viata-la-tara.pdf

8/10/2019 viata-la-tara.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/viata-la-tarapdf 1/156



Capitolul 1

Glasgow se afla la [ase sute cincizeci de kilometri de satulSherringdon. C`l`toria durase dou` zile, Kate Ferguson nefiind

obi[nuit` s` conduc` atât de mult de una singur`. – Probabil c` te vei r`t`ci de mai multe ori, o tachinase fratele ei, în

diminea]a plec`rii, pe când o conducea. E[ti cea mai ne\ndemânatic`din lume \n ceea ce prive[te orientarea pe hart`, Kate!

Hot`r\t` s`-i demonstreze contrariul, Kate \[i planficase cu aten]ieitinerariul. Nu f`cuse nici o gre[eal` pân` acum, dar, de când ie[ise depe drumul principal, se pierduse \ntr-o \ncreng`tur` de alei care nuerau nici m`car semnalizate. Dup` calculele ei, trebuia s` fi ajuns \nSherringdon de ceva vreme.

Kate oft` [i cobor\ geamul. Când plecase ieri din Glasgow erar`coare, dar aici, \n Sussex, p`rea a fi toiul verii, chiar dac` era abia\nceputul lui octombrie. Kate ajunse la o alt` intersec]ie [i \ncetinipentru a citi indicatorul. Sherringdon nu se g`sea pe el [i nici nu se vedea vreo cas` unde ar fi putut cere l`muriri.

– Simt nevoia s` beau ceva, se gândi ea [i vir` ma[ina c`tre spa]iul

verde.



|[i arunc` puloverul pe bancheta din spate, \[i desf`cu o cutie de

limonad` si bù cu poft`. Sim]indu-se mai bine, admir` pu]in peisajul.|i lipsea m`re]ia Mun]ilor Sco]ieni, dar [i Sussex avea farmecul sù. Pecând \ncerca s` se hot`rasc` pe care din cele patru drumuri s` o ia, dedup` un col] ap`ru un b`trân sprijinindu-se \ntr-un baston. P`reaobosit [i destul de nec`jit.

– Te-ai r`t`cit, domni]`? |ncotro te-ndrep]i? – Sherringdon, zise Kate [i fa]a i se \nsenin`.

– Acolo locuiesc eu. |]i voi ar`ta calea. A[ezat pe scaunul din fa]`, el \ncepu s-o ironizeze. – Femeile n-au sim]ul orient`rii. |ntoarce ma[ina [i mergi pe

direc]ia din care ai venit.O studia aproape f`]i[ \n timp ce ea conducea. – E[ti \n vizit` prin Sherringdon?„Ce b`trân curios!”, \[i zise Kate, dar se gândi c` nu stric` s`-i

spun`. – M` duc la doctorul Nicholson. Voi lucra pentru el pân`-[i va

reveni tat`l sù.B`tr\nul o privi ne\ncrez`tor. – Dumneavoastr` sunte]i medic, domni[oar`? Greu de crezut! – Bine\n]eles c` sunt medic! replic` Kate cu demnitate, apoi \[i z`ri

reflec]ia din oglinda retrovizoare [i zâmbi.

P`rul ei ro[u era ciufulit de vânt, obrajii \i erau \mbujora]i, iar nasul\i lucea. Ar`ta mai mult a [col`ri]` decât a practicant. Dintotdeaunafusese o problem` pentru ea faptul c` ar`ta mai tân`r` decât era, adic`24 de ani.

– E[ti abia o feti[can`! mormì b`trânul. Oamenii de pe aici nu suntobi[nui]i s` fie consulta]i de femei tinere.

– Femeile lucreaz` \n medicin` de aproape o sut` de ani. N-a]i mai

\ntâlnit medici de sex feminin pân` acum, domnule...?

6 SHEILA HOLLAND



– Beaney. Nu. Noi, pe-aici, suntem de mod` veche. Vireaz` stânga

[i am ajuns \n Sherringdon. Dr`gu], a[a-i?Câteva colibe [i c`su]e \mprejmuiau spa]iul verde al satului, având

gr`dini pline de margarete [i de dalii. – Nu-i cine [tie ce, nu-i a[a? zise Kate, neputându-[i \nfrâna dorin]a

de a-l persifla pe domnul Beaney. Eu nu v`d decât un magazin. – Unu-i destul pentru c` vinde de toate, i-o \ntoarse domnul

Beaney. Casa aceea alb` de la col] apar]ine doctorului Nicholson.

Kate \[i mai arunca o privire \n oglinda retrovizoare. Nu vroia sàpar` a[a de ne\ngrijit` la \ntânirea cu Ben Nicholson.

– Atunci, v` voi l`sa aici, domnule Beaney.B`trânul cobor\ cu greutate, \mpiedicându-se \n baston [i

plângându-[i artrita. Kate opri motorul [i a[tept` ner`bd`toare ca el s`plece, dar b`trânul se a[ez` pe o banc` [i \ncepu s-o priveasc`. Pentruc` nu-[i putea face toaleta de fa]` cu el, trebui s` porneasc` [i conduse

pân` \n apropierea destina]iei sale, unde opri pentru a-[i domoliemo]iile. Aceasta ar fi fost prima sa experien]` ca practicant, spredeosebire de munca din spital, unde un tân`r poate apela oricând lasfatul [i ajutorul unui medic mai experimentat. Totu[i, nu venea s`lucreze chiar pentru un strìn. Fratele ei [i Ben Nicholson erau vechiprieteni care se cunoscuser` la Cambridge si urmaser` aceea[i [coal`de medicin`. Mai apoi, fratele ei \[i f`cuse practica la tat`l lui Ben, ca

asistent, timp \n care a ajuns s`-l pre]uiasc` [i s`-l respecte pe b`trân.De[i Angus nu se mai v`zuse de ani buni cu familia Nicholson,]ineaupermanent leg`tura.

Din acest motiv \i scrisese Ben fratelui ei, pentru a-l \n[tiin]a deboala tat`lui sù.

„Cuno[ti un fl`cù de n`dejde care i-ar putea ]ine locul cam [aseluni?”, \l \ntrebase. „Eu am unul, absolut nepriceput, care va pleca \n

dou` s`pt`mâni, slav` Domnului!”

VIA}A LA }AR~ 7



Angus \i ar`tase surorii sale scrisoarea de r`spuns: „Un fl`cù nu

cunosc, dar am o fat` pe care te po]i baza. E vorba de sora mea!Tocmai [i-a \ncheiat practica, de câte [ase luni \n medicin` general`,chirurgie [i obstetric`. Nu prea are experien]`, dar \nva]` repede. Vatrebui s`-l \nlocuiasc` pân` când se va retrage, apoi \i va preluapostul.”

R`spunsul lui Ben sosi plin de ne\ncredere: „Dup` experien]a cufostul \nlocuitor, a[ fi preferat unul cu mai mult` practic`, dar, dac`

spui c` ea e \n regul`, te cred. Robert nu accept`, pentru c` estefemeie. Apropo, \]i transmite salut`ri.”

– Dar, cine e... Robert? \ntreb` Kate. – Robert Montgomery este fratele lui Bill. L-ai \ntâlnit, odat`, pe

când erai logodit` cu Bill, nu-i a[a?Kate \[i aminti brusc [i se ru[in` rememorând unica ei \ntâlnire cu

Robert Montgomery, ocazie cu care vorbise prea mult din cauza

timidit`]ii [i a lipsei de experien]` \n societate. Fusese la Londra, \ntimpul scurtei [i dezastruoasei sale logodne. Bill \i povestise omul]ime de lucruri despre fratele sù, care lucra \n Canada, dar se\ntorsese \n Anglia pentru o scurt` vizit`.

– |nseamn` c` Robert este, din nou, \n Anglia? \ntrebase ea. Angus confirmase: se \ntorsese pentru totdeauna, pentru c`

mo[tenise propriet`]ile familiei, \n urma mor]ii tat`lui sù. – {i-l intereseaz` pe cine angajeaz` Ben?

– Nu neap`rat, dar, dat fiind c` sunt cea mai important` familielocal`, e firesc ca Robert s` se implice \n treburile satului.

– Mi se pare de-a dreptul medieval!Dezaprobarea o f`cu s` fie [i mai vehement`. – Nu mi-a pl`cut omul `sta de cum l-am v`zut; acum, cred c` va fi

[i mai rù. – Eu \l [tiam un bìat de treab`. Bine, noi nici nu ne-am mai v`zut

de ceva timp. De când a plecat \n Canada, de fapt.

8 SHEILA HOLLAND



Tocmai aceast` leg`tur` dintre Angus [i Robert dusese la \ntâlnirea

ei cu Bill. Pe când Kate lucra ca student` la „Queen’s CollegeHospital”, Bill muncea acolo ca dispecer. F`cuser` cuno[tin]`, iar \nscurt timp, prietenia lor evoluase \ntr-o iubire pe cât de intens` pe-atâtde trec`toare.

– |n orice caz, n-am de gând s` accept slujba, spuse Kate. Ar fistânjenitor s` locuiesc \n acela[i sat cu familia Montgomery.

– Din cauza logodnei tale ratate? Dar asta e de domeniul trecutului!

Bill s-a \nsurat [i tr`ie[te \n Australia, tu n-ai fost niciodat` \nSherringdon, deci nimeni de-acolo nu te cunoa[te. Totul a fost atât derapid, \ncât m` \ndoiesc c` au aflat de logodna lui Bill.

Kate oft`, amintindu-[i de acea perioad` nu tocmai pl`cut` a vie]ii sale, când rupsese logodna, iar Bill nu reac]ionase preabine.

– Robert m` [tie. Ar fi stânjenitor, repet` ea. Nu cred c` are ceva

\mpotriva femeilor doctor, b`nuiesc c` e ceva mai mult personal. – Nu, Ben a specificat clar \n scrisoare c` Robert e \mpotrivafemeilor \n aceast` bran[`; din p`cate, Ben nu e prea diplomat.

Lui Angus \i trebui destul timp pentru a o convinge s` ser`zgândeasc`, invocându-i faptul c` b`trânul Nicholson se dovedise\ng`duitor [i tolerant cu el atunci când se afla la \nceput de drum.

– A[a, a[ putea [i eu s` m` revan[ez. F`-o pentru mine, Kate, dac`nu pentru ei, m`car pân` \[i g`sesc pe altcineva.

A[a fusese convins` Kate s` vin`, de[i n-ar fi vrut, iar acum regreta.Tocmai când voia s`-[i prind` p`rul cu o clem`, se auzi chemat` [i-l v`zu pe Ben venind c`tre ea.

– Bun`, Kate. Erai \nc` o [col`ri]`, când ne-am v`zut ultima oar`. Angus nu mi-a spus cât de dr`gu]` ai devenit. N-ai vrea s` bem un ceai\mpreun`?

Kate se \nveseli, fiindc` ar`ta exact cum [i-l amintea: un b`rbat solid

[i \ncrez`tor.

VIA}A LA }AR~ 9



– Mi-ar face mare pl`cere, fu ea de acord aruncând clema \n po[et`.

– Aici.Ben \i indic` o camer` ale c`rei ferestre d`deau c`tre gr`din`. – Robert, vino s-o salu]i pe Kate!B`rbatul care st`tea pe teras` era mai \nalt decât Ben, iar când se

\ntoarse, Kate [i-l aminti dintr-o dat`. Robert Montgomery era genulde om pe care nu-l puteai uita cu u[urin]`: brunet, cu ochii albastru-\nchis, pe fondul unui ten \nchis. Erau aspecte de care nu era sigur`

c`-[i amintea, \n afar` de asprimea sa.El intr` \n camer`, o privi serios un moment, apoi \i \ntinse mâna. – Desigur, noi ne-am mai \ntâlnit, domni[oar` Ferguson. Vocea sa tr`da r`ceal`, ceea ce nu era de mirare, ]inând cont de

condi]iile \n care se v`zuser` prima oar`. – A trecut ceva vreme de când nu ne-am v`zut, r`spunse Kate pe un

ton similar.

F`cuse special acast` remarc`, pentru a sublinia c` nu mai era feti]anaiv` de acum patru ani. Nu-[i putea da seama ce-o stingherea maimult – el sau amintirea logodnei cu fratele s`u. Pe m`sur` ce-o studia,Robert \[i amintea de aspectul ei ciufulit.

– Eu m-a[ duce s` m` sp`l, \i spuse ea lui Ben, sperând c` Robertar putea pleca pân` termin` ea.

Realiz`, totu[i, c` nu p`rea s` fi venit doar \ntr-o scurt` vizit`. – Sigur, toarn`-]i ni[te ap`! zise Ben. {tii c` nu m-am c`s`torit?

– Da, mi-a spus Angus.Ceainicul de argint din care-[i turna ap` era greu, iar ea \l manevra

stângace fiindc` Robert o urm`rea. Pe mas` se aflau mai multebun`t`]i, din care Kate, care nu mai mâncase de la prânz, se \nfrupt`cu mare poft`. Dar, observând un u[or zâmbet la Robert, sim]i nevoias` se scuze.

– De obicei, nu m`nânc atât de mult. Dar n-am mâncat destul la

prânz.

10 SHEILA HOLLAND



– Nu te scuza! zise vesel Ben. Tu dintotdeauna ai mâncat bine,

Kate. Putea goli o farfurie \n câteva minute, \i explic` el lui Robert. – Asta se \ntâmpla pe când eram o [col`ri]`, punct` Kate. Jenat`, lu` o gur` prea mare de ceai cu care se \nec`, sim]indu-se [i

mai umilit`. – Pentru numele lui Dumnezeu! zise Kate, [tergându-[i ochii [i

aruncând o privire furioas` c`tre Robert, care privea fix pe fereastr`,pentru a-[i ascunde probabil amuzamentul.

– {i unde voi locui? Aici, sper, nu? \ntreb` ea pentru a schimbasubiectul. – Nu, nu aici. Vei sta cu Maggie, veri[oara lui Robert. – Aaa..., zise ea pierdut. Dar de ce nu pot sta cu tine? – Pentru c` nu se cade. Dac` a[ fi fost \nsurat sau a[ fi avut o

menajer`, ar fi fost \n regul`, dar a[a, lumea ar vorbi. {tii cum e la sat… – Las`-i s` vorbeasc`! Nu m-ar deranja. – Dar poate l-ar deranja pe Ben, interveni Robert.

Ea se \ntoarse [i se privir` \n t`cere, Kate observând \nciudat` cât`influen]` avea acest om asupra lui Ben.

|n acel moment, telefonul sun`, iar Ben se duse \n hol s` r`spund`. – Cred c`-]i dai seama c`-mi este imposibil s` locuiesc cu veri[oara

ta! re\ncepu Kate. – De ce, domni[oar` Ferguson? \ntreb` Robert pe un ton neutru. – Pentru c`… {tii tu! Logodna cu fratele t`u… Ar fi jenant. – Din p`cate, nu ai de ales. Aici nu e zon` turistic` [i nu exist` nici

un hotel. Dac` Maggie nu s-ar fi oferit, nu [tiu ce-ar fi f`cut Ben. – Trebuie s` mai fie [i alte variante… \ncerc` Kate.Robert o privi exasperat: – Te asigur c` nu [i te rog nu insista! Ben are [i-a[a destule pe cap.Kate inspir` adânc [i-[i strânse buzele. I se p`ru mai demn s` tac`

[i \ncepu s` r`sfoiasc` o revist` medical`. Dar nu reu[ea s` seconcentreze, aten]ia fiindu-i distras` de faptul c` Robert se instalase

comod \ntr-un balansoar [i acum se leg`na.

VIA}A LA }AR~ 11



„O important` familie local`” spusese Angus. |ntr-adev`r, acest om

avea tr`s`turi aristocratice: capul, oasele fe]ei, bra]ele lungi [i sub]iri.T`cerea lui tocmai \ncepuse s-o deranjeze când Ben reveni \n camer`.

– A[teptam telefonul `sta. O na[tere dificil`. Trebuie s` fug!|[i \n[f`c` geanta neagr` [i se opri la u[`. – Te va conduce Robert pân` la Maggie. – Dar \nc` n-am discutat despre slujb`! protest` Kate.El flutur` mâna \n grab`:

– Ne vedem mai târziu, la Maggie!Robert se ridic`. – Mergem, domni[oar` Ferguson?Dup` cum \[i d`duse bine seama, Robert nu era un simplu vizitator.

Ben [tiuse c` va fi chemat [i-l rugase pe Robert s` aib` grij` de ea.Lipsit de diploma]ie, dup` cum spusese [i Angus. Se va r`fui mai târziucu el, dar acum va trebui s` stea o noapte-dou` la veri[oara lui.

Ie[ir` [i Robert deschise u[a unei ma[ini albastre, de firm`.

– Voi merge eu \nainte; sunt vreo trei kilometri \n afara satului.Ie[ir` pe o alee ce se \ngusta. Pierzând din vedere cealalt` ma[in`,

Kate trebui s` accelereze dar, imediat, frân` brusc. Imediat dup` ocotitur`, ma[ina albastr` oprise din cauza unui turme de vaci ce blocadrumul. Kate evit` cu pu]in accidentul, ro]ile scrâ[nind cu putere.

Robert scoase capul pe geam: – Aleile astea sunt prea \nguste pentru a putea lua vitez`. Dac` nu

e[ti atent`, s-ar putea s` ai chiar tu nevoie de un doctor. – Dac` te-a[ fi lovit, ar fi fost numai vina ta. Ai oprit \ntr-o curb` f`r`

vizibilitate.El cobor\ din ma[in` [i se \ndrept` spre ea; se aplec` pe geamul

ma[inii [i-[i apropie chipul foarte aproape de fa]a ei. – Vrei s` spui c` ar fi trebuit s` fi strivit o vac` sau dou`? Eventual,

[i pe b`iatul care le mân`? o \ntreb` sarcastic.Kate se uit` mirat` la el [i se sim]i frustrat` de aceast` apropiere. Se

dep`rt` pu]in [i schimb` \n prima vitez`.

12 SHEILA HOLLAND



– Chiar trebuie s` vii [i tu? Nu-mi po]i ar`ta ruta?

– |mi fac griji referitor la calit`]ile tale de [ofer. |n plus, cred c`Maggie nici m`car n-a ajuns acas`.

Se \ntoarse la ma[in` [i-[i continu` drumul, Kate urmându-l,\nciudat`. Alt`dat` ar fi râs de acest incident, dar fa]` de acest om \i venea greu s` se scuze.

Trecur` pe lâng` o ferm` \ntins`, apoi cotir` pe un drum privat. Ea v`zu hornuri \nalte deasupra copacilor, dup` care Robert intr` \ntr-o

curte \mprejmuit` de ziduri [i opri. Kate trase lâng` el [i cobor\. – Ma[ina lui Maggie nu este aici, deci nu este acas`.Trecu pe lâng` ea [i-i arunc` o privire gânditoare care o f`cu pe

Kate s` se simt` stânjenit`. – |mi dau seama c` nu agreezi ideea de a sta cu veri[oara mea, dar

m`car ai decen]a de a nu o ar`ta.Robert o privea insistent, a[teptând r`spunsul ei.Kate, care era o persoan` cu destul sânge-rece, se sim]ea nea[teptat

de stânjenit` \n prezen]a lui. |ncerc` s` se conving` c` era din cauzadiferen]ei de statur` dintre ei. Dar, \n sinea ei, [tia c` nu \n`l]imea \lf`cea un om minunat. Avea un aer foarte autoritar, care \i amintea de celmai inteligent [i temut profesor pe care \l avusese \n [coala medical`.

– Bine\n]eles c` voi fi cuviincioas` cu veri[oara ta. Cu toate c`-mi vafi foarte greu, voi \ncerca s`-mi g`sesc alt` gazd`, iar dac` nu voi reu[i,\mi voi c`uta alt` slujb`.

Regret` cuvintele \ndat` ce-i v`zu expresia indispus`. – Ai fi \n stare s`-l la[i pe Ben din cauza unei mici probleme

personale? N-ai nici un sim] al loialit`]ii? – Desigur, nu l-a[ l`sa la greu.Indignarea o f`cu s` ridice tonul. Nu-i suna bine [i f`cu un efort s`

se controleze. – A[ a[tepta pân` g`se[te alt \nlocuitor. {i dac` tot vorbim despre

asta, s` [tii c` nu-mi place atitudinea ta fa]` de femeile doctor.

El se \ncrunt`.

VIA}A LA }AR~ 13



– Dar nu m` port a[a cu tine, domni[oar` Ferguson.

– I-ai spus lui Ben c` nu vrei femei doctor aici. Mi se pareciudat… M-a[ fi a[teptat la aceast` prejudecat` din partea unuisimplu fermier, nu din partea unui om cu educa]ie. {i, pân` la urm`,ce-]i pas` ]ie?

Ea nu ob]inu reac]ia pe care o a[teptase. Dup` un moment det`cere, el \ncepu s` râd`.

– S` [tii c` \mi pas`, pentru c` ei sunt doctorii no[tri de familie. Nu

[tiu c`ruia dintre noi i-ar displ`cea mai mult dac` va fi nevoie s` m`consul]i. – Dar pari destul de s`n`tos, a[a c` nu cred c` ar fi cazul. – „Destul”, doctore? Preferi ca oamenii s` fie bolnavi de-a

binelea?Kate inspir` adânc [i \ncerc` din greu s` se controleze. – Venind \ncoace, am \ntâlnit un b`trân pe care l-am luat \n ma[in`

[i care ar`ta cam ca tine. Dar la el e scuzabil…

– {i la mine nu?Se aplec` spre ma[ina ei, zâmbind mali]ios. – Dac` tot ai chef de zeflemea, ]i-a[ putea spune [i eu câteva. Când

l-am sf`tuit pe Ben s` nu te angajeze, mi-am bazat opinia peexperien]a de o via]` \n ceea ce prive[te mentalitatea oamenilor deaici. Le va fi greu s` accepte un nou doctor, cu atât pu]in mai pu]in oro[cat` micu]` care arat` ca o [col`ri]`.

Kate regret` c` nu purta ceva mai formal decât o simpl` bluz` [ipantaloni. Pe când se gândea la o replic`, Robert continu`:

– {i, pentru cultura ta general`, s` [tii c` obiec]iile mele n-au nimic\n comun cu trecutul. |ntr-o anumit` perioad`, l-ai f`cut foartenefericit pe fratele meu, dar, pân` la urm`, i-ai f`cut un bine. Acum e\nsurat [i are o feti]` foarte dr`gu]`.

Implica]iile observa]iei sale o f`cur` pe Kate s` ro[easc`. Dar, pân`s` r`spund`, ap`ru o ma[in` care intr` \n curte. O fat` de vârsta lui

Kate ie[i din ma[in` [i veni spre ei.

14 SHEILA HOLLAND



– M` scuza]i c` am \ntârziat. Am fost re]inut` la [coal`.

Robert f`cu prezent`rile. Maggie era dr`gu]`, o fat` cam insipid`,dar cu un zâmbet fermec`tor. Nu ca al veri[oarei sale, ceea ce era \nfavoarea ei.

– Acum ai putea s`-]i iei bagajele, iar Robert le va duce pe cele maigrele.

O conduse sus, \ntr-un dormitor spa]ios, cu pere]i albi [i grinzi\ntunecate. Fereastra ei d`dea \n curtea din fa]` a unei case ]`r`ne[ti.

– Ce e acolo? o \ntreb` pe Maggie.O b`nuial` dezagreabil` \i \ncol]i \n minte. – Conacul Sherringdon, casa lui Robert. Nu ]i-a spus? Eu locuiesc

\n fosta arip` a servitorilor. Robert a transformat-o pentru mine anultrecut. Este veche, dar sper c`-]i va pl`cea.

Kate era prea buim`cit` pentru a putea formula un r`spunspoliticos. Nu era destul c` locuia cu veri[oara lui Robert, oricât dedr`gu]` ar fi fost, mai trebuia s`-l suporte [i pe el atât de aproape de ea!

El intr` \n camer` [i-i puse valizele pe podea. Probabil o auzise peMaggie [i surprinsese reac]ia lui Kate.

– Nu trebuie s` fii atât de oripilat`, domni[oar` Ferguson. Maggie\[i \ntre]ine singur` casa [i nu depinde de noi.

Maggie nu \n]elegea deloc de unde provenea tensiunea dintre ceidoi.

– S-a \ntâmplat ceva? \ntreb` ea. Kate nu vrea s` stea aici?Robert o lu` pe dup` umeri [i o \mbr`]i[` cu drag pe veri[oara sa. – Kate este foarte recunosc`toare pentru ospitalitatea ta, drag`

Maggie.|i arunc` o privire furi[` lui Kate, provocând-o s`-l contrazic`. – Acum v` las s` v` cunoa[te]i mai bine, fetelor.Dup` plecarea lui, Kate se sim]i obligat` s` mai adauge ceva. La

urma urmei, Maggie era cea care \i f`cea o favoare. Era mai mult decâtgeneroas` s` accepte un str`in \n cas`, iar Kate \i spuse c` o apreciaz`

pentru asta.

VIA}A LA }AR~ 15



– Va trebui s` trat`m aceast` poveste ca pe o afacere.

Dar Maggie p`ru ofensat`. – Nu-]i cer bani de chirie. Putem \mp`r]i cheltuielile pentru

mâncare, cu toate c` iau destule de la ferm`, iar Robert nu vrea s`accepte bani.

Lui Kate nu-i pl`cea ideea s`-i fie datoare \n vreun fel lui RobertMontgomery, dar polite]ea o oblig` s` tac`. Trebuia s` se \mpace cusitua]ia pentru o vreme. Venise s` fac` un lucru important [i nu conta

unde locuia – sau a[a ar fi trebuit. De altfel, când se va mai familiarizacu locul, va g`si un alt loc unde s` stea. U[urat` la acest gând, \ncepus` despacheteze.

Ben ap`ru mai devreme decât se a[teptau ele. P`rea obosit, dar erabinedispus.

– Vizitele de sear` nu dureaz` de obicei atât de mult, \i spuse luiKate. Dar sunt singur de dou` zile [i s-au strâns multe. E[ti gata s`\ncepi de mâine diminea]`?

– Desigur, zâmbi ea.Dar probabil c` nu reu[i s`-[i ascund` nervozitatea, pentru c` Ben

\i zâmbi \n]eleg`tor. – Ai emo]ii? Nu-]i face griji, am s` te ajut.Ben era amabil [i \n]eleg`tor – Nu-mi fac griji c` a[ putea gre[i din punct de vedere profesional.

Este vorba de faptul c` pacien]ii \mi vor fi \mpotriv` pentru c` iaulocul tat`lui t`u.

– Din p`cate, a[a e felul lor. {i eu am avut aceea[i problem` cândam luat locul partenerului tat`lui meu. Dar, dac` \]i vei face treabacum trebuie, \n curând vei deveni o persoan` respectat`.

– Sun` cam pompos, remarc` Maggie, care tocmai intrase \ncamer` aducând ciocolat` cald` pentru to]i. Nu-l l`sa s` te ia de sus,Kate.

Glumea, desigur, pentru c` ea [i Ben p`reau buni prieteni. Ben

arunc` spre Maggie cu o pernu]`.

16 SHEILA HOLLAND



– Sunte]i aici de mult timp? \ntreb` Kate.

– De treizeci de ani, r`spunse sec domni[oara Andrews, cu ostrângere de mân` ferm` ca a unui b`rbat.

– Andy n-a reu[it aici ca \nlocuitor, observ` Ben, cu obi[nuita luilips` de tact.

– Un tân`r foarte obraznic!Domni[oara Andrews zâmbi sub]ire [i-i puse \n bra]e lui Ben fi[ele

unor pacien]i.

– I-am dat ast`zi mai pu]ini pacien]i domni[oarei Ferguson, pân` seobi[nuie[te.Ben arunc` o privire sumbr` asupra teancului gros de plicuri pe

care le ]inea [i disp`ru \n birou. – Ve]i folosi biroul doctorului Nicholson, o inform` domni[oara

Andrews pe Kate, \mpingând-o spre o pl`cut` camer` \nsorit`.Dup` plecarea ei, Kate se scufund` \ntr-un balansoar [i se leg`n` de

câteva ori, pentru a se elibera de stres.

Dac` pacien]ii ar [ti cât de prost stau cu nervii tinerii doctori, ar fimult mai amabili cu noi! se gândi ea. Apoi chem` primul pacient prininterfon.

Mai târziu, la o cea[c` de cafea, Ben o întreb`: – Te sim]i \n stare s` facem câteva vizite?|ncurajat` de atitudinea lui [i de faptul c` reu[ise s` treac` de

aceast` diminea]` cu bine, Kate se sim]ea \n stare de orice. – Mi-ar pl`cea s` facem câteva vizite. O s` am nevoie de o hart`,

nu-i a[a? – Am eu una pentru tine, zise eficienta domni[oar` Andrews. {i

chiar v-am trasat cea mai bun` rut`. |n plus, [i câteva indica]ii care v` vor ajuta pe drum.

– V` gândi]i la toate, zise Kate pe un ton prietenos. N-a]i vrea s` veni]i cu noi?

Se dorise a fi o glum`, dar, din p`cate, domni[oara Andrews n-o lu`

ca atare.

18 SHEILA HOLLAND



– Am vrut doar s` v` fiu de ajutor, doamn` doctor, spuse ea cu

condescenden]`. N-am vrut s`-mi dep`[esc atribu]iile.Strânse repede ce[tile [i se \ndrept` nervoas` c`tre chiuvet`.

Panicat`, Kate \ncerc` s` se explice: – Doamne, Dumnezeule, domni[oar` Andrews, nu fi]i a[a sup`rat`!

Glumeam…}inându-se tare pe pozi]ie, domni[oara Andrews accept` scuzele

f`r` m`car s` se \ntoarc` spre Kate. Aceasta c`ut` ajutor la Ben, dar el\i f`cu semn s` intre \n cabinetul lui.

– Nu-i bine s` fii prea deschis` cu Andy, m`car pân` o vei cunoa[te.Nu prea are sim]ul umorului.

Kate p`ru dezam`git`: – Am crezut c` m` place. M-a ajutat atât de mult \n aceast`

diminea]`! – E de mod` veche, nu se a[teapt` ca oamenii care abia au

cunoscut-o s` se poarte a[a familiar cu ea. Acum, ia-]i lista pacien]ilor,

fi[ele lor [i harta. Crezi c` te descurci?Ben \i arunc` o privire ne\ncrez`toare. – Bine\n]eles c` da, \l asigur` ea, dar cu un aer mai serios.Se p`rea c` nu numai pacien]ii aveau nevoie de timp pentru a o

accepta, ci [i colegii ei.

VIA}A LA }AR~ 19



Capitolul 2

La dou` f`r` un sfert, când \[i termin` vizitele, Kate se sim]i\ngrozitor de \nfometat`. Ben \i spusese s` nu se mai \ntoarc` lacabinet, a[a c` se \ndrept` direct c`tre Maggie, cu toate c` [tia c` nu

va fi acas`. C`ut` prin frigider, \[i prepar` un sandvi[ cu brânz` [i-[iturn` un pahar cu lapte.

Vremea era \nc` bun`, a[a c` se hot`r\ s`-[i ia dejunul \n mijloculnaturii, \n curte. Se vedea c` Maggie n-avea aplecare c`tre gr`din`rit.Curtea era frumoas`, dar avea nevoie de \ngrijire; Kate se gândi c`s-ar putea revan[a fa]̀ de ea dac` ar avea grij` de gr`din`.

Cu o sear` \n urm`, Maggie o asigurase c` prezen]a ei este -binevenit`.

– E bine c` nu mai sunt singur`, spusese ea. M` chinuiesc de multtimp s` g`sesc pe cineva cu care s` stau.

– E frumos din partea ta, Maggie, dar cred c` ar trebui s`-mi g`sescaltceva. V`rul t`u nu e la fel de primitor ca tine, mi-a ar`tat-o clar.

– Asta din cauza fostei tale logodne? Nu ]i se pare c` e[ti preasensibil`? R`mâi!

Chipul ei fusese atât de conving`tor, \ncât Kate n-o putuse refuza.

Poate c` ar fi meritat s`-[i mai acorde o [ans`.



– Doar pentru câteva luni. Când tat`l lui Ben se va sim]i mai bine,

nu va mai fi nevoie de mine aici. – Dar poate va fi. Poate \[i vor lua un al treilea partener, pentru a-l

menaja pe doctorul Nicholson. – Eu am crescut la ora[, nu cred c` m-a[ integra aici. De altfel, \n

aprilie, voi \ncepe s` lucrez la cabinetul fratelui meu. – Nu-]i place la ]ar`? o \ntrebase Maggie. – Doar \n vacan]` [i \n vizit`, nu ca s` stau. – E locul ideal \n care s` cre[ti. Recunoa[te, e un loc minunat!Dup` ce termin` de mâncat, Kate \[i f`cu siesta lenevind la soare.

Dup` câteva zeci de minute, porni la plimbare [i se \ndrept` c`trecl`direa opus` casei lui Maggie. O veche u[` de stejar, pe care tocmaio admira, se deschise [i din cas` n`v`lir` doi adolescen]i, o fat` [i unbìat, ce sem`nau cu Robert .

– Tu trebuie s` fii doamna doctor Ferguson, zâmbi fata. Eu suntLinda Montgomery, iar el este fratele meu, Tim.

Maggie \i spusese lui Kate c` Robert avea un frate [i o sor` mai mici,cu care locuia. Ea le \ntoarse zâmbetul. – M` plimbam pe aici… E un loc vechi [i fascinant, nu-i a[a? – Da, nu-i rù, r`spunse Tim, nep`s`tor. – Chiar prea mare pentru noi, adùg` [i Linda.Ea \[i \nfund` mâinile \n buzunarele pantalonilor jerpeli]i. – |]i place s` c`l`re[ti, doamn` doctor? – N-am \ncercat niciodat`. {i, te rog, spune-mi Kate. M` faci s` m`

simt b`trân`… – Atunci, Kate s` fie! N-ai stat niciodat` \n [aua unui cal? \ntreb`Linda, nevenindu-i s` cread`.

– N-ai nici o ocazie \n centrul ora[ului Glasgow, se amuz` Kate. – Dar \]i plac caii? Hai s`-i vezi pe ai no[tri.Fata deja deschisese u[a grajdului când Tim spuse: – Mai taci din gur`, Linda! Nu toat` lumea e \nnebunit` dup`

animale, ca tine!

O privi cu afec]iune pe sora sa.

VIA}A LA }AR~ 21



– Rezultatele ei la [coal` las` de dorit, dar ar fi un \ngrijitor de

animale de toat` isprava! – Mai bine taci tu! replic` ea. Crezi c` notele tale bune \]i dau

dreptul s` vorbe[ti a[a?Bìatul ro[i. – Am picat doar un examen! Cred c` e[ti extrem de inteligent`,

Kate, dac` ai reu[it s` faci fa]` atâtor ani de toceal`! – Ei, nu chiar! zâmbi Kate. {i eu am picat la chimie \n primul an.

– Serios? Exact la asta am picat [i eu! Robert crede c` nu mi-am datdestul silin]a, dar e o materie grea, nu-i a[a? – Foarte grea, aprob` Kate. – Dar vei mai da o dat` examen, presupun.Tim \[i trecu mâinile prin p`rul brunet. – |nc` nu m-am hot`rât, zise el posomorât. |mi vine s` renun]

la tot! – Mai \nceteaz` cu vorb`ria, \i spuse Linda. Ai vrea s` arunc`m o

privire prin jur, Kate? Gr`dinile sunt dr`gu]e.P`reau de treab` [i Kate accept`.„Dr`gu]e” era pu]in spus. Chiar [i a[a ne\ngrijite, gr`dinile erau

foarte frumoase. |n spatele casei era o teras` imens` care d`dea c`trelac; lâng` ponton era ancorat` o [alup` veche.

– Po]i s-o folose[ti oricând, \i spuse Linda. Avem [i un teren detenis, care ar trebui s` arate mult mai bine. Robert e de p`rere c` noiar trebui s` avem grij` de el, cu toate c` are destui angaja]i care ar putea s` fac` asta.

– Nu se poate lipsi de oamenii de la ferm`, interveni Tim. Robertmunce[te mai mult decât to]i angaja]ii sì, a[a c` nici el nu se poateocupa.

Kate se gândi la b`rbatul elegant pe care-l \ntâlnise ieri [i fusurprins`. |l privise ca pe un fermier elegant, care trìa bine, \n timpce al]ii f`ceau munca de jos.

Când le spuse asta, ambii tineri râser`.

22 SHEILA HOLLAND



– Ieri purta cel mai bun costum al sù, ca s`-l impresioneze pe

directorul b`ncii. Nu e cum crezi tu, Kate. El nu are un director, le facesingur pe toate.

– Am avut un director pe vremea când tata trìa, explic` Linda.Robert era \n Canada atunci. Ei doi s-au certat \ntotdeauna pentru c`tata angaja mai mul]i oameni decât era nevoie.

– Taci, Linda! Pe Kate n-o intereseaz` problemele noastre defamilie.

Tim \i arunc` surorii sale o privire dezgustat`, iar Kate socoti c` eramai bine s` plece [i pretext` c` trebuia s` termine de despachetat.

– Vino prin cas`, o invit` Linda. E mai scurt drumul.Kate ezit`, temându-se de o \ntâlnire cu Robert. Totu[i, se

\mb`rb`t`, gândindu-se c` n-avea cum s` evite la nesfâr[it acest lucru.O polite]e rece ar fi de preferat unui duel verbal.

Intr` \n cas` [i se opri \n holul principal, pentru a admira

lambriurile de stejar [i se \nfior` la vederea trofeelor \mpìate de pepere]i. – Se pare c` cineva a fost foarte ocupat, observ` ea. Nu-mi place s`

le v`d a[a! – S` \n]eleg c` nu e[ti de acord cu sporturile sângeroase,

domni[oar` Ferguson?Kate se \ntoarse rapid. Robert tocmai intrase pe u[` [i o privea

enigmatic. |mbr`cat cu o c`ma[` [i pantaloni reia]i, p`rea foarte diferit

fa]` de ieri; cu toate astea, avea un aer distins. Ceva \n atitudinea lui oirita [i reac]ion` pe m`sur`.

– Ai dreptate, domnule Montgomery. Nu sunt de acord. – Atunci, ar fi bine s` stai departe de p`duri, o sf`tui el. |n caz

contrar, sufletul tù sensibil ar putea fi afectat de imaginea animalelor [i p`s`rilor moarte atârnate \n copaci de oamenii mei.

– De ce ar face asta? \ntreb` Kate, necunoscând obiceiurile de la

]ar`.

VIA}A LA }AR~ 23



– Pentru a-i speria pe al]ii. Nu fi a[a dezgustat`, draga mea fat`,

fermierii nu-[i permit s` fie sentimentali. L`s`m asta \n seamaoamenilor de la ora[!

– S` \ncerci s` conservi via]a \n s`lb`ticie nu \nseamn`sentimentalism, spuse Kate, iritat` de amuzamentul lui sfid`tor.

– Sunt de partea celor care protejeaz` speciile rare, precum vulturiiaurii [i alte asemenea, dar iepurii [i veveri]ele se \nmul]esc atât derapid \ncât reprezint` o amenin]are pe care n-am putea-o tempera.

Linda nu se mai putu ab]ine: – Ah, Robert, \nceteaz`! O voi \nv`]a pe Kate s` c`l`reasc`, atunci

când va avea timp.Chiar dac` nu deciseser` \mpreun`, Linda p`rea hot`rât`: – Sigur c` trebuie s` \nve]i! Toat` lumea c`l`re[te la ]ar`! – Am v`zut o biciclet` \n garajul lui Maggie. M-a[ sim]i mult mai

sigur` pe ea, spuse Kate.

Pân` [i Robert râse, iar Linda \l lu` pe fratele ei de bra]. – Nu-]i vine s` crezi c` e doctor, nu-i a[a?Cuvinte obi[nuite, dar chiar dac` Linda \ncercase s` fac` un

compliment, p`rea mai mult o critic`. – Dac` e s-o lu`m a[a,nici tu nu prea ar`]i a fermier, observ`

Kate.Tonul ei p`ru cam aspru [i Robert ridic` sprâncenele. – {i cam cum ar trebui s` arate un fermier, \n opinia ta,

domni[oar` Ferguson?Bine dispus`, Kate \ncerc` s`-[i ascund` iritarea. – Probabil c` opinia mea e la fel de eronat` ca a voastr` \n ceea ce

prive[te doctorii, spuse ea \mp`ciuitor. Trebuie s` plec, disear` amtreab`…

Kate se \ntoarse acas` la Maggie, gândindu-se c` m`car tineriiMontgomery erau de treab`. La cin`, când \i spuse acest lucru lui

Maggie, aceasta \nghi]i \n sec.

24 SHEILA HOLLAND



– Da,…sunt copii dr`gu]i, chiar dac` reprezint` o grea \ncercare

pentru Robert.Kate \nclina s` cread` c` din cauza lui Robert, dar t`cu. – Tim e un b`iat cu capul \n nori. {i cam lene[. Robert a f`cut multe

eforturi pentru a-l ]ine la [coal` \n ultimul an, iar el nici m`car nu [i-adat silin]a.

– Da, mi-a spus [i mie c` a picat un examen, dar se poate \ntâmplaoricui. |n plus, de ce nu o [coal` public`? {i eu am urmat una.

– De genera]ii, cei din familia Montgomery merg la aceea[i [coal`.Robert vrea ca Tim s` respecte tradi]ia.Deci, [i Robert era un snob. |nc` o bil` neagr` pentru el. – {i Linda reprezint` o greutate pentru bietul Robert?Maggie o apostrof` din priviri [i Kate se gr`bi s` adauge: – Mi se pare c` e o fat` dr`gu]`, prietenoas` [i plin` de via]`. – Este. Dar cam naiv` [i prea prietenoas`. Are un anturaj care nu se

prea ridic` la nivelul colegilor ei de la [coala seral`. Pe Robert \l

\ngrijoreaz` faptul c` e prea pueril`. – Mama lor a murit? \ntreb` Kate. – Da, \naintea tat`lui lor. Atunci a plecat Robert de acas`. |l mai

]inea numai dragostea pentru mama sa. Maggie se opri brusc. Dar, nu vreau s` te plictisesc cu asemenea lucruri. Mai bine spune-mi, cum afost prima ta zi ?

– Cu urcu[uri [i coborâ[uri, r`spunse Kate, realizând c` r`spunsulse potrivea pentru \ntreaga s`pt`mân`.

Opera]iile au decurs bine, ajutat` [i de domni[oara Andrews. Kate nuavea probleme cu practica \n general, dar avea ceva greut`]i cu completareaformularelor; \n schimb, vizitele la domiciliu \i f`ceau pl`cere.

Kate avea [i câ]iva pacien]i cu probleme. Fusese scoas` din pat deo femeie care avea o durere de dou` s`pt`mâni [i omisese acest lucrula telefon, pacien]i ce solicitau vizite [i apoi plecau de acas`, mameprea grijulii care intrau \n panic` de cum cre[tea pu]in temperatura

copiilor…

VIA}A LA }AR~ 25



Ben era mai bun [i mai tolerant, iar Kate \l admira pentru asta.

Poate c` nu era mai inteligent decât fratele sù, dar era unul din ceimai con[tiincio[i pe care \i cunoscuse. Adùgând aceste calit`]ifaptului c` era o persoan` simpatic`, se \ntreba de ce nu s-a \nsuratpân` acum. Odat`, chiar \l \ntrebase, dar el se ab]inuse.

– Presupun c` n-am \ntâlnit fata potrivit`. {i, c` tot veni vorba, tun-ai pe nimeni \n Glasgow?

Ea avusese o mul]ime de prieteni, dar nici o rela]ie mai reu[it`, a[a

c` se rezum` doar la un zâmbet modest. Ben, studiind-o cu aten]ie, \[iexprim` ne\ncrederea:

– |nseamn` c` sunt mul]i t`nt`lì \n Glasgow. E[ti o fat` taredr`gu]`, Kate!

Surprinz`tor, Ben o f`cea s` se simt` timid`, a[a c` schimb`brusc subiectul c`tre week-end-ul care venea [i \n care c`dea deserviciu pentru prima oar`. Ben avea \ndoieli c` s-ar putea descurca

de una singur`, dar \l convinse c` arat` obosit [i are nevoie de opauz`. De peste o lun`, el ducea tot greul. |n plus, era \ngrijorat des`n`tatea tat`lui sù, care nu p`rea s` se amelioreze conforma[tept`rilor.

– Nu plec nicìeri, a[a c` dac` ai nevoie de un sfat, nu ezita s` mi-lceri! spusese Ben.

– |n regul`, Ben!Dar Kate era hot`rât` s` nu-i deranjeze sub nici o form` lini[tea

binemeritat`. O \n[tiin]` de acest lucru [i pe domni[oara Andrews,care fu de acord cu ea.

– Ave]i dreptate, domni[oar` Ferguson! Nu [tiu cum ne-am fidescurcat f`r` dumneavoastr`…

Venind din partea domni[oarei Andrews, era un adev`ratcompliment. Kate ro[i u[or, mul]umit` [i impresionat`. |ntr-un impulsde moment, i se confes` farmacistei c` avea oarece emo]ii la gândul

unui \ntreg week-end.

26 SHEILA HOLLAND



– Pân` acum a trecut doar o noapte. Dar, sper s` m` descurc..

– Eu sunt sigur` c` da, domni[oar` doctor. {i \mi face pl`cere s` v`d c` \nc` mai exist` tineri mode[ti.

Kate se ab]inu cu greu s` râd`, pentru c` acest „tineri” \i suna foartearhaic.

– V` mul]umesc! Ne vedem mâine. Ajuns` acas`, Maggie o \ntâmpin` cu o toc`ni]` foarte apetisant` [i

o invit` s` cineze \mpreun`. Urma s` fie plecat` \n weekend [i \[i f`cea

griji c` o va l`sa singur` pe Kate. – Sigur nu te deranjeaz`? Avem de toate \n frigider, iar tu deja [tiirostul casei.

– Sigur c` nu. Stai lini[tit`, drag` Maggie, pot s`-mi port singur` degrij`.

– Dar, dac` ai probleme, s` [tii c` Robert e chiar lâng` noi.„Ar trebui s` ajung cu adev`rat disperat` pentru a apela la el”, se

gândi Kate [i, privind pe geam, \l v`zu intrând \n curte.

– Vorbeam de lup… [i iat`-l pe st`pânul \n persoan`! murmur` ea. – De ce nu-]i place Robert? o \ntreb` Maggie \ncet.Kate regret` remarca f`cut`. – Nu-l cunosc destul de bine pentru a spune dac`-mi place sau nu.R`spunsul n-o p`c`li pe Maggie, care continua s-o priveasc` \n

t`cere. Kate sim]i c` ro[e[te puternic. – Doamne, Maggie, a[a \]i prive[ti [i elevii?Se auzi un cioc`nit u[or [i vocea puternic` a lui Robert: – Pot s` intru, Maggie? Bun` seara, domni[oar` Ferguson!Robert se a[ez` [i b`u cu ele o cea[c` din cafeaua f`cut` de Maggie. – M-am decis s` te \nso]esc la Londra, Maggie. La ferm` e lini[te [i

mi-ar prinde o pauz` de un week-end, anun]` el.Maggie era \ncântat`. – |nseamn` c` m` vei [i \nso]i pân` la m`tu[a Margaret. Ur`sc s` m`

duc singur` la ea, e atât de dificil`…

El o privi cu afec]iune.

VIA}A LA }AR~ 27



– Asta pentru c` \i ar`]i c` te temi de ea. |nfrunt-o, a[a cum fac eu!

– Pentru tine e simplu, bomb`ni Maggie. |]i accept` orice, pentruc` e[ti favoritul ei.

Robert ridic` din umeri. – Pentru c` sunt b`rbat. M`tu[a Margaret este o adept` convins` a

superiorit`]ii masculine.Privi un moment c`tre Kate [i adùg` cu un zâmbet [ters: – Te gânde[ti c` e demodat`. Dup` p`rerea ei, locul femeii e \n

buc`t`rie. – „Educarea unei femei e o pierdere de timp”, adùg` Maggie,chicotind. Vezi, Kate, de-asta nu m` \nghite ea. Nici nu [tiu de ce o mai vizitez…

– Pentru c` n-ai \ndr`zni s-o neglijezi. Se a[teapt` ca to]i s` fimaten]i cu ea, spuse Robert .

– {i reu[e[te…, adùg` Maggie. Ai s-o cuno[ti [i tu, Kate.|ntotdeauna vine aici pentru sezonul de vân`toare.

Kate ura vân`toarea. |[i aminti disputa cu Robert pe aceast` tem` [ise ab]inu de la orice comentariu.

– Eu sunt ciudata familiei, continu` Maggie. Pentru c` eu nu vânez. – Pentru c` nu-]i place? – Pentru c` nu sunt de acord cu asta.Robert se ridic` [i le privi cu un zâmbet u[or zeflemitor. – Trebuie s` plec, \nainte de a \ncepe o ceart`. Bucur`-te, Maggie!

Domni[oara Ferguson e de accea[i p`rere cu tine. – Mi-ar pl`cea s` te convertesc [i pe tine, dar m`car voi continua s`

\ncerc.El râse [i o salut` pe Kate din cadrul u[ii. Maggie \l conduse pân`

afar`, apoi se \ntoarse \nc` zâmbind: – Robert e un dr`gu]…chiar dac` are acest defect. Totu[i, trebuie

s` recunosc c` arat` nemaipomenit când c`l`re[te.Dup` ce luar` micul-dejun, Maggie [i Robert plecar` spre Londra,

iar Kate plec` la munc`. Trecu pe la cabinet, apoi mai f`cu câteva

28 SHEILA HOLLAND



vizite ce decurser` u[or. De fapt, week-end-ul lâncezea, iar ea era

con[tient` c` era blocat` \n cas` f`r` prea multe de f`cut. Duminic`,pe la ora cinci, \ncepu s`-[i plâng` de mil`. Fiind o fire activ`, ura s`stea degeaba, a[a c` porni \ntr-o plimbare prin gr`dina lui Maggie,dorindu-[i s` fi avut companie.

Pe când \[i f`cea de lucru cu ni[te buruieni, ap`ru deodat` Linda,\nso]it` de o pereche de labradori aurii.

– Bun`, Kate! Ai chef de o plimbare?

– A[ avea, dar sunt \n timpul serviciului. A[a o plictiseal`… |miplace s` muncesc, nu s` stau degeaba.

– |n plus, Maggie e plecat`, iar tu e[ti singur`… Vino s` iei cina cunoi!

Fata se fâstâci [i-[i r`suci un cârlion] brunet pe ar`t`tor. – Adic`… dac` ]i-ar face pl`cere.Nu mai p`rea a[a de sigur` pe sine ca atunci când se cunoscuser`.

– Linda, apreciez invita]ia, dar nu cred c` a[ putea auzi telefonul dela voi. – Sun-o pe Andy [i pune-o s`-]i transfere apelurile c`tre noi.

V`zând-o c` ezit`, ad`ug` cu un surâs: Robert nu se va \ntoarcedevreme.

De aceast` dat`, se fâstâci Kate. – Nu-l prea agreezi. Ei bine, nici noi. Eu [i Tim ne bucur`m nespus

când pleac`. De-ar face-o mai des… – Asta da remarc` din partea unei surori! se sim]i datoare Kate s`

spun`. – Spune-mi tot! {tim c` nu v` \n]elege]i, a[a c` de ce te mai prefaci? – Chiar, de ce? râse Kate. Mul]umesc, Linda, disear` voi veni. – Atunci, voi trece s` te iau. Vom avea numai gust`ri reci pentru c`

buc`tarul e liber. Acea gustare rece se dovedi delicioas`; Kate cunoscându-i mai bine

pe cei doi tineri [i ascultându-le planurile de viitor. Linda dorea cu

VIA}A LA }AR~ 29



ardoare s` urmeze o [coal` de arte \n Londra, dar Robert se

\mpotrivea. Tot ce putuse scoate de la el era s` urmeze cursurile laseral din cel mai apropiat or`[el.

– Ni[te ne\ndemânatici. Jum`tate nici nu sunt \n stare s` fac` undesen ca lumea.

– E, de departe, cel mai talentat elev! spuse mândru [i Tim.Cât despre el, se p`rea c` aluneca spre repeten]ie. – Nu e vorba numai de chimie. Robert vrea s`-mi dau din nou toate

testele, pentru c` n-am avut note prea bune.Robert decisese ca Tim s` urmeze un colegiu de agronomie. Ba,

chiar unul de elit`, potrivit pentru un Montgomery! – Dar tu, ce ai vrea s` faci? \ntreb` Kate. – Nu prea [tiu. De altfel, e mai simplu s` fac ce zice Robert. Acest lucru stârni indignarea lui Kate. – Nu te l`sa târât \ntr-o carier` pe care nu ]i-o dore[ti. – Dac` va face Agronomia, \l va putea ajuta mai u[or pe Robert la

treburile fermei, interveni Linda. – N-a[ vrea s` fac lucrul `sta toat` via]a, zise Tim cu triste]e [i Kate

se sim]i de partea lui. – Eu voi munci \mpreun` cu fratele meu, medit` Linda, dar cred c`

m` voi \n]elege mai bine cu el decât voi.Tim deschise o sticl` de vin roze, iar masa se prelungi, tot vorbind

[i râzând. Deodat`, se auzi o ma[in` intrând \n curte. Tim se duse lageam s` vad` cine era.

– Robert [i Maggie! exclam` el. {i se mai vede o ma[in` venind. O,Doamne! Tocmai familia Mitchell!…Cei doi tineri se privir` \ngrozi]i un moment [i Linda s`ri \n

picioare. – Hai s` facem curat pân` nu e prea târziu!Dar Robert deja intrase \n camer`. – Salutare, tuturor!P`ru surprins s-o vad` pe Kate, care se sim]ea u[or stânjenit`. N-ar

mai fi venit deloc dac` ar fi [tiut c` se va \ntoarce atât de repede. Se

30 SHEILA HOLLAND



p`rea c` Robert [i Maggie se plictisiser` de Londra, iar la \ntoarcere

se opriser` la barul din sat, de unde \i luaser` [i pe ace[ti oameni.Robert \i prezent` pe colonel, so]ia [i cele dou` fiice. Fiica cea

mare, de vârsta lui Kate, era \mbr`cat` modern [i scump. Dupàtitudinea re]inut` a Dianei \n momentul \n care \[i d`dur` mâinile,Kate realiz` c` uitase s` se mai schimbe de când fusese \n gr`din`. De[iar`toas`, i se p`ru cam afectat`. P`rea iubitoare de cai, pentru c`\ncepu o poveste de vân`toare care se prelungi la nesfâr[it. Când

termin`, \n cele din urm`, Robert \i oferi lui Kate o bùtur`. – Pentru voi, nimic! zise c`tre Tim [i Linda, pe un ton mai mult

glume]. V-a]i cam f`cut de cap cu vinul, a[a-i? \ntreb`, f`când-o pe Kates` se simt` [i mai prost.

Ar fi trebuit s`-i opreasc` sau s` nu-i lase s` bea mai mult de unpahar? Oare Robert o considera vinovat`? |[i sorbi lichiorul [i regret`c` venise.

Tim, \ncercând evident s` schimbe subiectul, \l inform` de ajutorulpe care Kate i-l oferise la chimie. Robert primi vestea cu o evident`lips` de entuziasm.

– Nu v`d rostul. Oricum, vei revedea materia la cursurile de lacolegiu. Iar domni[oara Ferguson e mult prea ocupat`.

– Ea a fost cu ideea, zise Tim mohorât. M` \n]elege, pentru c` [i eas-a lovit de chimie.

|nainte ca Robert s` spun` altceva, Kate interveni:

– |l voi ajuta doar punându-i \ntreb`ri. E mai pu]in plictisitor. – V`d c` deja v-a]i hot`rât, spuse Robert glacial. Dar nu-l l`sa s` te

bat` la cap.Tim ro[i [i se retrase \ntr-un col]. Lui Kate \i p`ru rù pentru el [i

se sup`r` pe Robert. – Chiar trebuie s` fii atât de dur cu el de fa]` cu atâta lume? \l

\ntreb` ea [optit. E foarte nefericit, deoarece [coala pe care i-o impui

e foarte diferit` de cea la care se afl` acum.

VIA}A LA }AR~ 31



– Dac` ar fi \nv`]at mai bine, n-ar mai fi fost nevoie, nu-i a[a?

– Tu n-ai picat niciodat` un examen? N-ai nici un pic de \n]elegere? – Nu de \n]elegere are nevoie. Se bazeaz` pe farmecul personal

pentru a influen]a. Uite ce-a f`cut cu tine!... – Nu prea \n]elegi felul \n care gândesc adolescen]ii, nu-i a[a? – A[a este, aprob` el amuzat. Dar \mi cunosc fratele [i te-a[ ruga s`

nu mai intervii! Apoi se \ntoarse c`tre Diana [i re\ncepu discu]ia, care alunec` spre

subiecte ce priveau vân`toarea, munca la ferm`, fertilizatorii. Dinconversa]ia lor, Kate \n]elese c` mo[ia colonelului Mitchell se \nvecinacu cea a lui Robert. Cele dou` familii erau prietene [i aveau interesecomune. Cum familia Mitchell nu d`dea nici un semn c` ar vrea s`plece, Kate a[tept` o pauz` \n conversa]ie ca s` poat` pleca.

Doamna Mitchell, o variant` mai vârstnic` a Dianei, era o femeiesolid`, cu voce tun`toare, ce lupta cot la cot cu fiica sa pentru

acapararea discu]iei. De cum aflar` c` tân`ra Kate era o fat` de la ora[care nu [tia s` c`l`reasc` [i nu avea habar despre cai, \ncet` s`-i maiacorde aten]ie.

{i Diana avea tendin]a s-o trateze cu superioritate, dar Kate era maidegrab` amuzat` decât ofensat` de atitudinea lor. |n timp ce ascultaabsent` conversa]ia lor, observ` privirea lui Robert asupra ei [i-[i fixàten]ia asupra unui portret vechi al unui str`mo[ al familieiMontgomery.

– Domni[oara Ferguson trìe[te cu impresia c` fermierii suntoameni limita]i, c`rora nu le pas` decât de animalele [i recoltele lor,remarc` Robert.

Ea se scuz` formal, dar, sub privirea lui sceptic`, adùg`: – {i conversa]iile dintre medici pot p`rea plictisitoare pentru -

neaviza]i. – Discu]ia noastr` \]i pare plictisitoare? \ntreb` Diana pe un ton

dulce.

32 SHEILA HOLLAND



Kate nu era sigur` dac` era mali]ioas` sau doar lipsit` de tact. Era

genul de fat` care nu f`cea nici un efort pentru a lega o rela]ie cu alt`femeie, dar juca b`rba]ii pe degete. Str`lucea de fiecare dat` cândRobert i se adresa [i era numai cu ochii pe el când vorbea cu altcineva.

E interesat` de el, dar \i lipse[te tactul, se gândi Kate. Era oobserva]ie neobi[nuit de rùt`cioas` pentru ea, dar nu putea s-o\nghit` pe Diana.

La un moment dat, tinerii Montgomery o invitar` la o partid` de

un tenis de mas`. Li se al`tur` [i Angela Mitchell [i \ncepur` un jocanimat, de dublu. A[a \i g`si Robert, o or` mai târziu. – M` scuza]i c` v` \ntrerup, dar domni[oara Ferguson este cùtat`

la telefon.Era o femeie al c`rei so] se plângea de dureri \n piept. – E pe moarte, doamn` doctor, [i are o culoare \nfior`toare.P`rea a fi tromboz` coronarian`, adic` o urgen]` medical`. Kate

not` adresa [i indica]iile, mai degrab` inexacte, pe care i le d`du

femeia, apoi se \ntoarse la tineri, pentru a se scuza. – Pare destul de departe de aici. Crede]i c` m` voi descurca? – Ferma Glebe? E la aproape [aisprezece kilometri dep`rtare, pe un

drum \ngust pe care l-ai putea rata cu u[urin]`.Robert se uit` la Tim. – Ar fi mai bine s` vin` el cu tine. – Nu cred c` a[ fi de mare ajutor, spuse Tim. N-am mai fost pe

acolo de foarte mult timp. – Dar tu, Linda?Fata neg` cu o mi[care a capului. – |mi pare rù, Robert, n-am decât o idee vag`... – Eu ar trebui s` plec, zise Kate. Sper s` m` descurc. – M` \ndoiesc, r`spunse Robert. D`-mi dou` minute [i vin cu tine.

Familia Martin nu cheam` lumea degeaba. – Nu te deranja, murmur` Kate.

Diana adùg` cu tonul ei afectat:

VIA}A LA }AR~ 33



– Poate c` nu trebuie s` te duci. Deseneaz`-i fetei o hart`!

– Cred c`, totu[i, e mai bine s` m` duc, r`spunse Robert \ncet. A[putea desena harta incorect. Mergem cu ma[ina ta, domni[oar`Ferguson? Ca s` nu mai mut`m trusele medicale…

Ea \[i d`du seama c` era hot`rât s` vin`, iar o ceart` n-ar fi \nsemnatdecât pierdere de timp. A[a c` accept` [i-[i lu` r`mas-bun de la to]i. |nclipa când ie[i, surprinse iritarea de pe chipul Dianei [i comentariulmamei ei:

– Ce dr`gu] din partea ta, Robert! {i ce corvoad`... Sper c` aceast`femeie va aprecia!

Kate \[i lu` jacheta [i cheile ma[inii [i cobor\ \n curte. Robert eradeja acolo, \mbr`cat cu un pulov`r gros [i ]inând o lantern` \nmân`.

– Ar putea fi folositoare, spuse el, dac` \mi amintesc binedrumul.

– Vrei s` conduci tu? – Nu, mul]umesc. – Multor b`rba]i nu le place s` fie condu[i de o femeie. Li se pare

c` orgoliul lor masculin are de suferit. – Probabil c` am trecut de vârsta când aveam nevoie de astfel de

asigur`ri.Sau era prea sigur pe el [i nu mai avea nevoie s` \ncerce s`

impresioneze femeile? Mai ales pe cele pe care nu le pl`cea...

Kate ie[i din curte [i porni pe un drum denivelat. Chiar dac`mergea cu mult` aten]ie, nu reu[i s` evite o groap` [i murmur` cevaabia auzit.

– |mi pare r`u pentru drum, se scuz` el. Cândva, o s`-l repar. – Sunt sigur` c` va costa mult. – Mai mult de o mie. De asta trebuie s` mai a[tept.Dup` câteva minute de t`cere stânjenitoare, ea \ncerc` o

conversa]ie:

34 SHEILA HOLLAND



– E foarte frumos din partea ta c` ai venit. Apreciez!

– Nu crezi c` ar fi binevenit` o ramur` de m`slin? – O ramur` de m`slin? repet` ea, nedumerit`. – Adic` s` \ncheiem un armisti]iu, spuse el. – Nu mi-am dat seama c` suntem \n r`zboi. – Nu erai? \ntreb` el, sec. |mi vine cam greu s` cred, mai ales dup`

cele ce mi-a spus Maggie \n drum spre Londra. Mi-a sugerat c` a[ putea\ncerca s` fiu mai prietenos [i, iat`-m`!

Vocea lui suna u[or amuzat`. – |ncerc s` fiu prietenos!Ea se sim]i datoare s`-i r`spund`, \n pofida faptului c` discu]ia

referitoare la Tim nu avusese un ton prietenos. – }inând cont c` suntem vecini, ar trebui s` fim \n rela]ii mai bune,

aprob` ea precaut`.Râsul lui o lu` prin surprindere. – Nu e[ti sigur` cât de departe e[ti dispus` s` mergi, draga mea

Kate? |mi permi]i s`-]i spun Kate, având \n vedere noile noastre rela]ii?Lui Kate nu-i pl`cea s` se râd` de ea [i b`nuia c` sentimentele lui

nu se prea schimbaser`. Iar dac` \ncerca s` fie amabil, o f`cea numaipentru a-i face pe plac lui Maggie.

– Po]i s`-mi spui cum vrei, r`spunse ea destul de dur,concentrându-se la indica]iile pe care i le d`dea.

Chiar dac` ar fi preferat s` nu fi fost cu el, trebuia s` recunoasc`faptul c` nu ar fi g`sit drumul singur`.

– |ncetine[te! \i spuse el la un moment dat. Cred c` este dup`aceast` curb`.

|n lumina farurilor, ea v`zu indicatorul cu ferma Glebe. – Slav` Domnului! Ne-a luat a[a mult timp s` ajungem aici, iar

femeia p`rea atât de \nsp`imântat`! S` sper`m c` e doar o indigestie.Nu orice durere \n piept \nseamn` o urgen]`!

Din p`cate, aceasta era o urgen]`. Cinci minute mai târziu, la

c`p`tâiul domnului Martin, Kate n-avea nici o \ndoial` asupra

VIA}A LA }AR~ 35



diagnosticului. Transpira, avea buzele decolorate, pulsul era slab [i

neregulat, tensiunea arterial` era alarmant de sc`zut`. |i f`cu o injec]iecu morfin` [i-i spuse c` va trebui s` mearg` la spital.

– Sta]i cu el pân` chem eu o ambulan]`, \i spuse ea doamneiMartin, care st`tea mai \n spate, \mpietrit` de team`.

Ambulan]a ajunse \ntr-un timp record [i, \n mai pu]in de o jum`tatede or`, domnul Martin era \n drum spre spital.

Robert fusese invitat \n cas` de doamna Martin, care se sim]ea

foarte \ndatorat` fa]` de el. Acest lucru o irit` pe Kate, cu toate c`, \ntr-adev`r, Robert f`cuse tot ce putuse pentru a-i u[ura femeii situa]ia.

Când urc` \n ambulan]` al`turi de so]ul ei, Robert \i strig`: – Sper c` totul va fi \n regul`, doamn` Martin. Apoi, \ntorcându-se c`tre ma[in`, \i spuse lui Kate pe un ton serios: – Chiar e atât de grav pe cât pare? – M` tem c` da. A avut un preinfarct [i nu cred c` mai are mult de

tr`it. Totu[i, când m-a \ntrebat so]ia lui, m-am eschivat. Obi[nuim s`spunem astfel de minciuni oamenilor, \ncheie ea oftând. – M` \ndoiesc c` ar fi f`cut fa]` adev`rului. N-ar fi ajutat-o cu nimic.

Stai lini[tit`, Kate!|n lumina lunii, el p`rea mai binevoitor decât de obicei. – Ar`]i foarte obosit`. Te voi conduce acas`. – Chiar m` simt obosit`, admise Kate [i se cuib`ri recunosc`toare

\n scaunul din dreapta.

Oboseala ei se datora atât tensiunii, cât [i orei \naintate. Ca oricestagiar, f`cea cu greu fa]` urgen]elor mai grave, nu atât din motiveprofesionale, cât mai ales din cauza implica]iilor umane.

– Spuneai c`-]i vine greu s` crezi c` sunt doctor, zise ea pierit. M`\ntreb câ]i al]i oameni mai sunt de aceea[i p`rere.

– Nu-mi amintesc s` fi spus asta, dar, dac` am f`cut-o, \mi retragcuvintele. Am toat` admira]ia pentru calit`]ile tale profesionale.

P`rea sincer, dar Kate \l cercet` suspicioas` \n lumina palid`.

36 SHEILA HOLLAND



– Cred c` glume[ti! Eram aproape la fel de extenuat` ca doamna

Martin. – Dar m`car tu n-ai ar`tat-o [i asta conteaz`... Acum mi-aduc aminte

acea remarc`. M` refeream la faptul c` ar`]i prea tân`r` pentru a fidoctor, nu c` ai p`rea ineficient`. Ben spune c` faci o treab`surprinz`tor de bun`.

– Exagereaz`! zise ea rapid, pentru a-[i ascunde satisfac]iapricinuit` de lauda lui.

Apoi, când \[i d`du seama ce spusese, \ntreb`: – De ce „surprinz`tor de bun`”? De ce sunt \ntotdeauna b`rba]ii

mira]i atunci când o femeie \[i face treaba cu competen]`? |]i spun, eaproape o jignire...

Râsul lui o \ntrerupse. – E \n regul`, râzi! Doar e o lume a b`rba]ilor, nu? – Da, m` tem c` da, r`spunse Robert cu blânde]e. Dar exist` [i

avantaje \n a fi femeie. Dac` ai fi fost b`rbat, probabil c` te-a[ fi l`sats` te descurci singur`. Dar femeile sunt cele mai ne\ndemânatice \n ceprive[te orientarea pe hart`.

– Mi se pare o prostie ce spui! replic` ea, aprins`. – Glumeam, zise el blând. Te aprinzi foarte repede, nu-i a[a?|i arunc` o privire rapid`. – Ar trebui s` ai grij` cu limba aia ascu]it`, fata mea. Fratele t`u e

mult mai temperat decât tine.

– |ntotdeauna s-a considerat c` sem`n`m. Cu tine am limbaascu]it` pentru c`... pentru c`...

Se opri, gândindu-se c` el \i f`cuse o favoare. – Poate c` e vina mea, dar e[ti a[a de... a[a de... – Enervant? o ajut` el amabil. – Insuportabil! rican` ea, retezând orice \ncercare de rezolvare

amiabil`. Presupun c` e[ti atât de obi[nuit s` le vorbe[ti de sus

]`ranilor, \ncât o faci cu toat` lumea, f`r` s` realizezi.

VIA}A LA }AR~ 37



– Nu cumva e[ti pu]in cam snoab`, f`r` s` vrei? \ntreb` el.

Ea f`cu un gest exasperat. – Cred c` ai dreptate. Nu m` pot obi[nui cu via]a la ]ar`. Mi se pare

nefireasc` pentru vremurile noastre! – Ai dreptate, aprob` el. Sherringdon Hall e vechi [i greu de

administrat [i \nghite toate profiturile pe care le de]in de pe urmaterenului, dar este mo[tenirea familiei de peste dou` sute de ani.|nainte de a fi construit, pe acel loc se afla o cas` care data din secolul

paisprezece. Str`mo[ii mei o de]ineau [i pe aceea.Se opri brusc [i oft`. Pentru câteva secunde, p`ru la fel de vulnerabil ca oricare alt om, \n pofida st`pânirii de sine. Asta \l f`ceamai uman [i mai pl`cut.

– Probabil c` este o mare responsabilitate, spuse Kate cu seriozitate[i \ncerc` s`-[i imagineze cum ar fi s` ai r`d`cini atât de adânc \nfipte\n trecut.

Poate c` \l judecase pripit pe Robert. Poate c` era autoritar, dar \[i

asuma responsabilit`]i [i avea grij` de oamenii sì \ntr-un modadmirabil. Un om pe cinste! \i spusese odat` o b`trân`, la cabinet.

– So]ul meu a muncit toat` via]a pe mo[ia lui, iar când a murit mà[teptam s` fiu dat` afar` din c`su]`. Domnul Montgomery a fostsingurul care a spus s` r`mân.

– Mi se pare normal, exclamase Kate.B`trâna zâmbise \n fa]a acestei ignoran]e. – Nu a[a se procedeaz` de obicei, doamn` doctor. Tat`l sù m-ar fi

dat afar`. A fost o zi fericit` pentru Sherringdon Hall când domnulRobert s-a \ntors din Canada.

El opri ma[ina \n fa]a casei, iar Kate cobor\, obosit`. Robert , carear`ta enervant de proasp`t, cobor\ s`-i \nmâneze cheile.

– Probabil c` Maggie s-a culcat, coment` el, privind casa \ntunecat`.Sper s` nu mai ai [i alte apeluri \n noaptea asta.

– {i eu sper. |]i mul]umesc c` ai venit cu mine. Mi-ai fost de mare ajutor.

|ntr-un impuls de moment, ea \i \ntinse mâna.

38 SHEILA HOLLAND



– Domnule Montgomery, cred c` am \nceput cu stângul. Dup`

aceast` noapte, crezi c` am putea s-o lu`m de la cap`t?|i lu` mâna [i i-o ]inu câteva secunde. – Ar fi o idee bun`. Crezi c` ai putea renun]a la formalit`]i?

„Robert” ar suna mai prietenos.Era foarte con[tient` de contactul dintre ei, de apropierea [i

atrac]ia din zâmbetul s`u. – Atunci, bine.Ea ezit` pentru un moment. – Dac` nu e[ti de acord s`-l ajut pe Tim...Robert ridic` din umeri. – De ce n-a[ fi? E frumos din partea ta c` faci asta pentru el. Poate

ar trebui s` fiu mai \n]eleg`tor cu el.Kate lu` aceste cuvinte ca pe o scuz` spus` pe jum`tate. – Sper c` a[a vei face. Noapte bun`, Robert .{i se \ntoarse rapid, n`p`dit` de o brusc` [i inexplicabil` timiditate.

|n timp ce se preg`tea de culcare, se gândi la cele \ntâmplate \ncursul serii [i regret` c` nu era mai matur`. Mai experimentat` [i maist`pân` pe sine \n fa]a unui b`rbat atât de calculat [i superior caRobert.

VIA}A LA }AR~ 39



Capitolul 3

Vremea continu` s` fie bun` [i \n octombrie. De cum prinse pu]intimp liber, Kate \ncepu s` exploreze prin \mprejurimi. Se opri lamarginea lacului s` culeag` castane, pe care le-ar fi putut coace

\mpreun` cu Maggie. Cum st`tea aplecat` pentru a le culege, auzi voci\n apropiere. Se ridic` [i v`zu o pereche de tineri care ap`ru hârjonindu-sedup` o cotitur`. B`iatul se opri, o \mbr`]i[` [i o s`rut` cu pasiune.

Kate se sim]i jenat` [i nehot`rât` dac` s`-[i fac` sim]it` prezen]a.Deodat`, o v`zu mai bine pe fat` [i o recunoscu pe LindaMontgomery. Fata p`rea fericit` [i era aproape frumoas`, \n ciudaacelor haine pe care le purta de fiecare dat`.

Nici b`iatul nu avea un aspect prea \ngrijit; avea p`rul lung [i

mersul ]an]o[. O prinse de mân` pe Linda [i fugir` pe o potec` ferit`c`tre o c`su]` de var` pe care o observase [i Kate mai devreme. B`nuic` nu vor pierde prea mult timp cu admiratul lacului...

Kate plec` mai departe, sperând s` nu fi fost observat`. Nu aveaobiceiul [i nici nu-i pl`cea s` spioneze. Incidentul o \ngrijora pu]in,pentru c` Linda era prea tân`r`, iar asta nu p`rea o simpl` joac`. Segândi c` Robert nu [tia [i probabil nici n-ar fi fost de acord cu acesttân`r cu un aspect atât de ne\ngrijit. Practic, nici ea nu-l pl`cea...

Ajunse acas` \ncepu s` calce câte ceva, când sun` telefonul.



– Linda la telefon. Kate, a[ putea vorbi ceva cu tine?

– Spune, o invit` Kate. – Nu prin telefon. A[ putea veni pân` acolo? Maggie e

plecat`, nu? – Da, dar se va \ntoarce cam \ntr-o jum`tate de or`. Bine, vino! oft`

Kate cu ochii la mormanul de rufe nec`lcate. Femeile-doctor nu preaau timp de treburi casnice [i trebuie s` le fac` atunci când pot.

Linda sosi [i \ncepu s` spun` tot felul de lucruri lipsite de

importan]`, privind tem`toare \n jur. – Treci la subiect. Nu cred c` ai venit s` discut`m despre vreme...Linda se \nro[i. – Nu. Vroiam s` discut`m despre aceast` dup`-amiaz`.Kate ghici de ce venise. – Nu mi-am dat seama c` voi fi v`zut`. Era]i prea ocupa]i unul cu

altul [i mi s-a p`rut c` cel mai bun lucru ar fi s` plec.Linda r`mase nemi[cat`.

– Ideea este c` te-a[ ruga s` nu-i spui lui Robert c` m-ai v`zut cuDave.

– Ce-]i veni, Linda? Cum s` discut cu el a[a ceva? – Nu s` discu]i, dar ar putea s`-]i scape... Robert nu e de acord cu

Dave [i nu m` las` s` m` v`d cu el. – Deci v` vede]i \n p`dure, pe ascuns? Cam riscant! Dac` era Robert

cel ce v` vedea azi?... – Robert n-are timp de plimb`ri. Pu]in` lume trece pe acolo. Tu e[ti

prima pe care care o vedem \n câteva s`pt`mâni.Deci, povestea dura de ceva timp. Kate nu era mul]umit` [i n-ar fi

vrut ca fata s` intre \n vreun bucluc. – Stai jos, Linda. {i nu te mai vânzoli! |ncerc s` m` gândesc ce s`

fac. De ce nu-l place Robert? – Pentru c` e atât de snob! se aprinse Linda. Tat`l lui Dave a lucrat

la noi, dar s-a s`turat de Robert [i [i-a deschis un service auto. Acum,

Dave lucreaz` cu el.

VIA}A LA }AR~ 41



– Ca mecanic?

– Da. {i, care-i problema? \ntreb` fata cu ar]ag. – Aaa.., nimic! |i felicit dac` au reu[it. Dar, e[ti sigur` c` `sta-i

motivul pentru care e Robert \mpotriv`? – Sunt sigur`. Robert e un \ncuiat care nici m`car nu \ncearc` s`

]in` pasul cu zilele noastre.Fata p`rea atât de conving`toare c` aproape o convinse [i pe Kate.

Poate c` asta era doar o parte... dar nici m`car ea nu \l pl`cuse. Nu

cumva Robert mai avea [i alte motive?... – Linda, esti foarte tân`r`, insist` ea. Ce vârst` are Dave? – Dou`zeci.Era mai mult decât aproximase ea [i realiz` c` el nu s-ar fi mul]umit

doar cu câteva s`rut`ri. |ngrijorat`, Kate privea pe fereastr` când v`zuma[ina lui Maggie intrând \n curte.

– Va trebui s` \ntrerupem discu]ia, Linda. Nu prea sunt mul]umit`,dar nu te voi da de gol. Va trebui s` mai discut`m!

– E[ti o scump`! strig` Linda. {tiam eu c` vei \n]elege.O s`rut` cu zgomot pe obraz [i o zbughi pe u[` salutând-o pe

Maggie din fug`.Când intr`, Maggie o g`si pe Kate tot lâng` fereastr`. – Ce-a fost asta? – Ei, discu]ii ca \ntre fete... r`spunse Kate, gândindu-se c` n-ar

trebui s` discute cu Maggie despre asta. Acum, \l pl`cea mai mult pe Robert, dar, dup` cum \l [tia,

probabil c` n-ar fi fost de acord cu comportamentul Lindei. Katerealiz` c` Linda avea nevoie de ajutorul unei persoane apropiate, nude al cuiva din familie. Mai \ncerc` de câteva ori s` stea de vorb` cuea, dar, \ntâmplare sau nu, de fiecare dat` mai erau [i alte persoanede fa]`.

|ntr-o diminea]`, avu mai multe vizite decât de obicei [i observ` c`rezervorul era aproape gol, a[a c` trase la primul service pentru a

alimenta. |n timp ce a[tepta \n spatele altei ma[ini,i se p`ru c`-l [tie pe

42 SHEILA HOLLAND



mecanic de undeva. Un pacient, poate? Ca mai to]i medicii, nu prea

avea memoria figurilor. Cobor\ ferastra pentru a comanda, iar b`iatulo interpel` cu un zâmbet silit:

– |]i mai aduci aminte de mine, doctore? – Ar trebui? \ntreb` Kate [i \n momentul urm`tor \[i aminti. Dave,

prietenul Lindei! – Linda zice c` e[ti de partea noastr`, rânji el. – Nu sunt de partea nim`nui. Dac` am t`cut pân` acum, nu

\nseamn` c` sunt de acord.Zâmbetul lui pieri. – Un moment, cred c` v-a]i format o p`rere gre[it`. Linda e cea care

insist` s` ne vedem. De fratele cel b`g`re] se teme ea, nu eu.P`rea sincer [i destul de ]an]o[ pentru a nu se teme de nimeni.

Robert, de altfel, nu avea control decât asupra surorii sale.Kate \i \nmân` banii, iar când se \ntoarse cu restul, zâmbea din nou. – Face]i-mi o favoare [i da]i-i asta Lindei.

|i \mpinse un pachet pe fereastr` pe care Kate \l cercet` suspicioas`. – M-a rugat Linda s`-i iau tuburi cu vopsea din ora[. Ce credea]i c`

sunt? Droguri?Lui Kate \i trecuse asta prin minte. Nici n-ar fi fost de mirare, pentru

c` nu era primul caz, chiar [i \n aceast` zon` \ndep`rtat`. – Bine, i-l voi da. Va fi un bun pretext s` stau pu]in de vorb` cu ea. – Despre noi? – Da. V` vede]i la cursurile de sear`, nu? De ce nu vrei s` r`mân`

a[a pentru a evita [i alte riscuri? – La cantina colegiului nu prea ai loc de multe, zâmbi el cu

sub\n]eles.O ma[in` claxon` din spate, iar Dave salut` nep`s`tor. – |ncurca]i circula]ia, doctore...„Ce obr`znic`tur`!” se gândi Kate. Nu-[i putea da seama dac` el

reprezenta sau nu un pericol, dar se hot`r\ s`-[i duc` misiunea pân`

la sfâr[it.

VIA}A LA }AR~ 43



|n acea sear`, Maggie era plecat` la repe]iile cu corul local. Fiindc`

nu avea treab`, Kate o sun` pe Linda [i o chem` la ea. – Am un pachet pentru tine. De la Dave! ad`ug`, \n speran]a c` asta

o va convinge.Fata nu se l`s` u[or: – |mi pare r`u, dar trebuie s` plec. – Atunci vin eu s` ]i-l aduc, nu se l`s` Kate. Robert e acas`?Stratagema \i reu[i.

– Vin imediat! zise Linda gr`bit` [i, \n mai pu]in de un minut, sun`la u[`. – Ce e asta? spuse dintr-o suflare. Cum te-ai \ntâlnit cu Dave? – Dintr-o \ntâmplare, r`spunse Kate glacial. Am trecut pe la service

[i chiar m-am mirat cum de m-a recunoscut. – C`su]a de var` are o ferestruic` prin care te-am urm`rit ca s` fim

siguri c` ai plecat \nainte ca noi s`... \n]elegi! chicoti Linda. – |n]eleg. Linda, cred c` e timpul s` d`m c`r]ile pe fa]`! De ce m`

evi]i?Linda protest`, dar cam neconving`tor. – Am avut foarte mult` treab` prin cas`. Mâine vine m`tu[a

Margaret [i totul trebuie s` str`luceasc`.Kate \[i amintea vag c` Robert [i Maggie discutaser` despre aceast`

m`tu[` teribil` pe care o vizitaser` anul trecut. – E cea care vine pentru sezonul de vân`toare, exclam` ea [i Linda

chicoti. – Exact. Vizitele ei sunt \nfioar`toare pentru to]i, mai pu]in Robert,

care nu se sperie de nimic. – Ai s`rit de la subiect, zise Kate cu blânde]e. Vorbeam de

aventura ta...|i facu u[or vânt \ntr-un scaun [i o puse s` promit` c` nu se va mai

vedea cu Dave pe ascuns, ci doar cu acceptul lui Robert. |n cazcontrar, se va vedea nevoit` s`-i divulge secretul lui Robert.

Ru[inat`, Linda \ncepu s`-[i r`suceasc` p`rul pe degete.

44 SHEILA HOLLAND



– Credeam c` suntem prietene, [opti ea. Nu te-a[ fi crezut \n stare

de a[a ceva. – Eu sper s` nu fie cazul. Depinde de tine. Dar, dac` va fi nevoie, o

voi face pentru binele t`u. – Cum adic`? \ntreb` Linda. – E[ti prea tân`r` pentru o rela]ie cu un b`rbat. Faptul c` te

\ntâlne[ti cu el \n p`dure... e periculos.Kate se temea s` n-o jigneasc`, dar nu era cazul.

Linda izbucni \ntr-un râs sincer. – Ah, Kate, doar nu m-am n`scut ieri. {tiu [i eu s`-mi port de grij`. – A[a zic toate fetele – spuse Kate pe un ton sec– [i pe urm` r`mân

\ns`rcinate. Am v`zut destule fete de vârsta ta la mine la cabinet. – Dave spune c` ar trebui s` iau anticoncep]ionale! spuse Linda [i

apoi \[i acoperi gura cu palma. Dar, b`nuiesc c` n-ai fi de acord? – Nu, izbucni Kate. Ei? |mi promi]i s` nu te mai vezi cu el sau

trebuie s` vorbesc cu fratele t`u? – Am de ales?.. Dar, tot va trebui s` ne vedem la [coal`. Nu ai cums` obiectezi.

– Normal c` nu. Dar, ce face el acolo? – Urmeaz` un curs de mecanic`. E de[tept, spuse Linda mândr`.

{coala l-a plictisit, dar \l ajut` \n afacere.Kate aproape c` o crezu. – |i admir ambi]ia [i faptul c` munce[te din greu. Dar, te rog s-o la[i

mai u[or. Vede]i-v` când mai sunt [i alte persoane de fa]`. {i, teimplor, nu te considera o victim`!

|i zâmbi, dar fata o privi cu resentiment: – Te-am crezut diferit`, dar v`d c` e[ti la fel ca to]i ceilal]i.„Ce crud` e!” se gândi Kate [i \ncerc` s` mai repare ceva: – Observ c` nu mai sunt feble]ea ta. Dar, \n compara]ie cu m`tu[a

ta, cum sunt: mai bun` sau mai rea?

Pe chipul Lindei \nflori un zâmbet:

VIA}A LA }AR~ 45



– Nimeni n-o poate dep`[i. E \ngrozitoare!

Telefonul sun` [i, pân` \[i not` Kate numele [i adresa pacientului,Linda se f`cu nev`zut`.

– |nc` n-ai cunoscut-o pe lady Howard? o \ntreb` Ben pe Kate,câteva zile mai târziu, la o cea[c` de cafea \n cabinet.

– Pe cine? se mir` Kate.

– M`tu[a Margaret. St` la ei, acum. – Am v`zut-o de la distan]`, pe un cal. Deci ea este lady Howard!

Maggie nu mi-a spus nimic. – Este v`duva unui guvernator colonial, din perioada când existau

colonii, spuse Ben, sever. Mie, de fapt, îmi este simpatic` b`trânica.Se uit` gânditor la Kate [i spuse: – Sunt curios ce p`rere o s`-[i fac` despre tine.

– Nu cred c` ne vom întâlni prea des, zise Kate nep`s`toare. Nucred c` so]iile de guvernatori sunt genul meu. Mai degrab` e genulîngâmfatei de Diana!

Ea observase ma[ina Dianei, un Mini ro[u, parcat în curtea luiRobert de mai multe ori în ultima s`pt`mân`. Îi v`zuse pe cei doi dela dep`rtare, c`l`rind împreun`. O dat`, Kate trebuise s` a[tepteiritat` în ma[in`, timp de aproape zece minute, deoarece drumulîngust era blocat din cauza vân`torii. Nu se calmase nici m`car în

momentul în care Robert ap`ruse pe un superb arm`sar negru [i leceruse oamenilor s`-i fac` loc s` treac`. Kate coborâse geamulma[inii, ro[ie de furie, [i îi spusese exact ceea ce gândea despreoamenii ce-[i pierd timpul cu astfel de îndeletniciri stupide. El îizâmbise, f`r` îndoial` con[tient de cât de bine ar`ta în acel costumde vân`toare.

– Deja mi-am cerut scuze c` te-am f`cut s` a[tep]i. Nu mi-am dat

seama c` e ma[ina ta.

46 SHEILA HOLLAND



– {i crezi c` asta te scuz`? \ntrebase ea, sarcastic. N-ar fi fost nici o

problem` dac` era vreun biet localnic în locul meu? Dar b`nuiesc c`ei n-ar îndr`zni s` te înfrunte!

Robert fusese pe punctul de a-[i pierde buna dispozi]ie. – }i-ai format o p`rere gre[it` despre unele lucruri, draga mea.

Oamenii de la ]ar` nu sunt a[a de gr`bi]i ca voi, or`[enii. {i nici nubloc`m drumurile inten]ionat!

Gesticulase în direc]ia animalelor [i spusese:

– Unii oameni nu c`l`resc atât de bine pe cât au impresia. – Atunci, nici n-ar trebui l`sa]i, izbucnise Kate, iar el o aprobase sever. – Dar, parc` po]i s` le spui ceva...Se aplecase apoi spre ea [i continuase: – Fruntea sus, micu]` Kate! Poate c` unul va c`dea vreodat`. S` vezi

ce te vei mai distra, când te vei putea r`zbuna pe bietul netrebnic carete va vizita la cabinet!

Kate \i povesti lui Ben, la o cafea, acest incident.

– Nu g`se[ti c` este extrem de arogant modul în care ocup` totdrumul?

Ben d`du din cap. – Nu asta inten]ioneaz`. Au vân`toarea în sânge, Robert avea

dreptate când a spus c` pe majoritatea localnicilor nu-i deranjeaz`. {itrebuie s` recuno[ti c` e o pl`cere s`-i prive[ti.

Kate înc` p`stra în minte imaginea lui Robert pe cal, care sem`nacu unul din portretele din Sherringdon Hall.

– Ni[te papi]oi! rican` ea, iritat` de faptul c`, într-adev`r, reu[ises-o impresioneze.

– Dar de fata lui Mitchell ce p`rere ai? \ntreb` ea dup` o pauz`. – Diana? f`cu Ben. Nu-i genul meu. Mie îmi plac femeile mai calde.Se uit` c`tre u[a întredeschis` [i o închise cu piciorul. – P`cat c` nu lucr`m în ture inverse. Mi-ar fi pl`cut s`-]i ar`t

împrejurimile.

{i, luând-o de mân`, continu`:

VIA}A LA }AR~ 47



– Poate... când se va sim]i tata mai bine?

– Când se va sim]i mai bine, nu voi mai fi aici, r`spunse Kate cufermitate, iritat` de gestul lui.

O invitase în mai multe rânduri în ora[ [i o vizitase frecvent acas`la Maggie. Nu ascundea faptul c` o simpatiza; îi f`cea complimentestângace referitoare la ]inuta [i coafura ei.

– Cum de ar`]i atât de bine când munce[ti atât de mult? îi spuseseel în mai multe ocazii, pe un ton admirativ.

Kate [tia s` recunoasc` pericolul atunci când îl vedea [i avea grij`s` fie rece [i distant`. Îl simpatiza pe Ben, dar nimic mai mult. Nu s-ar fi putut îndr`gosti de el nici în o mie de ani [i ar fi fost chiar bizar cael s` se îndr`gosteasc` de ea.

Rela]ia lor ar fi putut deveni tensionat` – poate chiar devenisepu]in. Tentativele lui de a o seduce nu-i în[elar` vigilen]a nici lui Kate,nici doamni[oarei Andrews. Aceasta nu aproba acest comportament [iKate ar fi vrut s`-i spun` c` împ`rt`[ea aceea[i opinie, dar n-o f`cu. Ar

fi fost stânjenitor pentru amândou`. A[a c` evita s` mai fie singur` cu el [i \[i dori s` nu fi negat atât de vehement existen]a pretendentului din Glasgow despre care o\ntrebase Ben.

48 SHEILA HOLLAND



Capitolul 4

Urm`torul week-end, Kate c`zu din nou de serviciu. Sâmb`t`, cândajunse acas` dup` orele de cabinet [i dup` vizite, Maggie o a[tepta cu

o sticl` de lichior. Kate lu` o înghi]itur` [i se sprijini pe toat` l`]imeapervazului.Se aflau în camera care avea vedere la [osea. Chiar dac` era luna

noiembrie, soarele înc` mai avea putere. Kate privi c`tre gr`dina cutrandafiri [i se sim]i mul]umit`. Tocmai descoperise cu surpriz` c`-iplace via]a la ]ar`, cu lini[tea, verdea]a [i aerul ei curat.

– N-am tr`it niciodat` într-o cas` de la a c`rei fereastr` s` pot vedea vaci. Pân` la urm`, te cucere[te!

Auzi zgomotul f`cut de copite de cai [i-i v`zu pe Robert [i m`tu[asa trecând c`lare. B`trâna c`l`rea cu aceea[i u[urin]` ca nepotul ei,mândr` [i ]inându-[i spatele drept. F`r` s`-[i dea seama, Kate se mut`la o fereastr` de unde-i urm`ri pân` intrar` în grajd.

– Am uitat s`-]i spun! În seara asta suntem invitate la cin`, \i spuseMaggie ar`tând spre casa lui Robert.

Kate se încrunt`.

– Nu cred c` ar trebui s` merg. Sunt de serviciu.



– Ba ar trebui! Dac` nu mergi, o vor considera o nepolite]e. De

altfel, m`tu[a Margaret a auzit foarte multe despre tine [i vrea s` tecunoasc`.

– Da?! De la cine?Maggie gesticul` a nep`sare. – De la mai mul]i oameni. L-am auzit pe Robert, deun`zi,

amenin]ând-o c`, dac` se nu comport` frumos [i nu-[i ia pastilele, te va chema pe tine. I-a spus c` nu-i va merge la fel de u[or cu tine, a[a

cum îi merge cu Ben. – Vrei s` spui c` e pacienta noastr`? – Numai cât st` aici. – Nu-i poate fi atât de r`u dac` e în stare s` c`l`reasc`. – Cred c` numai voin]a ei de fier o men]ine, zise Maggie. E b`trân`,

dar refuz` s-o recunoasc`.În acea sear`, cunoscând-o îndeaproape pe lady Howard, Kate î[i

d`du seama c` Maggie avusese dreptate. Machiajul atent nu-i putea

ascunde boala fa]` de o persoan` avizat`. Durerea l`sase urme pechipul ei, iar mâinile încle[tate pe bastonul de filde[ tr`dau o posibil`cauz`.

Artrit`, se gândi Kate [i se minun` cum putea b`trâna c`l`ri înaceast` situa]ie. Ochii ei frumo[i, la fel ca ai lui Robert, o examinar`din cap pân`-n picioare.

– Deci, tu e[ti Kate Ferguson! Nu o neispr`vit` ca fratele t`u, sper!Kate murmur` o replic` banal`, spiritul ei revoltându-se împotriva

manierei autoritare a b`trânei doamnei.Lady Howard b`tu cu palma pe canapea, f`cându-i semn s` ia loc. – Stai jos, copil`. A[ vrea s` stau de vorb` cu tine.Kate se a[ez` cu strângere de inim`, privind în jur dup` o cale de

sc`pare. Lady Howard râse cu o urm` de mali]iozitate. – E[ti exact cum mi te-a descris nepotul meu. A zis c` nu prea [tii

s`-]i ascunzi sentimentele.

Kate îi r`spunse pu]in în]epat.

50 SHEILA HOLLAND



– Care dintre nepo]i, lady Howard?

– Robert, desigur. – Nu prea \n]eleg de ce a trebuit s` discuta]i despre mine.Nu-i st`tea în fire s` vorbeasc` a[a, dar b`trâna o pusese în

defensiv`.Gura rujat` i se bo]i, sco]ând în eviden]` o re]ea fin` de riduri, [i

spuse: – Mi-a mai spus [i c` e[ti cea mai cert̀ rea]` fat` pe care a cunoscut-o

vreodat`. Ce a uitat s` men]ioneze este c` e[ti o fat` foarte dr`gu]`.Culoarea ro[ie a p`rului tù este natural`?Kate nu suporta ca oamenii s`-[i foloseasc` vârsta înaintat` drept

pretext pentru grosol`nie. – Bineîn]eles c` da! spuse ea cu r`ceal`. {i s` [ti]i c` [i eu am auzit

multe lucruri despre dumneavoastr`.{i n-ai decât s` în]elegi ce vrei din asta, adùg` ea în gând, întâlnind

privirea tìoas` a b`trânei.

Din spatele canapelei se auzi vocea lui Robert: – Tu bei sherry, nu-i a[a, Kate? Ce p`rere ai despre ea, m`tu[`

Margaret?Î[i sprijini ambele mâini pe sp`tarul canapelei, privindu-le

zâmbitor.Lady Margaret întârzie atât de mult cu r`spunsul, încât Kate fu

nevoit` s`-[i ascund` nasul în pahar, pentru a-[i masca stânjenealasubit`. Îi displ`cea faptul c` discutaser` despre ea, dar admise c`gre[ise atunci când f`cuse o remarc` atât de necuviincioas`.

– Îmi place de ea, spuse lady Howard, într-un sfâr[it. Are curaj!Dragul meu, m-am s`turat ca toat` lumea s` fie de acord cu mine.

{i, spre surpriza lui Kate, b`trâna o gratul` cu un zâmbet larg.Tân`ra \i întoarse zâmbetul, pu]in nesigur`, dar Robert fu cel carerupse t`cerea:

– Înseamn` c` [i tu ar trebui s` fii mai tolerant`. Ceilal]i se tem prea

mult de limba ta ascu]it` ca s` se mai contrazic` cu tine.

VIA}A LA }AR~ 51



– A[a [i trebuie! Nu accept ca tinerii s` fie obraznici cu b`trânii!

Kate era cât pe ce s` se înece cu lichiorul, dar î[i reveni [i sim]i c`era timpul s` spun` ceva.

– A]i terminat de discutat despre mine? \ntreb` cu o voce rug`toare.Chiar m` simt jenat`, s` [ti]i!

Robert p`rea amuzat de reac]ia ei. – Arat` tot ce po]i, micu]` Kate! {tii c` e[ti în stare! Discu]ia noastr`

a avut un scop, pentru c` m`tu[a Margaret ar vrea s` apeleze laserviciile tale.

Expresia lui se în`sprea pe m`sur` ce a[tepta r`spunsul. – Din punct de vedere medical?Kate nu agrea deloc ideea. – Nu se poate! se gr`bi s` spun`, neputându-[i masca u[urarea.

Sunte]i pacienta lui Ben, lady Howard! Ar fi lipsit de etic`... – Prostii, draga mea! Ben nu s-ar sup`ra.Ba mai degrab` s-ar bucura, se gândi Kate, u[or iritat`, întrebându-se

dac` urma s` i se cear` un consult în salonul lui Robert. Mult` lumeavea obiceiul s`-[i dezv`luie bolile în cele mai ciudate locuri. Lady Howard p`rea c` face parte din aceast` categorie.

– Ne vedem la tine în cabinet luni diminea]`, anun]` ea.Kate se replie rapid: – Dac` n-am nici o programare [i dac` Ben n-are nimic împotriv`! – Ai putea s`-i ceri p`rerea chiar acum.Robert plec` s`-[i întâmpine oaspe]ii nou-veni]i. Diana Mitchell

tocmai intrase, urmat` de Ben. Se p`rea c` ma[ina Dianei r`m`sese înpan` [i Ben se oferise s-o aduc`. – Dar la plecare m` vei conduce tu, nu-i a[a, Robert ? gânguri ea,

luându-l posesiv` de bra]. – Se str`duie[te prea tare, observ` lady Howard. Robert e genul de

om care prefer` s` vâneze.În timp ce Kate încerca s`-[i dea seama dac` ar fi trebuit s`

r`spund` acestei observa]ii, b`trâna ridic` un deget poruncitor c`tre

Ben, care se apropie precaut.

52 SHEILA HOLLAND



– N-am de gând s` te mu[c, tinere! Vreau s`-]i cer ceva, atâta tot.

De[i sunase ca un ordin, Ben accept` cu destul` bun`voin]`.Chiar prea mult`, se gândi indignat` Kate. Lady Howard p`rea un

pacient teribil, iar el era bucuros s` scape de ea. – Nu e nevoie s` veni]i pân` la cabinet, îi spuse amabil. Kate poate

veni la dumneavoastr` acas`, la prânz, dup` ce termin` vizitele.Pus` într-o pozi]ie din care nu mai putea da înapoi f`r` a jigni, Kate

accept` acest aranjament f`r` tragere de inim`. – Bestie! sâsâi în urechea lui Ben, când lady Howard se retrase. Acesta p`rea s` nu în]eleag` ce voia s` spun`, a[a c` adùg`: – Mi-ai pasat-o mie, nu? Ce tupeu ai!El zâmbi vinovat. – E în grija mea de ani de zile. N-am crezut c` o s` te superi. – Ba m` sup`r, de[i cred c` va trebui s` m` obi[nuiesc cu gândul.Îl privi cu repro[, iar el î[i a[ez` mâna peste mâna ei. – Nu fi urâcioas`, Kate! De[i e[ti foarte frumoas` când te aprinzi...

O privi [treng`re[te [i o strânse de mân`. – De departe, e[ti cea mai dr`gu]` fat` de aici!În acel moment, Robert ap`ru, oferindu-i lui Ben un pahar.

Expresia fe]ei sale o l`s` pe Kate s` în]eleag` c` auzise remarca lui Ben – un amestec de surpriz` [i înc` ceva. Iritare? Dezaprobare? Dar ce sàib` Robert împotriva avansurilor pe care Ben le face colegei sale?

Kate reac]ion` pe m`sura comportamentului lui Robert: se trasemai aproape de Ben, se ridic` pe vârfuri [i-i [opti ceva la ureche. Ben

râse zgomotos, iar ea râse, urm`rindu-l pe Robert cu coada ochiului.Se sim]ea pu]in prost v`zându-l cum a[tepta ca ei s` se potoleasc`.F`r` s`-[i dea seama, se îndep`rt` de Ben, iar Robert remarc` pe un

ton neutru: – Voiam s`-]i mai ofer ceva de bùt, dar v`d c` ai bùt suficient. – Asta-i culmea! Am bùt doar un lichior, dup` cum bine [tii, se

burzului ea. {i, oricum, eu nu beau mult în timpul serviciului. – Bine faci! Pentru c` [i a[a te aprinzi destul de u[or!

Ben îi privi nedumerit.

VIA}A LA }AR~ 53



– Ce se întâmpl`? {i de ce ar`]i atât de prost dispus`?

Kate încerc` s`-[i men]in` cump`tul, amintindu-[i la timp c` estedoar un oaspete în casa lui Robert.

– Lui Robert îi face pl`cere s` m` [icaneze, murmur` ea. Nu suntsup`rat`.

Dar privirea aprig` aruncat` gazdei sale demonstra contrariul.Robert îi d`rui un zâmbet pe care ea îl catalog` drept superior [i

d`du din cap în direc]ia m`tu[ii [i a veri[oarei sale.

– Ben, du-te [i salveaz-o pe Maggie. Se n`ruie sub atacul m`tu[iiMargaret!R`mas singur cu Kate, Robert se post` direct în fa]a ei [i ad`ug`

u[or: – Crezi c` e bine s`-l încurajezi pe Ben? Munca [i iubirea nu sunt o

combina]ie prea bun`. Aceasta era [i p`rerea ei, dar interven]ia lui Robert o scoase din

s`rite [i-i spuse acest lucru. Con[tient` c` discu]ia lor era urm`rit`, î[i

temper` glasul, dar nu-[i putu controla focul din obraji. – Sunt de acord c` nu e treaba mea, dar Ben e prietenul meu [i

nu-mi place s`-l v`d cum se face de râs. El nu poate rezista unei femeifrumoase. Asta n-ar fi o problem`, dar în cazul t`u... Reputa]iacabinetului se afl` în mâinile lui, atâta timp cât tat`l lui lipse[te.

– Nu cred c` sugerezi c` eu [i Ben ne-am face de cap în timpulserviciului! ridic` ea tonul. Dac` tu crezi asta, înseamn` c` nu [tiinimic despre medici! Unii dintre cei tineri pot fi mai nebunatici, dar laserviciu se poart` cum trebuie.

– Nu, Kate. Bine\n]eles c` nu asta cred! {tiu c` amândoi sunte]idoctori buni [i pricepu]i. Voiam doar s` spun c` Ben are destuleprobleme pe cap, f`r` a te mai pune [i pe tine la socoteal`.

Înainte ca ea s` poat` r`spunde, buc`tarul intr` [i anun]` cina. Înagita]ia ce urm`, Kate se separ` de Robert, f`r` voin]a ei.

Un lucru bun, se gândi ea, pentru c` sim]ise nevoia imperioas` de

a-l lovi cu unul dintre bibelourile de por]elan.

54 SHEILA HOLLAND



Din punctul ei de vedere, aceasta nu fusese o cin` reu[it`. Mâncar`

fazan, perfect preparat, [i o minunat` tart` cu prune [i fri[c`. – D`uneaz` s`n`t`]ii, murmur` Kate c`tre Tim, care st`tea lâng` ea. – Sunt destul de tân`r ca s` m` descurc, doamn` doctor. – Nu fi a[a de sigur! replic` ea. Cercet`rile au demonstrat c` bolile

apar înc` din fraged` copil`rie.Pastorul din Sherringdon, care st`tea în stânga ei, se întorsese s-o

asculte. B`rbatul, care-[i cânt`rea foarte bine cuvintele, se angaj` într-o

discu]ie serioas` referitoare la pericolele mâncatului peste m`sur`.Plictisit`, Kate se uit` de-a lungul mesei [i întâlni privirea ironic` a luiRobert. Privirea lui p`rea s` spun` „A[a-]i trebuie dac` te lauzi cutalentele tale medicale!”. Dar el cu siguran]` nu putea auzi ce vorbeau,chiar dac` avea un sim] auditiv foarte acu]it.

Pastorul peror` în continuare, iar Kate se pref`cu interesat`, avândgrij` s` nu se mai uite în direc]ia lui Robert. Cel pu]in st`tea destul dedeparte de capul mesei, unde lady Howard, care se afla în dreapta lui

Robert, domina f`r` probleme conversa]ia. Diana p`rea plictisit`,probabil din cauz` c` Robert nu-i acorda suficient` aten]ie.

Kate î[i reveni din reverie în momentul în care realiz` c` pastorul \ipusese o întrebare.

– ~``... n-am prins ultima parte, zise ru[inat` de faptul c` fuseseprins` cu garda l`sat`, exact în momentul \n care ceilal]i t`ceau.

Amuzat, Robert îi s`ri în ajutor. – Biata Kate! Mai mare ru[inea cum noi, profanii, nu d`m

doctorilor nici un moment de r`gaz! – Eu doar întrebam... \ncepu pastorul, dar fu întrerupt brutal de

lady Howard. – Dragul meu, cred c` este un gest total nepotrivit s` discut`m

despre boli în timpul mesei.Pusese \n aceste cuvintele întreaga ei for]` de influen]` [i reu[i s`-l

amu]easc`.

Tim atinse mâna lui Kate [i zâmbi c`tre ea.

VIA}A LA }AR~ 55



– Ce familie! Ce [anse am avea eu [i Linda s` devenim ni[te oameni

normali?Kate consider` vorbele sale drept o critic` la adresa m`tu[ii. – Mie îmi cam place b`trâna, spuse ea. – Nu ]i-ar mai pl`cea dac` ai trì cu ea. – Dar va sta mult aici? – Pân` la Anul Nou, spuse el, sumbru. Întotdeauna î[i petrece

Cr`ciunul cu noi [i se întoarce la Londra în prima zi a noului an. A

devenit un ritual de familie. Mare ghinion!Când cina se termin`, Kate se retrase \mpreun` cu Tim [i Linda

pentru o partid` de tenis de mas`. Spre surpriza ei [i dezam`gireaaproape f`]i[` a tinerilor Montgomery, Diana veni dup` ei.

– V` deranjeaz` dac` vin [i eu?Obi[nuita încredere \n sine a fetei p`rea [tirbit` de lady Howard

sau, probabil, de faptul c` Robert nu-i r`spunsese avansurilor. Lui

Kate, suflet bun, îi p`ru rù pentru ea, de[i n-o pl`cea. B`nuia c`Diana sperase la mai mult în timp ce p`rin]ii ei fuseser` pleca]i,eventual la o logodn` cu Robert.

Linda [i Tim, mai pu]ini diploma]i, o ignorar` pur [i simplu peDiana [i începur` un joc de simplu.

Kate se a[ez` pe o canapea veche dintr-un col] al camerei. – Vom juca [i noi dup` ce termin` ei, suger` ea. Câ[tig`torii vor

juca între ei, bine?

– Bine, zise Diana [i se a[ez` lâng` Kate, un pic mai înseninat` lafa]`.

– Nu pot s-o suport pe scorpia asta b`trân`, mormì ea. Robert eun sfânt pentru c` o suport`! Nu e[ti de aceea[i p`rere?

– Nu prea. Chiar pare ata[at de ea. {i atunci, care e meritul lui? – Robert e... amuzant, medit` Diana. To]i ceilal]i ur`sc sosirea ei.

Mama spune c` este cea mai necioplit` femeie pe care a cunoscut-o.

Despre ce a]i vorbit? Ai discutat destul de mult cu ea, înainte de cin`.

56 SHEILA HOLLAND



– Una-alta...

Dar Diana nu era u[or de convins. – Dar Robert ce ]i-a spus, de te întristase[i a[a? Poate c` m` vei

considera cam indiscret`, dar am observat f`r` s` vreau. Rela]iiledintre oameni mi se par fascinante. M` refer la ceea ce-i une[te peoameni, în]elegi?

Kate b`nuia c` acestea erau doar vorbe goale. Deja o catalogase peDiana drept o femeie egoist`, interesat` numai de Robert. Într-un fel,îi era mil` de ea fiindc` era lipsit` de demnitate [i respect de sine,

obsedat` de o pasiune aparent neîmp`rt`[it`. – De fapt, eu [i cu Robert am avut o mic` neîn]elegere. Nici n-ar fi

prima... Oricât de mult a[ încerca, nu putem c`dea de acord. – Adic` nu-]i place de el? exclam` Diana, uimit` [i u[urat` în egal`

m`sur`.Kate b`nuise c` era considerat` o poten]ial` rival` [i-[i alese special

cuvintele pentru a alunga aceast` idee ridicol`. {i se p`rea c` reu[ise,pentru c` Diana deveni brusc prietenoas` [i jenant de intim` cu

confiden]ele. Astfel, afl` c` Diana \l [tia pe Robert de când era mic`, iar el era un

adolescent. Fusese eroul ei dintotdeauna, iar când se certase cu tat`lsù [i plecase la munc` în Canada, Diana plânsese de se umflase.

– {tiu c` nu e frumos s` te bucuri când cineva moare, dar când amauzit c` tat`l lui Robert a avut un infarct, am realizat dintr-o dat` c`Robert se va întoarce.

– De ce s-a certat cu tat`l sù? \ntreb` Kate.

Diana se gândi un moment. – B`trânul nu se pricepea s` conduc` afacerile. Mai mult cheltuia

decât producea. A avut [i o mul]ime de directori nepricepu]i... Robertera doar un copil, dar avea o voin]` foarte puternic`.

– Sunt sigur`! – Astfel, averea s-a dus pe apa sâmbetei. Au avut perioade grele, dar

a rezistat numai de dragul mamei sale. Dup` moartea ei, n-a mai pututsuporta. Cât tat`l sù a fost în via]`, el nu s-a mai întors, cu toate c`,

\nainte de moarte, l-a implorat s` vin`.

VIA}A LA }AR~ 57



– Într-un fel, nici nu m-a[ fi a[teptat s-o fac`, spuse ea gânditoare.

E un om aprig, nu? {i nu se las` impresionat de sl`biciunile altora. – Timpul petrecut în Canada l-a transformat într-un om foarte dur

[i independent, zise Diana. Este un om... complet, nu-i a[a? – Este, într-adev`r, aprob` Kate. De[i eu nu cred c` bun`tatea [i

sensibilitatea ar putea fi considerate defecte. – Nu crezi?Diana p`ru pu]in nedumerit` de aceast` remarc`, dar zâmbi larg.

– Se vede treaba c` nu ne plac acelea[i lucruri... sau oameni, nu-ia[a?Conversa]ia lor lu` sfâr[it brusc când Tim \[i anun]` zgomotos

victoria. Veni rândul celor dou` fete s` joace [i Diana câ[tig` rapid. – Nu am înclina]ie pentru astfel de sporturi, zâmbi Kate, dovedind

sportivitate. Apoi se retrase pentru a-[i reface machiajul. Întârzie pu]in în hol,

examinând câteva fotografii de pe o m`su]`. Observ` într-o fotografie o

frumoas` fat` cu p`rul negru. S` fi fost mama lui Robert ? Exista oasem`nare, dar rochia cu volane nu se potrivea cu vremurile respective.

– {tii cine este? o întreb` Robert, care ap`ruse dintr-un salon [i seoprise lâng` ea.

Ea scutur` din cap. El îi lu` portretul din mâini [i oft`, \n timp ce-lprivea.

– M`tu[a Margaret, zise el.De[i o privise de nenum`rate ori, înc` se sim]ea triste]e în vocea lui. – Vârsta nu iart`, a[a-i? Cu cât ai fost mai frumos, cu atât î]i vine mai

greu. Fii r`bd`toare cu m`tu[a Margaret, Kate. Poate c` nu va fi cel maicuminte pacient, a[a se întâmpl` cu cei ce lupt` împotriva vârstei.

Kate îl privi, cople[it`. Prima reac]ie când îl întâlnise în hol fuseseuna de iritare, pentru c` p`rea s` fi uitat disputa de dinainte de cin`. Acum îl considera mai pu]in insensibil decât i se p`ruse ini]ial – celpu]in, fa]` de cei pe care îi iubea. Î[i urâse tat`l chiar atât de mult încât

s` nu ]in` cont de ultima lui rug`minte?

58 SHEILA HOLLAND



– Ce-]i trece prin c`p[orul ̀ la? \ntreb` Robert, a[ezând fotografia la loc.

– E[ti foarte ata[at de ea, nu? evit` ea întrebarea. – S` [tii c`-i v`d [i defectele. Problema este c` majoritatea nu [tiu

s` vad` dincolo de aparen]e. Aparen]e care-i sperie pe cei timizi [i-iirit` pe cei ca tine...

– Ca mine?El \i arunc` un zâmbet misterios. – Independen]i [i cu o minte ager`.Nu era sigur` dac` Robert aprecia sau nu aceste calit`]i, mai ales la

o femeie. – {tiu exact ce fel de femeie ]i-ar pl`cea s` ai ca nevast`, domnule

Montgomery. – Am crezut c` r`m s̀ese stabilit s` ne spunem pe nume. Dar spune-mi,

Kate. Chiar sunt curios!Ea ro[i ca o [col`ri]`, furioas` pe sine, dar hot`rât` s` nu dea

înapoi.

– De mod` veche în ceea ce prive[te atitudinea fa]` de b`rba]i, f`r`s` pun` la îndoial` superioritatea lor. {i, desigur, trebuie s` fieatr`g`toare.

– De ce „desigur”? \ntreb` el blând. – Pentru c` b`rba]ii ca tine... În]elegi ce vreau s` spun! \ncheie ea,

îmbujorat`. B`rba]ii chipe[i nu aleg femei insipide.El o privi cu o expresie trist`. – Ei, m` tem c` nu ai o p`rere prea bun` despre mine.

– Sunt convins` c` sentimentul e reciproc.Prezen]a lui atât de aproape de ea o tulbura, senza]ie ce-i displ`cea.El nu se deranj` s`-i r`spund`. Râse scurt [i o lu` de bra]. – Hai s` ne întoarcem în salon. M`tu[a Margaret a întrebat de tine.

VIA}A LA }AR~ 59



Capitolul 5

– Bine face]i c` sta]i în pat, lady Howard! Exact asta v-a[ firecomandat [i eu.

Kate se ridic` de pe marginea patului, strângându-[i tensiometrul.Oare era bine s`-i spun` rezultatul? – Am r`mas în pat pentru c` m-am gândit c` astfel î]i va fi mai u[or.

Eu m` trezesc de obicei la opt.Kate se duse la fereastr` [i privi gazonul [i lacul din dep`rtare. – V-a[ sugera, lady Howard, ca de azi înainte s` v` schimba]i

tabieturile. Va trebui s` v` ridica]i din pat abia la prânz, cel pu]inpentru câteva s`pt`mâni.

– Ce vrei s` spui? Hai, zi odat`!Kate reflect` un moment asupra fi[ei medicale pe care o citisefoarte atent` în cabinet.

– {ti]i c` ave]i tensiune arterial` foarte mare. Pân` acum n-a]i avutprobleme, dar situa]ia s-a schimbat. Va trebui s` v` schimb`m pu]intratamentul, o s` mai ad`ug`m o pastil` sau dou`. În plus, nu ave]inevoie decât s` v` odihni]i.

– Refuz s` devin o legum`! exclam` b`trâna, însp`imântat`.

Kate zâmbi.



– Nici nu-mi pot închipui a[a ceva! De altfel, câteva exerci]ii u[oare

v` vor face bine la artrit` sau ve]i anchiloza [i mai tare.Lady Howard se afund` într-un morman de perne, \ncepu s`-[i fac`

toaleta [i spuse cu demnitate: – Voi lua medicamentele pe care mi le-a]i prescris, doamn` doctor

Ferguson, dar pentru cât timp, e numai treaba mea. Avea un stil care te l`sa f`r` replic`. Probabil c` a[a se adresase [i

servitorilor obraznici, în vremea când fusese so]ia guvernatorului.

Kate, reprimându-[i tenta]ia de a chicoti, reveni lâng` pat [i-[i alese cuaten]ie cuvintele.

– Îmi pare r`u, lady Howard, dar gre[i]i. Doar medicamentele nusunt suficiente pentru a v` coborî tensiunea. Felul în care tr`i]i este [iel important. Eu va trebui s` v` ghidez în acest sens. Eu sunt doctoruldumneavoastr`! Cel pu]in acum...

– Trebuie! Trebuie, într-adev`r!

Culoarea ap`ru pe obrajii puternic farda]i ai b`trânei. – Doctorul din Londra nu v-a impus s-o l`sa]i mai u[or? \ncerc`tân`ra s` nu se lase intimidat`.

– Nu-mi pas` ce spune el! Omul e complet tâmpit! Am crezut c` ofemeie ar fi mult mai în]eleg`toare.

Lady Howard îi arunc` o privire înghe]at`. – Dac` pleci acum, doamn` doctor Ferguson, voi putea [i eu s` m`

ridic din pat. Acum îmi ia mai mult timp s` m` îmbrac.

În mod normal, doctorul era cel ce încheia o consulta]ie, nupacientul. Dar lady Howard era ea îns`[i o lege. Kate aprob` cu omi[care a capului [i se îndrept` c`tre u[`.

– V` voi aduce noua medica]ie disear` [i voi veni s` v` v`d lasfâr[itul s`pt`mânii.

– Nu cred c` va fi necesar. – L`sa]i-m` pe mine s` decid asta, se opri Kate cu u[a întredeschis`.

Vreau s` v`d dac`-mi urma]i sfatul.

VIA}A LA }AR~ 61



– Deja ]i-am spus c` o s` fac ce vreau eu!

– Atunci, îmi pare r`u, dar nu v` mai pot trata. Depinde dedumneavoastr`... Mai gândi]i-v`!

Închise rapid u[a \nainte ca b`trâna s` poat` replica. Judecânddup` expresia contariat` a fe]ei sale, se p`rea c` foarte pu]ini oameniîndr`zniser` s`-i vorbeasc` atât de dur ladyei Howard.

***

– M` tem c` n-am ajutat-o cu nimic în privin]a tensiunii arteriale, ise confes` Kate lui Ben, când se întâlnir` s` discute problemele noiipaciente. N-ar fi mai bine s` te duci s` vezi ce-i cu ea? Nu cred c` vamai vrea s` m` vad` pe mine.

– Nu, r`spunse Ben, sigur de el. Tocmai am vorbit cu Robert latelefon [i mi-a spus c`, dup` dou`zeci de minute de critici la adresa ta,b`trâna scorpie a recunoscut c` a exagerat în ultima vreme. Ai cam

speriat-o, Kate! Va vedea c` ai avut dreptate!În timpul serii, Robert îi f`cu o vizit` lui Kate [i-i spuse cam acela[i

lucruri. Maggie era în vizit` la ni[te prieteni, iar Kate se ghemuiselâng` ma[ina de g`tit din buc`t`rie, lâng` care st`teau atunci când nuse deranjau s` aprind` [emineul din camera de zi.,

– Las`-i timp s` se obi[nuiasc`! E înc`p`]ânat`, dar nu e proast`. Oplimbare c`lare, din când în când, nu-i va face r`u, nu?

– Cred c` nu, de[i nu pot s`-mi dau seama cum poate c`l`ri dincauza acelei artrite.

– Se suie în [a ajutat`, admise Robert. Dar c`l`ritul e pl`cerea eisuprem`. Ar fi prea mult pentru ea s` renun]e cu totul.

T`cu un minut sau dou`, încruntat. Kate îl studie, admirând liniafrumoas` a fe]ei [i mâna prelung` în care-[i ]inea b`rbia. Nu maiîntâlnise niciodat` un b`rbat atât de atr`g`tor, dar era înc` departe dea fi sigur` c`-l place.

Ridic` brusc privirea [i o surprinse.

62 SHEILA HOLLAND



– Am fost foarte îngrijorat din cauza Lindei.

– Linda? \ntreb` Kate, z`p`cit` de gândurile ei [i de schimbareabrusc` de subiect.

El se aplec` spre ea. – O v`d din ce în ce mai rar, iar când o v`d îmi pare un strìn. Tu

o vezi mai des? – Când [i când, r`spunse ea, precaut` [i cu remu[c`ri.El \i interpret` gre[it atitudinea.

– N-ar trebui s` te deranjez cu problemele mele, dar mi se p`rea c`Linda te place... – Nu m` mai place, zise Kate rapid. – V-a]i certat? Din ce cauz`? – Ei, [tii cât de sensibili sunt adolescen]ii! – Are vreo leg`tur` cu bìatul lui Hickman? – Bìatul lui Hickman? – Dave Hickman. Linda a vorbit cu tine despre el?

– ~``... tân`rul cu care nu e[ti tu de acord? Da, a spus câte ceva. Acest inchizitoriu începu s-o deranjeze [i, în ciuda ra]iunii, se sim]i

de partea Lindei. La urma urmei, fata promisese s` se lini[teasc`, iar Robert ar fi fost cu adev`rat furios dac` ar fi aflat ce se \ntâmpla.

– Dar ce ai cu el? \ntreb` ea, curioas` s` afle [i versiunea lui. – Tân`rul Hickman intra în necazuri de când era copil. {coala nu-i

pl`cea, a fost acuzat de o mul]ime de matrapazlâcuri, de[i n-au existatdovezi. În plus, exist` o fat` care a n`scut de curând [i ai c`rei p`rin]i jur` c` el este tat`l.

– Dar nimic n-a putut fi dovedit. Poate c` oamenii exagereaz`. – Dar tu l-ai cunoscut? – L-am v`zut un minut sau dou`, pe când îmi f`cea plinul. – Dar [i prima impresie conteaz`. Serios, Kate, crezi c` e un bìat

potrivit pentru o fat` ca Linda? – Nu, sigur c` nu. Dar nu cred c` se v`d des. Doar la cursuri,

seara...

VIA}A LA }AR~ 63



– Ai [unc` în tigaie, \i zise Maggie, cu privirea în farfurie. Îmi pare

r`u c` mi-am pierdut cump`tul asear`. Le ]in de prea mult timp înmine, presupun.

– Of, Maggie!Kate întoarse [unca în tigaie [i vorbi, f`r` s` se întoarc` spre

Maggie: – Ai în]eles totul gre[it. Nu e interesat de mine absolut deloc. {i nici

eu de el!

– Înseamn` c` înc` mai am o [ans`. Vocea îi suna încrez`toare, dar se vedea clar c` n-o credea pe Kate. – Ne mai vedem!Maggie ie[i, l`sând-o pe Kate singur` [i trist`.Chiar toat` lumea era îndr`gostit` de omul `sta? Diana, Maggie [i

cine [tie câte alte femei îl mai iubeau... Erau atât de atrase deînf`]i[area lui, încât s` ignore defectele sale?

– Nu-mi plac b`rba]ii duri [i arogan]i, spuse ea în buc`t`ria goal`,

apoi râse, pu]in stânjenit` de faptul c` sim]ise nevoia s` fac` aceast`declara]ie.

***

Vineri, când îi f`cu a doua vizit` Lady Howard, b`trâna p`rea multmai docil`.

– Am f`cut exact cum mi-ai spus [i am stat în pat pân` la amiaz`.St`tea cu un ziar pe genunchi [i o privea pe Kate pe deasupra

ochelarilor. – M` bucur s` aud asta, zâmbi ea. Haide]i s` vedem cum sta]i cu

tensiunea.Dup` o scurt` examinare, Kate se ridic` [i d`du s` plece, când lady

Howard îi spuse iritat`: – Voi, doctorii moderni, sunte]i to]i la fel! N-ave]i nici un pic de

timp pentru pacien]ii vo[tri!

VIA}A LA }AR~ 65



– Aveam impresia c` v` place ca vizitele doctorilor s` fie cât mai

scurte, zise Kate cu blânde]e.Lady Howard o privi suspicioas`. – Sunte]i impertinent`, domni[oar`? Nici asta nu-mi place la voi,

tinerii. Nu ave]i pic de respect pentru cei mai în vârst`! – Haide]i s` v` spun [i eu ceva despre cei mai în vârst`, replic` ea,

zâmbetul ei r`pind din asprimea cuvintelor. Nu-mi place când b`trâniisunt b`d`rani, ascunzându-se sub pretextul vârstei.

De aceast` dat`, Kate nu mai primi nici un zâmbet din partea ei.B`trâna b`tu darabana pe marginea patului, cu buzele strânse. – A[adar, crezi în conflictul dintre genera]ii, domni[oar` Ferguson? – Nu, nu cred. E doar unul dintre acele mituri care a fost desfiin]at

de mass-media. Ceea ce conteaz` cu adev`rat e s` fii pe aceea[ilungime de und`, nu de aceea[i vârst`.

Lady Howard zâmbi, în cele din urm`. – Exact a[a gândesc [i eu! {i când nu vei mai fi cu nasul pe sus, a[

vrea s`-]i ar`t c` noi dou` suntem de acord în mai multe privin]e.Uimit`, Kate o privi fix. – Cum ar fi...? \ntreb` ea.B`trâna chicoti. – Cum ar fi datul c`r]ilor pe fa]`. Chiar dac` ar fi mai dureros decât

t`cerea! Îmi aduci aminte de mine când aveam dou`zeci de ani, Kate!Îmi permi]i s`-]i spun Kate, nu?

Ea accept` dând din cap, întrebându-se ce asem`n`ri puteau fi întreea [i aceast` b`trân` formidabil`.

– Bineîn]eles, tu nu e[ti a[a de frumoas` cum am fost eu, ad`ug`lady Howard cu o privire [treng`reasc`. Dar e[ti o femeie foarteatractiv` [i deseori m` gândesc c` b`rba]ii se simt mai atra[i de ofemeie dr`gu]` decât de una frumoas`. E[ti o feminist`, Kate? De aianu te-ai m`ritat?

– Vre]i s` m` întreba]i dac` eu cred în libertatea femeilor? Doar în

ceea ce prive[te p`r]ile mai sensibile. Consider c` unei femei care se

66 SHEILA HOLLAND



vrea egal` cu b`rbatul ar trebui s` i se acorde o [ans`, dar, pe de alt`

parte, cele care se simt bine stând acas`, n-ar trebui blamate. – Mi se pare rezonabil, dar nu mi-ai r`spuns la toate întreb`rile. Tu

ce-]i dore[ti, Kate? – Ei, acuma! Chiar trebuie s` fim atât de indiscrete? – Va trebui s`-mi ier]i curiozitatea, copila mea. Acum, când nu mai

pot duce o via]` activ`, m` intereseaz` mai mult via]a altora.Lady Howard î[i l`s` mâna costeliv` pe mâna fin` a tinerei.

– B`nuiesc c` vreau prea multe de la via]`, admise Kate. S` fiu [idoctor, s` fiu [i m`ritat`... când voi întâlni persoana potrivit`.Majoritatea femeilor î[i doresc copii, nu-i a[a?

– Eu nu mi-am dorit, dar poate a fost mai bine, pentru c` n-amavut. {i, din fericire, s-ar p`rea c` asta nu l-a deranjat prea mult peso]ul meu. El era unul din fii cei mici [i n-a avut parte de nici omo[tenire. Dar pentru Robert, acum ar fi timpul cel mai potrivit s`se însoare.

Dup` câteva clipe de visare, tocmai când Kate se preg`tea s` plece,b`trâna întreb`:

– Ce p`rere ai despre fata lui Mitchell?Scopul întreb`rii era evident. – Vre]i s` spune]i, ca so]ie pentru nepotul dumneavoastr`? N-o

cunosc suficient, dar pare foarte interesat` de el. – Cam prostu]`! spuse lady Howard, cu o surprinz`toare r`utate.

N-ar fi avut nici o [ans` dac` n-ar fi fost a[a bogat̀ . – E bogat`? N-am [tiut. – Va fi, când va împlini dou`zeci [i cinci de ani. Nu din partea

tat`lui, ci mai mult din partea mamei provine averea. Ceva la schimb...Lady Howard gesticul` a lehamite. – Pe lâng` faptul c` Robert n-o iube[te, îmi displace ideea de a se

însura cu o parvenit`, din interes. – Nu cred c` ar trebui s` discut`m a[a despre nepotul

dumneavoastr`. Oricum, dac` nu e îndr`gostit, nu se va însura cu ea.

VIA}A LA }AR~ 67



– Banii pot fi un argument foarte puternic, zise b`trâna cinic. Iar

Robert are o nevoie disperat` de bani. Tocmai începuse s` pun`ferma pe picioare când ap`ru actuala criz` economic`. Pentrufermieri, via]a e grea în zilele noastre.

– E grea pentru to]i. Robert mi se pare ultimul om care ar acceptarolul unui b`rbat s`rac care se însoar` cu o femeie bogat`.

– Nu po]i s`-l nume[ti s`rac când de]ine atâtea domenii. Dar aremare nevoie de lichidit`]i, iar în [ase luni Diana va intra \n posesiamo[tenirii. Robert e un realist, nu un romantic, iar tân`ra n-ar fi chiar atât de neatr`g`toare, dac` n-ar avea vocea aia îngrozitoare.

P`rea s` se fi hot`rât s` accepte inevitabilul. Biata Maggie! se gândiKate. Ai crede c` [tie care e adev`rata ei rival`!

Reu[i s` plece înainte ca lady Howard s-o mai poat` chestiona. Deîndat` ce ie[i în curte, se \ntâlni cu Linda. Trecuse ceva timp de când n-omai v`zuse pe fat` [i, cu gândul la ceea ce o rugase Robert, o întreb`:

– Cum mai merg treburile? Se pare c` nu prea mai avem timp s` ne

vedem. – Sunt destul de ocupat`. Preg`tim un spectacol de Cr`ciun lacolegiu.

– Particip` [i Dave? \ntreb` Kate, cu nep`sare studiat`.Dar Linda \i arunc` o privire suspicioas`. – Ce înseamn` asta? Ce vrei s` afli, Kate? – Vreau s` v`d dac`-]i ]ii promisiunea, zise ea, încet. Robert mi-a

spus zilele trecute c`-[i face griji din cauza ta.

– Nu te-ai dat de gol? Nu i-ai spus despre noi? – Doar am vorbit despre el, atâta tot.Linda o strânse de mân`. – E[ti o adev`rat` prieten`! {tiam c` pot conta pe tine! – {i eu sper s` pot conta pe tine!Dar Linda se dep`rtase deja, a[a c` probabil n-o mai auzise.

68 SHEILA HOLLAND



Capitolul 6

Într-o diminea]`, Kate scria o re]et` pentru un pacient. O semn`,ad`ug` data de 29 noiembrie [i realiz` cu surprindere c` se afla deaproape dou` luni în Sherringdon. Muncind din greu [i cu pl`cere,

timpul trecuse incredibil de repede. Cu timpul, înv`]ase s` sedescurce în aproape orice situa]ie, la nevoie apelând la ajutorul unuispecialist.

Tat`l lui Ben ie[ise din spital, dar î[i revenea cu greutate, a[a c` maiera nevoie de ea pentru cel pu]in înc` [ase luni.

– Poate chiar mai mult, îi spusese de curând Ben.Dar Kate îi explicase c` partenerul fratelui ei urma s` se pensioneze

în aprilie. Ben încercase s-o conving` c` era mai mult` nevoie de eaaici, decât în cabinetul din Glasgow, unde lucrau deja patru doctori.De altfel, era mai u[or s` g`se[ti un loc]iitor într-un ora[ mare.

Kate promisese c` nu-l va l`sa balt` [i c` va discuta cu fratele ei.În acea diminea]`, la cafea, Ben îi înmân` o scrisoare. – De la Angus. A spus c` po]i s` stai f`r` nici o problem` pân` se

întoarce tata. Într-un ora[ în care exist` o [coal` medical` e mult maiu[or de înlocuit un om. Ba chiar a spus c`, dac` mai stai mult, vei

putea r`mâne aici pentru totdeauna. Dar ]ie î]i place aici, nu-i a[a?



– La nebunie! exclam` Kate, iar el p`ru mul]umit de entuziasmul ei.

– P`rerea mea este c` tata n-ar mai trebui s` lucreze cu norm`întreag`. Are aproape [aizeci de ani [i a[ vrea s` mai apuce s` sebucure de pensie. Cabinetul merge din ce în ce mai bine în ultima vreme, datorit` noii construc]ii. Ne-am putea descurca foarte bine înaceast` formul`. Te-ar interesa s` devii partenera noastr`?

Înfl`c`rarea cu care îi a[tepta r`spunsul o puse în gard`. – Depinde de mai multe lucruri. Ai discutat asta cu tat`l t`u?

El scutur` din cap. – Tata e refractar. Nu va accepta cu u[urin]` ideea de a lucra cu jum`tate de norm`. Nu vreau s`-l sup`r, având în vedere stareas`n`t`]ii sale.

– Atunci, s-o l`s`m pentru moment.Ea sim]i dezaprobarea lui, dar era hot`rât` s` nu gr`beasc`

lucrurile. Chiar dac` f`cuse tot ce se putea pentru a-l descuraja,sentimentele lui Ben p`reau s` evolueze.

– Menajera mea e plecat` s`pt`mâna asta, spuse el. Ce-ar fi s`-]i fiemil` de mine [i s` m` invi]i s` m`nânc la tine? Eu nu prea [tiu s` g`tesc.

– Nici eu, de[i Maggie încearc` s` m` înve]e. Ea e un buc`tar foartebun. Dar, nici o problem`, Ben. E[ti oricând binevenit.

Ben \n]elese c` era binevenit în fiecare sear`, iar Kate observ` cubucurie c` Maggie r`mase acas` toat` s`pt`mâna. În acest fel, evitadiscu]iile intime cu Ben, iar acesta reu[i s` nu-[i arate dezam`girea.

Vineri, Robert veni cu un flacon de pastile în mân`. – M`tu[ii Margaret i-au sc`pat pastilele pe jos [i n-a reu[it s` le

g`seasc` pe toate. Po]i s-o rogi pe Andy s`-i mai dea?Kate accept`, iar Robert, dornic s` mai r`mân`, se a[ez` pe un

scaun [i primi o cea[c` de cafea. Kate îi spuse c` p`rea obosit [isurmenat, iar el recunoscu:

– S-au adunat multe în ultima vreme. A plouat când nu trebuia,n-a plouat când a fost nevoie... Toate pre]urile au s`rit în aer, iar

tinerii nu mai sunt cum erau ta]ii lor.

70 SHEILA HOLLAND



Acest comportament care nu-l caracteriza o uimi pe Kate peste m s̀ur̀ .

– Eu m` descurc, continu` el, cu am`r`ciune. În schimb, miciifermieri vor fi ruina]i dac` lucrurile nu se îmbun`t`]esc curând. Voilua o pauz` mâine [i m` voi duce la Chartmouth. Mi-ar prinde bineaerul de mare.

– {i mie! exclam` Kate. De când am venit aici, îmi doresc s` ajungla malul m`rii.

Urm` o scurt` t`cere. Privirea lui Robert se mut` de la Kate, c`tre

Maggie [i Ben, apoi înapoi la Kate. – {i ce te opre[te? ~sta e week-end-ul tù liber, nu? }i-ar facepl`cere s` m` înso]e[ti? spuse el, zâmbind nea[teptat de afectuos.

– Adic`, s` vin cu tine?Invita]ia lui o tulbur` peste m`sur`. – O, Doamne! O s` crezi c` am vrut s` profit! M` simt atât de...El o întrerupse cu un gest. – Draga mea Kate, de ce te agi]i atât? N-a[ fi sugerat asta dac` n-a[

fi dorit s` vii! Trebuie s`-i fac o vizit` avocatului meu, apoi î]i stau ladispozi]ie.

Kate ezit` [i-i arunc` o privire lui Maggie, a[teptându-se s-o vad`sup`rat`. Spre surprinderea ei, tân`ra p`rea s` primeasc` foarte bine vestea, p`rând chiar c` vrea s-o vad` plecat`. Prietenia lor, care începuseatât de frumos, se r`cise din momentul destìnuirii lui Maggie.

Ben, care st`tuse t`cut pân` atunci, remarc` sec: – Chartmouth nu-i cine [tie ce! De ce nu te duci la Brighton?El era singurul care p`rea dezam`git. I-ar fi convenit ca Maggie s` fi

plecat cu Robert, pentru a putea pleca el cu Kate.Trebuia f`cut s` în]eleag`, cât mai diplomat cu putin]`, c`

sentimentele lui nu aveau ecou. Prin urmare, Kate accept` invita]ia luiRobert [i promise c` va fi gata a doua zi, la ora zece.

În diminea]a urm`toare, la ora stabilit`, Kate îl a[tepta la fereastr`. – Ar`]i foarte bine, îi spuse Maggie zâmbind. Nuan]a asta de maro

scoate foarte bine în eviden]` p`rul tù ro[cat!

VIA}A LA }AR~ 71



– Nimic nu se compar̀ cu stofa sco]ian`, spuse ea, admirându-[i ]inuta.

{tia c` pantalonii [i sacoul perfect croite o prindeau foarte bine. Pemân` ]inea o jachet`, pentru c` zilele de noiembrie erau reci [iumede. Vremea se anun]ase, totu[i, foarte bun`, iar ea era binedispus`. Oricât i-ar fi pl`cut munca, perspectiva unei zile petrecute pemalul m`rii era foarte atr`g`toare, iar Maggie – ciudat! – p`rea s` nuaib` nimic împotriva acestei ie[iri.

Ma[ina lui Robert ie[i în curte. Kate î[i lu` po[eta, iar Maggie oconduse pân` la u[`.

– Distrac]ie pl`cut`! spuse ea, radioas`.Spre uimirea lui Kate, o s`rut` zgomotos pe obraz.Robert, b`rbat de mod` veche, ie[i [i-i deschise portiera. – Bravo ]ie! Pu]ine femei reu[esc s` fie punctuale! – E valabil [i pentru b`rba]i. Am avut un prieten c`ruia nu-i p`sa c`

m` l`sa s` a[tept [i câte o jum`tate de or`. – Dac`-l a[teptai atât, înseamn` c` ]ineai destul de mult la el. Mai

[tii ceva despre el? – Da, e dispecer la spitalul unde am lucrat ultima oar`. Î[i g`sea

întotdeauna o scuz` plauzibil`. Asta fac de obicei doctorii...El râse. – B`nuiesc c` a[a se întâmpl` când lucrezi în aceea[i bran[`. Dup`

cum te [tiu eu, sunt sigur c` l-ai apostrofat în repetate rânduri.Kate era prea bine dispus` pentru a r`spunde acestei provoc`ri, a[a

c` se mul]umi s` spun`:

– Eu nu l-am f`cut niciodat` s` m` a[tepte. Eram prea cople[it` depersonalitatea lui. – V`d c` folose[ti timpul trecut... – Categoric! Competi]ia era mult prea acerb` [i, oricum, mi-am dat

seama c` era mult prea îngâmfat. – A[a c` i-ai dat [i lui papucii, coment` el. E[ti o fat` dintr-o bucat`,

nu-i a[a?Ei \i lu` ceva timp ca s` în]eleag` cuvintele lui. Sim]i deodat` c`

ro[e[te.

72 SHEILA HOLLAND



– Cum po]i s` spui a[a ceva? strig` ea. Rela]ia mea cu Bill a fost cu

totul altfel. Cu Michael nu am fost logodit`, a fost doar o... – O rela]ie trec`toare? suger` el ironic. – Dac` a[a vrei s`-i spui... N-a fost ceva serios. Nu-mi pierd timpul

îndr`gostindu-m`, dac` asta vrei s` sugerezi. Am fost \ndr`gostit` osingur` dat` sau cel pu]in... cel pu]in, a[a am crezut.

– Din p`cate, pe Bill l-ai f`cut s` cread` c` da, spuse el cu r`ceal`. – {tiu [i-mi pare r`u... începu ea.

Dar Robert \i t`ie vorba. – De ce naiba discut`m despre lucruri trecute? Ce-a fost, a fost! S-ol`s`m a[a.

Ea oft` [i r`mase t`cut`, regretând c` venise. Indiferent de impul-sul de moment care îl determinase s-o invite, era evident c` înc` n-oaccepta. Când ajunser` la malul m`rii, Kate se gândi c` ar fi fost maibine dac` ar fi plecat singur`.

În scurt timp, ajunser` la marginea ora[ului Chartmouth. Era o

sta]iune tipic` de pe coasta de sud, cu hoteluri [i cafenele pe plaj`. Pela jum`tatea drumului, Robert coti [i intr` în parcarea unui hotel.

– Las ma[ina aici [i m` duc pân` la avocat.Î[i privi ceasul. – Mai avem timp de o cafea.O lu` de bra] [i o conduse prin intrarea din spate în holul hotelului. – Aici obi[nuie[te s` se cazeze [i m`tu[a Margaret, atunci când vine

pentru câteva zile la mare. E de mod` mai veche, dar e confortabil [iservesc cele mai bune fructe de mare din ora[. }ie-]i place homarul,Kate?

– Da, dar te rog s` nu comanzi prânzul [i pentru mine. Am de gânds` m` plimb singur`. La ce or` ai de gând s` pleci?

Se aflau la numai câ]iva pa[i de recep]ie. Cu coada ochiului, Kateobserv` cum recep]ionera deveni brusc mai atent`.

– Bun` ziua, domnule Montgomery. M` bucur s` v` v`d din nou!

Ce pot face pentru dumneavoastr`?

VIA}A LA }AR~ 73



Dup` cum se comporta, Robert p`rea s` nu fi auzit ultima ei remarc`.

– Bun` diminea]a, Millie. Ai putea s` ne comanzi câte o cafea acum[i prânzul, pentru ora unu.

– Da, domnule Montgomery. Cum se mai simte m`tu[adumneavoastr`?

– Nu prea bine. Te rog s` trimi]i cafeaua pe teras`. S` mergem, Kate.O l`s` pe Kate s` intre prima în camera spa]ioas`, în care se aflau

câ]iva oameni r`zle]i care citeau ziarele de diminea]`.Kate alese o canapea dintr-un col] mai îndep`rtat [i-[i fix` privirea

asupra m`rii ce scânteia în razele soarelui tomnatic, pân` î[i rec`p`t`st`pânirea de sine.

– }i-am spus, nu vreau s` iau prânzul aici, spuse ea încet. Te rog,schimb` comanda doar pentru o singur` persoan`.

– Ce naiba se întâmpl` cu tine, Kate? De vreme ce am venitîmpreun`, putem s` [i mânc`m împreun`.

– Frumos fel de a spune! izbucni ea. Dar e destul de evident c`gestul t`u nu \nseamn` nimic. |n acea sear`, când m-ai \nso]it la

domnul Martin, am sperat... am crezut c` ne vom \n]elege mai bine.Dar, dup` remarcele pe care le-ai f`cut ast`zi, \mi dau seama c` m-am\n[elat.

|n acel moment, chelnerul sosi cu cafelele. – Deci, asta era! Kate, \mi pare c` te-am sup`rat. |mi cer scuze

pentru cuvintele spuse. Mi-ar prinde bine pu]in` relaxare dup` ce-mi voi rezolva problemele cu avocatul. Te rog, ia prânzul cu mine!

Kate \i \ntoarse zâmbetul, pu]in nesigur`.

– De acord, de[i sunt con[tient` c` mai mult m-am autoinvitat. – Te rog, n-o lua de la cap`t!... |mi face pl`cere compania ta. O zi

la mare, o fat` dr`gu]`, pân` [i vremea e bun`... A[a c`, hai s` facemun târg: eu promit s` nu ne mai cert`m, \n schimb, a[ vrea ca azi s` m`simt bine.

Robert putea fi foarte conving`tor atunci când vroia, dar \i puteaface fa]`, tocmai pentru c` nu era genul ei. Dar, de vreme ce tot erauaici, puteau foarte bine s`-[i fac` ziua cât mai pl`cut`. A[a ca \i spuse,

zâmbind sincer:

74 SHEILA HOLLAND



– Atunci, hai s` ne sim]im bine! Chiar este o zi foarte frumoas`.

C`zur` de acord s` se \ntâlneasc` la ora unu f`r` un sfert, iar Kateporni \ntr-o plimbare de-a lungul falezei. Când ajunse \n pia]`, i[iaminti c` nu cump`rase cadouri de Cr`ciun.

Timpul trecu repede \ntr-un mod pl`cut. Dup` atâ]ia ani destuden]ie f`r` bani, acum \[i putea permite [i ea s` se r`sfe]e. Facu maimulte cump`r`turi pentru familia fratelui s`u decât pentru ea.Cump`r` câte ceva [i pentru Maggie [i Ben, gândindu-se c` ar fi prea

mult dac` ar lua ceva [i pentru familia Montgomery. |[i achizi]ion` [ipentru ea câteva rochii [i, \n timp ce vânz`toarea \i impachetalucrurile, observ` cu disperare c` era aproape ora unu. {tia c` Robertnu era genul de om pe care s`-l la[i s` a[tepte...

Iu]i pasul c`tre hotelul care era mai departe decât crezuse ea. Ajunse [i intr` in vitez` pe u[a de sticl`, dezechilibrând mormanul depachete pe care \l ]inea \n bra]e. Cel din vârf \i c`zuse deja, urmat de

altul, când Robert ap`ru [i o ajut`. – |ntotdeauna faci a[a multe cump`r`turi? \ntreb` el amuzat [i f`cusemn c`tre un portar:

– Pune]i bine bagajele domni[oarei! – Nu e nevoie, murmur` Kate \mbujorat` atât din pricina \ntârzierii

cât [i a ne\ndemân`rii sale.Robert lu` [i restul pachetelor din bra]ele ei [i i le d`du portarului. – B`nuiesc c` vrei s` te aranjezi pu]in.. spuse cu un zâmbet ce-i

aminti de p`rul ciufulit [i obrajii aprin[i. Voi comanda b`uturile [i tea[tept \n sala de mese.

Kate \[i aranj` rapid machiajul, iar când se \ntoarse, Robert deja sesf`tuia asupra meniului cu [eful de sal`, ce p`rea a fi un vechi prieten.

Robert avusese dreptate. Mâncarea era excelent`, iar Kate,\nfometat` din pricina plimb`rii, \nfulec` tot. Servi apoi câteva paharecu vin [i refuz` un lichior pentru c` Robert \i spusese c` avea de gând

s-o duc` pe dealurile ce \mprejmuiau ora[ul.

VIA}A LA }AR~ 75



– Acolo se afl` un vechi castel ruinat, dar \nc` impresionant. {i po]i

merge pe o raz` de kilometri [i de-abia vezi un om, mai ales \n aceast`perioad`.

Urcar` pe un drum accidentat, admirar` castelul [i pornir` maideparte de-a lungul costi[ei. Kate care iubea istoria, asculta absorbit`tot ce-i spunea Robert despre acest col] al Angliei.

Obosit`, pentru c` nu putea ]ine pasul cu Robert, Kate se sprijinide o balustrad`.

– Obosit`?.. p`ru el surprins. – Te umfli \n pene! Tu ai picioarele mai lungi... – |mi pare r`u.Trebuia s`-mi fi spus s` \ncetinesc.O pal` de vânt \i arunc` o [uvi]` de p`r pe ochi. El [i-o indep`rt` cu

un gest gr`bit [i \i zâmbi. Ea nu-l mai v`zuse niciodat` atât de binedispus [i trebui s` recunoasc` \n sinea ei c` era extrem de atr`g`tor [io foarte bun` companie.

Dup` ce p`r`sir` vârful dealului, Robert o duse \n partea veche a

ora[ului, unde se aflau b`rci trase pe mal [i b`trâni care \mpleteauplase pesc`re[ti. Luar` un ceai la o cafenea \ncânt`toare, cu grinzi atâtde joase, \ncât Robert trebui s` se aplece.

Robert comand` un meniu generos, iar Kate spuse pe un ton descuz`:

– Cred c` nu te a[tep]i s` pot mânca atât de mult dup` acel prânzenorm...

El \i r`spunse râzând. – {i mie mi-e foame. De altfel, \mi place s` ies cu fete cu un apetit

atât de s`n`tos...Dup` ceai, \n amurg, se plimbar` pe falez` pân` ajunser` la hotel.

De cum intrar` in hol, o femeie ie[i din lift [i veni zâmbind c`tre ei: – Robert, ce surpriz`! Ce e cu tine aici?

El se \ntoarse, o privi un moment [i r`spunse cu un mic zâmbet: – Elizabeth ! S` tot fi trecut doi ani...

– Mai mult, r`spunse ea.

76 SHEILA HOLLAND



La prima vedere, p`rea a fi mai \n vârst` decât Kate, chiar cu un sau

doi mai mare decât Robert, far` a fi dr`gu]`, dar extrem de elegant`. Avea p`rul negru, aranjat clasic [i o figur` inteligent`.

– Tocmai vroiam s` iau masa. M` \nso]i]i? – Noi am luat deja masa, dar vom veni s` st`m cu tine, r`spunse

Robert .|n barul hotelului, Robert [i Elizabeth se a[ezaser` pe o canapea,iar

Kate luase loc \ntr-un fotoliu, sim]indu-se, cumva, \n plus. Elizabeth

fusese amabil` [i o interpelase \n câteva rânduri, dar se vedea clar c`cei doi se [tiau de mult` vreme [i aveau multe de recuperat. Dindiscu]ie, Kate afl` c` se [tiau din copil`rie [i \nv`]aser` \mpreun` laCambridge.

– Elizabeth este extrem de inteligent`. A dep`[it to]i b`rba]ii dingenera]ia ei.

Femeia respinse cu modestie complimentul. – Kate, s` [tii c` a trebuit s` muncesc foarte mult. Cam a[a trebuie

s` fac` o femeie, dac` are norocul de a prinde un loc \ntr-ouniversitate, nu?

|n timp ce gesticula, Kate observase verigheta de pe degetul ei. |n vreme ce se gândea la plimbarea de pe falez` [i la cât inten]ionaRobert s` mai r`mân`, observ` o privire furi[` care o studia.Elizabeth \[i mut` privirea atât de rapid \ncât Kate se gândi c` poatei se p`ruse.

Robert o \ntreb` pe Elizabeth despre Africa de Vest, iar Kate avuimpresia c` femeia d` semne de nelini[te. Poate c` ar fi vrut s` r`mân`singur` cu Robert ; \n definitiv, vechilor prieteni le face pl`cere s`discute singuri. |[i privi ceasul [i, când prinse un moment de t`cere,spuse:

– Tocmai a trecut de ora cinci. Trebuie s` mai trec pe la unmagazin, pentru c` am uitat s` cump`r ceva...

– Nu cred c` o s` mai prinzi deschis, spuse Robert, dar Elizabeth

ad`ug` rapid:

VIA}A LA }AR~ 77



– Dac` te gr`be[ti pu]in, vei reu[i.

Kate ajunse \n centru f`cu câteva cump`r`turi, se mai plimbàproape o or` pe malul m`rii, iar când se \ntoarse, \i g`si tot acolo.St`teau aproape unul de altul, absorbi]i de discu]ie. De aceast` dat`,aveau [i bùturi \n fa]a lor.

Când o v`zu, Robert se ridic` [i o \ntreb` ce ar dori s` bea.Elizabeth o \ntâmpin` cu un zâmbet cuceritor [i Kate realiz` c` gre[iseatunci când se retr`sese. Mai bùr` o vreme, iar la plecare, Elizabeth

spuse: – Deci, r`mâne pe mar]ea viitoare. De-abia a[tept...Când se desp`r]ir`, ultima imagine pe care o v`zu Kate fu a unei

femei ce urca gra]ioas` treptele, cu un zâmbet satisf`cut pe fa]`.Dup` ce urcar` \n ma[in`, Robert \i spuse. – A fost un gest frumos c` ne-ai l`sat s` discut`m singuri. Aveam

atâtea de recuperat. – M` gândeam eu... murmur` Kate [i adùg`: Mi-a pl`cut foarte

mult de ea. – Sentimentul a fost reciproc, o asigur` el. – Este v`duv`?Urm` un moment de t`cere. – Desp`r]it`, spuse pe un ton ce p`rea a impune t`cere.Dup` aproape o jum`tate de or` de condus, el \[i privi ceasul. – Opt fix. Exist` un vechi bar \n urm`torul ora[. Vrei s` oprim acolo

pentru o gustare? – Toat` ziua numai asta am f`cut, protest` fata. Nu te gr`be[ti s`

ajungi acas`? – Deloc. De altfel, o s` avem nevoie de ceva, a[a \ncât cred c` vom

lua [i cina tot acolo.Firma barului ap`ru curând \n lumina farurilor. Robert parc`, iar

Kate tremur` când ie[i din ma[in`.|nùntru era cald [i bine. Robert o conduse pân` la o mas` de lâng`

[emineu. Comand` sandvi[uri cu [unc`, suc pentru ea [i bere pentru el.

78 SHEILA HOLLAND



– Acesta e unul dintre cele mai vechi moteluri din Sussex. Kate \l

asculta fericit` [i relaxat` \n timp ce el \i spunea istoria locului [idescoperi cu pl`cere c` Robert putea discuta cu u[urin]` pe margineafoarte multor subiecte. Se gândi c` nu era de mirare, ]inând cont defaptul c` studiase trei ani istoria la Cambridge. |[i d`du seama ca nuera chiar un fermier dispre]uitor, a[a cum gre[it \l considerase la\nceput.

– Mai vrei un pahar? o \ntreb` el, apoi lu` paharele [i se \ndrept`

c`tre bar.Kate observase, oarecum amuzat`, ocheadele pe care i learuncaser` femeile din jur [i se bucur` c` se ar`tase indiferent. Aici,cel pu]in, p`rea un b`rbat modest [i foarte atr`g`tor.

Gândurile \i alunecar` catre discu]ia avut` cu Robert referitoare afostul ei prieten de la spital.

Când se \ntoarse, Robert o g`si \ncruntat`. Ridic` paharul [i spuse: – Noroc! Dar, ce e cu privirea asta feroce, draga mea Kate?

Ea ezit`, ne[tiind cum s` \nceap`. – Ne-am distrat bine ast`zi, iar eu zic c` ne-am \n]eles bine. Dar [tiu

c`, m` rog... \nc` mai ai rezerve fa]` de mine.El o privi gânditor [i t`cut, ceea ce o for]` s` continue: – Vreau s` spun c` \nc` te deranjeaz` cum m-am purtat cu Bill.Cum el continua s` tac`, ea zise pe un ton t`ios: – Nu-i a[a? – Dac` tot ai deschis subiectul..., da, cred c` da. Dar de ce s`

dezgrop`m mor]ii? Bill s-a \nsurat [i e fericit. S-o l`s`m a[a... – Dar eu nu vreau, insist` ea. A[ vrea s`-]i explic. Poate c`-]i vei

schimba impresia fa]` de mine. – |mi vine cam greu s` cred c` ]i-ar p`sa de impresia mea. Las-o

balt`, Kate. Nu vreau s`-]i cunosc trecutul.Kate regret`, tardiv, c` nu t`cuse. Dar el se \n[ela. Ei \i p`sa de ce

credea [i ar fi vrut s-o asculte. Oft`, iar Robert se aplec` [i \[i l`s` mâna

pe mâna ei.

VIA}A LA }AR~ 79



– Hai, lini[te[te-te. |mi pare r`u dac` te-am sup`rat, dar nu e bine

s` zgând`re[ti trecutul. Ce-a fost \ntre voi, s-a terminat. Poate c` te-am judecat pripit, nu [tiu. Oricum, e[ti total diferit` de cea pe care amcunoscut-o acum... cât? Patru ani?

Privind c`tre foc, Kate spuse pe un ton nefericit: – {tiam c` nu m` vei b`ga \n seam`, iar eu eram atât de timid`, iar

tu p`reai atât de superior... – Serios?!...

– Cel pu]in, a[a mi se p`rea la acea vreme. Eram tân`r` [i nesigur`pe mine... Oricum, [i tu te-ai schimbat. E[ti mult mai „uman”. A[a cumai fost ast`zi, slav` Domnului!

– El râse atât de mult la cuvintele ei, \ncât atrase privirile celorlal]i,iar Kate \ncerc` s`-l opreasc`:

– Lini[te[te-te! Lumea va crede c` ai b`ut peste m`sur`.El ignor` observa]ia cu un gest al mâinii. – E[ti potrivit` pentru mine. |mi face mare pl`cere s` ies cu o fat`

ca tine, care gânde[te atât de liber. Mi-a pl`cut ziua de azi! – {i mie... zise ea cu timiditate, bucuroas` c` reu[ise s` nu strice \n

\ntregime pl`cerea acelei seri.Robert p`rea s` nu se gr`beasc`, a[a c` ajunser` la Sherringdon

Hall pe la ora unsprezece. Acas` la Maggie, luminile erau aprinse. Ea [i Ben st`teau lâng` sob`,

cu ziarele pe genunchi, ca doi oameni c`s`tori]i de ceva vreme. Robert\i privi pe cei doi cu un zâmbet mul]umit ce o nedumeri pe Kate.

Mai târziu, dup` ce b`rba]ii plecar` [i ele urcau c`tre dormitoare,Maggie spuse:

– Nu te bucuri c` te-am convins s` accep]i ie[irea? Eram sigur` c` v` ve]i distra de minune.

Kate se opri \n cadrul u[ii. – M-am sim]it minunat! Dar, nu \n]eleg, Maggie! Credeam c` te-ar

deranja s` ies cu Robert.

Maggie o privi nedumerit`.

80 SHEILA HOLLAND



– De ce m-ar deranja?!

– P`i, ai zis – p`reai chiar sup`rat` c` Robert se arat` interesat demine, nu c` `sta ar fi [i adev`rul... se bâlbâi Kate oprindu-se \ncurcat`.

Maggie p`rea uimit` peste m`sur`. – Robert?!? Ai crezut c` eu pe Robert \l doream? Kate, e veri[orul

meu, aproape ca un frate! spuse ea [i \ncepu s` râd`. – Atunci, la cine te refereai? Cred c` nu la Ben...Kate nu-[i putea da seama cum ar putea o femeie s` aib` ochi

pentru al]i b`rba]i, atunci când se afla Robert prin preajm`.Maggie se opri brusc din râs [i o privi cu repro[. – Bine\n]eles c` la Ben m` refeream! E singurul om la care am ]inut

vreodat`. Din cauza lui m-am mutat cu serviciul mai aproape [i\ncepusem s` cred c` am o [ans`, pân` când... ai ap`rut tu.

– Of, Maggie! spuse Kate luând-o de bra]. Noi st`m atât de mult\mpreun` din pricina slujbei, dar când voi pleca de aici, m` va uitaimediat.

– Sper! spuse Maggie \ncercând s` zâmbeasc`. Dar Robert? Ce ideeciudat`! zise ea [i \ncepu s` coboare treptele.Deodat`, se opri [i se r`suci brusc. – Cum te-ai putut gândi c` m-ar deranja c` te-a invitat Robert?

Trebuie s`-]i fi dat seama c` a f`cut-o numai din amabilitate...Cuvintele lui Maggie \i confirmau propria b`nuial`. Poate c` de

acum \ncolo, purtarea lui va fi mai prietenoas`, dar ea nu asta \[i doreade la el. Se sim]ea atras` de el [i se gândea, \nciudat`, c` ar fi vrut ca

sentimentul s` fie reciproc. |n timp ce se dezbr`ca, Kate \[i aminti cupl`cere cuvintele lui: „Mi-a pl`cut ziua de azi!” Adormi cu gândul c`, atunci când o va cunoa[te mai bine, \i va oferi

ocazia s`-i explice de ce se purtase a[a cu fratele lui.

VIA}A LA }AR~ 81



Capitolul 7

Când Kate se trezi duminic` diminea]a, destul de târziu, Maggie era\nc` \n pat. Cobor\ s`-[i fac` un ceai. A[teptând s` fiarb` apa din ibric,avu o revela]ie. Expresia de asear`, de pe fa]a lui Robert, era una de

mul]umire; se bucura s`-i vad` \mpreun` pe Ben [i pe Maggie.|nseamn` c` [tia de dragostea lui Maggie [i se bucura s`-i vad`\mpreun`. O invitase la Chartmouth doar pentru a o \ndep`rta pe eadin calea lui Maggie.

|i p`rea r`u pentru c` \i p`sa. Înainte de a afla adev`rul, Kate nu segândise nici o clip` c` Robert ar fi interesat de ea.

Buc`t`ria se umplu de aburi. Kate s`ri [i opri focul, apoi r`mase cugândul la cât de bine se sim]ise cu o zi \nainte. Frânturi de imagini cuea [i Robert pe vârfurile stâncilor, cu p`rul \n vânt, iar el p`rând maitân`r [i mai cuceritor ca niciodat`...

|[i mu[c` buza, \ncercând s` alunge gândurile dar, brusc, \i veni onou` idee. Nu cumva Robert \ntârziase inten]ionat ieri, la acel bar,pentru a-i l`sa mai mult timp singuri pe Ben [i Maggie? {i nu pentruc` i-ar fi f`cut pl`cere compania ei?

Trânti cea[ca de ceai pe mas` [i nu-[i putu \nfrâna lacrimile. Le

[terse \nciudat`, [i-[i spuse c` era din cauza orgoliului r`nit, nu pentru



c`-i p`sa. Robert era, f`r` \ndoial`, cel mai atractiv b`rbat pe care-l

cunoscuse, dar nu avea nimic \n comun cu el. Nimic! P`rerile lor despre via]` difereau [i nu trecuse decât o s`pt`mân` sau dou` decând se \ntreba dac` \l place sau nu.

Spera s` nu-l mai vad` câteva zile, dar se \ntâmpl` s`-l \ntâlneasc`,totu[i, cu ocazia vizitei de luni de la lady Howard.

– Bun`, Kate! B`trâna se simte bine? – Se simte bine, spuse Kate \n [oapt` \ncercând s`-[i ascund`

tulburarea.Privindu-l, a[a cum era \mbr`cat, cu acea ]inut` grosolan` de lucru,\i p`rea chiar mai ar`tos decât \mbr`cat \n haine de gal`.

– Sunt gr`bit`. Disear` am o interven]ie, spuse ea [i se \ndrept`c`tre u[`. Robert m`ri pasul al`turi de ea.

– Stai mai u[or. Vroiam s` te \ntreb ceva...O lu` de bra] [i o opri. – Chiar sunt \n \ntârziere!

Apropierea [i atingerea lui \i f`cur` inima s` bat` mai tare. El o privicu curiozitate.

– Kate, s-a \ntâmplat ceva? – Bine\n]eles c` nu! Dar ]i-am spus, m` gr`besc.|[i smulse bra]ul [i plec` rapid mai departe, l`sându-l pe Robert

mut de uimire.Se alesese praful de hot`rârea de a r`mâne st`pân` pe sine! Micul

incident st`rui \n mintea ei toat` seara, f`când-o s` fie mult mai dificil`cu clien]ii. Ghinionul f`cu ca domnul Beaney s` apar` pe la [apte [i jum`tate, exact când \[i revenea dup` o opera]ie istovitoare.

Kate \l recunoscu imediat pe ursuzul b`trân ce-i ar`tase drumulc`tre Sherringdon, \n prima zi. Intr` \ncet, sprijinindu-se cu dificultate\n bastonul s`u [i ar`tând chiar [i mai urâcios.

– Credeam c`-l voi g`si pe doctorul Ben, spuse el \mbufnat. A[a i se adresau pacien]ii mai b`trâni lui Ben. „Doctor Nicholson”

nu-i spuneau decât tat`lui s`u.

VIA}A LA }AR~ 83



– Dac` dorea]i un anumit doctor, trebuia s` v` fi interesat cine e de

serviciu, spuse ea pe un ton neutru, hot`rât` s` nu-[i piard` cump`tul.|n timp ce el se a[ez` cu mare greutate, Kate \i cercet` fi[a

medical`. „Optzeci [i cinci de ani, probabil senil, dar nu se puteaab]ine s` nu enerveze” se gândi ea.

– Care-i problema, domnule Beaney? – Nici o problem`. Am venit dup` pilule.Ea verific` pentru a vedea dac` se afla sub medica]ie. Avea Indocit,

pentru artrit`. Dup` ce-i scrise re]eta, \l \ntreb`: – Tabletele – nu v` dau indigestie? – Normal c` nu. Altfel, le-a[ mai lua?... – |n regul`, domnule Beaney. Da]i-i asta domni[oarei Andrews,

spuse Kate, reprimându-[i pornirea. – Nu-mi lua]i tensiunea? Ben a[a face, \ntotdeauna.Kate privi \n fi[`. – Dac` v` sim]i]i bine, nu e cazul. Sunt convins` c` nu v-ar face

pl`cere s` fi]i examinat de o femeie, mai ales dac` nu e nevoie. Ad`ugase asta pentru c` [tia mentalitatea oamenilor referitor la

femeile-doctor. Dar, de cum ie[i b`trânul din cabinet, se sim]iru[inat`. Nu era corect s`-[i verse nervii pe b`trân, oricât ar fi meritat-o,doar pentru c` era sup`rat` pe Robert.

Când ajunse acas`, Maggie deja plecase. G`si un bilet \n buc`t`rieprin care-i spunea c` mâncarea era preg`tit`. Se hot`r\ s` m`nâncechiar acolo. Pe când \nfuleca ultimii dumica]i, auzi geamul de labuc`t`rie deschizându-se [i Robert \[i f`cu apari]ia. Ea \i deschise,surprins`, u[a.

– Scuze pentru \ntrerupere. Credeam c` ai terminat.Se a[ez` \n fa]a ei. Kate \[i lu` un pahar de ap`, ca s`-[i fac` de

lucru. – Ai plecat \n a[a grab`, c` nici n-am apucat s` te rog s` vii cu

mine la pia]`, s`pt`mâna asta. Joi, parc`, munce[ti numai o jum`tate

de zi, nu?

84 SHEILA HOLLAND



– A[a este.

– Ai ceva de f`cut dup`-amiaz`? – Nu.Kate mai lu` o \nghi]itur` de ap`. – Ai vrea s` vii? Ar putea s` te amuze, pentru c` e ceva ce n-ai mai

v`zut.Kate puse paharul jos. – |]i mul]umesc, Robert , dar nu cred c` e genul meu de

activitate.Cu toate c` aceste cuvinte nu m`guleau, ceva din vocea ei \l f`cu peRobert s-o priveasc` insistent.

– P`cat! Mi-ar fi f`cut pl`cere s` vii! zise pe un ton calm, dup` carese ridic`, dar r`mase pe loc.

Kate \[i relu` mâncatul, dar putea sim]i privirea lui a]intit` asupraei, lucru deloc pl`cut. |nghi]i cu greu, lu` o gur` de ap` [i-i spuse:

– A[ vrea s` pleci!

Realizând grosol`nia gestului sù, adùg` repede: – ...sau s` te duci la Maggie, de[i nu v`d rostul, pentru c` e plecat`. – Nu-]i place s` vorbe[ti \n timp ce m`nânci? Atunci, o s` tac! spuse

Robert pe un ton pl`cut.Spre iritarea ei, se a[ez` din nou, stricându-i astfel [i pu]ina poft`

de mâncare pe care o mai avea.Kate \mpinse farfuria deoparte. – Nu-]i mai e foame? o \ntreb` cu \n]elegere. Sau te-ai trezit cu fa]a

la cear[af, azi diminea]`?...Kate se ridic` brusc [i se \ndrept` c`tre cealalt` camer`. – Uite ce e! Am avut o zi destul de proast` [i nu am nevoie de

companie. |mi pare rù c` trebuie s-o spun a[a direct.El o urm`ri pân` la u[`. – Ooo, asta am \n]eles! Dar a[ vrea s` [tiu de ce. – De ce, ce?

Robert o lu` de umeri [i o r`suci, cam brusc, spre el.

VIA}A LA }AR~ 85



– De ce te por]i a[a urât. {tiu c` nu din cauza oboselii. Sâmb`ta

trecut` ne-am sim]it foarte bine \mpreun`, sau cel pu]in a[a amcrezut... Cu ce ]i-am gre[it? Recunosc c` n-am nici cea mai vag` idee.

Mâinile sale coborâr`, o prinser` de coate, [i o scuturar` u[or. – Ei, bine... Kate?Ea se sim]i foarte z`p`cit`: pe de o parte, pentru c` el n-o l`sa \n

pace, iar pe de alta, pentru c` atingerea lui o afecta atât de tare.|ncerc` s` se elibereze, dar strânsoarea lui spori.

– Ei, bine... Kate?Realiz` c` nu-i va da drumul pân` ce nu-i va r`spunde, dar \i erateam` c` nu se va putea controla.

– {i mie mi-a f`cut pl`cere, pân` când mi-am dat seama de ce m-aiinvitat. De ce ai vrut s` plec...

Lui Kate \i fu imposibil s`-[i men]in` asprimea tonului. Expresiafe]ei lui se schimb` [i \ncerc` s-o \ntrerup`, dar ea \l opri.

– Nim`nui nu-i place s` cad` de prost. Ooo..., nu mi-am f`cut iluzii

c` ]i-ar pl`cea compania mea, dar am crezut c` e un gest prietenesc,nu un... nu un... act premeditat de a m` \ndep`rta din calea lui Maggiec`tre Ben.

Robert \[i retrase mâinile [i \i arunc` un zâmbet trist. – Vechea zical` referitoare la comportamentul temperamental al

ro[catelor se pare c` e adev`rat`. Hai, Kate, nu-mi purta pic`!Recunosc c` m-am gândit la asta....

Robert ezit` un moment. – ... dar ideea mi-a venit pe moment, n-a fost chiar premeditat`. {i

oricare ar fi fost motivele mele ini]iale, m-am sim]it foarte bine cu tine[i a[ vrea s` mai repet`m povestea.

Era, \ntradev`r, o scuz` foarte frumoas`, dar era mult prea sup`rat`pentru a se mai putea \mbuna acum, a[a c` se \ndep`rt` furioas`.

– Presupun c` te-ai sim]it foarte de[tept. Sunt sigur` c` tu [iElizabeth v-a]i distrat foarte bine pe seama mea, dup` ce am plecat.

Robert \i zâmbi cu blânde]e.

86 SHEILA HOLLAND



– Te por]i ca un copil. Nu crezi c` exagerezi prea mult?

Remarca lui n-o lini[ti cu nimic. – Cred c` ar fi mai bine s` pleci, \nainte s` spun ceva nepoliticos,

spuse ea gâtuit` de emo]ie.El ridic` din umeri [i se \ndrept` c`tre u[`. – Ar fi timpul s` te maturizezi, draga mea Kate. E[ti la fel de egoist`

ca Linda.„A[a sunt to]i oamenii \ndr`gosti]i”, se gândi Kate cu am`r`ciune,

dup` plecarea lui. Poate c` era mai bine s` recunoasc` adev`rul. Poatec`, odat` diagnosticat` corect, boala se va vindeca mai u[or. Chiar [idup` toate cele \ntâmplate, se \ndr`gostise de el. |l respecta pentru c`era un om care ajuta vecinii la nevoie, se interesa de soarta oamenilor mai pu]in noroco[i ca el...

Ajunsese s` accepte chiar [i firea lui despotic`, punând-o pe seamafamiliei [i conjuncturilor sociale. Nici nu se mai purta cu ea a[a cum of`cuse la \nceput.

Râse cu poft` amintindu-[i cum \[i ar`ta sentimentele fa]` de elDiana Mitchell. Dar, se gândi Kate, nu cumva [i ea \[i ar`tasesentimentele prin aceast` purtare?

Acest gând o f`cu s` ro[easc`. Trebuia s` fie mai precaut`. Mâine vatrebui s`-[i cear` scuze, cu o atitudine cât mai fireasc`, [i s` subliniezefaptul c` orice alt` fat` ar fi reac]ionat la fel.

Urm`toarele zile \l v`zu sporadic, când pe lâng` gr`din`, ferm` sau\n curte, dar niciodat` fa]` \n fa]`.

|n prima dup`-amiaz` liber` care veni, Kate se afla \n camera ei,schimbându-se, când ma[ina Dianei ap`ru \n curte [i trase \n fa]apor]ii lui Robert. El ie[i [i, dup` ce vorbir` pu]in, se \ndreptar` c`tregrajdul cailor. Kate, care \i urm`rise pe fereastr`, sim]i geloziacrescând \n ea atât de mult, \ncât se sperie. Dac`– o, Doamne– dac`nu l-ar fi refuzat ieri, ea ar fi fost acum cu Robert, nu Diana. Se vedeadup` cum era marfa aranjat` c` el se preg`tea de mers \n pia]`... Ciuda

o f`cuse s`-l refuze, iar el probabil c` n-o va invita a doua oar`.

VIA}A LA }AR~ 87



Se trânti pe pat, gândindu-se cum s`-[i petreac` acel liber. Aici nu

avea al]i prieteni, \n afar` de Ben, iar pân` acum acest lucru n-o\ngrijorase. Poate c` i-ar prinde bine dac` [i-ar desc`rca sufletul uneiprietene. Dar nu avea nici una. Va trebui s` treac` de una singur` prinaceast` pas` proast`...

Cu ocazia urm`toarei vizite la lady Howard, b`trâna o \ntrerupsese

ner`bd`toare: – Eu sunt bine, dar tu de ce e[ti a[a ab`tut`? Te munce[te Ben preamult?

Tat`l lui Ben decisese s` se mute la sora sa din Cornwall, a[a c` Ben\[i luase dou` zile libere pentru a-[i duce tat`l pân` acolo. |ncerc`s`-i explice acest lucru b`trânei, dar aceasta nu se l`s` u[or convins`.

– Poate c` suferi de ceva. Voi, doctorii, nu prea ave]i grij` de voi.Sau poate e[ti \ndr`gostit`? Duci dorul cuiva?

Kate neg` cu repeziciune, punând-o pe gânduri pe lady Howard. – Ei, probabil c` asta nu m` prive[te...B`tu cu palma pe marginea patului: – A[az`-te pu]in, copila mea. Sunt plictisit` de moarte.Discutar` despre sosirea Cr`ciunului, care urma s` pice la

jum`tatea s`pt`mânii. Lady Howard o \ntreb` dac` pl`nuia s`-lpetreac` la Glasgow, iar Kate r`spunse c` regreta c` nu e posibil. Eraliber` de Cr`ciun, dar timpul era prea pu]in chiar [i pentru o scurt`rait` cu avionul.

Maggie \i spusese c` ea \l petrece de fiecare dat` cu veri[orii s`i [isugerase c` e a[teptat` [i ea, invita]ie pe care i-o f`cu [i lady Howard:

– Asta \nseamn` c`, negre[it, vei petrece cu noi Cr`ciunul.Kate agrease ideea de la prima invita]ie f`cut`. – Nu cred, lady Howard. Adic`, ar fi ciudat,nu? Eu nu fac parte din

familie, ca Maggie, iar Cr`ciunul se petrece \n familie...

B`trâna ignor` scuza:

88 SHEILA HOLLAND



– Astea-s prostii! Trebuie s` vii!

Se auzi o b`taie la u[` [i Robert intr`, \mbr`cat de ora[ [i zâmbindu-iafectuos m`tu[ii sale.

– S` \n]eleg c` partea profesional` a vizitei s-a \ncheiat? Am v`zut-ope Kate urcând [i m-am plictisit de când o a[tept.

Privirea, acum serioas`, i se mut` la Kate.Ea se ridic`, cu degetele incle[tate pe lâng` corp. Observ` privirea

bâtrânei asupra ei [i se relax`.

– Discutam despre Cr`ciun, spuse lady Howard. Kate nu e sigur`dac` s` vin`, dar nici n-o putem l`sa s`-si petreac` singur` ziua.

– Sigur c` nu, aprob` Robert. Vine [i Maggie, [i Ben. Cred c`-]i vaface mare pl`cere, Kate. Vom fi mul]i oameni, ne vom distra deminune...

„Imposibil de refuzat cu delicate]e” se gândi Kate, surprins` c` elp`rea s` o doreasc`.

R`spunse politicos c` va avea \n vedere acest lucru, observ` nota deironie din privirea lui Robert [i se \ndrept` rapid c`tre u[`. – Am stat prea mult, iar la dou` am treab` la maternitate.Maternitatea se situa la marginea unui sat \nvecinat [i, \n general,

\i f`cea pl`cere s` mearg` acolo. Ast`zi, \ns`, sim]ea c` va trebui s` fac`un efort de voin]` pentru rezolvarea problemelor cu tinerele m`mici.|ntâlnirea cu Robert o bulversase teribil. Efortul de a se controla osleise de puteri.

Robert o ajunse din urm`. – Dup` cum ar`]i, ]i-ar prinde bine ceva de b`ut. Hai s` bem un

pahar, pentru c` am ceva de discutat cu tine – Nu cred c`... apuc` ea s` spun`, dar Robert o lu` zdrav`n de bra]

[i nu-i d`du drumul cât coborâr` sc`rile. – N-am v`zut o fat` mai \nc`p`]ânat` ca tine...O ghid` c`tre bibliotec`, o camer` spa]ioas` ce nu p`rea prea des

folosit`.

VIA}A LA }AR~ 89



– Mai deschide cineva c`r]ile astea? \ntreb` ea ar`tând c`tre rafturi.

Pusese \ntrebarea doar a[a... nu pentru c` a[tepta un r`spuns.Robert intui, a[a c` spuse [i el, indiferent:

– Eu... Când am timp.Pe o m`su]` se aflau o caraf` [i dou` pahare. El turn` coniac pentru

amândoi, lu` o \nghi]itur` [i spuse: – Te-am cùtat toat` s`pt`mâna. – M-ai cùtat? Pì, [tii unde m` po]i g`si...

– N-am vrut s` vorbesc de fa]` cu Maggie [i nici n-am vrut s` dauna[tere la discu]ii cerându-]i o \ntrevedere \ntre patru ochi...El zâmbi u[or, p`rând mai pu]in sigur pe el ca alt` dat`. – Kate, \]i datorez ni[te scuze. – Da?! r`spunse ea absent` [i lu` o \nghi]itur` bun` de coniac

pentru a-[i ascunde confuzia.Tu[i, las` paharul pe mas` [i-l privi suspicioas`.Zâmbetul lui era mult mai larg acum.

– Binen]eles c` da! Oricare alt` fat` de calibrul tù ar fi reac]ionatla fel. Iar sarcasmul meu nu te-a ajutat cu nimic.

Ea \l ]intui cu privirea, gândindu-se la un r`spuns potrivit sim]indatrac]ia pe care o exercita asupra ei. Robert interpret` gre[it aceast`t`cere [i se \ncrunt`:

– Deci, nu e[ti preg`tit` s` ier]i. |]i plac certurile, Kate. – Sigur c` nu. Dar... m-ai luat prin surprindere. – Pentru c` mi-am cerut scuze? N-ai o p`rere prea bun` despre

mine, a[a-i?Robert \i f`cu semn s` ia loc. – Ar`]i obosit`. Ai vreun motiv anume? – A fost destul de munc`, s`pt`mâna asta.|[i rezem` capul pe sp`tar [i \nchise ochii, pentru c` \i venea greu

s`-l priveasc`. – E[ti nefericit` din cauza lui Ben? \ntreb` el \ncet.

Ea deschise brusc ochii.

90 SHEILA HOLLAND



– Nu ai de ce, continu` Robert, pe jum`tate iritat [i pe jum`tate

amuzat. Mi-am pierdut vremea inutil. E \ndr`gostit iremediabil detine.

El travers` camera pentru a turna din nou în pahare, iar Kate îl privicu ardoare, dorindu-[i s`-i ating` p`rul negru, dar regretând pornirea.Faptul c` î[i golise paharul atât de repede o f`cu s` se întrebe dac` nucumva [i lui i se p`rea la fel de dificil` conversa]ia. Sau poate, î[i ziseea sec, era genul de om care nu-[i cere scuze.

– Vorbe[ti prostii, protest` ea. Ben pur [i simplu m` place. – Nu asta e impresia pe care mi-a l`sat-o asear`. Am fost cu el s`bem ceva la „Red Lion” [i nu mi-a vorbit decât despre calit`]ile tale,atât ca femeie, cât [i ca medic.

– Ceea ce ]ie, probabil, ]i-a displ`cut profund... Îmi pare r`u dac`te-a plictisit!

Robert se întoarse [i veni spre ea. Puse paharul pe m`su]`, seaplec` asupra fotoliului [i-[i apropie fa]a de a ei. Kate î[i l`s` capul pe

spate [i pulsul i se acceler`. Îi privi tenul fin [i gura bine conturat`,care se model` într-un zâmbet batjocoritor.

– N-a[ putea spune c` n-am fost de acord cu el, spuse el pe un tonmoale. I-am spus c` e[ti o fat` pe cinste [i c` numai un prost nu s-ar îndr`gosti de tine. E[ti o femeie de carier`, nu-i a[a, Kate? Cu toateastea, e[ti suficient de feminin` încât s` atragi aten]ia oric`rui b`rbat.Bietul Ben...

– Nu-i vina mea dac` Ben crede c` s-a îndr`gostit de mine,protest` ea.

– Nu? Dac` într-adev`r nu-l vrei, încearc` s` fii mai pu]inprovocatoare.

– Ah, las`-m` în pace! spuse ea [i încerc` s` se ridice, dar el îi f`cu vânt înapoi în fotoliu [i-[i ridic` paharul.

– Ce se întâmpl` cu tine? o întreb` el cu repro[. Eu venisem s`facem pace [i iat`-ne din nou în prag de r`zboi.

Robert izbucni într-un râs for]at:

VIA}A LA }AR~ 91



– B`nuiesc c` nu e corect s` te învinov`]esc pe tine, dar vara trecut`

începusem s` cred c` Ben se simte atras de Maggie.Kate s`ri în picioare, încercând s`-l ocoleasc`. – Credeam c` numai femeile pe]esc! Maggie s-ar sim]i extrem de

umilit` dac` ar [ti c` vorbim a[a despre ea. – Bineîn]eles, numai c` nu va afla. }in foarte mult la fata asta [i

m-ar durea s` v`d c` pierde [ansa de a se m`rita. Din p`cate, estefemeia unui singur b`rbat: Ben sau nimeni altul.

– Eu nu voi mai fi aici mult timp, spuse Kate încet. {ase luni trecrepede!O durea gândul c` nu-l va mai vedea niciodat` pe Robert, poate

doar va mai auzi de el ocazional, prin intermediul lui Angus. Seîntreb` cum va fi în stare s` suporte acest lucru.

Cuvintele lui Robert îi întrerupser` [irul gândurilor. – O lun` a [i trecut. Te rog s` m` scuzi, Kate, m` întâlnesc cu

Elizabeth la ora dou`.

Ea î[i goli paharul rapid, îi arunc` un zâmbet sub]ire [i spuse cupolite]e:

– Oricum, î]i mul]umesc pentru scuze. B`nuiesc c` e vina meapentru c` aceast` conversa]ie a sc`pat de sub control.

Dup` plecarea lui, Kate se sili s` m`nânce un sandvi[ cu brânz` [irememor` faptele. N-avea nici un rost, se gândi ea dezn`d`jduit`.Oricum nu-i mai putea schimba p`rerea! El o considera înc`p`]ânat`[i egoist`, indiferent ce credeau ceilal]i. „O femeie de carier`”, spuseseel, dar ea nu era a[a. Nu era!

Când îl cunoscuse pe fratele lui, Kate era tân`r` [i u[or deimpresionat. Fusese cucerit` de [armul lui [i flatat` de faptul c` celmai râvnit burlac din spital îi acorda aten]ie. O împinsese c`tre ologodn` [i aproape un mariaj, dar Kate î[i revenise la timp [i realizasec` nu era îndr`gostit`. Ceea ce sim]ise pentru Bill era doar o puternic`atrac]ie fizic`, nimic mai mult, [i se gândise c` asta nu era suficient

pentru a lega doi oameni pe via]`.

92 SHEILA HOLLAND



Rela]ia lor deja scâr]âia, pentru c` Bill nu considera cariera ei un

lucru important. Atitudinea lui dispre]uitoare fa]` de entuziasmul eipentru medicin` a fost cauza rupturii finale. Amânase momentulnun]ii, spunând c` prefer` s` a[tepte pân` când va fi preg`tit`. Elîncercase mai multe tactici de constrângere, iar când v`zuse c` rezist`îi d`duse un ultimatum – se c`s`toreau imediat sau totul se termina.

În astfel de momente de criz`, Kate regreta mai mult ca oricândmoartea ambilor ei p`rin]i într-un accident de avion. Angus încercase

s-o ajute s` treac` peste asta, dar nu se putea compara cu mama sa. Acum ar fi avut nevoie de sprijinul lor, se gândi Kate cu regret. Chiar [i dup` opt ani, le sim]ea foarte mult lipsa.

Kate se întreba ce le spusese Bill p`rin]ilor lui referitor ladesp`r]ire. În mod sigur, le oferise o versiune care îl avantaja pe el.Probabil de aceea n-o accepta Robert [i o vedea ca o femeie pe caren-o interesa decât cariera.

Poate c` nici nu i-ar fi stricat s` devin` a[a, cel pu]in pe perioada cât

va lucra în Sherringdon. Munca sus]inut` ac]iona ca un leac pentruinimile suferinde, iar ea avea avantajul unei meserii interesante [ipline de satisfac]ii.

***

– S-a întâmplat ceva? o întreb` Ben, câteva zile mai târziu. Nu ar`]ia[a de bine ca de obicei!

St`teau amândoi în mijlocul drumului, gata s` înceap` vizitele ladomiciliu.

– Sunt în urm` cu somnul, zise Kate [i deschise u[a ma[inii.Ben o lu` de bra]. – Dar am avut o s`pt`mân` neobi[nuit de lini[tit`! Te-ai schimbat

de când ai venit aici, Kate. {i ai pierdut [i culoarea aia frumoas` carete caracteriza!

Îi atinse u[or obrazul cu un deget.

VIA}A LA }AR~ 93



– Nu din pricina muncii \]i faci tu griji, nu-i a[a? Pentru c` n-ai avea

de ce. Te descurci nemaipomenit! – Nu, Ben, nu din pricina muncii. Vântul b`tea destul de tare [i o f`cu pe Kate s` se înfioare. – ... [i nici din cauza vremii! De altfel, s` [tii c` am destule vizite de f c̀ut.Dup` câteva vizite în sat, se opri la un copil al c`rui tat` lucra

pentru Robert. În timp ce-i d`dea mamei ultimele sfaturi, Robert î[if`cu apari]ia la poart`. Se apropie de ele, p`rând îngrijorat.

– Lui Nicky îi e în continuare r`u, doamn` Williams? M` bucur c`,

în cele din urm`, v-a]i hot`rât s` chema]i medicul.Tân`ra femeie a[teptase mai mult decât trebuia, iar b`iatul era

destul de bolnav. – Am încercat s-o conving pe doamna Williams s`-mi dea voie s`-l

internez pe Nicky în spital, spuse Kate, iar Robert î[i arcuisprâncenele.

– Îi e team` c` nu se va sim]i bine acolo, a[a c` am ajuns la uncompromis [i-l voi ]ine dou`zeci [i patru de ore pe antibiotice, iar

dac` nu-[i va reveni, va merge la spital.Doamna Williams, care abia se oprise din plâns, p`rea s-o ia de la

cap`t, iar Kate o b`tu u[or pe mân`, cu în]elegere. – Nu-l ajut` cu nimic pe Nicky s` v` vad` sup`rat`. O s` mai trec azi

pe aici, dar nu ezita]i s` m` suna]i dac` intervine ceva. – Sunte]i foarte amabil`, doamn` doctor. P`re]i mai în]eleg`toare

decât b`rba]ii. – În sfâr[it, cineva care e de partea femeilor doctor! spuse Robert

cu blânde]e în timp ce se îndep`rtau, iar Kate zâmbi [i nu se deranj`s`-i r`spund`.

Era mult prea preocupat` s` se comporte natural fa]` de Robert, a[aîncât acesta s` nu b`nuiasc` fericirea care o cuprinsese pentru c` seoprise s`-i vorbeasc`. De fapt, el oprise ca s` discute cu doamna Williams; era un patron bun c`ruia îi p`sa de familiile ce locuiau peproprietatea lui.

– }i-ai schimbat p`rerea despre noi, Kate? A început s`-]i plac` via]a

la ]ar`?

94 SHEILA HOLLAND



– Da, cred c` da, [opti ea. Aici sunt mai pu]ine probleme sociale.

Oamenii sunt mult mai prieteno[i, mai dispu[i s` ajute. Fratele meu enevoit adesea s` accepte în spital pacien]i care nu sunt foarte bolnavi,dar care nu au pe nimeni care s`-i îngrijeasc`. În special b`trânii...

Kate privi peste um`rul lui Robert [i observ` c` mai avea un pacientîn ma[in`. Femeia întoarse capul [i zâmbi. Era Elizabeth Hannay, ceape care o cunoscuse la Chartmouth.

Robert admise c` ea era, apoi î[i privi ceasul [i spuse c` trebuie s`plece pentru c` urma s` ia prânzul cu Elizabeth la ni[te prieteni.

Kate î[i continu` drumul gândindu-se la rela]ia lui Robert cuElizabeth . Era destul de evident c` se vedeau des în ultima vreme.Oare erau îndr`gosti]i sau doar prieteni foarte apropia]i? Robert îispusese c` Elizabeth era separat` de so]ul ei. Ar lua-o de so]ie dac` eaar divor]a? Kate oft`, gândidu-se c` o femeie cu ]inuta [i experien]a luiElizabeth ar fi ar`tat foarte bine ca st`pân` a casei.

Maggie îi povestise adesea despre vremurile când petrecerile datede familia Montgomery erau cunoscute în întreg ]inutul. Acele zile

trecuser`, iar Maggie regreta c` Robert nu se distra mai des, chiar [i lao scar` mai mic`.

– Munce[te foarte mult [i i-ar prinde bine mai mult` distrac]ie,spusese ea.

Maggie respinsese ideea c` ar fi nesociabil, a[a cum sugerase Kate. – Robert este o gazd` nemaipomenit`. Numai c` a[a e el: munc`,

munc` [i iar munc`. La început, a fost nevoit s` fac` asta pentru apune ferma pe picioare. Acum, îns`, ar putea s-o lase mai u[or. Are

nevoie de o so]ie, spusese Maggie gânditoare, f`r` s`-[i dea seama c` vorbele sale r`suciser` un cu]it în rana lui Kate.Tân`ra ad`ugase c` ar fi fost timpul ca Robert s` se hot`rasc`; oricât

de îndr`gostit` ar fi fost, Diana avea [i ea mândria ei. Replica lui Katefusese t`ioas`, pentru a-[i ascunde dezn`dejdea.

– Cum poate lua un b`rbat în considerare c`s`toria cu o femeie,numai din interes? Dup` p`rerea mea, e ceva înjositor.

Maggie s`rise în ap`rarea v`rului ei [i subliniase c` nimeni nu [tia

ce gândea Robert referitor la asta.

VIA}A LA }AR~ 95



– E mult prea mândru pentru a-[i ar`ta sentimentele. Cred c` ]ine

la Diana [i, dac` nu poate ob]ine femeia pe care o dore[te cu adev`rat,ar fi în stare s` accepte [i o c`s`torie de convenien]`.

Dup` aceast` remarc`, Maggie î[i d`duse seama c` mersese preadeparte [i schimbase subiectul. Nefericit`, Kate încercase s` ghiceasc`cine era femeia pe care o iubea Robert.

Acum credea c` [tie r`spunsul. Elizabeth ? Sau o alt` femeie de careînc` nu auzise?

În acea sear`, Kate îi spuse lui Maggie c`-l v`zuse pe Robert cuElizabeth . – Ea este femeia la care te refereai? Cea pe care [i-o dore[te?Privirea insistent` a lui Maggie o f`cu s` ro[easc`. – Ai spus ceva referitor la asta zilele trecute [i nu m-am putut ab]ine

s` nu te întreb. – Nu e[ti singura, îi spuse Maggie sec. Toate suntem curioase, dar

nimeni nu îndr`zne[te s` întrebe. Nici m`car m`tu[a Margaret...

Robert a fost îndr`gostit de Elizabeth cu ani în urm`, când au fostîmpreun` la Cambridge. A cerut-o în c`s`torie, dar ea l-a refuzatpentru un alt b`rbat. Ce e mai r`u e c` acel b`rbat era David Hannay,un bun prieten al lui Robert. A trecut cu greu peste acel moment, iar la pu]in` vreme mama sa a murit, a[a c` a plecat în Canada.

– Iar ea este acum separat` de so] [i se v`d foarte des. B`nuiesc c`se vor c`s`tori dac` ea ob]ine divor]ul.

Kate î[i controla vocea cu mare dificultate. – Sper c` nu! exclam` Maggie. Niciodat` n-am pl`cut-o pe

Elizabeth. A venit acum câ]iva ani [i s-a învârtit pe aici, cânt`rind totuldin priviri. A cânt`rit corect, bineîn]eles, pentru c` în acea perioad`proprietatea era condus` defectuos de tat`l lui Robert. Tocmai deaceea l-a ales pe David Hannay!

– O, Maggie! E foarte urât! O faci s` par` o adev`rat` profitoare... – Exact asta [i este! O c`]ea calculat`, cu sânge-rece! I-a distrus via]a

lui Robert o dat`, nu pot s` cred c`-i va permite s-o fac` [i a doua oar`!

96 SHEILA HOLLAND



Capitolul 8

Timpul zbur` [i veni Cr`ciunul. Kate, supersti]ioas`, l`sase\mpachetatul cadourilor pentru ultimul moment.

– Slav` Domnului c` nu avem [i de g`tit sau de decorat, spuse Kate

din mijlocul unui morman de fundi]e [i hârtie de \mpachetat. – Angus cu familia sunt \n regul`? \ntreb` Maggie care se ocupa cu

acela[i lucru. – A[a se pare, r`spunse Kate. Angus tocmai o sunase [i-i urase „Cr`ciun fericit”, iar ea \i spusese

c`-l va petrece la familia Montgomery. El o asigurase c` se va sim]iminunat; un adev`rat Cr`ciun ca la ]ar`, \n acea cas` deosebit`.

Kate chiar \[i dorea s` fie a[a. |n ultimele s`pt`mâni \[i maitemperase sentimentele [i se \mp`case cu ideea c` nu era potrivit`pentru Robert . Renun]ase [i la speran]a c` o va mai invita s` ias` cuel. Se v`zuse mult cu Elizabeth , care venise \n acea sear` la familiaMontgomery [i pl`nuia s` stea pe toat` perioada Cr`ciunului.

Era dureros pentru ea s`-i vad` \mpreun`, dar o ajuta s` accepteinevitabilul.

Era trecut de miezul nop]ii când fetele terminar` de \mpachetat.

Maggie se duse [i trase draperiile.



– Ce noapte minunat`! Prive[te stelele! Dac` vremea se va men]ine

a[a rece, s-ar putea s` avem z`pad` \n curând.Ziua de Cr`ciun a fost rece de-]i t`ia respira]ia;pe la ora unspresece,

soarele disp`ru. Maggie [i Kate merser` la biseric` [i schimbar`felicit`ri cu prietenii [i cunoscu]ii. Era pl`cut s` locuie[ti \ntr-ocomunitate mic`. |]i d`dea un pl`cut sentiment al apartene]ei. Kate,obi[nuit` cu via]a \n ora[ele mari, [tia c`-i va lipsi acest aspect.

Dup` ce to]i intrar` \n biseric` [i se a[ezar`, \[i facu apari]ia [i corul

bisericii. Tim [i Linda ar`tau mult mai \ngriji]i. Ap`ru [i lady Howard, avându-i de-o parte [i de alta pe Robert [iElizabeth . Dup` ce o ajut` pe m`tu[a sa s` ia loc, Robert se a[ez`lâng` Elizabeth . Kate \l privi [i-[i dori cu ardoare s` fi fost ea \n locullui Elizabeth , apoi \[i reprim` gândul.

– Tocmai a sosit [i Ben. A spus c` va veni, dac` nu vor fi urgen]e, ise confes` Maggie.

Kate \l v`zu [i-i f`cu cu mâna. „Ce mai Cr`ciun va fi!...“ se gândi ea,

amuzat`. M`car de-ar avea [i Maggie pu]in noroc...Când vicarul intr`, lumea se ridic` [i Kate uit` de toate problemele.Dup` ce procesiunea lu` sfâr[it, fetele r`maser` s`-i a[tepte [i pe

ceilal]i.Kate st`tea mai retras`, dar Maggie, exuberant`, s`ri [i-l s`rut` pe

Robert pe ambii obraji. Dup` un moment de ezitare, o s`rut` [i pem`tu[a sa, care p`ru amuzat`.

Lady Howard o v`zu pe Kate [i-i sus]inu privirea: – Ar`]i foarte dr`gu], copila mea. Dar a[a ar`]i tu tot timpul... P`cat

c` Maggie nu are acelea[i gusturi ca tine. N-ai putea s-o \nve]i [i pe eacâte ceva?

– Lady Howard, v` rog...Kate privi tem`toare \n jurul ei, dar Maggie nu mai avea cum s-o

aud` pentru c` era ocupat` cu alt` familie.Kate o sprijini pe b`trân` pentru c` aleea era alunecoas` din cauza

ghe]ii. Ap`ru [i Robert pe cealalt` parte [i \i zâmbi.

98 SHEILA HOLLAND



– Cr`ciun fericit, Kate! N-am prins ocazia s`-]i urez mai devreme.

– Asemenea!...Kate \[i jurase c` se va sim]i bine, indiferent ce s-ar \ntâmpla. Era o

pl`cere dulce-amar` s` fie oaspetele lui Robert [i s`-l priveasc` tratândinvita]ii \n maniera sa aristocratic`.

La mas` venir` o mu]ime de oameni: vicarul, familia Mitchel, câ]ivafermieri cu familiile.

Kate st`tea de vorb` cu so]ia unui pacient, când o observ` pe Diana

agitându-se \n jurul unui grup \n care se afla Robert.Fata avea toate motivele s` fie \mbufnat`: Elizabeth se afla \n

dreapta lui Robert, surâz`toare, ]inut` dreapt`, haine perfect asortate.|[i sprijini o mân` pe bra]ul lui Robert [i \i [opti ceva la ureche. El râse,facu o remarc` [i toat` lumea din jurul lor \ncepu s` râd`.

Numai Diana nu se amuz` [i p`r`si grupul \ndreptându-se c`treKate. Când so]ia fermierului se \ndep`rt`, Diana \i [opti nervoas`:

– Cât timp va sta? – Pe perioada Cr`ciunului. Câteva zile, presupun... – E o c`]ea nenorocit`! izbucni s`lbatic Diana [i Kate \i f`cu semn

s` se tempereze. – Poate te aude cineva... – Nu-mi pas`! rican` Diana. – Ar trebui...Kate o lu` pe fat` de bra] [i o trase deoparte.

– |mi dau seama ce sim]i, dar \ncearc` s` nu atragi aten]ia asuprata. Dac` Robert e \ndr`gostit de Elizabeth , asta e. Trebuie s` accep]iideea.

Era cât pe ce s` spun` „s` accept`m”... Râse for]at [i se gândi laironia situa]iei: trebuia s-o consoleze pe Diana tocmai ea, care sesim]ea la fel de jalnic.

– Fruntea sus! murmur` ea [i privi \n jur. Observ` c` Robert [i

Elizabeth \i urm`reau.

VIA}A LA }AR~ 99



Era aproape ora trei când se a[ezar`, \n sfâr[it, la mas`. Ar`ta

extraordinar, cu toat` argint`ria [i paharele rânduite impecabil. – Te delectezi privindu-le, dar \nnebune[ti sp`lând la ele...

coment` Linda.Kate se a[ez` \ntre Ben [i Tim [i se \narm` cu lichior. „Alcoolul e un

bun anestezic”se gândi ea [i privi c`tre locul unde st`tea Robert,\ncadrat de m`tu[a sa [i Elizabeth . Ben, fiindc` era de serviciu, selimitase s` bea doar o bùtur` aperitiv [i un pahar de [ampanie.

– Voi recupera mâine. Atunci va fi rândul lui Kate s` se ab]in`,anun]` el.

Dup` cin`, se a[ezar` \n jurul focului aprins \ntr-unul dintresaloane. Maggie, Kate [i Ben \[i puseser` cadourile pe gr`mada dejaformat` sub brad, iar acum sosise timpul despachet`rii. Kate avea\ndoieli \n privin]a codourilor ei pentru familia Montgomery, dar Maggie o asigurase c` nu e nici o problem` dac` va lua o cutie cu

bomboane de ciocolat` pentru to]i.Linda [i Tim \[i ridicar` cadourile, citind mesajele de pe ele. |neuforia general`, Kate uit` de mica ei \ngrijorare [i se gr`bi sub bradla fel de ner`bd`toare ca to]i ceilal]i.

– „Pentru Kate, de la un pacient foarte recunosc`tor!” Vai, m`tu[`Margaret, acesta este scrisul tù. Credeam c` ur`[ti to]i doctorii!

Toat` lumea râse, iar Kate adùg` pachetul auriu gr`mezii sale. – Iat`, \nc` unul pentru tine, spuse Linda. „Kate, de la Robert ”.

Inima ei tres`ri [i privi \n direc]ia lui Robert, dar acesta dejadesf`cea cadourile, a[ezat lâng` Elizabeth , pe o canapea de lâng` foc.|n fa]a lor st`tea lady Howard, care o invit` pe Kate s` i se al`ture.

Kate deschise primul pachet; se bucur` enorm decoperind osticlu]` de parfum ce purta un nume faimos.

– |ntotdeauna mi-am dorit a[a ceva! Va fi o pl`cere s`-l folosesc... – A[a [i trebuie, aprob` lady Howard. Voi, tinerii, nu prea mai

\mbr`ca]i haine de gal`...

100 SHEILA HOLLAND



Lady Howard avea o toalet` impecabil`: o dr`gu]` rochie de

m`tase, o superb` pereche de cercei cu diamante [i o bro[` asortat`.Deschiser` [i restul cadourilor, iar Kate p`str` ultimul cadoul lui

Robert, f`r` a-[i da seama de ce.Era plat [i avea o form` rectangular`. O carte, poate? |l pipì

curioas` [i regret` c` nu-i cump`rase [i ea un cadou special. – Hai odat`, deschide-l! o impulsion` lady Howard.Kate trase de fundi]`, scoase ambalajul [i citi titlul c`r]ii: „Sussex \n

timpul cuceririi normande”. |n timp ce d`dea u[or paginile, zâmbi \nsinea ei la gândul c` Robert nu uitase zilele petrecute cu ea \nChartmouth. Numai atunci discutaser` despre invazia normand`.

|[i arunc` o privire spre Robert tocmai când Elizabeth \l s`ruta peobraz, p`rând mul]umit`. Nu..., foarte mul]umit`. Extaziat`! Era cevace sclipea, o bijuterie. P`rea o bro[`, pentru c` Robert se aplec` [ii-o prinse de rochie.

Kate se \ntoarse rapid, silindu-se s` n-o urasc` pe Elizabeth . Cùt`

\n jur pentru a g`si biletul cu dedica]ia, dar nu-l g`si. – Ai pierdut ceva? o \ntreb` lady Howard.Kate scutur` din cap, apoi v`zu biletul pe podea. |l ridic` rapid [i-l

strecur` \ntre paginile c`r]ii. „Va valora mult \n zilele triste ce vor urma...” se gândi Kate [i, f`r` s`-[i dea seama, oft`. Lady Howard v`zu[i spuse, cu o neobi[nuit` blânde]e:

– E[ti un copil bun! Dac` ar fi avut ni]ic` minte, [i-ar fi dat [i elseama...

Kate nu pretinse c` n-a \n]eles: – Nu m` va ierta niciodat` pentru c` l-am p`r`sit pe fratele sù. A[ac` nu putem fi nici m`car prieteni...

Cu acel „m`car” se d`duse de gol. |[i d`duse seama de cum \lspusese, dar b`nuia c` b`trâna \i ghicise de mult secretul.

Lady Howard o b`tu u[or pe mân`. – Acum, c` te-am cunoscut, \mi dau seama c` e[ti o fat` de treab`.

Tu [i Bill n-a]i fi putut fi ferici]i \mpreun`. Ce m` uime[te, e cum de

v-a]i gândit c` ar merge?

VIA}A LA }AR~ 101



– Problema e c` nu gândeam. Eram tân`r` [i naiv` [i am confundat

iubirea cu o simpl` atrac]ie fizic`.Kate se sim]ea mai u[urat`. Dac` ar fi fost tot atât de simplu [i \n

cazul lui Robert... Durerea pricinuit` \n momentul \n care \l v`zuse cuElizabeth era cea mai intens` pe care o sim]ise vreodat`.

Mai târziu, \l prinse un moment liber pe Robert: – A fost dr`gu] din partea ta. Sunt sigur` c`-mi va face pl`cere.|i spuse c` [i el o citise.

– Elizabeth m-a ajutat s-o aleg. {i ei \i place istoria.Kate se sim]i penibil. Probabil c` fuseser` \mpreun` la cump`r`turiatunci când se \ntâlnise cu ea \n Chartmouth.

– O alegere bun`, spuse cu polite]e [i se \ntoarse s` plece.|n acel moment ap`ru [i Elizabeth, care-[i strecur` mâna sub bra]ul

lui Robert [i-l \ntreb` dac` e preg`tit pentru acea plimbare. – O plimbare?! exclam` Maggie. Minunat! Ne-ar prinde bine pu]in`

mi[care.

Elizabeth reu[i cumva s` \nl`ture aceast` idee, indicând faptul c`dorea un moment de lini[te doar cu Robert, dup` toat` aceast`agita]ie. A[a c` plecar` singuri, \n timp ce restul se adunar` \n jurulfocului pentru un agasant joc de scrabble.

Pe Kate \ncepu s-o doar` capul, lacrimile stând s`-i ]â[easc`. Ar fi vrut s` stea deoparte [i s`-[i deplâng` soarta, dar asta ar fi atras aten]iaasupra ei, a[a c` prefer` s` piard` rapid la joc.

Robert [i Elizabeth se \ntoarser` pe când ceilal]i tocmai luauceaiul, discutând despre iarna grea care se anun]a.

– Z`pada s-a depus deja bini[or, anun]` Elizabeth . – Sper s` nu fiu solicitat \n aceast` noapte, bomb`ni Ben.Kate se \ntreb` dac` privirea u[or \ncruntat` a lui Elizabeth

\nsemna ceva. Nu mai p`rea atât de mul]umit`, iar figura lui Robert nutr`da nimic.

|n timp ce Maggie f`cea onorurile cu ceainicul greu de argint,

Robert trecu s`-[i ia o cea[c` de ceai, apoi se a[ez` lâng` Kate.

102 SHEILA HOLLAND



– Te distrezi? o \ntreb` el nep`s`tor.

Kate \i d`du un r`spuns conven]ional, de[i inima b`tea s`-i sparg`pieptul. Se \ntinse s`-i ating` mâna ce st`tea, neglijent, pe mânerulfotoliului ei. Se gândi cu disperare c` se comport` ca o [col`ri]`...

Robert se \ntinse c`tre ea. – Nu pari c` te-ai distra. Te neglijeaz` Ben? – Ce \ntrebare prosteasc`! izbucni Kate stârnindu-i râsul. – {tii, Kate? Nu m` pot hot`r\ \n privin]a ta. Tind s` cred c` nu te

intereseaz` Ben [i totu[i... de ce ar`]i a[a trist`? Doar e Cr`ciunul!... – Nu sunt trist`! zise ea aproape ]ipând. M` bucur la fel de mult catine dac` Ben \i acord` mai mult` aten]ie lui Maggie. Am f`cut totce-am putut ca s`-l conving s`...

Se \ntrerupse, pentru c` Robert o privea zâmbind tulbur`tor. – Te cred, Kate. Acum, depinde de Maggie.

***

Era trecut de miezul nop]ii când Maggie [i Kate ajunser` acas`,dup` ce \notaser` prin z`pada depus`. De la fereastra dormitoruluis`u, Kate privi \n curte [i se gândi c` va trebui s` se trezeasc` maidevreme pentru a cur`]a z`pada de la drum la garaj. Pentru c` ospulberase vântul, din spatele casei, p`rea chiar mai mare.

A doua zi, la [apte [i jum`tate, \[i lu` micul dejun \n fug` [i ie[i s`dea z`pada din drum. Pe când se lupta cu peria [i lopata, ap`ru Robertcu câinii s`i.

– Ce dumnezeu faci!? \ntreb` el. – Chiar nu se vede?... contracar` ea pentru a-[i ascunde pl`cerea ce

i-o pricinuia aceast` \ntâlnire nea[teptat`.Robert i se al`tur`. – Vreau s` spun... de ce te ocupi tu de asta? O s` trimit vreo doi

oameni sau pân` mâine vei fi deja bolnav`.

Zâmbi [i-i scutur` câ]iva fulgi din p`r:

VIA}A LA }AR~ 103



– E[ti de serviciu, nu? Nu cred c` ar trebui s` ie[i singur` pe o astfel

de vreme. Nu ne putem permite s` te pierdem \n z`pad`.Kate era impresionat` de grija pe care i-o ar`ta, dar n-o ar`t`. – Nu sunt a[a neajutorat`. Avem [i noi z`pad` \n Sco]ia. – Chiar [i a[a, tu nu e[ti obi[nuit` s` conduci pe drumuri de ]ar` \n

asemenea condi]ii.Robert privi c`tre cerul cenu[iu [i spuse: – Va mai ninge. S` m` anun]i când vei primi o solicitare.

Apoi, se \ndep`rt`.Dup` zece minute, doi oameni de la ferm` sosir`. Urnir` ma[ina [io aduser` la ad`post, \n curtea principal`, conform instruc]iunilor luiRobert.

Kate se opri nesigur` unde s-o parcheze, când de dup` un [opronap`ru Robert.

– Du-o sub acea [ur`. Dac` va mai ninge mult, va trebui s`-]i calcipe orgoliu [i s` iei Land-Rover-ul meu.

– Oh! Dar... n-am mai condus a[a ceva. – Dumnezeule! Nici m`car n-am pomenit c` ai conduce tu...Ea pufni la auzul unei asemenea observa]ii [ovine, iar el râse [i-o

\mpinse u[or de-a lungul aleii. – Ce-ar fi s` m` tratezi cu pu]in` cafea? Nu prea mi-a priit micul

dejun... – Nici mie.Maggie \nc` dormea, a[a c` se apuc` s` fac` pâine pr`jit` [i cafea,

dup` care se a[ez` fa]` \n fa]` cu Robert. Era bucuroas` la gândul c`Robert o va duce el cu ma[ina, dac` va fi cazul. Asta, dac` nu \n]elesesegre[it. Lui Elizabeth s-ar putea, totu[i, s` nu-i plac`...

– S-a trezit Elizabeth ? \ntreb` deodat`. – Nu. Felul nostru de a ne culca [i trezi devreme i se pare

necivilizat. – |nseamn` c` n-ar putea fi o bun` nevast` de fermier, spuse ea [i

se \nro[i la privirea lui sarcastic`.

104 SHEILA HOLLAND



– Ce repede tragi concluzii!... Ai uitat c` ea are deja un so]?

– Ai spus c` sunt separa]i, mormì Kate, iar el se \ncrunt`. – Separa]i. Nu divor]a]i. David e un bun prieten de-al meu.Deci, avea re]ineri \n a face dragoste cu nevasta prietenului sù, iar

Kate se bucur` s` afle, pentru c`-[i dorea s` aud` asta. Pe lâng` asta,dac` renun]a la Elizabeth ...

|ntrerupse [irul acestor specula]ii proste[ti [i-i mai oferi lui Roberto cea[c` de cafea.

***

Fetele urmau s` petreac` Ziua Cadourilor tot la familiaMontgomery. Kate fusese norocoas` [i nu avusese nici un apel saum`car vreo vizit` de f`cut. Când ajunser` ele, imediat dup` prânz, dejase adunase mult` lume pentru bùturi. Robert p`rea s` ]in` petrecereadeschis` pe toat` perioada vacan]ei; probabil c` sem`na tat`lui sù

mai mult decât ar fi vrut s` recunoasc`. – Dau un b`nu] pentru gândurile tale, ap`ru el subit lâng` ea.Kate st`tea sprijinit` de pervazul unei ferestre, singur`. Robert i se

al`tur`, chipe[ [i elegant, iar inima ei \ncepu s` bat` mai tare. – M` gândeam cât de costisitor trebuie s` fie tot, spuse [i ar`t` c`tre

mul]imea adunat`.Realizând cu team` c` iar se amesteca unde nu-i era treaba,

continu`: – Vreau s` spun c`... familia mea nu se distreaz` la a[a o scar`. Eu...

Eu nu sunt obi[nuit` cu a[a ceva.Figura lui Robert se destinse \ntr-un zâmbet. – Nu te-a sf`tuit nimeni s` gânde[ti \nainte s` vorbe[ti, tân`r` Kate?Ea ro[i, urându-se pentru stâng`cie. – Tu ai cerut-o... Nu [tiu, e ceva la tine care...|[i d`du seama c` nici aceast` replic` nu era nimerit` [i mai lu` o

gur` de lichior, sub privirile lui amuzate. |ncerc` din nou:

VIA}A LA }AR~ 105



– Tu sco]i ce e mai rù din mine la suprafa]`! spuse tran[ant,

abandonând orice discre]ie.Robert \ncepu s` râd` [i o b`tu pe um`r de parc` ar fi fost o

[col`ri]`. – Vino s` cuno[ti familia Langley. Nu-i [tii, nu-i a[a? Pentru lini[tea

ta, s` [tii c` noi ne distr`m a[a doar o dat` pe an. Asta a fost o tradi]iepe care n-am vrut s-o încalc, indiferent de conjuncturi.

Kate înc` st`tea de vorb` cu familia Langley, când aten]ia îi fu atras`

de o ceart` zgomotoas` în hol. U[a salonului se deschise [i îi v`zu peLinda [i Tim, împreun` cu o alt` fat` de aceea[i vârst` a c`rei figur` îip`rea familial`. Era o fat` blond`, care o vizitase o dat` la cabinet,pentru un lucru de nimic; p`rea furioas` [i nu-[i d`dea silin]a s`-[icoboare vocea.

– Te-am avertizat, Linda Montgomery! }i-am spus s` stai departe deDave...

În acel moment, Tim o v`zu pe Kate care îi urm`rea [i închiseu[a.Tulburat`, Kate se întoarse [i-l g`si pe Robert chiar în spatele ei. – Ce naiba se întâmpl` acolo? \ntreb` el. {tiu c` Tim [i Linda nu

prea au maniere, dar am preten]ia s` nu se certe cu oaspe]ii mei. – Este doar o discu]ie de adolescen]i, zise Kate rapid [i-[i strecur`

o mân` sub bra]ul sù. A[ vrea s` mai beau un pahar. – Pì, v`d c` ai deja unul.

– Da, am.Râse u[or nervos [i ignor` remarca, ner`bd`toare s`-i distrag`

aten]ia. – Te rog!El îi lu` paharul din mân`: – E[ti de serviciu... Iar acum câteva minute spuneai c` nu vei bea

decât unul! Ce fel de joc faci, Kate? Tim [i Linda pun ceva necurat la

cale? Fata lui Watson e în stare de orice.

106 SHEILA HOLLAND



– N-o placi? Atunci de ce ai invitat-o?

– A venit împreun` cu p`rin]ii ei, spuse el scurt. Ni[te fermieridecen]i [i muncitori, a c`ror fat` nu e bun` de nimic.

Îi arunc` o privire dur`. – Hai, Kate...În acel moment, pre[edinta Institutului pentru Femei n`v`li peste

ei, iar Robert fu angrenat într-o discu]ie cu câteva femei de vârst`mijlocie.

Kate r`sufl` u[urat`. Se temuse c` Robert va intra în hol [i va auziceva ciudat. Î[i putea imagina furia lui în momentul în care ar fi g`sit-ope sora sa certându-se cu o alt` fat` pentru Dave Hickman. Poate c` ar fi mai bine s`-i avertizeze...

Se strecur` afar` din salon, dar nu mai g`si pe nimeni în hol. Seauzeau voci dinspre biblioteca, a[a c` deschise u[a:

– M` scuza]i c` am dat buzna, dar am auzit f`r` s` vreau [i m-amgândit s` v` avertizez. Robert se întreab` ce se întâmpl`. V-a v`zut în

hol, de[i nu cred c` a auzit la fel de mult ca mine.Linda î[i mu[c` nervoas` buza. – Va fi extrem de furios dac` va afla, iar Susan vrea s`-i spun`! – Ce s`-i spun`?Tân`ra fat` ro[i [i evit` privirea lui Kate. – M-am g`sit împreun` cu Dave, în ma[in`. – Oh, Linda!Exclama]ia lui Kate era plin` de repro[. – Mi-ai promis c` nu te vei mai întâlni cu el decât la colegiu! – Atunci e o mincinoas`! s`ri Susan Watson.Fa]a ei dr`gu]` era schimonosit` de furie. – O voi spune fratelui ei, ca s`-i fie înv`]`tur` de minte!R`mase cu gura c`scat` când îl auzi pe Robert din cadrul u[ii: – Da, domni[oar` Watson? Ce ai s`-mi spui?Dur [i necru]`tor, avea o figur` împietrit`, a[a cum Kate nu-l v`zuse

niciodat`.

VIA}A LA }AR~ 107



Linda se albi [i se ascunse în spatele lui Tim, dar Susan îl înfrunt̀ , sfid t̀oare:

– Dave e iubitul meu, i-am spus Lindei s`-l lase în pace, dar ea seîntâlne[te cu el în secret. Iar acum s` suporte consecin]ele!

– Taci din gur`, Susan! strig` Tim, furios. – Ba nu! Dac` n-ar fi vrut ca domnul Montgomery s` afle, n-ar fi

f`cut-o! A[a îi trebuie, dac` a intrat în bucluc! Vocea lui Robert era rece [i dispre]uitoare. – }i-am în]eles punctul de vedere, domni[oar` Watson. Acum,

poate ar fi mai bine s` pleci. Vreau s` discut cu sora mea... singur!Fata se \nro[i [i se îndrept` c`tre u[`. – Nu trebuie s` fi]i atât de nesuferit! Am crezut c` a]i vrea s` [ti]i ce

face sora dumneavoastr` mai mic`.El o invit` politicos s` plece, iar ea ie[i cu o vitez` care, în alte

condi]ii, ar fi amuzat-o teribil pe Kate. Dar acum, singura eipreocupare era s-o protejeze pe Linda de furtuna ce se apropia.

– Robert, asta e perioada \mp`c`rilor. N-ai putea s` te mai ab]ii

câteva zile? Sunt convins` c` Lindei îi pare r`u. – Oare?! \ntreb` el, sfid`tor. Mai degrab` regret` c` a fost

descoperit`. Te rog s` pleci, Kate. {i tu, Tim!Linda se ag`]` de bra]ul fratelui s`u, speriat` ca o feti]` care [tia c`

a gre[it. – De ce nu poate s` r`mân` [i Tim? Iar Kate oricum [tie totul...Robert se întoarse brusc [i închise u[a. P`rea s`-[i ]in` furia sub

control, dar nu mai avea mult pân` s` izbucneasc`. – În]eleg...Îi arunc` lui Kate o privire plin` de repro[. – Sunte]i o pereche dr`gu]`, nu-i a[a? Amândou` min]i]i de

înghea]` apele! {tiam c` tu e[ti o mincinoas`, Linda, dar nu [tiam c`[i tu, Kate!

– Robert , te rog, las`-m` s`-]i... – Nu m` intereseaz̀ scuzele tale, Kate. {tiai de aceast̀ aventur` a Lindei...

F`cu un gest de extrem dezgust.

108 SHEILA HOLLAND



– ... cu tân`rul Hickman! {i totu[i, când ]i-am spus c` sunt

îngrijorat, tu i-ai acoperit. Mi-ai spus c` nu [tii nimic.Linda, lini[tit` probabil c` furia fratelui sù se direc]ionase

momentan c`tre Kate, se furi[` spre u[`. Robert se r`suci brusc [i olu` de încheietur`.

– Nu pleci nicìeri. Cu tine am mai multe de discutat!Peste um`rul fetei, Robert o privi dezam`git pe Kate. – Vrei, te rog, s` pleci? {i tu, Tim.

Cei doi plecar`, înfrân]i. Tim î[i trecu nervos mâna prin p`r. – Pfui! Linda va sta acolo zece minute ce îi vor p`rea foarte lungi.Eu nu prea am chef s` m` întorc la petrecere. Tu?

– Cred c` ar trebui s` ne ducem, totu[i.Kate se sim]ea la fel de zdruncinat` ca [i el. – Încearc` s` te gânde[ti c` nu s-a întâmplat nimic.Când intrar` în salon, oamenii deja începuser` s` plece. Susan

Watson trecu pe lâng` ei înso]it` de un cuplu care p`reau p`rin]ii ei.

– La revedere! le spuse ea, cu un aer nep`s`tor [i chicoti proste[te.Privirea trufa[` a lui Tim îl f`cu s` semene, pentru un moment, cu

Robert . – Nu pot s-o suport pe scorpia asta! [uier` el, iar Kate aprob` în

t`cere. – Cred c` va trebui s` ne ferim din calea fratelui tù pân` ce se va

lini[ti.Se al`turar` lui Ben, lui Maggie [i altor tineri. De[i st`tea cu spatele

la u[` [i era atent` la o glum`, Kate con[tientiz` exact momentul încare Robert se întoarse în salon [i se apropie de ei. Ea îi arunc` oprivire rapid`, dar nu primi nici un r`spuns. Gândul unei inevitabiler`ciri îi stric` restul zilei lui Kate, a[a c` mai mult ciuguli la prânz [i-[il`s` mintea s` zboare în timpul jocului de monopoly la care Timinsistase s` participe.

Lady Howard se retr`sese în camera ei pentru a se odihni. Robert [i

Elizabeth citeau, iar ceilal]i jucau, în fa]a [emineului.

VIA}A LA }AR~ 109



– Hai odat`, Kate, strig` Maggie. E rândul t`u!

Linda, mai t`cut` decât de obicei, îi arunc` o privire în]eleg`toare. – Nu-]i face griji, Kate. A fost necru]`tor cu mine, dar, pân` la urm`,

tu e[ti doar un oaspete. Nu cred c` se va lua prea tare de tine. Aceste cuvinte i le [optise la ureche, dar Kate scutur` din cap a

ne\ncredere. – Cred c` doar a[teapt` momentul potrivit. M` voi str`dui s` nu-i

dau ocazia!

Linda zâmbi amar, iar Kate, privind în jur, v`zu c` Robert ourm`rea cu o figur` aspr`. Î[i mut` rapid privirea, mu[cându-[i buzele.Fu o adev`rat` u[urare momentul în care telefonul sun`, iar apelul sedovedi unul de urgen]`. Din fericire, pacientul locuia în Sherringdon,iar drumul pân` în sat era relativ curat.

– Sigur te descurci singur`? \ntreb` Ben, iar Kate aprob` sigur` desine.

– Trebuie s` se obi[nuiasc` s` conduc` [i în condi]ii de vremeproast`.Dup` ce-i d`duse telefonul, Robert ]inuse ochii în carte [i nu-i

ridicase nici în momentul în care ea plec` împreun` cu Ben, careinsistase s-o conduc`.

– S-ar putea s` ai nevoie de ajutor la pornire, zise Ben. Apoi ad`ug` curios: – Ai idee de ce este Robert atât de sup`rat?

– Robert? – Da. Iar tu pari vinovat`, Kate. Ce i-ai f`cut?Kate se sim]i u[urat` când îi povesti lui Ben ce se întâmplase. El

ascult` în t`cere, apoi cl`tin` din cap dezaprobator: – Ai fost tare prostu]`, draga mea fat`. Cu siguran]`, Robert e furios

peste m`sur`. – Îmi e[ti de mare ajutor, n-am ce zice! zise Kate r`spicat. Dup` ce

termin cu aceast` urgen]`, o s` m` duc direct la Maggie acas`.

110 SHEILA HOLLAND



– Niciodat` n-am sim]it nevoia s` lovesc o femeie, dar acum o simt.

Ai [tiut totul [i ai [tiut c` sunt îngrijorat... {i totu[i, ai t`cut! Ai un codde valori foarte ciudat, Kate!

Mi[cat` de violen]a lui, Kate reu[i s` încropeasc` o scuz`: – Am stat de vorb` cu Linda. Am crezut c` e suficient. Dac` ]i-a[ fi

spus, n-a[ fi reu[it decât s`-i fac probleme... – Mai pu]ine probleme decât are acum. – N-am vrut s-o înr`iesc. Am crezut c`, dac` n-o voi tr`da, voi avea

mai mult` influen]` asupra ei. Habar n-am avut c` înc` se maiîntâlne[te cu Dave.

– Asta înseamn` c` nu [tii s` judeci oamenii. Linda a spusîntotdeauna minciuni atunci când i-a convenit. N-ar fi fost maiîn]elept, mai normal, s` discu]i problema asta cu mine? Pân` la urm`,eu r`spund de ea pân` la majorat!

Kate sim]ea un amestec de ru[ine [i indignare – ru[ine pentru c`

[tia c` mânia lui era justificat` [i mânie pentru c` onestitatea o obligas` admit` acest lucru.

Dac` ar fi fost oricine altcineva în afar` de Robert, [i-ar fi cerutscuze. A[a, îns`, încerc` s`-[i justifice purtarea.

– În]eleg, Kate. Dup` p`rerea ta, eu sunt neîn]eleg`tor [i preaexigent cu fata, iar asta ar trebui s` scuze comportamentul t`uiresponsabil! Dup` p`rerea mea, e[ti la fel de imatur` ca Linda!

– Nu m-am exprimat prea bine, zise ea, dezn`d`jduit`. Nu asta ep`rerea mea. Vreau s` spun c`... asta am crezut atunci când te-am v`zut prima dat`.

În]elese c` aceast` abordare era periculoas` [i începu din nou. – Recunosc, am gre[it când am avut încredere în Linda. Dar nu

crezi c` aceast` purtare a fost modul ei de a protesta fa]` de un codmoral prea strict? Voia s` fie ca [i celelalte fete de la colegiu sau,

oricum, nu domni[oara Montgomery din Sherringdon Hall!

112 SHEILA HOLLAND



Se l`s` o scurt` t`cere. Robert era înc` furios, dar p`rea s` se

gândeasc` la spusele ei. În final, accept` c` ar putea fi ceva adev`r în vorbele ei, dar o întreb` dac` luase în calcul [i motivele lui DavidHickman.

Ea îl privi uimit`. – Ai v`zut genul de fat` cu care umbl` Hickman? \ntreb` el. Susan

Watson? De ce l-ar interesa o feti]` ca Linda? – Pentru c` e foarte dr`gu]`, replic` ea.

– {i necoapt`! Nu ]i-a trecut prin cap c` ar putea avea motiveascunse? S` se r`zbune pe mine? – Ce idee bizar`! – Nu chiar. L-am concediat pe tat`l sù acum câ]iva ani, pentru c`

l-am prins cu lucruri murdare [i am stat de vorb` de câteva ori [i cuDave. N-am nici o îndoial` c` întreaga familie m` ur`[te de moarte.

Robert se întoarse [i d`du s` plece, dar, dup` un moment deezitare, se a[ez`.

– Indulgen]a n-o va ajuta pe Linda. A[a c`, s` încerc`m s` trat`mproblema civilizat! Poate c` [i tu ai dreptate, de[i numai Dumnezeu[tie c` am încercat s` fiu în]eleg`tor.

Pentru câteva momente, st`tu cu capul plecat, p`rând obosit [idescurajat. Apoi redeveni el însu[i, dârz [i st`pân pe sine.

– Î]i dai seama c` Linda va fi r`nit`, dac` am dreptate?Kate se foi în scaun.

– Îmi pare rù. {tiu c`... am gre[it c` nu ]i-am spus.Probabil c` scuza venise prea târziu, pentru c` el r`spunse pe unton rece:

– Chiar î]i pare rù? Dar rùl e deja f`cut, nu-i a[a? Îmi dau seamafoarte bine de ce te-ai purtat a[a. }i-a f`cut pl`cere s-o aju]i s` m` în[ele.

– Nu! protest` ea. – Nu te-ai deranjat niciodat` s`-]i ascunzi antipatia, de[i începusem

s` cred c`... M` rog, n-are nici o importan]`, decât în ceea ce o prive[te

pe Linda.

VIA}A LA }AR~ 113



– Ba are importan]`, spuse Kate am`rât`. }i-am spus, doar la

început am sim]it a[a! – Oare? Oricum, nu uita oferta mea de a te duce cu ma[ina la

urgen]e. Vremea se anun]` rea.R`nit` de r`spunsul sù glacial, ea replic`: – Dac` o s` am nevoie de ajutor, o s`-l rog pe Ben. – Nici ma[ina lui Ben nu face fa]`. Numai Land-Rover-ul se poate

descurca în asemenea condi]ii. O fac pentru binele pacien]ilor, nu altù.

Vorbele grele o r`nir` mai mult decât crezu el. – De acord, dar nu s-ar putea s` fie [ofer unul din oamenii tì? – Oamenii mei muncesc foarte mult, iar ast`zi este s`rb`toare. Nici

nu mi-ar trece prin cap s` fac a[a ceva. Dac` va fi cazul, va trebui s` m`supor]i pe mine.

– Bine, dar sper s` nu fie cazul. – Nici mie nu-mi face pl`cere, draga mea, zâmbi el dispre]uitor [i

plec`.Kate r`mase \ngândurat`, regretând c` nu putea da timpul înapoicu câteva luni.

114 SHEILA HOLLAND



Capitolul 9

|n acea sear` nu avu nici o urgen]`, dar nici nu putu adormirememorând scena dintre ea [i Robert. Poate c` n-o prea simpatizase,dar \n ultima vreme parc` se purtase mai frumos cu ea. Acum, \ns`,

probabil c` o dispre]uia profund pentru c` nu fusese cinstit` cu el.Diminea]a o g`si treaz` [i cu dureri de cap. Cobor\ greu din pat [i

o invidie pe Maggie pentru concediile lungi de care avea parte.Era vineri, iar lucrurile reveniser` la normal. F`cu cu bine fa]`

volumului de munc` \ncurajându-se cu gândul c` \n week-end-ulcare se apropia era Ben de serviciu. Vizitele la domiciliu se \ntinser`pân` spre ora cinci din cauza drumurilor \nz`pezite. Domni[oara Andrews \i d`duse o cazma [i o bucat` de frânghie, \n caz c` va finevoie.

Kate nu avusese nevoie de ele de[i, \n dou` cazuri, fusese nevoit`s` lase ma[ina mai departe [i s` mearg` pe jos pân` la ferme.

– Am cizmele pline de ap`, se plânse ea când ajunse la cabinet. – Be]i un ceai, doamn` doctor! o consol` farmacista. Tocmai i-am

dus una [i doctorului Ben.Ben o primi cu entuziasmul care-l caracteriza, dar nu-i pl`cu

paloarea ei.



– Frigul `sta poate veni oricui de hac. Odihne[te-te \n week-end [i

s` sper`m c` se va \mbun`t`]i vremea de luni \ncolo.Totu[i, continu` s` ning` toat` sâmb`ta, iar la radio se anun]ar`

viscole puternice. – De mult n-am mai avut a[a z`pad`, spuse Maggie, cuib`rit`

confortabil pe canapea. Dar tu de ce e[ti a[a nelini[tit`, Kate? N-ainimic de f`cut?

– Am destule, oft` ea [i se apuc`, f`r` tragere de inim`, de cârpitulunui morman de rufe.

Petrecuse dou` zile chinuitoare dorindu-[i, nehot`rât`, s`-l\ntâlneasc` pe Robert. |l z`rise o dat` pe drum, cu labradorii sì,\mbr`cat de lucru [i p`rând foarte preocupat. B`nuia c` avea multeprobleme din cauza vremii [i-i p`ru rù c` mai adùgase [i ea câteva.

Ezita s` i se destìnuie lui Maggie, pentru c` aceasta \[i adora veri[orul [i probabil c` n-ar fi \n]eles-o. Pân` la urm`, se hot`râse s`discute cu Ben.

Acesta o ascult` [i-[i tìe o tart` cu mere. – E[ti o fat` tare z`p`cit`, Kate, dar cred c` \n]eleg de ce ai f`cutasta. Erai hot`rât` s`-l antipatizezi pe Robert chiar de la \nceput. Amobservat [i eu [i Maggie. Eu sper s` g`se[ti o cale de \mp`care cu el...

– El nu vrea \mp`care, Ben. Am \ncercat s`-i spun c`-mi pare rù... Vocea i se pierdu, de[i f`cea eforturi mari de a se controla. Se

repezi c`tre batist` [i \[i sufl` nasul, con[tient` c` Ben se oprise [i ourm`rea cu mare aten]ie.

– Sunt... foarte nefericit`, mai spuse ea [i \ncepu s` plâng`.Reu[i cu greu s` se opreasc`. Se ridic` de la mas`, se duse la geam[i spuse:

– Scuz`-m`! Nu prea sunt genul care plânge... reu[i s` \ngaime. – {tiu... spuse Ben, \ncet. Tocmai de-asta m` [i mir. Stai jos, Kate!

N-ai vrea ca doamna Smith s` te vad` \n starea asta.Kate se a[ez`, dar ar`ta destul de d`râmat` \n momentul \n care

intr` doamna Smith aducând cafeaua.

Ben rupse primul t`cerea.

116 SHEILA HOLLAND



– De ce e[ti a[a de trist`, Kate? De ce ]i-ar p`sa de ce crede Robert

despre tine? – Pentru c`...Ezit`, apoi continu` cu am`r`ciune: – Pentru c` a[ vrea m`car s` aib` o p`rere bun` despre mine.Figura lui Ben p`ru \ngrijorat`. – Deci, te-ai r`zgândit \n privin]a lui, Kate? Asta e?Ea aprob`, ochii i se umplur` din nou de lacrimi, iar Ben sc`p`

furculi]a pe farfurie. – Nu-mi vine s` cred! Oh, Kate, nu se poate s` fi fost atât de

nechibzuit`...Kate se sim]i u[urat` s` recunoasc`: – Ba da, Ben! Am fost foarte nechibzuit`! M-am \ndr`gostit de un

om care nu m-a pl`cut niciodat` [i care acum m` dispre]uie[te. Dar iubirea nu alege, pur [i simplu se \ntâmpl`... Nu-i a[a?

Ben zâmbi amar. – {i asta e adev`rat. Nu [tiu ce s` spun... – Nu e nimic de spus, drag` Ben. Mai mult am \ncurcat lucrurile...

Cu cât voi pleca mai repede, cu atât va fi mai bine.Ben amestec` \n cafea [i spuse: – Da cred c` a[a este. Totu[i, \ntr-o vreme \ncepusem s` sper c`...

E p`cat, pentru c` erai foarte potrivit` pentru acest cabinet, iar tata\ncepuse s` accepte c` avem nevoie de un al treilea partener.

– Vei g`si altul destul de u[or, r`spunse Kate, u[urat` c` discu]iaalunecase pe alt f`ga[. Din ce \n ce mai mul]i medici sunt ner`bd`toris` scape din aceast` curs` de [oareci, care e ora[ul.

Alt`dat` nu gândea a[a. Glasgow fusese \ntotdeauna c`minulei. |nc` \l iubea pentru g`l`gia sa plin` de via]`, dar nu mai vroia s` munceasc` toat` via]a acolo. Iar \n ceea ce prive[tecariera, pe care alt`dat` o considera atât de important`, acum

nu-i mai p`sa.

VIA}A LA }AR~ 117



Kate se gândea la vorbele lui Ben \n timp ce conducea spre Maggie,

pentru a lua ceaiul. Dac` s-ar r`zgândi [i ar accepta, ar mai vrea Ben?Mai ales c` [tia c` e \ndr`gostit` de Robert?

Trase ma[ina \n fa]a u[ii lui Robert, pentru vizita la lady Howard.B`trâna se sim]ea mai bine [i o primi \ntr-un salona[. – Ia loc [i bea un ceai cu mine. To]i sunt pleca]i, iar eu m` plictisesc

teribil.Kate r`mase pentru a o mai \nveseli [i ascult` cu viu interes

pove[tile b`trânei despre via]a \n colonii.Era atât de absorbit` \ncât nici nu auzi u[a deschizându-se [i Robertintr`.

– Bun` ziua, m`tu[` Margaret. }i-a mai r`mas ni[te ceai?Kate \n]epeni, cu privirea la focul ce ardea \n c`min. Când se

\ntoarse, Robert deja se a[ezase [i-[i turna o cea[c`. – Voi cere s` mai fac`, spuse lady Howard, dar Kate s`ri \n

picioare:

– Nu v` deranja]i, m` duc eu!Când se \ntoarse, cei doi discutau despre data când va pleca lady

Howard. Kate puse ceainicul pe mas` [i se \ntoarse la locul ei. Dac`Robert ar fi fost un pic mai prietenos, i-ar fi f`cut chiar pl`cere s` maistea, dar a[a... Acum c`uta un pretext pentru, c` nu mai putea suportasuferin]a ce i-o pricinuia. Deodat`, Robert o \ntreb`:

– Tu nu e[ti de aceea[i p`rere, Kate?Ea tres`ri [i admise c` nu fusese atent` la conversa]ie. – Tocmai \i sugeram m`tu[ii s` mai r`mân` o s`pt`mân` sau dou`.

Nu e pl`cut s` c`l`tore[ti pe aceast` vreme tocmai pân` \n Londra. – Prostii! E o c`l`torie de dou` ore, nu un drum pân` la Polul Sud,

ripost` lady Howard. – Dureaz` mai mult de dou` ore, ]inând cont de vremea asta. Cel

pu]in, mai a[teapt` câteva zile.Robert o privea cu afec]iune pe m`tu[a sa. Subit, \i adres` din nou

\ntrebarea lui Kate:

118 SHEILA HOLLAND



– Tu nu e[ti de aceea[i p`rere?

Kate ezit`, surprins` c` se deranjase s`-i cear` opinia. – Poate c` a[a ar fi mai bine... dar totul depinde de m`tu[a ta, nu?Lady Howard zâmbi [i o b`tu pe mân`. – Ce copil` bun`! Voi pleca când voi vrea eu, dar, dac` m` gândesc

mai bine...Privirea ei se mut` de la Kate la Robert. – ... cred c` mai sunt câteva probleme de rezolvat a[a c`, probabil

voi pleca dup` aceea. – M`tu[` Margaret, e[ti o b`trân` tare neastâmp`rat`. Acum ce maipui la cale? \ntreb` Robert amuzat.

– Tinere, vreau câteva r`spunsuri sincere. Pentru \nceput, de ce e[tia[a urâcios cu aceast` biat` copil`?

Biata copil` deveni stacojie, când Robert o privi ironic [i spuse: – |ntreab-o pe Kate!Kate d`du s` se ridice, dar gestul poruncitor al b`trânei o ]intui pe loc.

– Nu a[ vrea s` vorbesc despre asta...B`nuia c` \ncerca degeaba s` se justifice, dar \[i d`du toat` silin]a

evitând privirea lui Robert. – {i, te rog n-o mai chinui pe Linda, \ncheie ea. Bietul copil a spus

deja ce avea de spus.Lady Howard \[i examin` superbele inele cu diamante [i spuse: – A[a-i [i trebuie, dac` s-a purtat ca o fat` de la ]ar`! – Dar, ea este o fat` de la ]ar`... se aprinse Kate, dar regret` imediat

când surprinse privirea \nfuriat` a b`trânei. Adic`... vreau s` spun c`apar]ine satului Sherringdon la fel ca ceilal]i.

Kate \ncheie cu un zâmbet pierdut ce nu reu[i deloc s` \nmoaieiritarea b`trânei tirane.

– Nu fi obtuz`, copil`! – Kate nu e obtuz`, m`tu[` Margaret, zise Robert pe un ton sec. Nu

]i-ai dat seama pân` acum c` ea dezaprob` toate obiceiurile la care noi

]inem?

VIA}A LA }AR~ 119



– Ne \ndep`rt`m de la subiect, spuse Kate rapid. V` rog, lady

Howard, \ncerca]i s` \n]elege]i de ce s-a purtat Linda a[a. Roberti-a interzis s` se mai vad` cu acel b`iat, dar f`r` a-i da un motiv serios.

– Motivul lui era perfect \ntemeiat, replic` b`trâna doamn`. – Dar nu [i pentru Linda! Nu v` da]i seama? Linda e tân`ra [i f`r`

experin]`, Dave e dr`gu] \n felul lui, \n plus, reprezint` fructulinterzis, ceea ce-l face [i mai incitant. |n]elege]i, nu?

|n agita]ia ei, Kate se ridic` [i o lu` de mâini pe lady Howard. Apoise a[ez` la loc, descump`nit`.

– Dac` Robert nu \n]elege, de ce a]i \n]elege dumneavoastr`... – Pentru c` eu sunt femeie, spuse lady Howard pe nea[teptate. {i

pentru c` \nc` \mi mai aduc aminte de copil`ria mea ca fat`. Robert,te rog s` te duci s-o g`se[ti pe acea obositoare nepot` a mea [i spune-is` vin` aici!

|i d`du voie lui Kate s` plece, nu \nainte de a o certa din priviripentru amestecul avut.Imediat ce ie[i din cas`, ap`ru [i Elizabeth Hannay. – Domni[oar` Ferguson! Ave]i un moment liber?|nalt`, supl`, \mbr`cat` cu un taior elegant [i pantaloni mula]i,

Elizabeth se \ndrept` c`tre ea. – Cum se simte lady Howard?Kate r`spunse c` se simte bine.

– Bun. Asta \nseamn` c` va pleca \ntr-o zi sau dou`?Surprins`, Kate r`mase f`r` replic`. Elizabeth zâmbi vag. – Nu-mi spune c`-]i va pare r`u. Probabil e un pacient agasant.Kate nu-i \ntoarse zâmbetul. De câtva timp, \[i tot storcea mintea cu

Elizabeth. La \nceput, o admirase. Acum realiz` c` femeia era mai multdecât mali]ioas`.

– Eu nu discut despre pacien]ii mei, spuse cu r`ceal` [i d`du s`

plece.

120 SHEILA HOLLAND



– Asta denot` pedanterie... spuse Elizabeth u[or, iar figura i se

schimb`. Eu, pân` la urm`, sunt o prieten` de familie. Robert \mispune tot.

– Ei bine... bravo ]ie! exclam` Kate.Când s` plece, Elizabeth continu` cu o voce sc`zut` [i

controlat`: – Inclusiv mica escapad` a Lindei [i rolul tù \n toat` treaba asta.

N-a[ vrea s` fiu \n pielea ta dac` fata se va dovedi gravid`.

Rùtatea era acum f`]i[`, iar acel zâmbet o f`cea s` par` [i maidezagreabil`.Kate o privi cu dezgust. – Ce lucru oribil ai spus! {tiu c` Linda e un copil prostu], dar nu \]i

este deloc mil` de ea? – Absolut deloc! Dintotdeauna a fost o obr`znic`tur` r`sf`]at`. {i-a

f`cut-o cu mâna ei. Poate \i va fi \nv`]are de minte.O studie pe Kate, care deja se \nfuriase, cu o privire viclean`.

– |n locul tù, m-a[ feri din calea lui Robert. Acum ai chiar maipu]ine [anse [i decât scorpia aia proast` de Diana.

Masca de doamn` pe care o afi[a c`zuse definitiv, iar ostilitatea eraevident`.

Tulburat` de acest incident, Kate se \ntoarse acas`, unde Maggietocmai preg`tea ceva pentru ea. Dup` ce o invit` s` m`nânce, Maggie\ncepu s` turuie vesel` c` ie[ise cu Ben [i pl`nuiau s` se mai vad` [i lasfâr[itul s`pt`mânii. Kate se bucura pentru ea, dar nu se puteaconcentra la discu]ie, iar Maggie observ`.

– S-a \ntâmplat ceva? E[ti cam ab`tut`...Kate \i reconstitui toat` scena cu Elizabeth , omi]ând din bun-sim]

ultimele cuvinte. – Comportamentul o reprezint`... Nu te l`sa afectat`! o sf`tui

Maggie. – Dar nu m` pot ab]ine! oft` Kate. A fost... obscen`. De ce m`

ur`[te a[a de mult?

VIA}A LA }AR~ 121



– Pentru c` prive[te fiecare femeie tân`r` [i frumoas` ca o

poten]ial` rival`. Stai lini[tit`.Kate se \nec` cu ceaiul. – Maggie, dar asta e o nebunie! |n]eleg s` fie geloas` pe Diana, dar

nu pe mine.Maggie o privi pu]in piezi[. – Vreau s` spun c` Robert e sup`rat pe mine pentru c` am... am

acoperit-o pe Linda \ntr-o problem`.

– {tiu toat` povestea, spuse Maggie dezaprobator. Eu cred c`Robert are motive serioase s` fie sup`rat. Ce e curios, totu[i, e c` parea fi mai mult r`nit, decât sup`rat. Mai ales \n ceea ce prive[teimplicarea ta...

Se p`rea c` Robert i se destìnuise lui Maggie [i \i ceruse p`rereadespre cum ar trebui s` procedeze cu Linda. O mai \ntrebase, deasemenea, dac` i se p`reau justificate criticile lui Kate.

– Fii sincer`, Kate! Cum ai putut fi atât de rùt`cioas`? Robert\ncearc` din r`sputeri s`-[i p`streze calmul cu cei doi. – Of, Maggie! Nu \ncepe [i tu acum! Eu doar \ncercam s` v`d

lucrurile din perspectiva Lindei. {i, oricum, refuz s` cred c` Robert ar putea fi r`nit, cu atât mai pu]in de mine.

– Oricine poate fi r`nit. |n ciuda aparen]ei de duritate pe care oafi[eaz`, Robert e la fel de vulnerabil ca oricare, atunci când prietenii\l dezam`gesc.

– Nu m` gândeam c` m` prive[te ca pe un prieten... murmur`Kate.

– Normal c` a[a te vede. Sau, te vedea... Nu mai departe de acumcâteva zile, \mi spunea ce doctor minunat e[ti, cât de frumos te por]icu b`trânii [i copiii. |nchipuie[te-]i c` de fa]` era [i Elizabeth, c`reia nucred c` i-a f`cut prea mare pl`cere s`-l vad` admirându-te.

Kate se gândi cu triste]e c` Robert revenise la vechile p`reri [i-i p`ru

cu atât mai rù, cu cât era \ntreaga ei vin`. Recunoscu c` gre[ise având

122 SHEILA HOLLAND



\ncredere \n Linda [i c` ar fi un adev`rat dezastru dac` ar fi \ns`rcinat`.

Acest gând o fr`mânt` toat` seara. Se gândi c` Maggie era la Ben, \itelefon` Lindei [i o invit` s` vin` pân` la ea.

Linda p`ru \ncântat` de invita]ie [i ner`bd`toare s`-[i descarcesufletul.

– M`tu[a Margaret n-a fost nici pe departe atât de \nspìmânt`toareca Robert . De fapt, a fost chiar cumsecade, de \ndat` ce a \n]eles c`nu... ```, [tii tu!

Fata ro[i [i privi afar` pe fereastr`. – Nu sunt chiar a[a n`tâng` cum m` crede]i voi! D`-i ce vrea unuibìat ca Dave [i nici c`-l mai vezi a doua oar`.

– O remarc` foarte cinic` din partea unei fete de [aisprezece ani!râse Kate, realizând c` temerile ei fuseser` nefondate.

– Dar adev`rat`... spuse Linda, apoi se desc`l]` [i se \ntinse pecanapea.

– Nu ai treab`? Pot s` mai stau un pic?

– Sigur c` da. Numai s` nu primesc vreun apel... – Ai fost o fat` de treab`, Kate. Ai fi putut s` te por]i [i tu la fel

de urât ca Robert pentru c`... pentru c` am deformat pu]inrealitatea.

– Asta ar fi pus capac la toate, spuse Kate cu repro[. Dar nici eun-am fost cinstit` cu fratele tù.

– Ce m-a deranjat, a fost când mi-am dat seama c` Dave n-a meritattoat` agita]ia asta. |nc` se mai vedea cu Susan \n perioada când era cumine, de[i jurase c` n-o va face. Oricum, am terminat cu bìe]ii. O s`r`mân la caii mei. Sunt mai buni decât oamenii.

Kate o privi cu amuzament [i u[urare, pentru c` episodul Dave nup`rea s-o fi marcat. Ba chiar p`rea s-o fi maturizat [i, m`car pentruacest lucru, Robert ar trebui s` fie r`spunz`tor.

***

VIA}A LA }AR~ 123



Lady Howard nu d`dea semne c` s-ar gr`bi s` plece, a[a \ncât Kate

continu` s`-i fac` vizite, mul]umit` c` starea de s`n`tate a b`trânei se\mbun`t`]ea. Kate afl` c` Elizabeth se mutase \n Chartmouth, iar Diana \i d`dea din nou târcoale lui Robert.

|ntr-o diminea]` se \ntâlni cu ea chiar \n curte. Fata era mândr` depetrecerea cu dans pe care o d`deau anual p`rin]ii ei, un evenimentfoarte apreciat de societatea local`.

– Sper c` nu vei fi de serviciu \n acea sear`? \ntreb` Diana.

– Ba da. Dar, oricum, eu n-am fost invitat`... r`spunse Kate. – Doamne, chiar a[a? Mama face invita]iile. Probabil c` a uitat c`

\nc` mai e[ti aici. Amintindu-[i caracterul arogant al doamnei Mitchell, Kate se

gândi c` omiterea a fost mai mult deliberat`, dar Diana insist` ca eas` vin`.

– Maggie vine de fiecare dat`. E valabil [i pentru tine.

– Dar, dac` sunt de serviciu... – Ce dac`? Po]i s` r`spunzi apelurilor [i de la noi. Vino!Diana se \ntoarse [i-l salut` pe Robert, care tocmai ie[ise din cas`.

El fu de acord cu fata c` toat` lumea s-a dus la petrecerea familieiMitchell, dar nu-l interes` dac` va veni sau nu [i Kate. O lu` pe Dianade bra] [i plecar` c`tre grajdurile cailor.

|n acea sear`, doamna Mitchell telefon` [i confirm` invita]ia, dar nucu acela[i entuziasm ca fiica sa.

Kate se consult` cu Ben, iar acesta se oferi s`-i ]in` locul peperioada dansului.

– Eu pot s` m` duc la un pacient \n ]inut` de sear`, dar cred c` ar fi pu]in ciudat s` te duci tu... \n rochie de sear`.

Kate râse [i se l`s` convins`. – E[ti un dr`gu], Ben. Sper s` am parte de tot atâta considera]ie [i

când m` voi duce la cabinetul lui Angus.

Sâmb`t` seara, Ben telefon` [i le anun]` c` trece s` le ia.

124 SHEILA HOLLAND



– Ave]i destul timp s` v` ferchezui]i. Ne vedem la opt.

Sosi \nso]it de fiul vicarului, care venise de la universitate pentru vacan]a de Cr`ciun. Fetele urcar` \n ma[in`, atente s` nu-[i udepantofii sau s`-[i aga]e rochiile.

Din cauza drumurilor \nz`pezite, ajunser` mai greu la casa familieiMitchell. Colonelul, \mpreun` cu so]ia, \i \ntâmpinar` \n holulprincipal, dar zâmbetul doamnei Mitchell p`li când o v`zu pe Kate.

– Ce rochie frumoas` ai, Kate! Bejul ̀ sta se asorteaz` foarte bine cu

p`rul t`u ro[cat. {i rochia ta \mi place, Maggie. De unde aicump`rat-o?Flec`rea entuziasmat` dar, când s` coboare treptele, amu]i brusc.Tocmai sosise Robert, \nso]it de familie. Diana oft` [i le [opti: – Nu-i a[a c` ceilal]i b`rba]i p`lesc \n compara]ie cu el?Era o remarc` simplist`, dar adev`rat`.Ben [i Jack, fiul vicarului, li se al`turar` [i apoi to]i se mutar` \n

salonul unde lumea deja dansa. Jack p`rea s-o trateze pe Kate ca

partener`, iar lucrurile se potrivir` de minune pentru c` era un b`iatdestul de pl`cut [i Ben r`mânea cu Maggie.

De fa]` mai erau [i o mul]ime de oameni \n vârst` care urm`reaudansul sau jucau c`r]i. Colonelul Mitchell, dup` câteva dansuri deonoare, se retrase \n salonul de biliard \mpreun` cu câ]iva b`trânei.

– Dragul de el ur`[te distrac]ia, \i spuse lady Howard lui Kate, \nmomentul \n care aceasta se a[ez` pentru o binemeritat` odihn`.

– Atunci, de ce le mai organizeaz`? – Pentru a-[i mul]umi femeile.Lady Howard \i urm`ri din priviri pe Robert [i Diana, care dansau

\mpreun`. – Fata aia seam`n` din ce \n ce mai mult cu mama ei. – La atitudine, poate, dar cred c` ea e mai dr`gu]`.Kate coborâse glasul, dar b`trâna nu-i urm` exemplul. – Hmm. E[ti sigur` c`-]i place de ea? Probabil [tii c` umbl` dup`

nepotul meu...

VIA}A LA }AR~ 125



– Lady Howard, v` rog! Ne poate auzi cineva!

– Prostii, e prea mult zgomot.B`trâna doamn` se aplec` spre Kate: – Ei? Nu te-ar deranja dac` s-ar m`rita cu el?Kate f`cu un gest de neputin]`. – Nu prea conteaz` cum m` simt eu, nu? Dac` va vrea, o va lua de

so]ie. – Cedezi prea u[or, micu]o! Tu e[ti mult mai dr`gu]` decât Diana

[i de zece ori mai inteligent`. De fapt, am ajuns la concluzia c` ai fi ceamai potrivit` fat` pentru Robert !

– V` mul]umesc! Sunt uimit` c` am trecut testul. Dar, [ti]i c` nusunt vreo mo[tenitoare?

– Cunosc foarte bine acest lucru, domni[oar`! spuse lady Howard,nepl`cut surprins` de sarcasmul fetei. Sigur, ar fi fost dr`gu] dac` ai fiavut bani, dar dac` Robert \mi va cere p`rerea...

– Ah, opri]i-v`! Opri]i-v`! strig` Kate. Robert nici m`car nu m`place. |n seara asta, n-a dansat nici m`car o singur` dat` cu mine.|n acel moment, Jack ap`ru cu dou` pahare de punci [i o invit` la

dans. – Femeia aia m` \ngroze[te. {i nici nepotul ei nu e mai breaz. – Robert?Kate era surprins` c` acest tân`r dr`gu] [i vânjos se l`sa intimidat

de Robert. Jack rânji:

– Nu e de acord cu mine. Crede c` profit de tata, ceea ce e adev`rat.{i are o limb` foarte ascu]it` pe care nu pierde nici o ocazie s` ofoloseasc`.

– Asta a[a e, spuse Kate [i se gândi c` \i pl`ceau mai mult vremurileacelea decât indiferen]a studiat` cu care o trata acum.

Dansul dur` pân` aproape \n zori, iar Kate \[i dorea s` se terminecât mai curând. Lu` masa cu Jack, dans` de mai multe ori cu el [i

observ` c` Robert dansase mai mult cu Diana.

126 SHEILA HOLLAND



La sfâr[itul unui dans, \ntâmplarea f`cu ca cele dou` cupluri s` se

afle unul lâng` altul. Diana, \mbujorat` [i fericit`, le oferi un zâmbetlarg.

– Hai s` bem ceva! S` ne a[ez`m [i s` a[tept`m b`rba]ii, Kate.Kate o urm` pe fat` pân` \n ser` [i lu` loc pe unul dintre scaune,

\n timp ce Diana continu` s` danseze cu un partener imaginar. – Am schimbat strategia, chicoti ea. Po]i s` mai acorzi aten]ie [i

altor b`rba]i din jurul t`u, nu?

|nainte ca ea s` poat` r`spunde, intrar` b`rba]ii cu b`uturile. |nscurt timp, deveni evident c` Jack [i Diana erau vechi prieteni.

– Dac` „prieteni” e termenul corect... râse Diana. Odat`, mi-a f`cut vânt \n iaz. |]i mai aminte[ti, Jack? Mama a fost peste m`sur` defurioas`.

– |mi amintesc, zâmbi el. Dar ai uitat s` men]ionezi c`, pe vremeaaceea, aveam numai zece ani.

Kate \i asculta, ferindu-[i privirile de Robert. Când cei doi plecar` s`danseze, se sim]i complet neajutorat`, deoarece r`m`sese singur` cuRobert.

Muzica se auzea \n surdin`, iar ea se ruga ca Robert s` rup` t`cereaaceea stânjenitoare. Tocmai când se hot`r\ s` plece, Robert se apropiede ea.

– Dansezi? Sau preferi s` stai deoparte?Ea se \ndep`rt`, cu inima b`tându-i nebune[te.

– Nu e nevoie s` fii politicos. Nu m` a[tept la asta.Robert \[i arcui sprâncenele [i râse. – Ce fat` caraghioas` e[ti! De ce n-a[ vrea s` dansez cu tine? – {tii bine de ce. De altfel, sunt obosit`. A[ prefera s` pleci.De \ndat` ce spuse aceste cuvinte, \[i dori s` mai r`mân`. Dar el

p`rea mai degrab` amuzat. – Cau]i ceart`, Kate?

Degetele sale alunecar` u[or pe pielea bra]ului ei.

VIA}A LA }AR~ 127



– Ben crede c` e vremea s` ne desp`r]im, spuse Jack [i zâmbi c`tre

ei, p`rând foarte satisf`cut de ceva. – Unde e Diana? \ntreb` Kate. – Salut` oamenii care pleac`. {tii ceva? Uitasem cât poate fi de

amuzant` Diana. Ciudat, s` locuim la aproape doi pa[i [i...|n timpul ultimului dans cu Jack, Kate \l v`zu de câteva ori pe

Robert. O dat`, \l v`zu privind \ncruntat c`tre ei. Regreta episodul dinser`? Se \ntreba cum va reac]iona ea la urm`toarea \ntâlnire?

Dansul fu \ntrerupt de Ben, care o anun]` c` aveau treab`.|n drum spre Maggie, Ben [i Kate se ciond`nir` \n joac` despre cines` fac` vizita.

– Nu-mi va lua mult s` m` schimb. Normal c` eu m` voi duce, Ben.Dup` ce ajunse acas` [i se schimb`, Kate plec`, l`sându-l pe Ben cu

Maggie, care radia de fericire. Apelul se dovedi a fi chiar o urgen]`, dar sigura ei nemul]umire se

datora faptului c` apelul nu fusese f`cut mai din timp. Pacientul

suferea de dou`zeci [i patru de ore [i avea apendicul perforat. A[tept`s` vin` ambulan]a, apoi plec` acas`.

|[i privi ceasul [i se gândi c` era prea târziu pentru a se mai duce laculcare. Pe când ie[ea din ma[in`, ap`ru [i Robert pe poart`. Fiindc`era prea obosit` pentru a-[i mai controla reac]iile, Kate \i zâmbi [i-l\ntreb`:

– De ce nu e[ti \n pat? – Te a[teptam.Robert \i lu` servieta [i cheile din mân` [i \i deschise u[a. – Cum se simte b`trânul Gooding? Ben mi-a spus c` ai fost

solicitat`. – Va avea nevoie de o interven]ie chirurgical`.Kate porni c`tre buc`t`rie [i \[i f`cu de lucru cu fierb`torul [i

pr`jitorul de pâine pentru a-[i masca nesiguran]a [i confuzia.O felie de pâine se arse, iar Kate o arunc` spre co[ul de gunoi, dar

rat`. Robert \ncepu s` râd`.

VIA}A LA }AR~ 129



– Chiar trebuie s` stai avolo [i s` m` prive[ti de sus?

– Drag` Kate... spuse el cu nea[teptat` blânde]e. Probabil c` e[tifoarte obosit`.

Probabil c` nici el nu dormise, dar ar`ta enervant de proasp`t [ibine b`rbierit.

– A[a este, sunt obosit`. {i a[ vrea s` pleci. – Deci, tu crezi c` atacul e cea mai bun` ap`rare? \ntreb` el,

neluând \n seam` tonul ei.Robert se ridic` [i \naint` spre ea, iar Kate se d`du \napoi pân`

sim]i dulapul din spatele ei. El \i lu` felia de pâine din mân`, privind-ocu un aer misterios.

– Relaxeaz`-te, drag` fat`! E mult prea diminea]` pentru a relua deunde r`m`seser`m asear`. |n momentul acesta, m` intereseaz` maimult s` m`nânc decât s` fac dragoste.

Ea se sim]i ca o proast` [i datorit` faptului c` el domina atât de binesitua]ia.

– Ce tupeu ai! Ce te face s` crezi c` te doresc... te vreau, \n sensul`sta?Feliile s`rir` din pr`jitor [i el le scoase. – Revino-]i, Kate!Puse untul pe pâine [i \ncepu s`-l \ntind`. – Poftim! M`nânc` [i poate c` te vei mai tempera.Fierbând de nervi, Kate se apuc` [i ea de uns, dar nu reu[i s`

men]in` t`cerea:

– E[ti foarte sigur pe tine. S` \n]eleg c` te consideri irezistibil? – Siguran]a nu are nimic de-a face cu asta, spuse el \ncet. Suntrealist, iar tu nu. }i-a pl`cut când te-am s`rutat, de[i n-o s` recuno[tiniciodat`. Dar [i mie mi-a pl`cut. De ce faci tu o problem` din toatelucrurile? Asear`, eram amândoi bine dispu[i din cauza petrecerii,pentru c` altfel nu s-ar fi \ntâmplat.

Kate lu` o gur` generoas` de ceai [i-[i mai rec`p`t` cump`tul, de[i,\n sinea ei, era sfâ[iat` de disperare [i regret. {tiuse dintotdeauna c`

nu \nsemna nimic pentru Robert, dar o durea s`-l aud` spunând-o.

130 SHEILA HOLLAND



– Exact a[a cred [i eu, spuse ea cu grij`. Iar acum, dac`-mi permi]i,

m` voi duce la culcare. Cu pu]in noroc, mai prind o or` sau dou` desomn \nainte s` apar` vreun apel.

Robert se ridic` politicos, dar o mai re]inu câteva momentecerându-i detalii despre domnul Gooding.

– Toat` via]a a muncit pentru noi, ca v`car. Un b`trân de treab`.L-a \nso]it la spital [i so]ia?

Kate confirm`. – Acum voi pleca. Pot s`-mi dau seama când nu sunt dorit...La u[`, se opri din nou: – Nu te-a[ fi deranjat dac` nu m-ar fi \ngrijorat soarta b`trânului

Gooding.Ridic` o mân`, o salut` [i plec`.Kate se gândea, \n timp ce urca treptele, cum de fusese atât de naiv`

\ncât s`-[i \nchipuie c` venise s-o vad` pe ea...Triste]ea, combinat` cu oboseala, \i produser` o stare letargic`.

Reu[i s`-[i scoat` doar bluza [i se trânti \n pat.Maggie, grijulie, \i aduse o sticl` cu ap` cald` pe care Kate o\mbr`]i[` recunosc`toare [i adormi cu gândul la Robert .

VIA}A LA }AR~ 131



– Dac` dorm la Robert, se vor ivi situa]ii penibile atunci când voi fi

de serviciu.Maggie nu mai \ncerc` s-o conving` [i \ncepu s` strâng` vasele ce

se umpleau v`zând cu ochii. – O s` ave]i nevoie de ceva mai mare, spuse Robert când veni s`

evalueze paguba. O s` v` trimit ni[te recipiente de la ferm`. Fetelor, veni]i când sunte]i gata.

– Kate ar prefera s` r`mân` aici, spuse Maggie.

Kate ro[i atunci când Robert o privi cu repro[. – Nu fi prostu]`, Kate. Î]i va fi mult mai bine cu noi.El înl`tur` argumentele ei legate de telefon, spunându-i c` exist` o

extensie în unul din dormitoarele libere. – Sigur po]i s` ne supor]i câteva zile, nu?Pentru c` ar fi fost nepoliticos s` refuze, Kate accept` propunerea,

cu o oarecare ezitare.

Ar fi f`cut orice ca s`-l evite pe Robert, din acea diminea]` de dup`dans. Lady Howard p`r`sise Sherringdon imediat dup` aceleveniment, a[a c` nu mai exista nici un motiv s` viziteze acea cas`. Seconcentrase numai asupra muncii sale, ceea ce o f`cuse s` câ[tige celpu]in respectul domni[oarei Andrews. Farmacista mai spusese c` ar fibine s` poat` r`mâne [i dup` întoarcerea doctorului Nicholson,programat` la începutul lui aprilie.

Ben o întrebase dac` îl va ajuta în primele dou` s`pt`mâni dup`

întoarcerea tat`lui s`u, astfel ca b`trânul s` poat` intra treptat în ritm,dar nu sugerase nimic pe termen lung. De aceea, Kate se obi[nuisedeja cu gândul c` va pleca din Sherringdon.

În plus, se resemnase [i cu ideea, din ce în ce mai probabil`, c`Robert [i Diana î[i vor anun]a logodna. Tân`ra î[i înte]ea vizitele, fiesingur`, fie împreun` cu Jack, fiul vicarului. Kate se gândea c` logodnaera doar o chestiune de timp, iar Maggie era înclinat` s`-i dea

dreptate.

VIA}A LA }AR~ 133



– N-a[ spune c` se potrivesc perfect, dar cel pu]in au destule

lucruri în comun. – Poate lucruri superficiale cum ar fi caii [i ferma, dar cum ar putea

s` se potriveasc` Diana cu un b`rbat atât de inteligent ca Robert? – N-ar putea, accept` Maggie. Într-o vreme, Elizabeth i-ar fi putut

oferi toate astea, dar f`cuse o alegere [i nu mai putea da \napoi. – A[a s` fie? Dac` ar ob]ine divor]ul, Robert nu s-ar însura cu ea? – Nu.

Maggie p`rea foarte sigur` de asta. – Acum e mai în vârst` [i mai în]elept. O poate vedea pe Elizabethexact a[a cum este. În s`pt`mâna când a stat cu ea, s-a lecuit o dat`pentru totdeauna.

– Dar p`reau atât de apropia]i! murmur` Kate. Credeam c` Roberteste îndr`gostit de ea...

– A[a a crezut [i Elizabeth . A suferit un adev`rat [oc atunci când[i-a dat seama c` era doar prietenos. Nu voia decât s-o conving` s` se

întoarc` la so]ul ei. – Oh, Maggie! M` bucur atât de mult! exclam` Kate, apoi ro[i.

Elizabeth nu e ceea ce-i trebuie lui Robert, nu e un... un om bun. – Mai direct, e o scorpie, ad`ug` Maggie. Cel pu]in Diana e o fat`

de treab`, de[i ar face bine s` nu-l mai încurajeze pe Jack.Dr`gu]`, simpl`, cam plictisitoare, dar Robert era un fermier

înc`p`]ânat, nu un b`rbat romantic. Ar fi considerat c`s`toria cu Dianao partid` bun`, dac` prin asta ar fi putut reda fermei sale str`lucireade odinioar`. {i nu s-ar fi împiedicat de un tân`r ca Jack, dac` într-adev`r ar fi dorit-o!

Întins` în pat, în prima noapte în casa lui Robert, Kate încerca s` seconving` c` nu s-ar fi putut îndr`gosti niciodat` de un b`rbat careprivea via]a cu atâta sânge-rece.

Diminea]a, când coborî la micul dejun [i-l g`si pe Robert mâncândsingur, î[i d`du seama de gre[eala ra]ionamentului s`u – l-ar fi iubit

orice ar fi f`cut! Ba chiar era recunosc`toare pentru aceste zile

134 SHEILA HOLLAND



petrecute la el acas`, pentru c` avea de ce s`-[i aminteasc` atunci când

va fi departe, la Glasgow. A[a c` se a[ez` în fa]a lui [i-i r`spunse la„bun` diminea]a” sigur` pe sine.

– Pari obosit`, Kate. Dormi prost într-un pat strìn?Ea ridic` privirea. – Da, a[a e. M-am obi[nuit la Maggie. – B`nuiesc c` ai nevoie de o vacan]`. Andy mi-a spus c` ai muncit

foarte mult.

– S-ar putea... – Î]i pare rù c` vei pleca în curând? – Nu. Sunt bucuroas`! r`spunse cu un ton ce-l f`cu s`-[i ridice

sprâncenele. – Te-ai s`turat de via]a la ]ar` sau de companie? – Adev`rul e c` au început s`-mi lipseasc` luminile puternice [i

atmosfera stimulativ` a marilor ora[e.Figura lui p`rea impenetrabil`.

– În]eleg, Kate. {i eu, prostul de mine, credeam c` ai început s` teata[ezi de acest loc!

– Ce idee ciudat`! exclam` ea, minunându-se de propria-i abilitatede a min]i cu senin`tate.

Din fericire, în acel moment ap`ru Maggie, care interveni salvator în discu]ie.

Kate sorbi o gur` de cafea [i se întreb` dac` pe Robert îl deranjaîntr-adev`r u[urin]a cu care ea se desp`r]ea de c`minul lui. {i-ar fidorit s`-i spun` c` cel mai mare vis al ei era s`-[i petreac` restul zilelor cu el, în acea cas`.

Oft` prelung, atr`gând aten]ia celorla]i. – La ce te gânde[ti? \ntreb` Maggie.Robert r`spunse în locul ei: – Î[i face griji s` nu fi ratat ceva important cât timp a lâncezit la noi,

la ]ar`. Tân`ra Kate este o femeie de carier`!

Tonul tìos al vocii sale p`ru s-o surprind` chiar [i pe Maggie.

VIA}A LA }AR~ 135



– Ce prostii spui! {tii c` viitorul lui Kate este stabilit – o s` lucreze

la cabinetul fratelui sù. – Asta pân` apare ceva mai bun. Munca la un cabinet de medicin`

general` nu e suficient pentru o fat` atât de ambi]ioas` cum e Kate,de[i ar putea fi o trambulin`...

– Nu-i adev`rat! strig` Kate. Exagerezi! De ce e[ti atât de rùt`cios?Dezam`git` pân` la lacrimi, s`ri în picioare [i fugi din camer`,

în[f`când geanta de pe m`su]a din hol. Din cauza lacrimilor [i a

mâinilor ce-i tremurau, nu observ` c` u[a era z`vorât` [i încerc` înzadar s-o deschid`. – La naiba!Robert , care venise pe nesim]ite în spatele ei, o împinse deoparte. – D`-mi voie! Are obiceiul s` se în]epeneasc`.Trase z`vorul [i deschise larg u[a grea. Zilele mohorâte l`saser`

locul unui soare str`lucitor; de[i era februarie [i ora era matinal`,c`ldura deja se sim]ea.

– Frumoas` zi! remarc` Robert [i o urm` pe alee.Kate nu sim]ea nevoia s`-i r`spund` [i se îndrept` spre ma[in`.

Când s` ias` din curte, Robert ap`ru în dreptul por]ilor [i-i f`cu semns` opreasc`.

– Îmi pare rù, dar m` gr`besc, îi spuse ea prin fereastra deschis`[i rul` încet mai departe.

El nu se mi[c` din calea ma[inii, a[a c` se v`zu obligat` s` frâneze. – Te rog, Robert ! Trebuie s` ajung la cabinet! – La naiba cu cabinetul! {i oricum, e prea devreme, dup` cum bine [tii!Se repezi la fereastra deschis`. – Ascult`, Kate! Îmi pare rù dac` te-am sup`rat!O privi complet nedumerit. – Eu doar te tachinam. N-ai sim]ul umorului, nu-i a[a? – Nu m` tachinai! Chiar vorbeai serios [i voiai s` m` r`ne[ti! – De ce te-ar deranja s` fii numit` „o femeie de carier`”? Nu

asta e[ti?

136 SHEILA HOLLAND



– Dac` te referi la faptul c`-mi iubesc munca, atunci da. Dar felul în

care o spui face s` sune ca o insult`. – N-ar trebui s` fii atât de sensibil`. În plus, în momentul în care a

trebuit s` alegi între carier` [i c`s`torie, ai ales cariera. {i nu m`îndoiesc c` ai face la fel [i a doua oar`.

Triste]ea lui Kate se transform` în mânie. – Nu [tii nimic despre asta. Ai auzit numai versiunea lui Bill. Nu c`

m-a[ deranja s`-]i spun [i versiunea mea! D`-te la o parte din calea

mea! Ap`s` atât de tare pe accelerator, încât Robert trebui s` fac` un saltpentru a evita un accident.

Când ajunse la cabinet, Kate se sim]ea ru[inat` de comportamentulei. Seara, \nainte s` se duc` la culcare, intr` în biroul lui Robert [i-l g`siluptându-se cu documentele contabile.

– Îmi pare r`u c` te întrerup. Eu... voiam doar s`-mi cer scuze.Dup` privirea absent`, se vedea c` era înc` absorbit de munc`.

– Pentru c` am fost necuviincioas`, vreau s` spun. {i c`... aproapete-am c`lcat cu ma[ina.

El deveni mai atent. – Da, într-adev`r. Ar fi fost chiar caraghios dac` ar fi trebuit s`-mi

dai primul ajutor, nu?Zâmbi cu un farmec care o dezarm` pe Kate, care râse u[or. – Oh, Robert ! Chiar trebuie s` ne cert`m de fiecare dat`? Ar fi atât

de frumos dac` am putea fi prieteni! – Ar fi, Kate?!El se foi în scaun [i-[i frec` îngrijorat fruntea. – Doamne, cât ur`sc s` fiu îngropat în hârtii!Kate \l privi cu comp`timire. – Robert, \mi pare atât de r`u! Nu trebuia s` te deranjez acum,

când ai treab`. – Nu. E frumos din partea ta c` ai venit.

Ridic` un pumn de chitan]e [i le privi \nciudat.

VIA}A LA }AR~ 137



– Maggie e de p`rere c` mi-ar trebui o nevast` bogat`.

Kate sim]i c` i se taie respira]a. – Ar fi [i asta...o solu]ie. Nu te mai re]in. Noapte bun`! – Nu, stai [i bea un pahar cu mine. Mi-ar prinde bine o pauz`. – Dac` \ntr-adev`r ai timp...Robert \i turn` un pahar de lichior, iar ea se a[ez`, picior peste

picior, privind c`tre focul din [emineu. – De ce e[ti atât de solemn`?

– Mi se pare o mare gre[eal` s` nu te c`s`tore[ti din dragoste,spuse ea gândind cu voce tare.El \[i miji ochii [i o \ntreb` cu r`ceal`: – Spui asta la modul general sau te referi chiar la mine? – ~``...m` refeream la ce-ai spus tu – c`s`toria cu o femeie bogat`.

Eu nu m-a[ putea c`s`tori cu o astfel de persoan`, dac` nu a[ fi [i\ndr`gostit`...

Vocea ei se pierdu sub insisten]a privirii lui Robert.

– N-ai putea, draga mea? |nseamn` c` nu e[ti atât de practic` pe câtte-am crezut. Banii dureaz` mai mult decât dragostea, dac` sunt binegestiona]i.

– E absolut oribil ce spui! – Dar adev`rat. Prive[te \n jurul t`u. Câte c`s`torii fericite vezi? – Multe, se \nc`p`]ân` Kate. Numai c` tu le vezi doar pe

celelalte. – Poate. Din câte [tiu eu, p`rin]ii mei se iubeau enorm la \nceput.

Dar asta n-a durat; [i-au f`cut via]a un iad unul celuilalt. – Eu am fost mai norocoas` decât tine. P`rin]ii mei erau de

nedesp`r]it. Tocmai de aceea au [i murit \mpreun` \ntr-un accident deavion. Dac` a[ iubi [i eu un om atât de mult, a[ prefera aceea[i soart`.Mama spusese \ntotdeauna c` ar vrea s` moar` prima.

Kate nu se mai putu ab]ine [i izbucni \n lacrimi. – Lini[te[te-te, micu]o! \i spuse el cu blânde]e. Nu neg c` mai exist`

[i excep]ii, dar cred c` [i p`rin]ii t`i s-au mai certat din când \n când.

138 SHEILA HOLLAND



– Sigur c` da, dar dac` exist` respect [i iubire, orgoliile nu pot

strica o c`snicie. – E frumos s` \ntâlne[ti pe cineva care mai are idealuri. Ale mele

s-au dus de mult...Robert \[i privi câteva momente paharul, apoi o \ntreb` brusc: – De ce te-ai desp`r]it de fratele meu?Kate c`uta de luni de zile un prilej s`-i poat` vorbi de acest lucru.

Acum, \ns`, nu-[i putea g`si cuvintele. Cu mare greutate, f`cu tot ce-i

st`tea \n putin]` s`-i explice cât mai bine, dar nu fu sigur` dac`reu[ise. – Poate c` n-am fost suficient de elocvent`... \ncheie ea oftând. Tare

mult mi-ar fi pl`cut s` te pot face s` \n]elegi.Robert \[i \ntoarse privirea spre ea. – |mi pui judecata la \ndoial`... Bill e fratele meu, sunt foarte ata[at

de el, dar [tiu cât poate fi de egoist. Nu pot s`-mi dau seama cum aputut crede c` te-ai l`sa de medicin`?

– Vrei s` spui c` e[ti de aceea[i p`rere cu mine?! – Bine\n]eles c` da. Ar fi fost o risip` uria[` de talent. Ca s` nu mai

punem la socoteal` [i anii costisitori ai stagiaturii. – Bill nu ]i-a spus motivul desp`r]irii noastre? – Dac` mi-ar fi spus, nu m-a[ fi purtat a[a. S` spunem c`... mi-a dat

o alt` versiune. – Dar tu crezi versiunea mea? \ntreb` ea ner`bd`toare, iar el aprob`

convins. – Da, Kate. {i cred c` ai f`cut bine c` nu te-ai m`ritat cu el. N-a]i fi

fost niciodat` ferici]i. – |]i mul]umesc pentru \n]elegere, Robert! spuse ea [i clipi pentru

a-[i st`pâni lacrimile. Nu te mai re]in. Nu munci prea mult! – Bine, doctore, spuse solemn [i, spre surprinderea lui, Kate \i

zâmbi cu foarte mult` c`ldur`.|n acea noapte dormi cum n-o mai f`cuse de mult timp. |n

urm`toarele zile fu atât de voioas`, \ncât observ` [i Maggie:

VIA}A LA }AR~ 139



– |ncepusem s`-mi fac griji \n privin]a ta, Kate. Nu vreau s` par

indiscret`, dar pe tine te fr`mânta ceva, nu? – Da, cred c` da, admise Kate. – Dar acum, lucrurile stau mai bine?Mai bine, datorit` lui Robert care se dovedise mai \n]eleg`tor [i mai

bun decât de obicei. Dac` nu putea spera la mai mult dar, cel pu]inr`mânea cu satisfac]ia muncii.

***

|n acea s`pt`mân`, constructorii reparar` acoperi[ul [i fetele semutar` \napoi.

Kate trecea din ce \n ce mai rar pe la cabinet, iar pacien]ii\ncepuser` s` simt`.

„Ne va fi foarte dor de dumneavoastr`”, \i spusese de curând ofemeie. „{i doctorul Ben e bun, dar dumneavoastr` sunte]i mai

\n]eleg`toare, ca femeie...”La \ntoarcere, pe drumul c`tre ferm`, \i v`zu pe Robert [i Diana

c`l`rind \mpreun`. Exersau pentru concursul care se apropia – Vom avea nevoie de tine ca doctor oficial, o inform` Robert

\ntr-o sear`. – De ce eu? N-ar fi mai potrivit Ben? – Ben spune c` face lucrul `sta de ani de zile [i c` a venit [i rândul

t`u. |n plus, va pleca cu Maggie \n week-end, la Londra.Kate \ncerc` s`-i conving` c` o ambulan]` era suficient`. – A[a s-a procedat de fiecare dat`, interveni Linda. Unele s`rituri

sunt destul de dure [i s-ar putea \ntâmpla accidente. Oamenii se simtmai bine când [tiu c` e un doctor \n preajm`.

A[a c`, \n ultima sâmb`t` din martie, Kate sosi la intrarea pe terenul\nchiriat de un fermier local. Concursul era \n scopuri caritabile,pentru ajutarea unui grup de spitale, iar intrarea era cu plat`.

Kate se scotoci dup` bani, dar b`rbatul de la poart` o opri.

140 SHEILA HOLLAND



– Nu lu`m bani de la doctori. Distrac]ie pl`cut`!

Se \ndrept` c`tre bâlciul destinat celor care nu erau interesa]i decurs`, localiz` ambulan]a [i se duse spre ea. Personalul o \ntâmpin` cape un vechi prieten.

– S` sper`m c` nu vom fi foarte ocupa]i, doctore. Dac` vor c`dea,m`car vor ateriza pe un sol moale.

Kate râse [i privi c`tre mul]imea g`l`gioas`. Oare pe unde eraRobert? Prima curs` urma s` \nceap`. Kate f`cea eforturi vizibile s`

vad` cât mai bine fe]ele concuren]ilor alinia]i la start. – Vrei s`-]i \mprumut binoclul meu? \ntreb` Robert din spatele ei.Kate se r`suci rapid spre el. – |ncercam s` v`d dac` te afli printre cei de la start. Adic`...vroiam

s` v`d dac` recunosc vreunul dintre ei. – Sunt prea b`trân pentru cursa asta, spuse el amuzat. Este numai

pentru cei sub [aisprezece ani. Dar dac` vrei, po]i paria pe Johnny Palmer. C`l`re[te ca un diavol. Numai c` va trebui s` te gr`be[ti, s` nu

se \nchid` casa.Robert o conduse prin mul]ime pân` la casa de pariuri, iar ea puse

pe tejghea o lir`. B`rbatul fluier` admirativ: – E[ti o mic` \ndr`znea]`, nu-i a[a? – E pentru o cauz` bun`. Am \n]eles c` to]i banii merg la spitale, nu? – Mai pu]in cheltuielile noastre.Kate [tia c` Robert e unul dintre organizatori [i c` toat` familia

concura, inclusiv el. Le f`cu cu mâna lui Tim [i Lindei, apoi o v`zu peDiana cu b`iatul vicarului.

– Acela nu este Jack Simmons? Credeam c` s-a \ntors la universitate. – Poate c` a \nceput vacan]a. Oricum, st` mai mult week-end-urile.

El [i Diana au devenit foarte apropia]i.Kate \i arunc` o privire pe furi[, dar pe fa]a lui nu se putea citi

nimic.Dup` ce o conduse \ntr-un loc de unde se putea vedea mai bine,

Robert plec` \mpreun` cu un alt concurent.

VIA}A LA }AR~ 141



Kate, care se a[tepta s` fie plictisitor, descoperi c` era destul de

distractiv. Asculta p`rerile competente din jurul ei, iar cineva orecunoscu [i o salut` cu c`ldur`.

Urm`ri câteva curse, pierdu câteva lire [i pulsul i se acceler` cândobserv` c` Robert se alinia pentru urm`toarea curs`. Dar se enerv`pentru c` era chemat` la ambulan]` din cauza unui copil care c`zusedintr-un copac.

Kate mai arunc` o privire prin binoclu c`tre figura familiar` ab`rbatului pe care \l iubea [i se duse c`tre punctul de prim-ajutor.Rezolv` rapid problema, punând \n atele fractura pu[tiului [i se\ntoarse la locul ei.

– Cine câ[tig`? \ntreb` ea pe so]ia unui fermier.Femeia spuse ceva de primii trei, dar nu se putea \n]elege mai

nimic din pricina larmei. – Cine se afl` \n frunte?Kate \ncerca zadarnic s`-i urm`reasc` prin binoclu; deja se mi[cau

prea rapid.Femeia \i spuse c` primii trei sunt Robert [i \nc` doi pe care ea nu-icuno[tea.

– Am pariat pe domnul Montgomery. De când s-a \ntors dinCanada, a câ[tigat \n fiecare an. B`rb`]elul meu spune c` e cel mai bundin tot ]inutul, iar el [tie ce spune!

Kate se sim]i mândr` ca o mam` al c`rei copil tocmai fusese l`udat.Se sim]i apoi ridicol` [i se gândi c` nu era bine s` fie atât de obsedat`

de o persoan`. Dar ea era. {i nu-[i putea \nfrâna pornirile [isentimentele. – Urmeaz` saltul cel mai spectaculos. E rezervat numai celor mai

buni. Iat`-i! Ce ]i-am spus eu? Omul meu e \n frunte. – Robert..., suspin` Kate. Hai, Robert! V`zu calul s`u \n`l]ându-se pentru spectaculosul salt, apoi confuzie.

Doi sau trei cai erau la p`mânt, c`l`re]ii rostogolindu-se \n ]`rân`. Maimult nu apuc` s` vad`, pentru c` mul]imea din jur deja \i \nconjurase.

So]ia fermierului spuse dezam`git`:

142 SHEILA HOLLAND



– Am pierdut. Se pare c` domnul Montgomery se num`r` printre

cei care nu pot face saltul...Kate alerg` prin mul]ime c`tre prietenii ei de la ambulan]`. – Nu-mi dau seama ce s-a \ntâmplat. Voi [ti]i ceva?Unul dintre oameni scotea o brancard`. – Jock e de p`rere c` unul dintre ei \nc` se afl` la p`mânt, dar

ceilal]i doi sunt teferi. Mergem s` arunc`m o privire. Doctore, vii cunoi?

Kate \i urm` \ndeaproape, luptându-se cu noroiul [i b`ltoacelecreate \n noaptea precedent`. Ajunser` la mul]imea adunat` lâng`obstacol [i \ndep`rtar` mul]imea.

Robert era \ntins pe spate, ]eap`n [i plin de noroi. Unul dintreconcuren]i se aplecase asupra lui [i \i lua pulsul, dar când v`zu mediciise ridic` u[urat.

– Slav` Domnului c` ai venit, doctore! Mi-e team` c` a p`]it-o...

Kate avea s` re]in` aceste momente ca fiind experien]a cea maiteribil` pe care o avusese vreodat`.|ngenunche lâng` Robert, \ncercând s`-[i dea seama de gravitatea

situa]iei. Inima \i b`tea la intervale rare, dar cu putere. Pip`i vân`taiauria[` de la tâmpl`, apoi mâinile [i picioarele pentru eventualefracturi. Se ridic` pentru a putea vorbi cu oamenii de pe ambulan]`.

– E \n stare de [oc, dar nu cred s` aib` fracturi. Haide]i s`-l ducemla ambulan]`; acolo \l voi examina cu mai mult` aten]ie.

|n timp ce oamenii \l urcau pe targ`, Kate \l v`zu pe cel de-al treileac`l`re] care st`tea livid pe o banc` [i-[i masa \ncheietura zdrobit`,p`rând mai \ngrijorat pentru Robert, decât pentru el. |n timp ce-lconducea spre ambulan]`, omul \i povesti cum avusese loc accidentul.|n momentul saltului, o pas`re zburase din imediata apropiere aobstacolului [i speriase calul lui Robert. Mai departe, se [tia...

– Va fi \n regul`, doamn` doctor? |l trimite]i la spital? \ntreb`

b`rbatul.

VIA}A LA }AR~ 143



– Pe amândoi v` trimit, r`spunse Kate cu gândul numai la Robert.

Oare avea o simpl` lovitur` la cap, sau \i afectase [i func]iilecerebrale? {i-ar fi dorit s` poat` merge cu el la spital, dar datoria oobliga s` r`mân` pân` la ultima curs`.

Sim]ea c` \i tremur` picioarele, a[a c` se sui \n ma[in` [i privic`l`re]ii alinia]i pentru urm`toarea curs`. Deodat`, cineva b`tu \ngeam. Erau Linda [i Tim, c`rora le explic` ce se \ntâmplase. Linda \istrânse mâna cu simpatie:

– Cred c`-]i vine foarte greu s` examinezi oameni pe care \i cuno[ti.

Of, Kate, e[ti alb` la fa]`... – Da, mi-a fost foarte greu s`-l v`d a[a, pr`bu[it la p`mânt. |mi parer`u c` am venit. Oare câte curse mai sunt?

– Doar dou`, r`spunse Tim. |n cea de acum particip` [i Diana. – Diana?! Cum poate s` mai fac` asta, f`r` m`car s` se fi interesat

de starea lui Robert? – Poate c` \nc` n-a aflat. |n acel moment, eram cu to]ii la chio[cul

de b`uturi, pentru un ceai cald. – N-a]i vrut s` urm`ri]i cursa lui Robert? \ntreb` Kate.Tim d`du din umeri [i zâmbi. – N-avea nici un rost. Câ[tig` \n fiecare an... – Nu [i de data asta, complet` trist Linda.Cei doi plecar` spre spital, iar Kate r`mase s` r`spund` mul]imii de

binevoitori care o asaltau cu \ntreb`ri referitoare la starea lui Robert [ia celuilalt b`rbat.

– Da, \[i pierduse cuno[tin]a... – Nu, nu avea nici un picior rupt...

– Doar [i-a pierdut cuno[tin]a? Alte r`ni nu a suferit?Ultimele \ntreb`ri veniser` de la Diana, care-[i f`cuse loc prin

mul]ime \nso]it` de umbra sa, Jack Simmons. – Nu e grav r`nit? mai \ntreb` ea. – Nu cred, de[i e greu de spus acum, r`spunse Kate. Eu plec acum

spre spital. Vii cu mine?Diana \[i mu[c` buzele [i d`du puternic din cap. – Am oroare de spitale. Fii dr`gu]` [i sun`-m` când ai ceva ve[ti. La

cinci, trebuie s` fim \napoi la biseric`.

144 SHEILA HOLLAND



– Dac` nu suntem, las` un mesaj, spuse [i Jack. Robert va fi \n

regul`; e un tip rezistent. Mult` lume cade de pe cai... – Dar unii oameni mai [i mor, murmur` Kate [ocat` de indiferen]a lor.Cei doi n-o mai auzir`, fiindc` deja plecaser` ]inându-se de mân`...Kate se gândi c` poate pentru unii ca ei era firesc ca oamenii s` mai

cad` de pe cai, dar dac` Diana \l iubea pe Robert, atunci indiferen]a eiera suspect`. Poate c` joaca ei cu Jack devenise ceva serios...

Când Kate ajunse la spital, Robert deja f`cuse radiografiile [i se afla

\ntr-un pat dintr-un salon privat.F`cu cuno[tin]` cu chirurgul de serviciu care o aduse la curent custarea de s`n`tate a lui Robert .

– Mai nimic, anun]` el vesel. Capul [i coastele sunt \n regul`. Nusunt semne de hemoragie intercranian`, deci credem c` a fost osimpl` lovitur` la cap.

– „Credem”? \ntreb` ea. – Eu [i Bodger. Consultantul nostru ortoped, domnul B. Hodgson.

Medicul de gard` era tân`r [i plin de el [i Kate se amuz` cum \[ischimb` atitudinea când ap`ru [eful lui.

De[i avea o reputa]ie foarte bun`, ea nu-l cunoscuse pe domnulHodgson. Robert era pe mâini bune.

Doctorul ap`ru \nso]it de Linda [i Tim: – Robert e con[tient acum [i vrea s` mearg` acas`, dar i-am spus

c` trebuie s` mai r`mân` sub supraveghere. Linda spune c` tu e[ti oprieten` de familie, a[a c` te rog s`-l convingi s` fie rezonabil.

Ideea c` ar putea avea vreo influen]` asupra lui Robert o f`cu peKate s` zâmbeasc`.

– Are nevoie s` fie convins? – M` tem c` da. Spune c` are mult` treab` la ferm` [i c` prefer` s`

stea \n patul s`u de acas`. Tu [tii ce-ar \nsemna asta... A[a c`, fii fat`dr`gu]` [i d`-]i toat` silin]a.

Sora care era de serviciu pe acea arip` \i indic` salonul [i se scuz`

c` e singur` de serviciu.

VIA}A LA }AR~ 145



Capitolul 11

Robert se extern` luni, iar Kate afl` acest lucru de la Ben. – Domnul Hodgson mi-a telefonat [i mi-a spus c` ar fi vrut s`-l mai

]in`, dar el a insistat s` plece acas`. Va trebui, totu[i, s-o ia u[urel, iar

b`trânul Hodgson vrea ca noi s`-l verific`m în fiecare zi. Obiec]ii? Dac`te deranjeaz`, o voi face eu, dar tu e[ti cea vizat`.

{tia c`-i va fi greu s`-l înfrunte pe Robert, dar n-avea rost s` amânemomentul.

– E în regul`, Ben. Îl voi supraveghea eu. Tu ai destule pe cap,acum c` se întoarce tat`l t`u.

B`trânul doctor Nicholson venise de câteva zile [i urma s` înceap`munca a doua zi – câteva ore la cabinet în prima s`pt`mân`, apoicâteva vizite, dar nu va face serviciul de noapte atâta timp cât Kate înc`mai lucra cu ei.

Seara, când ajunse acas`, Kate afl` de la Maggie c` Robert se sim]eabine.

– I-a trecut migrena, dar arat` totu[i obosit, chiar dac` nu vrea s`recunoasc`.

– Atunci, eu nu-l voi mai deranja în seara asta, spuse Kate. De altfel,

a fost consultat [i diminea]`, de doctorul Hodgson.



Mar]i, totu[i, î[i adun` curajul pentru o înfruntare. L`sase vizita lui

Robert ultima, iar când ajunse la el era aproape ora unu. Maggie eracu el [i-[i lua r`mas-bun, pentru c` urma s`-[i petreac` vacan]a înEuropa. Când o v`zu pe Kate, d`du s` se ridice, dar aceasta \i spuse s`nu se gr`beasc`.

– Nu voi sta mai mult de dou` minute. Trebuie doar s`-i verificpulsul.

Ca o adev`rat` profesionist`, îi lu` pulsul [i-l întreb` cum se simte.

– Mai bine, murmur` Robert. – Bun! Acum te voi l`sa în pace.Fusese mult mai u[or decât se a[teptase. Se vedea, din atitudinea

lui, c` nu-[i mai amintea nimic de ultima lor întâlnire. U[urat`, ea \iarunc` un zâmbet radios, ce fu întâmpinat de o privire uimit`.

– Care-i graba? Stai [i bea un pahar cu mine. – N-ar trebui s` bei dup` o lovitur` la cap, \i spuse ea sever, iar el

\ncepu s` râd`.

– Nu, doctore. Eu m` refeream la tine! S` bem [i s`-i ur`m luiMaggie o vacan]` reu[it`!

Ar fi fost urât s` refuze; curând, în dormitorul lui Robert se încinseo mic` petrecere. Linda [i Tim st`teau pe pat, respectiv lâng` fereastr`,iar Kate se v`zu nevoit` s` se a[eze pe un scaun, lâng` patul lui Robert.Încerca s` par` cât mai non[alant`, dar nu reu[ea, pentru c` el \iarunca priviri aspre.

În timpul unei discu]ii \ntre Maggie [i Linda, el se aplec` spreKate.

– S-a întâmplat ceva? Pari îngândurat`.Mâna lui se a[ez` u[or peste a ei. – Sunt... îngrijorat` din cauza unui pacient, min]i ea [i încerc` s`-i

dea mâna la o parte. – B`rbat sau femeie? – Nu în]eleg ce... r`spunse ea [i se opri brusc.

El \i zâmbi mali]ios.

148 SHEILA HOLLAND



– M` întrebam [i eu... Am v`zut c` te ata[ezi din ce în ce mai mult

de pacien]ii t`i. Apoi se l`s` pe spate [i închise ochii, înc` zâmbind.Deci î[i amintea, dar nu avea decen]a se pretind` c` nu se

întâmplase nimic! – Trebuie s` plec. Am treab` în aceast` dup`-amiaz`.Evit` privirea lui Robert [i-[i lu` r`mas-bun de la to]i. În acea sear`,

îi telefon` lui Ben [i-l rug` s` preia cazul lui Robert. Bâigui ni[te scuze,

dar Ben o întrerupse: – În]eleg, Kate. Nu-]i face griji, îl voi vizita eu mâine. Vocea lui suna pu]in acuzator, iar ea se sim]i vinovat`. – M` voi revan[a fa]` de tine, promise ea. Vorbim mâine

diminea]`!Maggie plecase la Londra, la lady Howard, iar Kate î[i petrecu seara

singur`, în fa]a televizorului. La un moment dat, sun` telefonul – lady Howard aflase de accident de la Maggie [i dorea detalii.

– Maggie a fost foarte vag` [i e inutil s`-i întreb pe Tim sau peLinda, explic` ea.

Cu toate explica]iile lui Kate, lady Howard se declar` nesatisf`cut`[i-[i anun]` venirea, a doua zi. Gândindu-se la efectul pe care îl va aveaasupra tinerilor Montgomery, Kate încerc` s-o descurajeze, dar fubrusc întrerupt`.

– S` nu le spui c` vin! Ei încearc` s` m` opreasc`, chiar [i Robert.Mai ales Robert! se gândi ea amuzat`. Oare [tia cât` munc` implica

venirea ei?În urm`toarea sear`, Tim se refugie la Kate, dup` cin`. – O sear` cu m`tu[a Margaret e un calvar. {i amenin]` c` va sta

pân` la sfâr[itul s`pt`mânii! – Unde este Linda? \ntreb` Kate. – Joac` scrabble cu b`trâna, zise Tim. Eu am fugit înainte s`-mi vin`

rândul.

Kate se interes` de starea lui Robert.

VIA}A LA }AR~ 149



– Ar`ta un pic ab`tut când a venit m`tu[a, dar [tii cum e Robert! El

e mai politicos decât noi... Linda a fost aproape grosolan`, mai alesdin cauza [ocului!

– Dar Robert se simte mai bine? insist` Kate. – Mult mai bine! Ben i-a dat voie s` se ridice din pat, dar i-a interzis

s` munceas`, cel pu]in pân` la sfâr[itul s`pt`mânii.Urm`toarele zile au fost mai pu]in aglomerate decât de obicei,

deoarece Kate împ`r]ea cu tat`l lui Ben toat` munca. Ar fi trebuit s`

fie recunosc`toare, dup` o lun` atât de agitat`, dar nu-i pl`cea c`-i l`saprea mult timp liber [i gândurile i-o luau razna. Oricum ar fi privitlucrurile, viitorul p`rea sumbru. Nu putea s` înceap` munca lacabinetul fratelui s`u pân` la sfâr[itul lui mai, deoarece asistentul luidorea s` r`mân` pân` atunci. A[a c` lui Kate îi r`mânea o vacan]` dedou` s`pt`mâni pân` s` p`r`seasc` Sherringdon [i nu avea nici o ideecum s-o petreac`.

Nu voia s` se duc` acas` la fratele s`u, deoarece Angus [i so]ia

sa [i-ar fi dat seama c` s-a \ntâmplat ceva. A[a sunt familiile, nu potfi p`c`lite! Iar ea nu se sim]ea în stare s` r`spund` întreb`rilor.Trebuia s`-[i aranjeze o vacan]` pe undeva, poate în partea de vest.

Când îi împ`rt`[i planurile sale lui Ben, acesta o privi suspicios. – De una singur`? Nu prea sun` distractiv! – Nici unul din prietenii mei nu este liber acum. De altfel, va fi

foarte lini[tit [i voi avea timp s` m` relaxez. – Vei avea timp s` [i meditezi, îi spuse el cu blânde]e. Kate, [tiu ce

sim]i [i nu-mi place ideea s` pleci singur`. De ce n-ai r`mâne acas` laMaggie? Cel pu]in, ai avea prietenii aproape.

Kate neg`, [i el nu mai insist`. – Îmi lipse[te Maggie, spuse Ben. N-a mai fost plecat` niciodat`

timp de o lun`. Nu [tiu ce i-a venit! – A plecat cu colegii ei, nu? Poate c` unul din ei înseamn` ceva mai

mult...

150 SHEILA HOLLAND



– Vrei s` spui, un b`rbat? Maggie nu e a[a!

– Oh, Ben!Kate începu s` râd`, mul]umit` de reac]ia ob]inut`. – Maggie e o fat` normal`, care ar vrea s` se m`rite. Ar fi timpul

s`-[i g`seasc` pe cineva.Pentru o secund`, se sim]i tentat` s`-i spun` adev`rul, dar se

r`zgândi. Deja \l pusese pe gânduri pe Ben... Chiar dac` Maggieplecase inten]ionat sau nu, absen]a ei avea efectul scontat, iar Benîncepuse s-o pre]uiasc`.

Ben d`du s` plece, dar î[i aminti c` avea un mesaj de la lady Howard pentru Kate.

– E destul de sup`rat` c` n-ai venit s-o vezi. O s` plece mâine, a[ac` vrea s` vii la ea în aceast` sear`.

Suna ca o comand` regal`, iar Kate î[i alese cu grij` momentul vizitei. La ora [ase, o v`zu venind pe Diana Mitchell înso]it` de Jack Simmons. Cinci minute mai târziu, Kate travers` curtea, dar fu tras`

deoparte de Linda, în salon.Robert împ`r]ea b`uturi [i discuta despre cai cu Jack [i Diana. Semul]umi s`-i zâmbeasc` [i o l`s` în compania ladyei Howard. Celedou` femei se a[ezar` pe o canapea lâng` [emineu, iar lady Howard ointerog` cu privire la tratamentul lui Robert.

– Am avut [i eu un accident asem`n`tor [i am fost imobilizat` la pattrei s`pt`mâni, într-o camer` întunecat`.

Kate zâmbi.

– Acest lucru nu mai e considerat necesar, pentru c` timpurile s-auschimbat. – Dar nu în bine! Sincer, po]i s` afirmi c` b`iatul se simte mai bine?Kate aruc` o privire spre Robert [i admise c` ar`ta pu]in obosit. Sau

poate îngrijorat din pricina problemelor de la ferm`...În acel moment, Jack izbucni \n râs la o remarc` a Dianei [i o

îmbr`]i[`. Kate v`zu privirea iritat` a lui Robert [i crezu c` a în]eles – lui Robert nu-i pl`cea concuren]a. Chiar dac` o iubea sau nu pe Diana,

el \ntotdeauna o considerase la dispozi]ia lui.

VIA}A LA }AR~ 151



– Jack pare foarte apropiat de Diana, spuse ea.

Lady Howard zâmbi amar. – Am impresia c` sentimentul e reciproc. {i dac` e a[a, numai

Robert este de vin`. – Dar pe el... îl deranjeaz`? – Robert nu ]ine cont de p`rerile altora, dar nici nu pare prea

fericit, nu-i a[a? Tocmai ne-au spus c` vor pleca împreun` în Irlanda [i vor sta la ni[te rude ale lui Jack.

Kate privi c`tre cei doi, care p`reau s` se simt` foarte bine unul încompania celuilalt. – Au mult mai multe în comun decât Robert [i Diana, spuse Kate

gânditoare. – Doi copii prostu]i, zise lady Howard, ironic. Acum, spune-mi

despre tine! Când pleci?Kate fu sc`pat` de un interogatoriu de venirea p`rin]ilor Dianei.

Dup` câteva minute, Robert o trase deoparte:

– Am ceva de vorbit cu tine, micu]o! N-ai fost prea prietenoas` înultima vreme, nu-i a[a?

Kate privi absent` pe fereastr`. – N-am v`zut niciodat` atât de multe margarete. Sunt atât de

frumoase.Robert o \ntoarse cu fa]a spre el. – {tiu foarte bine de ce m-ai evitat \n ultimul timp, Kate, spuse el

\ncet.Ea se \ndep`rt`, tem`toare. – Atunci... dac` [tii, n-ai vrea s` m` la[i \n pace?Kate era con[tient` de prezen]a lui [i [tia c` era de-ajuns s` \ntind`

mâna ca s`-l ating`. – Bine, Kate! spuse el pe un ton rece. Dac` a[a vrei tu... Când pleci? – De sâmb`t` \ntr-o s`pt`mân`. – Ai avut multe apeluri \n timpul nop]ii, \n ultima vreme?

– Nu. De ce?

152 SHEILA HOLLAND



– Pentru c` ar`]i de parc` ai fi \n urm` cu somnul. }i-e fric` s` stai

singur`? – De ce mi-ar fi? r`spunse ea, prea repede. – Pentru c` e[ti o fat` de la ora[, iar aripa \n care st` Maggie e destul

de izolat`. – Nu mi-e fric` de strìni. Accentuase, aproape involuntar, ultimul cuvânt, iar Robert o privi

cu aten]ie.

– Atunci, de cine? – }i-am spus, nu mi-e fric` de nimic! Dumnezeule, suntem \nsecolul dou`zeci.

Dar se d`du de gol când adùg`: – A[ vrea s` nu fie atâtea zgomote \n casa asta veche. Pot s` jur c`

sunt [oareci!|i arunc` lui Robert o privire fioroas`. – S` nu \ndr`zne[ti s` râzi!

– Nici prin cap nu-mi trece, draga mea Kate. Vroiam s`-]i sugerez cà[ putea s`-]i \mprumut unul din labradorii no[tri. Trebuia s` m`gândesc mai de mult la asta.

F`cu un gest c`tre paharul ei. – Gole[te-l, ca s`-]i mai torn un pahar. Nu e[ti de serviciu \n seara

asta, nu?Kate \l privi traversând camera, recunosc`toare c` schimbase

subiectul. Când se \ntoarse, \l \ntreb` ce câine putea lua. – E o prostie! se scuz` ea. |ntotdeauna m-am mândrit c` sunt o

femeie ra]ional`. Cum se poate s`-mi fie fric` de... nimic? – E[ti doctor, draga mea Kate. Ar trebui s`-]i r`spunzi singur` la

aceast` \ntrebare.Continu`, neluând \n seam` privirea ei uimit`: – Nu spun psihologii c` to]i avem temeri ascunse? De moarte, de

boal`, de a nu fi iubi]i... Nu de-o cas` goal` [i \ntunecat` ]i-e fric`, ci

de faptul c` n-ai pe nimeni al`turi, \n ciuda carierei de succes!

VIA}A LA }AR~ 153



A[adar, [tia! |l privi cu repro[, puse paharul pe o m`su]` [i se

dep`rt` de el. Nimeni nu observ` cât de sup`rat` era.Dup` câteva minute plec`, evitând s` priveasc` \n direc]ia lui

Robert. La ora zece, Tim i-l aduse pe Honey, cel mai prietenos dintrecâini.

– Va dormi oriunde, \i spuse bìatul.Honey se ghemui lâng` pat, iar Kate stinse lumina sim]indu-se \n

siguran]`.

|n fiecare sear`, Tim sau Linda i-l aduceau pe Honey; Kate \l z`risedoar de câteva ori pe Robert \n ultima vreme, \mpreun` cu oameniisì. Deja \ncepuse munca la câmp, care dura zi-lumin`.

– O s` v` sim]im lipsa, doamna doctor Ferguson, \i spusedomni[oara Andrews \n ulTima zi. Deja sunt din ce \n ce mai mul]ipacien]i care dau telefon [i cer s` fie consulta]i de „doamna doctor”.

Ben o invit` la el \n birou.

– Deja am \ntârziat [i am foarte multe vizite de f`cut. Dac` nu pots` vin la tine disear`, \mi promi]i c` nu pleci f`r` s`-]i iei r`mas-bun?

– Sigur c` da. O s` vin s` te v`d mâine diminea]`. Nu m` gr`besc s`plec!

|[i petrecu restul zilei la cabinet [i se \ntoarse acas` la ora cinci.Dup` câteva minute, telefonul sun` – Robert o invit` la cina de adio.

– La cin`? Linda nu mi-a spus nimic ieri. – Aveai altceva mai bun de f`cut? \ntreb` el destul de tìos. – Nu, dar a[ prefera s` nu vin. Am... am putea s` ne spunem „la

revedere” chiar de acum, nu?El o \ntrerupse cu brutalitate. – Doamne, Kate, crezi c` eu vreau s` vii? Dar Tim [i Linda insist`,.

Nu putem s` ne comport`m civilizat? A[tept` câteva clipe r`spunsul ei. – Deci...vii? Pe la [apte?

Kate era prea obosit` pentru a-l mai contrazice.

154 SHEILA HOLLAND



– Bine, [opti ea.

– Fruntea sus! Dup` seara asta, n-o s` mai fim obliga]i s` ne vedem.Kate regret` c` acceptase, pentru c` seara se dovedi mai dificil`

decât ar fi crezut. Erau numai ei patru, dar greul conversa]iei c`zu maimult pe umerii celor doi copii. Robert afi[a o polite]e rece, dar Katemai sim]ea ceva sub acea masc`. Dorin]a de a sc`pa de ea cât mairepede? Sau poate altceva...

De câteva ori, \l surprinse privind-o cu o expresie ostil`. P`rea c` se vor desp`r]i \n aceia[i termeni \n care se cunoscuser` [i c` o eventual`prietenie era imposibil`.

De \ndat` ce eticheta \i permise, Kate se ridic` de la mas`. – Chiar trebuie s` pleci? \ntreb` Linda. E abia ora zece. – Te rog, mai stai, ad`ug` [i Tim.Dar Robert se ridic` [i \i deschise u[a. – B`nuiesc c` are multe de f`cut.|i f`cu loc s` ias`, iar Kate p`[i \n hol, sim]ind c`-i tremur`

picioarele. – S` mai vii pe la noi! \i ceru Linda. Ne-ar face mare pl`cere, nu-ia[a, Robert?

– M` \ndoiesc c` se va mai \ntoarce, spuse el pe un ton glacial. Katee de p`rere c` via]a la ]ar` e plictisitoare.

– Nu-i adev`rat! protest` Linda. |i place s` stea aici [i e clar pentrutoat` lumea c` nu vrea s` plece! Dac` ar fi vrut, n-ar mai fi p`rut atâtde nefericit`!

Tim, mai atent decât sora lui, \i d`du un cot. – |nceteaz`, Linda! Nu vrei s` juc`m un tenis de mas`?{i o scoase din \nc`pere \nainte de a mai face alte gafe.Robert deschise u[a de la intrare [i-i \ntinse mâna. – A[adar, la revedere, Kate!Ea f`cu tot posibilul s`-[i p`streze calmul. – Linda are dreptate, nu-i a[a? \ntreb` Robert, refuzând s`-i

elibereze mâna. Nu vrei s` pleci, dar e[ti gata s-o faci, pentru c` pui

orgoliul mai presus de fericire.

VIA}A LA }AR~ 155



Ea \[i smulse mâna [i alerg` \n curte cu ochii \n lacrimi. |l auzi

strigând-o, dar se pref`cu c` nu-l aude [i intr` \n cas` trântind u[a. – Kate, Kate!Se auzi soneria [i din nou vocea lui: – Deschide u[a, Kate! Ai uitat s`-l iei pe Honey. – Nu-l vreau! Mul]umesc, Robert, dar m` duc la culcare!Dup` câteva momente, soneria se auzi din nou, mai insistent. – Dechide u[a! O s` sun pân`-mi vei deschide.

Kate [tia c` nu are de ales [i \i deschise. Robert n`v`li \n cas`, urmatde Honey.

– Lacrimi, Kate? Deci, regre]i, chiar dac` n-ai recunoa[te-oniciodat`!

– Nu \n]eleg ce vrei s` spui. Te rog, Robert... Sunt obosit` [i vreaus` merg la culcare.

– Atunci voi termina ce am de spus!

O prinse de umeri [i-o zgâl]âi cu putere. – Dac` ai avea un pic de bun-sim], ai pleca, [opti ea. Sunt sigur` c`[tii ce simt pentru tine! Sunt sigur`!

– Da, Kate. Am [tiut din ziua accidentului. Din acea zi, m-ai evitat,iar asta mi-a confirmat b`nuielile. Ce p`cat c` tot timpul te la[icondus` de ra]iune. Atunci când vei fi mai b`trân` [i mai bogat`, veiajunge s` regre]i. Dar va fi prea târziu!

Era atât de obosit` [i de nefericit` \ncât nu \n]elegea nici cuvintele

[i nici furia lui. O lu` \n bra]e [i o s`rut` cu putere. – Asta ca s`-]i aminte[ti de mine! Sunt sigur c` vei avea o carier` de

succes, dar m` \ndoiesc c` vei fi fericit`. – De ce e[ti atât de r`u? N-am vrut s` m` \ndr`gostesc de tine.

Numai munca mi-a mai r`mas, de vreme ce nu mai pot sta aici. – Ai putea s` stai, dac` ai vrea. {tii prea bine. – Ben nu mai are nevoie de mine.

Se privir` câteva clipe \n ochi, \n t`cere.

156 SHEILA HOLLAND



– Eu am...

Kate nu-i r`spunse, prea uimit` de vorbele lui. – Nu trebuie s` spui nimic, spuse el cu am`r`ciune. Am fi putut fi

ferici]i \mpreun`, dar cariera ta e pe primul loc, nu?Kate reac]ion` \ntr-un târziu: – Robert, nu pot s` cred ce spui. Nu pot! – Ba s` crezi, prostu]o!Deschise u[a cu putere.

– Dar regret c` ]i-am spus. – O, Robert!Facu un pas spre el, \nc` nesigur`. – Medicina \nseamn` mult pentru mine, dar tu e[ti mai important.

Te iubesc atât de mult! – Nu spune lucruri pe care nu le crezi nici tu, Kate! Eu nu sunt ca

Bill. Eu n-o s` te las s` pleci! Pentru mine, c`s`toria e f`cut` s` dureze,dar tu o s` te plictise[ti de via]a la ]ar` – te-ai exprimat foarte clar.

Ea se gr`bi s`-i explice: – N-am vorbit serios. Tot ce-am spus a fost pentru a-mi masca

sentimentele. N-am avut nici cea mai vag` idee c` [i tu sim]i la fel.El o studie, ne\ncrez`tor. – Chiar n-ai avut? Crezi c` un b`rbat ar fi \n stare s` stea treaz o

noapte \ntreag` pentru o femeie, dac` n-ar fi nebun dup` ea? Dup`dans... Ce dezam`gire!

– Dar ai fi putut s` spui ceva... protest` ea. – A[ fi putut? Când era atât de evident c` nu vrei s` m` ascul]i? – Iar mie mi-a fost team` c` am f`cut ceva gre[it... Ce pro[ti am fost

[i ce mult timp am pierdut. Iar acum, nu vrei s` m` crezi.Extenuat`, se sprijini de perete. – Vreau s` te cred, Kate, se auzi vocea lui. Vino [i convinge-m`!Kate se apropie timid de el, se ridic` pe vârfuri [i-l s`rut` pe obraz.

Robert zâmbi, pentru prima oar` în acea sear`, se \ntoarse pe jum`tate

[i închise u[a cu piciorul.

VIA}A LA }AR~ 157



***

Robert plec` la primele ore ale dimine]ii. Kate dormi pân` târziu [ise trezi la sunetul soneriei. Coborî în fug` sc`rile, cu Honey pe urmeleei. Linda se afla deja în prag:

– Îmi pare r`u, Kate. Ai crezut c` era Robert? Ne-a spus vestea [icredem c` e minunat!

– Mul]umesc, Linda. A]i fost foarte surprin[i? – Înm`rmuri]i! Întotdeauna am crezut c` va fi Diana. – {i eu, recunoscu ea. – Azi diminea]`, când Robert ne-a povestit despre voi, l-am întrebat

dac` s-a r`zgândit în privin]a Dianei. Pentru c` eu cred c` s-ar fi însuratcu ea, dac` n-ai fi ap`rut tu.

– {i... el ce-a spus?

– A spus c` ai f`cut ca toate femeile s` par` plictisitoare, chiar [iElizabeth . De îndat` ce te-a cunoscut, a [tiut c` niciodat` nu se vaputea însura cu altcineva. Nu-l caracterizeaz` s`-[i descarce sufletul \nacest fel. Poate pentru c` e atât de fericit...

Kate c`zu pe gânduri [i se trezi la întrebarea Lindei: – Când, Kate? Când a]i hot`rât nunta?Ea reveni brusc la realitate. – N-am avut timp s` facem planuri. Poate c` vom discuta disear`.

***

Anun]ar` pe toat` lumea, începând cu Angus [i lady Howard. – O pereche perfect`, spuse lady Howard. Robert are nevoie de o

fat` inteligent`. – Lady Howard! exclam` Kate, pl`cut surprins`. Cât v-a]i

schimbat... Am crezut c` nu sunte]i de acord cu femeile [colite!

158 SHEILA HOLLAND



– Îmi place s` cred c` ]in pasul cu timpurile. Desigur, va trebui s`

înve]i s` c`l`re[ti, ca s` te adaptezi la via]a la ]ar`. – Sun` groaznic, se încrunt` Kate c`tre Robert. Poate c` nu sunt

so]ia potrivit` pentru un b`rbat ca tine. – Nu fi prostu]`, Kate. Te potrive[ti perfect aici. – Ben! Am uitat cu totul de el! – Eu nu. L-am sunat azi diminea]` [i ne transmite felicit`ri. {i cred

c` erau sincere.Ea î[i sprijini capul pe um`rul lui. – Sper c` ai în]eles, iubita mea, c` nu sunt decât un fermier

muncitor, cu o mul]ime de datorii! Nu-]i pot oferi decât o cas` veche[i o gr`din` n`p`dit` de buruieni.

Dar Kate privea deja spre viitor, spre o gr`din` \ngrijit`, plin` destrig`te [i râsete de copii.

– Aceast` cas` veche este minunat`, spuse ea fericit`. Iar gr`dinaeste splendid`! Copiii no[tri vor crede c` aici este paradisul, [i a[a voi

VIA}A LA }AR~ 159

viata-la-tara.pdf

Documents

Transcript of viata-la-tara.pdf