Motto:

"Ieşi, copile cu părul bălai afară şi râde la soare!"1

L a u r e n ţ i u B u d ă u

Vicenţiu Întâiul

-2015-

1 "Amintiri din copilărie" - Ion Creangă.

1

Muierile de la CăpâlnaOoo, bună dimineaţa, "Viaţă"! Ştii cât e ora?... Aşa de “devreme”?! Nu de alta, darvreau să-mi potrivesc ceasul, că al meu a cam rămas ceva în urmă... Nu fă zâmbre,mânzule, nu fă! Ai ceva-mpotrivă dacă-mi potrivesc ceasul după al tău? Aiceva-mpotrivă?! De ce-ai avea ceva-ceva-mpotrivă?!... Ştii ce scrie pe uşă, nu? Dacă ştiice scrie pe uşă, fă bine să vii înainte de doişpe, nu după... Ia vezi ce scrie pe fruntea mealată. Scrie cumva “Păcălici”? Am înţeles: nu opt, nu nouă, nu zece jumate, dar nu mă lua,tataie, chiar de prost... Credeam c-ai înţeles. Asta mă enervează cel mai tare: când mă iacineva aşa cum sunt, când mă ia cineva de prost-prost...Spune-mi, de unde vii în fiecare seară aşa rupt, fără niciun chef de viaţă, fără niciunfel de poftă de mâncare? Ţi-au dat să mănânci acolo pe unde-ai fost? Răbdări prăjite?! Nu fiobraznic; să nu-mi spui că de la şezătoarea de cules castraveţi, să nu-mi spui!... Ai fripturărece pe masă, nu sticks-uri. Da, da, ce te miri? Friptură, da, fripturision... Ce, noi n-avemfaţă? Rece, sleită, aţoasă, plină de untură, dar totuşi friptură... De ce nu te-ai atins de ea?

Dacă-mi spui c-ai fost la curve, te iert, facem pace... Pace, pace între douădobitoace!... Ai fost sau nu la curve? Cine te-a zgâriat, de ce-ai maieul pe dos?... Ceee?! Deceee?! Am dreptul să te controlez şi-n chiloţi, şi-n chiloţi, măi, băiatule! Recunoaşte!Helău (sic!), eu cu cine vorbesc? Helău! Ai fost sau nu la curve, măi, băiatule? Te-au stors,nu?! Ha, ha, ha! Da, da, te-au stors, mititelul de tine! Uită-te la tine cum arăţi! Jalnic. Douăbeţe-nfipte într-o lămâie. Cred şi eu. Te-ai uitat cum arăţi, vampirule? Crezi că nu măpricep că te-au stors şteoarfele alea ca pe-o cârpă, ca pe-un burete de frecat cada? Câte-au fost, două, trei? Sex în grup! Mă gândeam eu. Sex în grup! Halal.Hai, spune pe bune, nu te mai codi, că acum aşa se obişnuieşte în generaţia asta avoastră. Aşa, de la egal la egal amical. Credeţi că vi se cuvine totul; ei bine, aflaţi că nu vise cuvine totul, pentru că nici nu ştiţi ce vi se cuvine. Dac-aţi şti, dacă v-aţi cunoaşte nunumai drepturile, dar şi obligaţiile, s-ar mai schimba niţel foaia... Halal. Nu-ţi convine,ştii unde e uşa. Valiza şi la gară... Nu vă mai săturaţi, nu vă mai săturaţi odată...Lehăiesc... spun şi eu aşa... Ce, parcă noi eram altfel.Bagă, bagă! Spune-mi, cum a fost? Bine, nu? Fenomenal, nu? De-a lungul istoriei,o singură mare bucurie a rămas constantă pe pământul ăsta: muierile. Şi când spun“muieri”, nu mă refer la ţoapele pripăşite lângă benzinării ci la “alelalte”. Ai grijă, tataie,la boli. Mare grijă la bolile astea lumeşti, că se iau şi de la una pe care-o crezi înger, de-ţivine să-i bei apă din ceaşcă, d-apoi... Ascultă: cu muierile de altădată puteai să te jocipână-ţi dădea borşu' pe nas, dar cu purtătoarele astea ilegale de sex de azi, nu. Nu! Cuastea de azi chiar nu te joci, doar te antrenezi pentru viitor. Poţi să fii tu şi geniunerecunoscut al poeziei, că astea, ca şi impozitele pe Al Capone, tot nu te iartă. Ai grijă,mare grijă...Cum a fost? Hai, aşa, ca între bărbaţi! Ai luat-o cu uşurelul, cu vorba bună, cuduhul blândeţii, nu? Lugu-lugu, hara-hara, nu te-ai dat îndărăt, nu? Ioana, nu? Ha-ha! Ţi-

2

a cedat imediat prospătura, nu? S-a muiat ca untul pe felie, nu?... Trebuie, trebuie să-misemeni, măcar în privinţa asta. Nu-mi spune că eşti, că ai rămas încă virgin după chestiaasta, că mă întristezi, că mă enervezi incurabil!... Îndreaptă-ţi spatele că ai să rămâicocoşat! Fătălăule! Fătălăule!... Mi-e rău! Nu te-ai ales chiar cu nimic?Ce crezi că facem noi aici? Gestapo? Interogatoriu? Nu. Consiliu suprem deapărare a familiei, dragă, consiliu tradiţional modernizat. Sfat: uită-te drept în ochii meicruciş, aşa cum te-am învăţat încă de când erai cât o gâlmă, încă de când te duceam peghidonul de la bicicleta Tohan la grădiniţa doi şi-ţi ceream să repeţi, de faţă cu mine, înfaţa toantei ăleia de educatoare cu puloverul plin de scame, ceea ce te învăţasem cutemei acasă! Porcăriile alea frumoase cu rimă, da, până începea pupăza să plângă îndulcele stil clasic tirolez, ca o meduză eşuată pe plaja plină de alge de la Costineşti."Ieşi, copile cu părul bălai afară şi râde la soare!" Ha, ha! Alea sunt amintirilenoastre frumoase în care încăpeam numai noi doi, ca două boabe într-o singură păstaie,amintirile tale din copilărie. Alea care nu seamănă cu ale nimănui, alea care nu s-au scrisşi nici nu se vor scrie cândva, nu pentru că ne lipseşte talentul, ci pentru că ne prisoseştebunul-simţ.Doi-zece! Doi-zece! Helău! Mă auzi, mă auzi? Nu fă faţa asta de iepure altoit, nu tefă că nu m-auzi când m-auzi! Ştiu bine că m-auzi perfect, că ai un auz muzical perfect,chiar dacă ţi-ai acoperit urechile cu perna, chiar dacă ţi-ai acoperit urechile cu peretelecomun, chiar dacă ţi-ai acoperit urechile cu tot Zidul Plângerii. Am un antrenament deneinvidiat, încă de pe vremea lu' Ceaşcă. Şi acum mai pot să aud fâşâitul curentului princabluri, să număr tropăiturile unei omizi pe un ziar îngălbenit, chircitul unei frunze defrig, cum se-ntinde de lene mucegaiul în pâine... Da, da, te aud cum mă auzi, pot să-ţi dauceaţă în domeniul ăsta greu încercat... Ori de câte ori te văd cum te întorci clătinându-tedin oraşul ăsta care rupe din tine ca un şobolan hămesit, toată fiinţa mea devine unimens timpan care se forţează să-ţi detecteze orice vibraţie...Capsomanule! Eşti numai piele şi os. Konzentrationslager! Lasă ifosele şi punemâna şi mănâncă ceea-ce-este-când-este!... Mănâncă! Mănâncă! Fălci! Bagă la ghiozdan!Ce dacă n-avem pâine proaspătă? Bine că măcar o avem pe masă, o avem, o avem! Tun-ai prins foametea din ’47. Şi dacă mă gândesc bine, nici eu. Bine că măcar o avem pemasă... Aho! Aho! Muieţi-s posmagii? Muieţi-s, muieţi-s!... Mănâncă, nu te mai sclifosi! Nupleci la luptă cu stomacul gol. Mănâncă ca spartu’! Fălci! Bagă în tine, Vicenţiu!Ce Charlie?! Ce pana mea?! Să-ţi iasă bine din cap! Tu nu eşti, tu n-ai fostniciodată Charlie, nici măcar Charlot! Vicenţiu!!! Ai înţeles? Nu Costică, nu Gigi, nu Fănel,nu Brebenel. Ce nume falnic de domnitor ţi-am mai pus, să lase gagicile dâră-n urma ta,ca la melc-melc-codobelc. Parcă mi le şi închipuiam, când te-am declarat la Primărie,cum o să se ducă ciopor într-o zi însorită toate fetele de la Căpâlna acasă la mamele lorşi cum o să le spună misterios: „U-iu-iu-iu-iu! Mamă, mi-a tras-o Vicenţiu de la patru!Vicenţiu Întâiul! La, la, la, la, la, la, la! Ce bine, ce frumos, ce artistic, ce magnific mi-atras-o blondul de Vicenţiu de la patru cu soneta lui sangvinică! La, la, la, la, la, la, la! Ce

3

tare e în bardă, ce tare e-n Fabergé-uri Vicenţiu al nostru de la patru! La, la, la, la, la, la,la! Sunt în al nouălea cer pentru că, chiar când îmi pierdusem toate speranţele de a maitrăi ceva cu adevărat tare, mi-a tras-o Vicenţiu de la patru!”; şi ele, mamele lor adică, înloc să le drăcuie, să le dea cu capu’ de pereţi şi să le tragă de zulufii întăriţi cu borş, să leierte “greşalele fără număr”, numai din cauza numelui tău preţios pe care ţi l-am ales.“Vicenţiu Întâiul!”... Da, da, tu eşti maimuţoiul ăla despre ce-mi răcesc guriţa detrei sferturi de ceas? Ce onoare pentru fiicele lor să le-o tragă “mamă-mamă” blondul deVicenţiu de la patru... Vicenţiu al meu... Ce Vicenţiu de la patru? Ultimul VicenţiuÎntâiul!... Dragul meu Vicenţiu, mestecă, mestecă, papă; dă din dinţi, că de-aia ţi-a datstatul dinţi şi măsele, nu te uita în gura mea, pentru că gura păcătosului... Mestecă!Hei, tu! Helău!!! Cu tine vorbesc! Nu, nu te uita în altă parte, peretele ăla scorojitnu e în niciun caz tatăl tău natural; descarcă-te ca o autobasculantă DAC; varsă tot, nuţine în tine, n-are cine să ne audă, suntem numai noi doi în cocioaba asta cu pereţiistrâmbi... Tu şi cu mine. Ca două testicole legate de un ideal comun şi care se feresc să seatingă una de alta ca să nu sune fals... Noi doi. Numai noi doi şi-o umbrelă ruptă rămasăde la tanti Simina (pentru tine, "tanti", pentru mine, "doamnă"), aia care-a reuşit, aiacare-a rezistat să stea cu noi şapte luni şi să ne spele izmenele gri, record absolut... Deatunci ai mai văzut pe cineva să ne calce pragul, în afară de grăsanii ăia beţi cu salopetegalbene care verifică ţevile de la gaze cu soluţie de apă şi săpun, în afară de popa Gică cumoliftele? Nici eu, pot să jur pe ce vrei tu. Nici eu.... Am spus “doar noi doi”!? Greşit! Noidoi, plus Doamne-Doamne care ne supervizează discret. Fiecare cu meseria, cu treabalui... Nu fi laş. Fă-ţi o cruce!... Am trăit s-o văd şi pe asta... Cu dreapta, mă’, cu dreapta!Nu e nicio ruşine să recunoşti ceea ce este de recunoscut, absolut nicio ruşine;aşa suntem făcuţi noi, bărbaţii, să alergăm cu limba scoasă după eternul feminin... Ăsta edarul, ăsta e aluatul nostru. Deh, materialu’ prost!... Ori de câte ori ni se răzvrătesc, oride câte ori ne cheamă simţurile întărâtate la apel, când ne cheamă, trebuie să mergemrapid şi ferm, ca o săgeată trasă din arbaleta lui Wilhelm Tell direct spre arici, spre ţintadesenată cu roşu şi negru, că doar nu facem ditamai gaură-n cer, ne urmăm doarinstinctul de procreere şi le mai aducem şi lor, sărmanelor împărţitoare de plăcerivinovate, ceva alinare pentru suferinţele inimaginabile cu care se vor căpătui.BPMNe, ne, ne, ne! Stai aici! Aici! Unde pleci? Şi ce dacă-ţi pică ochii-n gură şi te uiţiprintre dinţi? Crezi că mie mi-e mai uşor? Aşază-te, am zis, lasă talentele! De fapt, nu lelăsa, ţine-te de ele, că astea te aruncă în sus printre constelaţii, vorba poetului... Nu fimuiere! Stai să vorbim cu scaun la cap, aşezat, pe îndelete, aşa ca între bărbaţi!Lasă-le să se bucure, să se bucure, să chiţcăie, să urle de plăcere la rostireanumelui tău!... Ce, ale cui sunt ele? Ce, nu sunt şi ele fiinţe ale Domnului? Toată scara, totcartierul, tot oraşul, toată planeta să se bucure că le-o trage, că o să le-o tragă fiu-miu,blondul de Vicenţiu Întâiul de la patru, că poate să le-o tragă blondul de Vicenţiu de la

4

patru. Totul e să nu vină smiorcăind, cu ceas la mână şi cu burta pân-la gură, la uşanoastră. Atunci se schimbă radical situaţia. Şi oaia are cap, da’ judecă cât o oaie. Eu numai am de gând să şterg la fund pe nimeni. Distracţia costă. Costă!!!... Clar?Trebuie să iei bacalaureatul, trebuie să iei licenţa, trebuie să iei masteratul şi...şi... şi ce mai trebuie să iei. Dacă vrei să iei şi doctoratul, treaba ta... Ia-l, ia-l, mă', că n-amnimic împotrivă. Ia tot şi ceva pe deasupra. Te ţine tata la şcoli cât îl ţin foalele, da' să nuvină nimeni cu burta pân-la gură la uşa mea. Unul hrănaci mi-a fost de ajuns. Mare grijă,mare grijă! Cine ştie cu ce dihănii recidiviste, cu cine-au mai avut de-a face, cu cine auavut lecţii de călărie înaintea noastră. De ce să creştem plozii altora, spune şi tu? Nu vezice mic e Venitul minim garantat? Nu vezi că toate sălile de aşteptare din gări suntîncuiate? De ce să fim mai fraieri decât alţii? Nu vezi că e viaţa grea şi nepieritoare? Dece vrei s-o faci uşoară? Te dor ochii, nu? Te cred. Dacă nu-ţi spun eu, atunci cine?Suntem oameni, mă’, oameni, şi nu trebuie să ne înstrăinăm de ceea ce ne estedat să punem... mâna! Pomană, mă’, pomană, asta facem când ne ducem la ele şi lealinăm fofoloanca toată noaptea, nu trebuie să-ţi fie ruşine în niciun caz de instincteletale de mascul feroce... Mă dau eu Titi Duru când mă scoţi din pepeni, da’ crezi că eu suntaltfel? Cârpă, mă’, cârpă, preş! Ah, ce mă doare neştiutul!... Aaa... aaa... Nu s-a-ntâmplatnimic, m-a luat aşa deodată o căldură cu fulgere... o fi de la andropauză... Ha, ha! Aşam-am născut eu cu moţoc, direct la andropauză... Nu te agita... Lasă-mă, lasă-mă douăminute, că-mi revin... că-mi revin...Mă’! Mă’! Măăă’! O fac pe nebunu’ cu tine, da’ mă doare sufletu’, mă doare rău înpaişpe, să ştii... Rău, da' rău de tot. Uite, pune o mână aici, pe inimă şi una pe inima ta...Un singur metronom fixat la 60 BPM e de ajuns să le numere bătăile... Ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac!... Nu suna... îmi revin... îmi revin... lasă-mă... şi fieru’ mai oboseşte, mă’...Mă’, despre ce vorbim noi aici? Despre curve, da? Lasă bârnău’ jos dacă vrei să tealegi cu ceva; nu fi prost, eşti tânăr, urât nu eşti, nici nu se pune problema, prost niciatât; du-te la curve, zbenguieşte-te mai ceva ca vodă-n lobodă, mai ceva ca felceru-nplasturi, acum, cât încă ţi se mai ridică nivelu’ politic, cât încă mai trag ştoarfele asteaneruşinate de tine, căci vine o vreme când, vrând-nevrând, trebuie să-ţi închei răbojul şisă-ţi urci sculele ruginite-n pod. Scoţi carneţelul soios şi te uiţi cu atenţie: asta, da, asta,nu, asta, da, asta, ba... asta, poate-poate. Totul e să nu fie mai mulţi de ba decât de da...Asta este viaţa frumoasă a unui bărbat: să cosească în stânga şi-n dreapta, până-i sarcapacele ca la ultima clasă de Mercedes... Ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac!... Nemţii-snemţi, mă’, nu bulgari! Nemţi! De aia au regulat toată omenirea asta cu ideile lor.De ce n-ai luat banii pe care ţi i-am lăsat pe masă, de ce? Avem orgolii prosteşti,da, avem orgolii, da’ n-avem ocupaţie? Cum să nu avem? Dacă n-avem, ne facem căavem. Sau te pomeneşti că vreo marţafoie din asta centuristă a prins drăgan pe tine şi telasă să escaladezi pe ea fără bani? Tiii! Extraordinar!!! Frichifrichi fără bani?! Frichifrichifără bani?!... Jură! Jură!... N-aş crede, mă’, puştiule, mie nu mi s-a întâmplat niciodatăminunea asta până acum, deşi am ajuns aproape de 50. Nici în Peştera Muierii n-am

5

intrat, nici pe Făgăraş n-am urcat niciodată fără lovele, mă’, chiar şi la Lacu Sărat măbăgam la băile cu nămol cu borseta burduşită la brâu, d-apoi pe o zvârlugă sănătoasăcare are mâncărimi la intersecţie... Ascultă! Cine spune, după 40, că rade tot cuspărgătorul lui de nuci, ăla ori e mincinos, ori şi-a pierdut de tot memoria... Ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac!... Ce spuneam despre nemţi? Ce?!... Dac-ai ştii ce frumos se vedeDunărea noaptea târziu la Giurgiu. Mai ales când eşti singur.Sensibil, da, sensibil mai eşti... cu cine-i fi semănând, că-n familia noastră n-aufost pictori, nici măcar naivi, n-au fost recitatori şi nici balerine cu buza spartă şi picioru’rupt. Unu’ singur din partea lui mă-ta mare a fost cântăreţ la nunţi, da’ nici ăla marebrânză n-a prea făcut în cariera lui artistică, că prea bătea toba de-a-n boulea, de plecauluni dimineaţa toţi mesenii năuciţi cu tot cu plicurile din sân, de uitau să mai lase şidarea, de rămâneau guguştiucii cu buza umflată. De asta nici nu l-a mai chemat nimenicând s-au lămurit cum stă problema cu el. De asta nici nu l-a mai chemat nimeni, de-arămas cu mâna întinsă la porţile de fier sudate. Dă-l în mă-sa de prost! Putea să se facă(sic!) că face... Nu cred că era din neamul nostru, că prea semăna cu noi, că prea eraindigo.Dormi, da, dormi, ce te doare! Eu îmi răcesc gura şi el sforăie demn. Papa,plimbărică, liuliu. Liuliu, plimbare, păpică... Să deschid geamul? Ouvrir les fenêtres pourlutter contre la pollution intérieure? Hi, hi, hi, hi, hi! Ai vrea tu. Nu ţi-l deschid, că intrăţânţarii, că intră ploşniţele astea puturoase de pe plopii din jurul stadionului şi nu le maiscoţi nici cu descarcerarea... Să închid lumina? Ai vrea tu. Spune ceva, nu mai bombăniacolo! Spune şi tu, odată, ceva, că de asta ţi-a dat statu’ gură, nu sta cu fundu’ la mine! Să-ţi las televizorul deschis? Să-ţi las televizorul deschis?... Care televizor?!Ce te doare? Ce te doare, măi, băiatule? Unde să te doară? Parcă te-a durut cevavreodată? Parcă ai ştiut ce m-a durut pe mine vreodată? Parcă ai ştiut ceva când m-audat afară de la intreprinderea de ţevi groase, de vorbeam pe drum cu ciubotele de unulsingur, ca şi acum... Mă auzi?... Alo? Ai adormit? Of, of ş-un pantof/ Fără talpă, fără toc! Aio viaţă şi pe aia ţi-o dormi regulat. Vezi să nu te doarmă ea regulat pe tine. Dormi. Binecă poţi. Bine că tu mai poţi. Când ai să ajungi ca mine, o să-ţi tâţâie fundu’ de griji, de n-aisă apuci să pui geană pe geană, ai să vezi, ai să vezi tu...

17, 49, 22, 10, 45, 33Trezeşte-te, ursule şi ieşi din bârlog! Trezeşte-te şi dă-ţi cu nişte apă proaspătăpeste ochi! Vezi că ai prosopul tău, ăla verde cu dungi, pe ălălat l-am pus în maşina despălat că începuse să pută ca un sconcs dat prin nucă de cocos. Ţi-am încălzit doicrenvurşti polonezi şi am pus şi de ceai... “Frumoasă eşti, patria mea!”... Cătină indigenă,da, cătină. Ce, nu ne place? Ştii cât de multă vitamina C conţine? Ce te uiţi lung? Muştarde care îţi place nu mai avem, până nu-mi trimit ăştia pensia de handicap, dar în schimbavem o scrisoare de la draga de mami... Ţac-pac-ţac-pac! Viaduct-combinat! Viaduct-combinat! Ca să vezi ce puternic e sentimentul statornic de mami, ca să vezi că nu ne-auitat în ciuda tuturor încercărilor scurte şi distanţelor lungi...

6

Da', ce te miri, mânzule? Ne-a adus-o poştaşul până la uşă, că e recomandată. Numami, mă’, scrisoarea. Cum care mami?! Te-ai prostit de tot? De la mami a ta, Cornelia!De-abia am deschis-o. Nici n-am apucat să-mi arunc privirea, că mi-a fost frică să numi-o pierd definitiv... Dacă-ţi spun, aşa este. Pe cuvânt! Vrei s-o citesc cu glas tare pânăte speli? O citesc, deşi ştii ce părere am despre scrisorile astea plângăcioase aledumneaei. (citeşte cu intonaţie de pe o hârtie albă)“Dragă Cornelius, dragă fiule bun! Hello, boy! I nostri auguri a tutti i lettori!Încă de la începutul acestei scrisori, ţin să vă adresez urările mele de bine şisănătate pentru toţi. Vă scriu de la 15.441 de metri altitudine şi în cazul în care şi dacă osă vă parvină această misivă epistolară, înseamnă că Boeing-ul cu care călătoresc cupeste 952 kilometri pe oră a ajuns cu bine la ceea ce numim noi paradisul turiştilor depe întreg pământul... (continuare) Nu vă bucuraţi degeaba, am ajuns întreagă şi nu pebucăţi, deşi am trecut prin câteva frumuşele goluri de aer, circa o duzină de o sută desalve! În ciuda tuturor avertizărilor cinstite ale hoţilor de la ambasadă, n-am fost jefuiţide nimeni şi nici plimbaţi aiurea de către taximetriştii cu cămăşi înflorate de la aeroportpână la hotelul Atlantico Rio înscris pe rezervare. Chiar am primit bon fiscal pe fiecarecursă şi ni s-a returnat restul până la ultimul cent. Ehei, dacă eram la Bucureşti ori laCluj, altfel se punea problema...Este a treia zi de când am ajuns la Copacabana şi încă nu mi-am revenit de peurma deselor schimbări de fus orar. Ştiţi că nici în ţară n-am crezut în idile, în pastile oriîn ceaiul de Tătăneasă şi nici aici nu mi-am schimbat convingerile, mai ales că se găsescalternative mult mai agreabile. Aerul oceanic de pe aici e foarte tare. Am migreneîngrozitoare din cauza asta, aşa că am fost nevoită să devalizez tot barul din penthouse,ba chiar să comand o suplimentare babană... Mike spune că o să-mi ia cel puţin osăptămână până să mă obişnuiesc cu tăriile de pe aici, aşa că nu-mi fac griji, pentru căMike are întotdeauna dreptate cu chestiile astea la care nu mă pricep deloc, pentru că acălătorit atât de mult cu avioanele Boeing de nu mai are nicio greaţă când se urcă în ele,eu în schimb îi umplu cu generozitate şi punga lui... Doar mă ştiţi cât sunt de amabilă custrăinii... Uneori mă şi mir că, de-atâta zburat prin lume, încă nu i-au început să-i creascăaripi, ci doar un curajos început de cocoaşă. Vorbesc despre Mike, desigur.Pe plajă nu am apucat să mă duc decât de vreo două ori ca să-mi etalez superbulcostum de baie de 6.000 de parai, cumpărat de la Miami DC, dar în apă nu am intrat încădefel de frica rechinilor cu creastă roşie. Mai degrabă să mă calce o rabă ori un tractorUniversal 600 decât să pună botul pe mine un rechin din ăsta cu creastă roşie care nu-şispală deloc dinţii. Ca şi Mike, desigur. Pentru că nu-i are. De altfel şi patrula de coastăavertizează constant pe cei de pe plajă asupra pericolului cariilor netratate prinportavoci.Mike spune că asta e prima (şi ultima!) oară de când vine la Copacabana şi,culmea, să nu poată intra în ocean şi că o să facă reclamaţiei firmei de turism Belzebuthcare ne-a adus până aici. “Mai bine - zicea el, dar de fapt mai mult urla melodios -

7

mergeam la Acapulco şi nu mai băteam atâta drum până aici. Pentru ce? Pentru ce?!!! Casă-i băgăm în fiecare zi cameristei cu fundu’ de două ori mai mare ca al Jeniferei (sic!)Lopez câte 100 de parai în halat, pentru că ştie să-şi arate integral dinţii falşi, doarpentru asta?”Să nu crezi, dragul meu Vicenţiu, îngeraşule, puişorul meu scump şi drag, căte-am uitat, deşi nu prea mi-am adus aminte de tine în ultimii ani. Ca o mamă iubitoareşi mereu apropiată de tine ce-ţi sunt, n-am uitat că lunea viitoare e ziua ta şi că împlineşti 16sau poate 14, aşa că ţi-am trimis (fără ştirea lui Mike, bineînţeles) prin Western Union, 25(douăzeci şi cinci) de parai pe care să-i cheltui cu mare grijă, nu pe tot soiul de prostii şigume Turbo ca data trecută. Maturizează-te odată şi tu, până nu-l bagi pe tac-tu pe merit înmormânt, chiar dacă şi-o caută cu lumânarea şi se ceartă cu toţi doctorii, chiar dacă merită unbonus expirat! Ştii doar că i s-a arătat cribda de două ori de când a început să facă pelerinajecu salvarea pe la toate spitalele... Ştii, nu?

Mike spune că cea mai mare calitatea a unui om este cumpătarea. El de-abia după80 de ani a descoperit-o şi o recomandă tuturor călduros, dar mai ales duşmanilor săidin afaceri... Şi să ştiţi că are nu puţini, asta dovedeşte cât de important este el îndomeniul imobiliarelor de lux. În rest ce-aş putea să vă mai spun, că mi-e tare, tare dorde voi, dar mai ales de tine, Vicenţiule, trup din trupul meu, carne din carnea mea, sângedin sângele meu şi cam atât ne mai leagă... Nu mai pot de atâta dor călător, deşi cred căn-am să reuşesc nici în vara asta să te revăd, pentru că sunt programată la nişte operaţiifoarte complicate de subţiere a sprâncenelor.Să nu uitaţi că, în adâncul sufletului meu, am rămas aceeaşi româncă adevăratăde la talpă, din Pucioasa...şi că, al doilea (sic!) patrie, pentru mine, aţi rămas tot voi. Ochiicare nu se văd se uită şi ei, săracii, pe unde apucă!Cu drag şi cu mult dor, Cornelia Wilson, fostă Creţu, fostă Bichineţ, fostăPăcuraru, fostă, fostă, fostă şi anostă... nici nu pot, nici nu, nu vreau să-mi aduc amintede câte ori am fost fostă. Am şi eu demnitatea mea scufundată. N-am dreptul? Am rămasşi sunt o femeie puternică, oricât mi-au încercat liftele păgâne slăbiciunile...P.S. Să nu uitaţi să stropiţi cu căniţa emailată primită la parastasul lui Jeni, cam o datăla trei zile, ghiveciul cu Aloe Vera şi să jucaţi în fiecare lună la Loto - Pronosport - Loto6/49, numerele mele favorite: 17, 49, 22, 10, 45, 33. Pentru asta, am mai trimis în plus11 dolari.”HolsteinCe limbaj e ăsta?! Cum ”Dă-o dracului pe hoaşca asta!”, cum îţi permiţi să spui ogrozăvie ca asta despre o albină lucrătoare; n-ai auzit că suntem “al doilea” ei patrie,Vicenţiule!? Ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac!... Vicenţiule, chiar că eşti un barbar civilizat!Ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac!... Mă desolidarizez, Vicenţiule, să ştii că mă desolidarizez

8

total! Vicenţiule, chiar nu ţi-e ruşine de ce cărăbuşi platinaţi scoţi tu pe cale bucală?Chiar dacă-i înveninată definitiv, e totuşi mama ta actuală, cea care ţi-a dat viaţă, primacare ţi-a pus biberonu-nmuiat în rachiu la gură, ca să te liniştească, ca să scoată microbiidin tine, ca să te facă om mare; n-ai cum, n-ai dreptul mortal s-o judeci, chiar dacă s-ar firecăsătorit şi cu un massai sau cu Ulzana - Căpetenia Apaşilor, partea a doua.Pân-aici! Gata! Gata! Stop! Pe părinţi n-ai dreptul să-i judeci, pe părinţi, oricât deticăloşi ar fi ei, ai dreptul să-i înţelegi, doar să-i înţelegi, doar să-i admiri şi să le stropeştimormintele buruienoase cu lacrimi, doar să le fi veşnic recunoscător, chiar dacănu-nţelegi pentru ce, indiferent de câte prostii ori nedreptăţi au fost capabili să-ţi facă.Gata, am închis subiectul; gata, am închis prăvălia, nu mai discutăm, ai întrecut măsura,ai sărit girafa, ai înţeles? Uuu! Ai început cu artileria grea, cu rachetele nucleare... Gata!Holstein?! N-am auzit bine. Holstein?! Frumos! Uite unde stătea mutu’! Dacămaică-ta e o vacă Holstein, tu ce crezi că eşti, vreun iezişor cucuiet?!... Bouţule! Asta eşti,un bouţ de rasă, unul Holştenuţ! Boul de Vicenţiu de la patru, pentru că viţel nu mai eştide mult! Taci! Taci! Şi ştii de ce? Pentru că un bouţ nu poate să i-o tragă nimănui, nicimăcar lui însuşi. Mi-ai demonstrat! Mi-ai demonstrat pe deplin! Scuteşte-mă! Scuteşte-mă de textele astea de doi bani! Gata, am încheiat orice discuţie. Nu mai vorbescniciodată cu tine. Niciodată să nu spui "niciodată". Gata! De-abia mi-am luat pastileleOrbit... Ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac!... Gataaa! Gataaa! Avea, are dreptate maică-ta,chiar dacă n-am fost şi nu sunt de acord cu ea în problemele fundamentale ale politiciiinterne. Chiar că-ţi arde de caterincă, chiar că mă bagi în mormânt... Îmi pun o pungă pecap şi mă duc să-l ocup.Punga de la KauflandAi înţeles cum stă problema cu ritmul? Mai lasă-mă cu Ovidiu în sus, Ovidiu înjos! Cine e Ovidiu ăsta? Ce naiba, te obsedează toţi rataţii cu ştaif? Ce treabă ai tu cuneisprăvitul ăla eminent? Să-ţi iasă din cap una ca asta. Tu nu eşti un oarecine, tu eştiVicenţiu Întâiul, ai auzit? Vicenţiu Întâiul! Vicenţiu Întâiul! Vicenţiu Întâiul!... Pune mânaşi repetă, până simţi că nu mai poţi. Duminică, copt-mort, mergi la concert. Da, cum sănu! Flori nu vrei? Dacă aşa am hotărât eu, mergi la concert. Nu hotărăşte dinţosul,puţoiul ăla de Ovidiu pentru tine, că nu e tatăl tău biologic, eu hotărăsc, ţi-e clar? Ţi-amînchiriat un frac (că ăla vechiu’ a uitat să mai crească odată cu tine), de fapt, am unprieten croitor la Casa Modei (da, nenea Miorel, cum de-ai ghicit?), i-a comandat unu'pentru fiu-său un frac acum doi ani, l-a achitat, dar a uitat să-l mai ridice, se prăfuiaîntr-o pungă de la Kaufland pe acolo; mi-a zis numai să ai mare grijă de el, că altfel...Cum, ce i-am dat? Sănătate, că-i mai bună decât toate. I-am dat, i-am dat şi lui acolo opişoarcă, o sticlă de spumos pe care-am băut-o împreună, cât vroiai să-i dau, doar nu erasă-i dau sufletul, aşa cum fac cu tine, că nu mi-e rudă-paparudă, doar mi-e prieten, ţi-amspus... iar prietenii sunt cei mai credincioşi duşmani.Sus fruntea, genunchii tari! Respiră, respiră adânc... M-am descurcat? M-amdescurcat, că de asta au fost inventaţi taţii! Gata, gata, linişteşte-te, s-a terminat, mergi la

9

concert cu fruntea sus. Să fii şi tu acolo în cârd când se intonează Tricoloru’, să-mi salteşi mie inima când directorul Ceteraşu o să vă dea diplomele acolo pe catafalc... Mâinemi-l aduce, de fapt, trec eu pe la el să-l iau. Asta nu e treaba ta, vezi-ţi de notele tale şiexersează, chiar dacă eşti cel mai bun.Cum nu mai eşti cel mai bun?! Lasă-mă! Cum, cel mai bun e Ovidiu? Cel mai taredin parcare e Ovidiu?! Ovidiu e cel mai bun printre ăia de bani gata, tu eşti cel mai bundintre toţi, ai înţeles? Ovidiu nu poate fi nume de vedetă, pentru că a mai existat unulbărbos pe la Constanţa cu numele ăsta, Vicenţiu, tată, da; da’ din el n-a mai rămas decâto lacrimă... Da! DA! DA! Sigur că da! Dacă n-ar fi fost tat-su să tragă sforile la fabrica desalamuri, nici nu s-ar mai fi auzit de amărâtu’ ăsta de Ovidiu; ajungea sigur la mecaniciauto ori la frizeri... A avut un demaraj mai bun în privinţa asta, trebuie să recunosc, da'tu i-ai luat-o înainte, cu mult înainte, să ştii... Ştii ce număr scrie pe tricoul tău, ştii? Cenumăr vrei, mă’, ce număr vrei! Nici nu se putea, nici nu se poate altfel. Pe bune. Pemeritul tău, eu n-am avut nicio contribuţie notabilă la faza asta... Eu sunt responsabilnumai cu facturile, cu contorul de beleli, cu şuturile în dos.Nu te interesează de unde-am avut bani, m-am descurcat. Vicenţiule, ce nu fac eupentru fiul, pentru unicul meu fiu... Chiar dacă ne mai certăm uneori destul de des, ştii căsunt în stare să-mi dau şi sufletul pereche pentru tine, ca să nu mai te văd suferind. Aiînnebunit?! Eşti cel mai bun elev al Liceului de Muzică, să-ţi intre bine asta în cap, cumsă nu mergi la concert? Tu nu eşti ca ăia care scârţâie lamentabil “Balada” la caprapodului ori la metrou, tu eşti făcut să faci parte dintre solişti, tu eşti făcut să faci partedintre cei care rup pisica. Dacă te ţii de instrument ca de colacul tău de salvare, poţi săajungi şi în Orchestra Naţională a Dubaiului, exact ca şi Iustin. A făcut el foame cât afăcut, că n-a cedat şi n-a vrut să se angajeze la noi la filarmonică pentru te miri ce; da' şicând a dat lovitura, le-a luat maul la mulţi, mai ales dirijorului ăluia chelios care o facepe artistu' lu' peşte prăjit şi care îl lua tot timpul peste picior când se-ntâlnea cu el...Cum?! N-ai văzut cu ce ţoale, n-ai văzut cu ce ceasuri, cu ce pălării de Panama ieseprin oraş când se-ntoarce s-o vadă pe maică-sa? Salută-l frumos şi poartă-te respectuoscu el când mai daţi ochii unul de altul, că, cine ştie, o vorbă bună aruncată unde trebuien-am auzit să fii stricat nimănui. Mai ales ţie. De mine nici nu mai vorbesc. Sacrificiu, da,sacrificiu necondiţionat. Reţine. Asta se cere în ziua de azi.Şi ce, şi ce dacă, pe undeva, pe traseu, am murit?... Fii serios. Înseamnă că păsărilechiar nu mai zboară?... Vax, mă’, vax!Neagoe Basarab, Podul de la Cernavodă şi fiul său TeodosieUf!... Da, da, mai obosesc şi eu, că nu sunt podul de la Cernavodă, că nu sunt defier... Helău! Unde-ai fost noaptea trecută? Şi ce puţi a ţigară. Nu mai fuma! Nu mai fuma!Nu mai fuma!... M-a sunat Ceteraşu şi mi-a spus că n-ai mai fost pe la şcoală de douăsăptămâni, de fapt, de zece zile, cât am fost eu în spital.

10

Nu, chiar nu ţi-am povestit?! Credeai c-am fost la ţară la bunică-ta să-i facgardurile?... Medicul-şef de acolo mă tot pistona să-i spun câte ţigări fumez pe zi. Cumsă-l fac de ruşine de faţă cu asistentele alea tinere şi să-i spun că în viaţa mea nici măcarnu m-am atins. I-am zis că “un pachet” şi moşul a dat neîncrezător din bostan. “Două”,am zis ca să-l fac fericit şi mi-a arătat obrazul... Fleacuri. Nu, nu mi-au zis nimic ce boalăam, cu toate că m-au desfăcut şi m-au închis repede la loc; toţi de acolo se uitau la mineca printr-o sticlă de lampă, nu s-au lămurit încă, cert e că m-au bătut pe spate şi m-autrimis în pijamale pe picioarele mele acasă... Nu vezi ce bine mă simt? Pot să fac 30 deflotări într-o mână, tu poţi? Mi-a murit moartea, s-a măritat; apuc suta, apuc suta dac-oapuc, mă’...Gândeşte-te! Cincizeci de absenţe în capăt... M-a lăsat mut, de fapt, tu m-ai lăsatmut. Foarte mult, atât de mut încât mi-a fost frică să nu orbesc, atât de mut încât mi-afost frică să nu încep să vorbesc vreo limbă păsărească, una pe care să n-o cunosc nicimăcar din auzite şi să începem să nu ne mai înţelegem deloc. Sper să-mi revin, dacă osă-mi mai revin, dar nu promit, mă ţine ceva în piept şi nu vrea să mă lase deloc...Ştie Ceteraşu al vostru ceva, dar nu mi-a spus prea multe. Vorbea ceva despre ogaşcă sau despre o haită, n-am înţeles prea bine că se auzea cam naşpa. Din cauzatelefonului meu bulit, desigur... Bandă? Aşa se spune acum? Nici nu ştiu de unde arenumărul meu dat la secret, că eu nu-mi amintesc să-l fi dat cuiva. Mi-a pomenit deOvidiu, că ce şi cum... (Ce naiba, chiar toţi, toţi sunteţi obsedaţi de numele ăsta?!) Amîngăimat şi eu nu ştiu ce şi cum... Am luat poziţia ghiocelului...Ce era să fac, Vicenţiule, spune-mi şi tu, ce era să spun, ce era să fac? Pune-te şi tuîn locul meu... Tu ce-ai fi făcut dacă erai în locul meu?... Ţi-a luat-o cu mult înaintesupraestimatul ăsta, trebuie să recuperezi urgent până la sfârşitul semestrului, n-ai altăcale decât Drumul Oaselor... Între timp a mai apărut şi unu’ Marius pe listă şi una Vica; aiajuns, tu eşti de-abia pe locul al treilea sau al cincilea, n-am înţeles nici eu prea bine, dincauza telefonului meu dat la secret, desigur... Mă’, ţie ţi s-a urât cu binele?Al cincilea, după toate sacrificiile pe care le fac pentru tine, după tot bănetul dinstrăinătate pe care îl trimite maică-ta pe fundul tău!? Am intrat până la brâu în pământde ruşine, ca Superman de frica lui Lex Luthor. Ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac!... De aian-are ursu’ coadă, de aia n-are gâsca trompă... Nemţii-s nemţi, mă’! Nemţi! Nemţi! De aiagâfâim, de aia nu-i ajungem din urmă.“Cum îţi aşterni, aşa dormi.” “Cine are opere alese are multă parte demaculatură.” “Munca face pe om, dar nici lenea n-am auzit să fii...” nu, nu, asta nu.Prefă-te că n-ai auzit. “Omul sfinţeşte locul... dacă cheamă un popă.” “Meseria a fostbrăţară de aur alb. Acum nu mai e. De ce nu mai e ca să fie?!” “Cel de Sus hrăneşteorătăniile care dau nervos din aripi.” „Pomul altoit când e mic se îndreptează spreinteres.” Ai înţeles, ai înţeles cam cum stă problema cu ritmul? Nu, n-ai înţeles chiarnimic, (ce ai figura asta de speriat?!) nu, nu te pun la muncă, nu te trimit la oi ori la

11

capre, ia-ţi dipolma, du-te dracului la şcoala aia de rahat dacă vrei să ajungi vreodatăom... Nu te agita, îmi revin... îmi revin... Un om egal un pom. Ai înţeles?“Unui elev atât de bun, unui elev cu un potenţial atât de promiţător, zicea el -merită să i se mai dea o şansă.” Inutil să-ţi mai spun cine era în momentul acela pentrumine Lex Luthor... E dispus să închidă toţi trei ochii, dacă-i aduci certificat. Altfel n-arecum să te scoată, să se scoată fără certificat.Na! Surpriză! Am făcut-o şi pe asta! Ţi-am făcut rost de certificat de lacumnată-mea, adică de la tuşa Reta. Nu vrei să ştii cât m-am milogit pentru asta. Nu mairânji ca un prost! E perfect, perfect valabil.Calmează-te... Nu trebuie să te duci la şcoală chiar de mâine.... Unge-o cu slăninăs-o mănâce câinii... Linişteşte-te puţin... Exersează, exersează, trebuie să recuperezi...Vicenţiule, ce e cu tine? Vrei să vomiţi? Vomită până-ţi iese tot răul din tine! Uite, iacarnetul ăsta şi vomită ca maică-ta în Boeing, vomită note, vomită note peste tot, măauzi?... De la nouă la zece, de la nouă la zece... Chiar ţi-e rău? Tac, tac... Vomită! Vomită!Lasă-mă! Lasă-mă!!! Mai lasă-mă cu Ovidiu în sus, Ovidiu în jos! Tu eşti VicenţiuÎntâiul, să-ţi intre bine în cap! Cine e Ovidiu ăsta ca să ne sufle în borş, ca să ne sufle totborşul? Ce naiba, te obsedează toţi rataţii? Ce treabă ai tu cu neisprăvitul ăla terminat?Să-ţi iasă din cap una ca asta.Pune mâna şi repetă până simţi că te umpli de Modest Petrovici Musorgski, deJohann Sebastian Bach, de Gaetano Donizetti, de Ludwig van Beethoven, de WolfgangAmadeus Mozart şi tot neamul lor cel adormit, până simţi că nu mai poţi... Duminicămergi la concert. Am hotărât de comun acord, dar mai mult eu. Duminică ne îmbrăcămfrumos ca de înmormântare şi mergem împreună la concert... Da, cum să nu! Da’ ce, eun-am faţă? Dacă aşa am hotărât eu, mergem la concert. (fără şir) “Trecea fanfaramilitara/ În frunte c-un tambur major!” (reluând şirul) Rămânem în competiţie! Chiardacă te dau ăştia afară din liceu, mergem la concert şi le dăm ceaţă! America şi aliaţiisunt de partea noastră. Nu ne prostesc ei aşa cu una cu două! Ar vrea ei să o dăm în barăchiar acum la final, dar nu le ţine, nu! Nu hotărăşte dinţosul, puţoiul ăla de Ovidiu pentrutine... eu hotărăsc. EU! EU! EU!... Ţi-e clar acum cine e şefu’? Mie nu.Vicenţiu, dragoste, cu cine vorbesc? Uită de lopeţile, de palmele alea două, m-aluat valul părintesc. Ce ştii tu ce e, ce ştii tu ce înseamnă dragostea, dacă nu o imensăresponsabilitate retrasă. Cataroiu’ lu’ Sisif, mă’! Din dragoste, bă’, din prea multădragoste fac eu toate astea, înţelegi? De ce plângi? Acu’ de ce plângi?!... Cine m-a maifăcut şi pe mine părinte, că mai bine mă’ slobozeam după o tufă şi nu mă mai încărcamcu atâtea păcate... Ai să ajungi şi tu tată şi ai să vezi şi tu cum e să nu mai vezi să fii văzut.Ce ai?! Nu, nu eşti o pacoste, cum să fii o neghină, cum să fii o pacoste? Ai văzutvreodată cum arată o neghină, ai văzut vreodată cum arată o pacoste? Ia batista asta şinu mai scânci!... Fii bărbat, nu fi scârnăvie! Cât ai tras chiulul, n-ai scâncit, nu?... Suntemcei mai buni prieteni acum, nu?... Tu te înţelegi? Eu, nu. Nu. Nici pe mine. Dar fac eforturi

12

teribile, mă crezi? Meseria de părinte nu e una uşoară... Da? Da? Da? Aşa te vreau.Împreună facem o echipă, o adevărată echipă: Neagoe Basarab şi fiul său Teodosie.Împreună suntem în stare, împreună vom învinge toţi Luthorii. De-acum înainte să vezi!Tu te-ai născut cu căiţă, nu ca asimetricul de Ovidiu, tu ai stea cu şase colţuri! Să-ţi fieclar! Tot înainte! Bate palma la băiatu’! Bate palma! Şterge-te, ca lumea, la nas!Zidul PlângeriiDoi-zece! Doi-zece! Mă auzi, mă auzi? Nu fă faţa asta de iepure altoit, nu te fă cănu m-auzi când m-auzi! Ştiu bine că m-auzi perfect, că ai un auz muzical perfect, chiardacă ţi-ai acoperit urechile cu perna, chiar dacă ţi-ai acoperit urechile cu peretelecomun, chiar dacă ţi-ai acoperit urechile cu tot Zidul Plângerii. Am un antrenament deneinvidiat, încă de pe vremea lu' Ceaşcă. Şi acum mai pot să aud fâşâitul curentului princabluri, să număr tropăiturile unei omizi pe un ziar îngălbenit, chircitul unei frunze defrig, cum se-ntinde de lene mucegaiul în pâine... Da, da, te aud cum mă auzi, pot să-ţi dauceaţă în domeniul ăsta greu încercat... Ori de câte ori te văd cum te întorci clătinându-tedin oraşul ăsta care rupe din tine ca un şobolan hămesit, toată fiinţa mea devine unimens timpan care se forţează să-ţi detecteze orice vibraţie...Ce ţi-am spus eu că toţi stau cu ochii pe tine ca pe butelie, ce ţi-am spus? Am avutdreptate, da, am avut? Da, da, ai tendinţa să te îneci ca tiganu’ la mal... Mă’, nesimţitule,mă’, nu mă enerva! Ia şi îmbracă-te cu fracul ăsta impecabil. Mobilizează-te!... Şi ce dacăe cu patru numere mai mare? Câteva bolduri, câteva ace de siguranţă şi se rezolvă. E deîmprumutat, nu de căpătat. Dac-ai ştii ce discuţii am avut şi cu nenea Miorel când i l-amcerut. El, nu şi nu, că ce să fac eu cu fracul ăsta de comandă, dacă apare proprietarulîntre timp şi i-l cere... (deşi am făcut scurtă la limbă şi i-am explicat vârtos cât deimportant e pentru tine, pentru mine, pentru familia noastră unită prin dezbinare,pentru imaginea urbei pe plan naţional şi european) I-am tăiat-o clar, că n-am ajuns lacârpele lui refolosibile şi că... şi că... şi că... dar nu cred că e important să te încarci şi tucu toate tâmpeniile astea şi să afli, să ştii ce i-am mai spus. Noroc că m-a mai temperatDarius, pictorul pieţei, răposatul, că altfel cine ştie ce tămbălău mai ieşea... Că numai euştiu cât eşti de sensibil şi cât de mult semeni cu mine în părţile pozitive.Da, da, m-am descărcat şi eu că doar nu sunt de tablă, i-am spus tot, de-a fir a păr,tot ce aveam eu pe sufleţel, să ştii; să nu creadă marea sculă cine ştie ce, să nu mă iatotalmente de nătărău. L-am mirosit, de la o poştă l-am mirosit. Cred că mai vroia să mămai pişte de un spumos, nehalitul. Se făcea că nici n-a auzit de tine, de Marele VicenţiuÎntâiul şi de succesele tale răsunătoare de la concursurile internaţionale de muzicăclasică. Da’ de unde să ştie el de muzică clasică dacă îi bubuie toată ziua manelele înatelier... Să n-audă de Vicenţiu Întâiul care a cucerit unicul premiu al concursului NewTalent de la Bratislava?! Ce hahaleră! Chiar că nu ştim încotro ne-ndreptăm!Crede-mă, îl roade pizma, că ai lui bat toată ziua ţurca pe maidan şi nu-s în staresă întreprindă nimic concludent, de asta s-a făcut că nu ştie de palmaresul tăuimpresionant. Închipuie-ţi, n-a auzit nici de diploma de la Praga şi nici de trofeul de la

13

Graz... Cum să nu audă, când am avut grijă ca să afle toţi cei pe care-i consideramprietenii mei, toate rudele... Chiar am împărţit şi “flaiere” prin autobuz. Acum mă crezicât ţin la tine, puiule, mă crezi?... Mă crezi?... Ia o batistă. Ia o batistă.Doamne-DoamneGata. Îmi pun fermoar. Astăzi se odihneşte până şi Doamne-Doamne, ce-ar fi săiau şi eu o pauză... Ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac!... Ah, ce poftă mi-e de o mahorcă. Deuna zdravănă. Trebuie să încerc şi eu, să nu mor prost, să mă dumeresc şi eu de cetrageţi cu atâta râvnă de ele... Mă duc să-mi iau nişte ţigări naşpa, nişte ţigări fără filtru,nişte Carpaţi, nişte Mărăşeşti, nişte Naţionale, dacă s-o mai găsi... Şi ce te interesează,Vicenţiule, dacă nu se mai fabrică, şi ce te interesează că, la ora asta, nu mai e deschisănicio tutungerie; un fumător înrăit ca mine e de presupus c-o să se descurce maidevreme sau mai târziu... Vorba doctorului: totul e doar o chestiune de timp, totul e doaro chestiune de voinţă întârziată... Ia-o înainte... vin... vin şi eu mai pe urmă... du-te laconcert şi dă-le ceaţă la toţi... ca şi cum ai ţine în mână un Stradivarius adevărat şi nu olăută de doi bani luată de la iarmaroc... Ehei, dacă mă simţeam bine, mergeam până laCataramă şi-i ceream pentru tine în genunchi, c-am mai auzit c-a mai dat şi la alţii; nu-ichiar aşa cărpănos cum spun ăştia la televizor; nu te lăsam să freci menta, să te chinui casirena la mal... Da’, dacă n-a fost să fie, n-a fost, ce să fac? Spune-mi şi tu, ce să fac?Ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac-ţac! Viaduct-combinat, viaduct-combinat!... Fixeazămetronomul la 80 BPM! Ba nu, la 150 BPM! La 2.000 BPM!... Fără pizza... Fără pizza...Sună... sună la cursa specială, la numărul ăla format din trei cifre... Dacă întârzii puţin,termină-ţi facultatea şi găseşte-ţi o fată cinstită, una care să ştie să facă gogoşi şisarmale. Atenţie la lustră, eşti băiat mare de acum... Da, da, nu te holba la mine ca laMaybach, pune mâna pe rangă, însoară-te şi fă doi copii... Un băiat cu ochi albaştri şi ofată cu picioare lungi... Poţi să le pui ce nume doreşti. Nu le pune nume de voievozi oride domniţe. Pune-le nume de oameni normali sau mai bine lasă-i pe ei să şi le aleagă îndeplină cunoştinţă de cauză... Ca să nu se simtă niciodată singuri... Eu am plecat, bla-bla-bla, rămas bun, muritorule; nu, nu trebuie să mă conduci; bla-bla-bla, mi-am donatcorpul ştiinţei, să afle ei ce n-am aflat eu despre mine, cred că au neapărat nevoie deexponate proaspete la Antipa... Nu e frumos. Chiar... Nu trebuie să mănânci singur tottortul de ciocolată, ca să nu-ţi cadă greu; dacă apuci o felie zdravănă, consideră-te pedeplin fericit.... Dă-mi linguriţa de alpaca, dă-mi linguriţa.... Desertul se ia la final...

(sirena unei ambulanţe) A, şi mai e ceva, niciodată să nu le spui... Ce spuneam desprenemţi?... Uită tot ce ţi-am spus despre nemţi şi despre femei. Dacă mă pricepeam cât decât la femei, n-ar fi ajuns mami a ta să alerge după toţi beneficiarii de colostomie dinţările calde... Muzica, acordurile din tine sunt totul... Ritmul, da... Totul este să pui corectşi în ordine notele, toate notele; eventual, să mai inventezi una... Tu ai observat că, lahainele astea noi, nu se mai pun agăţătoare defel?Mă’, ai înţeles cam cum stă problema de fapt?... Ai înţeles cum stă problema curitmul?

14