EVALUAREA ONLINE

- ÎNTRE TESTE ȘI COMPETENȚE -

Prof. IRINA CĂPĂȚÎNĂ

COLEGIUL NAȚIONAL „FRAȚII BUZEȘTI”, CRAIOVA

„ERA MAI BINE ÎNAINTE”

În educație, pandemia e asociată, încă periculos și nedrept, cu eșecul, cu frustrarea, cu lamentația, cu ironia usturătoare, până la urmă, cu neputința și autosuficiența. E un discurs care reia identic tiparul acelui postcomunist „era mai bine înainte” care fascinează generații. Era mai bine, pentru că nu știm cum și ce să facem acum și cu ce avem acum. La fel și în educația care s-a văzut pe sine în oglindă în ultimele 9 luni mai mult decât a făcut-o vreodată, dar a rămas în continuare fascinată nu de ceea ce promitea imaginea să fie, ci de ceea ce știa ea, odinioară, că era. Eșecul de a se scutura de obișnuințele comode ale trecutului recent vine, în primul rând, din neputința de a înțelege că e obligatorie regândirea integrală a actului educativ, care, sub nicio formă, nu mai poate fi înțeles limitativ ca o succesiune de predare – învățare- evaluare. În această paradigmă, educația online este, într-adevăr, un eșec. În triada mai sus pomenită, rolurile și funcțiile se împart cu strictețe, profesorul predă, pentru că el deține informațiile, elevul învață ce predă profesorul, pentru că trebuie să își însușească și el aceleași informații și cercul se închide, întorcându-se la profesor, care evaluează și diagnostichează cât a dobândit elevul în termeni de cunoștințe. Eficiența unui asemenea act educațional? De regăsit într-o pedagogie mai veche decât acel „înainte” lăudat și dorit nostalgic de atâția.

DE LA SUCCESIV LA SIMULTAN

Regândirea pedagogiei digitale, într-o epocă a abundenței resurselor, a oportunităților și a rețelelor nu înseamnă descoperirea unei alte roți, mai „rotundă”, ci redefinirea principiilor într-un context nou. Pericolul abordării educației ca „business as usual” – cu doar câteva noutăți digitale în recuzită – ne va duce în reproducerea acelorași practici tradiționale, care nu-și mai găsesc locul și nu mai servesc niciunui scop. În această paradigmă, predarea, învățarea și evaluarea nu mai trebuie gândite secvențial, ci sistemic, simultan, iar conceptul-cheie al pedagogiei digitale trebuie să fie „activitatea de învățare”. Lucrările de specialitate definesc „activitatea de învățare” ca o interacțiune specifică a elevului cu alți elevi și cu profesorul, folosind anumite resurse și instrumente, orientată spre un rezultat precis. Activitatea de învățare presupune motivație și implicare, condiții esențiale acestui proces, care trebuie stimulate și încurajate permanent de profesor. Astfel că rolul profesorului nu va mai fi acela de furnizor de informație, ci de facilitator de experiențe integrate. Principiul simultaneității impune o altă organizare a activității profesorului, care trebuie să creeze, în același timp, în situația de învățare dobândire de cunoștințe (prin descoperire sau transfer) și de practici de lucru, exersare de comportamente relevante în viața de zi cu zi, configurare de atitudini, evaluare a tuturor acestora, și, obligatoriu, practica autoreflecției asupra activității de învățare. Asta face profesorul să se retragă în plan secund și să-și organizeze activitatea astfel încât să valorizeze elevul și munca acestuia. Să îi dea voce și spațiu de manifestare.

CÂND, CE ȘI CUM EVALUĂM ÎN ONLINE

Evaluăm permanent. Orice activitate de învățare trebuie gândită nu cu o componentă de evaluare asociată, ci integrată. Elevul nu-și mai trăiește momentul de glorie sau de eșec la sfârșitul unei unități de învățare, progresul lui este apreciat constant în orice moment al activităților în care este implicat.,

Evaluăm competențe. De atâta timp, programele școlare sunt formulate în termeni de competențe (conținuturi – deprinderi – atitudini). Și de atâta timp, această, cu adevărat, sfântă treime e purtată ca un odor doar în conferințe, cursuri de formare, lucrări de specialitate, discursuri oficiale, pentru ca în practica școlară să fie pusă după colț de cei mai mulți dintre profesorii care „știu mai bine”. Acei profesorii care găsesc elevul ca singur vinovat pentru actualul fiasco al evaluării online. Elevul care nu are motivație, elevul care fură, care alege calea ușoară, care își bate joc de munca lui, a profesorului dedicat, care va ieși din școala virtuală cu un nivel de cunoștințe derizoriu, care e victima sigură a analfabetismului. Eroarea apare exact aici: nivelul de cunoștințe. Cât timp profesorul continuă să aprecieze progresul elevului prin măsurarea nivelului de cunoștințe, rezultatul nu va fi decât nesatisfăcător. Atoteficientul test aplicat în școala față-în-față e falimentar de la bun început în școala online.

Evaluăm creativ, nu standardizat. În lipsa supravegherii directe, rezultatele sunt viciate și creează frustrări enorme de ambele părți. Și vina cea mare nu este, fără îndoială, a elevului care trișează, ci a profesorului care nu a gândit o activitate care să nu-i permită elevului să nu trișeze. Nu cunoștințele/ informațiile trebuie verificate în online, ele sunt „la un click distanță”. Ci competențele. Iar pentru asta, profesorul trebuie să-i permită elevului acel click în activitatea de evaluare și să vadă ce și cum știe să facă cu ele. Pentru evaluarea online care să formeze competențele esențiale de gândire critică și de muncă autonomă, profesorul trebuie să identifice răspunsuri la următoarele întrebări.

● Care sunt calitățile unei sarcini efciente de evaluare în activitatea online?● Cum să concepi sarcini de lucru pentru care Google nu are răspunsuri?● În ce mod activitatea online poate crea experiențe de învățare care nu sunt accesibile în scenariul

față-în-față?

NU ONLINE-UL E DE VINĂ

La limba și literatura română, evaluarea online nu se poate concepe în afara creativității. Atât a elevului, cât și a profesorului. Elevul nu va putea niciodată să demonstreze dobândirea unor competențe, câtă vreme profesorul îl obligă la teste cu itemi obiectivi sau subiectivi, dar bazați pe reproducere. Desigur, aceste observații sunt valabile și pentru evaluarea în forma ei clasică, față-în-față. Contextul online face, însă, cu mult mai vizibile și mai dureroase toate aceste obiceiuri nesănătoase care au proliferat în timp. Este momentul în care ar trebui să se înțeleagă că vechile șabloane de evaluare sunt...vechi și pernicioase. Prin urmare, nu mediul online nu ne permite să evaluăm eficient și obiectiv, ci propria inerție și comoditatea.

Cum să salvăm, așadar, evaluarea la literatură?1. Cu formularea obiectivului de a evalua COMPETENȚE.2. Cu sarcini de lucru fără răspuns pe Google.3. Cu cerințe clare și detaliate (de la aspectele care vizează conținutul și până la cele tehnice)4. Cu o grilă de evaluare (care să asigure obiectivitatea)

BASMUL DIGITAL CONTEMPORAN

Sarcina de lucru de mai jos a fost administrată unei clase a X-a, profil real, în cadrul unității „Proza scurtă. Basmul cult”.

„Haideți să-l mutăm și pe flăcăul ăsta al lui Creangă în online. Ți-am pregătit un blog, în Google Sites – „Blogul lui Harap-Alb”! Ca și el, și tu ai de trecut o probă. Ca și el, ai nevoie de o călăuză!! Și, ca și Spânul, voi juca eu rolul acesta, pentru că am stabilit că pedagogia negativă dă roade. Chiar dacă îți vei pierde și tu capul în rezolvarea sarcinii mele, precum Harap-Alb, vei fi, la finalul ei, un învingător pe care îl așteaptă o notă mare. Ce ai de făcut..Pasul 1: alege una din scenele de mai jos:

alegerea calului, rătăcirea prin pădure, jurământul de la fântână, casa de aramă, decapitarea lui Harap-Alb Pasul 2: imaginează-ți că ești unul din următoarele personaje: calul, Împăratul Verde, Împăratul Roș, Sfânta Duminică, Ochilă Pasul 3: cu această nouă identitate (și tu ca Harap-Alb), creează un articol, de 300-400 de cuvinte, pe care să îl postezi pe blog, pe pagina care corespunde secvenței alese.Vei prezenta secvența aleasă, din perspectiva personajului selectat la Pasul 2.Vei concepe, așadar, un articol de opinie – vei comenta secvența (de ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat, care au fost consecințele), vei formula un punct de vedere pro/contra situației respective, vei face aprecieri cu privire la personajele implicate. Vei avea grijă ca din articolul tău să reiasă clar publicul căruia i se adresează. Pentru aceasta, îți vei adapta tonul și vocabularul.Vei folosi cuvinte/ structuri prin care să semnalizezi faptul că textul tău prezintă opinii și nu fapte.Articolul tău poate să trateze subiectul din perspectivă psihologică, socială (referitoare la drepturile fundamentale), științifică, politică etc.

Pasul 4: personalizează-ți articolul (imagini, link-uri, reclame)Pasul 5: verifică exprimarea, ortografia (obligatoriu cu diacritice), punctuația,

respectarea limitei de spațiu.Pasul 6: postează-l pe blog, alături de alte contribuții ale colegilor tăi și bucurați-vă

împreună de rezultatul obținut. Pasul 7 (cifră de basm): Spânul se va face cititor de blog și îți va aștepta cu

nerăbdare articolul.INSTRUCȚIUNI TEHNICE

Site-ul este un spațiu comun. Te rog să respecți munca celorlalți colegi și să nu modifici cu nimic postările lor. Articolul tău va fi postat pe pagina corespunzătoare secvenței alese, pe care o vei accesa din partea superioară a paginii principale.Te sfătuiesc să redactezi textul în Word și să îl inserezi în pagina corespunzătoare scenei alese, folosindu-te de butoanele „Inserați”, respectiv „Text care se poate restrânge”. La titlu, ar fi potrivit să treci și numele tău, pe lângă titlul articolului. Mai jos, în link, e un tutorial scurt despre cum se folosește opțiunea „Text care se poate restrânge”.https://edu.google.com/teacher-center/products/sites/?modal_active=modal-video-iu5ZgBfaLoo

ȘI ACUM, ÎNAPOI LA PROGRAMĂ

Ce am bifat prin această activitate?Competența generală 1: utilizarea corectă și adecvată a limbii române în receptarea și în

producerea mesajelor în diferite situații de comunicare. Competența specifică 1.1.: identificarea particularităților și a funcțiilor stilistice ale limbii

în receptarea diferitelor tipuri de texte (pentru rezolvarea sarcinii, au recitit textul basmului și au

identificat particularitățile limbajului popular/ regional, resursele expresivității/ valorile stilistice ale unor categorii morfosintactice)

Competența specifică 1.2.: redactarea unor compoziții despre textele studiate și alcătuirea unor texte funcționale sau a unor proiecte (și-au planificat activitatea, s-au documentat)

Competența specifică 1.5.: utilizarea, în exprimarea proprie, a normelor ortografice, ortoepice, de punctuație, morfosintactice și folosirea adecvată a unităților lexico-semantice, compatibile cu situația de comunicare (au redactat folosindu-se de observațiile pe care le-a presupus competența 1.1.)

Competența generală 2: folosirea instrumentelor de analiză tematică, structural și stilistică în receptarea diferitelor texte literare și nonliterare

Competența specifică 2.1.: analiza principalelor componente de structură, de compoziție și de limbaj specific textului narativ (pentru rezolvarea sarcinii de lucru, au operat cu termenii de teorie literară asociați textului narativ, au demonstrate înțelegerea și funcționalitatea lor.)

Competența generală 3: argumentarea în scris sau oral a unor opinii în diverse situații de comunicare

Competența specifică 3.3: elaborarea unei argumentări orale sau scrise pe baza textelor studiate (trebuind să redacteze din perspectiva unui personaj din basm un articol de opinie, au utilizat verbe evaluative, mărci ale subiectivității evaluative, cuvinte cu rol argumentativ, structure sintactice în argumentare).

În plus, sarcina de lucru a stimulat creativitatea și a încurajat autonomia. A presupus lucrul într-un spațiu colaborativ, ceea ce a obligat la respect față de munca celorlalți colegi. A avut un caracter interdisciplinar, întrucât a solicitat cunoștințe de TIC. Și a adus textul literar clasic în prezentul elevilor, care au exersat producerea de conținut online de calitate, adaptându-se, astfel, integral realității momentului.

ÎN ONLINE ȘI FAȚĂ-ÎN-FAȚĂ

Ceea ce ne învață această perioadă, pe fiecare dintre noi, profesori și elevi este că întoarcerea la modelul didactic de dinainte de martie 2020 este imposibilă. Câștigurile acum neînțelese, mai ales, de profesori sunt enorme, dacă le raportăm la felul în care suntem responsabili pentru educația acestei generații, pentru care nu mai este importantă deținerea de cunoștințe, ci modul critic și asumat în care ajung la informație și în care o folosesc. Pentru aceia dintre noi care am înțeles acest lucru, a fi profesor atunci când vom reveni în sălile tradiționale de clasă va însemna o practică integral modificată, nu doar pentru că vom integra pe mai departe instrumentele digitale, ci pentru că vom proiecta activități pe baza principiilor eficiente ale pedagogiei digitale.