VN ac uric

3
Valori normale acid uric În sânge: bărbaţi 3,5 – 7,5 mg % femei 2,5 – 6,5 mg % copii 1 – 3 mg % În urină: adulţi 0,25 – 0,8 g / 24 ore ( 3,5 – 10 mg/kg/24 ore) copii sub 1 an până la 25 mg/kg/24 ore Variaţii fiziologice Valorile normale ale acidului uric variază în funcţie de sex, vârstă, alimentaţie, efort fizic, ritm circardian. Alimentaţia bogată în purine şi efortul fizic duc la creşteri ale valorilor uricemiei. Valorile acidului uric sunt mai scăzute în timpul nopţii. Variaţii patologice Creşterea concentraţiei sanguine a acidului uric (hiperuricemia) se produce prin următoarele mecanisme: anomalii ereditare de eliminare a acidului uric, în parte sub formă de urat alcalin; excesul de aport (nucleoproteine aduse prin alimentaţie), creşterea sintezei “de novo” a purinelor, catabolismul accentuat al nucleoproteinelor endogene; distrugerea insuficientă a acidului uric în organism cu insuficienta lui eliminare. Hiperuricemii primare: enzimopatii;

description

biochimie acid uric

Transcript of VN ac uric

Page 1: VN ac uric

Valori normale acid uric

În sânge: bărbaţi 3,5 – 7,5 mg % femei 2,5 – 6,5 mg % copii 1 – 3 mg %

În urină: adulţi 0,25 – 0,8 g / 24 ore ( 3,5 – 10 mg/kg/24 ore) copii sub 1 an până la 25 mg/kg/24 ore

Variaţii fiziologice

Valorile normale ale acidului uric variază în funcţie de sex, vârstă, alimentaţie, efort fizic, ritm circardian.

Alimentaţia bogată în purine şi efortul fizic duc la creşteri ale valorilor uricemiei.Valorile acidului uric sunt mai scăzute în timpul nopţii.

Variaţii patologice

Creşterea concentraţiei sanguine a acidului uric (hiperuricemia) se produce prin următoarele mecanisme:

anomalii ereditare de eliminare a acidului uric, în parte sub formă de urat alcalin; excesul de aport (nucleoproteine aduse prin alimentaţie), creşterea sintezei “de

novo” a purinelor, catabolismul accentuat al nucleoproteinelor endogene; distrugerea insuficientă a acidului uric în organism cu insuficienta lui eliminare.

Hiperuricemii primare:enzimopatii;

Page 2: VN ac uric

gută: acidul uric liber din plasmă ajunge la o limită de concentrare la care precipită

cu depunere în ţesuturi – tofi gutoşi (redizolvabili sub tratament);forma cronică include artropatia gutoasă, litiaza renală şi chiar depunerea în

miocard.

Hiperuricemii secundare:supraalimentare proteică în special purinică;hiperproducţia de acid uric prin catabolismul exagerat al nucleoproteinelor

celulare: poliglobulii;leucemia acută şi cronică;sindroame mieloproliferative;mielom multiplu;leucoza mieloidă;intoxicaţii cu plumb şi mercur;toxicoze gravidice;mononucleaza infecţioasă;

tulburarea excreţiei renale din: insuficienţa renală cronică;glomerulonefrita cronică;boala polichistică renală;pielonefrite;scleroza renală;nefropatia saturniană;

hiperuricemia medicamentoasă în cazul consumului crescut de: diuretice;saludiuretice;mercuriale;acetazolamidă;salicilat de sodiu;

alte afecţiuni: diabet zaharat cu cetoacidoză;hiperparatiroidie;mixedem.

Hipouricemiile sunt mult mai rare.primare:

defect tubular renal ereditar;xantinuria eredidară (deficit de xantinoxidază);

secundare:consum inadecvat medicamente;leziuni tubulare renale;afecţiuni hepatice severe;mielom multiplu;sindromul secreţiei inadecvate de ADH.