Universitatea Babeş Bolyai

Facultatea de Studii Europene

Viitorul naţionalismului în Europa

Cornea Ecaterina

RISE anul II grupa 1

2012

Cuprins:

1

Abstract...........................................................................................................................................3

Cuvinte cheie..................................................................................................................................4

Introducere.....................................................................................................................................5

Capitolul 1. Naţionalismul şi Uniunea Europeană.................................................................. 6-9

Capitolul 2. Manifestarea naţionalismului în Europa..............................................................10-16

Concluzie.........................................................................................................................................17-18

Bibliografie......................................................................................................................................19

2

Abstract.

The rise of nationalism in Europe is a consequence of a economic crisis and incapability of european leaders to solve this crisis. The national movements in Europe are getting more influence in social and political life. This movementes, in contrast with european idea promote, a Europe of nations that coloborate with each other. The nationalist discours are used by politicians in election campaign to gain more votes. In this writing i analyzed the most known national parties in Europe and the cause of their rising. In this writing i described the recent events and the discours of leaders of national parties.

Cuvinte cheie:

3

1. Extremă dreaptă2. Ascensiune3. Construcţia europeană4. Criza europeană5. Multiculturalism

Introducere.

Doctrina statului multicultural a eşuat şi va fi abandonată, a spus premierul britanic David Cameron iar cancelarul Angela Merkel a afirmat şi ea că “încercările de a construi o societate multiculturală în Germania au eşuat complet”.

4

Criza economică şi financiară, problemele legate de imigranţi, toate acestea nu provoacă decât o ascensiune a naţionalismului în statele europene.

În campania electorală pentru alegerile din anul acesta Nicolas Sarkozy s-a folosit de discursuri contra imigranţilor pentru a atrage voturi de partea sa, iar lidera Partidului Frontul Naţional, Marine le Pen a obţinut un număr record de voturi pentru un partid naţionalist în Franţa, ea fiind contra imigraţiei, căsătoriilor dintre aceleaşi sexe,şi avortului.

Uniunea Europeană promovează valorile multiculturale ca: integrarea imigranţilor, oferindu-le drepturi, şcoli, biserici; căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex, avortul. Naţionaliştii se simt ameninţaţi de homosexualii, care încearcă să îşi impună punctul lor de vedere chiar şi în grădiniţe sau şcoli, se simt ameninţaţi de imigranţi care devin din ce în ce mai mulţi şi au un comportament violent(vezi: protestele din august2011, din Londra), şi de natalitatea ridicată a musulmanilor în contrast cu natalitatea scăzută a eruropenilor.

NPD(Germania), Forza Nova(Italia), BNP(Anglia) sunt cele mai cunoscute partide, grupări naţionaliste din Europa, organizând proteste contra imigraţiei şi a globalizării, şi nu au fost doar ei, astfel de proteste au avut loc şi în Franţa, Olanda, Polonia dar şi Grecia.

Naţionalismul e un fenomen actual în statele din Europa. Globalizarea şi integrarea europeană nu au putut şterge identitatea naţională. Partidele şi grupările naţionaliste sunt din ce în ce mai active în viaţa socială şi politică.

Reprezintă naţionalismul un pericol pentru Europa şi pentru integrarea europeană? Şi cum e văzut naţionalismul în viitorul european?

Pentru mulţi europeni naţionalismul este asociat cu extremismul sau chiar cu nazismul. Prin această lucrare vreau să evidenţiez motivele ascensinuii partidelor naţionaliste şi o legitimare a comportamentului naţionalist în Europa.

Am încercat în această lucrare, să prezint câteva partide, şi evenimente recente ce au avut loc în Europa, şi motivele ce duc la creşterea naţionalismului. Cea mai bună sursă pentru această temă este presa, deoarece putem analiza evnimentele cele mai recente, făcându-ne o părere proprie cu privire la partidele şi grupările naţionaliste.

Capitolul 1. Naţionalismul şi Uniunea Europeană

Ce este naţionalismul? O stare de a fi, de a gândi exprimată prin dragoste faţă de ţară, neam , istorie şi tradiţii. Naţionalismul e un sistem de gândire ce protejează valorile şi interesele naţiunii.

5

Nicolae Iorga spunea că naţionalismul e o doctrină, e un fel deosebit, specific, de a înţelege şi evalua toate problemele curente ale vieţii politice, sociale, economice şi culturale ale vieţii unei societăţi; în plus, are şi o puternică notă morală. Pe de altă parte nu are caracter de clasă nu se poate topi în alte doctrine, nu admite scopuri personale şi egoiste. Politica naţionalistă e cuprinderea în acelaşi stat a tuturor elementelor naţionale compacte şi întărirea statului naţional odată format, prin cultură naţională în toate domeniile şi în toate formele ei.

Societăţile umane sânt societăţi culturale. Din acest punct de vedere , ele se diferenţiază radical de modul de organizare al animalelor. Deoarece cultura reprezintă fundamentul vieţii sociale, ea îndeplineşte o funcţie esenţială în modelarea identităţilor colective. Dacă mobilizările politice care au acţionat în numele naţiunii, configuraţie centrală a modernităţii, au trebuit, fireşte, să acţioneze împreună cu cultura, modalităţile acestei interacţiuni sânt complexe şi merită să fie strict determinate1.

Putem face distincţie între naţionalismul statelor înrobite (ca exemplu statele din URSS) şi naţionalismul statelor care au fost mereu asupritorii, formând imperii. Nu putem învinui un stat ce luptă pentru libertatea şi suveranitatea sa. Orice imperiu multicultural se destramă mai devreme sau mai târziu. Uniunea Europeană nu e un imperiu, dar oare există riscul ca europenii să vadă în UE o nouă Uniune Sovietică? Naţionaliştii europeni sunt cei ce compară Uniunea Europeană cu Uniunea Sovietică.

În prezent nu mai există statul naţiune, statul e multicultural, în care fiecare grup are drepturi egale şi trăiesc în armonie. E un principiu al democraţiei ca minorităţile să aibă drepturi egale cu majoritatea. E un alt motiv pentru care naţionaliştii din Europa protestează.

Naţionalismul nu promovează multiculturalismul ci chiar este contra lui. Ce este totuşi multiculturalismul şi care sunt diferenţele şi aspectele negative din punctul de vedere al naţionaliştirilor?

Multiculturalismul înseamnă coexistenţa în cadrul aceluiaşi stat a mai multor grupuri, fie ele etnice sau sexauale. „Multiculturalismul implică mai mult decât toleranţă, adică implică acceptarea altor modalităţi de acţiune şi gândire. El reclamă o promovare activă a diferenţelor, considerate o sursă de bogăţie pentru ansamblul societăţii şi un imperativ politic pentru constituirea unui autentic spaţiu democratic2.

Multiculturalismul reprezintă politica promovată de Uniunea Europenă în toate statele membre. În viziunea naţionaliştilor, această politică ignoră tradiţiile şi obiceiurile statelor membre chiar ducând la dispariţia lor.

Ideea că naţiunile sânt entităţi reale, înrădăcinate în istorie şi viaţa socială, că sunt omogene şi unite, că reprezintă principalii actori sociali şi politici din lumea modernă nu mai pare la fel de adevărată astăzi ca acum 30 de ani sau chiar 203.

1 Alain Dieckhoff: Naţiune şi raţiune de stat. Identităţile naţionale în mişcare, editura Curtea Veche, Bucureşti; 20112 Ibidem pag.128

6

Statul şi-a pierdut din atribuţiile sale în favoarea organizaţiilor internaţionale. Iar cel mai bun exemplu e Uniunea Europeană. Dar în cadrul UE putem observa că statele membre încearcă să îşi apere propriile interese. Statele încă nu au renunţat complet la interesul naţional în favoarea celui european.

Francezul Alain de Benoist constata în 1986 :” La scară mondială, contradicţia majoră nu mai este de-acum între dreapta şi stânga, liberalism şi socialism, fascism şi comunism, totalitarism şi democraţie. Ci este între cei care vor o lume unidimensională şi cei care optează pentru o lume pluralistă, fondată pe diversitatea culturilor, între cei care apără drepturile unui om abstract şi cei care apără cauza popoarelor şi drepturile şi îndatoririle cetăţenilor care le compun, între cei satisfăcuţi de politica de bloc şi cei care doresc ca ţările din eşalonul trei, fie că e vorba de ţările Europei ori de cele din lumea a treia, să se elibereze de supraputeri şi de ideologiile aferente4.

Henry Kissinger şi-a exprimat opinia într-un mod cinic faţă de posibilitatea unei Europe Unite:” eu când vreau să dau un telefon Europei la cine sun? În cazul unei armate europene în ce limbă se va comanda? Cine şi-ar da astăzi viaţa pentru Europa?

Cea ma importantă dezbatere de la începutul secolului: e viitorul Europei. Statele Unite ale Europei, îndeplinind visul părinţilor fondatori sau Europa naţiunilor îndeplinind visul romantic al naţionaliştilor?

Libealii şi partidele liberale se declară a fi europeni, având politici liberale ce promovează valori europene, iar pentru naţionalişti aceste valori contravin tradiţiilor.

Strategiile identitare a UE nu fac decât să reia la scara mult mai mare ceea ce fusese repudiat din plecare în cazul naţiunilor şi anume procesul de nation building devenit european building, inventarea tradiţiilor şi a unei culturi europene. Construcţia europeană prezintă cel mai interesant şi poate cel mai ambiţios proiect de la începutul secolului XX. Liderii europeni invocă frecvent viziunea unui viitor stat bazat pe federalism. Ce e rău pentru naţiune e bun pentru Europa. Ideologia naţionalistă astfel e înlocuită cu cea europenistă.5

Tom Nairn , un critic al UE spunea că : UE anunţă nu sfârşitul statului naţional ci expansiunea sa înspre un supra stat naţional fondat pe şovinism european.

Naţionalismul vine în contradicţie cu valorile şi politica promovată de UE, în construcţa europeană naţionalismul nu îşi are locul. Întrebarea naţionaliştilor e, de ce sunt apărate de UE minorităţile etnice, sexuale, şi ignorate valorile tradiţionale ale majorităţii? Comportamentul selectiv al UE provoacă indignarea naţionaliştilor şi a conservatorilor. Paradele homosexualilor sunt văzute ca ceva normal iar un marş naţionalist este instant asociat cu extremismul şi chiar cu nazismul.

3Anthony D. Smith: Naţionalism şi modernism un studiu critic al teoriilor recente cu privire la naţiune si naţionalism, editura Epigraf, Chişinău, 2002

4Dan Dungaciu: Naţiunea şi provocările (post) modernităţii,editura Tritonic, Bucureşti, 2004 5 Ibidem

7

Pe lângă integritatea economică , Uniunea Europeană încearcă şi integritatea culturală. Dar oare va avea succes integrarea culturală? Şi oare cetăţenii UE nu se vor simţi ameninţaţi de către UE ? Uniunea Europeană trebuie să fie foarte atentă la modul şi gradul de implicare în probleme interne ale statului şi în încercarea de a şterge particularităţile naţionale.

Pentru a înţelege mai bine naţionalismul actual, trebuie să analizăm partidele şi grupările naţionaliste ce au o mare influenţă în ţara lor. Aceste partide vin ca o alternativă la clasa politică actuală, iar pentru alţii alternativa la criza în care se află Europa.

Herman Van Rompuy – Preşedintele Consiliului European, în noiembrie, 2010 a declarat că:” A luat sfârşit era statelor naţiuni, iar ideea conform căreia ţările pot rezista singure este „o iluzie” şi „o minciună”.” Discursul dlui Van Rompuy în capitala germană a cuprins în faţa auditoriului, faptul că „timpul statului naţiune de tip omogen a luat sfârşit”. El a adăugat că „pericolul” euroscepticismului se răspândeşte dincolo de graniţele unor ţări precum Marea Britanie şi devine o forţă din ce în ce mai puternică pe tot cuprinsul continentului. „Trebuie să luptăm împreună împotriva pericolului reprezentat de noul euroscepticism”. Nu mai avem de-a face cu monopolul câtorva ţări.În fiecare stat membru, sunt oameni care cred că ţara lor poate supravieţui singură în lumea globalizată. Aceasta este mai mult decât o iluzie – este o minciună. Cel mai mare inamic al Europei de azi este frica. Frica naşte egoism, egoismul duce la naţionalism, iar naţionalismul generează război”. Naţionalismul de azi este deseori un sentiment ne-pozitiv al mândriei propriei identităţi, fiind cu siguranţă un sentiment negativ de teamă faţă de alţii”6.

Oare nu e o greşeală să mai asociem războiul cu naţionalismul când vedem că în lume nu există pace? Cât mai pot liderii europeni să vină mereu cu acelaşi discurs că naţionalismul duce la extremism şi extremismul provoacă război. Aceste tipuri de discursuri nu salvează zona euro, şi nu soluţionează problemele actuale din UE. Şi reprezintă încă un motiv pentru care europenii se îndreaptă către partidele naţionaliste. Politicienii din statele mebre şi liderii din cadrul UE nu fac decât să creeze un mediu favorabil pentru ascensiunea naţionalismului.

6 www.ziuaonline.ro, accesat la date de 12.11.20108

Capitolul 2. Manifestarea naţionalismului în Uniunea Europeană

În coontextul repulsiei pe care a generat-o războiul, cel puţin în Europa, mulţi au dorit apoi să pună capăt conflictelor distrugătoare şi să creeze un continent supranaţional, în afara liniilor de diviziune naţională. Vechea credinţă în unitate şi superioritatea naţiunii şi a statului a fost zdrucinată şi noile generaţii din Occident, obişnuite cu călătoriile, imigraţia şi amestecul culturilor au încetat să simtă forţa vechilor amintiri naţionale a tradiţiilor si a graniţelor7.

Dar în prezent Uniunea Europeană e într-o criză economică, finaciară, socială, culturală. În timpuri de criză, oamenii se îndreaptă spre opoziţie, văzând soluţia în schimbarea puterii actuale. O alternativă sunt partidele şi grupările naţionaliste din Europa, ce sunt în ascensiune.

7 Anthony D. Smith: Un studiu critic al teoriilor recente cu privire la naţiune şi naţionalism, ed. Epigraf, Chişinău, 2002.

9

Ideile naţionaliste sunt, încă, dificil de impus în acest moment al integrării europene. Cu toate acestea, elitele europene au fost, întotdeauna, temătoare faţă de pericolul reprezentat de aceste partide, multe ţări având sisteme electorale care marginalizează, în mod deliberat, aceste grupuri politice, susţine un studiu STRATFOR recent asupra naţionalismului european. Pe măsură ce criza datoriilor suverane se extinde şi se adânceşte, mesajul naţionalist devine din ce în ce mai popular şi, implicit, mai influent. Analiştii estimează că aceste partide vor avea o influenţă foarte puternică în procesele electorale şi politice din următorii doi ani.

De exemplu în Olanda: prigoana muncitorilor din Est şi refuzarea dreptului la libera circulaţie. Olanda este una din ţările, unde extremiştii nu doar că au ajuns la cel mai înalt nivel al politicii dar reuşesc să joace cartea guvernării într-o minoritate esenţială pentru actualul Guvern de la Haga. Este şi motivul pentru care un discurs precum cel al lui Geert Wilders, liderului Partidului Libertăţii, calificat “de dreapta, de extremă dreaptă şi uneori xenofob”, nu poate fi sancţionat nici măcar de premierul Mark Rutte. După ce au ameninţat că vor număra imigranţii din Europa de Est pentru că din cauza lor ar fi crescut criminalitatea în Ţările de Jos, politicieni de la Haga au fost nemultumiţi că, de anul trecut, au fost nevoiţi să accepte deschiderea pieţei muncii pentru cetăţenii statelor care au aderat la UE în 2004. Blocajul aderării României şi Bulgariei la Schengen este o altă dovadă, în timp ce demonstraţia supremă a venit în urmă cu două luni, când liderul de extremă dreaptă Geert Wilders a lansat site-ul de reclamaţii unde i-a chemat pe olandezi să se plângă dacă şi-au pierdut joburile din cauza muncitorilor care au venit din Est. Criticat de toate diplomaţiile Est europene şi pus la zid de Bruxelles, premierul Mark Rutte, captive guvernului care se bazează pe sprijinul extremiştilor, a tăcut. Toate statisticile oficiale ale UE arată că impactul deschiderii pieţei muncii din Vest către noile state membre, în privinţa munictorilor autohtoni, a fost nesemnificativ. Un alt exemplu e Finlanda. Reprezentanţi ai partidului naţionalist “Adevăraţii finlandezi” au lansat de curând ideea introducerii unor însemne special, de culori diferite, în funcţie de naţionalitate, pe care toţi străinii din această ţară să le poarte. “În acest fel va fi mai uşoară munca poliţiştilor care nu vor mai trebui să ceară documentele de identitate”, scria portalul naţionalist Uusi Suomi.8

Trebuie să înţelegem că creşterea naţionalismului din statele Uniunii Europene este provocat de criza economică dar şi de implicarea a instituţiilor Uniunii Europene în treburile interne ale statelor. Un exemplu este Grecia.

După cum ştim Grecia a fost prima ţară din zona euro care a intrat în incapacitate de plată. Criza din zona euro a fost subiectul summitorilor din UE şi a întâlnirilor liderilor europeni. Cei mai nemulţumiţi, totuşi, au rămas grecii.

Concesiile pe care Grecia le-a făcut în schimbul ajutorului extern de care are nevoie pentru a evita intrarea în incapacitate de plată, mai exact să le permită oficialilor Uniunii Europene să monitorizeze îndeaproape afacerile greceşti de stat, sunt fără precedent pentru o naţiune membră UE, consideră experţii consultaţi de New York

8 www.frontpress.ro accesat la data de 22.04.2012

10

Times. După ani de reduceri salariale şi majorări de taxe, grecii nu au motive să fie recunoscători faţă de creditorii străini – Uniunea Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional – care au cerut austeritate în schimbul împrumuturilor.

“Dacă nu eram în UE, care este singurul motiv prin care această pierdere de suveranitate poate fi justificată, statul grec era o ţară ocupată”, a declarat Nikos Alivizatos, un avocat constituţional din Atena.

Sentimentul de pierdere a suveranităţii este atât de puternic, încât în urma acordului de la Bruxelles, prin care datoria Greciei a fost redusă cu 50%, prim-ministrul George Papandreou a făcut mari eforturi pentru a explica faptul că o prezenţă a “troicii” până în 2020 oferă doar asistenţă tehnică şi nu presupune că statul pierde controlul asupra soartei lui.

“Nimic din acest acord nu ne sacrifică dreptul de a lua propriile noastre decizii. Dimpotrivă, această măsură va pava drumul de la dependenţă la libertate”, a spus Papandreou.

“Politicienii noştri sunt doar angajaţi, simpli angajaţi”, a declarat o elevă de liceu în vârstă de 17 ani, care a defilat la parada de pe 28 octombrie. Alături de alţi elevi, ea a participat la un protest tăcut împotriva măsurilor de austeritate şi direcţia spre care se îndreaptă ţara.

Dar nu mulţi greci cred asta, iar cei care au participat la marşul de vineri simt că statul grec este efectiv un guvern-marionetă pentru creditorii săi străini.

“Simţim că ţara noastră nu mai este a noastră. Aparţinem Germaniei şi Uniunii Europene”, a declarat Victoria Kousidou, profesoară de istorie.9

În Grecia, oamenii protestau contra măsurilor de austeritate impuse de UE dar şi contra clasei politice care au adus Grecia la o criză fără precedent în istoria zonei euro.

În urma alegerilor desfăşurate duminică,6 mai, partidul naţionalist Zorii Aurii a intrat pentru prima oară în Parlamentul din Atena, după ce a obţinut aproape 7 la sută din voturi. “V-a sunat ceasul, trădători de patrie!”, a ameninţat duminică seara  liderul Zorilor Aurii, după aflarea rezultatelor. Nikos Mihaloliakos, în vârstă de 55 de ani, a mai  declarat că va lupta împotriva “cămătarilor mondiali” şi sclaviei impuse ţării sale de UE şi FMI, transmite Agerpres. Aproape 200 de tineri simpatizanţi au asistat la conferinţa de presă desfăşurată într-un hotel din capitala Greciei.

Formaţiunea radicală va avea 19 parlamentari din cei 300 de membri ai parlamentului elen, după ce a obţinut 6,9% din sufragii. 10

9 www.adevarul.ro , accesat la data de 29.11.1110 www.frontpress.ro accesat la date de 07.05.2012

11

Grecia e cel mai bun exemplu pentru a demonstra că criza economică provoacă creşterea simpatiei faţă de partidele naţionaliste. Şi oare îi putem învinui pe greci că au votat un partid naţionalist, după atâtea proteste şi atâtea nemulţumiri?

Nu doar în Grecia sunt proteste ale naţionaliştilor şi partide care ajung în parlament sau lideri care sunt votaţi în alegeri prezidenţiale.

Franţa şi Serbia sunt un alt exemplu.

Preşedinta partidului anti-imigraţionist Frontul Naţional din Franţa, Marine Le Pen, susţine “colapsul Uniunii Europene, pentru a face posibilă o Europă a Naţiunilor”. În plus acesta nu de puţine ori se referă la U.E. ca la o “Uniune Sovietică Europeană”.

Într-un interviu publicat vineri de cotidianul austriac Kurier cu trei zile înaintea primului tur al alegerilor legislative de duminică din Franţa, Marine Le Pen se declară “european convins, mai mult decât oricine altcineva”. Însă “eu vreau să revenim la o Europă a popoarelor în care să existe cooperare între naţiuni”.

“Sistemul Uniunii Europene trebuie să se prăbuşească înainte de a putea construi un nou sistem. Şi cu ajutorul euro, UE se va dezmembra”, a afirmat aceasta, conform Mediafax. În plus, lidera Frontului Naţional s-a pronunţat în trecut şi pentru abandonarea monedei unice şi revenirea la francul francez.

Marine Le Pen, candidată a Frontului Naţional, a obţinut 17,9 la sută din voturi în primul tur al alegerilor prezidenţiale câştigate în al doilea tur de socialistul Francois Hollande, şi vrea să transforme această încercare la alegerile legislative, din 10 şi 17 iunie. Scorul de la prezidenţiale a reprezentat un vârf electoral pentru naţionalişti.11

Duminică,13 mai s-a desfăşurat în Paris o mare demonstraţie naţionalistă, la care au participat circa 1.500 de persoane aparţinând mai multor grupări radicale din Franţa. Acţiunea, care are loc anual, a avut un dublu scop: lupta împotriva globalizării în vederea reafirmării comunităţilor naţionale şi comemorarea morţii activistului Sebastian Deyzieu.

Marşul, care s-a desfăşurat fără incidente, i-a reunit pe membrii şi simpatizanţii unor organizaţii precum,Jeunesses Nationalistes, Groupe Union Defense, Terre & Peuple, Renouveau Francais, Nouvelle Droite Populaire, Front des Patriotes, Front Comtois şi mai multe grupuri de naţionalişti autonomi. Deasemenea au fost prezenţi şi delegaţi din mai multe state europene, cei mai numeroşi fiind valonii din organizaţia francofonă Nation din Belgia.

Reprezentanţii grupurilor participante au rostit scurte discursuri în faţa statuii eroinei Jeanne d’Arc, simbolul suprem al Franţei catolice şi independente, prin care au condamnat atât capitalismul cât şi comunismul, ambele doctrine politice şi sociale fiind considerate curente mondialiste nocive naţiunilor europene.12

11 www.frontpress.ro accesat la data de 08.06.201212 www.frontpress.ro accesat la data de 14.05.2012

12

Cele mai mari proteste ale naţionaliştilor din Europa sunt contra globalizării, a migraţiei dar şi a capitalismului vinovat de producerea şi menţinerea crizei.

Serbia e doar un stat candidat de a se integra în Uniunea Europeană, dar problema cea mai gravă cu care se confruntă la momentul actual Serbia e Kosovo. 5 state din UE (România, Spania, Grecia, Cipru şi Slovacia) nu recunosc Kosovo iar Centrul Român de Politici Europene (CRPE) și Barcelona Centre for International Affairs (CIDOB) susţine că aceste state trebuie să recunoască Kosovo pentru ca ambele state să se poată integra în UE, astfel rezolvând conflictul şi astfel cele 2 state pot merge pe aceeaşi cale.

Liderul principalei forţe a opoziţiei Tomisalav Nikolici, care a fost ales duminică,20 mai,2012, preşedinte al Serbiei, este un fost ultranaţionalist care, fără să abandoneze retorica populistă, s-a reorientat complet propovăduind integrarea europeană.

Suspectat că nu a fost sincer în privinţa orientării sale proeuropene, Nikolici a ţinut imediat să dea asigurări în acest sens.

“Serbia îşi va menţine calea europeană (…). Acest scrutin nu a fost despre cine va conduce Serbia către Uniunea Europeană (UE), ci despre cine va soluţiona problemele economice” ale unei ţări aflate în criză, a declarat el. Nikolici, un naţionalist populist în vârstă de 60 de ani, care are în spate susţinerea Rusiei, a promis creşterea impozitelor pentru cei bogaţi, redistribuirea veniturilor pentru ajutarea celor defavorizaţi şi atragerea de investiţii străine, scrie ziarul Gândul.

“Serbia trebuie să îşi dezvolte economia şi trebuie să eradicheze sărăcia. Trebuie să începem să acţionăm pentru a ne debarasa de corupţie”, a continuat Nikolici.

După ce a fost, timp de mai mulţi ani, braţul drept al ultranaţionalistului Vojislav Seselj în cadrul Partidului Radical Sârb (SRS), Nikolici şi-a fondat, în 2008, propria formaţiune, Partidul Sârb al Progresului (SNS).13

Sprijinul pentru aderarea Serbiei la UE este la cel mai scăzut punct din 2002 şi până în prezent, potrivit unui sondaj recent efectuat de Oficiul pentru Integrare Europeană (EIO) al guvernului în decembrie.

Potrivit rezultatelor sondajului, în 2011, sprijinul faţă de aderarea la UE a scăzut cu 6%, la 51%, în timp ce 28% din sârbi sunt împotriva aderării şi 18% au declarat că se vor abţine de la vot.

Deci majoritatea sârbilor doresc integrarea în comunitatea europeană, numărul celor care sunt contra a crescut, şi poate criza actuală din UE va duce la o creştere mai mare a celor care sunt contra aderării .

Mai mulţi analisti europeni se tem ca la alegerile pentru Parlamentul European majoritatea alegătorilor se vor orienta spre partidele extremiste.Se pare că actuala criză economică reprezinta un avantaj cert pentru extremişti,

13 www.napocanews.ro accesat la data de 21.05.2012

13

comentează cotidianul britanic The Independent. "Este o tendinţă îngrijorătoare", afirmă Urszula Gacek , europarlamentar polonez de centru-dreapta. Extremistii sunt mai buni in privinta mobilizarii alegatorilor, speculand temerile acestora".

De altfel, mai mulţi politicieni sunt de acord cu afirmaţiile Urszulei Gacek şi spun că este foarte posibil ca partidele extremiste să vină la putere. "Este destul de rău dar asta se poate întâmpla", a spus un deputat portughez. 

The Independent consideră că cel mai îngrijoător este pericolul reprezentat de extrema dreaptă, ce ar putea include Partidul Britanic National (BNP). Acesta intenţionează să căştige cel puţin un loc în Parlamentul European şi să "coopereze cu naţionaliştii europeni". 

"Este cu adevărat foarte ironic faptul că aceste grupuri au decis sa meargă la europarlamentare, având în vedere că ele duc o campanie împotriva UE," a declarat Monica Frassoni, co-preşedinte al Partidului Verde.  14

Toate ţările europene permit prezenţa deschisă a acestor mişcări în cadrul sistemelor politice, dar unele ţări au o tradiţie mai îndelungată de susţinere a acestor mişcări faţă de altele. Elveţia este un exemplu: în ultimele trei alegeri federale, partidele naţionaliste s-au bucurat de susţinerea, în medie, a 28% - 30% din electorat, Partidul Popular Elveţian fiind cel mai important.

Partidele naţionaliste din Olanda, Austria şi Danemarca, se bucură de susţinerea a 12-13% din electorat, în timp ce Finlanda cunoaşte, la rândul său, o creştere puternică a susţinerii pentru partidele naţionaliste, manifestată la ultimele două alegeri. Legislaturile din Ungaria şi Bulgaria prezintă, la rândul lor, o prezenţă modestă a partidelor naţionaliste, deşi receptivitatea faţă de discursul naţionalist în ţările din estul continentului este mult mai mare decât ar indica-o această prezenţă parlamentară, partidele de guvernământ adoptând multe elemente ale acestui discurs.

În Ungaria, în special, partidul de guvernământ, Fidesz, de centru dreapta, a implementat multe din punctele platformei electorale ale naţionaliştilor Jobbik, inclusiv acordarea cetăţeniei Ungariei etnicilor maghiari din ţările vecine, modificarea legii proprietăţii pentru a preveni vânzarea de pământ către străini, naţionalizarea sistemelor de pensii private, introducerea de taxe asupra companiilor multinaţionale şi renaţionalizarea sectorului energetic (în progres). Atitudinea anti-europeană a Jobbik a fost, până recent, „împrumutată” şi de guvernul Orban, doar situaţia dezastruasă a economiei şi finanţelor Ungariei determinând schimbarea de atitudine a guvernului de la Budapesta.

 Gradele diferite de susţinere populară pe care aceste partide le au, în ţările lor de origine, precum şi caracteristicile diferite ale sistemelor electorale, fac dificilă

14 www.ziare.com accesat la 29.065.2009

14

prezicerea felului în care aceste partide vor deveni o prezenţă mai proeminentă în politica europeană pe măsură ce criza europeană se desfăşoară. Cu toate acestea, tensiunile create de procesul de globalizare şi de criza pe care acest proces o întâmpină, în prezent, vor alimenta, în continuare, aceste mişcări.15

Naţionalismul nu mai e un trecut, ci e o consecinţă a faptelor din prezent. Nu putem crede că va veni o zi când se va renunţa la identitatea naţională sau la interesul national. Chiar şi în cadrul UE, observăm că majoritatea deciziilor au fost luate de 2 lideri, Angela Merkel şi Nicholas Sarkozy. Statele puternice din UE le domină pe cele mici, statele neavând cum fi egale. Din această cauză şi apare indignarea naţionaliştilor, ce văd UE ca pe un imperiu ce îşi impune prorpia voinţă nerespectând decizia şi suveranitatea statului.

Nu avem de ce învinui naţionaliştii, deoarece ei nu au ajuns la conducere. Trebuie să privim naţionaliştii ca pe un grup de tineri ce gândesc altfel decât majoritatea şi merg contra la ceea ce e mainstream.

Va fi extreme de dificil ca Europa să devină din nou o Europă a naţiunilor, sau ca statele să renunţe la capitalism şi liberalism. Dar după cum vedem, partidele liberale şi capitalismul sunt motivul pentru care partidele naţionaliste sunt în creştere.

Naţionalism sau federalism? E prea dvreme să răspund. Vom vedea la următoarele alegeri şi în parlametul European dar şi în alte state din Europa.

15 www.spunesitu.adevarul.ro accesat la data de 16.01.2012

15

Concluzie.

După cum putem observa, mişcările naţionaliste au legitimitate din partea popoluaţiei, sunt criticate şi susţinute în acelaşi timp. Grupările naţionaliste nu prezintă un comportament extremist sau violent, sunt doar o consecinţă a crizei actuale din Europa.

Naţionalismul e un fenomen foarte complex, ce trebuie analizat de la un stat la altul, premisele diferă dar scopul naţionaliştilor din Europa e acelaşi: o Europă a naţiunilor.

E prea devreme să spunem dacă va fi posbil crearea unei Europi a naţiunilor sau a Statelor Unite ale Europei. E nevoie de analizat fenomenul naţionalist şi impactul său asupra construcţiei europene timp de câţiva ani, şi mai cu seamă în an electoral. Ca să putem face o analiză amplă a procesului e nevoie de analiza socială şi economică a fiecărui stat din Europa unde mişcările naţionaliste iau amploare, pentru a înţelege mai bine fenomenul dar şi gândirea colectivă a cetăţenilor din acele state.

Am preluat articole din presă pentru a explica prin exemple concrete fenomenul naţionalist. Desigur că premisele acestei lucrări au fost evenimentele ce au avut loc recent în Europa: alegerea unui preşedinte naţionalist în Serbia, obţinerea unui record de voturi pentru lidera partidului nationalist din Franţa, ajungerea în Parlament a partidului nationalist Zorii Aurii în Grecia, comportamentul Ungariei dar şi alte manifestări ale naţionalismului pe tot teritoriul Europei.

Naţionalismul în viitorul European e o posibiliatea dar e mult prea devreme să zicem cu siguranţă care totuşi va fi viitorul Europei.

16

Bibliografie:

1. Dieckhoff , Alain (2011), Naţiune şi raţiune de stat. Identităţile naţionale în mişcare,Bucureşti: Curtea Veche.

2. Dungaciu,Dan (2004), Naţiunea şi provocările (post) modernităţii, Bucureşti: Tritonic

3. Smith D. Anthony(2002),Naţionalism şi modernism un studiu critic al teoriilor recente cu privire la naţiune si naţionalism, Chişinău: Epigraf.

Pagini web:

1. adevarul.ro2. Blog.nouadreapta.org3. Frontpress.ro4. napocanews.ro5. Spunesitu.adevarul.ro6. Ziare.com

17

18