Dumnezeu ne îndeamnă să cerem Duhul Sfânt.Cei care au primi Duhul Sfânt pot să depună mărturie, şi trebuie să facă aceasta, pentru că Domnul le-a dat această misiune:să fie martorii Lui în Ierusalim şi până la marginile pământului.”După ce a spus acestea, un nor L-a ascuns din ochii lor şi S-a înălţat la cer”.

10 mai „Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, şi au zis:”Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer?Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer”.(Fapte 1:10-11)

Este un lucru de înţeles că ucenicii s-au uitat timp îndelungat după Isus, când au văzut că El se îndepărtează de la ei, megând în cer.Poate că ar fi stat acolo şi mai mult dacă îngerii nu i-ar fi întrebat:”De ce staţi şi vă uitaţi spre cer?”Isus Hristos va reveni şi se va arăta acelora care Îl aşteaptă, spre mântuirea lor, căci la revenirea Lui nu va mai avea de a face cu păcatul.Acum El şade la dreapta Tatălui şi mijloceşte pentru noi, copiii Lui.El Însuşi a spus:”Nu mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi I-ai dat Tu”;deci pentru aceia care prin Cuvântul Lui cred în El.În mod deosebit se roagă pentru ai Săi, ca să fie una, aşa cum El cu Tatăl este una.Pe mine mă bucură faptul că rugăciunile Lui sunt ascultate, şi că El este asemenea unui Mare Preot, care mijloceşte pentru noi la Tatăl.El este îngrijitorul casei Lui, iar casa Lui suntem noi, pentru ca să rămânem neclintiţi în nădejdea slavei care ni s-a dat.Ce har minunat să avem un asemenea Mijlocitor, care ne reprezintă înaintea Lui Dumnezeu!De aceea singura noastră dorinţă este ca să putem vedea personal pe Cel ce mijloceşte pentru noi:”Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.”(1 Ioan 3:3).Şi cel mai bun lucru pentru aceasta este de a rămâne în El, adevărata viţă, crezând promisiunile Sale;astfel El ne curăţeşte.Toţi ai Săi Îl aşteaptă aducând roade în răbdare.

11 mai „Enoh a umblat cu Dumnezeu;apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.”Geneza 5:24

„Enoh la vârsta de sasezeci şi cinci de ani a născut pe Metusala, iar după această varstă Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani şi a născut fii şi fiice.”Vedem că nu este un lucru împotriva voii Lui Dumnezeu de a naşte copii. Dimpotrivă, ese păcat dacă nu mai dorim să avem copii şi să distrugem rodul. Mulţi sunt cei care-i dispreţuiesc

6

pe cei cu mulţi copii. Dar la Dumnezeu altfel stau lucrurile. Copiii şi în zilele noastre sunt un dar de la Dumnezeu.Vai de cei ce distrug acest dar, chiar la vârsta prematură.Enoh nu a trăit o viaţă de păcătos.El a trăit înaintea Lui Dumnezeu, şi cu El. El a trăit asemenea lui David, care spunea: ”Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei, astfel nu mă voi clătina.” Enoh a fost statornic în umblarea sa până la sfârşit. El n-a avut mărturie doar că e neprihănit, ci înainte de mutarea lui primise mărturie că este plăcut Lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu l-a luat, şi nu a mai fost văzut. Aceasta simbolizează mireasa Mielului şi răpirea acesteia. Mireasa Domnului trăieşte o viaţă plăcută Lui Dumnezeu, chiar dacă este înconjurată de lupi. Ea are mărturia că este plăcută Lui Dumnezeu prin Iubitul ei, adică Domnul Isus. Ei au primit podoabe de mireasă de la Dumnezeu prin Fiul Său. Căci El Însuşi spune:” Eşti frumoasă de tot iubito, şi n-ai niciun cusur.” Mireasa stă fără prihană înaintea Tatălui. Se bucură de Mire şi se laudă cu El. „Ce fericire este a fi mântuit/Prin sângele Domnului, / Mă scufund adânc/ în acest râu.”

12 mai “Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii, şi fără răutate ca porumbeii.”Matei 10:16

În Sfânta Scriptură întâlnim frecvent cuvîntul: ”iată”. Prin acest cuvânt suntem îndemnaţi să luăm aminte de ceva în mod special. Mântuitorul a trimis pe ucenicii Săi ca pe nişte oi între lupi, dar totdeauna i-a asigurat că fără voia Lui nu le va cădea niciun fir de păr. Ucenicii au depus bucuroşi mărturie de harul şi puterea Lui Dumnezeu. Sunt oameni care susţin că dacă ar trăi în mijlocul unor oameni evlavioşi, ar putea trăi mai bine pe placul Lui Dumnezeu. Dar viaţa practică dovedeşte contrariul. Dacă cineva este născut don Dumnezeu, în viaţa acelui începe o luptă, vin lupii şi încearcă în diferite feluri să-i ia viaţa. Dar numai în luptă învăţăm să folosim armamentul; astfel nu va rugini, ne bucurăm de fiecare promisiune, folosind sabia Duhului, care este Cuvântul Lui Dumnezeu. Astfel se ivesc multe ocazii când putem să dăm propria noastră viaţă morţii. Unei oi I se tunde din când în când lâna, dar din nou, şi din nou creşte, în mod asemănător creştinii devin tari în luptă şi se pot vedea în viaţa lor zilnică trăsăturile Mielului. “Fiţi înţelepţi ca şerpii!” Aceasta înseamnă să ne purtăm cu înţelepciune faţă de cei din lume. Noi, cei credincioşi suntem urmăriţi de cei din lume în ceea ce facem şi cum procedăm, mai mult decât am putea să ne închipuim; de aceea este important ca să fim conduşi de Duhul Sfânt. “Fiţi fără răutate, ca porumbeii.” Fără prihană vor fi aceia care vor fi curaţi şi fără cusur înaintea Domnului în ziua revenirii Lui.

13 mai „Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnu! El este ajutorul şi scutul lor.”Psalmul 115:11

7

Dacă citim tot capitolul vedem ce mare deosebire este între aceia care se tem de Dumnezeu, şi cei care se închină la idoli. Câte promisiuni scumpe au cei temători de Dumnezeu! Oricând putem să venim înaintea Domnului cu problemele noastre, fie mici, fie mari, şi putem avea încredinţarea că El ne va da izbândă şi promisiunea că nu vom duce lipsă de nimic. Dar cei care nu se tem de Dumnezeu, cei care nu cred, nu au parte de ocrotirea Lui. Sunt stăpâniţi de frică tot timpul, şi nu găsesc linişte. Însă cei ce se tem de Dumnezeu, Domnul este scutul lor, şi ei ţin poruncile Lui. Este scris de asemenea, să privim şi să urmăm exemplul celor din trecut. Dacă privim viaţa patriarhilor, a prorocilor, şi a tuturor acelora care au depus mărturie în timpul vechiului legământ, cum s-au bazat chiar şi în vremurile necazurilor pe cuvântul Lui Dumnezeu, şi şi-au pus încrederea în Domnul, este o îmbărbătare pentru noi. Sunt mulţi care în timpuri grele strigă la Domnul pentru ajutor, şi se încred în El doar pentru o vreme. Dar dacă ajutorul Lui Dumnezeu întârzie, atunci încrederea lor se destramă, şi încep să cârtească. Ferice de cei statornici în credinţă, care se încred că Acela care îngrijeşte păsările cerului nu-i uită nici pe ei. Tatăl nostru ceresc îngăduie uneori ceva mai mult în viaţa noastră, pentru ca să vadă dacă avem încredere în El, chiar şi în situaţii în care nu vedem nicio scăpare. Cei statornici pot să depună mărturie că ajutorul Lui vine totdeauna la timpul potrivit. El ne poartă de grijă atât în cele materiale, cât şi în cele spirituale, ne dăruieşte exact ceea ce ne lipseşte la timpul potrivit. De aceea avem motive suficiente pentru a ne încrede în El, căci îndurarea Lui este mare.

14 mai „Acesta este Cuvântul Domnului vorbit lui Ieremia:”Scoală-te şi coboară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele.”Ieremia 18:1-2

Poporul Israel s-a abătut de la căile Domnului şi nu a mai vrut să asculte. Dumnezeu însă, prin îndurarea Lui îşi întinde mâna spre ei, şi le vorbeşte printr-o plidă. Ieremia s-a coborât în casa olarului, care tocmai lucra la roată şi vasul pe care-l făcea nu i-a reuşit. De aceea, din acelaşi material a făcut un vas după cum i-a plăcut; „ Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta? Iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea, casa lui Israel!” Zice Domnul lui Ieremia. El nu a renunţat la acest popor, cu toate că devenise neascultător faţă de El, şi le spune:”Deodată zic despre un neam, despre o împărăţie că-i voi smulge, că-i voi surpa, şi că-i voi nimici, dar dacă neamul acesta, despre care am vorbit astfel de la răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem de gând să i-l fac.” De aici putem vedea că oricât de decăzut ar fi omul, dacă se căieşte şi se întoarce la Dumnezeu este primit. În asemenea situaţii duşmanul încearcă să ne descurajeze:”Ai păcătuit, nu mai este har pentru tine.” Dar atunci trebuie să ne bazăm pe îndurarea Domnului şi să ne încredm în Cuvântul Lui, astfel putem avea parte de ajutor. Dar dacă Dumnezeu spune despre cineva că îl va sădi şi îl va creşte, şi totuşi acesta

8

continuă cu răutatea, atunci Lui Dumnezeu Îi pare rău de-a binele pe care avea de gând să i-l facă.Da, Domnul este Dumnezeul dreptăţii şi al adevărului, dar şi un Dumnezeu al îndurării, al dragostei şi al răbdării, de aceea I Se cuvine slavă, cinste şi mulţumire acum şi în veşnicii! Amin!

15 mai „Vasul pe care-l făcea n-a izbutit, cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă.” Ieremia 18:4

Putem spune că aici vedem simbolizat omul din Vechiul Testament sub Lege şi din Noul Testament în har. Căci dacă primul ar fi fost desăvârşit, nu ar fi fost necesar să fie căutată o a doua posibilitate. De aceea am primit prin duh legea nouă a vieţii. Tot aşa cum olarul din lutul vasului nereuşit a făcut un alt vas după placul lui, şi Dumnezeu a făcut din omul legii o făptură nouă, aşa cum este scris în Iacov 1:17-18 :”Orice ni se dă bun, şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. El, de bună voia Lui ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturii Lui.” El ne-a făcut copii ai Lui prin Isus Hristos după planul voiei Sale , pentru lauda harului măreţ, care ne-a făcut vrednici în Preaiubitul Său:” Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru fapte bune.” Efeseni 2:10. Şi toate cele create de El sunt desăvârşite, aşa cum este scris în Coloseni 1:22:”Ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană, şi fără vină.” Aici putem vedea ceea ce a făcut în noi Dumnezeu prin Isus Hristos. Partea noastră este doar acceptarea prin credinţă. Iar prin Duhul Sfânt ne ste destăinuit:”Orice loc pe care va călca talpa piciorului vostru, va fi al vostru.” Deuteronom 11:24, şi aceste cuvinte, sunt cuvinte despre cruce; pentru unii pricină de poticnire, iar pentru cei ce cred, mântuire. Deoarece prin Hristos suntem înfăţişaţi neprihăniţi, nu suntem vase nereuşite. Căci toată plăcerea Lui o are in sfinţii care sunt în ţară, şi în oamenii evlavioşi. Psalmul 16:3,

16 mai„Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?”Ieremia 17:9

Cât de adevărat este aceasta! Cât de capabil este omul să se împotrivească pentru ca să dovedească bărbăţie, dar şi aceasta este doar o aparenţă. Împletirea împotrivirii cu frica este urmarea păcatului. Cine poate să cunoască adâncurile inimii? Singur Dumnezeu este Cel care cercetează inima şi rărunchii, şi El răsplăteşte fiecăruia după faptele sale. Întradevăr, ceea ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cel ce seamănă în firea lui pământească, va secera din firea pământească putrezirea.Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept, trebuie să le

9

părăsească în mijlocul zilelor sale. Ce va putea secera un om ca acesta? Dar cetatea sfinţirii noastre, tronul slavei dumnezeieşti rămâne neclintit. Căci Tu, Doamne eşti nădejdea lui Israel. Toţi cei care se leapădă de Tine vor fi acoperiţi cu ruşine. Cei ce se abat de la Mine vor fi scrişi pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie.”Vindecă-mă Tu, Doamne. Şi voi fi vindecat; mântuieşte-mă Tu, şi voi fi mântuit”, căci ştiu că nimeni nu poate să mă ajute, doar Tu, de aceea vin la tronul Tău, care rămâne neclintit, şi ştiu că Tu nu mă vei respinge. Plăcerea Ta este să faci bine oamenilor, să dezlegi pe cei răniţi, să îmbărbătezi pe cei deznădăjduiţi şi să umpli inima plină de împotrivire cu pace. Doresc să-Ţi mulţumesc din toată inima că Tu m-ai eliberat din toate legăturile mele şi mi-ai vindecat rănile!Amin.

17 mai„Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fier, cu un vârf de diamant; este săpat pe tabla inimii lor, şi pe coarnele altarelor.”Ieremia 17:1

Putem să vedem de aici că păcatul nu este ascuns şi nimeni nu poate să acopere păcatul.”Domnul...răstoarnă calea celor răi.” Dacă aceasta nu se întâmplă în viaţa aceasta, atunci se va împlini dincolo. Dacă noi nu ne judecăm singuri, atunci vom fi judecaţi. Cuvântul Domnului este judecătorul gândurilor şi al înclinaţiilor inimii. Nicio făptură nu se poate ascunde dinaintea Lui. Totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Lui. Dacă va trebui să răspundem pentru fiecare cuvânt nesocotit, cu cât mai mult pentru faptele noastre rele! Aşa cum arată şi versetul de mai sus, toate sunt scrise pe tabla inimii noastre. De aceea omul nu le poate uita. Faptele rele îl urmează asemenea unui căţel care latră încontinuu. Şi totuşi, Pavel spune:”Uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă pentru premiul chemării cereşti.” Noi suntem chemaţi să devenim asemnea chipului Fiului Său. Ce trebuie sa fac pentru ca să pot uita ca Pavel? Pavel a fost un om evlavios în privinţa Legii, un duşman al adunărilor, care dorea să nimicească pe creştini, dar Isus i s-a arătat şi l-a întrebat:”Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” După aceea Saul întrebat:”Doamne, ce vrei să fac?” Deci el s-a întors la Dumnezeu, astfel a avut parte de iertarea păcatelor. De aceea a putut uita tot ce-a fost în urmă. Dumnezeu l-a asigurat că nu-şi mai aduce aminte de păcatele lui. Dacă doreşti să fii scăpat de trecutul tău, predă-te Lui Isus, urmează Cuvântul Lui, şi dacă te încrezi în har vei avea siguranţa iertării păcatelor.

18 mai„Aşa vorbeşte Domnul: Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul.”Ieremia 17:5

10

Încrederea în oameni este idolatrie, de asemenea şi a căuta ajutor de la oameni. Totuşi sunt atât de mulţi oameni, chiar evlavioşi, care caută sprijin la oameni.Mulţi credincioşi fac rondul ţării şi cerşesc. Şi pe lângă acestea poate mai şi predică despre faptul că Dumnezeu este Tatăl lor şi le dăruieşte tot ce au nevoie. Dar prin faptele lor dovedesc despre credinţa lor că este moartă. Blestemat este cel ce se încrede în om. De aceea asemenea oameni sunt ruşinaţi. Cât de mulţi sunt aceia care aşteaptă să-i ajute unul, sau altul şi să aibă răbdare cu ei. Aceştia sunt oameni nemulţumiţi, nenorociţi, foarte sensibili a căror inimă este plină de împotrivire şi vicleşug. Chiar şi cei care doresc să trăiască pentru Dumnezeu, se vor ruşina atâta timp cât se bazează pe puterile proprii.Din toate părţile sunt înconjuraţi de blestem. Alţii, încrezători că se pricep, îşi fac planuri şi umblă pe drumurile proprii, dar cu toată ştiinţa lor rămân de ruşine. Trece mult timp până omul îşi dă seama că nu poate să se încreadă în propria ştiinţă. Căci este scris:”Dacă cineva crede că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.” 1 Corinteni 8:2. Şi „ Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşeală singur.” Dacă omul ajunge să recunoască aceasta atunci urmează dorinţa:”Vindecă-mă Tu, Doamne şi voi fi vindecat, mântuieşte-mă Tu, şi voi fi mântuit.” Îngăduie-mi să găsesc har în Tine, căci cu mine însumi am ajuns de ruşine.

19 mai„Binecuvântat să fie omul care se increde în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!”Ieremia 17:7

Cel ce se încrede în Domnul nu zideşte pe nisip, ci pe stâncă şi crede promisiunile Lui Dumnezeu. Chiar dacă va trece prin ape, râurile nu-l vor îneca; iar dacă va trece prin foc, flacăra nu-l va arde. Isaia 43:2. Vedem pe tot parcursul Sfintei Scripturi că cei care şi-au pus încrederea în Dumnezeu au trecut prin multe necazuri. Putem să vedem aceasta la David când este urmărit de Saul, sau la Ilie. Tot aşa ete vizibil şi la Pavel, şi putem spune că la toţi aceia care se încred în Domnul. Moise a dorit să mai bine părtaş suferinţelor poporului său, decât să aibă parte de plăcerile trecătoare ale păcatului. El a suferit multe, dar a putut trăi şi multe minuni cu Dumnezeul lui. Toţi oamenii binecuvântaţi sunt oameni ai credinţei. Dacă ne încredem în Dumnezeu, înseamnă că îi predăm grijile noastre şi aşteptăm toate de la El. Atunci suntem asemenea unui pom sădit lângă apă apă, care are rădăcinile în râu şi nu se teme de secetă. Chiar dacă vine arşiţa, nu ne temem pentru că promisiunile Lui sunt ca umbra binefăcătoare a norilor, sau ca roua întro regiune secetoasă. Nu suntem îngrijoraţi de un an secetos; asemenea oameni au roade tot timpul, sunt ca şi un copac mare sub care cei slabi găsesc ocrotire, şi mângâiere, din mângâierea de care au avut la rândul lor parte. Fiindcă ei cred aşa cum este scris, viaţa lor este ca un izvor de apă vie. Dumnezeu i-a binecuvântat şi ei înşişi sunt o binecuvântare pentru alţii.

20 mai11

„În ziua Cinzecimii erau toţi împreună în acelaşi loc.”Fapte Ap.2:1

Mîntuitorul a spus în cuvintele de rămas bun:”Vă este de folos să Mă duc; căci dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite.” De la înălţarea Lui Isus şi până în ziua Cinzecimii ucenicii au fost laolaltă întrun gând, stăruind în rugăciune. Între ei nu a fost dezbinare pentrucă, dacă ar fi fost, nu ar fi putut să primească Duhul Sfânt. Atunci s-a întâmplat ceva deosebit. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duhul Sfânt. Apoi au ieşit fără frică şi au vestit învierea Domnului Isus Hristos. Toţi au avut parte de putere cerească, mai ales Petru.Nu a mai cunoscut frică, nici slujnică, dar nici de învăţaţi şi nici de marele preot. El le-a spus:”Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi; pe Omul acesta voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.Dumnezeu L-a înviat şi noi suntem martori pentru aceasta.”Să ştie bine dar toată casa lui Israel că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.” Iar acum, după ce a înviat, sfinţeşte pe toţi aceia care cred în jertfa trupului Domnului Isus Hristos, care are valabilitate veşnică.21 mai

„După ce au auzit aceste cuvinte, au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli:”Fraţilor, ce să facem?”Fapte Ap.2:37

Apostolul Petru, prin puterea Duhului Sfânt explică profeţiile referitoare la moartea Lui Isus, cum trupul Lui nu va cunoaşte putrezirea, şi câte se vor întâmpla cu El.Auzind acestea cei ce-l ascultau au rămas străpunşi în inimă şi au întrebat:”Fraţilor, ce să facem?” Petru le-a răspuns:”Pocăiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie botezat în Numele Lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor voastre.” Pentru a primi Duhul Sfânt trebuie să dăm morţii viaţa noastră, să ne considerăm morţi împreună cu Hristos, fiind la dispoziţia Lui Dumnezeu. Atunci avem parte de iertarea păcatelor. Duhul Sfânt locuieşte astfel în noi şi ni-L descopere pe Isus. Căci cine nu are Duhul Sfânt nu este al Lui. Petru spune:”Făgăduinţa este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Şi cu multe alte cuvinte mărturisea, îndemna şi zicea:”Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” Omul care este de părere că poate fi plăcut înaintea Lui Dumnezeu cu fapte bune este pe căi greşite şi nemântuit. Darul Duhului Sfânt nu se poate cumpăra cu bani, ci este un dar al harului Lui Dumnezeu prin Isus Hristos. Dacă

12

am primit harul Duhului Sfânt, atunci stăruim în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni şi nu ne lăsăm furaţi de învăţături omeneşti, sau filozofii, ci ne lăudăm cu Isus Hristos, şi nu ne încredem în firea pământească. De aceea propovăduim lucrarea Lui şi lăudăm faptele mâinilor Lui.

22 mai„Pe când vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi Saducheii, foarte necăjiţi că învăţau norodul şi vesteau în Isus învierea morţilor.”Fapte Ap.4:1-2

Şi astăzi este tot aşa ca şi în trecut,dacă prin slujitorii ai Lui Dumnezeu oamneii sunt ajutaţi, atunci aşa numiţii evalvioşi sunt necăjiţi, în loc să se bucure, să se căiască şi să creadă şi ei în Mântuitorul înviat, spre a putea ajta şi alţi pe oameni.Acestora le spune Petru:”Dumnezeu după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimis mai întâi vouă, ca să vp binecuvânteze, întorcând pe fiecare din voi de la fărădelegile sale. Da, de câte ori au dorit aceştia să interzică lui Petru, sau celorlalţi apostoli propovăduirea! Predicile apostolilor aduceau multe roade. În scurt timp numărul credincioşilor a crescut cu cinci mii. Aceasta era insuportabil pentru cărturari şi preoţi. Cei care L-au răstignit pe Isus,i-au adus pe apostoli înaintea lor şi i-au întrebat în numele cui, şi cu ce putere au vindecat bolnavii. Petru, plin de Duhul Sfânt le-a răspuns:”Mai mari ai norodului, şi bătrâni ai lui Israel, fiindcă suntem traşi azi la răspundere pentru o facere de bine pentru un om bolnav, s-o ştiţi cu toţii, s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră deplin sănătos în Numele Lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi. El este „Piatra lepădată” de voi zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.În nimeni altul nu este mântuire;căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în caare trebuie să fim mântuiţi.”

23 mai „Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi; căci în zilele voastre, am să fac o lucrare, pe care n-o veţi crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva.“Fapte Ap.13:40-41

Mă bucur că aici este vorba despre o istorisire, şi nu despre o predică. Pentru a istorisi n-am avut nevoie de studii. Aţi avut nevoie de studii pentru ca să vorbiţi despre lucruri pământeşti, să cunoaşteţi mai mult? Această cunoştinţă vine de la sine. Eu am putut să mint fără să mă gândesc mult. Câteodată trebuia totşi să-mi dau silinţa ca prin minciunile mele să nu mă dau de gol;dar tatăl minciunilor, Diavolul mi-a venit în ajutor cu sfatul lui. Azi am un alt Tată Ceresc. El îmi dă înţelepciune pentru a cunoaşte lucrurile de care trebuie să am cunoştinţă. În versetul 42 citim:” Cînd au ieşit afară, Neamurile i-au

13

rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri.”, sau cu alte cuvinte, noi vrem să fim creştini! Nu ar trebui oare să ne ruşinăm dacă citim în verstul 43: „Şi după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi din Iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, cari stăteau de vorbă cu ei, şi-i îndemnau să stăruiască în harul lui Dumnezeu.”Cât de important este să rămânem în harul Lui Dumnezeu! Cel ce crede în Isu este drept. Dorim să umblăm în lumina Duhului Sfânt, să ne lăsăm mustraţi, sau vrem ca Dumnezeu să ne respingă? Prin vizitarea unor adunări încă nu am făcut nimic. Cel care nu se întoarce din toată inima la Dumnezeu, şi nu este condus de Cuvântul Lui Dumnezeu şi de Duhul Sfânt nu este moştenitor, ci născut din curvie. Să dea Dumnezeu, ca să ne plecăm înaintea Lui fiecare om care este dornic de mântuire, pentru ca de acum încolo să trăiască sub conducerea şi mustrarea Duhului Sfânt.

24 mai„Pustia şi ţara se vor bucura;pustietatea se va veseli, şi va înflori ca trandafirul.”Isaia 53:1 Cuvântul Lui Dumnezeu este citit în general foarte superficial, de aceea multe lucruri sunt trecute cu vederea. Cu totul altfel este dacă avem ochii şi urechile deschise şi lăsăm să ne vorbească Cuvântul. Altfel ajungem pe o altă temelie. Vedem starea oamenilor care nu sunt în Hristos, o viaţă de plâns! Toţi care nu sunt în Hristos se plâng, sunt nemulţumiţi de soţ, sau soţie, de vecini, sau de condiţiile de viaţă ale timpului. E greu de găsit un lucru care să-i mulţumească. Dar nu ajung până acolo, încât să se vadă singuri vinovaţi. Cu toate că se plâng de lipsurile interioare şi exterioare, ei se consideră a fi oamnei buni şi drepţi. Cauza nefericirii lor o găsesc în împrejurările exterioare. „De ce cârtesc oamenii în viaţa lor?” întreabă Ieremia. „Fiecare să cârtească împotriva păcatelor sale.” Dacă suntem nefericiţi, şi căutăm greşeala şi cauza la noi înşine, atunci putem să aşteptăm un ajutor în scurt timp. Cu totul altfel este la cei ce sunt în Hristos! Ei cunosc izbăvirea Lui Dumnezeu. Chiar dacă umblă în întunericul văii umbrei morţii, nu se tem de niciun rău;chiar şi noaptea este luminată pentru ei. Căci Cântul este Candela lor şi o lumină pe cărare. Pot să spună împreună cu Pavel:”Ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli;ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi;ca neavând nimic, şi totuşi stânind lucrurile.” Da, ei înfloresc precum crinii.

25 mai„Voi face să izvorască râuri pe dealuri, și izvoare, în mijlocul văilor; voi preface pustiul în iaz, și pământul uscat, în șuvoaie de ape;”Isaia 41:18Inima omului neîntors laaDumnezeu este asemănătoare cu o pustie;inima omului firesc este plină de trufie, dornică de onoare, întrun cuvânt, plină de murdărie.Dacă Dumnezeu spune:”Să fie,lumină!” omul este şocat de starea lui. Înainte de facerea lumii totul

14

era pustiu. Apoi Dumnezeu a spus:”Să fie lumină!”.Atunci s-a văzut haosul. Apoi Dumneze a început să despartă lumina de întuneric, a creat ziua şi noaptea, sorele, luna şi stelele. A despărţit şi apa de uscat şi a făcut o lume minunată.Tot aşa se întâmplă şi la oamenii care se întorc la Dumnezeu. În viaţa lor Dumnezeu înceope să despartă. „Caci Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri: patrunde pana acolo ca desparte sufletul si duhul, incheieturile si maduva, judeca simtirile si gandurile inimii.” Evrei 4:12.Cine este pătruns de Cuvântul Lui Dumnezeu, lăsându-se judecat de el, crezând din toată inima în cele spuse de Dumnezeu, poate primi lumin vieţii şi poate experimenta puterea sângelui Domnului Isus Hristos, care curăţeşte de orice vină. Dacă aceşti oameni privesc înapoi la ceea ce a făcut Domnul în viaţa lor, inima acestora se umple de laudă şi mulţumire. Dar dacă ne îndreptăm privirea asupra faptelor noastre din trecut, păţim ca nevasta lui Lot. Cei care au pace cu Dumnezeu nu trebuie să se ruşineze de faptele lor, căci Domnul a luat pedeapsa lor asupra Sa. „Atunci se va bucura pământul secetos căci i se dă slavă Libanului şi podoaba Carmelului şi a Saraonului.26 mai„Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.Psalmul 23:1

Dacă întradevăr Domnul este Păstorul nostru, oamenii pot să spună orice minciuni răutăcioase despre noi, şi noi ne bucurăm şi săltăm asemenea lui David. Cel care în situaţii asemănătoare nu se poate bucura, ci se supără, şi poate spune chiar că nu mai vrea să vină la Adunare dacă se vorbeşte astfel despre el, acela dovedeşte prin aceasta că are un alt păstor, el dorind să fie stimat, şi căutând slava proprie. Eu sunt foarte iute din fire, dar până acum am reuşit să rabd, dacă cineva mă vorbea de rău.Astfel de oameni sunt mulţi, iar statornicia în astfel de situaţii are o răsplată mare, căci este scris:” Bucuraţi-vă şi săltaţi dacă oamenii vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră.” Pe aici trece drumul spre mântuire. Nu este de ajuns să mergem regulat la biserică şi să depunem mărturie. Totul depinde dacă suntem asemnea unei oi, care este dusă al măcelărie.Câinele latră dacă este tratat necorespunzător. De aceea este scris:”Păziţi-vă de câinii!” Se pune întrebarea:Sunt ca un câine? Mă întristez oare dacă sunt ocărât, şi îmi plec capul? Sau capul meu este ridicat doar atunci când sunt lăudat? Tot aşa fac şi câinii. Este o singură cale care duce la mântuire. Pe această cale putem trece cu laudă şi mulţumire prin viaţă. Pe această cale putem să ne bucurăm şi să ne veselim fără să reproşăm nimănui nimic. Aceasta este calea pe care putem fi fericiţi, căci Domnul Isus ne conduce pe ea.Aici nu ducem lipsă de nimic. Avem în jurul nostru mulţi oameni, dintre care şi rău intenţionaţi. Este scris:”Dacă oamenii vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră, atunci bucuraţi-vă şi săltaţi de bucurie.” Aceasta este ceva pentru cei dornici de o răsplată mare.

27 mai„El a făcut curăţirea păcatelor prin El Însuşi.”

15

Evrei 1:3

Credem noi aceasta? Sau credem doar că în viitor, cândva va face curăţirea păcatelor noastre? Dar este scris:”El a facut.” Prin credinţă în Cuvântul Lui Dumnezeu suntem curăţiţi de păcaat. În Evrei 2:2 citim:”Orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire.” Pentru abaterile şi neascultările noastre a plătit în mod desăvârşit Isus Hristos. Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare? Nu avem nicio scăpare, căci numai prin rănile Lui putem fi tămăduiţi. De aceea El este pentru toţi care sunt ascultători, calea spre mântuirea veşnică.” Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.” Un copil al Lui Dumnezeu trebuie să ştie că Hristos locuieşte în el(Coloseni1:27), căci altfel nu poate păstra nădejdea slavei. În viaţa noastră vin felurite ispite care vor să ne răpească această nădejde şi lauda noastră în Hristos.Dar chiar în această stare trebuie să fim statornici în nădejdea noastră, să ne lăudăm cu Isus Hristos, cu ceea ce a făcut El pentru noi. Dacă suntem atenţionaţi ca să fim tari în nădejdea noastră, înseamnă că cineva vrea să ne răpească aceasta. Acelaşi înţeles îl are şi cuvântul pe care-l adresează Pavel lui Timotei:”Luptă-te lupta ce abună a credinţei, apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat.” Aceste cuvinte i le adresează Pavel copilului său în credinţă, care a trecut deja de la moarte la viaţă, şi avea deja viaţa veşnică. Cu aceasta vrea să spună: fii statornic în toate furtunile vieţii, în siguranţa mântuirii depline.

28 mai„Dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit.”Matei 24:13

Vedem la poporul lui Dumnezeu din Vechiul Testament cum prin credinţă au ieşit din Egipt şi au putut trăi minuni şi experienţe cu Dumnezeu. Totuşi, când au ajuns în apropierea Canaanului, au depus armele. În loc să se fi încrezut în promisiunile Lui Dumnezeu precum Iosua şi Caleb, au renunţat la nădejdea slavei. Ieri mi-a spus cineva:cele mai multe vapoare suferă pagubă în apropierea malului. De aceea este atât de important să rămânem răbdători până la sfârşit. Aceasta înseamnă: statornicie în credinţă, în dragoste, în răbdare, ca nişte copii ascultători, să ne încingem coapsele minţii ”să fim trji şi să ne punem nădejdea în harul care ne va fi adus la arătarea Lui Isus în slavă.(1 Petru 1:13). „Uită-te dar la bunătatea şi asprimea Lui Dumnezeu;asprime faţă de cei ce-au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta, alminterea vei fi tăiat şi tu.”(Romani 11:22). Aceştia au fost tăiaţi datorită necredinţei lor, iar tu stai datorită credinţei tale. Nu fi mândru, ci teme-te. „Dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. Şi chiar ei, dacă nu stăruiesc în necredinţă vor fi altoiţi, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi.” De aceea este foarte important să nu privim la împrejurări, nici la ceea ce încântă ochii, ci la Isus, Căpetenia

16

şi Desăvârşirea credinţei noastre, Şi dacă te recunoşti a fi necredincios, sau ca unul carte ai părăsit nădejdea, vino la El, şi vei putea trăi şi tu lucrul acesta minunat promis poporului Israel:” Dacă nu stăruiesc în necredinţă, vor fi altoiţi, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi.”

29 mai„Voi, care vreţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.”Galateni 5:4

Sunt creştini care părăsesc temelia harului şi vor să „facă”, cu toate că, odată, prin credinţa în Cuvântul Lui Dumnezeu au fost făcuţi părtaşi ai mântuirii în Hristos. De ce se întâmplă toate acestea? Pentru că din cauza mărturiei lor ei sunt prigoniţi şi dispreţuiţi, şi nu sunt recunoscuţi de înţelepţii lumii acesteia. Nu au dorit să fie numiţi învăţători falşi. Dar mesajul crucii este o nebunie pentru toţi cei care vor pieri, dar pentru cei chemaţi este puterea şi înţelepciunea Lui Dumnezeu. Deşi aceşti oameni care s-au lepădat de credinţă vorbesc despre Isus şi jertfa Lui, totuşi ei caută legătură cu aceia cu care mai demult aveau de luptat, aşa cum şi Isus cu fariseii şi cărturarii.Doresc să fie din nou recunoscuţi de către aceia care pe drept erau recunoscuţi ca fiind departe de adevăr, în mijlocul cărora viaţa duhovnicească este în declin. Întradevăr este de plâns, dacă ne gândim câţi slujitori ai Lui Hristos a scos din luptă duşmanul, făcându-i nefolositori pentru Dumnezeu, cum a reuşit să-i reducă la tăcere pe cei care odinioară se lăudau cu nădejdea chemării lor, să nu mai poată spune ce găsim scris în Romani 6:10:”El a murit odată pentru păcat.” Mai demult nu au vestit Cuvântul ca să fie plăcuţi înaintea oamenilor, ci singura lor dorinţă a fost să fie plăcuţi înainte Lui Dumnezeu, fără să caute recunoştinţa oamenilor. S-au gândit la faptul că oricine rosteşte o altă Evenghelie decât aceea vestită de apostoli să fie anateme. De aceea şi atenţionarea lui Pavel:”Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi bărbaţi, fiţi puternici.(1 Corinteni 16:13)

30 maiEu l-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-l voi mai fsce cunoscut;pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.”Ioan 17:26

În această expresie este un duh de rugăciune. Şi în aceasta este o fericire deosebită, fiindcă astfel putem să predăm toate grijile noastre în mâinile Aceluia care poartă de grijă cu adevărat. A crede în Isus este un lucru deosebit. De aceea ne învaţă:”Rămâneţi în dragostea Mea!” În măsura în care recunoaştem dragostea Lui putem iubi şi noi. Dacă vedem în El această dragoste, atunci devenim asemenea Lui. Dar dacă aşa vedem că El este nemulţumit, duşmănos, atunci nu mai suntem în

17

această dragoste.În astfel de situaţii devenim neliniştiţi, fiindcă nu mai credem. El Se numeşte Mântuitorul şi Salvatorul nostru. El este Acela prin care avem mântuirea, prin sângele Lui iertarea păcatelor. În această privinţă trebuie să fim posesori ai mântuirii în prezent şi nu doar în viitor, dacă vrem să trăim veşnicia alături de Isus. Dacă ai încă păcate neiertate, atunci nu ai parte de mântuire. Dacă tu consideri că trebuie să ceri mereu iertare, prin aceasta spui:”Tot timpul există vină.” Cum vrei să procedezi în continuare? Ştii tu când va reveni Isus pentru ai Săi? Timpul acesta nu ţi se va face cunoscut. Pentru a fi gata nu este o Duminică specială de pregătire cum se ţine în unele locuri pentru ca să poată lua parte la cină.Revenirea Lui Isus se va întâmpla întro clipă. De aceea este bine să ne punem întrebarea:”am eu siguranţa mântuirii, ştiu că păcatele îmi sunt iertate? Cel care are siguranţaa mîntuirii şi a iertării păcatelor, acela poate nădăjdui la viaţa veşnică în Domnul Isus.

31 mai„Să luăm, dar, bine seama, că atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. Căci şi nouă ni s-a adus o veste buna ca şi lor; dar lor Cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţa la cei ce l-au auzit.„

Să ne temem deci, ne îndeamnă versetul de azi. Alte locuri din Scrisptură ne îmbărbătează:”Nu vă temeţi!” Este oare vreo contradicţie? Nicidecum! Cuvântul Lui Dumnezeu nu are contradicţii. Dacă este scris:”Nu te teme!” aceasta înseamnă:”Încrede-te în promisiunile Lui Dumnezeu, aşa cum este scris în Isaia 35:4:” Spuneţi celor slabi de inimă:”Fiţi tari, şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea Lui Dumnezeu;El Însuşi va veni şi vă va mântui.” De aceea, să ne încredem în El. El luptă pentru noi. Dacă versetul de azi ne spune:” Să ne tememdeci, ca fiind făcută o făgăduinţă pentru intrarea în odihna Lui, niciunul dintre voi să nu pară că a rămas în urmă;aceasta înseamnă să ne încredem neclintiţi în promisiunile Lui Dumnezeu, căci altfel nu ne ajută la nimic cuvântul spus, dacă nu-l primim cu credinţă.Poporului Israel i-a fost promis că Dumnezeu îi va duce în ţara făgăduinţei;ei ar fi trebuit să se teamă ca nu cumva să fie necredincioşi faţă de această promisiune a Lui. Nu ar fi trebuit să se teamă de duşmani, ci să se încreadă în promisiunlie Lui Dumnezeu, şi astfel ar fi intrat în ţara făgăduinţei şi nu piereau în pustie. Este un exemplu şocant pentru a ne preveni! De aceea, să ne temem să nu cădem în necredinţă faţă de cele spuse de Dumnezeu. Iar de duşmani nu avem de ce să ne temem, căci Domnul luptă pentru noi ca să nu cădem în necredinţă, asemenea poporului Evreu, ci crezând, să ajungem la mântuire.

18

19