WIM MALGO-MEDITAŢII ZILNICE

 1 APRILIE

«... ci cu sângele scump al lui Cristos, Mielul fară cusur şi fară prihană.» 1PETRU 1,19

De ce este Isus numit Mielul lui Dumnezeu?

1. Este numit Mielul lui Dumnezeu pentru că aceasta a fost natura Sa pe pământ. Mielul este simbolul nevinovăţiei şi al curăţiei. Aşa a fost şi este Isus în toate lucrurile: «a fost ispitit ca şi noi, dar fară păcat» (Evrei 4,15).

2. Este numit Mielul lui Dumnezeu ca să ne arate calea. El a venit de la Dumnezeu pe acest pământ cu un scop precis, şi anume să fie jertfit pentru păcatele noastre: «Vrednic este Mielul, care a fost junghiat» (Apoc. 5,12). El nu S-a abătut cu nici un chip de la calea pe care trebuia să meargă, căci a decis: «Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta» (Ioan 12,27).

3. Isus este numit Mielul lui Dumnezeu pentru a ne dezvălui felul biruinţei Sale. Biruinţa lui Isus este biruinţa mielului. Cine este mai lipsit de ajutor ca un miel? Şi iată că cel mai slab face cel mai mare, cel mai imposibil lucru! Mielul, în slăbiciunea lui, duce tot ceea ce este mai greu. Isus a obţinut victoria totală pe cruce fară a Se împotrivii într-adevăr, «El a fost răstignit prin slăbiciune» (2 Cor. 13,4), dar a înviat în putere. De aceea Cuvântul «Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!» (Ioan 1,29) are atâta putere în paradoxul său divin. 

2 APRILIE«Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!" Apoi Şi-a ple-cat capul şi Şi-a dat duhul.» IOAN 19,30

Moartea lui Isus este o taină nespus de mare, iar cuvintele omeneşti nu o pot descrie şi nu pot cuprinde profunda ei semnificaţie. La Golgota nu a murit un om cu o viaţă normală, trecătoare, limitată în timp, ci Cel care există din veşnicii. Atunci a murit Dumnezeu în Isus Cristos; acolo, pe dealul Golgotei a murit «Viaţa veşnică». Dar cum viaţa veşnică nu poate să se sfârşească - ar fi un nonsens — dragostea suverană şi dătătoare de viaţă dintre Tată şi Fiu a fost prezentă acolo, la cruce! În Cântarea Cântărilor 8,6 găsim scrisă profeţia: «căci dragostea este tare ca moartea». Când «Viaţa veşnică» a strigat «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?» (Matei 27,46), Dumnezeu a tăcut — «va tăcea în dragostea Lui» (Ţef. 3: 17). Iată cât de dur este acest cuvânt de la cruce, cu toate semnificaţiile sale pentru noi, cei care suntem muritori. El este într-adevăr puterea nemărginită a lui Dumnezeu, după cum găsim scris în 1 Corinteni 1,18. Pentru lume jertfa de

pe cruce este o nebunie; ce ar putea oare înţelege mintea noastră pervertită de păcat din sacrificiul lui Cristos? Domnul nostru Şi-a dat viaţa de bună voie; nu I-a fost luată. El Şi-a plecat capul şi a ales să moară de dragul tău şi de al meu.

3 APRILIE«Cristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate. El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh.» 1PETRU 3,18

În momentul în care Isus a murit, El a restabilit partășia intimă a omului cu Dumnezeu. Acesta este înţelesul măreţ din Matei 27,50-51: «Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul. Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos». In momentul în care Domnul Isus a murit, Dumnezeu însuşi a deschis Locul Preasfânt, care fusese închis din cauza păcatului. Această refacere a relaţiei pe verticală dintre Dumnezeu şi om a fost consecinţa morţii lui Isus Cristos. Ultimul Său strigăt şi ruperea perdelei de la intrarea în Sfânta Sfintelor au avut loc în acelaşi moment, motiv pentru care autorul Epistolei către Evrei ne spune: «Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfânt pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru adică trupul Său, şi fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată» (Evrei 10,19-22). Acest lucru este valabil pentru noi, cei care credem în Domnul. Prin moartea lui Isus perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt şi acum avem intrare liberă în Sfânta Sfintelor.

4 APRILIE

«Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.» EVREI 2,17

Acest verset prezintă o a doua consecinţă a morţii lui Isus. Ea se referă la Satan, marele vrăjmaş. Diavolul este duşmanul de moarte al lui Dumnezeu, dar şi al oamenilor, căci el i-a dus în păcat. Fiindcă plata păcatului este moar-tea, Satan a fost stăpânul morţii până la moartea Mielului. Spun «până» fiindcă, prin jertfa Sa, Domnul Isus ne-a eliberat de:

1. groaznica moarte a doua (moartea veşnică), deoarece fără sacrificiul lui Isus am fi ajuns după moartea fizică în mâinile lui Satan.

2. cutremurătoarea frică de moarte, căci poţi «să mori» în timpul vieţii de nenumărate ori din cauza fricii de moarte. Dar citim în Evrei 2,15: «şi să-i izbăvească pe toţi aceia care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor».

3. teribila moarte a celor neîmpăcaţi cu Dumnezeu. Când Mielul lui Dumnezeu Şi-a dat viaţa pe crucea Golgotei, toate lucrurile s-au schimbat: din copiii lui Satan şi ai morţii am devenit copiii lui Dumnezeu şi ai vieţii. Să-I mulţumim dar Domnului Isus Cristos care ne-a împăcat cu Tatăl şi ne-a eliberat din robia de moarte în care diavolul ne ţinea prizonieri din cauza păcatelor noastre!

5 APRILIE«Şi pe voi, care odinioară eraţi străini si vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum.» COLOSENI 1,21

Iată o a treia consecinţă a morţii lui Isus, consecinţa legată de ispăşirea păcatului nostru. Textul din Romani 5,10 ne asigură că prin moartea Fiului suntem împăcaţi cu Dumnezeu. Ne întrebăm: cum se raportează El la nenu-măratele noastre păcate? Ei bine, eu Îi sunt nespus de recunoscător Domnului Isus pentru textul din 1 Corinteni 15,3 care spune: «Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi». Deci poţi fi sigur: moartea Sa pe cruce, sângele Său vărsat au şters întreaga ta vină! Citim în Coloseni 2,13-14: «ne-a iertat toate greşelile. A şters zapisul cu poruncile Lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic». Nu este minunat? Sângele Său, sângele nevinovat al Fiului lui Dumnezeu şterge absolut toate păcatele noastre ca şi cum acestea nu ar fi existat niciodată. Dumnezeu însuşi a plătit pentru ele cu sângele propriului Său Fiu. De aceea Sfânta Scriptură spune de nenumărate ori că El «a murit pentru noi» şi «pe când eram noi încă fără puterâfiCristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi» (Rom. 5,6).

6 APRILIE

«Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. Căci tot ce este în lume — pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii — nu este de la Tatăl, ci din lume.»

1 IOAN 2,15-16

Dacă evaluăm toate aceste efecte pe care moartea lui Isus le-a avut asupra acestei lumi, trebuie să ne gândim şi cine este stăpânul, Dumnezeul ei. Dumnezeul lumii este Satan, prinţul întunericului. Dar exact pe acest pământ, pentru această lume, Fiul lui Dumnezeu a murit pe cruce şi 1-a înfrânt pe Satan, stăpânitorul ei. Prin urmare oricine crede în Domnul cel răstignit şi în moartea Sa este şi el crucificat şi mort faţă de păcat, iar duhul lumii nu mai are nici o pu-tere asupra lui. Acesta este scopul morţii lui Isus, după cum spune textul din Galateni 1,4: «El S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău...». Nu este trist când copiii lui Dumnezeu refuză despărţirea totală de lume? Fiecare asociere conştientă cu duhul lumii înseamnă crucificarea din nou a Domnului Isus. Un copil al lui Dumnezeu trăieşte prin naşterea din nou într-o nouă dimensiune, căci este scris: «Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos» (Filip. 3,20). Prin puterea morţii lui Isus trăim acum în lume, dar nu mai facem parte din ea.

7 APRILIE

«Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte? Boldul morţii este păcatul şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul postru Isus Cristos!» 1 CORINTENI 15,55-57

Ca o a cincea consecinţă a jertfei lui Cristos pe cruce, aş vrea să înţelegem repercusiunile pe care moartea Lui le-a avut asupra morţii. Moartea este o realitate crudă. Acest lucru l-au simţit mulţi dintre cititorii mei când au stat lângă mormântul unei persoane dragi. Nici Domnul Isus nu a ignorat realitatea şi duritatea ei. Când a mers în Beta-nia să îl învie pe prietenul Sau Lazăr, care era mort de 4 zile, a plâns la mormântul acestuia. Dar, totodată există şi o altă realitate minunată, şi anume învingerea morţii pjdn moartea lui Isus. Cu toate că îmbătrâneşti, promisiunea Psalmului 92 este valabilă şi pentru tine; în plus, conform cuvintelor apostolului Pavel, în interiorul tău întinereşti: «şi chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi» (2 Cor. 4,16). Un asemenea om are tinereţea veşnică descrisă de Psalmul 103,5 şi va deveni asemenea unui stejar. Aici este minunea! Prin moartea Sa, Isus Cristos ne-a împăcat cu Dumnezeu, ne-a eliberat de sub puterea lui Satan, ne-a salvat din robia păcatului şi ne-a dăruit viaţa veşnică.   

8 APRILIE

«Fiindcă, prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul nostru.» ROMANI 6,10-11

Al şaselea efect al morţii Domnului Isus pe cruce se reflectă asupra naturii noastre păcătoase. Suspinăm apăsaţi de natura noastră păcătoasă pentru că, în lumina neprihănirii şi sfinţeniei lui Dumnezeu, observăm că suntem stricaţi, pervertiţi, porniţi în a face rău încă de la naştere. Umblăm aplecaţi sub această povară până când înţelegem efectul biruinţei lui Isus asupra firii noastre, a eului nostru. Acest aspect este descris în mod clar în versetul de mai sus. Dacă încă te simţi păcătos şi ai porniri şi atitudini rele, atunci cu siguranţă trebuie să păşeşti prin credinţă înaintea crucii lui Isus. El a murit pentru mine, deci şi eu am murit cu El faţă de păcat, chiar dacă nu simt acest lucru. Dacă adopţi o astfel de atitudine, atunci, conform textului din Romani 6,7 eşti «izbăvit de păcat», deoarece omul care a murit a fost eliberat de păcatul care este în el, de firea sa veche. Dumnezeu nu mai vede această natură păcătoasă, căci ea a fost răstignită pe cruce odată cu Isus Cristos.   

9 APRILIE

«Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Cristos.» 1 CORINTENI  3,11

Ziua răsplătirii, ziua judecăţii, ziua în care vom sta ca Biserică a lui Isus în faţa tronului de judecată al lui Dumnezeu este foarte, foarte aproape. De aceea, drămuieşte-ţi timpul! Ai grijă ca pe temelia sfinţeniei tale - Isus Cristos - să clădeşti aur, argint şi pietre preţioase. Ţelul vieţii tale să fie slăvirea Numelui Domnului. Lasă prima ta dragoste pentru Isus să fie vlăstarul vieţii şi al acţiunilor tale, căci doar aşa tot ce ai făcut va avea valoare veşnică, iar recolta vieţii tale va fi un adevărat triumf la tronul de judecată a lui Isus. O asemenea viaţă va fi fără îndoială ţinta ata-curilor celui rău, dar Scriptura spune: «Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de veselie» (Psalm 126,5). Planifică-ţi cu mare băgare de seamă timpul, căci în curând nu-l vei mai avea! «... strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură» (Matei 6,20). Poate te întrebi: cum pot să încep în mod practic să-mi investesc viaţa şi resursele pentru eternitate? Răspunsul - roagă-te mai mult! Citeşte

Cuvântul mai mult! Stai în părtăşie cu Dumnezeu mai mult! Acesta este începutul.

10 APRILIE

«... căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui (Satan).» 2 CORINTENI  2,11

Fii atent la micile urme lăsate de duşman în viaţa ta! Vulpile mici distrug viile roditoare. Prinde-le! Ignorarea acestor mici cicatrici lăsate de diavol în inima ta poate avea repercusiuni serioase asupra vieţii tale de credinţă. Din acest motiv nu evita confruntarea biruitoare cu duşmanul. Isus este învingător! Ce ne spune Domnul despre buruienile care cresc împreună cu grâul? El răspunde astfel la întrebarea slujitorilor nedumeriţi: «... Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta» (Matei 13,28). Brusc, observi că în biserica ta, poate chiar în familia ta, buruienile au crescut împreună cu grâul. Aceasta este lucrarea duşmanului, acestea sunt urmele lui. El caută să strice tot ce poate, se străduieşte din răsputeri să nimicească lucrarea Domnului. Tu însă rămâi în Isus! Suntem în lume, dar nu mai facem parte din ea. Suntem înconjuraţi din toate părţile de puteri demonice, dar ele nu mai au nici o putere asupra noastră atât timp cât Domnul rămâne în noi şi noi în El. Atunci Cuvântul Său lucrează în şi prin tine; prin acest lucru reuşeşti nu numai să-ţi recunoşti duşmanul, dar şi să i te împotriveşti cu succes, iar el va fi învins şi fără putere în viaţa ta.

11 APRILIE

«Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu. "» MATEI 13,30

Nouă nu ni se cere să îl distrugem pe duşman; acest lucru nu intră în atribuţiile noastre. În mod aparent suntem pasivi şi nu facem nimic. Dar exact această «pasivitate» în Isus Cristos este, paradoxal, cea mai mare activitate a credinţei. Atacuri ale duşmanului? Da, dar dacă esti în Isus diavolul nu poate să-ţi facă absolut nimic. Respinge aceste atacuri prin puterea sângelui Lui! Începe o nouă viaţă de rugăciune! Caută să ai o legătură mai strânsă cu Sfânta Scriptură! Ai grijă ca faptele, acţiunile tale să fie lumină! Fă totul din dragoste pentru Isus! Împrăştie sămânţa Cuvântului! Depune mărturie! Aceste urme ale luminii nu pot fi şterse, ele rămân, ele te

conduc spre eternitate. în ceruri va fi scris despre tine cu litere de aur: «căci faptele lor Îi urmează!» (Apoc. 14,13) Umblă cu Domnul Isus şi atunci cu siguranţă vei lăsa în urma ta fapte care vor rămâne pe veci.  

12 APRILIE

«însă eu sunt totdeauna cu Tine; Tu m-ai apucat de mâna dreaptă.» PSALM 73,23Cuvintele mici au de multe ori semnificaţii profunde, semnificaţii infinit mai importante când e vorba de Cuvântul lui Dumnezeu. Un astfel de cuvânt mic e «totuşi»; el exprimă credinţa de neclintit a omului ispitit, care în toate frământările vieţii se bazează numai şi numai pe Dumnezeu. Când pacea din jurul tău parcă a luat sfârşit, agaţă-te cu toată puterea de Isus, astfel încât să poţi spune împreună cu prorocul Isaia: «... vor face pace cu Mine» (Isaia 27,5). Acest lucru este valabil şi în ce priveşte procesul ireversibil de îmbătrânire, căcis nimeni nu poate opri degradarea trupului. Dar cel născut din nou se bucură împreună cu psalmistul: «Cel fară prihană înverzeşte ca finicul şi creşte ca cedrul din Liban» (Psalm 92,12).De câte ori nu ai spus cu recunoştinţă «totuşi» după ce ai primit ajutor, când toate în jurul tău păreau a se prăbuşi, de cele mai mult ori din cauza păcatelor tale! Uităm mult prea uşor că întunericul şi problemele sunt adeseori consecinţa propriei noastre neascultări. Dar iată, Domnul în mila Sa ne-a iertat pe deplin, astfel încât şi pentru noi este Valabil textul din Isaia 64,4: «... niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se si cum nici n-a văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu în afară de Tine sa fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El.»   

13 APRILIE

«Domnul nu va părăsi poporul Lui, din pricina Numelui Lui celui mare, căci Domnul a hotărât să facă din voi poporul Lui.» 1 SAMUEL 12,22

Cuvântul «dar» marchează anumite puncte de cotitură în mesajul Bibliei; acesta este felul de manifestare al Dumnezeirii. Când Iosif a avut probleme mari în Egipt, citim: «Domnul a fost cu Iosif şi Şi-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere» (Gen. 39,21). Acest fapt a transformat celula sa într-un palat, căci acolo unde este Domnul este lumină şi dragoste. Acolo nu poate fi niciodată întuneric.Când poporul s-a răzvrătit împotriva lui Moise, gă-sim scris: «... Atunci slava Domnului s-a arătat întregii adunări» (Num.

16,19). Prezenţa slavei Domnului a fost «dar»-ul salvator al lui Dumnezeu pentru Moise. Totul s-a luminat în jurul lui.Acelaşi lucru este valabil şi pentru noi. Odinioară, când ne aflam sub puterea întunericului, când eram copii ai mâniei ca toţi ceilalţi şi când ne aflam făra speranţă în ghearele duşmanului, în universul din jurul nostru a strălucit omnipotentul «dar» al lui Dumnezeu: «Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos» (Efes. 2,4-5). Nu ar trebui ca viaţa noastră să-I fie dedicată şi să-L laude doar pe Domnul nostru?

14 APRILIE

«Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine ...»    PSALM 23,4

Neînsemnata conjuncţie «căci» are o putere uimitoare de transformare. David cântă despre experienţa credinţei sale şi o descrie foarte clar în Psalmul 23. Ar fi trebuit sa moară de frică când era înconjurat de duşmani, dar s-a ancorat puternic în Domnul: «căci Tu eşti cu mine». Acest «căci» mută imediat perspectiva asupra persoanei sublime a lui Dumnezeu. Când Domnul ocupă locul care doar Lui I se cuvine în viaţa ta, atunci poţi experimenta un «căci» biruitor. Ai motive de teamă şi îngrijorare, dar îndrăzneşti să spui: «nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine». Acest mic cuvânt face să dispară şi frământarea asupra lipsei de putere. Te plângi: «nu am putere, vreau să Il slujesc pe Domnul mai bine, dar peste tot mă lovesc de uşi închise». Nu dispera, căci Domnul acceptă lipsa ta de putere. Psalmistul mărturiseşte: «El mi-a frânt puterea în drum ...» (Psalm 102,23). Ascultă însă Cuvântul Său: «iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide». Şi care este motivul? «Căci ai puţină putere ...» (Apoc. 3,8). Exact, pentru că tu eşti slab, El este tare în tine. Pentru că tu nu poţi, El poate!   

15 APRILIE

«... mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.» PSALM 23,3

Cine înţelege profunzimea acestei promisiuni devine puternic şi de neclintit. Dacă El te călăuzeşte pe calea cea bună - din pricina Numelui Său - ar putea oare să meargă ceva rău în viaţa ta? Niciodată! Toate temerile, neîncrederea, nemulţumirile şi cârtirile îşi au originea în necredinţă. Lasă-mă

să îţi spun foarte deschis: Domnul va fi onorat şi lăudat doar dacă tu iei promisiunile Sale în serios. Textul de astăzi spune: «îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său» (Psalm 23,3). Promisiunile Bibliei sunt garantate în Numele lui Isus, căci este scris: «In adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da"; de aceea şi „Amin", pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu» (2 Cor. 1,20). Certitudinea că suntem conduşi pe calea cea bună ne mângâie inima. Acelaşi David care a avut această certitudine în viaţa lui, a mărturisit: «Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg» (Psalm 119,32). Este ca un cerc dumnezeiesc binecuvântat în care ajungem şi în care este atât de uşor să rămânem în ascultare.  

16 APRILIE

«Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.» PSALM 23,4

Când inima ta este ancorată în promisiunile Sale veşnice, atunci umbli pe calea rugăciunii. Eşti vindecat — cum spune profetul Ieremia — de necurăţia ta. Bineînţeles, ispitele rămân şi întunericul se poate aşterne chiar şi pe calea dreaptă, dar: «să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu» (Evrei 12:2).Calea cea dreaptă poate să străbată uneori nisipurile mişcătoare ale încercării. Poate chiar tu, dragă cititorule, treci în această perioadă pe acolo. Este întuneric beznă şi nu vezi nici în spate, nici în faţă. Poţi să te uiţi numai în sus. Dar e de-ajuns, după cum spune Sfânta Scriptură: «chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău». Trăind după Scriptură ne împotrivim diavolului, care vrea să ne cufunde în mlaştină, să ne cuprindă frica. Dar Dumnezeul nostru - chiar şi în mijlocul încercării - vrea să aibă părtăşie cu tine. Domnul este lumina şi salvarea ta! Ai toate motivele să te bucuri, nu să te temi.

17 APRILIE

«... îmi ungi capul cu untdelemn si paharul meu este plin de dă peste el. Da, fericirea si îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.» PSALM 23,5-6

Psalmul 23 conţine o promisiune veşnică pe oare duşmanul nu o poate anula. Ce minunat este că noi, copiii lui Dumnezeu chiar dacă ne-am afla în valea cea mai întunecoasă, ca şi pe culmile cele mai însorite, nu trebuie să ne temem, deoarece Domnul este tot timpul alături de noi! Dumnezeu însuşi ne pregăteşte masa. Domnul, din pricina numelui Său, vrea să te conducă şi pe tine pe drumul cel drept; eşti tu însă cu adevărat dispus să te laşi condus de El? Se întâmplă adesea că şi dacă suntem pe calea Sa totuşi trebuie să trecem prin văi întunecate, pe unde nu am dori să mergem: «... altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi» (Ioan 21,18). In plus, aceste văi neguroase încep să se înmulţească în zilele noastre, deoarece noi, copiii lui Dumnezeu străbatem astăzi mlaştina întunecoasă a vremurilor din urmă. Noaptea se lasă din ce în ce mai tare, după cum a spus Isaia: «Vine dimineaţa şi este tot noapte» (Isaia 21,12). Să nu ne mirăm deci că pe calea cea dreaptă străbatem uneori porţiuni de drum foarte întunecate; la capătul ei este însă lumină, iar pe malul celălalt ne aşteaptă mult iubitul şi binecuvântatul Domn Isus Cristos. El este ţinta noastră şi-L vom vedea foarte curând.   

18 APRILIE

«Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!» 1 CORINTENI 16,13*

Ce este o maşină fără motor? Putem oare vorbi despre un trup fără duh? Ce este un om născut din nou fără credinţa biruitoare? Este important să ne punem aceste întrebări, deoarece în zilele noastre există nu numai o recesiune în plan material, ci şi o decădere la nivelul credinţei, iar acest lucru este înspăimântător. Credinţa copiilor lui Dumnezeu nu mai este biruitoare. Dar Scriptura ne spune dar că aceste două concepte - credinţă şi biruinţă - sunt inseparabile: «... biruinţa asupra lumii este credinţa noastră» (1 Ioan 5,4). Nu este scris «credinţa noastră aduce victoria», ci «... biruinţa asupra lumii este credinţa noastră». Trebuie să acceptăm că acolo unde credinţa este despărţită de biruinţă vorbim practic de trădare. Acesta este motivul pentru care apostolul Pavel ne spune: «Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încerca-ţi-vă» (2 Cor. 13,5). Cu alte cuvinte, cum se prezintă astăzi starea de funcţionare a motorului credinţei noastre? Este inert: victoria, puterea, bucuria lipsesc. De ce stau oare toate pe loc? Dragii mei cititori, întrebarea este vitală şi acesta este motivul pentru care apostolul Pavel ne îndeamnă: « Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!» (1 Cor. 16,13).  

19 APRILIE

«Căci în Isus Cristos nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.» GALATENI 5,6

Trebuie să recunoaştem că a şti permanent care este nivelul credinţei noastre este vital, deoarece Dumnezeu însuşi ne cercetează inima. David recunoaşte la sfârşitul vieţii sale: «Ştiu, Dumnezeule, că Tu cercetezi inima şi că iubeşti curăţia de inimă» (1 Cron. 29,27). Nu amâna examinarea vieţii tale; cea mai mare încercare ne stă înainte — înfăţişarea înaintea tronului de judecată al Mielului. Dacă azi îţi cercetezi credinţa în mod sincer vei observa poate cu groază că lipsesc puterea, victoria, bucuria, în general roadele Duhului Sfant şi constaţi că ea nu are nici un fel de efect - nici în interior, nici în exterior, practic nu este activă. În lumina Cuvântului lui Dumnezeu vei constata poate că însuşirea care trebuie să fie motorul credinţei tale lipseşte. Despre ce este vorba? Despre dragoste! Vorbim despre «credinţa care lucrează prin dragoste». Numai o asemenea credinţă are valabilitate înaintea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel ne atenţionează: « Tot ce faceţi să fie făcut cu dragoste!» (1 Cor. 16,14). El ştia că credinţa autentică nu poate deveni activă şi puternică decât prin dragoste fierbinte faţă de Domnul. Este credinţa ta activă prin dragostea pentru Isus Cristos sau este moartă demult?

20 APRILIE

«Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă.»  1 IOAN 2,18

Mă preocupă mult faptul că noi ca şi Biserică a lui Isus nu realizăm îndeajuns ce vremuri serioase trăim; sunt efectiv ultimele ceasuri ale omenirii. De ce nu mai suntem activi? Răspunsul ar fi: pentru că ispitele şi tentativa duşmanului de a ne adormi sunt mai intense acum ca oricând. Dar şi Cuvântul Domnului Isus este mai clar şi mai puternic ca niciodată: «Ce vă zic vouă, zic tuturor: „ Vegheaţi!"» (Marcu 13,37). Fraţilor, este într-adevăr timpul de pe urmă! Timpul despre care se spune «... va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta» (Dan. 12,1) bate la uşă. Anticristul, adică Satan întrupat, îşi face cu violenţă loc în sufletul tău - aproape îl simţi fizic cum lucrează. Ora încercării, a începutului marii suferinţi vine peste întreg pământul, ceasul final este gata să bată; de aceea Îi rog din suflet pe toţi cei care citesc aceste rânduri să se împotrivească oricărui Compromis cu duhul lumii. Domnul ne va păstra pe toţi curaţi şi sfinţi în mijlocul acestei încercări, deoarece ne îndreptăm spre El, Mirele nostru drag, Isus! Îl vom vedea aşa cum este, de aceea:

«Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat» (1 Ioan 3,3).  

21 APRILIE

«Nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.» NEEMIA 8,10

În ce constă bucuria? În putere! Nu trebuie însă să scoatem acest cuvânt al lui Neemia din context, deoarece bucuria în Domnul nu este un eveniment izolat, ci urmează întotdeauna după ceva. Aici avem de-a face cu o taină, şi anume bucuria lăuntrică manifestată şi trăită chiar în timpul încercărilor celor mai grele. Poporul s-a întors din robie în Israel şi, deşi toate păreau a fi în ordine, nu au avut bucurie în inimă. Aceasta este din păcate şi situaţia mul-tor credincioşi din ziua de azi: toate par bune şi frumoase în exterior, dar nu şi în adâncul sufletului. Ce a lipsit atunci şi ce lipseşte şi acum? Dorul! Dorul, foamea după Cuvântul lui Dumnezeu! Numai printr-o cercetare profundă şi serioasă a Sfintei Scripturi ajungem să ne conştientizăm starea; dar, pentru că Biblia ne-a cercetat, vine imediat bucuria de nedescris în Domnul. Nu există o altă cale pentru aceasta. Cercetarea prin Cuvântul lui Dumnezeu scoate întotdeauna păcatul la iveală. Atunci, din această pocăinţă sinceră se naşte bucuria în Domnul. Iată secretul ei!  

22 APRILIE

«Ezra a citit în carte de dimineaţa până la amiază, pe locul deschis dinaintea porţii apelor, în faţa bărbaţilor şi femeilor și în faţa celor ce erau în stare s-o înţeleagă.»      NEEMIA 8,3

Ordinea în capitolul 8 din Neemia este foarte clară. În versetul 1 citim cum cărturarul Ezra a luat cartea legii lui Moise, adică Biblia pe care o aveau ei atunci. În versetul 2 scrie că a adunat tot poporul, iar în versetul 3 că a început să citească. Şi apoi scrie ceva important: «Tot poporul a fost cu luare aminte la citirea Cărţii Legii». În versetul 8 găsim de altfel scris că: «Ei citeau desluşit în Cartea Legii lui Dumnezeu şi-i arătau înţelesul, ca să-i facă să înţeleagă ce citiseră». Această relaţie între cei ce predicau şi adunarea celor care Îi ascultau este vitală. Ea presupune în acelaşi timp că inimile ascultătorilor erau pregătite să asculte şi să primească Cuvântul. Doar atunci ne este prezentat în Neemia 8 momentul deosebit al cercetării celor ce ascultau: «tot poporul plângea când a auzit cuvintele Legii» (Neem. 8,9). Pentru că poporul a dorit să asculte şi să primească Cuvântul, acesta şi-a

făcut pe deplin efectul. Poporul a fost cercetat în profunzime şi a ajuns în punctul în care s-a pocăit înaintea lui Dumnezeu. Astfel s-a născut bucuria lor în Domnul.

23 APRILIE   

«Mă bucur de Cuvântul Tău ca şi cel ce găseşte o mare pradă.»

PSALM 119,162

Bucuria în Domnul este independentă de sentimentele noastre, deoarece nimic nu este mai schimbător ca acestea. Sentimentele sunt manifestarea bucuriei sau tristeţii sufleteşti; această bucurie nestatornică, efemeră poate deveni stabilă şi completă numai prin bucuria în Domnul care este neschimbătoare şi nepieritoare. Toate lucrurile se schimbă, dar Dumnezeu nu. Despre El este scris: «Isus Cristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!» (Evrei 13,8) Când ne bucurăm de cercetarea «săbiei Cuvântului», ne bucurăm cu totul în Isus Cristos. Atunci vom rămâne în El, iar bucuria noastră va fi deplină. Sufletul tău se va ridica la Domnul şi fericirea şi împlinirea pe care le vei experimenta vor fi atât de intense că vei striga efectiv: «Bucuria în Domnul este puterea mea». Cine are această legătură intimă cu Domnul nu mai este dependent de propriile sentimente, de complexul de împrejurări sau de tristeţe. Bucuria în Domnul se naşte numai în urma rezolvării unei crize interioare şi este total intangibilă în faţa influenţelor exterioare.

24 APRILIE

«Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.»   EFESENI 5,16

Este incontestabil faptul că omul zilelor noastre este supraaglomerat şi se plânge mereu de lipsă de timp, cu toate că ar putea foarte bine face atâtea lucruri cu ajutorul tehnologiei. Timpul este un concept relativ. Unii, în doar câteva minute, fac mai multe ca alţii în ore. Când apostolul Pavel ne spune că trebuie să răscumpărăm vremea, se referă la faptul că trebuie să transformăm puţinul timp pe care îl avem la dispoziţie în veşnicie. Cum se poate realiza acest lucru? In primul rând, printr-o viaţă adevărată de ru-găciune. Rugăciunea trebuie să fie sinceră şi practicată în mod regulat. Daniel şi-a răscumpărat zilnic timpul. De ce? Pentru că era un om al rugăciunii. El şi-a fixat ca prioritate să se roaîge de trei ori pe zi la aceeaşi oră. Astfel viaţa lui a fost îndreptată spre veşnicie, fiind zidită pe valorile cerului.Un om care se roagă ştie să fie liniştit şi calm. Diavolului Îi este frică de acest lucru, de aceea apostolul Pavel spune: «Să căutaţi să trăiţi liniştiţi»

(1 Tes. 4,11). În linişte Duhul lui Dumnezeu ne vorbeşte, ne conduce şi ne atenţionează, astfel încât să putem accepta curăţirea de păcatele noastre prin sângele lui Isus.

25 APRILIE

«Nu te grăbi să pleci dinaintea lui.» ECLESIASTUL 8,3

Sunt sigur că haosul Îi orbeşte pe copii lui Dumnezeu, iar aceştia nu mai realizează importanţa sfinţeniei timpului de părtăşie. Satan nu vrea să ne lase liniştiţi, ci ne aruncă dintr-o activitafe în alta. Isaia spune însă răului pe nume: «Oboseşti mergând» (Isaia 57,10). Apostolul Pavel ne încurajează pe fiecare: «... căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui (Satan)» (2 Cor. 2,11). A avea timp nu înseamnă să câştigi mai multe minute pentru afaceri, ci pentru rugăciune. Cei ce se roagă sunt făcători de minuni. Am citit de mii de ori cuvintele lui Isus din Matei 7,7, şi de fiecare dată ele mă ard în suflet: «Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide». Ce simplu, şi totuşi cât de greu! Ce bogată, împlinită şi binecuvântată ar putea fi viaţa ta dacă te-ai ruga cu credincioşie! Cine îşi face timp pentru Domnul are parte de binecuvântări minunate şi investeşte pentru veşnicie. De aceea vă avertizez: «Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele» (Efes. 5,15-16) şi «încă puţină, foarte puţină vreme şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi» (Evrei 10.37).

26 APRILIE

«Eu n-am vorbit în ascuns, într-un colţ întunecos al pământului. Eu n-am zis seminţei lui Iacov: „Căutaţi-Mă în zadar!” Eu, Domnul, spun ce este adevărat, vestesc ce este drept.» ISAIA 45,19

«Căutaţi-Mă!» — iată una dintre poruncile pe care le repetă Domnul în Sfânta Scriptură. Dacă Dumnezeu ne porunceşte să Îl căutăm, atunci înseamnă că este posibil să Îl găsim. In ce fel însă Îl vom găsi? Acest lucru nu este deloc ţinut secret. Singura condiţie este prezentată de Domnul prin profetul Ieremia: «Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima» (Ier. 29,13). Nu are rost să ne rugăm, să petrecem ore pe genunchi, dacă nu facem acest lucru din inimă, în Ieremia 48,10 Domnul spune: «Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului!». Rugăciunea este de origine divină, dar poate fi inutilă, fară putere. Dacă nu Îl căutăm pe

Domnul din inimă, totul e în zadar. Adevărata călăuzire şi viziunea sfântă o primim numai în prezenţa Domnului şi doar daca îl căutăm sincer, cu toată inima.

27 APRILIE

«Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.» ISAIA 55,6

Ne întrebăm poate de ce trebuie să îl căutăm pe Domnul. Îndemnul Său - «Căutaţi-Mă» - din Isaia 45,19 este însoţit şi de răspunsul la această dilemă: «Eu, Domnul, spun ce este adevărat, vestesc ce este drept». Cunosc stratagema diavolului care încearcă să ne ispitească să ne lăsăm prinşi de alte activităţi, să nu-L mai căutăm din toată inima pe Domnul. Oare de câte ori nu ni s-a întâmplat chiar şi în timpul rugăciunii să ne surprindem gândindu-ne la altceva? Domnul însă ne avertizează: «Ascultaţi-Mă, dar» (Isaia 55,2). Dacă îl căutăm în mod sincer vom primi răspuns la rugăciunile noastre, dar nu acest lucru îl urmăreşte Domnul în primul rând. Important este să îl găsim pe El, deoarece, odată ce L-am găsit avem absolut totul din belşug. Atunci am găsit şi răspuns, soluţii la frământările noastre. Când Îl găsim, s-ar putea ca problemele, întrebările şi greutăţile noastre să nu se rezolve, dar cu siguranţă vom fi eliberaţi de ele. Când îl găsim, Se ocupă El de tot; Domnul spune: «Căci cel ce Mă găseşte, găseşte viaţa ...» (Prov. 8,35).

28 APRILIE

«Eu am căutat pe Domnul şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.» PSALM 34,4

Prin El avem totul! Asta nu înseamnă că Domnul îţi răspunde imediat la toate întrebările, ci El te face să vezi totul într-o lumină diferită, dintr-o altă perspectivă. Poate avem întrebări fară răspuns, nopţi nedormite, ne luptăm cu probleme pe care nu le putem rezolva. Uneori ne ajută să plângem, altă dată o rugăciune sau un cuvânt bun ne îmbărbătează. Adevărul este că nu putem face faţă tuturor problemelor vieţii, iar la un moment dat toate lucrurile se vor întoarce cu susul în jos. Şi atunci, poate pentru prima dată după multă vreme, începem să îl căutăm pe Domnul cu toată inima, din tot sufletul; îl strigăm cu toată disperarea fiinţei noastre, nu mai fugim din faţa Sa - şi brusc El ne răspunde. În clipa când ai certitudinea că El este prezent, toate greutăţile pur şi simplu dispar. Ce experienţă minunată! Oamenii care îl caută pe Dumnezeu sunt înconjuraţi cu un zid de protecţie invizibil, iar

lucrul acesta se face imediat simţit. Biblia spune: «Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută» (Ezra8,22).

29 APRILIE

«Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie.» TIT 2,11-12

Domnul Isus nu poate creşte în noi, iar viaţa noastră nu Îl glorifică dacă noi nu renunţăm la eul nostru. Ioan Botezătorul a înţeles acest lucru când a spus, referindu-se la Domnul Isus: « Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez» (Ioan 3,30). Cum putem să ne micşorăm? Şi, fără să vrem, ajungem să vorbim despre bunătatea şi mila Sa. Ce face îndurarea? Ne purifică. Nu este lucrul acesta minunat? Cum poate această îndurare să ne cureţe viaţa — o, ce acţiune dureroasă! — când cu toţii ştim că este plină de compasiune şi înţelegere? Aceasta este o taină mare! Îndurarea poate fi experimentată numai dacă este acceptată şi lăsată să acţioneze neîngrădit în inimă: este un dar pe care nu-1 merităm. Prin faptul că accept acest dar nemeritat din mâna Domnului mă aflu deja în; procesul curăţirii, astfel încât, prin harul Său renunţ la firea mea veche şi la poftele lumeşti. Te rog, primeşte şi tu acum această îndurare! Va veni un moment în care, din bunătate, har şi îndurare sfântă, vom fi transformaţi şi vom zbura către Dom-nul. Dar dacă sfârşitul vieţii noastre va veni mai înainte, privind spre poarta cerului vom putea spune: numai îndurarea Ta ne sfinţeşte!  

30 APRILIE

« Veniţi la Mine toţi cei trudiţi si împovăraţi si Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.» MATEI 11,28-30

Domnul Isus face această invitaţie de două ori. Este nemărginirea îndurării, a bunătăţii Domnului, care se înnoiește în fiecare dimineaţă. Această dublă invitaţie este pentru aceia care vin la El: «Eu vă voi da odihnă» şi «veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre». Prin promisiunea: «Eu vă voi da odihnă», Domnul îţi va reînnoi viata. El vrea să îți schimbe inima, să-ţi ofere noi perspective, să-ţi dea un nou punct de vedere. Iar când spune «veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre», El ne dă de înţeles că ştie ce fel de fiinţe suntem. Dumnezeu cunoaşte neliniştea inimii noastre şi agitaţia pe

care nu o putem nicicum stăpâni. Acest adevăr este valabil pentru azi şi pentru toate zilele: grăbeşte-te şi vino cu toate problemele şi poverile la Isus! Nu asculta îndemnurile firii, ci încredinţează-te cu totul în mâna Lui!