Vestea fileopinii sunt contrazise de cei care cred cã ban vine dintr-o veche rãdãcinã...

Denumirea regiunii nu are nicio legãturã cuoriginea, etnia, limba sau religia locuitorilor sãi,aºa cum se întâmplã în multe alte locuri. Originearegionimului Banat este ºi acum controversatã.Unii susþin cã ea ar proveni din rãdãcina unui verbce apare la mai multe neamuri germanice, ban,care înseamnã a proclama sau a anunþa. De-acoloa trecut în latina medievalã, sub forma bannum,care înseamnã - la neamurile france, de exemplu –

proclamaþie, dar ºi districtul asupra cãruia respec-tiva proclamaþie urma sã aibã efecte.

Alþii considerã cã ban provine din persanã,unde înseamnã stãpân. Din acea limbã, el ar fi fostpreluat de avari ºi adus în zona Pannoniei, undeaceºtia au stãpânit în secolele VI-VIII. Tot de avarieste legatã ºi o altã interpretare, conform cãreiaoriginea cuvântului ban ar veni de la numele unuimare comandant militar, Bajan Khagan Acesteopinii sunt contrazise de cei care cred cã ban vinedintr-o veche rãdãcinã proto-indoeuropeanã, bha,care înseamnã a vorbi. În sfârºit, o altã opinieacordã termenului ban o origine slavã. Funcþia deban ar fi existat la slavii sudici, în zona Croaþiei ºiBosniei, încã înainte de venirea maghiarilor, carel-ar fi preluat de la slavi.

Indiferent de originea lor - germanicã, proto-indoeuropeanã, persanã, avarã sau slavã -, ter-menii ban ºi Banat au fost folosiþi în Evul Mediusud-est-european pentru a desemna o funcþie mi-litar-administrativã, respectiv teritoriul asupracãruia acea funcþie se exercita. În partea de sud-est a Europei au existat, în acea vreme, mai multe

Banaturi. În Croaþia se aflau demnitari denumiþiBan, ca ºi în Bosnia, al cãrei teritoriu constituia oBanovina. În zonã, termenul Ban pare sã fi desem-nat ceea ce pentru spaþiul germanic era unMarkgraf, conducãtorul unui þinut de graniþã, cuimportante atribuþii militare.

În Evul mediu, între regatul Ungariei ºi princi-patul Valahiei era aºezat Banatul de Severin, cares-a aflat când sub suzeranitatea regilor maghiari -

care, probabil, i-au datnumele -, când în stãpâni-rea principilor valahi. În elera cuprinsã doar parteade sud-est, dinspre Dunã-re, a Banatului de mai târ-ziu, din vremea stãpâniriiaustriece.

Dupã înfrângerea ar-matelor ungare la Mo-hacs, în 1826, þinutul din-tre Mureº, Tisa, Dunãre ºiCarpaþi, organizat pânã a-tunci în mai multe comita-te ungare, a intrat sub stã-pânire otomanã. Rãzboiuldintre habsburgi ºi oto-mani din anii 1816-1818a adus regiunea sub stã-pânirea Curþii din Viena.

Odatã cu stãpânirea austriacã, numele Banatdevine denumire oficialã pentru provincia de tre-burile cãreia se ocupa „Kaiserliche BanaterLandes-Administration”. Abia în anul 1778 regiu-nea a revenit sub administraþie maghiarã, ocaziecu care a fost din nou organizatã în comitate(Temes, Torontal ºi Karasso), pierzându-ºi nume-le anterior. Denumirea de Banat s-a pãstrat, însã,pentru un fragment al fostei provincii. Încã înaintede aceastã datã fusese organizatã de-a lungul Du-nãrii ºi a limitei estice a provinciei „Graniþa Mili-tarã Bãnãþeanã”, cu douã regimente - germano-bãnãþean ºi illiro-român -, care avea sã rãmânãsub comanda directã a Vienei pânã la desfiinþareaei, în 1872.

Numele Banat a revenit, ca denumire oficialã,în 1849. Atunci, Curtea din Viena a alipit Voievo-dina sârbeascã de cele trei comitate, constituind înacest fel o singurã provincie, intitulatã „VoivodinaSârbeascã ºi Banatul Timiºan”, cu centrul admi-

vesteaPERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA PERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA

(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANAT(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANATFONDATORI: IANCU PANDURU ºi NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Adresa redacþiei: Mehadia, str. Pãdurii nr. 389, tel. 0255 / 523204, 523121 ºi 523193; 0742 070514, 0749 495972 ºi 0720 025844e-mail : [email protected] pagina web: http://vestea.wordpress.com

NUMÃRUL 6 (41). ANUL V. IUNIE 2010. PERIODIC LUNAR. PAGINI: 20. PREÞ: 2 LEIRedactor responsabil: NICOLAE DANCIU PETNICEANU; Redactor ºi editor on line: CONSTANTIN VLAICU;

Consilier: prof. doctor IULIAN LALESCU; REDACTOR CORESPONDENT: DANA OPRESCU, studentã

BANATUL CA DENUMIREBANATUL CA DENUMIREPrimarul ºi consiliul Local,

Executivul Primãriei Mehadia

se preocupã de punerea în

realitate a propunerilor fãcute

de consilierii noºtri, aºa cum s-

a fãcut propunere pentru a

evoca tragedia de la Mehadia

ce s-a petrecut în zilele de 13

– 14 iunie 1910, când ploile

torenþiale au luat în ºuvoiul lor

22 de case de pe Mala Micã ºi

a ucis nouã fiinþe umane.

Cu toatã criza financiarã ce

bântuie cu asprime, au luat

mãsuri de confecþionarea unui

Monument Funerar, ce va fi

montat ºi sfinþit în preajma

Pieþei Agro-Alimentare.

În context cu aceastã mã-

surã de respect faþã de trage-

dia consãtenilor noºtri, ne-am

bucurat de sprijinul afectiv al

preoþilor noºtri, ca sã realizãm

ºi un parastas, dupã cinul

strãmoºesc. (În “Vestea” vii-

toare, vom publica un reportaj

ºi fotografii de la dezvelirea ºi

sfinþirea monumentului.)

Monumentul

Primar IANCU PANDURU

Noul pod de la Mehadia, peste Râul Belareca. Ctitor: primarIANCU PANDURU. Foto: Legrand

continuare în pagina 2

Prof.dr. IULIAN LALESCU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2

nistrativ la Timiºoara. Dupã realizarea compro-misului dualist austro-ungar la 1867, când þinutula intrat sub administraþia Ungariei denumirea Ba-nat ºi-a pierdut caracterul oficial, zona fiind nu-mitã Ungaria de Sud (Del-Magyarorsag).

Banatul nu a mai revenit ca denumire adminis-trativã dupã 1918, când vechea provincie istoricãa fost împãrþitã între România (2/3), Serbia (1/3) ºiUngaria (1%). Doar pentru scurt timp, în vremearegimului comunist, între anii 1960 ºi 1968, parteade vest a României, cuprinzând actualele judeþeTimiº ºi Caraº-Severin ºi o parte din ac-tualul judeþ Arad, a purtat numele oficialde „Regiunea Banat”.

Chiar dacã funcþia administrativã adispãrut, denumirea Banat este încãactualã în teritoriul dintre Mureº, Tisa,Dunãre ºi Carpaþi. Din punct de vederegeografic, zona care poartã aceastãdenumire este una foarte bine conturatã.Pe de altã parte, ea are o puternicã în-cãrcãturã istoricã, ce trimite mai cu sea-mã la perioada austriacã, atunci cândîntreaga regiune a existat nefragmentatãpolitic, sub o singurã stãpânire. În sfâr-ºit, Banatul a Supravieþuit ca structurãidentitarã pentru locuitorii regiunii. Ro-mânii de aici îºi spun bãnãþeni, sârbii senumesc ei înºiºi „sârbi din Banat”, iargermanii de aici îºi zic „Banaterschwa-ben”, pentru ei Banatul fiind totuna cu „Heimat”.Poate din aceastã cauzã denumirea regiunii s-apãstrat vie, chiar în lipsa folosirii ei administrative:ea nu poartã numele nici uneia dintre comunitãþilecare o locuiesc. Prin urmare, aparþine tuturor.

Banatul localnicilorConstrucþia identitarã este un complicat pro-

ces de selecþie, în care memoria colectivã joacãrolul de dirijor. Memoria noastã colectivã este ceacare alege, din oceanul de fapte ale trecutului ºidin ºirul propriilor noastre experienþe, ceea ce cre-de cã ne este specific ºi respinge ceea ce consi-derã cã nu ne caracterizeazã. În construcþia identi-tarã bãnãþeanã, momentul trecerii Banatului desub stãpânire turceascã sub administraþie austria-cã, în 1718, a jucat rolul unui act fondator. Meca-nismul memoriei colective acceptã ca marcã iden-titarã perioada de dupã 1718, dar o respinge pecea dinainte.

Acest mecanism poate fi observat chiar la pri-mul cronicar român al provinciei, Nicolae Stoicade Haþeg (1751-1833). În cronica sa, scrisã în anii1826 - 1827, el deseneazã un tablou în alb-negrual celor douã administraþii succesive din Banat,înlocuirea celei turceºti cu cea austriacã esteimaginatã ca un fel de ieºire din barbarie ºi intrareîn civilizaþie.

„Pânã la aceastã pace - scrie cronicarul, evo-când tratatul turco-austriac de la Passarowitz din1718 - cât suspinasã ºi gemusã Banatul Timiºorii,supt grele tiranii turceºti, 164 de ani! ªi locuitoriiþãrii fugiþi, þara pustie, Iar de oameni, cât bãlþile,lacurile cele vechi, noroaiele, râturile tinoasã ºimai multe ºi mari se înmulþisã, ca sãlbatecelepustietãþi crescusã”.

Apele au acoperit provincia, fãcând-o de nelo-cuit. Dar apele ºi mlaºtinile nu erau singurul fla-gel, cãci ele „boale aducea, friguri cu epidemie ºiciumã”. Þinutul mlãºtinos era populat de vietãþicare, de regulã, provoacã repulsie, precum „ºerpi,goange, þânþari, broaºte”, dar ºi de animale sãlba-tice, unele înfricoºãtoare: „lupi, urºi, cerbi, porci,iepuri, vulpi, mâþe sãlbatice”. Nicolae Stoica deHaþeg era preot ortodox, iar instrumentarul sãu

imaginar este unul specific. Atunci când con-struieºte o imagine întunecatã, nu ezitã sã utilizezearhetipuri biblice: potop, epidemii, animale fioroa-se. La el, imaginea Banatului turcesc are toate in-gredientele unei lumi apocaliptice.

Pentru noua administraþie austriacã de dupã1718, condusã de guvernatorul conte Claude Flo-rimond Mercy d’Argenteau, cronicarul nostru arenumai opinii favorabile. În vremea sa se con-struiesc biserici pentru catolici ºi pentru ortodocºiºi ºcoli pentru copiii acestora, se regularizeazãcursurile râurilor, sunt introduse culturi agricole

performante, sunt extinse oraºele ºi consolidatecetãþile, se amenajeazã drumuri ºi pieþe, se con-struiesc fabrici ºi edificii publice. Aducerea decoloniºti este plasatã de Nicolae Stoica de Haþegîn contextul acestor fapte pozitive:

„În câmpia Banatului era mult pãmânt pustiu,sãlbatic, de care Mercy înºtiinþând, apoi abea pe laanul 1730 urmarã colonii, întâi nemþii, italienii,spaniolii în Banat venirã, pentru care ºi noi satefãcurã”

Pe scurt, cronicarul ne sugereazã cã, odatã cuinstaurarea administraþiei austriece, Banatului estecuprins în graniþele lumii civilizate.

De aceeaºi perioadã, a administraþiei austriece,este legatã ºi formarea conºtiinþei caracteruluimultietnic ºi multiconfesional al regiunii. Politicademograficã din perioada 1718-1918 a dus, pe deo parte, la creºterea de cinci ori a populaþiei regiu-nii, pe de altã parte la modificarea radicalã a struc-turii etnice ºi confesionale. Fiecare grup ºi-a creatpropria identitate, însã în timp s-a construit ºi oidentitate regionalã. Problemele ridicate de comu-nicarea interculturalã din aceastã regiune au fostrezolvate, în timp, la nivelul identitãþii regionale,prin impunerea conceptului de toleranþã. Din nou,memoria colectivã a acþionat selectiv, respingândexperienþele conflictuale din trecut ºi însuºindu-ºi-le pe cele care puteau fi folosite ca argumenteale înþelegerii, coexistenþei paºnice ºi colaborãrii.

Colonizãrile din secolul al XVIII-lea au pus încontact comunitãþile româneºti din satele maivechi cu cele „strãine”, în majoritate germane, dinsatele nou înfiinþate. În ciuda diversitãþii relaþiilorºi atitudinilor reciproce dintre acestea, ele pot fiseparate în douã categorii: conflictuale ºi paºnice,fiecare cu numeroase nuanþe. Un caz de relaþieconflictualã ne este relatat de acelaºi Nicolae Stoi-ca de Haþeg. în 1788, coloniºti germani din satulCutriþa (azi Gudurica, în Serbia), în sudul Banatu-lui, s-au plâns împãratului cã, în repetate rânduri,românii din satele din jur „îi pradã ºi tot le iau de-acasã”. Represaliile ordonate de împãrat împotrivaprãdãtorilor ºi duse la îndeplinire de armata impe-rialã au fost sângeroase, dupã cum relateazã ace-laºi cronicar:

„Auzirãm cã 800 de suflete aºa aci au pierit.

Iarã între cei 62 de oameni ce i-au arãtat nemþii cãi-au vãzut ºi au aflat la ei lucruri din satul lor ºi doiparohi vinovaþi s-au aflat ºi împãratul a-i spânzuraau dat”.

Exemple de neînþelegeri, chiar dacã nu de gra-vitatea celui evocat mai sus, pot fi identificate pânãtârziu, în secolul al XX-lea. În aceeaºi mãsurã,însã, putem afla argumente ale convieþuirii paº-nice. Oprindu-se asupra secolelor al XVIII-lea ºi alXIX-lea ºi cercetând manuscrisele din spaþiul ruralbãnãþean, istoricul Valeriu Leu a descris felul încare „germanul devine, în conºtiinþa popularã ro-

mâneascã din aceste pãrþi, ofertantulunui model economic valabil”. În acestcaz, departe de a fi vorba de relaþii con-flictuale, vedem cum una dintre comu-nitãþi devine exemplarã pentru cealaltã.

Cele douã tipuri de reacþii, ostile ºitolerante, pot fi observate ºi în atitudinilefaþã de evrei, începând cu acelaºi veac alXVIII-lea ºi continuând pânã în secolulal XX-lea. Repertoriul reacþiilor ostilecuprinde, pe de o parte, suma mãsurilorautoritãþilor de stat împotriva evreilor,începând cu „Judenordnung” din 1776,din vremea împãrãtesei Maria Theresaºi terminând cu legile antisemite dinvremea guvernãrii Antonescu, din timpulcelui de-al doilea rãzboi mondial. Pe dealtã parte, el cuprinde gesturile de exclu-dere manifestate de celelalte comunitãþi

sau de pãrþi ale acestora, precum atitudinea legio-narilor români din perioada interbelicã sau cea aunor segmente naziste ale comunitãþii germane, înaceeaºi perioadã. Ceea ce a reþinut memoria co-lectivã a evreilor din Banat, în ciuda acestor ges-turi ostile ºi discriminatorii, sunt mai degrabã ati-tudinile tolerante. Cercetãrile realizate în ultimiiani, mai ales cele întreprinse cu instrumentele „is-toriei orale”, tind sã confirme aceastã idee. Mem-brii ai comunitãþii evreieºti din Banat preferã sã re-memoreze gesturile tolerante decât acþiunile dis-criminatorii din trecut. O intervievatã rãmasã ano-nimã, din Lugoj, evocând felul în care ea ºi cu so-þul ei au trecut prin perioada regimului Antonescu,afirmã cã „noi nu am simþit nici o clipã antisemi-tismul pe pielea noastrã” sau cã „nu am suferit nicio clipã efectiv de antisemitisn”. Afirmaþiile vin încontradicþie cu faptele pe care martora însãºi le re-lateazã: excluderea soþului ei din barou ºi interzi-cerea practicãrii avocaturii, pe motiv cã era evreu,confiscarea unor proprietãþi, internarea soþului într-un lagãr de muncã, excluderea socialã. Exemplelear putea continua ºi ele sunt foarte numeroase.

ªi la nivel istoriografie, avem de-a face cu o se-lecþie similarã. Nu e nimic neobiºnuit în aceasta,deoarece istoriografia este, la rândul ei, o compo-nentã a memoriei colective. Prin urmare, contra-dicþia semnalatã în cazul celor care îºi povestescviaþa o regãsim ºi la cei care scriu istoria. FranciscSchneider, de exemplu, într-un excurs asupra is-toriei evreilor din Timiºoara, crede cã în oraº, dar ºiîn regiune, „nu s-au înregistrat manifestãri antise-mite zgomotoase”, iar „acest amalgam de etnii dinzonã a fost tolerant”. Opinie care, ºi în acest caz, paresã contrazicã faptele, pe care autorul citat le evocã:legislaþia antievreiascã din timpul celui de-al doilearãzboi mondial, acþiunile antisemite ale unor grupãripolitice, confiscãrile de bunuri în numele „româ-nizãrii” din aceeaºi perioadã. Ceea ce la nivelulfaptelor poate pãrea contradictoriu, este perfectposibil atunci când vorbim de memoria colectivã.

Banatul localnicilor este generat în laboratorulmemoriei colective, aºa cum Banatul cãlãtoriloreste expresia orizontului de aºteptare al uneiepoci. Ambele aparþin imaginarului, acelui ima-ginar care hrãneºte identitatea regiunii.

urmare din pagina 1

Urme romane, la Topleþ (Caraº-Severin)

Acum un veac Mehadia ºi lo-cuitorii sãi au cunoscut o insolitãtragedie, soldatã cu imense pa-gube materiale ºi victime umane.Un numãr de 22 de case au fostluate de viitura apelor, animalemici ºi mari, ºi un numãr de nouãpersoane au fost înecate! Vremede douã zile ºi douã nopþi ploiletorenþiale nu au încetat.

Despre ceea ce s-a întâmplatîn iunie 1910 ne stau mãrturiicele notate de generalul NicolaeCena, care pentru viitorime pre-cizeazã: „În 13 – 14 iunie 1910s-a dezlãnþuit o furtunã cu ploi torenþiale

provocând stricãciuni enorme, smulgândcopacii din rãdãcini, luând acoperiºe de pecase. Belareca a inundat întreg satul ajun-gând apa pânã la treptele bisericii Orto-doxe Române. S-au rupt podurile cãii fera-te dintre tunelul Mehadia ºi gara Iablaniþa;linia feratã de la Râpa neagrã ºi podul delemn din comunã ºi cel al industriei de lem-ne ºi podul cefere din jos de gara Mehadia.Apa a intrat în casele oamenilor, iar în clã-direa primãriei a stat pânã la jumãtate înãl-þime sãlilor. Grãdinile frumoase ºi roditoareau fost ºterse dimpreunã cu un ºir de casede pe strada „Mala Micã”. În afarã de multevietãþi au pierit ºi nouã persoane.

În acelaºi an, la 2 – 3 septembrie (con-tinuã însemnãrile generalului Nicolae Ce-na) s-a dezlãnþuit o nouã furtunã care a

pricinuit mari stricãciuni prin inundaþii.Acum s-a rupt o parte din vechiul pod deþarã zidit de prinþul Eugen de Savoia în anul1716 pe pilaºtrii vechiului pod zidit deromani. Aceastã urmã istoricã preþioasã afost distrusã complet ºi în locul poduluivechi s-a ridicat podul cel nou de fier, înanul 1912. Aceste inundaþii au rãscolit ºimorþii din cripte ºi a inundat întreaga luncãa Râului Belareca ºi Cerna.”

Drept mãrturii, generalul Nico-lae Cena, martor ocular la acestetragedii, din iunie ºi septembrie1910, a fotografiat „Mala Micã ºilocul celor 22 de case luate deviiturã, linia feratã ºi podurile încauzã. Documentele se gãsescîn posesia scriitorului NDP, dã-ruite de profesorul Mircea Pora,nepotul, pe linie maternã, a doc-torului Nemoianu, de la Mehadia.

Generalul Nicolae Cena, înmanuscrisul sãu, la pagina 79,face o nouã consemnare, citez:„În data de 13 iunie 1914 (reþineþi

aceeaºi zi fatidicã!...) o nouã catastrofã de

apã a provocat ruperea podului de betondin comuna Mehadia, pierind în valuri ºi treifiinþe omeneºti, dintre care vãduva IulianaPopovici a fost aruncatã de valurile Dunãriipe insula Ostrovul Mare.”

Anul 1910, în afarã de necazuri, a adusºi bucurii românilor din fosta Graniþã. În 2aprilie 1910 a fost instalat ca episcop deCaransebeº ELIA MIRON CRISTEA (1868– 1938)1, viitorul patriarh al Bisericii Orto-doxe Române ºi viitorul prim-ministru (10februarie 1938) al României.

Recent, organele eparhiale ale Episco-piei Caransebeº au venerat un veac de laînscãunarea ca episcop a lui Elie MironCristea, prilej cu care au fost aleºi noimembri mireni în Adunarea Eparhialã a

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã 3

Pod luat de potop

Un veac de la potopUn veac de la potopPotopul din anul 1910 a cuprins întregul sud al

Banatului montan!Ploile torenþiale din iunie 1910 au cuprins ºi alte sate din

Banatul montan, ne referim prioritar la satele Globu-Craiova, Petnicºi Iablaniþa, pentru cã aria apelor din aceste localitãþi au dat nãvalãîn Belareca, de aici în Cerna ºi apoi s-au vãrsat în Dunãre.

Interesante sunt cele consemnate de preotul Ioan Chendi într-unregistru al Bisericii Ortodoxe din Petnic, citez: „În anul acesta au fostîn iunie ºi august potopuri de apã foarte mari. Apa Calvei a sosit deun metru de înaltã pe lângã casa parohialã ºi ºcoalã. Apa RâuluiCariovei era o vedenie înspãimântãtoare stingând (înecând) trei vieþide oameni ºi multe animale. Era apa la Ghiþã Pãcãtiuº de un metru

ºi jumãtate de înaltã, fãcând daunã mare în pãmânturi, pomi,grãdini. Anul însã a fost bogat în fân mult, grâu ºi cucuruz, precumºi prune foarte multe.

În anul acesta a venit ca episcop în Caransebeº Ilustritatea SaDomnul Dr. Miron Cristea, bãrbat cu înalte calitãþi ºi cu mari virtuþicreºtineºti, aºa zicând un bãrbat genial.

Tot în anul acesta astronomii ar fi vãzut cursul stelei Halay (…)”Semnatarul acestor ºiruri pune o întrebare retoricã: „Oare la

Globu-Craiova, Petnic sau Iablaniþa, centrul comunal, se ridicã unmonument funerar închinat victimelor potopului din 1910?!”

NICOLAE DANCIU PETNICEANU, cetãþean de onoare al comunei Iablaniþa, sfârºit de mai 2010

Partea vesticã de la “Mala micã”,unde s-au surpat 22 case

Dr. Virgil Nemoianu, fotografie din 1910,dupã potop (mai - iunie 1910, Mehadia)


(NDP)

Episcopiei din Caransebeº. Între pu-þinii aleºi a fost desemnat ºi ales înunanimitate domnul primar IancuPanduru, fiind pentru comunanoastrã o cinstire pe linia cultuluiortodox.

Domnul Iancu Panduru cinsteº-te alegerea sa în acest înalt forbisericesc cu ridicarea unui mo-nument funerar închinat vic-timelor potopului din iunie1910. Ferice de creºtinii careau un asemenea conducã-tor! (NDP)

1 Elie Miron Cristea ºi-a

susþinut lucrarea de doctorat laUniversitatea din Budapesta(1894) cu subiectul „Viaþa ºiopera lui Mihai Eminescu),conducãtor de lucrare prof.univ. dr. Alexandru Roman,condamnat de unguri pentruactivitatea Unionistã. De menþionat cã „Viaþa ºi opera lui Eminescu“ a fost prima lucrarede doctorat din cultura românã, inclusiv cultura universalã. Ea a apãrut în limbamaghiarã, abia dupã un veac, respectiv în 1995, a fost tradusã ºi tipãritã în limba românã.


Personalitãþi ºi spiritualitateCu mult interes ani de-a rândul, a

cutreierat muntele spre a cunoaºte ºiscrie despre oameni ºi faptele lor fol-cloristul bãnãþean de la Petnic, PavelCiobani (1940 – 2000), cu care amcolaborat mult timp spre a-iînregistra cântece ºi obiceiuri pe carele-a adunat în colecþia „Plaiul Clo-ºanilor”. Colindând Munþii Mehe-dinþiului pe la stânile ciobanilornoºtri a cunoscut bogãþia acestor oa-meni, în cele din urmã fiind acaparattotal de unicitatea comorilor spi-rituale, gãsindu-ºi aici liniºtea spre astudia fenomenul vieþii în munte.

De fapt, pe vremea aceea la cul-tura Mehedinþiului era trioul perfect: Eleodor Popescu – preºedinte,Pavel Ciobanu – director Casã Creaþie ºi ªtefan Bãdescu – directorulCasei de Culturã (oameni dãruiþi cu adevãrat culturii, cu mari relaþii înlumea culturalã româneascã).

În acea perioadã i-am cunoscut pe ªerban Cioculescu invitat laMehedinþi, doamna Emilia Comiºel, profesorul Ion Chiþimia, regizorulConstantin Moruzan, Dumitru Radu Popescu, preºedintele UniuniiScriitorilor, Adrian Pãunescu, ªtefan Andrei, Marin Sorescu, ªtefanPopa Popas, Geo Saizescu º.a.

Înaintea pribegiei veºnice, l-am vizitat la Bãile Herculane pe PavelCiobanu, unde e retrãsese cu demnitatea bãnãþeanului, cu sufletulmãcinat de prietenii care-l trãdaserã umilindu-l cumplit. Bãnãþenii l-auprimit ca întotdeauna cu dragoste ºi respect cãci era un intelectual derasã. Mi-a zis atunci: „Vezi tu, Angelica, m-aau luat în braþe ai mei deºin-aam fãcut prea multe pentru ei, am fost robit de lumea muntelui de lavoi, am studiat, am scris, am fãcut pasiune pentru fenomenul spiritualdin Mehedinþi ºi acum la bãtrâneþe m-aau aruncat!”

(ANGELICA STOICAN: „Rãdãcini...” Editura MJM, Craiova, 2006)

urmare din pagina 3

Patriarhul Miron Cristea (1868 - 1939, din 1920 mitropolit

primat, iar din 1925 patriarh)

Pavel Ciobanu

Domnul notar (secretar) GHEORGHE PANDURU afost un constant colaborator al gazetei Vestea, faptpentru care-i mulþumim. De data aceasta ne-asensibilizat sã reþinem o datã jubiliarã: 270 de ani dela sfinþirea Bisericii Catolice din Mehadia. Adãugãmfaptul cã acest sfânt locaº de credinþã este unul

dintre cele mai vechi din Banat.Sfinþirea Bisericii Catolice din Mehadia coincide cu

urcarea pe tronul Casei de Austria a împãrãteseiMaria Terezia (20 octombrie 1770), iar sfinþirea s-afãcut la 1 noiembrie acelaºi an.

Urcarea pe tronul Austriei a Mariei Terezia a fostbeneficã pentru bãnãþeni: s-aa militarizat graniþa, aapãrut confiniul militar (1775), Regimul de Graniþã dinCaransebeº, ce va oferi multe drepturi grãnicerilor,între care proprietatea inalienabilã ºi indivizibilãasupra pãmântului, ºi dreptul copiilor de-a urma ºcolimilitare. Grãniceri din Mehadia au profitat din plin deaceste drepturi.

(Totuºi, nu putem uita cã în acelaºi an [1775], dindispoziþia Mariei Terezia, Bucovina a fost anexatã laImperiul Habsburgic.)

În context cu anul jubiliar, redacþia propune caaceastã venerare sã fie consemnatã pe o placãcomemorativã, dezvelitã ºi sfinþitã cu fast tipicgerman, cu participarea factorilor culturali, religioºi ºipolitici germani din Banat.

(N.D.P.)

DOMNUL NOTAR JURISTGHEORGHE PANDURU ªI

BISERICA CATOLICÃ DIN MEHADIA

ANUNÞ PENTRU TINERII ROMI DIN CARAª-SEVERIN- KASTALO ªI VORBITORI DE LIMBA ROMANI -

Cu studii liceale ºi care voiesc sã ajungã domni (ofiþeri,ingineri, doctori, ziariºti, profesori etc. etc.) sã ia legãtura cudomnul ION STANCU, de la Prefectura Caraº-Severin, Reºiþa,etajul 9, camera 906, telefoane 0741270598 ºi 0730727413.Aveþi locuri rezervate ºi bursã. BAFTALO, PRALO!

(REDACÞIA “VESTEA”)

Ultima oarã de limba ºi literatura românã, ulti-mul glas de clopoþel la Liceul „Nicolae Stoica deHaþeg” din Mehadia. Profesorul NISTOR DOP intraîn vacanþa mare, una neasemuitã, urma sã pleceîntr-o excursie protocolarã, sã conducã o delegaþieîn Franþa, el fiind un excelent vorbitor de limbafrancezã, cum ceilalþi din grup, oameni simpli,munteni ºi consãteni, nu ºtiau o boabã în limba luiVictor Hugo!

Înainte de plecare în Franþa, profesorul NistorDop participase la o agapã scriitoriceascã, ce avu-

sese loc în curtea casei din Uliþa Pãdurii 389, dinMehadia, însoþit de bunii sãi prieteni, prof. FlorianPanduru ºi inginer silvic Micºa, ambii din BãileHerculane.

În compania scriitorilor Ion Marin Almãjan,Aurel Turcuº, prof. M. Belchite, Ion Florian Pan-duru ºi N.D.P. (amfitrion), profesorul Nistor Dopþinuse o adevãratã disertaþie, o pledoarie despreproza bãnãþeanã, cu trimiteri la romanul „Tangoula Piave”, de N.D.P., carte ce fusese lansatã în aceazi, în Biserica Ortodoxã Românã din Petnic, cusprijinul regretatului preot Constantin Bolbotinã.Fusese aplaudat, aplauzele de pe urmã...

*Adesea stau ºi meditez: când ºi unde îl cunos-

cusem pe profesorul NISTOR DOP?! Memoria estereactivã, ea actualizeazã imaginile într-un scenariucinefil gen colaj... Fusesem coleg de studenþie cuLivia Dop, sorã cu Nistor Dop, vizitasem ºcoaladin Mehadia, o cãutasem pe Livia pentru o carte,Istoria Literaturii Române de Cãlinescu, o gãsisemºi o rãsfoisem în biblioteca prof. Nistor Dop, aces-ta avea o camerã a sa capitonatã cu cãrþi de bele-tristicã în românã ºi în francezã. Aºa ne-am cunos-cut ºi întâlnirile noastre s-au succedat în timp, utilºi plãcut. De fiecare datã întrevederile cu profeso-rul Nistor Dop însemnau o paletã (termenul îi apar-þine) bogatã de date de istorie ºi esteticã literarã.Dupã opinia mea prof. Nistor Dop egala cu aplomb

cunoºtinþele unui cadru universitar. El, însã, n-aplecat din Mehadia lui dragã, loc de obârºie, undeîºi avea pãrinþii, fraþii ºi mormintele celor dragi,precum generalul Nicolae Cena, cu care, susþineaprofesorul, se înrudea la rãdãcini.

Evoc o altã întrevedere cu profesorul NistorDop, ea avusese loc în oraºul de la Dunãre,Orºova, într-un splendid septembrie 1965, cândfondasem Cenaclul literar „Eftimie Murgu”, undefusese invitat sã participe ºi a participat însoþit deelevul sãu, Sabin Opreanu, viitorul poet, care de-venise cunoscut în pagina „Ochiul magic” al revis-tei „România literarã”, unde primea rãspunsurilaudative de la „Index” (Geo Dumitrescu”) ºi de lareputata poetã Nina Cassian.

Profesorul Nistor Dop luase cuvântul ºi apre-ciase iniþiativa fondãrii Cenaclului „Eftimie Mur-gu”, evocase în cuvinte patriotice numele luptãto-rului ºi cãrturarului rudãrean Eftimie Murgu. Pro-fesorul fusese ales membru în comitet.

O iniþiativã laudativã, insolitã, a profesoruluiNistor Dop, fusese fondarea Cenaclului literar „Ad-Mediam” din Mehadia, în aprilie 1977, se ocupasepersonal de organizarea acestei manifestãri laCãminul Cultural, unde au participat scriitorii:

Nicolae Mãrgeanu, Sabin Opreanu, Ion FlorianPanduru, N.D.P., publicistul Ion Ionescu-Bloju,poeta Rozica Bãºulescu, apoi profesorul MihaiBelchite ºi primarul Petru Lãzãrescu. Preºedintelecenaclului fusese ales în unanimitate de voturiprofesorul Nistor Dop, publicist, pseudonim literar„Bardac”. Agapa scriitoriceascã avusese loc lasãlaºul pãcurarului Pervulescu, de pe ValeaSfârdinului, unde s-a înjunghiat un berbecuþ...

Între acþiunile spirituale organizate personal deprofesorul Nistor Dop fusese ºi „Întâlnirea cu fiiisatului” din iulie 1981, una cum nu mai fusese înMehadia, cu sute de participanþi, cu alocuþiuni laCãminul Cultural, cu o rugã (nedeie) cum nu maifusese de ani ºi ani în Mehadia, cu o formaþiemuzicalã formatã din 18 instrumentiºti (adusã deN.D.P.), din care n-au lipsit celebrii Luca Novac,Sandu Florea, Marian Rãdulescu, Nicolae Anghel-Cârpaci, Luþã Popovici ºi Milu de la Bucureºti, fiullui Iosif Milu. Între organizatori (cãpãraºi) erau ºiSandi Lalescu ºi Auricã Zãrescu, un Zãrescu carelipea sutele de lei (ºi mare era suta!) pe fruntea

muzicanþilor. O, tempora!...Ar mai fi de evocat întâlnirile ºi lansãrile de

carte organizate de profesorul Nistor Dop la Liceul„Nicolae Stoica de Haþeg” în vremea directoratuluisãu, dar ºi în vremea directoratului prof. MihaiBelchite, cei doi meginþi, unul de „românã” celãlaltde „matematicã”, colaborau excelent...

*Profesorul Nistor Dop a plecat în Franþa ºi de

acolo s-a întors în sicriu, unul sigilat, ceva seîntâmplase pe traseu, pe pãmânt italian, în preajmagraniþei iugoslave, dacã Nistor Dor ar fi fost însoþitde buna sa doamnã, dãscãliþa Mãrioara, nu s-ar fiîntâmplat acel „accident”, unul, poate, provocat decompanionii sãi... Aºa a fost sã fie...

ªcoala de la Mehadia îºi începuse cursurile întoamna lui 1990 fãrã profesorul Nistor Dop, eleviifuseserã prezenþi în drumul cimitirului cu coroanede flori. Glasul subþirel al clopoþelului sunase, darsunase trist... Glasul clopoþelului... cântec de lebã-dã... N.D.P.


ATUNCI, ÎN IUNIE 1990,ATUNCI, ÎN IUNIE 1990,CLOPOÞELUL SUNASE TRIST!...CLOPOÞELUL SUNASE TRIST!...

Profesorul inspector Nistor Dop

Profesorul-inspector Nistor Dop vorbinddespre generalul Nicolae Cena.

Prezenþi scriitorii: Nicolae Mãrgeanu,Ion Florian Panduru, Nicolae D.Petniceanu ºi Doctor Feneºan,

19.07.1981, Mehadia

Urmaºul unui grãnicer: scriitorul NicolaeMãrgeanu, Mehadia, aprilie 1977.

Inaugurarea Cenaclului literar “Ad-Mediam”

Profesorul Nistor Dop, directorulLiceului “Traian Lalescu” din Mehadia

ºi N.D.P. întâlnire cu elevii...


În toamna acestui an se vor împlini douãdecenii de când a plecat dintre noi profesorul,dascãlul Nistor Dop, printre ale cãrui mâini au

trecut multe generaþii de elevi din comunaMehadia ºi din zona Almãjului, care au urmatstudii gimnaziale ºi liceale.

Uneori uitarea se poate aºterne peste imagineaunor oameni care nu mai sunt printre noi; dar cândai fost eleva unui dascãl de la care ai învãþat cumsã lucrezi cu elevii, când ajungi la catedrã, uitareanu se poate aºterne.

ªi aceasta cu atât mai mult când ajungi sã fi ºicolegã de cancelarie cu un fost dascãl ºi directorde ºcoalã ºi apoi inspector ºcolar odatã cuorganizarea pe judeþe a þãrii.

De la regretatul profesor Nistor Dop am învãþat,alãturi de colegii mei de clasã, ce înseamnã sãcoordonezi anumite situaþii complexe, am desluºitcum sã comunici cu oamenii-elevi, colegi,

colaboratori, public etc. Sã-i ascult, sã-i respect,sã-i îndrum, aºa cum ºi dânsul îºi respectatradiþiile, menirea, familia.

Profesorul Nistor Dop a fost un OM vrednic,dãruit pentru învãþãmânt, un suflet larg, bun, rãb-dãtor, cald ºi va rãmâne aºa în amintirea multora.

Prof. ADELHEID FÜRBACHER-BOCHIªMehadia, miez de iunie 2010

„A înþelege natura înseamnã a înþelege vii-torul, dar a face ceva pentru salvarea naturiiatât de ameninþatã astãzi înseamnã a con-tribui la fericirea omenirii.” (Acad. Eugen Pora)

Formarea unei conduite ecologice moderne laelevi, este un proces complex al cãrui rezultat seconcretizeazã în cunoºtinþe, deprinderi, stãri emo-þionale, în dorinþa de a apãra, a îmbunãtãþi mediul.

În acest sens, am demarat proiectul de educa-þie ecologicã „Micii ecologiºti de la Liceul „Her-cules” din Bãile Herculane” cu scopul de a-i înar-ma pe elevi cu cunoºtinþe de ecologie, respectândparticularitãþile de vârstã ºi individuale, de a-i sen-sibiliza cu privire la frumuseþea naturii, de a ledezvolta gustul pentru descoperirea adevãrurilor ºilegitãþilor naturii din jurul lor, de a-i învãþa cum sãiubeascã natura, sã o ocroteascã, sã adopte uncomportament ecologic ºi sã aibã o atitudinecombativã faþã de cei care provoacã stricãciuni saudistrug mediul înconjurãtor.

Elevii au avut posibilitatea, pe parcursulproiectului, sã se simtã în ipostaza de mici cerce-tãtori ai realitãþii sau de interlocutori ai unor oa-meni pe care nu îi abordeazã zilnic (specialiºti îndiferite domenii). Ei s-au simþit responsabilizaþi,s-au implicat cu plãcere ºi, ca urmare a explica-þiilor ºi sfaturilor date, au înþeles semnificaþia unornorme ºi ºi-au manifestat dorinþa de a se conducedupã acestea în acþiunile lor prin adoptarea uneiatitudini ºi a unui comportament ecologic.

Interesul copiilor pentru NATURÃ a foststimulat prin multiple activitãþi:

� Activitãþi de cunoaºtere a mediului înconju-

rãtor (documentarea din cãrþi, reviste, filme docu-mentare, pliante, emisiuni mass-media, consul-tând internetul, învãþând unii de la alþii, învãþândde la experþi);

� Acþiuni de ocrotire a mediului;� Acþiuni practice de formare a unui compor-

tament ecologic prin participarea la manifestãrileorganizate cu ocazia unor date importante:

- Luna pãdurii (15 martie — 15 aprilie);- Ziua mondialã a apei - 22 martie;- Ziua pãsãrilor - 1 aprilie;- Ziua Pãmântului - 22 aprilie;

� Alcãtuirea unor portofolii pe aceastã temã;� Realizarea unui colþ ecologic în clasã;� Activitãþi de reciclarea ºi reutilizare a

materialelor refolosibile;� Excursii, drumeþii pe Valea Cernei ºi în

Rezervaþia Domogled;� Confecþionarea unor pliante ecologice

(afiºe, fluturaºi);� Activitãþi de informare a opiniei publice

privind prevenirea degradãrii mediului din aceastãzonã mirificã cum este Valea Cernei.

Misiunea nobilã a noastrã, a dascãlilor, va fi pedeplin mulþumitã numai atunci când elevii pe care-i educãm în spiritul dragostei faþã de mediulînconjurãtor vor putea sã demonstreze princomportament adecvat aspectele practice aleteoriei dobândite în ºcoalã ºi în viaþa de zi cu zi.

Mã voi declara mulþumitã atunci când eleviimei vor alege sã-ºi petreacã timpul liber în aceastãzonã atât de frumoasã, zonã a „Bãilor” care ne oferãtuturor surse inepuizabile de recreere ºi meditaþie,de reconfortare fizicã, de încântare a ochiului ºi aminþii. Inst. KUSZAY FLOAREA

Liceul „Hercules” Bãile-Herculane

Gânduri pentru profesorul Nistor DopGânduri pentru profesorul Nistor Dop- Un dascãl, un amic! -- Un dascãl, un amic! -

Masa festivã. Iulie 1982, lansareacãrþii “Apa de Duminicã” de N.D.P.,

acþiune organizatã de prof. Nistor Dopºi Ion Ionescu-Bloju, la Mehadia

Ing. Nicolae Dop ºi N.D.P., Timiºoara,1994, dupã Simpozionul “Camil Petrescu”

Dupã lansarea romanului “Tangou laPiave”, iunie 1990, masa festivã acasã laN.D.P. Profesorul Nistor Dop (*) toasteazã

Ing. Delia Dop (*), nora profesorului Nistor Dop

MICII ECOLOGIªTI DE LA LICEUL „HERCULES” DIN BÃILE HERCULANE

Prof. Floarea Kuszay ºi elevii sãi

**

Pentru dl. prof. Mihai Feneºan,directorul Liceului “Nicolae

Stoica de Haþeg” din Mehadia

Rugãm avizaþi ca Sala Profesoralãsã se numeascã prof. Nistor Dop.

Mulþumim. (Redacþia VESTEA)


Aºa se spune despre înaltele spirite care trec îneternitate, se înalþã la cer, dãruind luminã stelelorori pogoarã în adâncuri, tocmind susurul izvoa-relor în cântec de flaut. Jean vehiculeazã între pã-mânt ºi cer, unind mitologic cele douã entitãþi spi-rituale într-un joc de lumini ºi umbre, joc patronatde legendarul Charon. Evident, o lume a spiritelorexistã în umbrã, în consens sunt dovezi palpabile,materiale, trãite aievea de muritori...

Jan Constantin a fost, dacã vreþi, un fel de JanValjan al comediei româneºti dintotdeauna, un ur-maº fidel al Marelui Tãnase (vezi Teatrul de co-medie „Constantin Tãnase” din Bucureºti), a cãruimoarte postbelicã este discutabilã, ºtiind cã aveaobiceiul de-a satiriza potenþialii zilei, cu zisa sa„Vazistas ca vazistas, dar sã-l vezi pe davai ceas!”

Dacã comediantul Constantin Tãnase avuseseceva studii de „conservator”, Jan al nostru fãcusede toate pe litoralul Mãrii Negre, dar nu fãcusestudii de specialitate pânã la debutul sãu din anul1957! El avusese talent, mult talent ºi se integraseîn miºcarea artisticã de masã, miºcarea iniþiatã decultura proletcultistã (sic), specificã deceniuluiºase în a promova talente native ºi Jan Constantinfusese astfel de talent, unul ieºit din comunitateaanonimã a artiºtilor amatori. Desigur, a debutat pescena teatrului de comedie „Fantasio” din Con-stanþa, teatru fost înnobilat cu numele mareluiactor recent dispãrut. Dupã debut, Jean Constantina intrat în atenþia radioului, a televiziunii ºi a direc-þiei teatrelor din România, fiind solicitat, cum fuse-se solicitat ºi de cinematografia româneascã, ju-

când în zeci de filme în roluri de oameni simpli, a-desea þigani, provocând un umor sãnãtos, homeric.

Mã opresc asupra naþiei sale, ar fi fost, n-ar fifost þigan? El a fost, înainte de toate, OM! Pe þigã-neºte cuvântul „rom” înseamnã (din indo-euro-peanã) „om”. Þiganii sunt de origine indianã, dinprovincia Pojon, din Vestul Indiei, o regiune camde douã ori cât România. Strãmoºii þiganilor aufost alungaþi din Pojon de nãvãlirea mongolilorprin veacul 8 – 9 al erei noastre, au peregrinat vea-curi de-a rândul prin Persia ºi Asia Micã, prin Im-periul Bizantin.

Pe pãmânt românesc au ajuns migrând dinSerbia, din Sudul Dunãrii. În Serbia prezenþa lor afost semnalatã în anul 1348, iar în Þara Româ-neascã au fost semnalaþi prin anii 1365 – 1370. ÎnMoldova, venind din Rãsãrit, sunt prezenþi în1418. (În Banatul de Sud, Banatul Montan, þiganiiau ajuns mult mai târziu, pe vremea împãrãteseiMaria Terezia, chiar ºi mai târziu, aduºi ca spãlã-tori de nisipuri aurifere, aºezaþi pe malurile râuri-lor, ne spune istoricul Grigore Popiþi în „Studii ºi

Documente Bãnãþene”. Locuiau în bordeie, nu a-veau voie sã-ºi clãdeascã locuinþe din piatrã sau cã-rãmidã, sã devinã „vãtraºi”. Erau supravegheaþi înpermanenþã de organele militare ale vremii. Când se

va isprãvi cu spãlatul nisipurilor, se vor ocupa demuzicã ºi de cãrãmidã, din rândul lor se vor recrutapoºtaºi, bucãtari, slugi în casele celor avuþi).

În fruntea cetelor de nomazi se afla întotdeaunaun voievod (bulibaºã), aºa cum a fost voievodul(Craiul...) Atzigkanos în fruntea þiganilor ce aupoposit în Grecia. Cuvântul þigan vine de la gre-cescul aþiganos, are sens peiorativ, de batjocurã,pentru greci (cum ºi pentru europeni) þigan în-seamnã un „vânturã lume” (sic), murdar, fãrã casãºi fãrã muncã, pus pe furate, pe rele, pe înºelã-ciune etc. Aceste „calitãþi” erau proprii þiganilorvenetici, din nefericire ele s-au transmis din gene-raþie în generaþie, încât pot fi identificate ºi la uniidintre romii de astãzi. De aceea este imperios ne-cesar emanciparea lor pe multiple planuri, prioritareducaþie în ºcoalã ºi prin ºcoalã.

Am ajuns în Grecia, pentru a sublinia faptul cãmama lui Jan Constantin era grecoaicã, una deetnie romã, ºi grecii au þiganii lor, cum turcii îi aupe ai lor, ruºii la fel, românii îºi au þiganii lor, uniidintre ei romanizaþi. Afirmativ tatãl lui Jan Con-stantin ar fi fost român, unul cu multã ºcoalã (ar-hitect), prin urmare Jan Constantin a fost rezulta-tul unei cãsnicii mixte, cum rezultatul unei ase-menea mezalianþe este ºi subscrisul acestor ºiruri.

Nu este ruºine sã aparþii unei anume etnii, eruºine sã furi, sã înºeli, sã minþi, sã trãieºti din su-doarea altora, cum mulþi români, din pãcate, trãiesc,astãzi. Þara noastrã a ajuns într-o stare deplorabilãdatoritã unui rom (þigan), lui Ion Iliescu, nãscutdintr-o mamã lãiaþã (de la Gãlbenuºa – Olteniþa) ºiun tatã evreu ucrainean, fost muncitor la „Nicolina”Iaºi. Dacã la Putere ajungea unul ca dr. Raþiu, venitdin Anglia, dupã Decembrie 1989, România ar fifost departe, nu sã se ajungã astãzi sã ia leul dincasa pensionarilor. Am ajuns la sapã de lemndatoritã lui Ion Iliescu ºi jidovului Petre Roman,care a dispus lichidarea agriculturii româneºti...

Nu-i ruºine sã aparþii etniei romilor, priveºte înurmã, pe scara istoriei româneºti ºi ai sã întâlneºtipersonalitãþi care au fãcut cinste României dintot-deauna. Voi înºirui doar câteva nume intrate în is-torie: poetul Cezar Bolliac, „Cel ce a cântat iobagulºi ale lui lanþuri de aramã”, zisa Eminescului, An-ton Pann, care a dat melodia de la imnul „Deº-teaptã-te române”, Nicolae Titulescu, ministru deexterne, cum nu a avut niciodatã România, poetulNichifor Crainic, muzicologul Ion Voicu, cântãre-þele Ioana Radu, Maria Lãtãreþu, Mia Braia, MariaCiobanu, dirijorii Sile Dinicu, Paraschiv Oprea,Ionel Budiºteanu, Ion Luca Bãnãþeanu, taragotiºtiiLuþã Ioviþã, Luca Novac, Luþã Popovici (doar tataþigan), Petricã Vasile zis Capdecal, actorii Adrian

Pintea, ªt. Bãnicã, Aura Urziceanu, Adriana Tran-dafir, Jan Constantin, C-tin Tãnase, apoi fotba-liºtii: Lucescu, Lãcãtuº, Dobrin (Marele Dobrin,inegalabil!), Paraschiva, de la Jiul, profesorul Gh.Constantin, recent trecut la cele veºnice, RicãRãducanu ºi alþii, ºi alþii, în varia domenii, precummarele tenisman Nãstase.

Am înºiruit aceste nume venind în întâmpina-rea unor tineri absolvenþi de liceu din Caraº ºi nunumai din Caraº, cãrora le e ruºine sã-ºi declareetnia. O vinã o poartã prioritar ºcoala, o vinã opoartã liderii romilor din Caraº-Severin, care seocupã de toate ºi mai puþin de educarea tinerei ge-neraþii. O spun pentru cã sunt acordate locuri dis-ponibile în multe instituii de învãþãmânt superioranume pentru copiii de romi, dar nu sunt ocupatepentru cã tinerii, cu asentimentul pãrinþilor, nu-ºirecunosc apartenenþa la etnie. Un exemplu: tânãrulAugustin Dobre din Mehadia, absolvent al Liceului„Nicolae Stoica de Haþeg”, înalt, frumos, educat,cu calitãþi aparte, ar merge la Academia de Poliþie,dar nu are posibilitãþi financiare, pãrinþii suntsãraci, dar nu se declarã rom, zice „cã-i ruºine?!?!”Nu-þi fie ruºine, copile! Locul tãu e în Academia dePoliþie, ai calitãþi, pe care nu le are altul...

Cred cã ar trebui sã intervinã liderul romilordin Caraº, cum ar trebui sã facã demersurile derigoare ºi dl. primar Iancu Panduru, care aremultiple simpatii faþã de etnicii romi din Mehadia.

Am scris cele de mai sus ºi pentru culturafostei mele colege de „primarã”, învãþãtoarea

Viorica Grecu-Giurginca, interesatã de etniaromilor, cum n-a fost interesat semnatarul acestorrânduri de faptul cã ea a fost fiica unui simpatizantal formaþiunilor germane S.S. (purta cu el înospeþie lingura ºi furculiþa cu însemnele cadrelorS.S.) Am greºit cã nu am vorbit la timpul potrivitdespre toate acestea. Omul mai greºeºte în viaþã...

N.D. PETNICEANU

Bibliografie: am avut o traducere din maghiarã deprof. N. Domãºneanu, însemnãrile academicianuluiNicolae Plopºor ºi Enciclopedia „Cugetarea” de LucianPredescu, 1939/1940, Bucureºti

Actorul Jan Constantin s-a mutat într-o stea!Actorul Jan Constantin s-a mutat într-o stea!

(1927 - 2010)

Rom (þigan de Mehadia) - Mihai Gheorghe (Ilã) - student în

Politehnica de pe Polizu, din Bucureºti(Fiul lui Costa Bologa)

Vioara nr. 1 din Banatul de Sud - Niky Mircea (*) de Mehadia (socrul lui N.D.P.) ºi colegul sãu. Pe front,

pentru eliberarea Basarabiei, i-a cântat lui Antonescu

COPILÃRIA RÂULUI ALBLa marginea satului, râul îºi leagãnã valurile prin

albul de cretã al zãpezilor. Paºii mei de-acum îi colindãdoar bãtrâneþile, în vreme ce razele soarelui cu scânteilesfioase îi scriu legendele celui mai frumos demult alacestui petec de timp pe pietrele uitate în vârtejul iernii.

Copilãria primilor paºi ºi-a uitat leagãnul de altãdatãdar nu ºi vorbele de dincolo de ani ale bunicii mele.Purtându-mã pe potecile cândva înverzite din stângaBelarecii, îmi surâde ºi acum sfâºietoarea poveste aRâului Alb.

În munþii nu foarte îndepãrtaþi, iernile ameþitoare uitãcâteodatã sã mai plece, în vreme ce doar verdele brazilormai îndrãzneºte, din când în când, sã înfrunte albul. Unbãtrân cu un copil în braþe îºi numãra zilele rãmase, iarlacrimile ascuþite ale pruncului tulburau liniºteacopleºitoare a pãdurii. Câteva vieþuitoare mãturauurmele de omãt în cãutarea unei fãrâmituri de hranã, iarvulturii cu ghearele mai ascuþite decât ale timpului roiauprin albastru.

De-odatã, braþele bãtrânului rãmân pustiite, iarbocetele copilului se pierd purtate de una din orãtãniilevãzduhului spre crestele nevãzute ale muntelui. Pãdureaîºi recapãtã liniºtea, pe când, doar o pereche de genun-chi osteniþi aºeazã fulgii. Ceasul codrilor îºi uitã bãtaia,iar potecile spre vârfuri deschid desimea brazilor. Bãtrâ-neþile omului par din ce în ce mai tinere, împrumutândputerea muntelui.

Drumurile albe se confundã cu barba unui bunic încãutarea nepotului pierdut, pe umerii unui ger tot maiapãsãtor ºi amar. Ochii lui mai albaºtri ca niciodatã îºimânã lacrimile prin albiile obrazului sculptat de trecereaanilor.

La sfârºit de drum ºi de viaþã, privirea bãtrânuluicutremurã inima munþilor. Pe un picior de stâncã zãceaun pui de om cu trupul sfâºiat în leagãnul naturii,sporind ºiroiului lacrimilor. O ultimã zvâcnire aultimului om al acelor timpuri dezveleºte izvorul ochilor,limpezind zãpezile.

Lacrimile bãtrânului mai îndrãznesc ºi astãzi sãcurgã prin albiile unor locuri, unde doar doinele ºispusele vechi mai pun la încercare câteva sufleteînrobite de blestemului plugului.

Pe aripile muntelui, copilãria Râului Alb e încãstatornicã, iar timpul curge cu unghiile tãiate, în vremece ghearele lui sunt din ce în ce mai mângâietoare. (RâulAlb = Belareca – n.r.)

prof. IONUÞ DRÃGAN, Plugova


La 30 aprilie 2010 a avut loc în oraºul Jimbolia(Timiº) Simpozionul „Personalitãþi bãnãþene ºifaptele lor”, organizat de Societatea Literar-Artisticã „Tibiscus” din Uzdin (Serbia) ºi primãriaoraºului amintit.

În cadrul acestei manifestãri, domnul inginerIon Ciama, din Timiºoara, preºedintele LigiiCulturale „Avram Iancu” a prezentat o comunicaredespre viaþa ºi lupta Craiului din Apuseni.

Din surse demne de încredere aflãm custupoare cã domnul Nicolae Sârbu, directorulBibliotecii „Paul Iorgovici”, a luat cuvântul ºi adiscutat negativ aceastã comunicare în sensul cãasemenea prezentare nu-ºi gãsea locul în acestsimpozion, Avram Iancu nu a fost bãnãþean ºi nua avut nimic comun cu Banatul!!!

E trist cã unii cãrturari (sic) au o asemeneapoziþie faþã de valorile naþionale. Precizãm: despreAlexandru Ioan Cuza, Mihai Eminescu ºi AvramIancu, tripleta de aur a spiritualitãþii româneºtidintotdeauna se poate vorbi oricând ºi oriunde, nudoar la manifestãri omagiale. În plus câteºitrei au

avut mai mult sau mai puþin direct sau indirect

impact cultural cu Þara Banatului ºi acest impacttrebuie proslãvit.

Dacã Avram Iancu nu a fost prezent în Banat,au fost în schimb prezente ideile ºi cântecele sale,într-un timp când jugul asupririi austriece ºimaghiare era din ce în ce mai greu. Spre ºtiinþadomnului Sârbu ºi a altora, corul plugarilor dinChizãtãu (Timiº), cel mai vechi cor de þãrani din

pãmânt românesc, a cântat în ianuarie 1866 însala hotelului „Tigrul” din Timiºoara (Cartierul Fa-bric) între altele: „Marºul lui Iancu” ºi „Iancu mer-ge la Abrud”, reprezentaþia corului a fost prefaþatãde declamarea poeziei „Deºteaptã-tte române”(autor Andrei Mureºanu) de cãtre Ioan Slavici,elev la Liceul piariºtilor în oraºul de pe Bega.

Un alt episod demn de reþinut este întâlnireageneralului Mihail Trapºa cu Avram Iancu, pecând generalul era tânãr ofiþer. Mihail Trapºa(1838 – 1896), bãnãþean din Þara Almãjului, aefectuat unele mãsurãtori în Munþii Apuseni,ocazie cu care într-o searã l-a întâlnit pe CraiulMunþilor într-o cârciumã din Ardeal, invitându-l lacinã. Iancu a refuzat cu demnitatea-i cunoscutã,dupã care a plecat din cârciumã, cântând dinfluierul sãu.

Prin urmare, domnilor, decenþã în ceea cefaceþi ºi renunþaþi la ochelarii de cal!

NICOLAE DANCIU PETNICEANU, Membru al Asociaþiei Culturale „Avram Iancu”

Nicolae Sârbu ºi ochelarii de cal!!!Nicolae Sârbu ºi ochelarii de cal!!!

De la ºcoalã ne vine bobul de luminãDe la ºcoalã ne vine bobul de luminã

Nicolae Sârbu (*)

Când holda tãiatã de seceri fu gata

Bunicul ºi tata

Lãsarã o chitã de spice-nn picioare

Legând-oo cucernic cu fir de cicoare;

Iar spicele-nn soare sclipeau mãtãsos

Sã-nnchipuie barba lui Domnu Christos

Când pâinea-n cuptor semãna cu arama,

Bunica ºi mama

Scoþând-o sfielnic cu semnele crucii,

Purtau parcã moaºte cinstite ºi lucii

Ca pâinea, dând abur cu dulce miros,

Pãrea cã e faþa lui Domnu Christos.

ªi iatã potirul la gurã te-aduce,

Iisuse Christoase

Tu, jertfã pe cruce,

Hrãneºte-mã, mamã de sfânt Dumnezeu

Ca bobul în spice ºi mustu-n ciorchine

Eºti totul în toate ºi toate prin tine,

Tu, pâinea de-aa pururi a neamului meu.

Din coardã de viþã ce-nfãºurã crama

Bunica ºi mama

Mi-au rupt un ciorchine, spunându-i povestea

Copile, grãirã, broboanele acestea

Sunt lacrimi de mamã vãrsate prinos

La caznele Domnului nostru Christos.

Apoi, când culesul de struguri fu gata

Bunicul ºi tata

În joc de cãlcâie zdrobind nestemate

Ce lasã ca rana ºiroaie-nspumate,

Copile, grãirã, e must sângeros

Din inima Domnului nostru Christos.

ªi iatã potirul la gurã te-aduce, Iisuse

Christoase, Tu jertfã pe cruce;

Adapã-mã, sevã de sfânt Dumnezeu.

Ca bobul în spice ºi mustu-n ciorchine

Eºti totul în toate ºi toate prin tine,

Tu, vinul de-aa pururi al neamului meu.

Podgorii bogate ºi lanuri mãnoase,

Pãmântul acesta, Iisuse Christoase,

E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.

Priveºte-te-n vie ºi vezi-te-n grâne.

ªi sângerã-n struguri ºi frânge-te-n pâine,

Tu, viaþa de-aa pururi a neamului meu.NICHIFOR CRAINIC

La ªcoala Elementarã din comuna Iablaniþaam avut profesori de excepþie, care mi-aupicurat pe frunte ºi în suflet bobul de luminã.Rememorez cu nostalgie orele de istorie aledomniºoarei Rodica Butmalai (viitoareadoamnã Pãtrãºcioiu), orele de matematicã aleprof. Petru Nicoarã ºi mai ales orele de românãale d-lui Gh. Pãtrãºcioiu.

Vã sãrut, domnilor profesori, nimbul de pefrunte, eu, Nicolae, copil sãrman, fostul dvs.elev. Nu v-am fãcut de ruºine.

Etern recunoscãtor,NICOLAE DANCIU

În mijloc d-na profesoarã RodicaPãtrãºcioiu, la ºcoala din Orºova.

Iunie 1986

Holda creºtinãHolda creºtinã

„Nu i-a fost fricã de moarte ci doar de uitare -aceasta a fost singura lui spaimã; sper cã întâl-nirea noastrã de astãzi, cu cititorii ºi cu prieteniisãi literari, este un semn cã nu l-am uitat” suntcuvinte rostite de scriitoarea Mariana Braescu,adresându-se celor prezenþi la lansarea cãrþilor„Revolta fondului neconsumat. Cazul ZahariaStancu” ºi „Radiografia spiritului creol. CazulMiron Radu Paraschivescu” de Artur Silvestri, ce aavut loc la Timiºoara, în ziua de 8 mai a.c, încadrul Târgului Gaudeamus, la standul EdituriiCarpathia Press, din pavilionul expoziþionaldeschis în Piaþa Unirii, in perioada 5-9 mai.

Soþia autorului, Doamna Mariana Brãescu,prin emoþionantul sãu discurs, dar ºi prin alscriitorilor Ion Marin Almajan, Veronica Balaj,Mariana Gurza, Florin Contrea, ºi a prof.universitar Adrian Dinu Rachieru, critic literar,eseist ºi prozator, cu toþii evocând opera ºipersonalitatea regretatului autor, apoi ºi prezenþa

unui minunat auditoriu, au dovedit cã nu este doarun semn, ci o certitudine faptul cã scriitorul ArturSilvestri nu a fost uitat!

Între cei prezenþi la aceastã deosebitãmanifestare, singularã în spaþiul bãnãþean, pelângã scriitorii amintiþi, ce au luat cuvântul, au maifost prezente o seamã de personalitãþi culturalebãnãþene, prieteni ºi colaboratori ai scriitorului,precum ºi reprezentanþi ai mass-media locale. Lafinal s-au oferit în mod gratuit un numãr însemnatde volume aparþinând scriitorului Artur Silvestri.

Aceste momente, pe lângã faptul cã auconstituit pentru cei prezenþi o rememorare aputernicei ºi unicei personalitãþi a scriitorului,reprezintã încã o etapã în continuarea ºipromovarea operei lui Artur Silvestri, prinstrãdania ºi sacrificiului soþiei sale, DoamnaMariana Brãescu Silvestri.

CONSTANTIN VLAICU14.05.2010


Într-una din ocaziile prilejuite de lansarea vo-lumului „Cu Timpul, peste timp”, spuneam despreGheorghe Jurma cã „Dacã nu exista, inevitabil tre-buia inventat. Chiar dacã unii dintre noi l-am fi in-ventat cumva mai altfel pe ici, pe colo, prin pãrþileesenþiale”. ªi mai ziceam, în cercuri restrânse, cugândul la inflaþia de doctori în te miri ce, cuîndreptãþitã revoltã: „Uite-I pe dl Jurma. N-ar niciun titlu de doctor. Deºi merita vreo douã, dacã numai multe, asemenea titluri: in Eminescologie, înCultura Banatului, în...”.

Dar câte n-am zis eu sau alþiidespre Gheorghe Jurma. ªi câte n-ar mai fi de spus. Bune, extraor-dinare ºi mai puþin. Þinând seamacã în 5 februarie împlineºte ºasedecenii de viaþã, sã mergem pebune. Nu ºtiu care o fi pãrereacititorilor, dar cu, de data asta,sunt de acord cu mine. Pentru cãmulte ne apropie. Sau ar fi putut sãne apropie. Altele ne-au despãrþitºi încã ne despart. Din pãcate.

S-a nãscut la Bobda, un sat dinpusta timiºeanã, la 5 februarie1945. Vremea rece ºi-a pus am-prenta pe o fire mai rece. înclin sãcred cã, asemeni filozofului chinezConfucius, el s-a nãscut cel puþinmatur. Deºi o casã modestã, obunicã ocrotitoare, un popã cudeschidere spre carte ºi multe ase-menea nu puteau sã nu influenþezedevenirea viitorului cãrturar.Absolvent al Liceului de Arte dinTimiºoara, se exerseazã încã, din când în când, cucâte un portret eminescian. Absolvent al Facultãþiide Filologie Timiºoara (1969), ca filolog cuvocaþie realã, nu se cramponeazã nici de cercetare,nici de vreun post de uºier pe la catedreleuniversitare. Pleacã din oraºul de care oricare altular fi þinut cu dinþii. ªi vine la Reºiþa, care pe-atuncinu pãrea sã simtã nevoia unor oameni ca Jurma. Ofalsã ºi superficialã impresie! Pe lângã foculoþelãriei ºi furnalelor, tocmai de un om ca JurmaReºiþa nevoie mare avea. De ºtiinþa lui de carte ºide vocaþia lui de mentor. îi era necesar cenacluluiliterar „Semenicul” ºi celor care aveau sã seformeze ca scriitori aici. Viitoarea revistã „Se-menicul” îºi aºtepta naºul, pentru a-ºi impunenumele în cultura românã. Ceea ce a reuºit ºi prin

aportul strãlucit a! lui Gheorghe Jurma (nu mãrefer aici ia „privatizarea” din ultimii ani). în 35 deani de Reºiþa, scriind ºi inovând în spirit, Jurmaºi-a dovedit vocaþia ele ºef de ºcoalã literarã, defãcãtor de cãrþi ºi reviste. Presei cotidiene ºisãptãmânale („Timpul” ºi „Flamura”) i-a dat doaratât cât trebuie. Fãrã sã supraliciteze ºi sã se lasestors de vlagã ºi de idei. Nici mãcar editura„Timpul”, slãbiciunea lui în cei zece ani de când oconduce, n-a reuºit sã-l abatã de Ia preocupãrile

sale de cercetare, scris, editare. „Banatul ºiEminescu”, „Eminescu, gând ºi cânt”, colecþiadedicatã Iui Eminescu Ia editura „Timpul”,numeroasele prezenþe la simpozioane ºi prin licee,toate acestea l-au impus ca un eminescologserios. Nu întâmplãtor este singurul reºiþeandistins cu „Medalia comemorativã 150 de ani de lanaºterea lui Mihai Eminescu”. Este înfruntareadurã a lui Gheorghe Jurma cu marile stânci ºirepere ale culturii române. O altã direcþie fiindaceea a descoperirii de documente, a descifrãrii desemne specifice ºi relevante ale culturii bãnãþeneîn context naþional. ªi chiar dacã el nu s-aîngrãmãdit cu laude la adresa volumelor mele„Dicþionarul scriitorilor din Caraº-Severin” ºi „Deo sutã de ori Banat”, eu mã grãbesc sã spun cã

Gheorghe Jurma este unul din puþinii cunoscãtoriexhaustivi ºi lucizi ai acestui fascinant fenomenmarginalizat. O dovedesc: „Mic dicþionar alpersonalitãþilor din Caraº-Severin” (carte cuadevãrat de pionierat, 1976), „Presa ºi viaþaliterarã din Caraº-Severin” (1978), „Contribuþii labibliografia presei bãnãþene” (1979, în colaborarecu Ada Cruceanu), „Descoperirea Banatului”(1994, contribuþie esenþialã, meritând a fi mai binecunoscutã), „Istorie ºi artã bisericeascã” (în

colaborare cu dr. Vasile Petrica).Sunt sigur cã fertilitatea pasiuniisale în domeniu va fi doveditã delucrãrile în manuscris privindziariºtii ºi scriitorii din BanatulMontan. Ar fi ºi pãcat ca o ase-menea cunoaºtere profundã sã nuse materializeze pe mãsurã, în altelucrãri de referinþã.

Dar Gheorghe Jurma, cãrturarulnecesar ºi emblematic al Reºiþei, pecare îl aniversãm cu bucurie, este ºipoet (ºi G. Cãlinescu era) ºi, maiales, prozator: „Gustul livezii”(volum colectiv, 1985), „întâmplãricu Afilon” (1995) ºi „întunericul dela ora ºapte” (2005, lansat simbolicasearã, la „Semenicul”). Cât despre„Conspiraþia universalã. Câte cevadespre zodia francmasoneriei ºidespre zodia lumii de azi” (1994), oconsider între excentricitãþile pecare ºi le permite un spirit elevat.

Poate cã vocaþia realã de mentora lui Gheorghe Jurma mai are

scurt-circuite, meandre. Poate sã fie ceva adevãr ºiîn faptul cã unora dintre noi ni se pare câteodatãprea sucit, necomunicativ (de neconceput pentruun mentor ºi manager cultural), insuficientreceptiv. E problema noastrã. Altfel n-ar mai fiJurma. O adevãratã marcã de renume în culturã.Un fenomen, prin competenþã ºi perseverenþã. De-aceea n-am vrut ca, în pragul aniversãrii sale, sã-iaducem niºte laude de complezenþã, în entuziastecuvinte de lemn, folosite în toate ocaziile ºi la toþisãrbãtoriþii. Pentru noi, care-am respirat la Reºiþaculturã, peste trei decenii alãturi de GheorgheJurma, el rãmâne unic, inconfundabil ºi necesar.ªi de acum înainte!

NICOLAE SÂRBU

Un necesar ºi emblematic cãrturarUn necesar ºi emblematic cãrturar

Manifestare culturalã, unicã în spaþiul cultural bãnãþean,Manifestare culturalã, unicã în spaþiul cultural bãnãþean,dedicatã scriitorului Artur Silvestri – Timiºoara 8 mai 2010dedicatã scriitorului Artur Silvestri – Timiºoara 8 mai 2010

Mehadia - Simpozionul Presei , 19.09.1009Ion Ionescu, zis Bloju, din Mehadia, pãrintele ziarului “Ad-

Mehadiam”, ce a falimentat dupã primele numere!!! Cineva pãpase banii...

Primul din dreapta Gh. Jurma

Obiectivele educaþiei pentru mediu suntaceleaºi în toatã lumea: sã menþinem ºi sãîmbunãtãþim calitatea mediului, sã prevenimproblemele mediului în viitor. Educaþia pen-tru mediu este o educaþie practicã, în sensulînvãþãrii unor lucruri cum ar fi: plantarea unuicopac, a unei flori, colectarea deºeurilor pânãla reducerea consumului de energie, apã saucum sã trãim fãrã a produce un impactnegativ asupra mediului.

Dar educaþia pentru mediu înseamnã ºiinformarea ºi sporirea cunoºtinþelor elevilordespre mediul înconjurãtor.

Astãzi, 10 mai 2010, elevii clasei a IV-a Ba Liceului „Hercules” din Bãile Herculane, în-soþiþi de responsabilul cu educaþie ecologicãing. Ciolocoi Diana, biologul Stãniloiu Se-bastian din partea Arministraþiei Parcului Na-

þional Domogled-Valea Cernei ºi de doamnaînvãþãtoare Puºchiþã Maria au desfãºurat oactivitate practicã de recunoaºtere a 10 speciide arbori ºi arbuºti existenþi în parcul centralal oraºului. Dupã ce au descoperit specia, auprezentat în faþa colegilor curiozitãþi ºi infor-maþii legate de specia respectivã. Astfel, Tu-dor Oana a prezentat tisa (Taxus baccata),Golopenþia Mircea – teiul (Tilia cordata), Bãl-teanu Andrei – arborele mamut (Sequioa gi-gantea), Viºescu Andrei – mesteacãnul (Be-tula pendula), Benke Denisa – magnolia(Magnolia kobus), Crãescu Vlad – meriºorul(Buxus sempervirens), Bujancã Georgiana –bradul (Abies alba), Barbu Cornel – castanul(Resculus hippocastanum) ºi Brancu Violeta– cetina de negi (Juniperus sabina).

Copiii s-au dovedit deosebit de receptiviºi interesaþi în a afla lucruri noi despre flora

existentã în parcul central, trezindu-se unsentiment de mândrie ºtiind cã, acolo undeîºi petrec o parte din timpul liber, se gãsescspecii atât de valoroase ºi chiar specii rare,ocrotite de lege.

Prin rãspunsurile date în finalul activitãþiis-au remarcat elevii: Golopenþa Mircea, Tu-dor Oana, Bãlteanu Andrei ºi Barbu Cornel.Pentru câteva minute au avut ocazia sã-ºispunã impresiile într-o transmisie directã lapostul de radio Reºiþa, cu ajutorul domnuluiPavel Sever Smadu, reporter al acestui postde radio.

Bucurie... încântare... fericire! Aceste cu-vinte descriu ceea ce am simþit dupã aceastã„lecþie” în mijlocul naturii.

ÎNV. MARIA PUªCHIÞÃ,Liceul Hercules, Bãile Herculane


LLEECCÞÞ IIEE ÎÎNN MMUUZZEEUULL NNAATTUURRII IIMotto:„Un nou mod de gândire e necesar dacã oamenii vor sã supravieþuiascã”.

Albert Einstein

Sãmânþa aruncatã ºi încolþitã în pãmântulMalainiþei unde a fost ridicatã prima bisericãromâneascã în Serbia de rãsãrit, acolo unde depeste 170 de ani neamului nostru i-a fost în celmai crunt mod interzisã credinþa strãbunã în limbaîn care au fost nãscuþi, acum se rãspândeºte pestetot în aceastã parte a Serbiei unde trãieºte oimportantã comunitate româneascã. Iatã cã dupãMalainiþa ºi Bgreniþa unde existã biserici ortodoxeromâne dependente de Protopopiatul „DaciaRipensis” cu sediul în satul Malainiþa al pãrinteluiprotopop Boian Alexandrovici din data de 7 aprilie(sãrbãtoarea „Bunei Vestiri” pe stil vechi) româniitimoceni au iniþiat ºi pornit la drum sã ridice onouã bisericã româneascã.

Astfel, în localitatea Busur, comuna Petrovaþpe Mlava a fost sfinþitã o cruce pe locul unde va ficonstruitã noua bisericã. La festivitatea religioasãa luat parte multã lume din satul Busur ºi dinîmprejurimi. Slujba de sfinþire a fost sãvârºitã decãtre P.S. Episcop Daniil secondat de cãtreipodiaconul Iel Boubu Lui.

Corespondentul nostru de la eveniment,

Mircea Todorovici-Angleli – ne informeazã cãlumea a fost însufleþitã ascultând slujbadumnezeiascã în limba maternã.

Intravilanul unde va fi ridicatã noua bisericã aromânilor a fost dãruit de cãtre localniculSlobodan Tomici iar întregul eveniment de opronunþatã încãrcãturã româneascã a fost pregãtitde cãtre entuziastul Anta Jurnonu din Busur.

VASILE BARBU

Gluma cu tâlc

Din presãaflu cã doamnaAngela Markel(foto), cancela-rul Germaniei,se opune cate-goric construiriide licee turce

pe teritoriul Germaniei.Hotãrârea doamnei Merkel îmi amin-

teºte de-o glumã (glumã ºi nu prea) fãcutãpe micul ecran de un lider turc, din Ham-burg, în anii 1993, când ºi eu fusesemoaspete îna ceastã þarã.

Reporterul televiziunii îl întrebase peliderul minoritãþii turce din Hamburg dacãpopulaþia turcã o duce bine în acest oraº.Rãspunsul „sultanului” provocase râsete:

- E bine în Germania. Ar fi foarte bine,dar deocamdatã sunt prea mulþi nemþi!!!

(L.C.)

OOOO nnnnoooouuuuãããã bbbbiiiisssseeeerrrr iiiiccccãããã rrrroooommmmâââânnnneeeeaaaassssccccãããã îîîînnnn SSSSeeeerrrrbbbbiiiiaaaa ddddeeee rrrrããããssssããããrrrr iiii tttt

ÎÎÎÎ nnnn cccc uuuu rrrr ââââ nnnn dddd

Leagãnul lui Avram Iancu - leagãnulromânismului, de la Vidra de Sus.

Foto: N.D.P.

În sat se desfãºoarã obiceiu-rile calendaristice, începândcu cele de iarnã, în perioadacelor 12 zile dintre Ajun ºiSfântul Ion, simbolizând cele 12luni ale anului, perioadã denu-mitã ºi Anul Mic.

În seara de Ajun cu colin-datul vin doar cetele de copii,colindãtorii maturi lipsesc,în schimb la Sân Vãsâi,tinerii ºi tinerele se adunauîn anumite case ºi încercausã-ºi ghiceascã viitorul. DeBoboteazã era obiceiul ca,dupã ce familia se întorceade la Bisericã cu „Molid-va” (Aghiasma) toþi sã beaºi sã se stropeascã pe faþãca sã fie feriþi de boli. Dupãmasã fiecare membru ma-tur lua într-un vas puþinãmolidvã, busuioc ºi o bucatãdin colinda pe care o purtau cufalã cei mici în Ajun ºi mergeauîn þarinã la locurile familiei.Acolo cântau „În Iordan bote-zându-te, tu Doamne” ºi stro-peau cu busuiocul, apoi înfi-geau colinda în pãmânt sau opuneau într-un pom. Toateacestea erau sãvârºite în ideeacã pot influenþa desfãºurareaciclului naturii, pentru a ºi-lface mai favorabil ºi recolta sãfie feritã de manã, viermi, se-cetã, grindinã etc.

Începutul anului arhaic estelegat de debutul anotimpuluicãlduros. Obiceiurile cu „Moºiºi Babe” (mascaþii), Sântoader,Sâmþii desfãºurate dupã Lãsa-tul Secului sau Zãpostat, suntcaracteristici ale ritualului de

înnoire a timpului ºi de puri-ficare. Dintre acestea, tradiþiamascaþilor pãstratã din vechi-me a suferit mutaþii atât a tim-pului de desfãºurare cât ºi asemnificaþiei. Pânã acum 10 –15 ni, marþi dupã ZãpostâtulMare (Lãsatul Secului la carne)tinerii se mascau. Mãºtile se

confecþionau în Postul Crãciu-nului la colibe, din piei de oaie,caprã sau iepure ºi erau împo-dobite cu gãitane ºi franjuri dinlânã coloratã. Toþi cei mascaþise adunau în tainã pe o stradãde la marginea satului numitãºi astãzi Blojarca (bloj în slavãînsemnând persoanã mascatã,îmbrãcatã caraghios) unde dis-cutau cum sã se desfãºoare în-tregul ceremonial. De aici ple-cau încolonaþi ºi ocoleau satul,alaiul se repezea dupã copii,iar fetele ºi nevestele tinereerau sãrutate. Acum bãieþii maitimizi care simpatizau o anu-mitã fatã, aveau prilejul sã-ºideclare sentimentele. Cât mer-geau simulau cã fac rele, iarbãrbaþii maturi îi alungau sim-bolizând cã alungã spiritelerele, adunate în timpul iernii în

sat. Dupã aceea se adunau înfaþa bisericii ºi acolo satirizaupe cei care sãvârºeau abateride la normele morale. Obiceiulde a satiriza încãlcarea condui-tei corecte de convieþuire îºiare originea în obiceiul strãve-chi al scaunului de judecatã aloamenilor „buni ºi bãtrâni” ai

satului. Câte doi – trei ti-neri se mascau ºi în uneleduminici din PostulPaºtelui.

Acum, datoritã faptuluicã majoritatea tinerilor dinsat, marþi dupã Zãpostâtsunt plecaþi la ºcoli ºi laserviciu la oraº, mascatulse desfãºoarã luni la nuntãcu semnificaþia de a alun-ga toate spiritele rele din

preajma noii familii, cât ºi de acrea o predispoziþie de armo-nie, belºug ºi hãrnicie în viitoa-rea gospodãrie. Mãºtile acumsunt cumpãrate din comerþ.

Anul pastoral începe cuobiceiul de „rãscucãit” din ziuade Sf. Gheorghe. Apoi Floriile,Joimari, Vinereaneagrã, Noap-tea Învierii, iar în prima dumi-nicã dupã Paºti, numitã dumi-nica Tomii sau Paºtele Mic, sedesfãºura acum 50 – 60 de aniun frumos obicei care astãzi adispãrut complet ºi anume „în-frãþitul” pentru bãieþi ºi „prin-derea vãruichii” la fete. Lapoarta unde erau tineri ºi ti-nere se puneau rãmurele defoionfiu, pe sub care ei ieºeaupe malã (uliþã). Atât bãieþii câtºi fetele aveau ouã roºii ºi o rã-



Tradiþii ºi obiceiuri în satul GlobuTradiþii ºi obiceiuri în satul GlobuCraiovei, din Craina BãnãþeanãCraiovei, din Craina Bãnãþeanã

(continuare din numãrul trecut)

Profesorii de excepþie Icoana ºi Nistor Budescu (ºi Icoana Budescu a fost eleva doamnei

prof. Rodica Butmalai)


murea de mãr înmugurit sauînflorit. Bãieþii mai aveau obucatã din lemn de gorun pecare au fãcut o crestãturã cubriceagul. Toþi seadunau în faþabisericii unde sedesfãºura cere-monialul. Întâi seaºezau bãieþii încerc ºi unul dintreei întreba: Ioanevrei sã fii fratelemeu de cruce, sãne ajutãm atât labine cât ºi lagreu? Cel întrebat dacã accep-ta spunea: Jur sã-þi fiu fratepânã la moarte. Ei schimbaubucãþile de lemn între ei ºi fie-care mai fãcea încã o crestã-

turã, semn cã înfrãþirea s-a pe-cetluit. Aceste bucãþi erau pãs-trate de fiecare dintre ei. Întimp s-a dovedit cã unele în-frãþiri au fost mai trainice decâtcele de sânge. Dacã dupã ovreme s-a constatat cã unuldintre cei înfrãþiþi nu ºi-a res-

pectat jurãmântul, cel trãdat îiînapoia rãbojul cu crestãturi,semn cã frãþia s-a anulat.

Fetele, la rândul lor, îºi ale-geau veriºoara sau vãruica, cu

care schimba oul roºu ºicrenguþa de mãr ºi fãceaulegãmânt sã se ajute una pealta pânã la moarte. Obiceiulsemnifica despãrþirea de co-pilãrie ºi trecerea la maturitate,când tinerii trebuiau sã-ºi asu-me anumite sarcini în gospo-dãrie.

Un obicei plin de duioºie,care foarte rar se mai întâl-neºte în Glob, este cel al „ier-tãrii”. Când un bãtrân simþeacã se apropie sfârºitul cerea sãfie chemat preotul, pentru aprimi împãrtãºania sau cumi-necãtura. Dupã aceasta, simþin-du-se curat ºi demn de a fiprimit de Dumnezeu în împãrã-þia sa, îi chema în jurul sãu petoþi cei apropiaþi: soþia, copiii,nepoþii, fraþii ºi le cerea iertaredacã i-a supãrat cu ceva, apoi„le cricea” (le sugera) cum sã-ºi împartã averea ºi alte bu-nuri, sã se ajute între ei ºi sãtrãiascã în bunã înþelegere caºi pânã acum. De asemenea, îºiexprima ultimele dorinþe, chiarºi cele legate de înmormân-tarea sa. Fapt ce poate fi rãstãl-mãcit ca un fel de a privi moar-tea cu liniºte, cu tãrie, ca pe unfenomen inevitabil, acceptat cu

stoicism. Credem cã obiceiuldateazã de pe vremea când ºiGlobul, ca întreg sudul Bana-tului, era militarizat ºi bazasocietãþii o forma comunionul

sau familia grã-nicereascã carereunea în aceeaºiavere fraþii, copiiilor ºi toate rudeleapropiate ºi bunaconvieþuire eraasiguratã decapul familiei.

Prin manifes-tãri ca ea deastãzi ºi altele si-

milare, sã ne strãduim sãpãstrãm aceste obiceiuri ºitradiþii care acum sunt ca unizvor cu apã puþinã, ce picurãîn stropi din ce în ce mai mici,

cãci ele sunt, aºa cum ziceasavantul patriot B.P. Hasdeu,„suveniri naþionale”, menite sãne menþinã în istorie.

Dalboºeþ, 20.03.2010prof. ICOANA CRISTESCU BUDESCU

urmare din pagina 11

Decoraþiile generalului Nicolae Cena, luptãtor pentru întregirea neamului românesc

Preotul Vasile Popovici din Pataº, întâiulcãrturar român care a întrebuinþat

cuvântul “monografie”(Din arhiva N.D.P.)

Preotul Nicolae Tãtucu, supranumit PopaViteazu (din Iablaniþa), luptãtor pentru

identitatea românilor. Pe capul sãuungurii au pus 3000 coroane de aur!

(Din arhiva N.D.P.)

În frumoasa localitate Mehadia de pe valeaBelarecãi a avut loc o frumoasã manifestareculturalã, în ziua de 22 mai 2010, cu urmãtorulprogram:

- Ziua de naºtere a scriitorului ºi a omuluide culturã Nicolae Danciu Petniceanu;

- Dezvelirea ºi sfinþirea plãcii aniversare apublicaþiilor „Vestea” ºi „Eminescu”;

- Douã decenii de la formarea Societãþii„Sorin Titel” din Banat;

- Venerarea apariþiei numãrului 40 al gazetei„Vestea”;

- Patru decenii ºi jumãtate de activitateculturalã prestatã de Nicolae DanciuPetniceanu;

- Cinci decenii de cãsãtorie ale lui NicolaeDanciu Petniceanu cu „Prinþesa Ana deMehadia”;

- Lansarea ultimelor apariþii editoriale alemembrilor Societãþii „Sorin Titel” din Banat („Asosit domnul Eminescu”, „Între falii culturale”ºi „Un cãþelandru muºcând dintr-un nor”).

Manifestarea desfãºuratã la casa familiei N.D. Petniceanu, nr. 389, a fost onoratã de pre-zenþa primarului Iancu Panduru ºi întregul co-lectiv al primãriei, secretar Panduru Gheorghe,viceprimar Stângu Traian, consilieri CrâstoiVictor ºi Blidariu Ion. De asemenea au maiparticipat profesori, ingineri, oameni de culturã,scriitori ºi poeþi. Activitatea a debutat cu cu-vântul de bun venit al amfitrionului N. D. Pet-niceanu - bardul de la Mehadia, continuându-se cu dezvelirea plãcii aniversare, alãturi de alte32 de plãci comemorative ºi aniversare puse deN. D. Petniceanu în întreg Banatul, vizitarea sa-lonului cu o expoziþie de carte rarã, picturi re-prezentând tablouri ale unor mari scriitoriromâni ºi fotografii ce reprezintã viaþa culturalãa Banatului. O salã plinã aºa cum este sufletulautorului, un scriitor împlinit. S-a continuat cudiscursurile participanþilor. Cu delicateþea careîl caracterizeazã a vorbit primarul Iancu Panduru(fondator al revistei „Vestea” alãturi de N. D.Petniceanu), care se considerã un om norocospentru cã l-a cunoscut pe Nicolae Danciu Petni-ceanu cu care a realizat zeci de acþiuni culturale,adeverindu-se zicala „omul sfinþeºte locul”.Rând pe rând, cei prezenþi povestesc desprescriitor cu dragoste ºi respect, vorbele fiindu-lesorbite cu nesaþ de ascultãtori. Prof. dr. IulianLalescu (redactor-consilier la revista „Vestea”),tânãra studentã Daniela Oprescu (redactor larevista „Vestea”), Costel Vlaicu (redactor ºieditor on-line la revista „Vestea), profesoaraRodica Pop (director la Clubul cultural „MihaiEminescu” Timiºoara), pictor ºi poet MarianaSperlea din Timiºoara, Gabriela ªerban (direc-

tor la biblioteca „Tata Oancea” Bocºa), un neo-bosit promotor cultural, distinsul om de culturãTiberiu Popovici din Bocºa ºi profesorul PavelPanduru. Au mai participat profesorul GheorgheRancu, ing. Nicolae Popa (Comandor), Iosif Ra-du (ºef de garã), aviatorii ªtefan Pop ºi Con-stantin Sperlea, Constantin Vlaicu (tehniciansilvic), Tiberiu ªerban fotograf, soþul doamnei

directoare din Bocºa, Dumitru Giurginca dinPetnic, economistul Ion Drãgan si alþii.

În cuvinte puþine s-a scos în evidenþã decãtre vorbitori chintesenþa creaþiei lui N. D. Pet-niceanu, care a marcat prin personalitatea ºiopera sa în ultimii 40 de ani, cultura Banatului.Vorbitorii au adus prinosul lor de recunoºtinþãpentru Om ºi operã, care a înþeles precum MarinPreda cã civilizaþia urbanã atacã violentrãdãcinile þãranului român, ucide în el sponta-neitatea, spiritul contemplativ, vigoarea, blân-deþea, libertatea ºi întreaga tradiþie a sfinþenieisatului românesc. Se constatã cât de actual esteprozatorul ivit dintre „mãgrinii” de la Petnic ºicât de uluitor este modul în care a relevat uni-versul þãrãnesc din Banatul de munte în relaþiecu istoria. În opera lui se gãsesc resursele ne-cesare unor repere axiologice întru devenireanaþiunii române atât de denigratã astãzi. Cele 26de titluri ale scriitorului N. D. Petniceanu au fostapreciate în întreaga þarã, iar volumul „Peregrinprin Siberia” a ocupat locul I la concursul inter-naþional de carte de la Palermo, Italia. Cãrþilesunt rod al reflecþiei, cât ºi rod al observaþieiobiective ºi a unei viguroase documentãri. Aucaracter de mãrturie, bazându-se pe autenticita-tea faptului trãit între þãranii bãnãþeni. Ele redaugânduri cu limpezimea apei de izvor, având ungen de puritate originarã ce lumineazã mintea ºipurificã sufletul cititorului. Ele vin din osârdiaunui voievod al scrisului românesc, care a trãitºi trãieºte în sârg cãrturãresc. „Taina” condeiu-lui sãu a constat în multã muncã ºi în renun-þarea la multe alte tentaþii care i-ar fi rãpit timpulºi energia. Mi se pare firesc sã ne apropiem defascinanta creaþie a valorosului scriitor ºi astanu pentru cã aºa se cuvine, ci pentru cã în eaînþelegem mai bine lumea în care trãim ºi,probabil, pe noi înºine.

Fire complexã, s-a remarcat ºi printr-ointensã activitate publicisticã, colaborând lanumeroase publicaþii din Banat, din þarã ºi chiardin afara þãrii. De asemenea, a fost ºi este uncreator de reviste de culturã, precum: ,,Vrerea”(reedidatã), „Anotimpuri Literare”, „Eminescu”ºi „Vestea”, în care evidenþia, pentru timpulnostru, permanenta frumuseþe ºi frãgezime sauprospeþime a Sfintei Tradiþii a înaintaºilor, mu-

cenici ai neamului, luminaþi de Duhul Sfânt.Trebuie evidenþiat nivelul ºtiinþific ºi cultural aldiscursului precum ºi a discuþiilor din timpulmesei ce a urmat. întregul eveniment, constituitintr-un dialog intercultural, a reliefat personali-tatea de scriitor cunoscut ºi iubit de cititori.

Agapa a continuat cu o gustare ce s-a re-marcat prin vestitele sãrmãluþe de Mehadia,

þuica de Petnic ºi vinul de Recaº. Manifestareaa fost îmbinatã cu acordurile muzicale ale luiLae de Orºova, în faþa portretului lui Goga, aleunei minunate soliste ºi ale profesorului IulianLalescu care au creat clipe de bucurie ºi fericire,încântând auditoriul cu doine, balade, cântecede petrecere din Banat ºi din þarã. Aceste mo-mente au dovedit, pentru a câta oarã cã muzicaeste în noi, este identitatea noastrã ºi cã ea redãpulsul vieþii. Ziua de 22 mai 2010 a reprezentato zi aparte în conºtiinþa locuitorilor Mehadiei ºia invitaþilor, toþi plãmãdiþi din acelaºi lut nobilînþesat cu dor ºi cântec bãnãþean, ºi a confirmatcã Dumnezeu ne-a lãsat pe acest mirific pãmântsã facem cinste poporului român.

Prof. PAVEL PANDURU

ÎNTÂLNIREA CU „VESTEA”Îmi amintesc cu emoþie, însã perfect,

începuturile colaborãrii mele cu revista „Vestea”.Eram elevã în clasa a XI-a la liceul din localitate,iar dl. Gruia Cinghiþã., fiind cel care preda limbaromânã la clasa mea, mi-a propus sã particip launul dintre evenimentele culturale ce aveau loc înlocalitate.

Am acceptat fãrã sã stau pe gânduri, astfelmi-am fãcut intrarea în aceastã lume din care nuaº vrea sã mai ies niciodatã.

Participând la acel eveniment, am cunoscutun om deosebit, un om care m-a ajutat foartemult în toþi aceºti ani ºi pe care sper sã nu îldezamãgesc niciodatã, dl. Nicolae DanciuPetniceanu.

Din acea zi nu am mai lipsit la niciunul dintreevenimentele culturale care au avut loc cusprijinul Primãriei Mehadia ºi al marelui om deculturã NDP, în localitate ºi nu numai.

Colaborarea mea continuã cu revista „Vestea”ºi cu aceºti mari oameni au fost motivele care m-au determinat sã studiez jurnalismul în cadrulUVT.

Profesorii de acolo au fost mulþumiþi decolaborarea mea cu revista, au apreciat articolelepublicate de mine ºi au considerat-oo ca ºipracticã de specialitate.

Mã bucur cã am fost solicitatã s iau cuvântulîn cadrul acestui eveniment ºi vreau ca peaceastã cale sã mulþumesc tuturor celor care m-au ajutat ºi mã ajutã în continuare.

DANA OPRESCU, studentã


Agapã scriitoriceascã la apa SfârdinuluiAgapã scriitoriceascã la apa Sfârdinului

N.D.P. prezintã comunicarea sa despreSocietatea “Sorin Titel”

Studenta Dana Oprescu prezintãcomunicarea sa despre gazeta “Vestea”

Prof. Rodica Pop prezintã comunicarea sadespre Clubul Cultural ”Mihai Eminescu”.

Prezenþi: Costicã ºi Mariana Sperlea


Având în vedere dificultãþile economice ac-tuale, cu implicaþii largi, în cele mai diverse dome-nii ale vieþii sociale, inclusiv în cea culturalã ºi

mass-media, constatãm în ultima perioadã dezvol-tarea din ce în ce mai puternicã a unei alternativeviabile, în contextul actual, de acces la informaþiegratuitã, ºi anume publicaþiile on-line.

Pe lângã accesul gratuit, costurile de producþiemult mai mici ºi un potenþial mult sporit de rãs-pândire, pe o arie extrem de largã, practic pe a-proape tot mapamondul, la care se adaugã ºi im-plicarea din ce în ce mai activã a Internetului înviaþa cotidianã, constituie principalele elemente cefavorizeazã dezvoltarea în ultimaperioadã a acestui gen de pu-blicaþii. Pe lângã o mulþime denoi publicaþii ce apar exclusivon-line, o mare parte dintre pu-blicaþiile vechi ºi consacrateprin ediþiile lor pe hârtie, oferã ºivariante on-line, ce se adreseazãîn general acelor cititori ce seafla la distanþe mari, ºi nu auacces la cea tipãritã.

Din aceastã ultimã categorieface parte ºi publicaþia noastrãVESTEA. Naºterea ei pe tãrâmulInternetului s-a produs în lunaianuarie 2008, în familia publi-caþiilor on line a Asociaþiei Ro-mâne pentru Patrimoniu înfiin-þatã ºi condusã de scriitorulArtur Silvestri. Pot spune cã naºterea în aceastãfamilie a constituit încã de la început premisadezvoltãrii ei ulterioare dar ºi a pãtrunderii în aria

culturalã on line, unde publicaþiile ARP ocupaudeja un loc bine conturat, având un cerc de cititoriºi de colaboratori de marcã, o parte dintre eidevenind ulterior ºi colaboratorii noºtri. Ca extremde importând fiind, doresc sã remarc faptul cãpromovarea de care am beneficiat prin acestereviste a avut un rol esenþial în cunoaºtereanoastrã pe întreg mapamondul. Având statut derevistã asociatã, colaborarea cu asociaþia Românãpentru Patrimoniu se menþine ºi astãzi, doamnaMariana Braescu, soþia regretatului scriitor ArturSilvestri, decedat în toamna anului 2009, preluândconducerea acestei organizaþii culturale. Misiuneamea de editor on-line la aceastã publicaþie, înparalel cu cea de redactor la publicaþiile A.R.P.,mi-a permis menþinerea în tot decursul acestor ania unei legãturi strânse cu aceste publicaþiipromovându-ne reciproc.

Consider cã acest moment aniversar constituieun bun prilej de a face o analizã a activitãþii acesteiediþii on-line în cele 28 de luni, sau doi ani ºi cinciluni, de la apariþia sa în rândul revistelor de peInternet.

Voi începe cu ceea ce consider a fi cel mai im-portant ºi mai reprezentativ pentru o activitate re-dacþionalã ºi anume numãrul de cititori atraºi.Menþionez cã toate datele sunt obþinute graþie unuiserviciu de statisticã oferit de cãtre platformaWordpress, cea pe care ne desfãºuram activitatea,prin închirierea acestui domeniu de cãtre ARP. Nuvoi intra în detalii tehnice ci doar voi oferi câtevadintre datele culese, ce le-am considerat a fi deinteres.

Numãrul total de cititori (reamintesc perioadade referinþã pentru toate datele oferite în conti-nuare este ianuarie 2008 - mai 2010!) este de20.917. O fereastrã de monitorizare, implementatãla începutul anului curent, mai exact la mijlocullunii februarie aratã cã dintr-un total de 3.511

vizitatori, înregistraþi în perioada 15 februarie 2010- 19 mai 2010, cei mai mulþi sunt din România:2829, urmaþi de cei din Statele Unite ale Americii

- 202 ºi apoi de cei din Republica Moldova -140.Mai putem remarca, în aceeaºi ordine, cititori dinGermania, Italia, Spania, Serbia, Canada etc.

Redau, considerând cã prezintã interes, ºicâteva dintre titlurile articolelor ce apar ca fiindcele mai accesate în ultima perioadã:

Nicolae Danciu Petniceanu:„Din istoria preseibãnãþene”

Nicolae Danciu-Petniceanu:,,Biobibliografiamea”

Corneliu Baba - marele pictor ºi-a donatcolecþia de picturã unei instituþii de artã din Banat.De ce oare?

Nicolae Danciu Petniceanu: „Obiceiuri ºi datiniuitate în unele sate din Banatul Montan”

Costel Vlaicu: Simpozionul „Ion Cornianu”N.D. Petniceanu: „Moare soacrã-mea! Moare,

moare!...” (povestire adevãratã)Petru Pilu:,,Jocul cãluºarilor”Nicolae Danciu Petniceanu:„Din istoria presei

bãnãþene”Gligor Popi: „Românii din Banatul Sârbesc”Ionela-Mihaela Domilescu:,,Istoricul localitãþii

valea Bolvaºniþa”La toate aceste date, ce

dovedesc interesul asuprapublicaþiei, nu pot sã nu adaugºi câteva cuvinte referitoare lamulþimea mesajelor de aprecieresosite pe adresa de poºtãelectronicã [email protected]. Acestea sosescdin cele mai diferite colþuri alelumii ºi conþin în majoritatea loropinii pozitive vis-a-vis depublicaþia noastrã. Voi reda câ-teva nume: Alexandru Nemoianu(SUA), Nae Georgescu (Bucu-reºti), Viorel Roman (Germania),Dimitrie Grama (Danemarca),Ion Marin Almãjan, CezarinaAdamescu, Nicolae Nicoarã Ho-ria, Vasile Zamescu, Ioan Miclau

(Australia), George Roca (Australia), IulianNegrilã, Elisabeta Iosif, Victor ªtir, ElenaArmenescu, Viorel Cojocaru º.a.

PUBLICAÞIA VESTEA - EDIÞIA ON-LINE, IANUARIE 2008 - MAI 2010

http://vestea.wordpress.com/

Placa aniversarã “Eminescu” ºi“Vestea”, cu N.D.P. ºi comandorul

Nicolae Popa, de la Orºova

Profesorul Pavel Panduru prezintãcomunicarea sa despre cãrþile cu temã

folcloricã ale lui N.D.P.

Participanþi la Simpozionul Petniceanu


George Voºtinaru

De atâtea oriGândind la vremea din trecut, ascult pãrinþii cu gând durut...De-atâtea ori s-a întâmplat sã fie greu la mine-n sat.

ªi soarele trecea prin nor, când geana bunã era dor.De-atâtea ori o vreme rea a poposit în casa mea.

ªi vremi de ploi ne-au aplecat ºi în câmp ºi în deal, nemãsurat.De-atâtea ori ogorul meuA cunoscut pârjolul greu!

Furtuni ne-au bântuit prin vremi cã-þi este greu sã le ºi chemi...De-atâtea ori pe vatra meaS-a fiert mâncarea altuia!

Au fost vremi când din ºes aflat-am casa-n codru des.Au fost atâtea fiul meu,Dar am rãmas aici mereu...

Timiºoara, 23 iunie 2001

Spune-mi...Spune-mi dacã în gândul clipei poþi sã înfiorezi o lumede frãmânt, ca marea-n spumeºi ca zbaterea clipei?

*Doar în fulgerarea clipei din strãfunduri îþi vorbeºtefulgerul alb de pe cresteºi albastrul Cel al prispei.

Doar în nevãzuta clipei, gândul Muzei se aprinde

flacãrã în jar de tindeTotul este dat risipei.


Ce-i dorulOchii tãi cei mari ca dorul aprins-au cerul meu de visºi-n legãnarea lui, fiorulsuit-a razele-n paradis;

Ca-n farmec picura duios lumina printre fir de geneºi zâmbetul rotind duiossãrutul lunii prin poene;

Cã mã pierdeam precum în valse nãrzia-n visare vrajaºi cum din unduiosul maimereu sãrutã stropii plaja.

Timiºoara, 27 februarie 1993

Era demult...

Florile ce-au prins cândvaViolet ºi roz-albastru,Nu mai sunt...S-au dus demult...

Florile ce-au râs cândvaLuminiþelor din ochi-miS-au ascuns în ceaþa vremiiªi-n povestea ce-o ascult...

Florile din portul mareFlorile din luna mai,Nu le mai tremurã vântulCe zburdã-n pãrul bãlai...

Cine ºtie unde-o fiGândul lor lãsat în urmã...Va ºtii vremea ce trecut-aCare roade, care scurmã?!


Marele absent...Marele absent...Marele absent de la Agapa scriitoriceascã de la Mehadia a fost poetul George

Voºtinaru, prim-vicepreºedinte în Societatea literar-artisticã „Sorin Titel”, umãrul ºimâna de-au sprijinit în tot ceea ce a întreprins preºedintele Nicolae DanciuPetniceanu.

La „agapã” n-a fost uitat, despre el ºi opera sa au fost rostite cuvinte nostalgicede profesoarele-poete Mariana Sperlea ºi Rodica Pop, ºi nu în cele din urmã de cãtreN.D. Petniceanu.

Pentru marele public, consumator de frumos, publicãm câteva perle primite de labuna ºi draga sa soþie, vãduva Ica Voºtinaru. (CRONICAR)

George Voºtinaru ºi prietenul sãu, compozitorul sârb Milutin Peici

INEDITEINEDITE

RECVIEM GEORGEVOªTINARU (1920 - 2005)

(Cu cinci ani în urmã)(Cu cinci ani în urmã)

Incredibil, s-au scurs cinci ani de când poetulGeorge Voºtinaru a plecat sã întregeascã pleiadascriitorilor ce-i stau alãturi poetului nepereche.

Timpul s-a cernut aºternut aºezându-seduºmãnos, ca un viclean, peste idealuri ºi visefrânte atunci când ne aºteptam cel mai puþin iarpana înaripatã a poetului a încetat sã mai scrie.

Bãdie George, tu ai plecat dar opera ta varãmâne vie amintindu-nne, ca un clopot de bisericãpeste vremi, cã sufletul tãu a vibrat în vremiîngemãnându-nne cu lacrima ºi durerea neamuluitãu, pe care l-aai cântat în inegalabilele tale creaþii.

Pentru Societatea Literar-Artisticã „SorinTitel” din Banat la care ai trudit neobosit alãturi denoi, pentru ªiria ta dragã, timpul parcã aîncremenit. Nimic nu va mai fi ca înainte pentru cãtu nu mai eºti cu noi, prieten drag.

Tu ai plecat lãsând un gol imens, luând cu tinevisele ce nu le-ai putut realiza, dar sperãm cã,acolo unde eºti, vei continua îndrãzneþele tale nã-zuinþe pentru cã tu „Prin idealuri sfinte legat ai fostde glie / ªi testament lãsat-ai prin sacru legãmânt/ Sã te cununi cu glia ºi-acolo pe vecie / Sã-nno-bilezi argila prin gându-þi în cuvânt. (M. Sperlea-”Te-ntorci acasã”, din vol. Dincolo de uitare, 2008)

Te vom pãstra în memorie cu o tandrã ºisincerã preþuire ce nu va lãsa sã cadã cortinauitãrii peste amintirea operei tale din care se voradãpa, cu prisosinþã, multe generaþii ce vor veni.

Prof. MARIANA SPERLEA22 mai 2010

George Voºtinaru, având în dreapta sa pefiul Dodo Voºtinaru, la lansarea vol.“Aici cobor”, în librãria Ioan Slavici

Mulþumiri...Pentru reuºita deplinã a „Agapei scriito-

riceºti” de la Mehadia, Nicolae Danciu Pet-niceanu aduce calde mulþumiri colegilorparticipanþi, mulþumeºte primarului IancuPanduru, consilierilor prezenþi (Radu Iosif,prof. Iulian Lalescu ºi preºedintelui coope-raþiei Victor Cârstoiu), precum ºi celorlalþiangajaþi ai primãriei (ing. Traian Stângu, in-spector Ionel Blidariu-jupânu ºi ing. VasileMuicã).

De asemenea, mulþumeºte domnului DoruDinu Glãvan, de la Radio „Semenic”, pentruprezenþa delegatului sãu, publicist Paul SeverSmadu, care a transmis în eter cele întâmplatela Mehadia, mulþumeºte doamnei Gabyªerban, pentru diplomã. (CRONICAR)

- În anii 1867 ºi 1868, Mihai Eminescu eprezent în Banat, în ipostaze diferite, primadatã vine din Ardeal în cãutarea frateluiNicolae, care fãcea practicã avoca-þialã într-un birou privat, la un anu-me evreu, a doua oarã vine în ca-litate de secretar particular al direc-torului Mihail Pascaly ºi de sufleur IIîn trupa de teatru bucureºteanã.Care era viaþa culturalã în oraºelebãnãþene, Lugoj ºi Timiºoara unde adat spectacole echipa de teatru?

- Mihai Eminescu era doar un su-fleur ºi un debutant în poezie. Poeziiledebutantului nu sunt extraordinare,raportate la ceea ce a scris Eminescumai târziu ºi la evoluþia literaturii române.Prin urmare n-are rost sã ne entuziasmãmatât de tare cã Eminescu a poposit într-unloc sau în altul. Era la începutul creaþiei lite-rare, al drumului cãtre ceea ce el a devenitulterior, când s-a cultivat, s-a dezvoltatspiritual. Noi acordãm mare importanþãacestui moment datoritã unui binecunoscutefect retroactiv pe care istoria literarã îl pro-duce, dupã ce ºtim capãtul, culmea, produ-sul final. În timp, pe mãsura creºterii ºiaprecierii poetului, s-a dezvoltat un cult faþãde Eminescu ºi e bine acest lucru. În vre-mea tinereþii sale, singura cetate care l-a im-presionat pe Eminescu a fost Blajul, ocaziecu care Eminescu descoperã importanþa Ar-dealului pentru cultura ºi istoria românilor.Mai târziu, doar Nicolae Iorga l-a depãºit înaceastã idee de-a aºeza pentru toatã istoriaromâneascã Ardealul drept inimã ce pul-seazã nu doar sânge, ci pulseazã energie ºiasigurã României un viitor. Ar trebui totuºisã mã corectez ºi sã adaug imediat cãNicolae Bãlcescu a fost primul care a pusArdealul în centrul istoriei românilor, iar înistorie au mai fãcut-o mulþi, sesizând tocmailocul sãu central (G. Cãlinescu în celebra saIstorie..., dar ºi un Nicolae Balotã, spreexemplu, dacã-mi amintesc bine).

În ceea ce priveºte Lugojul ºi Oraviþa, a-cestea reprezentau niºte centre româneºti,lucrul, la vremea respectivã, fiind foarte im-portant vizavi de ceea ce spuneam maiînainte, dar în ce priveºte Timiºoara de lavremea aceea nu cred cã era un oraº încare sã pulseze viaþa româneascã tot atâtde energic, precum în Caransebeº, Lugoj,Oraviþa. Abia în perioada interbelicã Timi-ºoara va prelua statutul sãu special de me-tropolã, de capitalã a culturii, aducând aicitot ce e mai valoros din celelalte zone. Sãnu uitam cã nici cele douã centre citate nu

erau ceea ce vor fi peste doar douã decenii;ele, Lugojul ºi Oraviþa, erau mai aproape deniºte localitãþi rurale, foarte apropiate de spi-

ritualitatea þãrãneascã, de satele în careînflorea o miºcare artisticã extraordinarã fieîn Lugoj, fie în Caransebeº sau Bocºa. Sãnu uitãm nici Chizãtãul ºi nici ceea ce aufãcut marii oameni de culturã din Lugoj, sãnu uitãm nici alte locuri din Caras, de lângãOraviþa. Putem sã spunem cã în acei ani,cele douã localitãþi (Oraviþa ºi Lugoj) se afir-mau cultural la un nivel comparabil cu alteimportante centre din Europa ºi asta fãrã sãexagerãm, se afirmau cultural în favoareaBanatului. Bunãoarã, în 1868, Oraviþa aveaun ziar în limba germanã, din câte ºtiu n-aexistat ºi un ziar în limba românã, el va apã-rea abia la începutul secolului XX, ºi trebuieprecizat cã tot atunci Oraviþa avea un teatru,încã din 1817, ridicat ºi constituit prin efortu-rile tuturor naþionalitãþilor momentului, aufost ºi români ºi germani ºi alþii, acolo laOraviþa se demonstreazã o viaþã culturalã, onevoie de teatru, o nevoie de culturã înacest spaþiu. Dacã a venit trupa Pascaly laOraviþa sigur cã a venit pentru cã acolo eraun aºezãmânt teatral, era o tradiþie a spec-tacolelor de teatru, dar era ºi o nevoie aromânilor de a cunoaºte de la sursã limba ºipoezia, textele româneºti aºa cum le inter-pretau actorii veniþi din Principate.

- Se pun câteva întrebãri: oare echipade teatru Pascaly s-a înapoiat pentru a daspectacole la Lugoj ºi Oraviþa? Suntunele semnalãri cã Pascaly s-a deplasatcu echipa la Sânnicolaul Mare, la Com-loºul Mare ºi Foeni, apoi a fost sau nu afost Eminescu la Greoni, un sat lângãOraviþa?! Pentru cã un personaj al „Fami-liei”, un corespondent, era din zonã, apoibaronul Nacu, aromân, cu castele ºi iu-bitor de teatru}nu i-a dus pe artiºtii laSânnicolaul Mare?! (aromân ºi iubitor deteatru era ºi baronul Andrei Mocioni, cucastel la Foeni, el fusese nasul noului-

nãscut. Andrei Claudiu, fiul soþilor Pas-caly, apoi pretutindeni trupa fuseseînsoþitã de poetul Iulian Grozescu, din

Comloºul-Mare, redactorul lui Emi-nescu la „Familia” - nota N.D.P.).

- Este posibil orice din simpla pri-cinã cã entuziasmul acela extraordinarfaþã de trupa Pascaly, faþã de teatru, îngeneral, faþã de limba românã, în modspecial, putea sã fi condus ºi la ase-menea situaþii, sã-l fi chemat pe ac-torul Pascaly, pe cutare, chiar ºi pepoet, pe sufleur la el acasã, sã-l ome-neascã, locul putea fi nu numai Ora-viþa, putea fi ºi satul Greoni aflat înpreajma Oraviþei, aºadar putea fi

Pascaly, putea fi Eminescu, juneleînconjurat de noutate, de inedit, deinsistenþele cãrãºenilor (de harul lor ospi-talier – N.D.P.), într-o cãutare flãmândã detot ce era românesc, de cultura din spaþiilerespective. Dar nu ºtim dacã suntem câº-tigaþi inventând fel de fel de lucruri sau chiardacã nu inventãm pentru cã sunt ºi situaþiireale legate de Timiºoara ºi Oraviþa, elesunt de ordin biografic, care n-ar fi atât derele pentru influenþa Banatului asupra desti-nului ºi asupra operei lui Eminescu. Dar nugãsim în opera lui influenþe sau asemeneanote încât sã credem cã acest parcurs l-aimpresionat pânã peste poate ºi, încã odatão spun, sã nu fim atâta de bãnãþeni ºi sã nuexagerãm limitele normale, cã nu este cazulîn situaþia lui Eminescu. Nu ºtiu dacã antici-pez vreo întrebare, dar vreau sã spun cã IonRoºu, din Bucureºti, a scris o carte despreViaþa lui Mihai Eminescu, dintr-un ampluproiect, iar dacã vrem sã fim într-adevãrbãnãþeni pânã în pânzele albe ºi sã gãsimcâte ceva ºi în biografia lui Eminescu, atuncimai degrabã ar trebui sã adoptãm pur ºisimplu definitiv ºi iremediabil ipoteza lui IonRoºu cum cã rãdãcinile familiei Eminovici arfi din Banat ºi atunci, da, am putea sã nemândrim, fiindcã dacã de aici sunt, deºi estemai mult o construcþie imaginarã, dupã opi-nia mea, documentele nu prea confirmã, sãpresupunem cã aºa ar fi, am putea admite oasemenea ipotezã (sufixul ,,-ovici” este sâr-besc ºi din Banat a ajuns în Bucovina prinpersoanele sârbizate la noi), atunci Banatuleste „patria princeps”, locul de har, genezageniului. Mai aflãm cã ºi Caragiale îºi tragerãdãcinile tot din Banat. ªi iatã cã atuncipãmântul Banatului a produs dupã deceniisau secole mari valori ale spiritualitãþii româ-neºti. Ca sã revin la subiect, Ionel Bota (scrii-


Gh. Jurma (*) prezent la Simpozionul Presei de la Mehadia (19.09.2009)

DD EE SS PP RR EE BB AA NN AA TT ªª II EE MM II NN EE SS CC UU ÎÎ NNDD II AA LL OO GG CC UU CC ÃÃ RR TT UU RR AA RR UU LL

CC ÃÃ RR ÃÃ ªª EE AA NN GG HH EE OO RR GG HH EE JJ UU RR MM AA



tor, directorul Teatrului Vechi Eminescu dinOraviþa -NDP) a scris ºi el câteva lucrãri petemele pe care divagãm noi acum, ºi el exa-gereazã putinþei, dar într-un articol docu-mentar despre familia Caragiale aratã cumcã de aici au pornit rãdãcinile ei. Strãmoºii luiCaragiale ar fi din Banat, venind, ca mulþialþii, din sud, adicã mai exact de aici s-au dusºi s-au aºezat în Ardeal, în Braºov, apoi deacolo, în Ploieºti, dupã Revoluþia de la 1848,în locul în care s-a nãscut marele dramaturg.

În ceea ce îl priveºte pe Eminescu, îl ci-tez din nou pe Bota, cu ideea cã „Lucea-fãrul”, despre care s-a spus foarte categoriccã are la bazã basmul lui Kunisch, ei nu,basmul, zice Ionel Bota, a fost preluat dincolecþia fraþilor Schott. Aceºti fraþi au culesbasme din Banat, din zona Iam, unde eramoºia Baronului Bissingen care-i întreþi-nuse. Sunt poveºti cãrãºene. Le-au publicatîn germanã, aceastã colecþie a intrat în cir-cuitul universal, zice Ionel Bota, aºa a ajunsºi Kunisch la ele. Dar nici aici nu aº fi atât decategoric, însã e bine cã se lanseazã ºi oasemenea ipotezã, cum cã basmul care i-asugerat lui Eminescu Legenda Luceafãruluiar proveni din zona Banatului. Iatã, încã oposibilitate ca ºi Banatul sã determine mariopere. Cred cã acest lucru ar fi „mai ade-vãrat” decât cã scriitorii din biblioteca AronPumnul l-ar fi influenþat în vreun fel peEminescu. Germanul Kunisch a cãlãtorit înRomânia ºi a cunoscut basmul, dar colecþiafraþilor Schott apãruse mai înainte...

- Consideraþiile dumneavoastrã faþãde monumentele dedicate lui Eminescu,în Sânnicolaul-Mare ºi Oraviþa, ultimulfiind opera sculptorului cãrãºean Ro-mulus Ladea, dezvelit în 1933?

- Monumentul de la Sânnicolaul Mare, ri-dicat dupã Primul Rãzboi Mondial, fiind celdintâi în Banat, este apreciat ca atare decãtre Octavian Goga: „o graniþã se aparã cuun regiment de ostaºi, dar ºi cu statuia unuipoet legat de inimile tuturor’’. Este un monu-ment al Poetului Naþional care a exprimatromanitatea la cel mai înalt grad ºi care adevenit un simbol al acestui românism, prinurmare o graniþã se apãrã ºi cu astfel demonumente. La Sânnicolaul Mare monu-mentul s-a ridicat în 1925, la Oraviþa s-aridicat în 1933, mai târziu va apare ºi monu-mentul Eminescu de la Timiºoara, al sculp-torului Oscar Han. În Banat mai sunt aseme-nea monumente Eminescu la Bãile Hercu-lane, la Moldova Nouã. ªi iatã cum graniþade vest este apãratã într-adevãr de câtevamonumente Eminescu. În vara lui 1933, înnoul parc din faþa prefecturii cãrãºene, sedezvelesc trei monumente: Eminescu, rege-le Ferdinand ºi Damaschin Bojincã. Cu unan înainte, 1932, ajunsese prefect un oltean,scriitorul Ion Dongorozzi. Ajunsese prefectsub guvernarea Nicolae Iorga. Îºi povesteº-te într-o prozã toate aventurile ºederii saleaici. Ajungând în 1932 prefect, decide, întrealtele, înfiinþarea parcului de astãzi, care pe

atunci era târg de vite. A decis sã se desfiin-þeze acest târg, mai bine zis sã-l mute în altãparte a oraºului, ºi în locul lui sã se facãparc. Inaugureazã parcul cu cele trei monu-mente amintite mai înainte. Astfel, prin celetrei personalitãþi - Eminescu, Ferdinand ºiDamaschin Bojincã - se leagã provinciile ro-mâneºti, se accentueazã legãtura, unitatearomânilor. S-au dezvelit cu mult fast, cu ser-bãri, cu bucuria românilor în zonã... Ulteriorbustul Ferdinand a fost dat jos de pe soclulºi parcul vãduvit astfel de numele întregito-

rului României Mari. A fost angajat la execu-tarea busturilor Romul Ladea, care este dinzonã (satul Jitin – N.D.P.) ºi, desigur, unuldintre cei mai mari sculptori români, autorulmultor monumente, precum monumentulpoetului Lucian Blaga, ªcoala Ardeleanã dela Cluj, cel al lui Petru Groza, de la Bucu-reºti, demolat dupã decembrie 1989...

- ... dar era opera unui mare sculptorcare trebuia pãstratã aºa cum trebuia pãs-trat ºi bustul Regelui Ferdinand altãdatã...

- Absolut trebuia pãstrat, ne place, nu neplace, va vorbi istoria, aºa cum în Franþa, Spa-nia sau altundeva, evenimentele istorice autrecut ºi operele au rãmas, fiind opere de artã,semnate de nume celebre în artã ºi culturã,statuile sau portretele regilor Franþei se pãs-treazã ºi astãzi, în veacul al XXI-lea, deºi Fran-þa este republicã,ºi aºa ar fi trebuit sã fie ºi înRomânia postdecembristã, cu monumenteleamplasate în Capitalã sau în provincie...

- În Municipiul Timiºoara, Societatealiterar-artisticã „Sorin Titel” a montat ºidezvelit cu ritual divin trei plãci comemo-rative ce-l reprezintã pe Mihai Eminescu.În oraºul Reºiþa, existã o asemãnare pla-cã, sau monument închinat memorieiPoetului Naþional? În referire la valoareaplãcilor comemorative, în general, actorulclujean Dorel Viºan zicea cã „...este bineºi este necesar sã montãm plãci comemo-rative pentru ca sã avem unde sã ne întoar-

cem“. Cum comentaþi toate acestea?- Nu-l comentez pe actorul Dorel Viºan,

dar e frumos exprimat gândul „ca sã avemunde sã ne întoarcem”. Exemplul casei pã-rãginite a folcloristului Ion Pop-Reteganul edoar unul din multele posibile. E trist... ªi înBanat existã multe asemenea locuri triste.Acolo unde au existat valori este obligatoriusã se arate un semn al temeiniciei noastreîntr-un spaþiu românesc. Eu aº putea sã dauexemplul pozitiv al oraºului Bocºa, unde, înanii din urmã, s-au pus multe plãci pe caseleunde s-au nãscut ori au trãit oameni de cul-turã importanþi cum au fost: Dr. CorneliuDiaconovici, pictorul Filip Matei, muzicianulZeno Vancea º.a. Din pãcate, la Reºiþa nuavem, putem spune, monumente de nici unfel, dacã exceptãm câteva cu caracter isto-ric, însã nu legate de o anume personalitate,localã sau naþionalã. Existã la UniversitateaEftimie Murgu din Reºiþa o efigie a sculpto-rului Petru Comisarschi, reprezentându-l peEftimie Murgu, revoluþionarul de la 1848. Nuexistã monumente nici pentru tradiþia spe-cificã locului, închinate miºcãrii proletare,democrate, reºiþene.

- Un anume Roth a pus bazele miºcãriidemocrate la Reºiþa.

- La Casa de Culturã a Sindicatelor- Unde este director prof. Horaþiu Vor-

nica...- ...s-a început totuºi o Galerie a perso-

nalitãþilor miºcãrii social-democrate dinaceastã parte de þarã româneascã. Suntdeja douã efigii în bronz, realizate de acelaºiartist Petru Comisarschi, pe faþada Casei deCulturã a Sindicatelor ce reprezintã douãpersonalitãþi ale miºcãrii democrate reºiþe-ne, precizez pe faþada Casei Sindicatelor ºinu pe cea a Casei Muncitoreºti, care a fostridicatã pe banii muncitorilor ºi care adispãrut, a luat foc în anii de pe urmã, post-decembriºti; fusese multã vreme „Cinema”,apoi dupã revoluþie închiriatã pentru fel defel de activitãþi private ºi într-o noapte a luatfoc, iar unul dintre simbolurile muncitoreºtide odinioarã a dispãrut! Palatul Cultural,care, de asemenea, a fost un simbol al vieþiiculturale de pe Bârzava reºiþeanã, se aflãîntr-o stare de ruinã. (Situaþia era la datainterviului; acum capãtã o nouã valoare, însfârºit demnã de însemnãtatea sa la vre-mea ridicãrii - 1930 - ºi deopotrivã la vremeamanifestãrii sale actuale.) Reºiþa nu are mo-numente, în general, darmite unul specialdedicat personalitãþii lui Eminescu. Dar dacãReºiþa nu are monumente de artã, de sculp-turã, totuºi prin ceva se conexeazã istoric laaceastã atitudine faþã de Eminescu, unacare vine pe tradiþie: traducerea ºi rãspân-direa operei lui Eminescu în acest spaþiu.Prin revista lui Corneliu Diaconovici, pe caream citat-o deja - „Romänische Revue” -, darnu numai prin ea.

N.D.P. între doi cãrturari: preotul Gabriel ºieconomistul (publicist) Ion Drãgan-Cruþan

Continuare în numãtul viitorA CONSEMNAT N.D. P.

Eminescu copilEminescu copilV e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã18

Rememorez cele auzite în copilãrie,într-un miez de ianuarie, din gurabãtrânului meu dascãl, Pavel Ciobanu.

Se zice cã la Facerea Lumii, se purtaseun dialog între bunul Dumnezeu ºi slujitorulsãu credincios, Apostolul Petru, cel care

pãstra cheile Raiului.Privind din al nouãlea cer, jos, peste

Carpaþi ºi peste legendara Moldova,Sfântul Petru ar fi grãit:

- Doamne! Ai dat de toate la toþi, ai datpe îndestulate.

- Mulþumesc de vorbã, Sfinte Petre.- Totuºi, Doamne, sã fie cu iertare,

unora ai dat prea puþin. Ai dat, MãriteDoamne, din ceea ce a mai rãmas...

- Despre ce ºi despre cine e vorba,Petre? grãi îngrijorat Domnul Dumnezeu.

- De români e vorba, Doamne...- Se poate, Petre?! Le-am dat ºi lor,

cum am dat ºi altora, fãrã pãrtinire! Totuºi,Petre, ce mai vor românii?

- Vor ºi ei un pic de suflet din MãritulVostru suflet, Doamne. Asta vor creºtiniidin Carpaþi.

- Daaa?! fãcu uimit Domnul Dumnezeu.- Da, Doamne!- Le voi da, dacã asta vor...ªi în noaptea ce-a urmat, Dumnezeu

l-a zãmislit pe Mihai Eminescu.

Aria era împrejmuitã cu stoguri de grâu.Boier Gheorghe Iminovici hotãrâse ziua detreierat ºi jupâneasa Raluca fusese de a-cord cu hotãrârea lui. Era o zi frumoasã,însoritã, cu un cer oglindã de senin.

Un argat se urcã în vârful unui stog, îlsparse fluierând ºi aruncã pe arie snop du-pã snop. Altul cu un cosor în mânã tãie le-gãturile, iar câþiva nãimiþi împrãºtiarã bu-nãtate de grâu pe vatrã. Douã perechi dehuþuli strânºi în chingi, legaþi de un pripon,aºteptau sã fie biciuiþi de un armãºel, sã iaîn picioare snopii de grâu, sprânjiþi pe arie.

- Tãtucã!- Voroavã, Mihãiþã!- Nu împrãºtia grâul pe vatrã!- De ce Mihãiþã?! fãcu mirat boier Iminovici.- Va veni o ploaie, tãtucã, cum n-a mai

fost în Ipoteºti.- Unde vezi, copchile, sãmn de vreme

rea? fãcu tatãl nedumerit. Soarele strãlu-ceºte de-ºi ia ochii ºi tu vorbeºti de ploaie?!mai zise boier Gheorghe Iminovici.

- Simt, tãtucã, simt cã va veni o ploaie ºice ploaie, o simt în aer, tãtucã! sfârºi vorbaMihãiþã.

- Hâm... Hâm!... fãcu nemulþumit boierIminovici ºi clãtinã din cap. Apoi strigã în-ciudurat la nãimitul cu harapnicul în mânã:

- Bagã, Vasili, caii în grâu ºi nu maicãsca gura!

- Hiii! tatã, hiii, þipã Vasili ºi umblã cu ha-rapnicul pe spinarea cãluþilor.

Caii fãcurã una, douã, nouã învârtiruripe arie zdrobind snopii în picioare, harapni-cul pocnea în grabãn ºi în chiºuri, iar spicilemari cât vrãbiile plezneau ºi se desfãceauîn boabe. Dupã o nouã izbire cu harapniculºi dupã o nouã rotire în jurul parului înfipt înmijlocul vetrei, oamenii se crucirã! Dinsenin tunã o datã, tunã de douã ori, fulgerãºi bubui în cer. Apoi se ivirã doi nouraºi,unul de-o parte, altul de cealaltã parte pecer, se repezirã ºi se pãlirã cap în cap,încât din cãpãþânile lor începu sã curgã foc.Îndatã se porni o ploaie nemaipomenitã,turna cu gãleata ºi nu avea de gând sã seopreascã! Pe arie n-a rãmas pai ºi bob degrâu! Nãimiþii cu capetele vârâte în sacialergau cãpiaþi, alergau ca niºte pui decrâstei, în ploaie, neºtiind pe ce sã punãmâna mai întâi ºi întâi.

Boier Iminovici ºi jupâneasa Raluca in-trarã leoarcã în conac, fãcând mãtãnii la

Sfânta Precistã. Mihãiþã zâmbea trist.

*Harbuzii ieºiserã în târg la Botoºani.

Boier Gheorghe Iminovici îmbrãcat în straiede sãrbãtoare se pregãtise sã plece laoraº, unde avea niscaiva treburi de aranjat.Botoºanii se aflã la nouã-zece kilometridepãrtare de conacul de la Ipoteºti.

Era o vreme tare frumoasã, cu un cersclipind de alb ºi cu un rãsãrit de soaredemn de-o picturã. Boier Iminovici coman-dã trãsura sã vie la scarã ºi îmbrpþiºã pecoana Raluca, apoi îmbrãþiºã, potrivitobiceiului, fiecare copil în parte. Ajunse laMihãiþã. Copchilul, lãsându-se îmbrãþiºat,vorbi lãcrãmos:

- Tãtucã!- Ce-i, Mihãiþã?- Nu te du la Botoºani!...- De ce, copchile?! fãcu mirat boierul.- Va veni, tãtucã, o furtunã de-þi va rupe

oiºtea în douã! Dupã furtunã va plouastraºnic mai ceva de cum a plouat pe arie,avertizã Mihãiþã.

- Mãi copchile! Atunci ai brodit-o ºi tucum ai brodit-o. Amu n-ai sorocit-o ghine,fãtu mieu. Priveºte ºi tu cum strãluceºtesoarele ºi cum ciripesc pãsãrile?!... Vasili!

- Da, boierule! grãi vizitiul.- Trãsura e afarã?- E boierule, sãrut mâna.- Gata! Plecãm...Trãsura s-a dus în drumul Botoºanilor,

lãsând în urma ei nori veseli de praf ºi lãtra-tul unor câini de pripas. Din cerdac, jupâ-neasa Raluca ºi copiii priveau cu mânastreaºinã la ochi în zarea depãrtãrii.

Se scursese ceva vreme de la plecareaboierului Imonovici, sã fi fost preþ de-o mul-soare, douã de vaci! Cerul s-a întunecat ºipe deasupra începuse sã huruie trãsura luiSfântu Ilie. Pe cer se înmulþiserã bubuitu-rile, cum se înmulþiserã, cândva, bubuiturilede tun la Borodin.

Trãsura cãminarului s-a întors din dru-mul Botoºanilor, s-a întors ca vai de ea! Aintrat valvârtej în ogradã, noroitã pânã înbuciume ºi cu coviltirul numai zdrenþe!Hainele pe boier Iminovici erau boþite ºi cuurme de noroi. Boierului îi fusese greu sãintre în casã ºi mai greu îi fu sã dea ochi cuMihãiþã. Dãdu ºi zise:

- Profetule! (N.D.P.)

Suflet divin Profetul

Meºterii maramureºeni au ridicat obisericã româneascã în America, întreU.S. Capitol ºi Washington (anul 1999).

Foto: Corneliu Florea


Imn TransilvanieiTransilvanie, candelã

veºnic aprinsã Pe Doja-l mai usturã rana încinsã Durerea lui îþi hrãneºte lumina În care-ai tãi prunci azi

îºi aflã hodina.

Transilvanie, candelã sãlaº de speranþã

Luminând în adâncuri pe orice distanþã

Vindecând orice ranã martirilor tãi Ce te-au ctitorit clocotind în vãpãi

Transilvanie, candelã cuib de cãldurã Cum flacãra pãtrunde materia purã Aºa ai pãtruns în Istoria lumii Purtându-þi cu grijã pe braþe strãbunii

Transilvanie, candelã a nemãrginirii Tãinuitoare a tainelor firii Martini ce þi-au ocrotit nestinsã fãcliaÞi-au sfinþit spre rodire

de-a pururea glia.

Horeaªi astãzi ne mai doare roata morþii Ce-a devenit altarul dãinuirii Martirul s-a-nãlþat pe cerul nopþii ªi lumineazã marginile firii.

În a lui jertfã zace o iubire ªi în iubire Logosul suspinã O, roata aceea tot se rãsuceºte ªi ne preface sângele-n luminã.

La praznicul lui Horea, închinare Un om a fost ucis pentru popor ªi roata morþii-mprãºtie mirare: El a dat birul, - el biruitor!

Grâul acelaÎncã mai creºte grâupe fundul Mãrii Roºiide la seminþele cursela trecerea înfricoºatãa pelerinilor cântãtoriacum valul încãtuºat se înþeapã în

spumãiar euharistia coace pâineajertfei viitoaregrâul acela mai foºneºte ºi aziîn adâncuricine mãnâncã din elnu mai moare...

De profundisDe profundiszvâcneºte ochiulcând munþii se pun în miºcaredoi câte doifraþi gemeniaºa studiez oamenii la intersecþiavieþiiºi mã testez dacã-s viudau cu piciorulîn þepuºa visului ºi curge mult dor ºi dorul mã doare de profundisaºa stau ºi studiez dorurile pe feþele ºi în mersul oamenilor se vede dorul dupã faþãºi mersul dupã dorn-o sã ne schimbãm niciodatãdecât atunci când o sã ne-nfrunzeascã þepuºa-n picior

Slujba de searãDin când în cândadâncul de sub tãriiºi cel de deasuprase îngeamãnãabyssus abyssum invocat

atunci se face cald afarãheruvimilor li se mai deschideun ochiîn vederea slujbei de searã

Foamea de unuCeea ce pânã acuma nu am vãzutaceea am cunoscuttoate ouãle s-au botezatîntru Brâncuºitoate sãruturilesub o poartã închisãfoamea de unu a intrat în lumedin nouceea ce n-am vãzutaceea am cunoscutlumea murea ºi înviaîntr-o coajã de ou

Oul cosmicCreºte oul cosmicîn ochii meicum mieii la stânãsub ochiul cãrunt al pãstoruluicreºte oul cosmic în mineºi-mi schimbã lumina-n cerºi izvoru-n oceanºi-mi inundã ogorulînsãmânþat cu sângele meuan de an

Bucãþicã…Am bãtut toaca în soare pânã s-au muiat ciocanele acum nu mai bat dar toaca încã rãsunã urmele ciocanelor ele batstrãfulgerând miezul de lunãºi ciocanelor le-a plãcut toaca de fapt au mâncat-obucãþicã cu bucãþicãînãuntrul ciocanelormiºcarea ritmatã încã mai dãinuiese spune cã dupã mai multe veacuriºi-un mitmuzica lor a prins rãdãcinãîn toiagul lui Aaroncare-a înfrunzit.

Pãrintele prof. dr. THEODOR DAMIAN dinNew York ne trimite o carte de versuri, “EXER-CIÞII DE ÎNVIERE”, Ed. Universalã, Bucureºti,

2009, Cuvânt înainte de Doina Uricanu.Prezentãm cititorului un florilegiu de exerciþii

poetice cu mesaj divin. (N.D.P.)

„Între toate þãrile semãnate deDumnezeu pe pãmânt” se numãrãºi Þara Almãjului cu un peisaj mi-rific ºi cu oameni iubitori de neam,muncã ºi de Dumnezeu, pãstrãtoriai „Sfintei Tradiþii” româneºti.

Despre sfinþenia locurilorºi a oamenilor care locuiescaceste spaþii scrie valorosulom de culturã, folclorist ºiscriitor Nicolae Danciu Petni-ceanu în trei cãrþi în ultimii treiani: „Orfeu s-aa nãscut în Ba-nat”- Editura Eurostampa,2003, „Vrãjitorul din Almãj”-Editura Gordian, 2005 ºi„Rapsodul din Þara Almã-jului”- Editura Gordian, 2005.

Autorul ne prezintã o lumevie cu oameni care îºi aratãataºamentul faþã de Tradiþiaalmãjanã în feluri diferite: princântec, prin joc ºi dans, prin port,prin scris ºi chiar prin mândria de aafirma apartenenþa la ea.

Nicolae Danciu Petniceanu „ unprozator puternic, de un bãnãþe-nism uimitor de energic” (Artur Sil-vestri) a prins în Vrãjitorul din Almãj,el însuºi o vrajã, ºi în celelalte cãrþiesenþa spiritului la almãjeni. îi placesã vadã esenþialul din modul exis-tenþial al românilor ºi sã surprindãprofundul din natura umanã.

Cãrþile acestea sunt rod al re-flecþiei cât ºi rod al observaþiei o-biective ºi al unei riguroase docu-mentãri. Au caracter de mãrturie,bazându-se pe autenticitatea fap-tului trãit ºi nu „scornit”. Redaugânduri cu limpezimea apei de iz-vor, având un gen de puritate origi-narã ce lumineazã mintea ºi pu-rificã sufletul cititorului. Ele vin dinosârdia unui voievod al scrisuluiromânesc, care trãieºte în sârgcãrturãresc.

Folcloristul se dovedeºte un buncunoscãtor al fenomenului muzicalîn mediul sãu natural de manifes-tare - satele almãjene.

Lucrãrile nareazã aventuraexistenþialã a muzicanþilor, talentulºi harul lor, raporturile cu lumea în-conjurãtoare, rolul lor de educatoriºi dragostea pentru semeni.

În lucrarea „Orfeu s-aa nãscut înBanat” vorbeºte despre viaþa tu-multoasã a lui Ion Luca Bãnãþeanu- violonist, dirijor ºi folclorist, com-pozitor ºi ctitor de orchestre demuzicã popularã româneascã -

„care a înþeles câtã admiraþie ºi iu-bire nemãrginitã pentru oamenipulseazã în cântecul nostrupopular”.

Cartea „Vrãjitorul din Almãj”,printr-un efort miraculos al creaþiei,face biografia violonistului Ion Stan-Tãnãnacu ºi a satului sãu - Prigor.Autorul aratã cã „datina, obiceiul ºitradiþia erau încrustate în grinda dela intrare în casã, încrustarea fã-cându-se de cei bãtrâni cu bricea-gul ºi lumânarea aprinsã”. Din celedouã cãrþi se constatã cã muzicaeste în noi, este identitatea noastrã,redând pulsul vieþii, iar cei doi vio-loniºti au fost ambasadorii cân-tecului ºi culturii româneºti în lume.

Observator fin al vieþii almãje-nilor ºi al personalitãþilor lor, la careînþelepciunea rezultã dintr-o viziu-ne superioarã a vieþii, N.D. Petni-ceanu ne înfãþiºeazã în lucrarea„Rapsodul din Þara Almîjului” con-ceptul þãranului român(almãjan)despre îmbinarea armonioasã amuncii cu muzica, valorificã folclo-rul în sincretismul lui pornind de laesenþa lucrurilor, prinzând trãirileinterioare ale omului ºi natura lui di-vinã. Personajul principal al cãrþii,þãranul Dumitru Popovici din Ru-dãria, asemãnãtor personajelor luiMarin Preda, este o fire complexã,înzestrat cu înþelepciune ºi harul

divin al cântecului ºi jocului popu-lar. Este model de gospodar ºi fa-milist în sat, participant la toate e-venimentele cu iz cultural, econo-mic ºi social în cadrul comunitãþii.

În aceste cãrþi gãsim crezulautorului în cultura tradiþio-nalã, în iscusinþa minþii oa-menilor de la sat, în putereaeticã ºi esteticã a valorilormateriale ale neamului nos-tru. Ele sunt încã o dovadãcât de importante sunt lucru-rile mãrunte din viaþa omuluiîn opera lui Danciu. Acestecãrþi ne aratã cât de adânc apãtruns folclorul, „chinte-senþã a sufletului românului”,aceastã creaþie vis, în viaþa ºiopera scriitorului N.D.Petni-ceanu. în ele gãsim un fluviu

viu de mentalitate ºi credinþã ex-trem de rezistent, care genereazãîncã fiorul metafizic ºi deschidereacãtre sacru a populaþiei din Almãj.

Fraza lui Danciu curge simplu ºilimpede, rãspândind magie ºiinspiraþie, consecinþe ale unor ade-vãruri trãite de autor.

Lirismul prozei lui Danciu esteunul implicat, organic, conþinut, cedecurge din însãºi trãirea faptelor.Dacã adãugãm la aceste calitãþi,parcimonia limbajului, pigmentatde termeni regionali, avem în faþãexplicaþia clarã a valorii acestorcãrþi, ele fiind o odisee a sufletului.

Faptul cã folclorul pãstreazã e-senþele - lamura - lucru înþeles deDanciu, l-au determinat sã scrieaceste cãrþi, care redau bucuriaalmãjenilor de a trãi prin cântec ºijoc(dans), cã doinirile atemporaledin Almãj, de o grandoare austerãºi hieraticã, dezvoltatã pe un fonddaco-roman, poartã în sine ma-xima intensitate ºi cuprindere su-fleteascã a omului.

Aici aflãm cã prin cântare dru-mul spre Dumnezeu este mai scurtºi mai luminat, cã în Almãj areveºnicie „miraculoasa memorie apoporului numitã tradiþie”- cumspunea L.BIaga.

Prof. PANDURU PAVEL


Tipãrit la Editura GORDIANEditura GORDIAN, Timiºoara, Str. Herculane nr. 35, tel. 0256 / 215615

Pavel Panduru: „Despre folclor în Þara Almãjului”

Gabriela ªerban, director Biblioteca “Tata Oancea” din Bocºa, prezintã comunicarea sa

Vestea fileopinii sunt contrazise de cei care cred cã ban vine dintr-o veche rãdãcinã...

Documents

Transcript of Vestea fileopinii sunt contrazise de cei care cred cã ban vine dintr-o veche rãdãcinã...