Walter Hallstein Ro

2
RO Walter Hallstein a fost primul preşedinte al Comisiei Europene, în perioada 1958-1969, un european dedicat şi un promotor decisiv al integrării europene. În calitate de preşedinte al Comisiei Europene, Hallstein s-a implicat în realizarea rapidă a pieţei comune. Marele său entuziasm şi puterea sa de convingere au servit cauza integrării europene chiar şi după încheierea mandatului de preşedinte al Comisiei. Pe durata mandatului său, unificarea europeană a cunoscut progrese remarcabile. Fost secretar de stat în ministerul german al afacerilor externe, şi-a câştigat inițial faima internaţională datorită „doctrinei Hallstein” din anii 1950. Aceasta a conturat politica externă a Germaniei pentru anii următori şi s-a axat pe apropierea tinerei democraţii de Europa occidentală. Walter Hallstein: diplomaţia în sprijinul integrării europene Walter Hallstein 1901 - 1982 © Uniunea Europeană Primii ani de viață şi experienţele din timpul războiului Fiu al unui responsabil cu controlul în domeniul construcțiilor, Walter Hallstein s-a născut la 17 noiembrie 1901, în Mainz, un oraş din sud-vestul Germaniei. După ce a absolvit liceul teoretic local, a studiat dreptul și științele politice la Bonn, Berlin şi München. A absolvit în 1925, când a început să lucreze ca asistent al unui profesor de la Universitatea din Berlin. În 1927 a devenit examinator la Universitatea din Rostock din nordul Germaniei, obținând calificarea de lector în 1929. Un an mai târziu, a fost numit în funcţia de șef al catedrei de drept privat și dreptul societăților, poziție pe care o va deţine în următorii zece ani, devenind un expert în domeniu, un savant respectat şi un lector universitar de renume internaţional. Ulterior, a ajuns profesor la Universitatea din Frankfurt, de unde a fost detașat în forţele armate germane în anul 1942, în ciuda ostilității sale față de nazism. După invazia aliaţilor din 1944, Hallstein a fost dus într-o tabără de prizonieri de război în Statele Unite, unde a înfiinţat un fel de universitate specială pentru a-i educa pe ceilalți prizonieri cu privire la legislație şi drepturile lor. După război a fost numit vicecancelar al Universităţii din Frankfurt, iar în 1948 a fost invitat la Universitatea Georgetown în calitate de lector. Numărându-se printre primii savanți germani invitați la o universitate americană, experienţele pe care le-a avut în Statele Unite i-au întărit convingerea că Germania ar trebui să se alăture iniţiativelor internaţionale care vizează consolidarea legăturii dintre democraţiile de după cel de-al Doilea Război Mondial. În opinia sa, aderarea la alianţe internaţionale precum ONU şi NATO era fundamentală pentru revenirea Germaniei pe scena internaţională. Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului Hallstein poseda abilităţi diplomatice excelente, era conştient de necesitatea unei Europe unite și avea cunoştinţe de specialitate şi experienţă în domeniu. Toate aceste calități l-au determinat pe Părinții fondatori ai UE

description

skjhcfsajkd

Transcript of Walter Hallstein Ro

  • RO

    Walter Hallstein a fost primul preedinte al Comisiei Europene, n perioada 1958-1969, un european dedicat i un promotor decisiv al integrrii europene.

    n calitate de preedinte al Comisiei Europene, Hallstein s-a implicat n realizarea rapid a pieei comune. Marele su entuziasm i puterea sa de convingere au servit cauza integrrii europene chiar i dup ncheierea mandatului de preedinte al Comisiei. Pe durata mandatului su, unificarea european a cunoscut progrese remarcabile.

    Fost secretar de stat n ministerul german al afacerilor externe, i-a ctigat iniial faima internaional datorit doctrinei Hallstein din anii 1950. Aceasta a conturat politica extern a Germaniei pentru anii urmtori i s-a axat pe apropierea tinerei democraii de Europa occidental.

    Walter Hallstein: diplomaia n sprijinul integrrii europene

    Walter Hallstein 1901 - 1982

    U

    niun

    ea E

    urop

    ean

    Primii ani de via i experienele din timpul rzboiului

    Fiu al unui responsabil cu controlul n domeniul construciilor,

    Walter Hallstein s-a nscut la 17 noiembrie 1901, n Mainz,

    un ora din sud-vestul Germaniei. Dup ce a absolvit liceul

    teoretic local, a studiat dreptul i tiinele politice la Bonn, Berlin

    i Mnchen. A absolvit n 1925, cnd a nceput s lucreze ca

    asistent al unui profesor de la Universitatea din Berlin. n 1927

    a devenit examinator la Universitatea din Rostock din nordul

    Germaniei, obinnd calificarea de lector n 1929. Un an mai

    trziu, a fost numit n funcia de ef al catedrei de drept privat

    i dreptul societilor, poziie pe care o va deine n urmtorii

    zece ani, devenind un expert n domeniu, un savant respectat

    i un lector universitar de renume internaional. Ulterior, a ajuns

    profesor la Universitatea din Frankfurt, de unde a fost detaat

    n forele armate germane n anul 1942, n ciuda ostilitii sale

    fa de nazism. Dup invazia aliailor din 1944, Hallstein a fost

    dus ntr-o tabr de prizonieri de rzboi n Statele Unite, unde a

    nfiinat un fel de universitate special pentru a-i educa pe ceilali

    prizonieri cu privire la legislaie i drepturile lor.

    Dup rzboi a fost numit vicecancelar al Universitii din Frankfurt,

    iar n 1948 a fost invitat la Universitatea Georgetown n calitate

    de lector. Numrndu-se printre primii savani germani invitai

    la o universitate american, experienele pe care le-a avut n

    Statele Unite i-au ntrit convingerea c Germania ar trebui s

    se alture iniiativelor internaionale care vizeaz consolidarea

    legturii dintre democraiile de dup cel de-al Doilea Rzboi

    Mondial. n opinia sa, aderarea la aliane internaionale precum

    ONU i NATO era fundamental pentru revenirea Germaniei pe

    scena internaional.

    Comunitatea European a Crbunelui i Oelului

    Hallstein poseda abiliti diplomatice excelente, era contient de

    necesitatea unei Europe unite i avea cunotine de specialitate

    i experien n domeniu. Toate aceste caliti l-au determinat pe

    Prinii fondatori ai UE

  • Hallstein vorbind n calitate de preedinte al Comisiei Europene, n rile de Jos, n 1965.

    Konrad Adenauer, ulterior cancelar al Germaniei, s-l numeasc

    n funcia de ef al delegaiei care conducea negocierile n cadrul

    Conferinei Schuman privind formarea Comunitii Europene a

    Crbunelui i Oelului n 1950. n aceast perioad, a lucrat n

    strns colaborare cu Jean Monnet, omologul su francez. n

    scurt timp, cei doi i-au dat seama c mprtesc convingeri

    fundamentale cu privire la nevoia de integrare european n

    vederea asigurrii prosperitii continentului.

    n 1951, Adenauer l-a desemnat pe Hallstein secretar de stat

    n Ministerul Afacerilor Externe, funcie care i-a permis s se

    implice nu doar n nfiinarea CECO, ci i ntr-o ncercare de a

    crea o Comunitate European de Aprare care s unifice politicile

    rilor din Europa Occidental n materie de buget, fore armate i

    armament. De asemenea, a fost implicat n negocierile cu Israelul

    privind plata despgubirilor ctre poporul evreu i a jucat un rol

    important n strategia de relaii externe a Germaniei. Ceea ce

    mai trziu va fi cunoscut sub numele de doctrina Hallstein din

    1955 a fost un acord politic strict, care prevedea c Germania

    de Vest nu va avea relaii diplomatice cu statele care recunosc

    Germania de Est (RDG).

    Comunitatea Economic European

    Hallstein considera c eecul nfiinrii Comunitii Europene de

    Aprare n 1954 reprezenta o ameninare imens i real la adresa

    securitii n Germania i n Europa de Vest, deoarece Uniunea

    Sovietic i putea extinde cu uurin influena ntr-o Europ

    divizat. Acest lucru l-a determinat s i concentreze atenia mai

    mult asupra procesului de integrare economic dect asupra celui

    de integrare politic. Astfel a devenit un promotor ferm al unei

    Europe unite prin formarea unei Comuniti Economice Europene.

    Primii pai spre aceast integrare economic menit s permit

    libera circulaie a persoanelor, serviciilor i bunurilor s-au fcut n

    timpul conferinei de la Messina din 1955. Dei iniial Hallstein

    a dorit ca integrarea s fie atotcuprinztoare i s se realizeze

    ct mai repede cu putin, realitile politice de la acea vreme

    l-au determinat s recunoasc faptul c fuzionarea treptat a

    pieelor din statele membre era mult mai eficient. n 1958, a

    intrat n vigoare Tratatul de la Roma, iar Hallstein a fost ales

    primul preedinte al Comisiei Comunitii Economice Europene.

    Preedinia Comisiei

    Dei Hallstein i dduse deja seama c integrarea nu va deveni

    realitate prea curnd, aa cum i-ar fi dorit, n calitate de preedinte

    al Comisiei a devenit o for motrice a procesului de integrare

    care urma s aib loc. De exemplu, n timpul mandatului su,

    aa-numita perioad Hallstein, a nceput consolidarea legislaiei

    europene, care va avea un impact deosebit asupra legislaiei

    naionale. Ca promotor al unei Europe federale cu o Comisie i

    un Parlamentul puternic (pentru a evita ca Uniunea s joace n

    mod constant un rol secundar pe lng guvernele naionale),

    este clar c Hallstein a avut un singur scop pentru Comunitatea

    European: viziunea unei Europe unite, aa cum prevede Declaraia

    Schuman din 9 mai 1950. Cu toate acestea, la vremea respectiv,

    preedintele Franei, Charles De Gaulle, avea alt convingere: n

    timp ce Hallstein susinea ideea de federaie, ceea ce nsemna

    cedarea unei mari pri a prerogativelor i puterii naionale Uniunii,

    De Gaulle susinea c Europa trebuie s ia calea confederaiei,

    adic s devin o Europ a statelor, n care statele membre s

    aib mai mult putere. Acumularea de diferende ntre guvernul

    francez i celelalte state membre privind o serie de aspecte

    legate de aceast diferen fundamental de opinii a condus

    la criza scaunului gol din 1965, cnd Frana i-a retras toi

    reprezentanii din instituiile europene pentru o perioad de timp,

    pn s-a ajuns la un compromis.

    Fr entuziasmul energic al lui Hallstein, abilitile sale de

    negociere diplomatic i puterea sa de convingere, integrarea

    european nu ar fi cunoscut succese att de rapide pe durata

    mandatului su.

    Prinii fondatori ai UE

    N

    atio

    naal

    Arc

    hief

    /Sp

    aarn

    esta

    d Ph

    oto