Viitorul -...

1

ViitorulViitorul este în mâinile noastre!

Oraşul viitoruluiConectat, liniştit şi fără emisii – viziuni ale metropolei de mâine — Pagina 28

Cinci naţiuni,o singură viziune?Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud – o perspectivă din interiorul grupului — Pagina 48

Energia – în fruntea plutonuluiInovaţii ingenioase pentru generaţiile viitoare — Pagina 33

Numărul 01, 2013Revista voestalpine

www.voestalpine.com

2

Informaţii voestalpine

În spiritul mottoului “Viitorul este în mâi-nile noastre.”, noua noastră campanie de imagine şi marcă din 2012 ilustrează clar ce anume ne face să fim unici: noi, angaja-ţii, cu aptitudinile noastre foarte personale! Această atenţie pentru detaliu, această bu-curie a provocării ne caracterizează pe noi toţi – indiferent că sunt în viaţa profesiona-lă sau privată – sunt dovezi ale versatilităţii noastre.

Vă invităm să cunoaşteţi mai bine „acto-rii principali” din campania noastră, vizio-nând DVD-ul ataşat ce cuprinde toate cele 12 filme în 12 limbi şi să luaţi parte la vie-ţile lor, timp de câteva momente. Vă oferim câteva secvenţe autentice şi emoţionante din viaţa noastră cotidiană, dându-vă posi-bilitatea să descoperiţi subiecte surprinză-toare şi neaşteptate din Grupul nostru.

3

Stimate cititor,

Scriitorul William Gibson afirma cândva că „Vi-itorul este deja aici - doar că nu este distribuit foarte uniform.” Gibson avea dreptate, însă opinia lui este doar pe jumătate adevărată: viitorul nu există în altă parte – de exemplu în Japonia sau în Silicon Valley – ci el există peste tot şi curge înainte şi înapoi. De la dinamicele puteri emergente ca BRICS şi până la economiile avan-sate din Occident, ideile inovatoare apar în mod constant.Adevărata inovaţie apare când oamenii şi compa-niile fac mai mult decât să monitorizeze pur şi simplu schimbările: devin autorii lor. Prin conec-tarea a 500 de companii şi locaţii ale Grupului din peste 50 ţări de pe 5 continente, voestalpine contribuie la realizarea progresului mondial. Pro-iectele noastre variază de la subtil la spectaculos; de la modeste macazuri feroviare la carcase de startere pentru motoarele de rachetă incluse în programul spaţial european (Startergehäuse für Raketentriebwerke des Europäischen Luftfahrt-programms). Indiferent de scară, soluţii precum cele menţionate arată că în spatele celor mai simple idei se ascund posibilităţi uluitoare. Deşi nespectaculoase vizual, aceste macazuri feroviare sunt esenţiale în transportul mondial. Fără ele, logistica globală nu ar mai fi putut înainta, la propriu vorbind.Deşi sunt piese mecanice, aparţin de fapt unui sistem uman. Geniul acestei invenţii a pornit de la oameni şi este ceea ce-i impulsionează să meargă înainte. Fiecare persoană, de la proiec-tant la producător şi până la utilizator, are un rol crucial în succesul acestor dispozitive. Lucrăm în echipă şi atacăm problemele de la rădăcină, iar dezvoltarea de noi standarde reprezintă doar o mică parte din ansamblu. Importanţa detaliilor şi responsabilizarea oame-nilor sunt aspecte care se remarcă şi la nivelul societăţii în ansamblu. Această revistă conţine relatări din toată lumea, referitoare la schimbări remarcabile. De la studentul din Kazahstan care studiază genetica online, la profesoara de muzică din Olanda care descoperă nori cosmici gazoşi,

oamenii creează reţele în beneficiul reciproc. Când comunităţi îndepărtate se reunesc datorită procesului de globalizare, acestea află despre as-pecte comune şi diferenţe culturale. Bunica brazi-liană şi copilul chinez cu care am discutat provin din contexte şi istorii diferite, însă scopurile vieţii lor sunt izbitor de asemănătoare.O parte din provocarea voestalpine este să as-culte şi să răspundă acestor diferenţe. Energia, mobilitatea şi forţa pot avea semnificaţii foarte diferite în reţeaua noastră de pieţe. Prin lucrul în echipă, angajament şi deschidere, noi trans-formăm această varietate în sursă de inspiraţie pentru schimbare. Soluţiile noastre apar tocmai datorită diversităţii, nu în ciuda diversităţii. Acest apetit pentru depăşirea provocărilor ne face să fim deosebiţi şi ne permite să ne luăm viitorul în propriile mâini. Nu este întotdeauna uşor, dar credem că merită să luptăm pentru soluţii sus-tenabile.Indiferent de ce va aduce viitorul, noi suntem pregătiţi. Ceea ce ne uneşte este această forţă tacită, această pasiune pentru detaliu care ne permite să redefinim permanent limitele posibilu-lui. Nu avem timp să ne bucurăm pur şi simplu de succesul nostru, pentru că deja ne-au venit idei pentru următoarele inovaţii – aşa reuşim să fim cu un pas înainte. Sperăm că veţi citi cu plăcere articolele despre acest progres şi ecourile remarcabile din întreaga lume.

Cu prietenie,

„Viitorul este în mâinile noastre.”

Wolfgang Eder, Preşedinte-Director General voestalpine AG

4

Viitorul nostruCe aşteaptă cei de la voestalpine de la ziua de mâine

Ce ne motivează să mergem înaintePuterea individului

Ştiinţa pentru toţi Cum poate deveni orice persoană om de ştiinţă

Cine ar fi crezut?Patru oameni, carierele visate şi carierele urmate

Geniul Tai Chi Norman Doidge, specialist în neuroştiinţe, ne spune cum îşi păstrează mintea sănătoasă

Reconfigurarea creieruluiInterviu cu Norman Doidge

Suntem acolo

Cum vom trăi în

viitor? Noi viziuni

ale oraşului de

mâine. (pg. 28)

Cursurile online

prefigurează

dispariţia universităţii

tradiţionale? (pg. 56)

Invenţii nevăzute

care ne fac viaţa

mai uşoară! (pg. 70)

10

12

15

18

23

24

Colaboratorii noştriJurnaliştii din spatele revistei Viitorul

Date referitoare la publicaţie

6

6

SumarNumărul 01/2013

5

Gândim anticipativ

Oraşul viitoruluiConectat, liniştit şi fără emisii - viziuni ale metropolei de mâine

Energia – în fruntea plutonuluiInovaţii ingenioase pentru generaţiile viitoare

Ciclul oţeluluiUn material cu mai multe vieţi decât credeţi

Căile ferate de mâineTrenurile – de domeniul trecutului sau cele mai moderne mijloace de transport?

Cinci naţiuni, o singură viziune?Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud – o perspectivă din interiorul grupului

Revoluţia învăţământuluiCum va democratiza internetul învăţământul la scară globală

Ne păstrăm curiozitatea

Invenţii care nu s-au bucurat de succes ….şi de ce s-a întâmplat acest lucru. Au omis anumite detalii!

Tendinţe în industria efectelor vizuale„Cavalerul negru”, „Avatar” şi alte filme

Detalii minore, impact majorInvenţii nevăzute care ne fac viaţa mai uşoară

Umanizarea spaţiului Cum poate un nou costum spaţial să facă posibilă călătoria comercială în spaţiu

Expo 2015Expoziţiile chiar sunt un semn al viitorului?

28

33

38

40

48

56

64

66

70

72

74

6


ANDREA FENN Scriitor, Shanghai/China

Andrea Fenn este jurnalist şi fotograf de origine italiană. Studiază şi lucrează în China din 2005, iar acum s-a stabilit în Shanghai. Fenn vorbeşte fluent mandarina, iar în timpul liber lucrează la primul său roman în limba chineză. Împreună cu Richard

Macauley, explorează viitorul căilor ferate.— PAGINA 40 —

JOhANNA BlOOmFIElDConsultant de design, New York/SUA

Johanna Bloomfield are o experienţă de peste zece ani în producţia de îmbrăcăminte de lucru şi tehnică. Este implicată în proiecte conceptuale avansate de ac-tualitate, inclusiv în dezvoltarea unui costum spaţial pentru călătoriile comerciale în spaţiu pe care ni-l

prezintă în această ediţie a revistei Viitorul.— PAGINA 72 —

Jurnaliştii din spatele

revistei Viitorul

Indiferent cum va arăta viitorul - acesta va fi diferit pentru noi toţi. În această revistă, dorim să vă ară-tăm nu doar cum vedem noi, cei de la voestalpine, lumea şi viitorul ei. Vă vom conduce întro că-lătorie din Brazilia în India şi din New York în Johannesburg. Am identificat câţiva dintre cei mai buni jurnalişti de pe glob, care vă vor relata po-veştile lor şi vă vor împărtăşi opiniile şi visele lor.

În aceste două pagini, vă vom prezenta câţiva din colaboratorii noştri. Ei sunt însă mult mai mulţi, ca de exemplu Ksenia Stroganova, care ne relatează despre viaţa în Rusia (p. 54), Dr. Niklas Schaffmeister de origine germană şi soţia sa chine-zoaică, Zhe Wang, care ne povestesc despre schim-bările din China (p. 52) sau Anne Kammerzelt şi André Uhl din Berlin, care ne împărtăşesc opiniile lor despre cum va arată oraşul Viitorului (p. 28).

Colaboratorii noştri


Proprietar şi proprietar media: voestalpine AG

voestalpine-Straße 14020 Linz

Editor:Gerhard Kürner

Redactor-şef:Maria ReibenbergerT. +43/50304/15-5432

[email protected]

Concept, editare şi designCommandante Berlin GmbHProprietar: Toni Kappesz

Schröderstraße 1110115 Berlin

Traducere:Audi Akademie GmbH, Ingolstadt

Imprimerie:Kontext Druckerei GmbH, Linz

7

Colaboratori

PAUl SUllIVANScriitor, Berlin/Germania

Paul Sullivan este scriitor, autor, editor şi fotograf stabilit în Berlin, a cărui activitate acoperă cu prepon-derenţă călătoriile, cultura şi muzica. Articolele şi foto-grafiile sale au apărut în publicaţii ca The Guardian, National Geographic UK, The Independent, şi la BBC. Pentru revista Viitorul, Paul Sullivan investighează

Expo 2015 de la Milano.— PAGINA 74 —

REmO BITzIScriitor şi publicist, Lucerna/Elveţia

Remo Bitzi s-a născut în Elveţia şi actualmente lo-cuieşte la Lucerna. Iniţial a lucrat la o bancă, apoi a ales să scrie şi acum îşi publică propria revis-tă „zweikommasieben” în care sunt abordate diver-se teme contemporane. În acest număr al revistei Viitorul, Remo Bitzi ne relatează cum orice persoană

poate deveni om de ştiinţă.— PAGINA 15 —

ANA CAROlINA mINOzzOJurnalistă, Londra/Marea Britanie şi Porto Alegre/Brazilia

Ana Carolina Minozzo s-a născut în Porto Alegre, Brazilia. Din 2007, călătoreşte frecvent între ţara sa natală şi Londra. Este jurnalist de artă şi modă, iar acum urmează cursuri de specialitate pentru a deve-ni psihanalist. Ana relatează despre viaţa în Brazilia,

ţară membră a grupului BRICS. — PAGINA 51 —

JUDITh REkERScriitoare, Johannesburg/Africa de Sud

Judith Reker s-a născut în Germania, a locuit în Kenia şi Congo, dar din 2007 trăieşte la Johannesburg. Este scriitoare independentă şi autoare de articole pe teme culturale şi economice pentru publicaţii precum Architectural Digest sau Financial Times. Pentru noi, analizează semnificaţia apartenenţei Africii de Sud

la grupul BRICS.— PAGINA 55 —

8

Section

9

Suntem acoloOferim oamenilor sprijin şi securitate.

Datorită structurii noastre descentralizate, putem acţiona şi reacţiona mai repede. Aceasta înseamnă că suntem disponibili imediat pentru toate părţile implicate şi încercăm să le satisfacem solicitările, cu flexibilitate şi dinamism

maxim. Atacăm problemele de la rădăcină şi găsim soluţii. La urma urmei, merită să luptăm pentru viitor.

10

Viitorul nostruCe aşteaptă cei de la voestalpine

de la ziua de mâine

12

Ce ne motivează să mergem înaintePuterea individului

15

Ştiinţa pentru toţiCum poate deveni orice persoană om de ştiinţă

18

Cine ar fi crezut?Patru oameni, carierele visate şi carierele urmate

23

Geniul Tai Chi Norman Doidge, specialist în neuroştiinţe,

ne spune cum îşi păstrează mintea sănătoasă

24

Reconfigurarea creieruluiInterviu cu Norman Doidge

10

Suntem acolo

BOO RUNDqVIST (57)Director de comunicare

Uddeholms AB

Hagfors, Suedia

„Să trăim

clipa şi să ne

bucurăm de ea”

1. Să fiu din nou bunic în martie şi să fiu sănătos. 2. Nimeni nu ştie ce va aduce viitorul. De aceea este foarte important să trăim clipa şi să ne bucurăm de ea. 3. Dacă vă referiţi doar la ziua de mâine sau la săptămâna viitoare, da. Viaţa cere destul de multă planificare şi structurare; asta este de ajuns. În timpul liber, îmi place să fiu liber, atât. 4. Desigur, evenimente precum căsătoria, venirea pe lume a copiilor şi aşa mai departe. Profesional, un pas mare a fost schimbarea profesiei, de la jurnalist în presa scrisă, la Uddeholm. 5. În general, totul! Pentru că dacă încetezi să mai crezi asta, o parte din tine va înceta să mai trăiască. 6. Îmi place să merg la ţară, atât pentru plimbare, cât şi pentru schi. Şi sănătatea, care este esenţială pentru o viaţă intensă şi variată. 7. O cameră, ca să documentez totul!

YI GAO (4) Copil de grădiniţă

Wujiang, Suzhou, China

„Vreau să

ştiu ce se va

întâmpla”

1. Să mă fac doctor. 2. Da, vreau să ştiu ce se va întâmpla. 3. Da, o să ies să mă joc cu tati şi cu mami. 4. Mami m-a adus în această familie iubitoare şi fericită. 5. Voi creşte mare şi voi fi mai înalt. 6. Dragostea părinţilor. 7. O acadea, desigur.

Viitorul nostruFOTOGRAFII Rony Zakaria, Andrea Fenn, Daniel Ha, Claus Sjödin, Rafael Bastos

Ce aşteaptă cei de la voestalpine de la ziua

de mâine

1. Ce vă doriţi de la viitor?2. Aţi vrea să ştiţi acum ce anume vă rezervă viitorul?3. Ştiţi deja ce veţi face mâine?4. Privind în urmă, ce evenimente din viaţa dumneavoastră au fost decisive în modelarea propriului viitor?5. Ce aspecte din viaţa dumneavoastră credeţi că se vor îmbunătăţi în viitor?6. Ce nu ar trebui să se schimbe în viitor?7. Dacă aţi putea călători în viitor cu o maşină a timpului, ce aţi lua cu dumneavoastră?

11

Suntem acolo

JC ABBOTT (15) Elev

Surrey, Canada

ANGElA DE mARTINO CASANOVA (77) Casnică

Campinas, Brazilia

„Viitorul nu este

niciodată sigur”

„Sper într-o

lume mai bună”

NEllY SImAmORA (35) Responsabil achiziţii

Cikarang, Bekasi

„Creez acel

viitor pentru

mine”

1. Să am succes în viaţa personală şi în carieră. 2. Da, şi cred că ştiu deja, fiindcă îmi creez acel viitor pentru mine, nu pentru altcineva. 3. Da, ştiu în ceea ce priveşte serviciul pentru că lucrez în fiecare zi, însă la lucruri diferite, în funcţie de situaţie. 4. Experienţa mea cu ultimii doi anga-jatori m-a ajutat să-mi îmbunătăţesc atitudinea, spiritul şi mentalitatea de lucru. 5. Viaţa personală - familia, situaţia financiară şi în special modul meu de a gândi viitorul. 6. Cred că totul ar trebui să se schimbe. Dacă ceva este bun, atunci putem să-l facem şi mai bun. Dacă este mai bun, de ce să nu-l facem să fie cel mai bun? Fiindcă schimbarea nu are limite. 7. Mama mea.

1. Îmi doresc zile mai bune, fără violenţă, şi multă sănătate. 2. Dacă aş fi sigură, atunci ceva bun. Altfel, mai bine să lăsăm lucrurile să se întâmple după voia lui Dumnezeu. 3. Astăzi ştiu ce voi face mâine, dar nu ştiu ce voi face pe perioade mai lungi. 4. Am emigrat în Brazilia cu soţul meu. Multă vreme el a lucrat şi eu am avut grijă de casă. Acum sunt văduvă, copiii mei s-au căsătorit, sunt departe de familia mea din Italia şi am grijă de casă singură. 5. Sănătate pentru mine, pentru copiii, nepoţii şi strănepoţii mei. 6. Singurul lucru pe care nu-l putem schimba este moartea, altfel prin ceea ce facem în prezent putem schimba viitorul pentru toate. 7. Mi-aş lua familia şi speranţa într-o lume mai bună, fără corupţie, fără violenţă şi cu mai multă politeţe şi respect.

1. Îmi doresc să fiu complet independent şi să trăiesc în oraşe noi. 2. Nu aş vrea să ştiu ce-mi rezervă viitorul. 3. Am idee ce voi face mâine, dar viitorul nu este niciodată sigur. 4. Evenimente precum înscrierea în echipa de fotbal, călătoria la Quebec pentru un schimb interşcolar şi câştiga-rea premiului la faza pe oraş a Festivalului de oratorie în clasa a V-a mi-au modelat foarte mult viaţa, personalitatea şi preferinţele. 5. Cred că pe viitor voi fi mai independent şi mai bun în viaţa socială. 6. Nu trebuie să se schimbe relaţia mea cu prietenii şi stăpânirea de sine pe care o am în faţa oamenilor. 7. Dacă aş putea călători în viitor, aş lua cu mine un caiet şi un stilou să-mi pot nota ceea ce văd.

12

Ce ne motivează să mergem înainte

TExT Natalie Holmes FOTOGRAFII Christoph Dammast

13

Î n 1955, într-un autobuz din Alaba-ma, Rosa Parks a refuzat să cede-ze unui pasager alb locul pe care

aceasta îl ocupa în partea rezervată per-soanelor de culoare. Actul său de sfidare a devenit un simbol al mişcării ameri-cane pentru drepturi civile şi un mo-ment cheie în lupta împotriva segregării rasiale din Statele Unite ale Americii. „Oamenii spun întotdeauna că nu am cedat locul pentru că eram obosită, dar nu este adevărat” - îşi aminteşte ea mai târziu. „Singurul lucru de care eram obo-sită era acela de a tot ceda.”Dorinţa de a ne ridica (sau în cazul lui Parks de a sta jos) pentru o cauză în care credem este ceea ce ne face umani, iar istoria este plină de întâmplări ale oamenilor obişnuiţi, care deschid calea către o schimbare trainică, pozitivă. As-censiunea recentă a noilor tehnologii media a desfiinţat multe bariere tradiţi-onale, acum fiind mai uşor ca niciodată pentru oameni să se ghideze după pro-pria busolă morală şi, astfel, să trăiască o viaţă mai împlinită şi cu un sentiment mai profund de mulţumire.Chiar în această dimineaţă am primit un e-mail care mi-a luminat ziua. Era de

la organizaţia Change.org. Am fost una din cele peste 30.000 persoane care au semnat o petiţie online împotriva privati-

zării şi închiderii uneia dintre cele mai frumoase grădini comunitare din oraşul meu natal, un proiect de trei ani, care a transformat un teren viran din centrul oraşului într-o fermă organică productivă. Datorită mie şi numeroşilor cosemnatari, oaza urbană a rămas neatinsă.

Dorinţa de a ne

ridica pentru o

cauză în care

credem este ceea ce

ne face umani

Desigur, semnarea unei petiţii nu se compară cu riscurile majore pe care oa-meni ca Parks şi le-au asumat pentru a face lumea mai bună. Însă astăzi suntem conectaţi unii cu alţii prin reţele de In-ternet, care permit oamenilor să schimbe anumite situaţii cu un singur clic pe butonul mausului. La suprafaţă, uneori poate părea că web-ul ne izolează, deoa-rece relaţionăm independent cu gadgetu-rile personale. Totuşi, dacă odată eram

separaţi, acum beneficiem de o „plasă de siguranţă” care motivează indivizii să iniţieze proiecte sociale altruiste, oferind

o mână de ajutor virtuală. Legăturile unice care se stabilesc între noi ne dau speranţă, ne inspiră şi ne impulsionează să facem binele, şi tot ele - extinse şi puternic susţinute de tehnologie - fac ca aceste lucruri să devină posibile. În aceste zile, orice persoană cu o idee bine prezentată are posibilitatea să-şi în-deplinească visul beneficiind de susţine-rea reunită a altor persoane, ale căror contribuţii adeseori minore constituie de fapt o investiţie substanţială. Există o mulţime de poveşti de succes referitoare la crowdfunding (finanţare comună) şi nu numai pentru produse comerciale. La fel de populare, dacă nu cumva şi mai mult, sunt proiectele caritabile şi cele importante din punct de vedere social. În 2008, regizoarea britanică Franny Ar-mstrong a reuşit să strângă cu puţin sub 700.000 £ pentru realizarea şi lansarea uimitorului film The Age of Stupid (Era prostiei) referitor la schimbările climati-ce. În a doua jumătate a anului 2012, cu ajutorul celei mai mari platforme de finanţare comună cunoscută sub numele de Kickstarter, o echipă interdisciplinară condusă de Phil Bosua a reuşit să depă-şească cu mult obiectivul de 100.000 $, obţinând ameţitoarea sumă de 1,3 mili-oane $ pentru proiectarea unui bec cu Wi-Fi, comandat de la telefonul mobil. Astăzi, ca de altfel întotdeauna, oame-nii sunt motivaţi de lucruri mult mai

Suntem acolo

SUMA ÎN DOLARI AMERICANI CARE S-A STRÂNS PRIN KICKSTARTER

PENTRU PROIECTAREA UNUI BEC CU WI-FI

1,3milioane

14

importante decât banii. Sistemul Crowd-sourcing poate strânge şi utiliza capital cultural valoros, permiţând indivizilor să se asocieze şi să joace un rol crucial în determinarea unei schimbări sociale po-zitive, fie că este vorba de salvarea unui proiect local îndrăgit, cum a fost cazul cu grădina mea comunitară preferată, fie că vor să schimbe un scenariu important la nivel internaţional prin implicarea într-o campanie dinamică în reţea. Armstrong, de exemplu, este motivată de devota-mentul pentru implicarea în campania de sensibilizare a publicului în privinţa schimbărilor climatice, ceea ce i-a adus o profundă stimă de sine. „Fac parte din generaţia MTV, căreia i se spunea că ţelul vieţii este mersul la cumpărături şi jocurile pe computer” declară realizatoa-rea pentru ziarul Guardian. „Mă uimeşte faptul că viaţa mea este cu mult mai plină de sens decât fusese programată.”

Astăzi oamenii sunt

motivaţi de lucruri

mult mai importante

decât banii.

Deşi umanitatea continuă să caute ne-încetat sensul vieţii, mulţi oameni sunt de acord că actele individuale de curaj

şi compasiune sunt un punct de pleca-re foarte bun. Cu aproape un secol în urmă, Albert Einstein, cu perspicacita-tea-i caracteristică, afirma: „Tot ce este valoros în societatea umană depinde de oportunitatea acordată individului de a se dezvolta.” Nu am avut niciodată mai multe oportunităţi de dezvoltare şi nici nu am fost mai valoroşi din punct de vedere social, ca indivizi, aşa cum se întâmplă în anul 2013. Pentru toate problemele noastre din seco-lul al XXI-lea (recunoscute ca numeroase şi grave) suntem mai pregătiţi ca nicio-dată, atât ca indivizi cât şi ca ansamblu de societăţi umane cu experienţă, pentru a soluţiona eficient şi durabil orice pro-blemă abordată, locală sau globală. Noua tehnologie - sau mai degrabă modul în care o utilizăm - extinde oportunităţile de învăţare, de soluţionare a problemelor, de luare a deciziilor şi de interacţiune personală. În momente de nesiguranţă financiară pentru mulţi dintre noi şi de fragilitate ecologică pentru toţi, acest nou mod de conectare şi de viaţă asigură ca-drul pentru o stare de optimism care se răspândeşte în ciuda tuturor dificultăţilor. Viitorul a sosit şi vă pune la dispoziţie oportunităţi noi şi captivante pentru a

schimba lumea. Singura întrebare la care trebuie să răspundeţi este: ce veţi face dumneavoastră?

Suntem acolo

Informaţii despre voestalpine

Oricât de diferită ar fi lumea, indiferent cât de rapid se mişcă şi se schimbă, noi trebuie să decidem astăzi cum va arăta viitorul. Acesta este angajamentul nostru, al celor de la voestalpine - în fiecare zi, pe întregul mapamond - prin experienţa noastră şi un simţ deosebit pentru evoluţiile de viitor, şi în special prin fascinaţia noastră pentru oţel.

Pentru că noi recunoaştem astăzi standardele mondiale de mâine. Oferim oamenilor stabilitate şi siguranţă, le oferim energie, creăm mişcare şi le transformăm ideile în realitate.

Toate acestea sunt parte a unei dezvoltări sustenabile, întrucât oţelul este 100% reciclabil şi oferă atât de multe posibilităţi pentru viitor. Astfel, cercetăm şi dezvoltăm în permanenţă pentru a economisi resurse şi pentru a proteja tot mai mult mediul înconjurător.

Oţelul este materialul prin care schimbăm în mod sustenabil lumea în care trăim. Această atenţie pentru detaliu, această bucurie a provocării ne caracterizează pe noi toţi.Noi nu aşteptăm viitorul, el este deja în mâinile noastre.

15

P ână în secolul al XVIII-lea, cetă-ţenii fără nicio pregătire acade-mică puteau îndeplini uşor rolul

de cercetători, iar aceşti aşa-numiţi oa-meni de ştiinţă amatori au făcut multe descoperiri uluitoare. Apoi, cei cu studii academice au început să-şi aroge suvera-nitatea cercetării odată cu specializarea din ce în ce mai mare a ştiinţelor de la începutul secolul al XIX-lea.Totuşi, în ultimii câţiva ani, există o ten-dinţă de revenire la conceptul de ştiinţă pentru toţi: ceea ce înseamnă că echipe de cercetare din întreaga lume benefi-ciază de sprijinul populaţiei generale. În ultimii ani au fost create numeroase website-uri dedicate oamenilor de ştiinţă amatori, unde utilizatorii găsesc instru-mente şi instrucţiuni pentru cercetarea pe care o pot realiza de pe computerul de acasă. Aproape că nu există limite, nici în privinţa conţinutului, nici în ma-terie de complexitate, deoarece utilizato-rul este cel care hotărăşte dacă vrea să se ocupe de constelaţii sau de tempera-tură, ori dacă vrea să colecteze sau să analizeze diverse date.

Observaţii astronomice

Cu adevărat, orice persoană este bineve-nită, iar acest lucru este perfect ilustrat de Hanny's voorwerp, un nor gazos lu-minat de un quasar. Fenomenul nu a fost descoperit de un astronom cu ajuto-rul unui telescop, ci de o profesoară de muzică din Olanda, Hanny van Arkel, de pe computerul de acasă. Pentru că dorea să-şi satisfacă propria curiozitate

astrologică, Hanny s-a înregistrat pe platforma ştiinţifică pentru amatori Ga-laxyzoo şi a început să clasifice fotogra-fii din spaţiu. A observat un obiect lu-minos de culoare albastră în constelaţia Leo Minor. Acest obiect, cunoscut ulte-rior ca „Hanny's voorwerp” („voorwerp” înseamnă „obiect” în olandeză) – a fost intens discutat pe forumul Galaxyzoo atât de amatori, cât şi de oameni de ştiinţă experimentaţi. Hanny van Arkel nu este singurul utilizator care caută entităţi astrale neobişnuite pe platforma Galaxyzoo. În primul an de funcţionare, site-ul avea deja peste 150.000 de aju-

toare din comunitatea online. Aceasta se întâmpla în 2007, iar de atunci platfor-ma a devenit – cu cele peste 110.000

clicuri pe lună! – unul din cele mai vizitate site-uri de acest gen.

Mama Terra

De asemenea, există oportunităţi de cer-cetare pentru toţi cei care preferă să stu-dieze mai degrabă planeta noastră decât praful stelar din galaxii îndepărtate. De exemplu, platforma germană Naturgucker încurajează amatorii de ştiinţe natura-le să observe păsări, mamifere, insecte, plante şi alte organisme din mediul în-conjurător. Utilizatorii pot împărtăşi ceea ce observă online şi pot evalua observa-

ţiile împreună cu alţi membri ai comuni-tăţii. Până în prezent, au fost raportate şi discutate peste 3,2 milioane de observaţii

Ştiinţa pentru toţiTExT Remo Bitzi FOTOGRAFII Christoph Dammast, galaxyzoo.org, Imagine de la NASA/ESA

Cum poate deveni orice persoană om de ştiinţă

Suntem acolo

16

în peste 52.000 de locuri. Un alt proiect care gravitează în jurul temei faună şi floră este Snapshot Serengeti. Membrii de la diferite universităţi au studiat leii în habitatul natural din Parcul Naţional Serengeti din Tanzania timp de peste 45 ani, pe baza observaţiilor din teren. Astăzi, în cadrul proiectului fotografic, se utilizează 225 de aparate foto. În con-secinţă, studiul este mult mai eficient

şi mai eficace. Totuşi, pentru evaluarea imaginilor este nevoie de o comunita-te de amatori în ştiinţele naturii. Chris Lintott de la Universitatea din Oxford, unul din liderii de proiect explică: „Nu putem evalua singuri 3.000.000 de foto-grafii de vacanţă.”

Să discutăm despre vreme

Lintott este o figură activă pe scena ştiinţei pentru toţi. Şi el se bazează pe ajutorul amatorilor pentru alte studii – de exemplu, proiectul Old Weather. Cercetătorilor amatori li se dau jurna-lele de bord vechi de 150 de ani ale navigatorilor americani pe care să le studieze în amănunt. Istoricii speră să poată ajunge la anumite concluzii pe baza informaţiilor înscrise de naviga-tori în jurnale, cu privire la viaţa la

bordul unui vas şi rutele maritime. De asemenea, datele înregistrate sunt utile şi pentru climatologi, deoarece jurnale-le documentează cu precizie condiţiile meteo, ceea ce va ajuta la viitoarele previziuni climatice.Şi cercetătorii de la diferite instituţii din zona San Francisco, California, con-sideră că datele climaterice actuale au o importanţă vitală: pentru om, dar

şi pentru ştiinţă. Cu proiectul Urban Atmospheres oamenii de ştiinţă se în-treabă de ce trebuie să ne mulţumim cu o temperatură medie la nivelul în-tregului oraş, când aceasta poate varia semnificativ în funcţie de locul în care se află un utilizator? Elementul cru-cial este primul instrument de înaltă performanţă de largă utilizare: smartp-hone-ul. Primul obiectiv al echipei de cercetare este să doteze populaţia cu o aplicaţie care să permită achiziţia de date şi evaluarea acestora. Dacă majori-tatea populaţiei urbane ar utiliza aceas-tă aplicaţie, calitatea informaţiilor ar fi excepţională. Pe lângă procesarea de noi paradigme de comunicaţii, obiecti-vul general al proiectului este acela de a încuraja schimbarea pozitivă în socie-tate, printr-o înţelegere mai profundă a climei şi a mediului înconjurător.

O nouă percepţie a comunităţii

A transforma lumea într-un loc mai bun este tema omniprezentă a proiec-telor destinate amatorilor pasionaţi de ştiinţă. Aproape întotdeauna este vorba de îmbunătăţirea mediului nostru di-rect, dar şi a mediului indirect. Astfel, rezultatul este o situaţie mai mult de-cât benefică pentru toată lumea. Pe de o parte, cercetătorii amatori sunt de mare ajutor oamenilor de ştiinţă profe-sionişti în privinţa colectării datelor. Pe de altă parte, amatorii au şansa de a lua parte la un discurs academic şi de a dobândi o cunoaştere personală. Spa-ţiul neocupat dintre elita academică şi persoanele din mediul non-academic se poate umple într-o oarecare măsură, iar datele specializate devin accesibile publicului general. Rezultatul nu este numai o nouă percepţie a comunităţii, dar şi o îmbogăţire a cunoaşterii. Fie că este doctor în ştiinţe sau amator pasionat, fiecare individ contează - vi-itorul este în propriile noastre mâini!

Suntem acolo


Cu 132 mil. € pentru cercetare & dezvoltare şi peste 500 cercetători, suntem o companie industrială cu activitate de cercetare intensă. Numeroasele patente şi aplicaţii high-tech premiate vorbesc de la sine. Ne desfăşurăm munca de cercetare şi dezvoltare cu pasiune pentru detalii şi colaborăm cu peste 100 instituţii ştiinţifice din lume. După cum se vede, cercetarea & dezvoltarea combină toate sectoarele companiei!

Observaţii astronomice pe Galaxyzoo, © galaxyzoo.org, Imagine de la NASA/ESA

18

Cine ar fi crezut?

TExT Remo Bitzi FOTOGRAFII Christoph Dammast, Daniel Lucchiesi, Alex James, Caribou

În trecut, totul era mai simplu: Ceea ce se întâmpla

de la momentul întrebării „ce voi face în viaţă” şi

până la momentul pensionării era destul de clar –

schimbarea profesiei era practic inimaginabilă. Astăzi,

trecut şi viitorul profesional al unei persoane sunt

cu adevărat imprevizibile. În exemplele de mai jos,

vedem ce se poate întâmpla în zilele noastre.

19

Suntem acolo

De la pilot de vânătoare la şofer cascador – Ben CollinsCând era copil, Ben Collins îşi dorea să devină pilot de vânătoare. „Dar o vizită la medicul oftalmolog a pus punct acestui vis” declară englezul. Inspirat de tatăl său, acesta s-a orientat spre maşinile de curse. Collins a avut succes, dar încă o dată a apărut un moment neaşteptat de cotitură în viaţa sa profesională: A devenit şofer cascador în industria cinematografică. „Intrarea în lumea filmelor a fost accidentală la propriu. În timpul unei curse din România am intrat într-o altă maşină şi mi-am rupt patru coaste. După ce am ieşit din spital, am fost sunat pentru a mi se oferi o slujbă într-un film cu Nicholas Cage. Şi pentru că nu mai puteam participa la curse, am acceptat oferta.” De atunci, Ben lucrează la diverse filme, inclusiv cele cu James Bond şi Batman.

20

Suntem acolo

De la modă la maestru bucătar – Rachel Khoo Ce anume poate determina o persoană să renunţe la industria modei şi să devină patiser? Rachel Khoo, care a făcut tocmai această schimbare, ne dezvăluie: „Postul de PR/marketing în domeniul modei nu era provocator pentru mine. Simţeam nevoia să emigrez, să învăţ o limbă străină şi să dobândesc noi aptitudini. Patiseria nu a fost benefică doar pentru cariera mea, ci şi pentru viaţa personală.” Astăzi, Khoo nu numai că oferă unele dintre cele mai delicioase produse de patiserie din Paris, dar scrie şi cărţi gastronomice şi este gazda unei emisiuni TV. Doamna care a trecut de la PR la maestru bucătar

rezumă: „Viaţa este prea scurtă să faci o meserie care te plictiseşte.”

21

Suntem acolo

De la matematică la muzică electronică – Dan SnaithRareori cei care au fost buni la matematică au fost adolescenţi „cool”. Parţial, pentru că drumul lor profesional părea destul de anost - înscrierea la facultate, obţinerea doctoratului, o carieră de profesorat la universitate până la pensie şi cam atât. Însă Dan Snaith a avut o experienţă diferită. Deşi a obţinut titlul de doctor în matematică la Imperial College London în 2005, canadianul lucrează azi ca DJ într-un club foarte căutat şi ca producător de muzică electronică sub numele Caribou şi Daphni. Cu şase albume oficiale şi rezervări în întreaga lume, Snaith este cel puţin la fel de respectat în lumea muzicală

pe cât este în lumea academică.

22

Suntem acolo

De la chirurg cardiolog la şofer de camion – Markus StuderMarkus Studer este chirurg cardiolog specialist – unul dintre cei mai buni din Elveţia, ceea ce poate fi confirmat de pacienţi şi de colegi. Totuşi, inima cardiologului nu bate pentru chirurgie, ci pentru camioane. De aceea, în anul 2000 Studer a obţinut permisul de conducere pentru camioane şi, doi ani mai târziu, a renunţat la cariera medicală. Astăzi îşi conduce camionul de 7,5 tone în toată Europa, livrând ulei alimentar, suc de fructe şi unt de cacao la diverşi clienţi

din industria alimentară.

23

Suntem acolo

Î n anul 2007, psihanalistul şi spe-cialistul în neuroştiinţe integrati-ve de origine canadiană, Norman

Doidge, a publicat cartea „The Brain That Changes Itself” („Creierul care se autotransformă”) un bestseller al revis-tei NY Times. Cartea nu numai că i-a adus autorului o serie de aprecieri şi distincţii din partea comunităţii medi-cale, ci a contribuit şi la schimbarea modului în care medicina occidentală vede creierul.

Neuronii care se

activează simultan

se interconectează

Cartea a scos la lumină multe cazuri de pacienţi care şi-au revenit miracu-los după ce suferiseră afecţiuni despre care odată se credea că au debilitat ireversibil creierul, cum ar fi acciden-tul vascular cerebral sau chiar pro-bleme grave de învăţare, ceea ce ne

face să ne punem întrebarea: este oare posibil să ne folosim creierele pentru a ne transforma radical?Una din teoriile neuroplasticităţii afirmă că „neuronii care se activează simultan se interconectează”, aşadar toate gându-rile, acţiunile şi stilurile de viaţă se leagă între ele în creier. Posibilitatea de a inversa aceste efecte negative este tema centrală a cărţii lui Doidge.Doidge locuieşte în Toronto, Canada, şi este o persoană ocupată, care îşi îm-parte timpul între pacienţii unui mic cabinet medical din centrul oraşului şi finalizarea următoarei cărţi, ce va avea lansarea până la finalul acestui an. Înainte de a-l întreba pe Doidge despre descoperirile sale (pe verso), dorim să aflăm ce face în fiecare zi pentru a-şi antrena creierul.

Programul său zilnic include întot-deauna un adevărat „batalion” de exer-ciţii cardiovasculare. De cinci ori pe săptămână se trezeşte pentru a „lucra la un aparat de exerciţii (eliptic), cu intervale de antrenament de 15 minu-te, după care se relaxează şi ascultă muzică la podcast.” După cum insistă Norman, „Creierul este în formă doar dacă sistemul cardiovascular este în formă.”Deoarece mintea ocupă întotdeauna primplanul vieţii lui Doidge, eram cu-rioşi să ştim cu exactitate ce anume a făcut Norman pentru a se menţine relaxat şi sănătos. Răspunsul lui ne-a surprins: „Tai Chi, care te face să te simţi bine, creşte volumul creierului şi este o practică de cvasi-meditaţie.”

Norman Doidge: „Creierul este în formă doar dacă sistemul cardiovascular este în formă.”

Norman Doidge

Doidge a câştigat Premiul E.J. Pratt pentru Poezie la vârsta de 19 ani.

A studiat literatura clasică şi filosofia înainte de a obţine diploma în

medicină la Universitatea din Toronto. Apoi a urmat programul de rezidenţiat

în psihiatrie şi a obţinut titlul de psihanalist la Columbia University, New York. Doidge trăieşte acum în

Toronto, Canada.

Geniul Tai Chi TExT Ari Stein FOTO Malcolm Taylorr

Norman Doidge, specialist în neuroştiinţe,

ne spune cum îşi păstrează mintea sănătoasă

24

Suntem acolo

Suntem în vârtejul unei revoluţii neuroştiinţifice, în mare parte declanşată de înţelegerea recen-

tă a creierului ca organ neuroplastic. În esenţă aceasta înseamnă că, potenţi-al, creierele sunt modelabile sau trans-formabile în structură. Stăm de vorbă cu Norman Doidge, unul din oamenii cheie ai acestui nou şi incitant dome-niu, pentru a afla mai multe detalii despre momentele descoperirilor, des-pre locurile în care-şi găseşte inspiraţia şi pentru a-l întreba dacă neuroplastici-tatea poate fi adoptată cu adevărat de medicina occidentală.

În anul 2010, am primit de la tatăl meu un exemplar al cărţii dumneavoastră şi aceasta mi-a schimbat modul de percep-ţie a creierului. M-a făcut să pornesc în-tr-o călătorie personală, de care încă mă bucur foarte mult.

Ei bine, revoluţia neuroplastică abia a început şi acum am creat a doua generaţie de neuroplasticieni. Dar este vorba şi despre mine, care încerc să rezolv o serie de probleme în domeniul neuroplasticităţii. Deşi am stabilit că experienţa mentală şi practica mentală pot modifica structura creierului, există

încă mistere în privinţa modalităţii în care se petrece acest lucru.

Credeţi că industria medicală tradiţiona-lă, aşa cum este astăzi, este deschisă la inovaţiile neuroplasticităţii?

Da şi nu. Cei care lucrează în dome-niul neuroplasticităţii obţin din ce în ce mai multă atenţie.Zonele care o dezvoltă rapid se concen-

trează pe reabilitare. Unul din lucrurile care se întâmplă acum este că începem să vedem un progres în privinţa copii-lor cu tulburări din spectrul autist sau cu dificultăţi de învăţare, pe măsură ce părinţii acestora renunţă la metodele tradiţionale şi apelează la neuroplas-ticitate.Cât despre serviciile de neuroplasti-citate administrate în afara spitalului, remarcăm o anumită dezvoltare - de

Reconfigurarea creierului

TExT Ari Stein FOTO Vince Talotta/GetStock.com

Interviu cu Norman Doidge

Norman Doidge: „Revoluţia neuroplastică tocmai a început.”

25

Suntem acolo

fapt, un minunat filantrop canadian, Jim Temerty care a citit cartea „The Brain That Changes Itself”, s-a hotărât să doneze 7,4 milioane $ pentru înfi-inţarea unui centru de simulare pen-tru cercetarea neuroplasticităţii aici, în Toronto.

Permite tehnologia un progres mai mare în domeniul neuroplasticităţii?

Ei bine, da, enorm de mult, deoarece unul din motivele pentru care nu am fost capabili să înţelegem neuroplas-ticitatea a fost deoarece s-a întâmplat la nivel microscopic în creier. Şi este nevoie de realizarea unui film micro-scopic pentru a documenta o schimba-re plastică. Acum avem şase până la douăsprezece tehnologii diferite care pot face acest lucru. Şi unele dintre acestea sunt folosite în mod curent, cum ar fi imagistica prin rezonanţă magnetică funcţională şi microelectro-zii.Aşadar, dezvoltarea microelectrozilor ne-a permis să iniţiem documentarea modificărilor microscopice în aceste microscoape foarte puternice.

Dar care este efectul tehnologiilor asu-pra creierului?

Cred că tehnologia transmite o imen-să anxietate, deoarece în timpurile în care oamenii duceau o viaţă mai naturală, înainte ca becul electric să fie inventat, întreaga lume se liniştea la venirea serii, totul se oprea - însă acum suntem cu toţii interconectaţi la nivel global, permanent.Oamenii poartă cu ei non-stop smart phone-uri şi sunt la cheremul şefilor, sau se întâmplă un atac armat în Statele Unite şi întreg mapamondul află acest lucru. Aşadar sistemul ner-vos nu mai atinge perioada de relaxa-re determinată în mod normal de sis-temul parasimpatic; oamenii vin acasă şi caută pe internet, sunt permanent în agitaţie, ceea ce înseamnă un fel de stare de hiperalertă.

Sunt de părere că această interconectare permanentă este, din punct de vede-re al sistemului nervos, o imensă şi idioată turnură în vieţile noastre. Sistemul nervos are nevoie de repa-us, iar o parte din interesul pe care generaţia noastră îl are pentru practicile orien-tale se datorează faptului că noi nu mai ştim cum să ne deconectăm.

În încheiere, în munca dum-neavoastră în domeniul neuroplasticităţii, aţi avut vreodată un moment al unei descoperiri majore?

Am avut multe momente de mici descoperiri; poate nu a fost un moment singular, dar am avut o nemulţumire de lungă durată referitoare la modelul mecanicist ce insinuează că sinele este o mică maşinărie. Întotdeauna mi s-a părut că lipseşte ceva, însă am refuzat să mă gândesc la acest subiect până când nu am simţit că stăpânesc modelele utilizate de biologia celulară mecanicistă modernă. Şi cu cât am aflat mai multe despre model, cu atât mai mult am realizat că există o mul-ţime de lucruri pe care modelul nu le explică.Îmi amintesc că citeam o lucrare când am hotărât unde voi urma programul de pregătire în psihiatrie şi psihanali-ză – directorul Institutului de Psihana-liză de la Columbia University încerca să mă aducă acolo şi mi-a trimis o lucrare a lui Eric Kandel, spunându-mi că aceasta este ceea ce fac ei. Ci-tind lucrarea, am ştiut că era ceea ce căutam. Per total, am avut mai multe momente de „iluminare” sau de mici descoperiri, dar să ştiţi că, într-un anu-mit sens, încă îmi aştept momentul adevăratei descoperiri.

Două exemple de pacienţi care se reconectează la ei înşişi după ce au citit cartea „The Brain That Can Change Itself”:1. Michelle Mack s-a născut doar cu o jumătate de creier, însă singura ei emisferă cere-brală s-a reorganizat pentru a compensa emisfera lipsă. Acum duce o viaţă complet normală.

2. Michael Bernstein era doctor şi a suferit un accident vascular cerebral, care i-a paralizat partea stângă a corpului. Cu ajutorul unui program unic de reînvăţa-re, a învăţat cum să-şi revigore-ze hărţile neuronale afectate ale creierului, considerate a fi ne-funcţionale. Recuperarea sa i-a adus o viaţă practic normală.

„Creierul care se autotransformă”(James H. Silberman Books), de Norman Doidge

26

Be There

27

Gândim anticipativCreând mişcare şi furnizând energie.

Suntem forţa generatoare de progres – deschişi către idei noi, având curiozitatea cercetătorului, suntem vizionarii ce gândesc dincolo de tipare; caracteristica produselor şi proceselor noastre este ingeniozitatea, dar şi

relaţia noastră cu cei din jur. În definitiv, nimic nu este la un nivel atât de bun încât să nu-l mai putem îmbunătăţi.

28

Oraşul viitoruluiConectat, liniştit şi fără emisii - viziuni ale metropolei de mâine

33

Energia – în fruntea plutonuluiInovaţii ingenioase pentru generaţiile viitoare

38

Ciclul oţeluluiUn material cu mai multe vieţi decât credeţi

40

Căile ferate de mâineTrenurile – de domeniul trecutului sau cele mai moderne mijloace de transport?

48

Cinci naţiuni, o singură viziune?Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud –

o perspectivă din interiorul grupului

56

Revoluţia învăţământuluiCum va democratiza internetul învăţământul la scară globală

28

Oraşul viitoruluiTExT Anne Kammerzelt, André Uhl IlUSTRAŢII Mathis Rekowski

Conectat, liniştit şi fără emisii –

viziuni ale metropolei de mâine

Gândim anticipativ

29

Zgârie-nori imenşi prevăzuţi cu panouri solare; maşini zbură-toare vâjâind încoace şi încolo

prin oraş; plus roboţi care fac cum-părături şi diverse activităţi pentru proprietarii lor. Aşa va arăta oraşul viitorului?

Cele mai frapante

schimbări din

peisajul urban al

unei metropole

sunt generate de

schimbarea modului

în care ne mişcăm

Cel puţin în privinţa maşinilor zbu-rătoare, prognosticul dat de Karlheinz Steinmüller, doctor în fizică, scriitor SF şi unul dintre cei mai renumiţi viito-rişti din Germania, sună foarte echili-brat: „În ceea ce priveşte consumul de energie, din punct de vedere tehnic se pot proiecta maşini zburătoare, dar acestea vor fi acceptate doar dacă se perfecţionează dirijarea automată. Cea mai mică ciocnire în zbor ar fi un dezastru. Probabil că transportul ae-rian privat va da faliment, din cauza aspectelor legate de asigurare.” Cele mai frapante schimbări din pei-sajul urban al unei metropole sunt ge-

nerate de schimbarea modului în care ne mişcăm. Acest lucru, chiar şi fără maşini zburătoare, va fi extrem de vi-zibil în viitor. Probabil că, în următorii zece - douăzeci de ani, aşa-numitul micromobil va deveni un mijloc de de-plasare obişnuit în oraşe. Este posibil ca numeroase autovehicule fără roţi sau cu până la patru roţi, majoritatea electrice şi care încap în orice loc de parcare să populeze străzile. „Multe dintre ele se pot chiar combina sau cupla pentru a funcţiona ca un tren” afirmă Steinmüller.În viitor, navetele de transport persoa-ne capabile să asigure un mediu fără maşini ar putea ajuta oraşele să de-vină fără emisii. Aşa-numitul Sistem de transport personal automatizat, un sistem de transport al pasagerilor, fără şofer, care transportă automat fiecare pasager la destinaţia comandată, va fi completat de o reţea compactă de transport public. În timp ce suntem transportaţi automat prin oraş, putem să ne facem cumpărăturile în mod efi-cient cu ajutorul unui cod de scaner sau telefon inteligent, de la imaginile din staţiile de metrou care prezintă rafturi virtuale ale unui supermarket. Deja funcţional în Seul, acest sistem poate să devină în curând un lucru obişnuit şi în alte oraşe.Aşa cum cred deja numeroşi experţi în cercetare metropolitană şi globali-zare, un studiu realizat de Institutul Fraunhofer preconizează de asemenea

un oraş al viitorului ecologic, liniştit şi mai presus de toate interconectat, în care să existe roboţi pentru colectarea gunoiului, responsabili cu eliminarea deşeurilor.Metropolele vor fi în mare parte ne-utre din punct de vedere al emisiilor de CO2 şi fără deşeuri, fiind susţinu-te de tehnologii inovatoare şi procese riguroase de reciclare. Acestea includ uzine de desalinizare a apei de mare alimentate cu energie solară şi plăci montate în subteran, care transformă în electricitate energia cinetică a pieto-nilor. Proiecte pilot au fost deja testate în Tokyo şi Londra. O singură placă montată în trotuar poate produce până la 2,1 W/h. Cinci plăci de acest tip ar fi suficiente pentru a ilumina o staţie de autobuz.

Gândim anticipativ

W/H CE POT FI PRODUşI DE O SINGURă PLACă MONTATă

ÎN TROTUAR

2,1

32

Gândim anticipativ

Nu este imposibil un scenariu în care oraşele să devină enclave indepen-dente. „Dacă ne gândim la următo-rii douăzeci de ani, am putea vedea deja primele oraşe sau cartiere model, complet independente energetic şi au-togeneratoare de resurse zilnice” spu-ne Dieter Spath, directorul Institutului Fraunhofer pentru Inginerie şi Organi-zare Industrială. Faţadele cu membra-nă inteligentă ar putea optimiza ener-getic zgârie-norii. Acestea ar distribui energia înmagazinată în funcţie de necesităţi, astfel încât cafeaua să fie proaspăt pregătită şi livingul să aibă o temperatură plăcută în momentul în care locatarii ajung acasă. Mulţi oa-meni de ştiinţă merg mai departe cu previziunile şi afirmă că oraşele vor fi caracterizate de o înflorire a agri-culturii urbane în deceniile următoa-re. Grădinile de legume multietajate sunt proiectate sub formă de podgorii verticale.Inovaţiile extrem de ingenioase vizea-ză de obicei lucrurile mărunte din viaţa de zi cu zi, probabil deoarece

timpul este mult prea preţios pentru a-l risipi cu spălatul, curăţatul şi fre-catul obiectelor. Există cercetători care urmăresc constant ideea roboţilor de mici dimensiuni, care ne vor curăţa casele. Karlheinz Steinmüller îşi ima-ginează „o navă-mamă cu aspiratoare, care trimite mulţi roboţei ce se depla-sează în toate direcţiile şi apoi revin la robotul principal pentru a descărca praful colectat şi a se reîncărca.”

Teama că în viitor

roboţii vor înlocui

majoritatea forţei de

muncă umane este

nefondată

Şi Rodney Brooks, Director al Depar-tamentului de Inteligenţă Artificială la MIT anticipează comunităţi robotizate: „Ar fi chiar mai practic dacă firele unui covor ar transporta murdăria la un punct de colectare de unde aceasta să poată fi apoi eliminată”. „Şi dacă ar fi după specialiştii în nanotehnologie, covoarele s-ar fabrica astfel încât mur-dăria nici nu s-ar mai acumula, de la început” afirmă Steinmüller.

Ca şi în cazul încălzirii, o dezvoltare similară poate fi preconizată pentru iluminarea interioarelor - de la spoturi individuale la distribuţia uniformă a luminii. Acolo unde înainte se utili-zau lămpi cu kerosen, candelabre şi alte surse de lumină, acum se tinde spre tapetul luminos care generează o lumină uniformă şi îndeplineşte si-multan rolul de ecran. Astăzi avem deja aşa-numitul „Tapet OLED”, care a fost proiectat cu leduri organice. În viitor, ne vom putea alege priveliştea preferată pentru micul dejun.Teama că în viitor roboţii vor înlocui majoritatea forţei de muncă umane este nefondată, conform Profesorului Steinmüller: „Roboţii vor veni din ce în ce mai mult în sprijinul oamenilor, însă în majoritatea activităţilor omul nu poate fi înlocuit în totalitate de o maşină.” Un sfat bun al unui coleg sau un simplu zâmbet vor continua să ne facă ziua mai frumoasă în viitor.Este imposibil să prezicem cu exactita-te cum va arăta oraşul viitorului, însă conturul său este modelat de prezent. Să fim în pas cu viitorul — fiecare detaliu şi fiecare dintre noi contează pentru a construi metropola de mâine ca un loc pe care merită să-l iubim, ca o casă în care merită să trăim.


Strategia 2020: Noi cercetăm viitorul. Fiind un motor de dezvoltare şi adevăraţi inovatori, noi putem recunoaşte de azi standardele globale de mâine.

Wolfgang Eder, Preşedinte-Director General voestalpine AG, este convins că: „În viitor, vom continua să dezvoltăm şi să plasăm pe piaţă din ce în ce mai multe componente, piese semi-finite şi piese finite pentru cele mai exigente aplicaţii, dar în special în domeniul mobilităţii şi energiei, ca şi în alte segmente industriale.”

33

Gândim anticipativ

L umea se reuneşte, chiar şi atunci când este vorba de gă-sirea unor soluţii la probleme

globale, precum schimbările climatice. Cercetările referitoare la potenţialul de energie regenerabilă se află încă la început, însă dacă cercetătorii vor continua să vină cu idei ingenioase, în viitor centralele electrice vor utiliza tehnologii cu emisii de carbon scăzute sau chiar zero. Oamenii de ştiinţă, in-ginerii şi tehnicienii din întreaga lume au acceptat provocarea şi au obţinut rezultate uimitoare.O inovaţie vine din oraşul norvegian Sunndalsøra, unde se testează o nouă tehnologie prin care acest oraş ar putea deveni celebru - aşa-numita „energie os-motică”. La Tingvollfjord, primul prototip din lume va începe să funcţioneze în 2015, cu o capacitate de doi megawaţi. Pare puţin, însă când sistemul va fi pe deplin dezvoltat, toţi cei 4.000 de locui-tori şi regiunea învecinată vor beneficia de energia osmotică. Primarul Ståle Re-fstie afirmă cu convingere: „Vom intra în istorie!” Centrala prototip pe bază de apă de mare foloseşte un fenomen natu-ral - osmoza. Când apa dulce se ames-tecă cu apa sărată, se creează presiune datorită faptului că apa sărată este aci-dă, şi chiar suprapresiune, însă natura întotdeauna caută echilibrul. Dacă diri-jaţi în mod artificial acest efect printr-o

membrană şi prin mii de conducte de presiune, presiunea devine atât de mare încât poate acţiona o turbină. Produsul obţinut: energie osmotică. Compania de energie norvegiană Statkraft estimează că potenţialul mondial pentru centralele osmotice va fi de 1.700 terawaţi/oră, aproximativ jumătate din consumul anu-al de electricitate din Europa.

Pe lângă energia obţinută din cărbu-ne, petrol sau energia nucleară, există infinite modalităţi de generare a ener-

giei. Energia valurilor este una dintre ele. În 2009, în largul coastei insulelor scoţiene Orkney, s-a dat în folosinţă o centrală electrică experimentală numi-tă „Oyster”. Această mini-centrală racor-dată mecanic este un fel de rezervor care pluteşte pe suprafaţa apei şi este conectat la pistoane hidraulice aflate la 10 m adâncime. Valurile balansează re-

zervorul înainte şi înapoi, iar pistoanele subacvatice funcţionează ca o pereche de burdufuri. Se acumulează presiune,

Energia – în fruntea plutonului

TExT Charlotte Schumann, Anne Kammerzelt FOTOGRAFII statkraft, Steve Morgan Photography,

Fraunhofer ISE, Markel Redondo Photography, ANDRITZ HYDRO Hammerfest

Inovaţii ingenioase pentru generaţiile viitoare

Uzina osmotică a companiei Statkraft din Tofte, Norvegia © statkraft

34

Be There

Pelamis Energie produsă de valuri, © Steve Morgan Photography

35

Gândim anticipativ

ce poate fi transformată de turbine în electricitate. Instalaţia de testare din in-sulele Orkney are o putere nominală de doar 315 kilowaţi, asigurând electri-citate pentru circa 450 de gospodării, însă dovada că această tehnologie func-ţionează a stârnit interes. În prezent, este prevăzută construirea în largul coastei Statului Victoria, Australia, a unor centrale pe baza energiei valuri-lor cu o capacitate de 19 megawaţi, iar

Domeniul Coroanei Britanice a anun-ţat zece proiecte cu o capacitate de 1.200 de megawaţi. Se pare că energia curenţilor marini, denumită uneori energie mareomotrică, este o inovaţie la fel de importantă. De exemplu, turbinele subacvatice aflate la o adâncime de 22 m în Seaturtle Tidal Park din Coreea de Sud produc ener-gie la o amplitudine a mareei de 8 m. Cu o putere de 254 megawaţi, centrala

electrică aflată la circa 40 km sud-vest de Seul, are aceeaşi putere ca un mic reactor nuclear. Se estimează că circa 15% din necesarul de energie mondial ar putea fi asigurat de puterea mare-elor, valurilor şi curenţilor. În ţări ca Norvegia, Canada şi Brazilia, resursele de apă joacă deja un rol semnificativ în producţia de energie din surse de energie regenerabile.Pe lângă hidroenergie, energie eoli-ană, geotermală şi cea pe bază de biomasă, energia solară pare să fie una din sursele de energie cu cel mai mare potenţial de regenerare. „Regiunea noastră este răsfăţată de razele soarelui. Aceasta reprezintă într-adevăr o sursă ideală de energie regenerabilă” spune Tidu Maini, direc-

torul Parcului pentru Ştiinţă şi Tehno-logie din Qatar. Din păcate, căldura, praful şi umiditatea ridicată din deşert fac ca utilizarea energiei solare să fie extrem de dificilă în lumea arabă, deoa-rece temperaturile de 50º sunt obişnuite aici, însă echipa lui Maini cercetează acum o celulă solară pentru deşert.

Oamenii de ştiinţă,

inginerii şi tehni-

cienii din întrea-

ga lume au primit

această provocare şi

au obţinut rezultate

uimitoare

Cantitatea de celule solare din centura solară a Pământului este teoretic de două ori mai mare decât în regiunile temperate, reducând la jumătate costuri-le de producţie. De aceea, Qatarul are planuri mari. „Până în 2020, vrem să construim un câmp solar cu o capaci-tate de 800 megawaţi” a anunţat pur-tătorul de cuvânt al guvernului, Fahad Al-Attiya. Este oarecum ironic, dar va fi utilizat în principal pentru răcire. În 2022, Qatar va găzdui Cupa Mondială FIFA şi Fahad Al-Attiya garantează „că pe stadioane se va asigura o tempera-tură de 27º.” Inginerii din Maroc sunt într-o fază mult mai avansată a proiectului lor. În Ouarzazate, la 200 km est de Agadir, se construieşte o centrală de energie solară cu o capacitate de 500 mega-waţi. Însă aici se utilizează o tehnică diferită de cea din Qatar: captatori pa-rabolici. Oglinzi concave concentrează razele soarelui şi apoi le reflectă pe un tub absorbant, în interiorul căruia uleiul este încălzit la 400º. La fel ca în centralele electrice convenţionale, această instalaţie încălzeşte apa, care la rândul său acţionează turbinele pen-


Noi deschidem calea către energiile alternative prin componente de înaltă performanţă, cum ar fi piesele de palete pentru turbine. Asigurăm extinderea reţelei mondiale de conducte prin furnizarea de plăci grele rezistente, pe care le dezvoltăm constant. Şi colaborăm cu parteneri internaţionali pentru găsirea soluţiilor de optimizare a producţiei de energie.

Proiectul pentru energie mareomotrică din insula Islay © ANDRITZ HYDRO Hammerfest

36

Gândim anticipativ

tru a produce electricitate. Deoarece o parte din căldura generată de uleiul din circuit este stocată în rezervoare

imense pe timpul nopţii, generatoare-le nu se opresc niciodată şi centrala cu conectori parabolici poate produce electricitate zi şi noapte: „Ne dorim să fim printre primele ţări în ceea ce priveşte această tehnologie” expli-că Said Mouline, Director General al Centrului de dezvoltare a energiei regenerabile din Maroc. Prima parte a centralei va fi conectată la reţeaua electrică anul acesta.Ultima modă din Germania este un dispozitiv de 1 m înălţime şi 60 cm lăţime, cel puţin dacă este să-l cre-deţi pe Andreas Hinsch, fizician la

Institutul pentru sistemul solar ISE Fraunhofer, care a dezvoltat un nou modul solar pe bază de coloranţi or-

ganici. În combinaţie cu nanoparticu-lele, acesta transformă lumina soarelui în electricitate cu ajutorul metodei de fotosinteză întâlnită la plante. Nano-particulele fac ca panourile solare să devină transparente; puteţi vedea prin panourile solare ale lui Hinsch. Aceas-tă tehnologie deschide larg calea către noi posibilităţi de utilizare, deoarece nu mai este nevoie să montaţi celulele pe acoperişul clădirilor. De exemplu, pot fi integrate foarte bine în faţade de sticlă, utilizate ca ecrane sonore şi cabine telefonice, staţii de autobuz şi chiar ferestre.Spre deosebire de ruda sa din sili-con, care poate fi văzută pe multe acoperişuri, celula solară pe bază de coloranţi este ieftină, ecologică şi uşor de produs, deoarece nervurile sunt im-primate pe sticlă printr-un procedeu serigrafic. Pot fi vopsite chiar pe tro-tuar, fiindcă celula este pliabilă. Ideea lui Hinsch încă nu a ajuns la ma-turitate şi în prezent prototipurile au un coeficient de eficienţă de numai 7%. Prin comparaţie, centralele solare standard, care în prezent produc 5%

din electricitatea folosită în Germania, au un randament de 15-20%. Totuşi, fizicianul este convins că celulele sale cu coloranţi vor da lovitura. „Procesul de producţie simplu le face incredibil de ieftine” spune el.

Viziunea unui viitor

comun, pe lângă

energia obţinută din

cărbune, petrol sau

cea nucleară, poate

deveni realitate

Şi în domeniul energiei eoliene există inovaţii semnificative. În Statele Unite se lucrează la o turbină eoliană care poate genera electricitate chiar şi când nu bate vântul. Căldura produsă de frecarea paletelor rotorului în mişcare nu este irosită, ci este stocată într-un li-chid. Această căldură aduce la punctul de fierbere alte lichide, precum apa, iar vaporii degajaţi acţionează turbina pentru a produce electricitate. Merită menţionat faptul că la această idee nu lucrează o singură mare companie energetică, ci cei mai mari experţi în tehnologie. Apple, al cărui creator Ste-ve Jobs era celebru pentru al său „Şi încă un lucru” dezvoltă moara de vânt care funcţionează când nu bate vântul. Este încă un lucru ce vorbeşte despre viitor şi există speranţa că mai există multe altele asemenea.În prezent, o mare parte din energia furnizată la nivel mondial se obţine din combustibili fosilici, care eliberează cantităţi mari de dioxid de carbon şi contribuie la încălzirea globală. Totuşi, când oamenii de ştiinţă, inginerii şi tehnicienii din întreaga lume continuă să lucreze la inovaţii pe baza resurse-lor disponibile în ţările lor, viziunea unui viitor comun dincolo de energia obţinută din cărbune, petrol sau cea nucleară, poate deveni realitate.

COTA DIN NECESARUL DE ENERGIE LA NIVEL MONDIAL CE AR PUTEA FI PRODUSă DOAR CU AJUTORUL

MAREELOR, VALURILOR şI CURENŢILOR

15%

Celulă solară pe bază de coloranţi (prototip) © Fraunhofer ISE

37

Be There

Turn de energie solară Gemasolar, © Markel Redondo Photography

38

Gândim anticipativ

Ciclul oţeluluiIlUSTRAŢIE Rafael Varona

Oţelul este reciclabil până la 100%. Este un material

care nu are doar o viaţă, ci mai multe...


Anual, cheltuim aproximativ 300 milioane de euro astfel încât copiii noştri să poată trăi într-o lume intactă. De la reciclare, prin promovarea energiilor regenerabile, şi până la autonomia locaţiilor noastre. Nu suntem doar cu un pas înainte în ceea ce priveşte protecţia mediului, ci suntem chiar lideri în industrie. Oţelul este angajamentul nostru ecologic major – de la producţie şi utilizare şi până la reciclare.

7

8

9

39

Gândim anticipativ

1 Oţelărie: oţel Aproximativ 250 kg de deşeuri se uti-

lizează pentru producerea unei tone de

oţel brut

2 Oţelărie: oţel inoxidabil O singură şarjă de turnare în oţelărie con-

ţine 60 tone de oţel de scule

3 Bobine

4 Bloc de oţel inoxidabil: oţel de scule Pentru realizarea unui nou model de

autovehicul sunt necesare 1.500 scule

diferite

5 Uzină de presarePentru un hayon sunt necesare aproxi-

mativ 30 kg de oţel presat

6 hayonUn hayon este format din zece piese

presate diferite

7 Piesă de schimb: hayon Producem componente pentru cele mai

noi modele auto, dar şi piese de schimb

pentru următorii 10 – 15 ani.

8 Reciclare/presare: oţel pentru sculeAceste utilaje au între 50 şi 100 de cuţite

din oţel special, în funcţie de produs

9 Balot de deşeuri

12

4

5

6

3

40

Tren de mare viteză în Beijing, China, © Qin Zong

41

Căile ferate de mâineTExT Andrea Fenn, Richard Macauley FOTOGRAFII Qin Zong, iStockphoto.com/pop_jop,

iStockphoto.com/PhotoTalk, Mike Danneman, Bob Snyder, iStockphoto.com/WillSelarep

Trenurile – de domeniul trecutului sau cele mai

moderne mijloace de transport?

42

Gândim anticipativ

„A m început să fac naveta la Shanghai în 2001, când nu existau trenuri de mare vi-

teză,” spune Zhu Geqi, 34 de ani, con-sultant în managementul afacerilor. Dl. Zhu locuieşte în Hangzhou, un oraş aflat la 177 km sud-vest de Shanghai, cu o populaţie comparabilă cu cea a Londrei.„Naveta îmi lua trei ore cu maşina”, spune Zhu. „Din 2010, de cele mai multe ori iau trenul de mare viteză şi acum ajung în 45 minute.”Reţeaua de căi ferate de mare viteză pentru transportul pasagerilor din Chi-na se construieşte într-un ritm frenetic. În aproape opt ani, China a construit o reţea de căi ferate de mare viteză mai mare decât au reuşit Europa şi Japonia în ultimii 50 de ani. Până la finele de-ceniului, China va avea 16.000 km de cale ferată de mare viteză, care va lega nordul îngheţat de sud-estul subtropical, şi vestul arid de oraşele economice foarte dinamice de pe coasta de est.Obiectivul acestui nou serviciu pentru pasageri este să asigure ca marile oraşe din estul Chinei să atragă şi să extindă creşterea către oraşele satelit şi oraşele mai mici din zonă. Coasta de est a Chinei este locul unde se află cele mai dezvoltate oraşe ale ţării. Oraşe care s-au îmbogăţit primele în timpul refor-melor economice de acum 30 de ani şi

care acum evoluează pentru a forma un conglomerat urban interconectat în continuă dezvoltare, unde trenurile de mare viteză joacă un rol crucial.

În provincia Guangdong, centrul indus-trial al Chinei, există planuri pentru unirea a nouă oraşe într-o megametro-polă de peste 40 de milioane de locu-itori. Prin adăugarea în această zonă a 5.000 km de cale ferată pentru trenuri intercity de mare viteză - un monstru urban ce se va întinde pe o suprafaţă de 26 de ori mai mare decât Londra Mare - nicio deplasare între centrele oraşelor nu va dura mai mult de o oră.China intenţionează să crească masa economică a oraşelor sale prin servi-cii de transport feroviar de mare vi-teză pentru pasageri. Dacă mai multe companii pot interacţiona cu un număr mai mare de parteneri, instituţii de învăţământ şi alte activităţi economice, toată zona va beneficia de rezultate economice mai bune. O notă recentă a Băncii Mondiale subliniază ideea că avantajele economice ale construirii de căi ferate de mare viteză pentru conec-tarea oraşelor „vor fi atât în favoarea companiilor, cât şi a oamenilor chiar şi în zonele în care aceştia nu călătoresc”.Totuşi, dezvoltarea masivă a transportu-

lui feroviar de mare viteză pentru pasa-geri vine şi din necesitatea de a descon-gestiona căile ferate obişnuite, pentru a fi utilizate de trenurile care transpor-

tă marfă în toată ţara. Cifrele oficiale indică faptul că după inaugurarea co-nexiunilor de mare viteză, căile ferate obişnuite de pe aceleaşi rute vor putea prelua un volum mai mare de mărfuri, aproximativ 20 milioane de tone anual pe fiecare segment interorăşenesc.Transportul de pasageri şi diversificarea căilor ferate pentru pasageri şi marfă sunt două direcţii urmate de căile ferate din China şi pot conduce la o viitoare dezvoltare a căilor ferate din lumea oc-cidentală. În Europa, trenurile de marfă transportă în prezent cu 75% mai pu-ţină marfă decât mijloacele rutiere, iar această cifră chiar a scăzut în deceniul 2000 - 2010, în ciuda faptului că trans-portul feroviar este considerabil mai ecologic decât cel rutier. Diversificarea căilor ferate pentru pasageri şi marfă ar putea oferi o variantă mai sustenabilă pentru circulaţia bunurilor. Şi Statele Unite ar putea învăţa de la China; prin dezvoltarea actualei reţele de cale ferată de mare viteză pentru pasageri, în lun-gime de 2.581 km , SUA ar putea crea noi legături între centrele urbane.


Macazurile noastre pentru transport feroviar greu şi de mare viteză permit viteze mari în toată lumea. În componentele speciale pentru sectorul auto, combinăm structurile uşoare cu siguranţa. Prin dezvoltarea de noi materiale, facilităm progresul ingineriei aviatice pentru producţia de avioane ce pot zbura pe distanţe mai mari, cu consumuri mai mici de combustibil.

Harta Chinei

43

Be There

44

Be There

45

Be There

Tren care trece prin oraşul Clay în Colorado, S.U.A., © Mike Danneman

46

Be There

Tren în Philadelphia, S.U.A., © Bob Snyder

47

Gândim anticipativ

Totuşi, distanţa joacă un rol crucial atunci când se stabileşte dacă dezvolta-rea reţelei pentru trenurile de pasageri este o opţiune fezabilă şi rentabilă, atât în China, cât şi în alte ţări. Prof. Zhao Jian de la Universitatea Jiaotong din Beijing afirmă că pragul la care trenu-rile de mare viteză sunt competitive cu transportul aerian este de 500 km. Pe distanţe mai lungi, e mult mai conve-nabil transportul aerian. De exemplu, Dl. Zhu poate călători confortabil cu trenul rapid pe distanţa de 160 km dintre oraşele învecinate Shanghai şi Hangzhou, însă avantajele călătoriei cu trenul de la Beijing la Shanghai, pe o distanţă de 1.000 km parcursă în cinci ore, sunt mai puţin evidente comparativ cu un zbor ce du-rează sub două ore.

Distanţa stabileşte

dacă dezvoltarea

reţelei pentru

trenurile de pasageri

este fezabilă

La fel ca în China, separarea între Eu-ropa de Vest şi de Est ca şi distanţele

de la o coastă la cealaltă în Statele Unite, împiedică dezvoltarea unui sis-tem competitiv de căi ferate pentru pasageri, însă între oraşele interconec-tate, o cale ferată de mare viteză mai puternică ar îmbunătăţi comunicaţia şi ar creşte numărul de persoane şi de re-surse la care ar avea acces companiile. În Europa, un exemplu la scară mică în acest sens îl reprezintă dezvoltarea conexiunii de mare viteză Torino-Lyon, care va scurta cu aproximativ 40% tim-pul de parcurgere a rutei transalpine de 220 km, ce leagă Italia de Franţa.Gary Click, Director Tehnic la voestalpine SUA, filiala Nortrak, spune că deşi trenu-rile de pasageri sunt o raritate în Statele Unite, există totuşi câteva excepţii. Ruta feroviară Northeast Corridor, ce leagă oraşe ca Washington DC, Philadelphia şi Boston, conectează centre urbane într-un timp ce poate concura cu transportul ae-rian. Cursele aeriene dintre Washington DC şi Philadelphia - care zeci de ani

au fost preferate de cei ce călătoreau în interes de afaceri - acum au dispărut în mare parte, datorită dezvoltării unei reţele feroviare fiabile. La fel, rute precum Los Angeles - San Francisco sau St. Louis - Chicago ar putea beneficia foarte mult de pe urma dezvoltării reţelei de căi ferate de mare viteză. Investiţia masivă necesară pentru o astfel de cale ferată şi costul

carburanţilor ce continuă să rămână la un nivel scăzut fac ca transportul fero-viar pentru pasageri să nu reprezinte o prioritate pe lista decidenţilor politici americani, deşi cazul Chinei poate ofe-ri Statelor Unite un exemplu notabil despre avantajele dezvoltării unei reţe-le feroviare de mare viteză. Dl. Zhu susţine că beneficiile transpor-tului feroviar de mare viteză se extind chiar şi asupra volumului de muncă pe care îl poate acoperi. „Am constatat că după dezvoltarea căilor ferate de mare viteză, merg la Shanghai mult mai des”, spune el. „Acum călătoresc în acest oraş de două ori mai mult.”Dl. Zhu din Hangzhou, utilizându-şi cu-noştinţele şi aptitudinile pentru a profi-ta de oportunităţile oferite de Shanghai, ar putea fi foarte bine Dl. Jones din St. Louis, care ar constata acum că drumul spre Chicago s-a scurtat mult şi că pro-ductivitatea sa a crescut, datorită căilor ferate de mare viteză.

Nu cu mult timp în urmă credeam că viitorul transportului este calea aeriană şi nu cea ferată, însă China ne demonstrează contrariul. Până şi Statele Unite, obsedate de transportul aerian, încep să se orienteze spre ca-lea ferată de mare viteză. Dezvoltările de pe aceste continente diferite oferă o imagine a modului în care tehnolo-gia transformă viitorul mobilităţii.


Cu produsele sale din oţel plat de înaltă calitate, voestalpine este unul din principalii parteneri europeni din sectoarele producătoare de automobile, energie, aparatură casnică şi bunuri de consum. Mai mult, este lider pe piaţa mondială în tehnologia de fabricare a macazurilor, a oţelurilor pentru scule şi profile speciale, dar şi lider european pentru şine speciale.

48

Zonă de coastă în Cape Town, Africa de Sud

49

Gândim anticipativ

Conceptul de ţări ale grupului BRICS simbolizează, mai mult decât orice altceva, schimbarea

structurii globale a puterii economice. BRICS este acronimul pentru Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud. Cei care utilizează acest acronim consi-deră, ca mulţi economişti de altfel, că aceste cinci naţiuni vor modela decisiv Secolul al XXI-lea prin propria struc-tură a populaţiei, resursele naturale şi direcţia strategică.În timp ce experţii vorbesc deja de „Următorii unsprezece”, unsprezece ţări despre care se estimează că vor ex-perimenta un boom economic major în viitorul apropiat, ţările BRICS şi-au stabilit deja locul în topul celor zece puteri economice globale. Însă ce sem-

nificaţie are acest lucru pentru vieţile locuitorilor ţărilor respective şi care este impactul asupra promovării unui viitor comun?Cinci jurnalişti care locuiesc în aces-te ţări au realizat reportaje pentru voestalpine, descriind din perspectivă personală provocările şi oportunităţile pe care le experimentează populaţia locală. Ei discută cu Sewela, o stu-dentă la drept în Johannesburg; se întâlnesc cu imigranţi europeni din Sao Paolo; trăiesc viaţa de zi cu zi a lui Sameer, funcţionar la un mall din Mumbai; află câte ceva despre viaţa Mariei, manager de logistică din Moscova; şi explică transformarea me-tropolelor economice din China, ca de exemplu Beijing.

PROCENT DIN POPULAŢIA MONDIALă CARE TRăIEşTE IN

ŢăRILE BRICS

40%

Cinci naţiuni, o singură viziune?

TExT Ana Carolina Minozzo, Judith Reker, Dr. Niklas Schaffmeister, Ksenia Stroganova, Ronita Torcato,

André Uhl, Zhe Wang FOTOGRAFII Christoph Dammast, Michael Jung, Maureen Barlin, Nickolay

Vinokurov, iStockphoto.com/Izabela Habur

Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud –

o perspectivă din interiorul grupului

50

Gândim anticipativ

Lângă o mare arteră rutieră din Mumbai, mărginită de un cartier

sărac de emigranţi, câţiva bărbaţi în maieuri construiesc ricşe în afara unui complex ticsit cu maşini de lux. Nici locuitorii cartierului sărac, nici con-structorii de ricşe n-au auzit de BRICS, acronimul economiilor naţionale emer-gente şi totuşi, ţara lor trece printr-o schimbare radicală.Sameer lucrează la un local dintr-un mall de lux, unul din noile „temple” ale Indiei moderne, bogate în resur-se. Totuşi, mâncarea e „scumpă, prea scumpă” pentru Sameer, care mănâncă „de acasă”: daal chawal (orez şi curry de năut) sau subzi roti (lipie indiană cu legume).La noile localuri de lux, ca American Coffee Shop, sunt cozi lungi. O cafea poate depăşi 100 rupii, dar preţul e un fleac pentru noua clasă de mijloc, în plină ascensiune în India. Totuşi, mulţi

indieni ca Sameer câştigă o parte infi-mă din sumele imense încasate de cei din industrii prospere ca divertismen-tul, info tech, imobiliarele şi politica. Cu alte cuvinte, în India, distribuţia veniturilor şi averilor e într-un dezechi-libru fără speranţă.Deşi India este membră BRICS şi par-curge un curs ascendent, situaţia nu e roz. În ultimul timp, India cunoaşte o scădere clară a ratei de creştere. Deşi crearea de locuri de muncă necesită o creştere minimă de 7%, în 2012 creşte-rea reală a PIB a scăzut la 4,9% (6,8% în 2011); în aceeaşi perioadă, inflaţia medie de 8% a dus la scumpirea car-buranţilor (benzină, motorină şi kero-sen) şi a hranei pentru săraci. Banca Asiatică de Dezvoltare a redus previzi-unea de creştere a Indiei la 5,4% pen-tru anul fiscal 2012-2013, la scurt timp după ce planificase o creştere de 5,6% pentru a treia mare economie a Asiei.În ciuda reducerii perspectivei Indiei de la „stabil„ la „negativ„ şi, ca urma-re, a retrogradării previziunii de creş-tere de către FMI, economia indiană a depăşit aşteptările. Totuşi, după unii nu este un motiv real de satisfacţie, în lipsa reformelor reale şi dezvoltării infrastructurii şi, în primul rând, în

contextul persistenţei corupţiei şi slabei guvernări. Industria IT concentrată în Bangalore e singura unde India este lider evident, în timp ce China este motorul indiscutabil al creşterii în toate sectoarele.În decembrie 2012, deşi Consiliul Eco-nomic Consultativ al Premierului redu-cea rata de creştere la 6,5-7%, Morgan Stanley prognoza perspective optimiste pentru India. Mai mult, Goldman Sachs estimează că PIB-ul G4 (India, Brazilia, Japonia şi Germania) va depăşi PIB-ul G7 actual până în 2035, iar China va depăşi PIB-ul tuturor până în 2040. Vor depăşi oare India şi partenerii săi din BRICS, grupul G7? Este o posibili-tate realistă într-o ţară de contraste şi contradicţii ca India, un loc unde maşi-nile de lux coexistă cu ricşele? Tot ce putem spune este că Sameer, şi mili-oane ca el, se străduiesc să fie posibil.

India— O ţară a contrastelor

Taj Mahal, India, © Maureen Barlin

51

Gândim anticipativ

Ronita Torcato este jurnalist şi corespon-dent independent pentru publicaţii ca The Free Press Journal şi The Hindu. Născută în Goa, locuieşte şi lucrează în Mumbai.

„Brazilia este viitorul”, îmi spune un proaspăt emigrant francez în

timp ce ne plimbăm prin somptuosul cartier Jardins din Sao Paulo şi trecem pe lângă multe magazine de lux. Lu-xul a existat întotdeauna în Brazilia, chiar înainte ca numele ţării să devi-nă sinonim cu oportunitatea. Totuşi, acum şase ani, când am părăsit ţara, a emigra în Europa sau în S.U.A. era practic regula pentru orice persoană ambiţioasă. Acum situaţia s-a schim-

bat, iar viaţa în Rio este mai atractivă ca oricând: pe lângă plajă şi faimoasa bună dispoziţie braziliană bossa - în prezent există cu adevărat oportunităţi. Acesta să fie motivul pentru care toată lumea vorbeşte de Brazilia? Am reve-nit pentru a afla răspunsul.Numărul de miliardari în continuă creştere poate atrage enorm de mul-te afaceri, însă adevăratele stele ale Braziliei sunt Clasele sociale C şi D - cei care câştigă aproximativ dublul salariului minim pe economie şi care acum reprezintă 54% dintre brazilieni. Aceştia au fost martorii unor schim-bări uluitoare în ultimii zece ani – au ieşit din sărăcie şi au trecut în clasa de mijloc, iar acum dinamizează piaţa internă cu puterea lor de cumpăra-re. Salariul minim la nivel naţional a crescut de asemenea cu 70% în ultima decadă - în prezent este de 675 BRL pe lună, echivalentul a aproximativ 330 US$ (Dieese), în timp ce rata şo-majului a scăzut până la 5,3% (IBGE).

Aici, viaţa s-a schimbat cu adevărat pentru clasa muncitoare şi clasa de mijloc” confirmă analistul de politică industrială, Cristieni Castilhos. „Mulţi oameni nu mai sunt nevoiţi să accepte orice fel de slujbă doar pentru a supra-vieţui, fiindcă acum au posibilitatea să aleagă cariere mai specializate.” Janete Souza, menajeră, 32 ani, din Porto Alegre, sudul Braziliei, este un exem-plu elocvent al acestor schimbări.” „Soţul meu a cumpărat o căsuţă în zona de coastă, iar acum merg la pla-jă”, mărturiseşte ea extrem de încân-tată de perspectiva unei vacanţe şi bucuroasă să-şi aducă noul televizor cu ecran plat pe care l-a cumpărat în douăsprezece rate, o practică foarte încetăţenită în Brazilia. E pentru te-lenovele şi fotbalul băieţilor” explică ea. Wellington, soţul ei, repară maşini de spălat; a învăţat această meserie şi a înfiinţat o mică firmă, împreună cu fratele său. El şi Janete au văzut cum venitul familiei lor aproape s-a triplat în ultimii zece ani.Este un sentiment general de fericire şi gândire pozitivă, chiar dacă unele cifre sunt mai puţin încurajatoare: de-venind cea de-a şasea economie mon-dială ca mărime, indicele de creşte-re previzionat pentru 2012 nu a fost atins, iar ţara a făcut eforturi să atingă un timid 1,75%, cu mult sub nivelul oricărei alte ţări din BRICS. Pe de altă parte, Brazilia este cea mai eficientă naţiune din grupul BRICS în privinţa reducerii inegalităţii sociale. Reducerea substanţială a imensului decalaj social care exista altădată s-a dovedit cruci-ală pentru crearea unei pieţe interne mai puternice, a unei societăţi cu un nivel mai ridicat al educaţiei şi chiar pentru scăderea nivelului de infracţi-onalitate.Desigur, sunt multe provocări pe dru-mul transformării Braziliei în „tărâmul perfect”. Prietenul meu francez admite că există o imensă birocraţie exaspe-rantă. „Dar măcar suntem în Brazilia” îmi mărturiseşte el „şi când stai la coadă, discuţi cu cel de lângă tine de

Brazilia— Anii Bossa

52

Gândim anticipativ

parcă aţi fi vechi prieteni”. Asta-i bos-sa, abilitatea de a rezolva problemele şi de a vedea frumuseţea în orice loc, iar Brazilia se bucură de aceasta acum mai mult ca oricând.

Ana Carolina Minozzo s-a născut în Porto Alegre. Jurnalista îşi împarte tim-pul între Brazilia şi Londra. Minozzo scrie în special despre artă şi modă.

P rima oară când am mers la Beijing a fost pentru a lucra la

Handelsblatt în primăvara friguroasă a anului 1998. Soţia mea, Zhe, este din Beijing şi şi-a petrecut prima parte a vieţii în această metropolă cu 13 mili-oane de locuitori. Am locuit în centrul Beijingului, într-un mic hotel, doar la o aruncătură de băţ de Palatul Imperial. Aerul era îmbâcsit de fumul provenit de la sobele pe cărbuni folosite pentru încălzirea locuinţelor în cartierul tradi-ţional învecinat, Hutong. Astăzi, oraşul şi viaţa de aici sunt aproape de nerecunoscut. Doar Palatul Imperial şi cartierele tradiţionale înve-cinate au rezistat cu succes schimbări-lor. „Creşterea şi dezvoltarea” pe care le-am experimentat direct în China în ultimi 15 ani au reinventat ţara. China iese din ce în ce mai mult din cor-setul strâmt şi autoritar al economiei planificate, iar oamenii sunt plini de energie şi creativitate. Astăzi, 86% din locuitorii oraşelor din China susţin că o duc mult mai bine decât anul trecut.În ultimii ani, China a bătut record după record: Mai întâi, a luat locul Germaniei, devenind cel mai mare ex-portator mondial, iar în 2011 era deja cea mai mare piaţă de autovehicule.

Actualmente produce mai multe ma-şini decât Europa. În plus, în prezent China exportă în Europa mai multe servicii de cercetare şi dezvoltare de-cât cumpără şi se estimează că numă-rul muncitorilor calificaţi va creşte cu 58%, ajungând la 180 milioane până în 2020. Această tranziţie rapidă nu rămâne fără consecinţe. Pe lângă polu-area masivă a mediului înconjurător şi extinderea rapidă a zonelor urbane şi rurale, societatea resimte şi o presiune enormă. Transformarea accelerată şi lupta impe-tuoasă pentru progres social a pus la încercare multe valori recunoscute. În timp ce mulţi tineri instruiţi au ajuns să aibă o situaţie financiară prosperă, alţii încă mai trăiesc în condiţii foarte modeste. Rata divorţurilor este în con-tinuă creştere şi, brusc, mulţi copii au ajuns să-şi dorească altceva decât să ducă mai departe obiceiurile tradiţio-nale ale generaţiilor anterioare.De aceea, nu-i de mirare că 77% din locuitorii oraşelor din China spun că modernizarea este adeseori incompati-

bilă cu valorile tradiţionale. Când ide-alul de educaţie confucian întâlneşte puterea de cumpărare, copiii de numai trei ani iau deja ore de limba engle-

ză şi de matematică. Dacă părinţii se întorc de la serviciu târziu, tendinţele vestice se impun, iar aripioarele de pui şi pizza la cuptorul cu microunde câştigă teren.

De la începutul reformei şi politicii uşilor deschise, observatorii occidentali au aşteptat un declin al creşterii sau o criză financiară care să destabilizeze

China— Confucius întâlneşte puterea de cumpărare


„Ne vom dezvolta rapid, în special în sud-estul Asiei, inclusiv în China, în America de Sud – pe pieţe de nişă – dar şi în Statele Unite şi Canada. În Europa, obiectivul nostru este să ne păstram pe termen lung poziţia ocupată în prezent. Totuşi, cota ne-europeană a veniturilor noastre va creşte deja la aproximativ 40% în următorii cinci sau şase ani” spune Wolfgang Eder, Preşedinte-Director General voestalpine AG.

53

Be There

54

Gândim anticipativ

ţara, însă China nu a dat curs aces-tui consens, conform căruia nu poate continua să prospere pe termen lung. Conducerea politică a continuat să ges-tioneze inteligent ţara din punct de vedere economic, a asigurat stabilitate şi, mai mult, a făcut posibilă intra-rea în „prima ligă”. Sunt multe indicii conform cărora China va continua să asigure evoluţie, inovaţii, tendinţe şi mode; iar vremea Chinei abia a în-ceput.

Dr. Niklas Schaffmeister a locuit între 1998 şi 2009 în Shanghai, Beijing şi Hong Kong, unde a lucrat ca jurna-list şi consultant înainte să-şi înfiinţeze propria firmă de consultanţă, globeone. În prezent, locuieşte cu soţia sa Zhe Wang, în Köln.

M aria are 28 de ani, a absolvit colegiul şi locuieşte în Mosco-va. La fel ca mulţi alţii, s-a mutat în capitală pentru o slujbă mai bună. Ca manager de logistică la o multinaţi-onală, câştigă de trei ori mai mult decât acum 4 ani, adică 72.000 ru-ble net/lună. Ar fi un salariu bun în Twer, oraşul său natal, unde probabil cu greu ar găsi de lucru. În Mosco-va este doar suficient. Plăteşte ratele ipotecii pentru micul său apartament şi reuşeşte să meargă în câteva scurte vacanţe pe an. Ştie „totul” despre exis-tenţa ţărilor BRICS. Primul său gând despre creşterea economică este „criza economică generală”. Apoi reflectează un pic: „Pe de altă parte, lucrurile pe care ni le permitem azi erau de nei-maginat acum 10 ani.”Are dreptate. De la începutul mileniu-lui, Rusia are una din economiile cu cea mai rapidă dezvoltare din lume.

Datorită imenselor creşteri de venituri din exportul de energie, s-a menţinut o rată de creştere anuală medie impre-sionantă de aproape 7%. Nu este o co-incidenţă că Jim O'Neill, Preşedintele Goldman Sachs Asset Management, considera odată Rusia cea mai promi-ţătoare ţară din BRICS. Aceasta până când criza a lovit întrea-ga lume. Rusia a fost afectată imedi-at, din cauza dependenţei excesive de pieţele financiare străine. Companiile mici şi mijlocii au primit o grea lo-vitură. S-au confruntat cu dificultăţi financiare şi multe au dat faliment. După ani de dezvoltare continuă, PIB-ul a scăzut cu 7,9% în 2009.Această reală prăbuşire a creşterii a scos la iveală cea mai mare slăbiciune a economiei ruseşti: deficienţele struc-turale din sistemul economico-financiar şi accentul disproporţionat pe expor-tul de resurse naturale, combinate cu insuficienta diversificare economică. Dacă cererea de resurse naturale sca-de, atunci şi prosperitatea populaţiei scade.Guvernul cunoaşte această problemă. Gândirea economică rusească trece treptat de la profitul pur la obiective şi politici economice strategice pe termen lung, cu bugetare structurată. În ciuda acestor eforturi, Occidentul

încă ezită când vine vorba de investiţii în Rusia. Pentru ca un dialog economic constructiv să poată exista şi pentru ca firmele străine să reinvestească aici, guvernul trebuie să acţioneze urgent împotriva izolării politice şi economice a ţării. Mult aşteptata aderare la OMC a fost un pas în direcţia bună. Dacă acest curs se menţine, Rusia va trebui să continue transformarea începută şi să utilizeze la maxim enormul său potenţial.„Oh, Moscova” oftează Maria gândi-toare: „aici poţi obţine tot ceea ce vrei”. Dar viaţa e mult mai scumpă şi mai stresantă decât în altă parte. În schimb, avem cel mai mic impo-zit pe venit din lume - 13% pentru toţi! Până şi actorul francez Gerard Depardieu a primit de la Putin în per-soană un paşaport rusesc. În Franţa, chiar şi pentru el impozitele sunt prea mari.”

Ksenia Stroganova s-a născut la Moscova. Lucrează ca interpret şi face naveta între oraşul natal şi Bonn.

Rusia— De la profit

la strategie

Zgârie-nori, Centrul internaţional de afaceri din Moscova

55

Gândim anticipativ

V ara în oraş, cu o prognoză de 30 grade. Pe la prânz, oamenii des-chid umbrele colorate pentru a se pro-teja de soarele ce străluceşte pe cerul fără nori. În cartierul Braamfontein din cel mai mare oraş al Africii de Sud, Johannesburg, este o agitaţie continuă la noile cafenele deschise şi la mici-le magazine proaspăt vopsite. Sewela Moshoma stă, într-un grup de tinere, în faţa unui cămin studenţesc. Studen-ta la drept în vârstă de 21 ani, origina-ră din îndepărtata provincie Limpopo, a fost atrasă de centrul economic al Africii de Sud. Ca ea sunt foarte mulţi studenţi veniţi din toată ţara.În 1994 – anul în care regimul apart-heid a capitulat în faţa unui regim ales democratic - erau doar 74.000 de absolvenţi de studii superioare. În 2009, numărul lor s-a dublat. Părinţii tinerei Moshoma sunt profesori şi îşi permit să plătească studiile fiicei lor, însă Africa de Sud a făcut mari eforturi pentru a permite studenţilor săraci să

studieze. În anul universitar 2011-2012, aproximativ 150.000 de tineri studiază, beneficiind de împrumuturi şi burse guvernamentale.Lipsa muncitorilor calificaţi şi o rată oficială a şomajului de 25% continuă să fie două din provocările Africii de Sud. Totuşi, această ţară cu o populaţie puţin peste 50 milioane de locuitori are cea mai mare economie de pe con-tinentul african. Datorită bogatelor sale zăcăminte de aur, platină, cărbune şi diamante, ca şi sectoarelor în dezvol-tare precum turismul, comerţul şi băn-cile, această imensă ţară ce se întin-de între Oceanul Atlantic şi Oceanul Indian atrage parteneri comerciali din întreaga lume.Acelaşi lucru este valabil pentru Brazi-lia, Rusia, India şi China, care la finele anului 2010 au invitat Africa de Sud să devină cel de-al cincilea membru al grupului BRICS. Schimburile comer-ciale dintre Africa de Sud şi aceste patru ţări au crescut cu 29% în 2011. „Totuşi – consideră Dr. Lyal White – acesta a fost mai mult rezultatul econo-miei globale decât al aderării la BRICS.” Aderarea Africii de Sud este mult prea recentă pentru a fi tradusă în cifre exacte, după cum afirmă Directorul Centrului pentru pieţe dinamice de la Universitatea din Pretoria. Totuşi, gru-

pul BRICS are importanţa sa: „Faptul că Africa de Sud se află într-o relaţie economică, politică şi culturală cu ţări-le menţionate are o importanţă crucială pentru a se asigura că va juca un anu-mit rol în aceste economii noi.”Nu numai marile corporaţii vor benefi-cia de miliardele investite de Africa de Sud în proiecte de infrastructură, cum ar fi reţelele portuare sau cele ferovi-are, ci şi oamenii obişnuiţi ca Andy Nkosi. De doi ani, Nkosi ia noul auto-buz expres Rea Vaya din oraşul Soweto spre Braamfontein, unde lucrează la un hotel. „Plătesc jumătate din cât plăteam înainte şi ajung la serviciu de două ori mai repede” spune bărbatul de 30 ani.Studenta Sewela Moshoma priveşte vi-itorul cu emoţii amestecate. „Sunt neli-niştită”, spune ea, „Cred că va fi greu să găsesc un serviciu bun.” Apoi, cu un zâmbet timid: „Dar voi reuşi.’

Judith Reker locuieşte în Johannesburg, Africa de Sud, din 2007 şi realizea-ză reportaje pe subiecte panafricane. Africa de Sud este cea de-a treia opri-re a sa pe continentul african, după Kenya şi Republica Democrată Congo.

Aceste exemple arată că transformarea este determinată de foarte mulţi fac-tori. Numele BRICS nu este neapărat semnificativ pentru oamenii din aceste ţări. Mult mai important este modul în care progresul le influenţează viaţa. Indiferent de cât de diferite sunt vieţile acestor oameni şi provocările lor, ei sunt cei care vor modela viitorul unei societăţi globale.

Africa deSud— O stea în devenire

57

Gândim anticipativ

Revoluţia învăţământului

TExT Carole Cadwalladr FOTOGRAFII Christoph Dammast, Luciano De Polo/123rf.com,

MelindaChan/gettyimages, iStockphoto.com/AndrewRich

Cum va democratiza internetul învăţământul

la scară globală

A cum doi ani, m-am aşezat pe bancheta unei Toyota Prius într-o parcare de

pe acoperişul unei clădiri din California, ţinându-mă strâns de mâne-rul portierei când maşina s-a îndepărtat vijelios de bordură, îndreptându-se di-rect spre marginea acoperişului pentru ca apoi, în ultima secundă, să ia curba în plină viteză. Pe locul şoferului nu se afla nimeni. Era prototipul maşinii fără şofer proiectată de Google şi m-am simţit cam ca Buck Rogers catapultat în alt secol. Mai târziu, l-am ascultat pe Sebastian Thrun, profesor de inteligenţă artificială la Stanford University, născut în Germania, explicând cum a construit această maşină, cum ajunse-se la un parcurs de 320.000 km în California şi cum credea că într-o zi, cu acest tip de maşină, nu se vor mai produce accidente rutiere. Câteva luni mai târziu, cotidianul New York Times a dezvăluit că Thrun a condus laboratorul experimental ul-trasecret Google X de la Google şi că a dezvoltat, printre altele, Ochelarii

Google – ochelari pentru realitate augmentată.

Este sigur: mai

ales învăţământul

universitar este pe

punctual de a fi

revoluţionat

Şi apoi, după alte câteva luni, am au-zit din nou de Thrun. Maşina fără şofer, ochelarii, Google X, prestigiosul său post universitar – toate erau de domeniul trecutului. Demisionase din postul de la Stanford şi lucra doar o zi pe săptămână la Google. Avea un nou proiect. Deşi nu-i spunea proi-ect. „Aceasta este misiunea mea acum” spunea el. „Acesta este viitorul. Sunt absolut convins.”Viitorul în care crede Thrun şi care l-a incitat mai mult decât maşina fără şofer sau gadgeturile de factură ştiinţifico-

fantastică îl reprezintă învăţământul. Şi în special învăţământul online, accesibil tuturor gratuit şi la scară mare. Industria muzicală, activităţile editoriale, transportul, activităţile de retail – toate cunosc marea explozie tehnologică. Acum, spune Thrun, este rândul învăţământului.„Se va schimba. Sunt absolut sigur." Mai ales, credere Thrun, învăţământul universitar este pe punctul de a fi revoluţionat.Thrun a lansat Udacity, o universita-te online, şi vrea să ofere învăţământ de înaltă calitate atât cursanţilor din ţările în curs de dezvoltare, care nu pot avea acces în alt mod, cât şi celor care studiază în lumea dezvoltată, care îşi permit să urmeze cursurile, dar pot opta să nu facă acest lucru. Alegeţi să plătiţi mii de lire pe an pentru studii? Sau preferaţi varianta gratuită online?Desigur, universitatea înseamnă mult mai mult decât predarea unor discipli-ne de studiu. A întâlni prieteni pentru o viaţă sau chiar viitorul soţ, a învăţa cum să fierbi apa şi cum să-ţi speli

58

Gândim anticipativ

rufele, toate sunt incluse sau cel puţin pot fi incluse în acest „pachet”. Dar aşa tind să funcţioneze perturbaţiile: mai întâi irump şi apoi totul se limpezeşte cândva, în viitor.Thrun a avut marea revelaţie acum un an, la aceeaşi conferinţă TED unde a prezentat maşina fără şofer.

23.000 studenţi au

absolvit cursurile

şi toţi din cei

400 de studenţi

care au obţinut

note maxime au

urmat cursul online

„L-am auzit pe Salman Khan vor-bind despre Academia Khan şi pur şi simplu m-a bulversat” spune el. „Şi încă mai sunt bulversat.” Salman Khan, un fost analist de fonduri spe-culative în vârstă de 36 de ani, cu o voce plăcută, este fondatorul aşa-numitei revoluţii a sălilor de curs şi este felicitat de toată lumea, de la Bill Gates (care îl numeşte „profesorul pre-ferat al planetei”), până la persoane obişnuite. Academia Khan, pe care a fondat-o aproape accidental pe când dădea meditaţii nepoţilor săi, numără acum 3.400 de scurte prezentări video şi tutoriale, majoritatea realizate chiar de Khan, şi 10 milioane de cursanţi. „M-a bulversat complet” spune Thrun. „Şi, evident, eram jenat fiindcă eu pre-dam în faţa a 200 de studenţi, în timp ce el învăţa milioane de oameni.”Thrun a decis să deschidă uşa cla-sei sale de inteligenţă artificială de la Stanford, CS221, întregii lumi. Oricine poate participa, a anunţat el.Vor urma acelaşi program de studiu ca şi studenţii de la Stanford, iar la fi-nal vor susţine acelaşi examen. CS221 este o specialitate solicitantă şi dificilă.

În campus, s-au înscris 200 de studenţi, iar Thrun s-a gândit că aceştia ar pu-tea atrage câteva mii pe web. Până să înceapă cursul, se înregistraseră 160.000 de persoane. Erau studenţi din toate ţările lumii – cu excepţia Coreei de Nord. Ceea ce este şi mai interesant, 23.000 dintre ei au şi ab-solvit cursul. Iar toţi din cei 400 de studenţi care au obţinut note maxime au urmat cursul online. A fost, spune Thrun, momentul său în „Ţara minuni-lor”. Odată ce a predat unei clase de 160.000 de studenţi, nu mai putea să fie mulţumit cu doar 200. „Mă simt ca şi cum ar exista o pilulă roşie şi una albastră” spunea Thrun într-un discurs câteva luni mai târziu.„Am luat pilula roşie şi am văzut Ţara Minunilor. Cu adevărat putem schim-

ba lumea prin învăţământ.” Când m-am înscris la cursul de începători al universităţii Udacity, specialita-tea Informatică - proiectare motoare de căutare, existau deja 200.000 de absolvenţi. Iar când spun „absolvenţi”, mă refer la faptul că aceştia deja primiseră certificatul prin email. Aşadar, se pare că angajatorii iau în serios această formă de învăţământ: un grup de companii, inclusiv

Google, sponsorizează cursurile Udacity şi selectează în mod regulat cei mai buni studenţi, oferindu-le locu-ri de muncă. În America, Thrun nu este singu-rul care a luat pilulele pentru Ţara Minunilor. Doi dintre colegii săi infor-maticieni de la Stanford, Andrew Ng şi Daphne Koller, s-au implicat la rân-dul lor, cu rezultate la fel de uluitoare. Şi ei au creat un website, Coursera. În timp ce Udacity îşi dezvoltă propriile cursuri, Coursera creează parteneria-te cu diverse universităţi pentru a le oferi, până în prezent, 33 de cursuri, cu 1,8 milioane de studenţi. Oricare ar fi diferenţele de abordare, ambe-le iniţiative dispun de acea abilitate antreprenorială dinamică necesară pen-tru a schimba lumea, ce caracterizează

cele mai mari şi de succes companii de tip startup din Silicon Valley.„Am înregistrat un milion de utili-zatori, într-un timp mai scurt decât Facebook sau Instagram,” spune Koller. „Aceasta este o schim-bare capitală în ecosistemul educaţional.” Între timp, la Institu-tul de Tehnologie din Massachusetts, Anant Argarwal, un alt profesor de informatică a lansat edX, cu conţinut

59

Gândim anticipativ

de la MIT (Massachusetts Institute of Technology), Harvard, Berkeley şi University of Texas System. Argar-wal nu este o persoană care să fie uşor trecută cu vederea: „Va rein-venta învăţământul. Va transfor-ma universităţile. Va democratiza învăţământul la scară globală. Este cea mai mare inovaţie din învăţământ din ultimii 200 de ani.” Ultima inovaţie majoră, spune el, a fost „probabil invenţia creionului”.Speră ca în zece ani să ajungă la un miliard de studenţi în toată lumea. „Am avut 400.000 de cursanţi în pat-ru luni fără niciun pic de marketing, deci nu cred că este nerealist.” Peste 155.000 de studenţi au urmat cursul predat de el, inclusiv o clasă întreagă de copii din Mongolia.Acesta este anul, spune Argarwal, în care totul se schimbă. Nu mai există cale de întoarcere. „Acesta este anul în care sistemul a irumpt.” Udacity, Coursera şi EdX sunt cei trei mari jucători, toţi au sediul în S.U.A. şi beneficiază de resurse oferite de instituţii şi companii mari, prestigioase şi prospere.

Este cea mai

mare inovaţie din

învăţământ din

ultimii 200 de ani

Dar în altă parte există mai mul-te iniţiative comunitare, care demonstrează forţa alianţei dintre teh-nologie şi învăţământ. De exemplu, în Africa de Sud, Dr. Math este o iniţiativă de pionierat ce îşi propune să ridice nivelul de cunoaştere al tine-rilor, oferind meditaţii la matematică la un nivel de înaltă calitate, cu aju-torul tehnologiei mobile.Consultanţi voluntari se înregistrează pentru a răspunde la întrebări şi a-şi oferi ajutorul prin MXit, o platformă de mesagerie instant mobilă. Peste

30.000 de elevi de şcoală primară şi liceu s-au înregistrat pentru a benefi-cia de acest serviciu în Africa de Sud. Ceea ce-l face să iasă în evidenţă este

nota personală: în ciuda faptului că este un instrument online de utilizare în masă, cursanţii beneficiază de pre-dare individuală.Acum o lună, m-am înregistrat pen-tru unul din cursurile Coursera: in-troducere în domeniul geneticii şi evoluţiei, susţinută de Mohamed Noor, profesor la Duke University. Spre de-osebire de cursurile Udacity, cele de la Coursera încep la o anumită dată şi se desfăşoară după un orar pres-tabilit. Sunt doar eu, dl. Noor, şi cei 36.000 de colegi de curs. Suntem din toate colţurile lumii: Kazahstan, Manila, Donetsk, Irak. Chiar şi din Middlesbrough. Şi în timp ce privesc primele prezentări video şi mă bucur de entuziasmul zâmbitor al lui Noor, nu mă simt deloc bulversată. Acesta să fie într-adevăr viitorul învăţământului? Sunt doar prezentări video ale cur-surilor. Avem şi teme de făcut, dar eu sunt jurnalistă. Sunt insensibilă la termene limită şi până când nu simt pe piele transpiraţia rece a unei catast-rofe iminente, le ignor. Şi abia peste o săptămână sau chiar mai târziu revin

şi verific forumul clasei. Ei, şi acum este momentul adevăratei surprize.Traficul este uluitor. Sunt mii de oame-ni care pun întrebări - şi care răspund

la întrebări - despre mutaţii dominante şi recombinări. Şi grupurile de studiu s-au extins în mod spontan: unul co-lumbian, unul brazilian şi unul rusesc. Un grup este pe Skype, însă altele sunt şi în viaţa reală. Şi sunt atât de silitori! Dacă eşti un profesor uşor decepţionat sau dacă ştii un astfel de profesor, Coursera este soluţia: aceştia sunt oa-meni care chiar doresc să înveţe. În patru săptămâni, Noor anunţă că va organiza o videoconferinţă pe Google Hangout, unde un număr limitat de persoane pot discuta cu ajutorul ca-merelor web.

NUMăRUL DE STUDENŢI

AI ACADEMIEI ONLINE KHAN

10 mil.

60

Gândim anticipativ

Richard Herring, mecanic de tren din Sheffield, participă şi el - inteligent şi vivace, aşteaptă să-i spună lui Noor cât de mult îi place cursul. Apoi apare Aline, o liceană din El Salvador. A ales acest curs, spune ea, pentru că învaţă la o şcoală catolică unde nu se predă evoluţia. „Şi eşti cel mai bun profesor pe care l-am avut vreodată!” îi spune ea lui Noor.Mai sunt încă multe probleme de soluţionat pentru cursurile online. Şi nu în ultimul rând faptul că nu obţii niciun titlu academic, deşi o universi-tate din S.U.A. tocmai a anunţat că va oferi credite studenţilor săi online.

Universităţile

pot oferi modele

„combinate”: o

combinaţie între

predarea în sala

de curs şi predarea

online

În prezent, majoritatea participanţilor urmează cursuri pentru simplul mo-tiv că le place să înveţe lucruri noi. „Şi un certificat, de fapt un document pdf, care spune că persoana respectivă poate să fie sau nu ceea ce afirmă că este,” spune Noor. Computerele sunt excepţionale pentru evaluarea răspunsurilor la matematică, dar când vine vorba de notarea eseurilor la li-teratura engleză nu mai sunt la fel de bune.Preponderente sunt disciplinele ştiinţifice şi tehnice, însă şi numărul de cursuri umaniste este în creştere, datorită tehnicilor de evaluare de tip „peer review” pe care Koller le consideră „surprinzător de reuşite”.Cel mai important lucru la ora actuală este faptul că toate cursurile oferite de Udacity, EdX şi Coursera sunt gra-

tuite. Când am întrebat-o pe Koller de ce învăţământul a devenit dintr-o dată noul copil minune al tehnicii, mi-a răspuns: „E ca furtuna perfectă. Ca uraganul Sandy – toate acestea au venit împreună, în acelaşi timp. Există o necesitate globală enormă de învăţământ de înaltă calitate. Şi, totuşi, devine din ce în ce mai greu accesibil financiar. În acelaşi timp, dis-punem de progrese tehnologice care permit asigurarea cursurilor la costuri marginale foarte scăzute.” Universitatea are atât de multe avantaje intangibi-le! Însă există lucruri – legarea unor prietenii pe viaţă, aderarea la o so-cietate, învăţarea modului de utilizare a maşinii de spălat - care sunt gratis. Ceea ce este într-adevăr costisitor este partea de educaţie. Însă ceea ce Udacity şi celelalte platforme educaţionale ne arată este că acest lucru nu trebuie să se întâmple neapărat.Una dintre universităţile recent intra-te în arenă este cea din Edinburgh, Scoţia. A încheiat un parteneriat cu cei de la Coursera şi, din ianuarie, va ofe-ri şase cursuri la care s-au înscris deja 100.000 de studenţi. Ori, ca să înţelegem mai bine, acest număr reprezintă de patru ori mai mulţi cursanţi comparativ cu numărul actual înregistrat de uni-versitate. Totuşi, de data asta, merg să văd un lector în carne şi oase, nu unul virtual: în vechiul amfiteatru de anatomie al Universităţii Edinburgh, într-o sală de curs abrupt construită şi utilizată încă din secolul al XIX-lea, când toată atenţia era îndreptată spre masa de disecţie. Astăzi este doar Mayank Dutia, profesor de neurofizio-logia sistemelor, care susţine un curs despre urechea internă.Este unul dintre primii profesori uni-versitari înscrişi în parteneriatul pentru unul din cursurile Coursera, ce va înce-pe în ianuarie, deşi este şi un apărător al formei de învăţământ în sala de cursuri: „Universităţile sunt locuri de-osebite. Nu poţi face ceea ce facem online. Este ceva foarte special să îţi predea o somitate mondială în materie.

Sau să discuţi cu cineva care a lucrat toată viaţă la o anumită temă. Nu poa-te fi înlocuit cu nimic." Chiar nu poate.Însă ceea ce noile website-uri fac este să pună în discuţie ce este de fapt o universitate şi la ce serveşte. Şi cum să plăteşti pentru ea. Argarwal vede un viitor în care universităţile pot ofe-ri modele „combinate”: o combinaţie între predarea în sala de curs şi pre-darea online. Aceste website-uri există abia de câteva luni. Încă sunt în faza de „turnare a fundaţiei”. Deocamdată universităţile nu pleacă nicăieri. Dar cine ştie cum vor arăta peste 10 ani?Acum zece ani, credeam că ziarele vor exista mereu. Că nimic nu va putea înlocui o carte. Şi că maşina KITT fără şofer, pe care o avea David Hasselhoff în serialul Knight Rider, nu-i decât o fantezie.


Cu aproximativ 1.300 de tineri, din care circa 800 în unităţile din Austria, voestalpine este cel mai mare formator industrial de ucenici din ţară. În plus, am înfiinţat deja propriile noastre centre de instruire în locaţii internaţionale, precum cea din Anglia.

Investim constant în instruirea continuă, dar şi în utilizarea activă a mijloacelor online pentru a conecta cei 45.000 de angajaţi ai noştri din întreaga lume. Mai mult, avem programe de resurse umane pentru promovarea talentelor, sprijinirea familiilor, facilitarea echilibrului între viaţa profesională şi cea personală, şi multe altele.

61

Be There

62

Be There

63

Ne păstrăm curiozitateaTransformăm ideile în realitate.

Fiind o asociaţie internaţională de specialişti independenţi, aşezăm în jurul mesei fiecărui proiect toate minţile strălucite şi competenţele

din domeniu, oferind un maxim de experienţă şi know-how. Astfel, permitem progresului să se manifeste în multe moduri, asigurând totodată şi

succesul companiei noastre.

64

Invenţii care nu s-au bucurat de succes….şi de ce s-a întâmplat acest lucru. Au omis anumite detalii!

66

Tendinţe în industria efectelor vizuale„Cavalerul negru”, „Avatar” şi alte filme

70

Detalii minore, impact majorInvenţii nevăzute care ne fac viaţa mai uşoară

72

Umanizarea spaţiuluiCum poate un nou costum spaţial să

facă posibilă călătoria comercială în spaţiu

74

Expo 2015 Expoziţiile chiar sunt un semn al viitorului?

64


Prea riscant – Aparatul de zbor Jetpack

Cu mult timp înainte ca celebrul star R&B R. Kelly să creadă că poate zbura, a fost inventat un dispo-zitiv inovator care permite oamenilor să se ridice în zbor: jetpack-ul. Însă acest produs nu şi-a luat avânt niciodată - la propriu vorbind! Imaginaţi-vă numai cum ar arăta oraşul în care locuiţi dacă fiecare ar folosi un jetpack… înspăimântător, nu? Aşadar, nu ne surprinde deloc că nicio companie de asigurare din lume nu a dorit să asigure riscurile ce decurg din faptul că aceste dispozitive vor fi accesibile oricărei persoane care-şi doreşte o deplasare mai captivantă la serviciu în fiecare dimineaţă.

Prea grea – Bicicleta-amfibie

Dacă tot am vorbit de transportul individual, ce-aţi zice de o bicicletă care se poate deplasa pe apă şi pe stradă? Prin anii '30 se inventase deja un prototip al bicicletei-amfibie. Însă până în prezent, inginerii nu au reuşit să realizeze un vehicul de acest tip, care să nu fie foarte greu. Bicicleta-amfibie proiectată de doi studenţi chinezi de la secţia de design a avut succes la Concursul internaţional de proiecte de biciclete, dar nu şi în producţia în serie. Dispozitivele care permit plutirea pe apă au făcut ca bicicleta să fie prea grea pentru deplasarea pe uscat şi vice versa.

Invenţii care nu s-au bucurat de succes

TExT Remo Bitzi IlUSTRAŢII Benedikt Rugar

Este într-adevăr uimitor să vezi cât de inventivi sunt oamenii.

Numai în S.U.A., se înregistrează zilnic peste 1.000 patente. În

China, numărul este de trei ori mai mare. Totuşi, nu orice idee

sclipitoare reuşeşte să devină un produs de serie, iar exemplele

de mai jos vă pot oferi un indiciu de ce unele invenţii nu se

concretizează.

65


Foarte nesănătos – fluoroscopul pentru încălţăminte

Tehnologia cu raze X s-a dezvoltat în anii '20 şi uti-lizarea ei în magazinele de încălţăminte părea un lucru logic. Imaginaţi-vă următoarea situaţie: Des-coperiţi această superbă pereche de pantofi…preţul este bun…vă vin bine…dar încă nu vă puteţi hotărî. Luaţi fluoroscopul cu raze X pentru încălţăminte şi convingeţi-vă - un produs cu adevărat genial! Nu-i chiar aşa. Din păcate, în anii '40 oamenii de ştiinţă au descoperit efectele potenţial nocive ale razelor X asupra corpului uman, aşa că pasionaţii de în-călţăminte încă trebuie să ia singuri aceste decizii chinuitoare referitoare la cumpărarea încălţămintei.

Prea monotonă - Maşina perpetuă

În secolul al VIII-lea, un astronom indian vorbea de o maşină care putea funcţiona perpetuu, fără o sursă de energie externă – o maşină perpetuă. Mulţi alţii au acceptat de asemenea provocarea. În ciuda faptului că din punct de vedere tehno-logic maşinile perpetue sunt practic imposibile datorită pierderii prin frecare, universităţile au fost permanent asaltate de dizertaţii pe această temă. De exemplu, încă din anul 1775, Academia franceză de ştiinţe ignoră în mod oficial orice lucrare primită referitoare la maşinile perpetue.

Prea scumpi – Pepenii pătraţi

Când spunem supermarket, ne gândim la produse stivuite. Orice produs care nu poate fi stivuit în-seamnă risipă de spaţiu şi, în consecinţă, risipă de bani. A aştepta până când progresul se va ocupa de acest aspect nu a fost o opţiune pentru spe-cialiştii în tehnologia alimentară din Japonia, aşa că la începutul anilor '80, aceştia au creat pepeni pătraţi. Singurul lucru de care aveau nevoie pen-tru a creşte această versiune mai eficientă şi mai uşor de curăţat de coajă era o cutie pătrată din plastic, în care pepenii să crească în mod forţat. Însă, ironia sorţii: acum pepenii erau prea scumpi şi nu se vindeau.

67


Se spune că cel mai bun mod de a-ţi aminti un vis este să încerci să-l notezi imediat după ce te

trezeşti. În timp, acele spectaculoase re-alităţi alternative par să fie doar nişte clipe. Totuşi, există oameni care aduc aceste vise în realitatea noastră - se numesc responsabili de efecte speciale (VFX).Filmul „O călătorie pe lună” regizat de George Méliès în anul 1902 este prima bandă de celuloid ce conţine modele în miniatură, de fapt prima încercare de realizare a unor efecte vizuale re-ale. Pentru generaţiile viitoare, Méliès a plasat ştacheta la un nivel înalt şi, dacă ar putea vedea cum arată acum lumea filmelor, ar fi foarte mândru.O derulare rapidă înainte cu 110 ani şi se poate vedea clar cât de departe au ajuns efectele vizuale.„Avatar”, „Începutul”, „Cavalerul negru” şi „Eroul scăpat din infern”, toate sunt exemple de creaţii epice realizate cu ajutorul tehnologiei actuale a efectelor speciale, care fac ca „Odiseea spaţială 2001” să pară un film foarte învechit. În filmul „Cele zece porunci” din 1956,

există o scenă în care Charlton Heston desparte apele mării. Regizorul Cecile B. Demille a filmat scena turnând 300.000 de galoane de apă într-un re-zervor şi apoi pur şi simplu a redat filmarea în sens invers. În anii '70, pionierul efectelor speciale, John Dykstra, şi echipa sa care lucra la „Războiul Stelelor” nu dispuneau de tehnologia necesară realizării ambiţio-sului lor film, aşa încât au fost nevoiţi să o inventeze. Aşadar, camera de tip stop-cadru a pus în practică sistemul „Dysktraflex”, cu ajutorul căruia a fost posibilă filmarea mai multor elemente, mişcând camera pe mai multe axe.Aşa cum se prezintă azi, industria VFX este o bestie complexă şi înflori-toare, plină de renegaţi curajoşi, pasi-onaţi şi foarte muncitori. Oameni care forţează limitele, dar care înţeleg că sunt limitaţi de constrângeri, cum ar fi timpul şi banii, dar fără de care, deşi nu se văd, majoritatea filmelor nu s-ar putea turna.„Trebuie să fii 'extrem de supercreativ şi cât mai unic cu putinţă pentru a pu-tea supravieţui’ spune Paul Butterworth,

cofondator al companiei australiene de efecte speciale FUEL VFX şi responsa-bil cu efecte speciale pentru filme ca „Prometeu” şi „Thor”.Butterworth s-a mutat din Marea Britanie în Australia acum douăzeci de ani. Când a început să lucreze acolo,

Tendinţe în industria efectelor vizuale

TExT Ari Stein FOTOGRAFII David James/Warner Bros/David James/Bureau L.A. Collection/Corbis,

ScanlineVFX

„Cavalerul negru”, „Avatar” şi alte filme

CANTITATEA DE GALOANEUTILIZATE LA CREAREA EFECTULUIDE DESPăRŢIRE A MăRII ÎN DOUă

300.000

68


în ţară nu erau decât câţiva specialişti în efecte speciale. Acum sunt mii. Des-pre schimbările din această industrie, Butterworth spune: „Deşi există multă tehnologie, încă este nevoie de muncă manuală, de aceea se cere foarte mul-tă îndemânare. Astfel, costul cel mai ridicat pentru realizarea unui film este întotdeauna cu mâna de lucru”

Trebuie să

fii extrem de

supercreativ şi

unic pentru a

putea supravieţui

Ce instrumente de tehnologie le per-mit specialiştilor în efectele speciale să creeze echivalentul scenei de despărţi-re a mării? Butterworth spune: „Încă este nevoie de oameni geniali şi de soluţiile lor pentru dezvoltarea unor instrumente cu un şi mai pronunţat caracter high-tech, care să fie utilizate în industria noastră. În situaţii neobiş-nuite, este posibil să fie nevoie de un ocean care se dezlănţuie într-un anumit

fel sau, în cazul filmului „Prometeu”, am construit un univers printr-o uriaşă simulare de fluide.” Simularea fluidelor este una dintre cele mai spectaculoase efecte de pe ecran, fiindcă recreează aspectul şi textura lichidelor, gazelor şi focului, exact ca universul din „Prometeu”. Pentru accentuarea tuturor scenelor ce-ţi taie răsuflarea, este nevoie totuşi de multă matematică complexă. În mod normal, unul dintre efectele cel mai dificil de obţinut - datorită propri-etăţilor lor fizice unice - fluidele au necesitat decenii de modelare matema-tică înainte de utilizarea computerelor, iar încercările timpurii de simulare pe computer au fost complet nerealiste. Doar datorită creşterii incredibile a

puterii de procesare a computerelor în anii '90, am putut vedea simulări semi-realiste. De atunci, tehnologia a evoluat într-un ritm accelerat, astfel în-cât acum pachetele pot fi cumpărate din magazin şi apoi conectate la o suită VFX; dar încă este nevoie de un operator extrem de talentat care să scoată cel mai bun efect posibil. Butterworth îşi aminteşte: „Prima oară când David (Michael Fassbender) apa-

Cronologie

1982

1990

1995

2009

Prima imagine produsă integral pe computer într-un film de lung metraj (Efectul Genezei, „Star Trek II”)

Prima încercare de utilizare a capturării mişcării pentru un film de lung metraj, înlocuită în cele din urmă de rotoscopie. („Total Recall”)

Primul film animat realizat în întregime cu ajutorul computerului („Toy Story”)

Tehnologia „Full performance capture” (Capturare integrală a interpretării) („Avatar”)

Scenă din „Atlasul norilor”, © ScanlineVFX

69


să pe buton, universul ia foc şi apoi trece prin foc, este o scenă cu totul specială. Vezi toate stelele, gazele şi nebuloasele apărând, şi e pentru pri-ma oară când vedem Satelitul Zeta II rotindu-se. Ne-am uitat unii la alţii şi am exclamat: „Uau, ăsta-i planetariul!” Şi ce va fi în viitor? Tehnologia este impresionantă în vremurile noastre, însă căutarea perfecţiunii continuă cu îmbunătăţiri graduale constante şi ur-mărirea unui viitor salt uriaş înainte.Unul din responsabilii cu acest pro-gres este casa de efecte speciale Scanline din Germania. Sunt autorii unora dintre cele mai spectaculoase efecte vizuale din filmele acestui se-col, cum ar fi „300”, „2012” regizat de Roland Emmerich şi „Răzbunătorii”, şi lideri în simularea fluidelor.Cei de la Scanline nu numai că sunt conştienţi de schimbările din domeniu, dar înţeleg de asemenea că efectele speciale au devenit o necesitate impe-rativă pentru fiecare film. Ismat Zaidi, preşedinte director general, declară: „Nu există film care să nu foloseas-că aceste efecte. Unele mai puţine şi mai simple, în timp ce altele abundă în efecte speciale, de exemplu „Atlasul norilor” la care de asemenea am lucrat. Nu ai mai putea face un film ca acum 15 sau 20 de ani.”Tehnologia este cea care asigură pro-gresul industriei de efecte speciale şi o eliberează într-o anumită măsură, însă, paradoxal, i-a făcut pe mulţi să-şi pună întrebări. Cât de „mai real” poate fi un film? Încotro se îndreaptă toată această tehnologie „genială şi radicală” a efec-telor speciale?Expresia care enervează cel mai mult în această industrie este „Uncanny Valley”. Un loc în care oamenii nu-şi găsesc locul, unde tehnologia CGI şi acţiunea în direct se potrivesc atât de bine, încât actorii digitali înlocu-iesc oamenii; testarea s-a făcut într-o anumită măsură în „Benjamin Button” şi „Expresul Polar”. Dacă vom ajunge vreodată în acel punct, cu siguranţă va fi un loc ciudat, însă tot atât de sigur

este că întotdeauna vom avea nevoie de oameni. Contăm pe ei să producem, să creăm şi să vizionăm filme.Pentru aceşti creatori de fantezii nu este vorba de cea mai modernă soluţie la cheie, de software-ul Flame sau de viteza de redare, ci de oameni reali şi emoţii reale. Ei sunt cu adevărat eroii nelăudaţi ai filmelor. Când ai plecat ultima oară de la un cinema, apreci-ind echipa de efecte speciale şi nu un actor sau un regizor? Glass îşi amin-teşte un moment important: „Unul din-tre cele mai uluitoare momente pentru

mine a fost [...] la premiera din Toronto a filmului „Atlasul norilor”, când toată sala ne-a ovaţionat în picioare timp de treizeci şi şapte de minute.”Cu toată această discuţie despre actori digitali şi tehnologie futuristă, ne aflăm într-un moment într-adevăr neobişnuit. Totuşi, Zaidi ţine să ne reamintească şi avantajele: „Să-l avem pe Johnny Depp pe monitoarele noastre timp de câteva săptămâni cât am lucrat la Piraţii din Caraibe a fost într-adevăr foarte plă-cut.” Se pare că deocamdată „Valea” este oarecum departe.

„Atlasul norilor” înainte de filmarea în faţa unui ecran verde, © ScanlineVFX

„Atlasul norilor” după amplasarea unui fundal animat pe ecranul verde

70


Ghetele de fotbal

De la modelele originale din Anglia dinastiei Tudor până la cele aerodinamice de azi, aceste ghete sunt un cumul de mici inovaţii. Materialele s-au schimbat de la pielea dură de vacă la cea uşoară de cangur în anii '50; apoi, pentru ghete mai uşoare, s-au creat tălpi din plastic sau fibră de carbon. Azi, fiecare mm este optimizat pentru a îmbunătăţi funcţii specifice. De ex. cutele de cauciuc special de pe partea dorsală interioară cresc frecarea şi rotaţia mingii, pentru precizie mai bună a şutului. Poate cu inovaţiile viitoare, precum crampoanele detaşabile, ghetele vor fi mai uşoare, personalizabile şi mai sigure.

Roata de bicicletă

Bicicletele pot părea banale şi, totuşi, fiecare con-tur, şurub şi spiţă îndeplineşte o funcţie specifică. De exemplu, roţile. Par similare celor din lemn de pe vremuri, cu spiţe supuse solicitării de compre-siune, însă roţile moderne cu suspensie revoluţio-nează acest sistem, pe toate spiţele exercitându-se o tensiune uniformă, ceea ce le face mult mai uşoare. Contrar logicii comune, butucul este de fapt suspendat de partea superioară a jantei, iar forma roţii este menţinută, deoarece spiţele trag janta înspre butuc. Prin modificarea unui singur detaliu, roata a fost practic reinventat.

Detalii minore, impact majorTExT Lucas Frost FOTOGRAFII M.Rummenigge/fussball-raritaeten.de, nikeinc.com, Plotnikov/

Dreamstime.com, STEVENS Bikes, Stöckli, iStockphoto.com/David Morgan, www.guitarvillage.co.uk,

www.guitarbitz.com, Washington State Archives, Puget Sound Branch, Port of Seattle Photograph Collection

Uneori lucrurile cele mai mărunte reuşesc să

transforme cel mai mult lumea, însă deseori aparenta

lor lipsă de însemnătate influenţează enorm viaţa de

zi cu zi. Vom analiza cinci inovaţii geniale, pe care

probabil toţi le considerăm ceva foarte firesc.

Primele ghete de fotbal marca

Adidas, stil "Uwe Seeler", ale

jucătorului german M. Rummenigge,

1970 © M.Rummenigge

Nike Mercurial Vapor IX, Christiano Ronaldo

© nikeinc.com

Velociped, circa 1870, Franţa

© Plotnikov/Dreamstime.com

Bicicletă marca STEVENS, sponsor oficial al lui Stefan

Nimke, campion mondial la sprint pe echipe în 2011 şi la

cursa contra-cronometru din 2012 © STEVENS Bikes

71


Chitara electrică

În anii '20, chitariştii de jazz aveau o problemă. Nu se auzeau din cauza cornului şi tobelor în for-maţiile populare la vremea aceea, devenite din ce în ce mai sonore. Totuşi, microfonul obişnuit nu putea capta tot spectrul de frecvenţe al chitarelor. Soluţia a venit odată cu pick-up-ul electromag-netic. Prin înfăşurarea magneţilor cu un fir de cupru fin, se poate induce un curent electric când o coardă de oţel vibrează pe acesta. Semnalul electric poate fi trecut apoi printr-un amplificator, obţinându-se un sunet mai amplu şi mai puternic, dar şi o varietate de efecte. O bucăţică de metal a creat muzica electrică.

Schiurile

Utilizate de secole la transport şi în sport, schiu-rile au avut mereu aceeaşi formă de bază: lungă şi subţire. Totuşi, legăturile care fixează schiul de picior s-au modificat radical. Proiectate pentru a reduce accidentele, legăturile moderne „DIN-style” eliberează schiul dacă un schior cade şi exercită o torsiune suficientă pe laterale. Şi forma schiurilor a fost modificată. Schiurile parabolice, cu „decupaj lateral” pronunţat, înguste la mijloc şi late la capete, au proprietăţi de virare mult mai eficiente. Astfel, sunt mai uşor de controlat şi ating viteze mai mari la cursele de slalom.

Transportul containerelor

Explozia comerţului în sec. al XX-lea a necesitat o reorganizare completă a logisticii de transport. „Containerul intermodal” poate fi mutat de pe un mijloc maritim, pe unul feroviar sau rutier; dar operaţia nu ar fi posibilă fără un element crucial - Twistlock. Acesta asigură fixarea fermă a containerului de mijlocul de transport sau de alte containere, permiţând stivuirea. Funcţionea-ză astfel: o tijă de oţel coboară în orificiul din cele patru colţuri ale containerului, blocându-se în poziţie când este adusă la nouăzeci de grade. O soluţie foarte simplă pentru o veritabilă schim-bare globală.

Schiuri de epocă, lemn şi metal, circa 1930

© iStockphoto.com/David Morgan

Schiuri Stöckli, sponsor oficial al lui Mike Schmid,

campion olimpic la proba de ski-cross, Vancouver 2010

© Stöckli

Chitara Kurt Cobain Jaguar, Fender: model Jaguar

din 1965 la care a cântat Cobain la începutul anilor

1990 © guitarbitz.com

Chitara Gibson 70th anniversary

John Lennon J160E Museum

© guitarvillage.co.uk

Terminalele Smiths Cove, Port Seattle,

circa 1919 © Washington State

Archives, Puget Sound Branch, Port

Seattle Photograph Collection

Navă container, Olanda 2012

© Christoph Dammast

72


Umanizarea spaţiului

TExT Johanna Bloomfield IlUSTRAŢIE Benedikt Rugar

Cum poate un nou costum spaţial să facă posibilă

călătoria comercială în spaţiu

1 material exterior ignifug şi rezistent la vântCostumul constă dintr-un singur strat de

nailon termosudabil, ignifug şi rezistent

la vânt.

2 Cameră interioarăCamera interioară se umple cu oxigen

la reintrarea în cabină sau la reducerea

presiunii din cabină pentru a asigura pre-

siune pe abdomen şi a menţine circulaţia

sangvină.

3 Benzi de fixareBenzile de fixare minimizează modificări-

le de volum şi expansiunea costumului în

caz de presiune maximă, pentru a permi-

te mobilitate optimă.

4 Unitate de ventilare portabilăAceasta este admisia de O2. Unitatea de

ventilare portabilă este un dispozitiv por-

tabil, care furnizează oxigen costumului

şi se utilizează pentru răcirea şi recircula-

rea oxigenului.

1

2

3

4

73


A cum, cu recenta lansare a unui calendar nu prea îndepărtat pentru relocarea oamenilor de

pe Pământ în colonii extraterestre pe Lună şi pe Marte, orice om obişnuit îşi poate pune întrebarea: „Trăiesc într-un roman ştiinţifico-fantastic?” Realitatea este că cererea pentru explorarea comercială a spaţiului este satisfăcută de o nouă sursă prosperă venită din partea unui club de antreprenori în plină dezvolta-re. Denumită industria „Noului Spaţiu”, aceasta vizează asigurarea accesului în spaţiul extraterestru cu ajutorul companii-lor private. Nu se pune accent doar pe asigurarea unei zone de antrenament im-ponderabile pentru cosmonauţii aspiranţi, ci şi pe implementarea utilizării de teh-nologii aerospaţiale inovatoare şi profita-bile din punct de vedere al costurilor. În timp ce finanţarea agenţiilor negu-vernamentale, precum NASA, continuă să dispară, implicarea surselor externe a crescut în mod semnificativ, dând naştere unei comunităţi mici dar substanţiale de companii hotărâte să ducă oameni în cele mai îndepărtate zone ale spaţiului extraterestru.Înainte de a ne imagina un exod al maselor în coloniile lunare, este impor-tant să înţelegem ce oferă de fapt aceste companii. Ceea ce numim „spaţiu” înce-pe de fapt la 100 de kilometri deasupra suprafeţei Pământului. Pentru ca o navă spaţială să intre pe orbită, aceasta trebuie să ajungă la altitudini de 160 - 320 km şi să atingă o viteză minimă de 28.000 km sau Mach 23 (de 23 ori viteza sunetu-lui). O alternativă ar fi un zbor subor-bital, care oferă o ascensiune la „limita spaţiului”, unde veţi experimenta starea de imponderabilitate, imagini uluitoare ale curburii Pământului şi întunericul in-finit al spaţiului. Aşadar, întrebarea este: cât de departe doriţi să ajungeţi?Puteţi opta pentru programul de zbor „Zero-G” oferit de agenţia Space Adven-ture, în cadrul căruia veţi rămâne în limitele atmosferei Pământului, experi-mentând însă starea de imponderabilitate. Cosmonauţii mai temerari vor fi atraşi de zborul suborbital propus de Virgin

Galactic. Nava companiei Virgin, o combinaţie de avion cu reacţie şi aeronavă purtătoare propulsată de rachete, va trans-porta 6 clienţi şi 2 piloţi, oferind 5 mi-nute de exaltare la limita spaţiului. La o ascensiune mai abruptă decât ascensi-unea avioanelor obişnuite, pasagerii vor experimenta o „acceleraţie la care le vor da lacrimile”, urmată de un scurt dar ex-traordinar moment de imponderabilitate. Deci, ce presupune de fapt acest program? Pe lângă preţul de 200.000 US$, pentru aceste călătorii ambiţioase este necesară o pregătire medicală şi psihologică. Probabil că starea de rău provocată de mişcare şi lipsa unei pregătiri psiholo-gice vor fi greu de depăşit în numai 3 zile, deoarece în mod normal, astronauţii se antrenează mii de ore înainte de zborurile spaţiale!

Aşadar, întrebarea

este: cât de departe

doriţi să ajungeţi?

Unul din cele mai importante elemente care va permite pasagerilor să traverseze atmosfera este costumul presurizat Intra Vehicular Activity (IVA): un sistem de supravieţuire portabil, care se îmbracă în interiorul navei pentru a asigura protecţia de urgenţă în cazul depresurizării cabi-nei. Acesta constă dintr-un material exte-rior ignifug şi rezistent la vânt, o cameră interioară, benzi de fixare şi o unitate de ventilare portabilă. Dispozitivul de fixa-re a camerei contracarează forţele G şi poate fi reglat de la butoanele prevăzute pe partea exterioară. Mănuşile şi casca se ataşează la costum cu ajutorul unor bride metalice.Cele două companii care realizează costume avansate IVA sunt Final Frontier Design şi Orbital Outfitters. Iniţiată de Ted Southern şi Nikolay Moiseev în anul 2010, FFD reprezintă o colabora-re între un inginer de costume spaţiale rus şi un expert în efecte speciale şi costume. Costumul creat de ei, 3G Next Generation, integrează camera şi dispo-

zitivul de fixare într-un combinezon de presurizare cu un singur strat, la preţul de 50.000 US$. Primul lor client este Zero2Infinity, al cărui balon cu heliu de mare altitudine este proiectat să transpor-te 4 pasageri la altitudini de 36 kilometri. Un alt recrut din industria efectelor spe-ciale, Chris Gilman a fondat compania Orbital Outfitters în anul 2006, după ce a realizat costume pentru film şi televi-ziune la Hollywood. Costumul Industrial Suborbital Space (IS3) realizat de OO este destinat echipajului pentru situaţii de urgenţă, iar Gilman afirmă că acesta trebuie „nu numai să poată salva viaţa unei persoane într-o situaţie de urgenţă, ci să facă acea persoană să arate bine în el şi să se simtă confortabil când îl poartă.”Ce înseamnă aceasta pentru viitorul imediat al industriei Noului Spaţiu? În timp ce Elon Musk, Director General al companiei SpaceX, vorbeşte despre sta-bilirea civilizaţiilor umane autonome pe Marte, putem începe cu sosirea primu-lui vehicul comercial fără echipaj uman la Staţia spaţială internaţională în mai 2012. Dacă ne gândim la senzaţionalele discuţii despre hoteluri orbitale şi lifturi spaţiale, există o realitate incontestabilă referitoare la viitorul călătoriilor spaţiale cu finanţare privată. De la implicarea lui Richard Branson şi a foştilor directori ai programului de zbor Apollo, indus-tria Noului Spaţiu promite să găsească alternative neconvenţionale care să ne pună în situaţia nu numai de a ne putea trăi fanteziile ştiinţifico-fantastice, ci şi de a ne dezvolta capacitatea de a descoperi surse de energie capabile să le înlocuiască pe cele din spaţiul terestru finit, în care locuim acum.

VITEZA MINIMă ÎN KILOMETRI PE ORă NECESARă UNEI NAVE SPAŢIALE PENTRU

A INTRA PE ORBITă

28.000

75

Expo 2015TExT Paul Sullivan FOTOGRAFII Paul Furst, Victoria and Albert Museum/London,

Cheng Min/Xinhua Press/Corbis, Wojtek Gurak, Expo Milan

Deoarece la Milano s-a dat startul planurilor pentru

Expoziţia Universală din 2015, Paul Sullivan analizează

evoluţia uneia din cele mai mari platforme globale

pentru dialog şi inovaţie ale planetei…

76


I maginaţi-vă un mod de a trăi unde minunile lumii moderne nu au ajuns la dumneavoastră via

laptop, smart-phone sau alt dispozitiv tehnologic, ci la care dumneavoastră trebuie să ajungeţi. Până destul de recent, situaţia se prezenta astfel: în-cepând cu prima Expoziţie Universală din 1851, cetăţenii din întreaga lume erau nevoiţi să călătorească cu trenul, cu vaporul sau chiar pe jos pentru a fi martori în premieră la minunăţii revo-luţionare precum vafela belgiană, peri-uţa de dinţi electrică sau computerele.„În aparenţă o confruntare de produ-se, în realitate o confruntare de uto-pii”, scria cu entuziasm Victor Hugo în Introducerea la catalogul Expoziţiei Universale de la Paris din anul 1867, o afirmaţie potrivită Expoziţiei Univer-sale încă de la inaugurarea sa în 1851 la Palatul de Cristal din Hyde Park, Londra.Inspirată de tradiţia franceză a expo-ziţiilor naţionale (în special Expoziţia industrială franceză din 1844), Expozi-ţia de la Londra a fost prima de acest gen ca aspiraţie şi acoperire globală. Organizat de Prinţul Albert (consortul

Reginei Victoria), evenimentul a primit grandiosul titlu de „Marea expoziţie a lucrărilor de industrie a tuturor naţiu-

nilor”, atrăgând şase milioane de vizita-tori din 25 de naţiuni. Un succes regal, la propriu şi la figurat, această expozi-ţie a pus temelia pentru cele care s-au succedat în anii următori (Philadelphia, Sydney, Barcelona, Paris), până la ex-poziţiile din zilele noastre organizate în diferite ţări de pe glob, cum ar fi Australia, Brazilia, Canada, Japonia, Coreea de Sud şi China.

În aparenţă o

confruntare de

produse, în realitate

o confruntare de

utopii

După înfiinţarea în anul 1931 a pro-priului organism de administrare, Biroul Internaţional pentru Expoziţii (BIE), s-a stabilit ca Expoziţiile Mondi-ale (sau Universale) să fie organizate într-un ritm natural, o dată la cinci ani, fiecare eveniment desfăşurându-se pe durata a şase luni. BIE susţine

şi Expoziţii Internaţionale, evenimente mai „mici” care se desfăşoară pe o pe-rioadă de trei luni în intervalul dintre

Expoziţiile Universale, cel mai recent exemplu fiind Expoziţia din Yeosu (Coreea de Sud) organizată în 2012. Cea mai recentă Expoziţie Mondială a avut loc la Shanghai (2010) şi a atras 73 milioane de vizitatori din 200 de ţări, 98% dintre aceştia fiind chinezi. În 2008, membrii BIE s-au reunit la Paris şi au votat locaţia pentru Expozi-ţia din 2015: cu 86 voturi (faţă de 65 pentru principalul rival Izmir - Turcia), oraşul Milano, cea mai nordică metropolă din Italia, a fost declarat câştigător.

Un concept care evoluează

Evoluţia Expoziţiei Universale a cunos-cut şi momente dificile. Expoziţia de la New Orleans din 1984, care a fost puternic concurată de Jocurile Olim-pice de Vară organizate în acelaşi an la Los Angeles, şi de la care au lipsit expozanţi importanţi, a sfârşit într-un real faliment, fiind necesară susţinerea sa prin intervenţia Guvernului ame-rican, a cărui implicare în Expoziţia Universală a fost vizibil mult mai mică începând din acel an.Însă succesele au avut, de departe, o pondere majoră faţă de orice situaţii negative. În Europa şi S.U.A., expoziţii-le au creat mii de locuri de muncă în anii de după război, iar unele oraşe au devenit celebre, de exemplu Seattle, a cărui faimă a crescut datorită Expoziţi-ei din 1962. Faimosul său turn Space Needle, construit pentru Expoziţie, re-levă patrimoniul arhitectural al eveni-

NUMăRUL DE VIZITATORILA EXPO 2010ÎN SHANGHAI

73milioane

Palatul de Cristal, Marea Expoziţie din 1851

77

mentului, care îşi are începuturile încă din 1889, odată cu construcţia Turnului Eiffel pentru Expoziţia de la Paris.În timp, perspectivele şi preocupări-le tradiţiei Expoziţiei au evoluat, re-nunţând la aura colonială a secolului 19 pentru a se concentra pe aspecte de cultură, imagine naţională şi pe construirea dialogului între naţiuni despre provocările actuale ale omeni-rii. Din 1994, în centrul atenţiei s-a aflat în mod oficial preocuparea pen-tru mediu şi dezvoltare sustenabilă: de exemplu, Expo 2010 din Shanghai a fost gândită în jurul temei „Un oraş mai bun, o viaţă mai bună” şi a tratat problemele actuale ale urbanizării, în timp ce Expoziţia de la Yeosu din 2012 s-a axat pe „Oceane şi coaste”.

Ideea conform

căreia orice om de

pe planetă trebuie

să aibă acces

la apă şi hrană

sănătoase, sigure şi

suficiente

Expoziţia de la Milano din 2015 va aborda tema universală „Hrănirea pla-netei, energie pentru viaţă”. În jur de un miliard de oameni suferă de foame şi tot atâtea persoane sunt obeze sau supraponderale. Expo 2015 îşi propune să crească gradul de conştientizare a acestor probleme şi să stimuleze anga-jamentul pentru depăşirea acestora; va analiza nutriţia şi ideea conform căre-ia orice om de pe planetă trebuie să aibă acces la apă şi hrană sănătoase, sigure şi suficiente.Italia este ţara potrivită pentru o astfel de discuţie. Industria alimentară itali-ană (a doua ca mărime din Italia) are nu mai puţin de 36.000 asociaţii fami-liale şi companii medii, o jumătate de

milion de muncitori şi o cifră de afa-ceri anuală de peste 100 miliarde €. De asemenea, aici se află şi sediile centrale a trei agenţii ale Naţiunilor Unite cu activitate axată pe domenii-le alimentaţie, agricultură şi foamete: Organizaţia pentru alimentaţie şi agri-cultură (FAO), Programul alimentar mondial (WFP) şi Fondul internaţional pentru dezvoltare agricolă (IFAD).Desigur, Expo Milano 2015 reprezintă investiţia Italiei în viitor. Va fi primul

eveniment la scară mare, care se va organiza în această ţară după o lungă criză economică mondială. Este o şan-să unică pentru stimularea sistemului financiar şi relansarea economiei în viitor. Guvernul italian a confirmat în repetate rânduri sprijinul său pentru Expo 2015, eveniment care va moder-niza şi mai mult această zonă. „Italia şi guvernul său, autorităţile lo-cale, populaţia şi companiile italiene s-au angajat pe deplin pentru Expo


Pavilionul Danemarcei, Expo Shanghai 2010, © Wojtek Gurak

Ceremonia de deschidere a Expoziţiei de la Shanghai 2010, © Cheng Min/Xinhua Press/Corbis

78


Milano 2015, cu întreaga creativitate şi abilităţile lor organizaţionale recunos-cute” a declarat Dl. Mario Monti, Prim Ministru în cadrul Şedinţei Participan-ţilor Internaţionali din Octombrie 2012. „Există un angajament total pentru asigurarea succesului evenimentului şi pentru importanţa temei Expoziţiei, care în esenţă transmite următorul me-saj: nu faceţi risipă.”

O expoziţie istorică

Până în prezent, un număr record de 113 ţări au declarat deja că vor partici-pa la Expo 2015, iar 18 ţări au semnat contractul de participare, printre care China, Rusia, Turcia, Germania, Elve-ţia, Emiratele Arabe Unite şi Tailanda. Germania a declarat o investiţie de 45 milioane Euro; China impulsionată de succesul din Shanghai a afirmat că peste un milion de chinezi vor vizita Expo 2015; atât Elveţia, care deja şi-a prezentat pavilionul, cât şi Emiratele Arabe Unite vor investi fiecare în jur de 100 milioane dolari americani.

Amplasamentul

Expo 2015 va deveni

nodul unei reţele

inovatoare de soft şi

mobilitate sustenabilă

Actualmente, se preconizează că vor fi în jur de 20 milioane de vizitatori, majoritatea din ţări europene. Ampla-samentul, construit în zona de nord-vest a centrului oraşului, va fi pro-iectat împreună cu renumiţii arhitecţi Stefano Boeri, Ricky Burdett şi Jacques Herzog, şi îşi propune să devină un reper în domeniul sustenabilităţii me-diului înconjurător. 80% din materiale-le utilizate la construirea pavilioanelor vor fi reciclate şi peste 10.000 specii de plante şi arbuşti vor fi plantaţi în acel loc. Locaţia va fi conectată atât la mij-

loacele de transport feroviar, cât şi la metrou, iar vizitatorii vor fi încurajaţi să folosească automobile electrice şi să utilizeze în comun maşinile/bicicletele. În plus, amplasamentul va deveni no-dul unei reţele inovatoare de soft şi mobilitate sustenabilă, care-l va conecta la centrul oraşului Milano şi la zona înconjurătoare. Aceasta va cuprinde 35 km de piste pietonale şi pentru bi-ciclete, parcuri şi canale. Pentru accesul la cea mai nouă tehnologie a „oraşului inteligent”, organizatorii expoziţiei au semnat un parteneriat cu firmele locale, care vor asigura reţele de infrastructură fixe, mobile şi IT, care permit soluţii tehnologice de ultimă generaţie, inclu-siv servicii de achiziţionare a biletelor şi de plată cu ajutorul dispozitivelor mobi-le; de asemenea, vor exista soluţii inteli-gente pentru vizitatori şi administraţiile publice - dezvoltarea şi administrarea si-te-ului web, managementul operaţional, întreţinerea şi asigurarea conectivităţii şi traficului de date şi voce. Pentru a respecta angajamentul de a oferi un mediu atractiv dar şi educativ,

vor fi construite un Parc al biodiversi-tăţii de 14.000 metri pătraţi, un Teatru în aer liber pentru 11.000 spectatori, o Arenă acvatică a cărei capacitate su-plimentară ajunge la 20.000 de locuri (în picioare) pentru spectacole acvatice, concerte şi reprezentaţii, dar şi un Parc

al copiilor. Şi aceasta nu este totul - vor exista dialoguri constante sub formă de seminarii, prezentări şi dezbateri. O întrebare esenţială este dacă Expo-ziţiile reflectă modul în care gândim viitorul sau aceste evenimente sunt de fapt repere pentru o dezvoltare viitoare? Am putea spune că ambele afirmaţii sunt adevărate. În Shanghai 2010, un Pavilion al viitorului a prezentat ima-gini ale diverselor idei de viitor imagi-nate de vizionari din trecut, de la Blade Runner la Metropolis. Acestea poate că nu s-au materializat, dar numeroase alte idei vizionare, de la telefon, motorul cu abur sub presiune şi până la becurile electrice, la nailon şi cinematograf, s-au materializat. După cum ilustrează robo-ţii care cântă la vioară prezentaţi la pa-vilionul Japoniei în anul 2010, accentul care se pune pe noile invenţii este la fel de puternic şi astăzi, precum a fost la ediţiile precedente ale expoziţiilor.Statisticile referitoare la participare şi entuziasmul general pentru Expoziţii-le Universale de astăzi sugerează că aceste evenimente rămân importante şi

pentru secolul XXI. Poate că nu oferă întotdeauna răspunsuri la problemele pe care le adresează, dar, desigur, re-prezintă un dialog global la care pot participa fizic multe naţiuni - o noutate reconfortantă şi probabil chiar esenţială în epoca interacţiunii online.

79

„Ştim cum să combinăm siguranţa şi curajul.”Joe Gantley, Transport Manager, England

www.voestalpine.com

Fiind o echipă perfect coordonată, putem reacţiona în câteva secunde, fără să pier-

dem din vedere obiectivul urmărit. Această rezistenţă, această bucurie a provocării

ne caracterizează şi ne permit să redefinim în permanenţă limitele posibilului.

Viitorul este în mâinile noastre.

voestalpine AGvoestalpine-Strasse 1 4020 Linz, AustriaT. +43/50304/15-0F. +43/50304/55-0 www.voestalpine.com

Viitorul -...

Documents

Transcript of Viitorul -...