Vestea i a lui Isus Mân-tuitorul, care a suferit mult pentru omenire, ... pe care, nu vreau...

vesteaPERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA PERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA

ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANATªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANAT

FONDATORI: IANCU PANDURU ºi NICOLAE DANCIU PETNICEANUAdresa redacþiei: Mehadia, str. Pãdurii nr. 389, tel. 0255 / 523204 ºi 523121, 0742 070514 ºi 0749495972

NUMÃRUL 11. ANUL II. OCTOMBRIE 2007. APARE LUNAR. PAGINI: 16. PREÞ: 1 LEU

Dumnezeu CreatorulO, când privesc cerulPe care L-ai creatNu ºtiu cum sã Te laudPãrinte Minunat.

Cãci toate-toate, toateNe spun ce mare eºtiCe Bun ºi ce PuternicTu cel ce ne iubeºti.

ANDREEA VARGA

Gând purPlutind printre gânduriO datã am ajunsLa Gândul cel MareDe-acolo... de susAtunci când am aflat cã noi toþiSuntem gânduri curateÎncet picurateCu grija, în azur,Pe aripi de flori rourate.Noi toþi suntem gândDin Gândul cel Pur izvorând

DIANA LUSPENEC

VecernieStrigã în clopote aramatrezind ecou în ticãitul cãrnii mele,mai multe ceruriîmi pãtrund încet fiinþacând izbãvite, buzele atâtor fraþinasc infinit canon de pocãinþã.

*

Întoarce maica ºirul de metaniice picurã podeaua ca o ºoaptãeu legãnându-mi visele în palmãpictez în mine întregit iconostasul.Pe nori de timp, purtaþi de vânt,un înger îºi opreºte pasul.

MONICA STÃNILÃ

CREDOExistã o emisiune pe un post de televiz-

iune, pare-mi-se duminica, în care se dezbatºi se comenteazã probleme complexe de is-toria ºi filozofia religiilor. O ascult cu mult in-teres, ca om credincios ºi ca unul caredoreºte sã-ºi aprofundeze noþiunile biblice ºide credinþã în Dum-nezeu, în Fiul Sãu,Isus Hristos, ºi înînvãþãturile Apos-tolilor, urmãresc cuviu interes notaþiileApostolului Pavel.Urmãrind aceastãemisiune („Credo” =credinþã, provine,din câte îmi amin-tesc, din latinescul„Credo”, avândaceeaºi semnifica-þie),aºadar, urmã-rind aceastã bogatãºi interesantã emisi-une cu participareaunor oameni învã-þaþi, mã simt parcãaltfel, mai uºurat sufleteºte, mai bogat dinpunct de vedere spiritual. O recomand cuplãcere tuturor, cu precãdere copiilor deºcoalã ºi în general tineretului, având varialucruri de învãþat din punct de vedere al edu-caþiei creºtine.

Aºa am aflat cã în þara noastrã existã unnumãr de 14 culte, cã noþiunea de „sectã” aresens peiorativ, cã din decembrie 1989 ºipânã astãzi avem culte, între acestea enumãrdoar care mi se par cã funcþioneazã în Banat:cultul ortodox, cultul catolic, cultul baptist,cultul penticostal, cultul adventist de ziua aºaptea, cultul reformat,evanghelic etc.

În ceea ce mã priveºte declar public cã m-am nãscut ortodox, din pãrinþi ortodocºi ºivoi pãrãsi aceastã lume doar ca ortodox, darasta nu înseamnã cã nu preþuiesc ºi respect

alte culte,cu precãdere cultul catolic, foarteputernic în lume ºi tot aºa cultul baptist cu ocomunitate sporitã în lume, cu întinderepeste Europa, pânã în America.

Stimaþi credincioºi de pe raza comuneiMehadia (înþeleg ºi satele aparþinãtoare), tre-

buie sã convieþuimîn pace, cinste, res-pect ºi omenie, sãne privim unii pealþii cu seninãtate înochi, sã nu arun-cãm vorbe de ºagãla adresa vreunuicult, pentru cã fie-care cult îºi are val-orile sale pereneîntru credinþã, înfaþa lui Dumnezeuºi a lui Isus Mân-tuitorul, care asuferit mult pentruomenire, pentruizbãvirea noastrã deCel Rãu! Personalam un respect spe-

cial pentru cultul baptist, pentru credincioºiisãi, pe care, nu vreau sã greºesc, îi vãd multmai purificaþi, cu un limbaj curat,fãrã vorbede ocarã ºi sudalme. Putem lua, din acestpunct de vedere, un bun exemplu.

Desigur, intrarea noastrã în Europa pre-supune ºi o unitate spiritualã, creºtineascã,cu Roma, cu cultul catolic, dar dorim cafiecare sã ne pãstrãm credinþa noastrã cu carene-aam nãscut; sub cerul Tatãlui ºiMântuitorului este loc de binecuvântare ºi derugãciune pentru fiecare credincios, indifer-ent de crezul sãu, pentru cã existã un singurDumnezeu, dupã cum existã un singur IsusHristos.

Aºa sã ne ajute Dumnezeu, cum gândim ºicum facem.

PRIMAR IANCU PANDURU

Primarul Iancu Panduru ºi pãrintele consilier Daniel Alic

Prea Fericitul Patriarh Daniel, noul întâistãtãtoral Bisericii noastre, este fiul învãþãtorului Alexie ºiStela Ciobotea din Dobreºti - jud. Timiº pe care i-am cunoscut personal.

Elevul Ciobotea a urmat cursurileLiceului „C. Brediceanu” între anii1966-1970 ºi a locuit la internatulliceului, fiind un elev eminent, mod-est, milos, colegial, ajutând cu dragprietenii la limba latinã.

Pe atunci, eu locuiam în clãdirealiceului ºi, întrucât directorul m-arugat, m-am ocupat de meditaþiaelevilor din internat, care se desfã-ºura într-o salã din corpul liceului.

Între mine ºi elevul Ciobotea, careavea media 10 la istorie, s-a legat ostrânsã prietenie, i-am pus la dispoz-iþie cãrþile din biblioteca mea ºi une-ori îl invitam acasã la mine ºi purtamdiverse discuþii. M-a rugat sã-1 las sãciteascã în sala de meditaþii, dupãstingere, între orele 21-22, cãci sepregãteºte pentru facultate, i-am satis-fãcut dorinþa elevului.

Într-o searã, vãzând luminã în salade meditaþie, am vrut sã intru însã uºaera închisã. Am bãtut, am spus cine sunt ºi uºaîndatã s-a deschis. Am rãmas surprins, pe masade lucru era o cruce ºi Biblia.

Atunci mi s-a destãinuit cã el vrea sã se facãpreot ºi se roagã seara Atotputernicului.

Din liceu nu ºtia nimeni cã are cãrþi sfinte ºi m-a rugat ca acest lucru sã rãmânã secret.

În acele vremuri comuniºtii au creat o atmos-ferã aprigã împotriva religiei, zeci de preoþi au fost

arestaþi ºi multe biserici închise. De asemenea s-au luat mãsuri aspre împotriva presei bisericeºtisuprimând încã din 1949 în Arad revista „Bisericaºi ºcoala” care a vãzut lumina tiparului în februaie

1877.La Timiºoara au fost interzise „Altarul

Banatului” ºi revista „Calea Mântuirii”, foaiacreºtinului ortodox.

Comuniºtii au oprit apariþia „Foii Diecezane”redactatã de Episcopia Caransebeºului încã din1886.

Elevul Ciobotea participa cu diferite teze liter-are la ºedinþele „Societãþii de lecturã a elevilor”

fiind foarte apreciat de profesorii Liviu Roman ºiGh. Oprescu.

Dupã absolvirea bacalaureatului a plecat laSibiu ºi a urmat Institutul Teologic Universitar

(1970-1974) ºi de acolo îmi expediamici epistole. În octombrie 1973 fiindinvitat la o sesiune ºtiinþificã sã susþino comunicare l-am cunoscut pe prof.univ. dr. Mircea Pãcuraru de laInstitutul Teologic Universitar, profe-sor al lui Ciobotea.

A doua zi l-am vizitat pe tânãrulstudent ºi profesorii cu care am vorbitmi-au declarat cã fostul meu elev esteun student eminent. Dupã ce ºi-a luatlicenþa în Teologie în anii 1974-1976frecventeazã cursurile de doctorat laInstitutul Teologic Universitar dinBucureºti.

Din anul 1977 îºi continuã studiileîn strãinãtate la Facultatea TeologicãProtestantã a Universitãþii de ªtiinþeUmane din Strassbourg (Franþa) ºi

doi ani la Universitatea Albert Ludwigdin Freiburg. De unde se afla îmi expe-dia ilustrate dovedind cã nu m-a uitat.

La 15 iunie 1979 îºi susþine teza dedoctorat la facultatea de Teologie Protestantã dinStrassbourg. La 31 octombrie 1980 la InstitutulTeologic Universitar din Bucureºti, susþine teza„Teologie ºi spiritualitate creºtinã” fiind declaratdoctor în teologie ortodoxã. În anul 1987 intrã înviaþa monahalã la Mãnãstirea Sihãstria, cu numeleDaniel.

La 1 martie 1990, P.C. Protosinghel Dr. Daniel

NOUL PATRIARH AL BISERICII NOASTRE

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2

Sfântul Mare MucenicDimitrie, Izvorâtorul deMir, s-a nãscut dintr-ofamilie creºtinã nobilã învremea împãratului Dio-cleþian (284 - 305), cezarîn pãrþile Rãsãritului fiindMaximian Galeriu, unmare persecutor al creº-tinilor. De mic este bo-tezat de pãrinþii sãi ºicrescut în rânduiala creº-tinã, deprinzând alese ca-litãþi morale ºi intelec-tuale. Dupã moartea ta-tãlui sãu, Sfântul îmbrãþi-ºeazã aceeaºi slujbãadministrativã, cea deprefect al cetãþii Tesalo-nic. întors victorios dintr-

o campanie militarã, Galeriu a poruncit ca în toate cetãþile sã se aducã jertfezeilor. Sf. Dimitrie refuzã sã participe la aceste ceremonii pãgâne, pentruaceasta fiind întemniþat. Pe când se afla în temniþã a venit la el un tânãr creºtincu numele de Nestor care i-a cerut binecuvântarea înainte de a intra în arenãpentru a lupta cu un gladiator, cu numele Lie, care defãima pe creºtini,omorându-i de câte ori avea ocazia. Nestor îl învinge pe Lie.

Aflând cã autorul moral al morþii luptãtoru-lui sãu preferat este Sfântul Dimitrie, împãratulGaleriu a poruncit ca acesta sã fie omorât. Sespune cã, vãzând soldaþii intrând în celula sa,Sf. Dimitrie a ridicat mâna lãsându-ºi coastadescoperitã pentru a fi strãpunsã de suliþe,dupã asemãnarea lui Hristos, a cãrui coastã afost strãpunsã pe Golgota.

PREOT VASILE FORDON, PAROHIA GLOBU-RÃU

Troparul Sf. DimitrieMare apãrãtor te-a aflat întruprimejdii, lumea, Purtãtorule de chinuri, pe tine,cel ce ai biruit pe pãgâni.Deci, precum mândria lui Lieai surpat ºi la luptã îndrãzneþai fãcut pe Nestor, aºa,Sfinte Dimitrie,pe Hristos Dumnezeu roagã-Lsã ne dãruiascã nouãmare milã.

LA 26 OCTOMBRIE PRÃZNUIM PE SF. MAREMUCENIC DIMITRIE, IZVORÂTORUL DE MIR

Douã personalitãþi ale neamului românesc: Bãnãþeanulpatriarh Daniel ºi senatorul Vadim, iubitor de Bisericã ºi de

adevãr

Sf. Dimitrie cu copiii

Sf. Mare Mucenic Dimitrie,Izvorâtorul de Mir

Frescã din 1537 (detaliu),Mãnãstirea Moldoviþa, jud. Suceava

continuare în pagina 3

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã 3

„Episcopul nou, loan Gheorghevici, înCaransebeº instalaþia fãcu, unde ºi negustorii cuobercnezu Mehadii ºi noul cãpitan Vancea au fostla o adunare. Aceºtia spuind episcopului cã aufãcut besearicã novã ºi o zugrãvesc, sã rugarã // sãle dea preot. Întrebã care ar fi ? Exarhul Nicolici cuprotopopul Caransebeºului spusãrã cã ardeleanu,preotul Atanasie Stoica, iaste bun, ci l-a dat unuipreot bãtrân în Obreajie ajutoriu. Episcopuporuncind îndatã sã meargã mehadinþii, aflândcocie cu cai, sã-l încarce, trimisearã sã-l aducã.Carele numai o traistã cu carte, toatã bagaj ia, altan-avea. Vrând a sã sui sã pleace, un car cu patruboi sã apropie. El cunoscându-i a fi socru-su, iarãmumã-mea cu fetiþa Virsavia sosirã. Ei îi spusãrãde Mehadia.

- Unde-i? - Cãtrã turci. ªi au început amândoi a plânge

ºi a sã vãita ( ...).. .la Mehadia nici casã, masã, nicicunoscut. Pre mine, la zece luni, în Mehadia m-aunãscut, an. 1751 fevruar 24, zugrãvind tâmplabisearicii”.

ªi astfel se ivi pe lume, în zi binecuvântatã deDumnezeu, cel ce avea sã ajungã una din cele maimari ºi mai complexe personalitãþi ale Banatului,primul ei cronicar ºi scriitor, primul ei arheologamator ºi numismat, protopopul Nicoale Stoica deHaþeg, director al ºcoalei naþionalnice neunitesârbe ºi române de pe întreg teritoriul regimentu-lui valahao-iilir care cuprindea 110 sate. Lucrãrilela care dãruitul de Dumnezeu Nicolae a contribuitparþial sau doar prin traducere prenumãrã urmã-toarele titluri:

Catehismul mic; Cartea de mânã a dascãlilor;Cântece. o culegere de colinde, poezii cu car-

acter religios culese de Stoica de Haþeg, dar ºipoezii originale închinate unor persoane îndeose-bi din conducerea regimentului;

Viaþa lui Alexanderu cel Mare, traducere ºirezumare în limba românã.

Opera originalã este formatã din:Scurtã istorie a Banatului, care nu s-a pãstrat

ºi care urma sã serveascã alcãtuirii unei istorii aUngariei;

Sârbii în Banat, un rãspuns la întrebarea supe-riorului sãu, episcopul Vidac , dacã în districtulMehadiei sunt sate în care vechii locuitori sã fi fostcunoscuþi ca iliri ºi sã se fi transformat în valahi;

Faptele lui Hercule, o prelucrare a legendelorgreceºti;

Scurtã cronicã a rãzboiului din 1788-1791,publicatã de Nicolae Iorga în 1940;

Cronica Banatului, scrisã între 1826-1827;Cronica Mehadiei ºi a Bãilor Herculane, scrisã

în limba germanã cu caractere gotice în anul 1829;Povesti moºeºti, ºcolarilor româneºti, o

lucrare de compilaþie.

Cronica Banatului este opera capitalã a luiStoica de Haþeg. Existã o adevãratã odiseeadã amanuscrisului care a trecut prin diverse mâini, curiscul de a se pierde sau a fi distrus, pânã când aintrat în patrimonial Bibliotecii Academiei.Valoarea istoricã a Cronicii a fost sesizatã deDamaschin Bojâncã, de Nicolae lorga ºi Alexandru

Lepedatu, ea a slujit ca izvor lui Patriciu Dragalinaîn a sa Istorie a Bantului de Severin ºi multor alto-ra care au folosit-o în mod cinstit sau doar au furatdin informaþii. În 1969, Cronica Banatului a vãzutpentru prima datã integral lumina tiparului înEditura Academiei, ediþie care s-a epuizat rapid.Cunoscând aprecierile elogioase ale majoritãþiiistoricilor: “Un izvor preþios ºi un important docu-ment de limbã...” (ªtefan ªtefãnescu); “o lucrareinteresantã, bogatã în informaþii, numeroase dintreele, unice” (ªtefan Pascu ); “Un izvor nou ºi uncronicar nou vor figura de acum în istoria culturiiromâneºti” (Mihai Berza), dar nici una dintre elesuficient de cuprinzãtoare, cu referire la valoarealiterarã ºi a tezaurului de limbã, am republicataceastã bijuterie (sub îngrijirea istoriculuiDamaschin Mioc, cel ce îngrijise ºi prima ediþie) laEditura Facla, în 1981, în vremea când eram direc-torul acesteia.

Printre multele localitãþi pe care Stoica deHaþeg le aminteºte în Cronicã, fie precizândmiºcãrile de trupe, fie descriind evenimente ºiîntâmplãri, Mehadia ocupã în mod firesc un loccentral. Sã nu uitãm cã aici se nãscuse, cã era pro-topop de Mehadia, cã Mehadia era un punct nodalde comunicaþie în aceastã regiune ºi multe alteconsiderente. Mai stãruie ºi un soi de confuzie înafirmaþiile lui Stoica când vine vorba de Mehadiaºi de bãi, deºi bãile sunt localizate cum ºtim laHerculane. în fond dacã ne întoarcem la denumirealatinã a bãilor Ad Mediam, parcã am fi tentaþi sã

credm cã numele de Mehadia s-ar fi potrivit maidegrabã bãilor.

Transcriu pentru deliciul cititorului mehad-inþean câteva din referirile Cronicii la Mehadia:„Întâiul copral în Mehadia, sas, ardelean, ºenauer,lutheran, bun rumân, Caroli - reghiment. Cândvrea sã batã, nu striga, nu ocãra, ci: “rogu-teculcã-te domneata, aºa-i porunca... Când vedeamehadinþii figura de militariu zicea: “nicidecumrumânu neamþi aºa nu va fi”. “Mehadia cu alte satefugirã la Paºti. La Rusalii berºteru cântând, lângãel în biserica Mehadii “Ije Heruvimii” ºi el ajuta;inºi mehadinþi, moº Lupu, Brãcar, DumitruGuleran, Pau Magheriu, Petru Cãluþeriu, TheodorPaterona, Curea Bona, Ianãº Feneºanu, NicolaeÞepeneag ºi Mihai Siroman viând oberºteruspusãrã cã militari nu vor fi. Acela pre ei, în fierã,cu cãtucile cruciºi, din casernã, cu invalidi rãitãri,în ªanþ îi trimisã.” (O scenã descrisã mai pe larggãsim în Cronicã atunci când povesteºte de vizitaîmpãratului în Almãj unde încearcã sã-i convingãpe almãjeni sã intre oºteni în armata imperialã.Rãspunsul este tot negativ în pofida multorpromisiuni pe care împãratul le face. n.n)

“Graniþa aicea fâr de conumaþi sã slobozi aºa:noi mergeam dimineaþa la Râºava Ia turci, cum-pãram, turcii venea în Mehadia la târg ºi în alte zilecu târgaºi venea însã nici noi la ei, nici ei la noipreste noapte nu rãmâneam . ( ...)” Turcii aicea neaduceau lubeniþã, peapeni mari, minune, pânãtoamna. ªi fiindcã suna de rãzmeriþã ºi ei întrebace sã aude nov.” “Acasã viând (preoteasa n.n.) afla(casa n.n.) plinã de neamþi, canonari, arteleristi,carii în soba mare nimic nu au stricat; cum aulãsat, paturi, icoane, cãrþi etcetera au aflat. Eivãzând-o toatã udã, îndatã toblile ferestrelor le-auspart, foc bun au fãcut, de ºi-a revenit în fire. Dincar scoþând o slãninã întreagã, o peatrã de sare ceau fost luat sus, ºi lor au dat. Din pimniþã rãchie ºivin bun, din 10 hacoave ce cumpãrasem...”

Aº putea sã continui citând asemeneaadmirabile fragmente cu trimitere la Mehadia. Maidoresc sã vã spun cã îmbãtat de parfumul Croniciidar ºi mânat de dorinþa de a oferi cititorului deastãzi, neobiºnuit cu limba foarte veche a luiStoica de Haþeg, pe cât de veche pe atât de încãr-catã de expresivitate ºi parfum, posibilitatea de alua contact cu aceastã copodoperã, am scris volu-mul “Mãtuºa mea Mãria Theresia”, carte premiatãde Uniunea Scriitorilor, filiala Timiºoara. Închei,aducând un sincer elogiu primãriei Mehadiei, int-electualilor, printre ei ºi prietenului meu, scriitoru-lui Nicolae Danciu Petniceanu, care s-aau angajatla acest gest elegant, pilduitor, de cinstire a per-sonalitãþii marelui fiu al Mehadiei ºi, dupã câte amînþeles, ºi a altor personalitãþi locale.

ION MARIN ALMÃJAN

Ion Marin Almãjan ºi doamna sa, vi-zitând Valea Dunãrii

Nicoae Stoica de Haþeg, fiu strãlucit al Mehadiei

Ciobotea este ales, la propunerea I.P.S. MitropolitNicolae, ca episcop-vicar al ArhiepiscopieiTimiºoarei, cu titlul „Lugojanul”, iar la 7 iunie1990 este ales ºi la 1 iulie 1990 este înscãunat caarhiepiscop al Iaºilor ºi mitropolit al Moldovei ºiBucovinei.

Din anul 1992 este profesor de teologie laUniversitatea A.C. Cuza, iar în anul 2000 este ales

membru titular al Academiei Internaþionale deªtiinþe Religioase din Bruxelles. În anul 2001 afost numit Doctor Honoris Causa al UniversitãþiiCatolice Sacred Heart (S.U.A.).

În ziua de 24 octombrie 2005 Prea Fericirea Saa vizitat Colegiu Naþional „C. Brediccanu” ºi arãspuns cu bucurie la rugãmintea mea ºi a direc-torului F. Boldea sã ne ajute sã înãlþãm o troiþã,cãci vechea troiþã a fost tãiatã ºi arsã de comuniºti.

Tot în aceastã zi, mitropolitul Daniel a fost

proclamat Cetãþean de Onoare al municipiuluiLugoj.

În luna aprilie 2007 ne-a trimis troiþa care afost sfinþitã în ziua de 5 mai în cadrul festivitãþiiprilejuite de aniversarea a 170 de ani de la înfi-inþarea liceului.

Acestea sunt numai câteva din realizãrile PreaFericitul Patriarh Daniel - o personalitate inter-naþionalã - obþinute prin muncã asiduã ºi dãruire.

prof. DAN POPESCU

urmare din pagina 2


În cadrul impresionantei unitãþipe care o reprezintã cultura româ-neascã, fiecare dintre provinciile is-torice care o compun ºi-a pãstratun caracter distinct, o anume speci-ficitate. Nici nu putea sã fie alt-minterea, cãci, dupã cum bine ºtim,unitatea se manifestã întotdeaunaîntr-o splendidã diversitate. O di-versitate care ne dã posibilitatea dea fi liberi ºi obligaþia de a fi toleranþi.

Aceastã specificitate desprecare vorbeam se cuvine studiatãdin cel puþin câteva motive: în pri-mul rând, ea trebuie cercetatã, cãcidoar în acest fel vor putea fi aflatedatele, faptele concrete care, întotalitatea lor, oferã imaginea com-pletã a culturii ºi istoriei româneºti.Dar, în plus de aceasta, specifici-tatea ne oferã rãspunsuri nespusde interesante privind modul încare românii din felurite locuri audat rãspuns la problema modului încare au trebuit sã conlucreze curealitatea locului ºi a vecinãtãþiiimediate ºi asupra modului în caremodelul existenþial românesc ºiprogresul general istoric au putut fireconciliate ºi armonizate. Într-oastfel de înþelegere, studiul specifi-cului local, „provincial” înceteazã sãmai fie o treabã strict istoricã ºiîncepe sã adreseze problema pre-zentului imediat, se oferã ca modal-itate de a rãspunde pozitiv viitoruluicare ne priveºte în faþã. CazulBanatului este ilustrativ.

Banatul, la fel ca fiecare dintreprovinciile istorice româneºti, areun specific al sãu, o identitate in-confundabilã. Detaliile care alcãtui-esc acest specific sunt numeroase.Putem pomeni între ele bogãþiaextraordinarã a costumului popularbãnãþean, melodicitatea specialã acântului popular bãnãþean ºi, îngeneral, a folclorului bãnãþean. Obogãþie ºi complexitate care aufãcut ca acest orizont cultural sãfie numit „barocul” folclorului ro-mânesc. Dar, dupã pãrerea mea,toate acestea sunt detalii cãrora, lacaz cã le vom da o peste mãsurãde mare importanþã, vom risca sãpierdem din vedere ºi sã facemobscure trãsãturile esenþiale ale

specificului bãnãþean, care suntspiritul de graniþã, cel de frontierã ºiidentitatea ortodoxã.

Fiind spaþiu românesc, Banatul afost ºi a rãmas mereu ºi încãpãþâ-nat ortodox. Dar acest orizont orto-dox s-a manifestat în condiþii spe-ciale, care au fost cele de graniþã.

Încã din veacurile XIII ºi mai vâr-

tos în cele imediat urmãtoare.Banatul a fost cunoscut ca „triplexconfinium”, regiune unde se întâl-neau hotarele a trei puteri ºi unde ostare de beligerantã mocnea con-tinuu. In aceste condiþii, stãpânitoriicare au fost nu au avut de ales ºiau trebuit sã se foloseascã deoamenii locului pentru paza hotaru-lui. Astfel, s-au întemeiat districteleprivilegiate bãnãþene, în care s-auformat cavaleri-þãrani ºi, astfel, afost cu putinþã ca ortodoxia sã sepãstreze în Banat cu drepturi ºi pri-vilegii, Este suficient sã amintimdespre unele dintre aceste districte.Caraº, Mehadia, Almãj, sau sã a-mintim cã în veacul al XIV-lea cne-zii bãnãþeni din Almãj refuzau sã sesupunã altcuiva decât scaunului dejudecatã regesc. Amintesc acestelucruri pentru a sublinia o realitatede extremã importanþã.

Ortodoxia bãnãþeanã a reprezen-tat ºi încã mai reprezintã punctul celmai înaintat cãtre vest al întregii

ortodoxii. Banatul este regiuneaunde ortodoxia face contact cu A-pusul european ºi modul în careaceste douã orizonturi de cred-inþã ºi culturã s-au acomodat aavut importanþã în trecut ºi areimportanþã ºi azi.

Românii bãnãþeni nu au alescalea de frontierã ºi nu au adoptatspiritul de frontierã în chip voit,aceastã realitate le-a fost impusã.Acest spirit de frontierã a însemnatnevoia de a confrunta adversari,militari sau culturali, ºi nevoia de acãdea la înþelegere cu ei, într-un felori altul. Spiritul de frontierã a maiînsemnat ºi necesitatea unei maritoleranþe ºi a însemnat, deopotrivã,excluderea tribalismului ºovin. Pen-tru a putea sã existe, oamenii dinzonele de frontierã trebuie sã ac-cepte diversitatea sau, altcum zis,faptul cã un lucru sau acelaºi lucrupoate fi numit în mai multe feluri.Aceastã înþelepciune a toleranþei s-aimpus în Banat în mijlocul circum-stanþelor istorice ºi în legãturã cuaceasta o nouã precizare se impune.

S-a spus, de multe ori, cãspecificul bãnãþean s-ar fi alcãtu-it în veacul al XIX-lea ºi cã înBanat s-ar manifesta reflexe maiîndepãrtate ale dezvoltãrii dinzona central-europeanã sau aus-tro-ceho-maghiarã. Acest lucrunu este adevãrat. Decisiv pentrualcãtuirea identitãþii bãnãþene, aspecificului bãnãþean aºa cum îlîntâlnim azi, a fost veacul alXVIII-lea.

Între veacurile XVI ºi XVIII, Bana-tul a stat sub stãpânire otomanã.Aceea a fost o perioadã interesantãºi care meritã studiatã atent. Nu afost o perioadã de stagnare, cãci înistorie nu existã perioade de stag-nare (existã perioade de dezvoltareaberantã, dar aceasta este o altãpoveste). Dar nici nu a fost o perioa-dã care sã rãmânã semnificativãpentru istoria bãnãþeanã. Înschimb, veacul al XVIII-lea a fostuluitor de bogat în evenimente ºiîn cursul lui s-a dãltuit specificulbãnãþean pe care îl vedem ºi azi.

La începutul acelui veac, Banatul

Peisaj din Mehadia

OBSERVAÞII PRIVIND SPECIFICUL BANATULUI



În ultimii ani, la Mehadia, cu sprijinul afectiv ºi efec-tiv al primarului IANCU PANDURU s-au desfãºurat

mai multe acte culturale. Model de primar în Banatulde Sud. (REDACÞIA)

N.D.P. ºi bunii sãi prieteni, IANCU PANDURU ºi primarii de odi-nioarã: Lãzãrescu ºi Sitaru. Oameni au fost, oameni au rãmas.

Andreea, fiica Almãjului, laureatã (I) a Simpozionului„George Voºtinaru” (2006)

Fidelitate faþã de culturãFidelitate faþã de culturã

a fost cuprins în hotarele imperiuluicare mai târziu avea sã fie numit,din comoditate mai mult, „austriac”.Oricum, la începutul veacului alXVIII-lea, acel imperiu nu se soco-tea nicicum „austriac” ºi sã ne adu-cem aminte cã primul împãrat alacelui veac, Carol al VI-lea, s-a lup-tat straºnic sã pãstreze posesiunilevestice ºi încã mai vârtos Spania.Imperiul a devenit „austriac” nu dinvoinþã, ci din necesitate ºi constrân-gere. Dar energiile care au fost în-grãdite în Apus, imperiul ºi le-a în-dreptat spre Rãsãrit, cucerind saueliberând de sub dominaþia otoma-nã un vast teritoriu. A fost vremeaeroicã a lui Eugeniu de Savoia,„vajnicul cavaler”. În aceste con-diþii a ajuns Banatul sã devie pro-vincie imperialã cu un statul spe-cial.

Fiind provincie nou cuceritã ºiîncã de graniþã, de unde porneau ºipe unde treceau rãzboaiele, Bana-tul a putut fi dezvoltat dupã celemai moderne ºi luminate planuri. ÎnBanat nu existau restricþii impusede o stare preexistentã. Era provin-cie nou cuceritã ºi autoritãþile impe-riale au putut sã impunã regulilecele mai înaintate. În Banat nu aexistat trista moºtenire a unui sis-tem feudal miop ºi întârziat (de felulcelui care a dãinuit cu funeste con-secinþe în Ardeal). AdministratoriiBanatului (unii aleºi dintre cei maibuni locotenenþi ai lui Eugeniu deSavoia, suficient sã amintim pe

Claudius Florimund Conte Mercy d’Argcantau) au pus în aplicare pla-nuri modeme de asanare a mlaºti-nilor (faimoasa canalizare a bazinu-lui Bega-Timiº a fost fãcutã de in-gineri olandezi), de organizare edi-litarã (satele bãnãþene au fost în în-tregime reconstruite dupã planuriclare, de inspiraþie urbanã) ºi auputut dezvolta, un imens programde colonizare. în Banat au fost a-duºi ºi aºezaþi nu numai coloniºtigermani, ci ºi francezi (mai cu sea-mã din Alsacia ºi Lorena), dar ºimulþi spanioli rãmaºi loiali casei deHabsburg (satul Becicherecul Marenu era altceva decât NouaBarcelonã). Românii, populaþia clarmajoritarã a provinciei, au fost ºi eiafectaþi de reformele imperiale.Românii din partea de rãsãrit aBanatului au fost organizaþi în regi-mentul de graniþã care le-a permissã îºi pãstreze limba ºi credinþa,starea de oameni liberi ºi, poateîncã mai important, le-a lãrgit ori-zontul umanist. Duºi cu obligaþiimilitare dintr-o parte în alta aimperiului, în mod necesar ei auînvãþat cã lumea este feluritã ºi cãlucrurile pot fi fãcute în chipuri mul-tiple. In acelaºi chip, s-a dezvoltatºi industria Banatului, marile centrede la Reºiþa ºi Ferdinand, exploatã-rile miniere etc. Banatul a fost înveacul al XVIII-lea în centrul pre-ocupãrilor imperiale, ºi încã maimult, Banatul a fost folosit ca unexperiment al ideilor iluministe.(Felicitãri, d-le Profesor! - n.r.) Pro-

babil cã uºor nu a fost pentru local-nici sã se vadã aruncaþi în vârtejulunui asemenea progres, dar pentruistoria Banatului circumstanþa a fostbeneficã.

Sã nu uitãm cã aceea a fost vre-mea lui Carol al VI-lea, a MãrieiTheresa ºi a lui Iosif al II-lea. Operioadã care este marcatã simbo-lic, la începutul ºi sfârºitul ei, dedouã personalitãþi extraordinare ºiciudate în acelaºi timp, prinþul Eu-geniu de Savoia ºi Wolfgang Ama-deus Mozart! Altcum zis, în veaculal XVIII-lea Banatul s-a aflat pe„muchia tãioasã” a progresului eu-ropean sau, oricum, central-euro-pean. Mai mult decât oricare dintreprovinciile Imperiului la rãsãrit deViena. In acea vreme s-a alcãtuitspecificul bãnãþean care dãinuie ºiazi. Un specific care înseamnã spir-it de frontierã, ortodoxie, diversitateetnicã, toleranþã luminoasã, refuzdezgustat pentru tribalism ºiextremism miop, înclinaþie cãtreacceptarea progresului, tehnic sauintelectual. Nu întâmplãtor, Banatulºi bãnãþenii sunt cei mai puþin „pro-vinciali” dintre români ºi nuîntâmplãtor aici au început marileacþiuni înnoitoare în istoria româ-neascã. Ca vârf de lance al ortodo-xiei ºi spaþiului cultural românesc,specificul bãnãþean se oferã azi camodel posibil al integrãrii ºi coop-erãrii cu Europa de Apus ºi lumeacivilizatã în general.

ALEXANDRU NEMOIANU, JACKSON, MICHIGAN, USA

urmare din pagina 4


O interesantã carte ºi bine documentatãdespre istoria tezaurului României a apãrut laEditura „Cãlãuza” v.b., 2004, cu titlul „Din is-toria unui tezaur” (Restituiþi României tezau-rul sãu!), semnatã de Petru Olosu, originardin oraºul Brad, dar stabilit în Bucureºti. A-ceastã lucrare se constituie într-un strigãtpentru dreptate, fiindcã cum spunea Heraclitîn „Fragmente”, „dreptatea e luptã”, acest lu-cru îl face ºi autorul, luptând cu condeiul ºiadevãrul istoric oglindit în documentelevremii.

Apãrutã în condiþii grafice deosebite, cumde altfel ne-a obiºnuit aceastã editurã, carteaeste scrisã cu acribia istoricului care „relatea-zã pentru prima datã cum s-a trimis tezaurulRomâniei la Moscova în 1916” („Cuvânt îna-inte” de Valeriu Bârgãu), enumerând obiec-tele de valoare ºi de patrimoniu trimise, ac-tele întocmite în acea perioadã tulbure de cã-tre Banca Naþionalã a României, pe de-o par-te, ºi guvernul imperial al Rusiei, de cealaltãparte. Alãturi de aceste documente de o ines-timabilã valoare documentarã ºi juridicã pub-licate, sunt evidenþiate ºi „asigurãrile oferitede marile state ale Europei cã tezaurul Ro-mâniei se va întoarce în þarã”.

În acest an se împlinesc nouãzeci de anide când tezaurul României a fost încredinþatdelegaþiei Rusiei Imperiale (14/29 decembrie1916), urmând ca acesta sã fie restituit þãriinoastre dupã încheierea Primului RãzboiMondial. Pânã în prezent, aºa cum sublini-azã, încã de la început autorul, „acest tezaurnu a fost restituit decât în foarte micã parte”(„Cloºca cu puii de aur” ºi nu completã),nesemnificativ faþã de marile valori rãmase,încã, în seif-urile Kremlinului. Pãcat cã gu-vernanþii de atunci nu au învãþat din lecþia is-toriei cã Rusia întotdeauna sub masca „bu-nului vecin” a avut faþã de poporul român, ºinu numai, o atitudine acaparatoare ºi de ex-pansiune. Sunt circumstanþe acuzatoare ºifaþã de ministrul de finanþe Titulescu carestipula pe un document al Bãncii Naþionale,

cã „tezaurul trebuie trimis deîndatã din þarã laMoscova”.

Consiliul General al Bãncii Naþionale,întrunit la 2 decembrie 1916, hotãra la punc-tul 4: „Se va încheia cu autoritãþile ruseºti,care vor primi tezaurul în pãstrare cã el esteºi rãmâne proprietatea Bãncii Naþionale a Ro-mâniei.)

Cartea publicã în traducerea domnuluiPetru Olosu nota adresatã în limba francezãdin data de 11 decembrie 1916 de cãtre min-istrul Rusiei la Iaºi, A. Mossoloff, ministruluiromân al finanþelor, în care stipula, fãrã niciun echivoc cã „Guvernul rus garanteazãintegritatea lor, atât în timpul parcursului, câtºi în timpul depozitãrii la Moscova”.

Aceastã documentarã lucrare cuprindetoate documentele, protocoalele, declaraþiileºi scrisorile legate de expedierea ºi predareatezaurului României Rusiei imperiale. Printreacestea se numãrã „Protocolul încheiat la Iaºila 14/27 decembrie 1916, cu ocazia încãrcãriitezaurului Bãncii Naþionale „din care aflãm cãvaloarea totalã în aur efectiv este „de lei aur314.580.456 bani 84”. În vagoanele expedi-ate se aflau „casete a cãror valoare declaratãeste de ºapte milioane (7)”, acestea fiindbijuteriile Reginei Maria.

„Protocolul” încheiat la data de 16 febru-arie 1917 cu ocazia depunerii tezaurului aural Bãncii Naþionale a României la Kremlin sestipuleazã cã dupã verificare ºi recepþie aces-te valori „au fost depozitate în acelaºi com-partiment de rezervã al sucursalei Bãncii deStat la Moscova în Kremlin (Palatul Armu-relor) sub garanþia Guvernului Imperial Ruspentru „siguranþa depozitului, în conformitatecu datele înserate în prezentul protocol”.

Aceastã carte mai cuprinde: „Tabloul sin-tetic al valorilor din primul transport aTezaurului României depus la Moscova;„Protocolul încheiat la Iaºi din 27 iulie/8august 1917 cu ocazia trimiterii la Moscovaal celui de al doilea transport cu valorileBãncii Naþionale ale României; „Protocolul

încheiat la Iaºi la 27/9 august cu ocazia trim-iterii la Moscova a valorilor Casei deDepuneri ºi Consemnaþiuni a României”;„Procesul-verbal, încheiat la 5 – 18 august,cu ocazia depunerii la Moscova a valorilorBãncii Naþionale a României”, ºi multe altedocumente care relevã cã în cele douã trans-porturi fãcute cãtre Moscova au fost 3548casete conþinând valori de 9.416.417.177,93lei aur.

Odatã cu izbucnirea Revoluþiei bolºevice,din octombrie 1917, începe o epocã tulbureºi de profundã îngrijorare a autoritãþilor ro-mâneºti pentru soarta acestei avuþiinaþionale.

Conþinând ºi o semnificativã „Bibliogra-fie”, cartea domnului Petru Olosu readuce înatenþie, cu documente irefutabile „Întunecataistorie a tezaurului României de la Moscova”care „nu se întrevede a fi rezolvatã”. Cartea seconstituie într-o frescã originalã a tragicului„destin a naþiunii noastre agresate, jefuite „încondiþiile când Rusia este beneficiarul tezau-rului României, þarã care sub masca priete-niei a dus „ºi mai duce ºi astãzi o barbarãcampanie de deznaþionalizare a românilorrãmaºi în afara graniþelor noastre anexate deaceastã þarã cu forþa ºi „prin jocul obscuruneori al culiselor geopolitice”.

Subscriu cu toatã inima la cuvintele scrisecu durere de cãtre Valeriu Bârgãu în prefaþavolumului: „Ca o constatare tristã, descopãrîn spatele documentelor scoase la ivealã dedomnul Olosu, cã de-aa lungul veacurilorpentru acest tezaur s-aau bãtut mulþi românidar puþini conducãtori mai vechi sau mai noiai românilor!?

Citiþi bine, români, cartea domnului PetruOlosu ºi vã notaþi adânc în minte ce conþineTezaurul Românesc aflat în Rusia”.

Cartea „Din istoria unui tezaur” de PetruOlosu este o cutremurãtoare mãrturie despremarele furt fãcut cu acte în regulã de cãtreMoscova.

AL. FLORIN ÞENE

Dl. Nicolae Danciu Petniceanu , Str. Pãdurii, Nr. 389 327270 Mehadia Jud. Caraº Severin

Stimate domnule Danciu Petniceanu,Confirmãm pe acestã cale primirea donaþiei pe care aþi avut ama-

bilitatea sã o faceþi Bibliotecii Academiei Române:- Nicolae Danciu Petniceanu (red. coord.): Mehadia-vatrã istoricã

milenarã, Timiºoara, 2007Vã mulþumim pentru interesul pe care îl manifestaþi faþã de

aceastã instituþie de culturã.Cu deosebitã stimã,

Director General,

Prof. univ. dr. DAN HORIA MAZILU,

Membru corespondent

al Academiei Române

ADEVÃRUL DESPRE ISTORIA TEZAURULUI ROMÂNESC

5 Septembrie,2007D-lui Primar Iancu Panduru,Mehadia, Caraº Severin, ROMANIA

Dragã Domnule Panduru,Cu bucurie îmi amintesc scurta conversaþie telefonicã

avutã cu Dumneavostrã în August 2007 când eram laBorioveni. Imediat dupã aceea am primit douã numere dinrevista “Vestea” ºi un exemplar din volumul “Mehadia,Vatrã de istorie milenarã”. Sunt publicaþii care fac cinstetrecutului eroic al Mehadiei ºi care publicaþii, fãrã falsãmodestie, vorbesc despre vrednicia administraþiei Dum-neavoastrã. Personal vã felicit cãlduros ºi din toatã inima!

Vã rog sã transmiteþi doririle mele de tot binele D-luiDanciu. Cu doriri de tot binele,

Alexandru Nemoianu

ªef serviciu Dezvoltarea Colecþiilor, MARIA RAFAILÃ


Munþii Alpi. Sfârºit de octombrie 1917. În

aval, Piave ºerpuieºte legãnându-se tumultu-

os, bolboroseºte înciudurat printre stânci

colþuroase, dornic sã se despovãreze cât mai

grabnic de scursoarea monstrului. Murdar

pânã-n gât, Piave viseazã adâncurile tainice,

odihnitoare ºi limpezi ale Mãrii Adriatice. I s-

a fãcut lehamite de zgomotul infernal al

obuzierelor, nu mai poate suporta bãtaia

brandurilor ºi mãciniºul bombardierelor. Nici

o secundã de pace! Între explozii, prin doline

ºi lapiezuri latrã mitralierele.

O comandã, una singurã, ºi gurile de foc

scuipã fãrã rãgaz vâlvãtãi ºi nori de plumb,

care plutesc învârtoºaþi ºi bezmetici pe dea-

supra tranºeelor sângerânde. ªi totuºi se aud

vaietele rãniþilor ºi nechezatul cailor scãpaþi

din frâie, rãzbat boncãluitul þapilor dintre

steiuri ºi þipãtul pãsãrilor cântãtoare, þipãt ce

urcã în disperare, cãutând braþele ocrotitoare

ale Madonei din ceruri. Tranºeele celor douã

fronturi sunt postate faþã-n faþã, la zece ori la

cel mult douãzeci de paºi unele de altele,

sunt uimitor de aproape încât soldaþii din cele

douã tabere se recunosc între ei, îºi strigã

unii altora vorbe de duh, ca oamenii ce nu au

nimic de împãrþit, iar atunci când pot îºi

aruncã þigãri, se împrumutã cu naþionale ºi...

nazzionalle. Printre ei circulã într-o limbã ºi

într-alta, se miºcã fãrã de sfialã, vorbe de

ocarã ºi un blestem imperial.

Aici, la Piave, ºi nu în altã parte, e teatrul

de operaþii al Regimentului 43 bãnãþean, de

infanterie, al celor patru „Marsch batallione”

ºi al companiilor aferente, desfãºurate în dis-

pozitiv, gata de contraatac. ªi, tot în aceastã

zonã, la Costanovizza, o localitate montanã,

se aflã în poziþia de aºteptare ºi compania

cãpitanului Amos Pop, ofiþer român, bãºtinaº

din valea Almãjului. Soldaþii sãi, cu pãturile

în banduliere, pãturi în care miºunã pãduchii,

fumeazã pe rupte „tutun” din frunzã uscatã de

gorun,gârniþã ºi ceroni,trag din trabuce, de

parcã ar fuma regale de Ada-Kaleh! Acalmia

de dinaintea urgiei!

La cotã, de veghe, în post de santinelã,

Ion Domãºneanu, cãtanã tânãrã. Se aºeazã pe

un butuc ºi netezeºte cu palma pe genunchi

un petic de hârtie. Calm, moale între buzele

groase ºi crãpate de vânt un capãt de creion

chimic. Face haz de necaz scriind celor de

acasã, picniºenilor din Valea Sfârdinului:

„...îs de priveghiu, ca la mort! Mi-s mumã

atât de sus încât ajung cu baioneta la cer, iar

la prânz, dodã, îmi pun capela dupã nor!...”

Cineva, zãu, nu se ºtie cine anume, dis-

punând de timp berechet, a urcat pe tãcute

tricolorul românesc în vârful unui frasin, un

copac înalt cât trei plopi la un loc! Se aude.

Cum-necum se aude! Maiorul Juhasz e foc ºi

parã de mânios. E foc ºi parã comandantul de

batalion, îi sare întruna pleoapa ochiului

drept ºi-i tremurã sfârcurile rãsucite în sus de

la mustaþã! Nu-i vreme de cercetat! Þipã ca un

apucat ºi ordonã ca negreºit în doi timpi ºi

trei miºcãri sã fie dat jos stindardul „inamic!”

Negreºit! E coborât cu grijã de sfârdineanul

Ion Þolea, care zâmbind mânzeºte îl adunã ºi-

l vârã la loc sigur, în raniþã peste merinde. De

aceastã faptã damnabilã (cititorul are liber-

tatea sã rãsfoiascã în minte codul justiþiar de

la Viena ºi Budapesta) aude pânã ºi colonelul

Herbert; comandantul Regimentului 43 infan-

terie, unitate constituitã în exclusivitate din

români bãnãþeni. Aude cu câteva clipe înainte

de ora haº, sortitã declanºãrii contraatacului.

Nu dispune nici dumnealui de timp pentru

cercetãrile de rigoare. Privindu-ºi ornicul

gãlbui de la vestã se mulþumeºte sã þinã o

alocuþiune moralizatoare, vreme în care

priveºte încruntat spre liniile inamice.

Translatorul traduce: „Bãnãþeni! Ostaºi din

imperiu! Aþi juruit credinþã nestrãmutata

Coroanei. Sã nu vã fie milã de acest popor,

duºman al monarhiei!...” Nu se aclamã! Nu se

strigã ura! Mulþimea ascultã mutã, privind

senin spre frontul advers.

Într-o clipitã cerul se înroºeºte,

lãcrimeazã ºi plouã cu ºrapnele. Potopul de

schije sfârtecã pãdurea ºi dizlocã piatra,

transformând-o în pulbere. Bate nãprasnic

artileria! Se zguduie ºi se cutremurã pãmân-

tul! Carabinele ºi mitralierele þãcãne ºi rãpãie

da zor. Printre bubuituri strãbate glasul plin

de îmbãrbãtare al cãpitanului Amos Pop.

- Luþã!!! ia taragotul ºi trage-i o cântare!

Trage-i sã se nãruie munþii ãºtia de piatrã....

- Dom’le cãpitan...

- Executarea, soldat...

- ‘Nþeles, trãiþi dom’le cãpitan...

Soldatul Luþã lovitã, scurt ºi gros, cu faþa

mãslinie, plinã de þepii unei bãrbi nerase, se

executã. Lasã din mânã puºca, o aºeazã pe

buza unui parapet, sub ochii fratelui sãu

cãprarul lovitã ºi apucã de alãturea taragotul,

iese încet, timorat, cu paºi mãrunþi ºi nesig-

uri. Apare întâi gura instrumentului, apoi iese

ºi el din groapã ºi ieºind cântã în culmea dis-

perãrii, cântã „La Paloma” luându-se la între-

cere cu bateria de tunuri. Sunetele þâºnesc

melodioase, se amplificã vertiginos ºi urcã

spre înãlþimi celeste, cucerind spaþiile dintre

fronturi. Inimile prind a se uni. ªrapnelele se

rãresc, se împuþineazã vãzând cu ochii, în

final se predau necondiþionat cântecului. La

Paloma - Porumbelul -, celebrul tangou, pla-

neazã atotbiruitor de la pãmânt la cer!

Pogoarã o tãcere sacramentalã! Acum, rapso-

dul Luþã Iovitã, fãrã o altã comandã, închide

ochii ºi zice o suitã de doine, de brâuri ºi

hore bãnãþene. Cântã soldatul Luþã lovitã din

Regimentul 43 infanterie Caransebeº ºi ca el

nimeni nu cântã. La sfârºit, pentru cã existã ºi

un sfârºit, dinspre tranºeele adverse izbuc-

nesc zeci de mii de aplauze furtunoase, se a-

clamã necontenit ºi se strigã la vecini:

- Bravissimo!... Bravissimo seniore!...

Bravissimo fratello!... Bravissimo!... Biss!...

Biss!... Biss!...

Pacea a durat vreme de un ceas. Ori poate

cine ºtie? Poate a durat mai mult pânã când

maiorul Juhasz alarmat de cineva, nu se ºtie

de cine anume, a reapãrut în dispozitivul

companiei cãpitanului Amos Pop, ordonând

reluarea focului...

NICOLAE DANCIU PETNICEANU

(Fragment din romanul cu acelaºi titlu.

Ed. Militarã, Bucureºti, 1990)

Soldatul Luþã Ioviþã (în mijloc)

OCTOMBRIE 1917 - OCTOMBRIE 2007ACUM 90 DE ANI!

TANGOU LA PIAVE


În perioada interbelicã ºi un timppostbelicã, în Mehadia, târguºor, existao reþea întreagã de magazine ºi depozitede mãrfuri agro-industriale, la care seadãuga târgoveþii ºi muºterii în ziua desâmbãtã, zi de târg în Mehadia încã dinanul 1850. Aºadar, în Mehadia era oafluenþã de lume care, dupã târguieli,mergea sã se „ostoiascã” la cafanã, sãbea un ºvartz, o limonã sau un pahar demasticã, rum sau secãricã, sã bea ºi sãasculte cafè-concertul renumitelororchestre din Mehadia, erau douã tara-furi: Vlãduleºtii ºi Mirceºtii, între ei:Mihai Manciu, zis Ilã Vlad (þambal),Nistor Lupu (vioarã ºi þambal, care con-certase în America, de unde ºi-a adusnevasta, pe Fronea) ºi Nichi Mircea,unal doilea Ion Luca Bãnãþeanu, lavioarã!

În Mehadia acelor vremuri erau maimulte localuri ºi cafenele, însã douã sta-bilimente erau faimoase: Restaurantul„Herzog” ºi „Calul Alb”. Localul„Herzog” (azi depozitul de mãrfuri aldomnului Gherghina) era patronat de unneamþ (probabil evreu neamþ, evreii aunume germane) ºi „Calul alb” (azi dis-cotecã, pe locul sãu) al românuluiªtefan Iorgovan.

În orice caz, în cele douã localuri seintra la þinutã, la cravatã ºi smoching. Înlocal la „Calul alb”, patronul sâmbãtamai închidea din ochi, intrau ºi fãrã cra-vatã,þãranii, cu condiþia sã aibã ºtaifuldoldora de lovele.

Sâmbãtã de sâmbãtã în cele douãrestaurante, cu sãli aranjate ca la oraºse organizau: baluri (se intra pe bazã deinvitaþie nominalizatã), serate literare ºidansate: organizare biserica catolicã, bi-serica ortodoxã, clubul sportiv „Ad-Me-diam”, ºcoala ºi grãdiniþa de copii, Aso-ciaþia de vânãtoare, Mina de cãrbuni,Firma Moraru-Steiner de exploatare fo-restierã etc. Amatorii jucau piese de tea-tru de Vasile Alecsandri, declamau poe-zii de Eminescu, Coºbuc, Bolintineanu,ori de Tata Oancea ºi Victor Vlad Dela-marina, poezii în grai bãnãþean. Apoi setrecea pe la bufet, pe la tombolã ºi, deaici, în sala de dans. Se bea, se mâncaºi se distra pânã în zori. O, tempora!

Cele mai multe invitaþii le primeaNica Olaru (ºef la poºtã), strãbuniculactualului doctor stomatolog dinMehadia. Redãm textul câtorva invitaþii.

INVITAREClubul sportiv „Ad-Mediam” aran-

jeazã în seama zilei de 6 ianuarie 1934(Botezul Domnului) în localul”Herzog”Balul Anual, la care prin prezenta cuonoare vã invitã împreunã cu stimataDv. Familie.

Semneazã: Aranjorii.Începutul la ora 8 ºi jumãtate.

Intrarea liberã. Donaþiuni în beneficiulclubului se primesc cu mulþumire.Tipografia „Grãnicerul” Mehadia.

*

INVITAREComunitatea Bisericeascã romano-

catolicã din Mehadia aranjeazã în ziuade 9 februarie 1935 în localul Hotelului„Herlog”. Balul Bisericii împreunã cutombolã, la care cu onoare vã invitã îm-preunã cu stimata Dvs. familie. Înce-putul la ora 8 ºi jumãtate seara. Intrarealiberã. Donaþiuni în favoarea SfinteiBiserici se primesc cu mulþumitã.

(Menþiuni: invitaþia era pe o paginã înlimba românã, pe o altã paginã în limbagermanã Einadung = ... Kirchenball)

*

INVITAREConsiliul Sf. Biserici Ortodoxe

Române din Mehadia aranjeazã înfavoarea Sf. Biserici la 18 februarie(Duminica lãsatului de brânzã) 1924, unbal în sala mare a hotelului „Calul alb”,la care vã invitã respectuos.

Începutul la ora 8 ºi jumãtate seara...Tipografia „Grãnicerul” Mehadia.

*

INVITARECopilaºii ºi Conducãtoarea ºcoalei de

copii mici din Mehadia vã invitã cu totdragul a participa la Serbarea de fine dean, care va avea loc în ziua de Duminicã2 iulie a.c. ora 3 d.m. în localul „Calulalb”.

Programul va fi urmat de dans.Vor avea loc cântãri ºi exerciþii de

gimnasticã cu steguleþe ºi jocurinaþionale. Cântãri ºi jocuri de copii.

Taxa de intrare benevolã. Suprasol-virile, care vor fi destinate grãdiniþei decopii, se primesc cu mulþumire.

*

INVITARESocietatea femeilor române ortodoxe

din Mehadia aranjeazã în seara zilei de21 iulie a.c. (vineri a doua zi de rugã) oseratã dansatã, la care vã invitã cu totdragul. Serata are loc în localul „Calulalb” la ora 9 seara. Intrarea liberã.

Donaþiunile se primesc în folosulºcoalei de copii mici, cu mulþumire pub-licã. Semneazã: comitetul ºi parafa so-cietãþii.

*

INVITARECu onoare sunteþi invitaþi a lua parte

împreunã cu stimata Dvs. familie latradiþionalul Bal de Crãciun, care vaavea loc în sala hotelului „Calul Alb”, înseara de 26 Decembrie 1932, ora 8 1/2,seara. Mari surprize! Alegerea RegineiBalului prin concurs de ilustrate. Bãtaiede confetti ºi serpentine.

Beneficiul net în favoarea CaseiCulturale. Semnat: Aranjorii.

*

INVITARE1

ªcoala Primarã, cu concursul doam-nei Ada Margetich, aranjeazã în ziua de6 ianuarie (Botez) în sala „Calul Alb”:Serata Teatralã, urmatã de dans...

Începutul la ora 9 seara. Donaþiunilese primesc cu mulþumirea pentru aju-torarea elevilor sãraci, cu cãrþi ºcolare.

Rugãm pe toþi binevoitorii culturiinaþionale a ne da tot concursul atâtmoral cât ºi material, pentru ajutorareaelevilor sãraci, cu cãrþi ºcolare.

Rugãm pe toþi binevoitorii culturiinaþionale a ne da tot concursul atâtmoral cât ºi material, pentru ajutorareaelevilor sãraci, cu cãrþi ºcolare.

Program:- Dansuri naþionale...- Yo-yo cântat de dl. Ionel Bãcilã- Romanþã – cântatã de dl. Dragomir- Ghiocel ºi Baba Cloanþa – poveste

de (indescifrabil) prelucratã de doamnaAda Margetich. Pitici... (text indescifra-bil).

Pe invitaþie este aplicatã ºtampila„Direcþiei ºcoalei din Mehadia”

(Nota redacþiei: doamna Ada Mar-getch a fost mama regretatului scriitorNicolae Margeanu. Bãtrânul Margetich,prizonier în primul rãzboi mondial, înSiberia, a reuºit sã fugã din lagãr, înperioada evenimentelor din Octombrie1917, prin Japonia (aidoma lui Ion Gri-gore, cãruia i-am aplicat o placã come-morativã pe casa în care s-a nãscut),areuºit sã ajungã în Europa ºi de aiciacasã, la Mehadia. Din Siberia ºi-a adussoþia, pe doamna Ada.

1 Invitaþiile în original se gãsesc lafamilia domnului inginer Anoca dinMehadia

RememberRemember Invitaþie la bal...


MODELE DE INVITAÞII

Trei din renumiþii muzicanþi din Mehadia,care au distrat pe bunicii ºi pãrinþii noºtri în perioada interbelicã: LAE BOU(primaº, ºef de ºcoalã în casa sa, pe scaun), PETRICÃ MIRCEA (contras, purtãtorul de cuvânt, cu cravatã, papion) ºi

junele NICOLAE (NIKI) MIRCEA, al doilea ION LUCA BÃNÃÞEANU,la vioarã. Viitorul socru al lui N.D.P.


Salutãm tendinþa de urbanizare a comunei Mehadia, sub primãriat-ul cu idei ºi iniþiative a domnului Iancu Panduru. Asfaltarea strãzilorºi canalizarea sunt fapte, nu vorbe, cã Mehadia pãºeºte de la o zi laalta spre mediul urbanistic, propriu civilizaþiei.

Un semn al civilizaþiei este, fãrã doar ºi poate, numãrãtoareacaselor în chip vizibil ºi nomenclatura strãzilor într-o localitate. Aºasunt satele din fosta Jugoslavie ºi din Vest, aºa trebuie sã fie ºi la noi,dacã ne socotim europeni cu adevãrat.

În ceea ce ne priveºte propunem sã se aplice tãbliþe la colþuri destradã, pãstrându-se vechile denumiri, aflate într-o hartã mai veche(interbelicã) a Mehadiei. Aºadar, sã se menþinã denumirile: Bãcºãneþ,Bãnoþ, Sanþul Mic, Sanþul Mare, Prosec, Sfîrdin, Pãdurii, Strãjoþ,Gãrii, Spitalului, Poºtei etc.

Propunem denumiri de strãzi noi, purtând numele unor perso-nalitãþi locale:

1. Nicolae Stoica de Haþeg2. General Nicolae Cena3. Doctor Virgil Nemoianu4. Protopop Coriolan Buracu5. Prof. Grigore Ion6. Înv. Nicolae Mergea7. Înv. Ion Bãcilã8. Nicolae Mãrgeanu (scriitor)9. Maior Ilie Cena10. Cãpitan Iacob Frumosu11. Preot Aurel Colojoarã12. Preot Andrei Urechiatu13. Doctor Mihail Lalescu14. Nica Olariu (ºef de poºtã)15. Nicolae Chiticeanu (arestat de unguri)16.Ticã Artimescu (partizan)17. Fr. Fürbacher (veteran de rãzboi în armata românã)18. Ioniþã Mircea (primul mecanic din Mehadia, pe trenul regal)19. Nistor Lupu (violonist ºi þambalist la radio Bucureºti, a concer-

tat ºi în America – Philadelphia)20. Neli Chiticeanu – preºedinta Organizaþiei Femeilor Democrate

din Mehadia21. Ada Marghitici – animatoare culturalã din Mehadia (inter-

belicã)22. Dana Dimitriu – educatoare (prima, dupã 1920)23. Ion Florian Panduru – scriitorPropunem personalitãþi emblematice naþionale care sã onoreze

strãzile din Mehadia:1. Mihai Eminescu

2. George Coºbuc3. Vasile Alecsandri4. Tudor Vladimirescu5. Patriarh Miron Cristea6. Valeriu Braniºte7. Dimitrie Onciul8. Andrei Bârseanu9. Ion Luca Bãnãþeanu10. Ion ªt. Paulian (muzician)11. Ion Corneanu – antrenor sportiv12. Nicolae Iorga, savant13. Propunem ca una din strãzile Mehadiei sã se numeascã

Ludovic Kossuth, care în august 1849 în drumul sãu spre Turcia ºiItalia a poposit ºi s-a odihnit în Mehadia, în casa Chiticeanu.

Realizarea acestei propuneri nu incumbã investiþii mari, dimpotrivãsunt necesare zece table metalice (25 lei costã o tablã), iar mâna delucru poate fi foarte accesibilã din partea d-lui Gabor Ludovic,tinichigiu, stabilit în Mehadia, disponibil la o asemenea întreprindere.

*Menþionãm cã persoanele emblematice naþionale au vizitat, mai

mult sau mai puþin Mehadia. Amintiþi-vã de Coºbuc care a scrispoema: „Prin Mehadia”, Vasile Alecsandri a vizitat „Bãile Mehadia”,apoi Mihai Eminescu – junele, cu trupa de teatru Pascaly, a trecut prinMehadia, Ion Luca Bãnãþeanu a cântat la „Calul Alb”, în Mehadia.

*Edilii primãriei Mehadia au obligaþia moralã de-a se mândri cu cal-

itatea lor, sã nu uite cã trecutul Mehadiei este mai mult decât glorios,prezentul este dator sã-i fie la înãlþime. Le reamintim dumnealor, pre-cum ºi celor care nu ºtiu cã:

- La Mehadia a fost prima ºcoalã în limba românã, din pãmântromânesc;

- La Mehadia a fost prima farmacie, din pãmânt românesc;- La Mehadia a fost prima poºtã, din acelaºi pãmânt;- La Mehadia a fost primul oficiu sanitar (spital) din pãmânt ro-

mânesc. (Precizãm: în mediul rustic)Propunem primarului Iancu Panduru, care gândeºte din mers, cu

o inteligenþã sclipitoare ºi cu fapte culturale pe mãsura funcþiei sale,sã realizeze la intrarea ºi ieºirea din comuna Mehadia, pe drumulnaþional, douã panouri vizuale ºi noaptea cu înscrisurile de pionieratcultural, proprii doar Mehadiei, aºa, ca sã ºtie ºi urmaºii noºtri, dar ºicei care trec prin splendida noastrã localitate montanã.

REDACÞIA „VESTEA”: REDACTOR-ªEF –N.D.PETNICEANU; REDACTOR-ªEF ADJUNCT – COSTEL

VLAICU; SECRETAR – SIMONA SORESCU

Centrele comunale importante dinBanat, cum centru important esteMehadia, au anual un festival, o sãrbã-toare anume, prefaþate de un sim-pozion. Exemplele sunt: Festivalul derenume, al cântecului, portului ºi jocu-lui, din Valea Almãjului, ori modesta„Crainã bãnãþeanã” din Petnic. Evident,Petnicul nu se poate compara cuMehadia sub raport material, spiritual ºiuman. Aici, la Mehadia, sunt alte forþe,care trebuie doar folosite. Cu toateacestea, Mehadia nu are nimic!!!

Ca sã intrãm în rând cu lumea bunã,propunem spre ºtiinþã, analizã ºi apro-bare în vederea organizãrii Simpozio-nului Cetãþii, care sã aibã loc în ultimasâmbãtã din ianuarie, dupã urmãtorulprogram:

- ora zece: întâlnire cu primarul ºiconsilierii sãi;

- ora 11: vizitarea Bisericii OrtodoxeRomâne ºi mormântul protei NicolaeStoica de Haþeg;

- ora 12 – 14: participare la lucrãrile„Simpozionului Cetãþii”. Vor þine pre-

legeri despre Mehadia ºi oamenii sãi deieri ºi de azi, 2 – 3 personalitãþi dinBanat;

- ora 17 – 19: spectacol literar-muz-ical susþinut de elevii ºi cadrele didac-tice din arealul comunei;

- ora 20 – 04: Marele Bal. Pânã laora 24 accesul în salã este permisdoar în port naþional românesc. In-terdicþia este valabilã chiar ºi pentruprimarul Iancu Panduru ºi primãriþasa.

(REDACÞIA)

SIMPOZIONUL CETÃÞII

ÎN BON-TON CU EUROPA


În peisajul istoric al Banatului muntos Mehadia are un loc special.Despre importanþa locului au scris, cu enormã admiraþie, mari scri-itori ºi istorici între care este suficient sã pomenim pe NicolaeDensusianu ºi pe Nicolae Iorga.

Mehadia a fost în mai multe chipuri un soi de “capitalã” ºi centrude autoritate, administrativã ºi culturalã, a Banatului muntos, Banatulcnezilor liberi ºi al “grãnicerilor”. Mai mult încã, Mehadia a fost un“model” care a promovat progresul românesc. Aceasta vitalitateexcepþionalã se manifesta plenar ºi azi. Nu numai sub forma adaptãriieconomice ºi sociale rapide, ci mai ales a modului în care modelulexistenþial românesc este pãstrat cu strãºnicie ºi eleganþã. Câtevarealizãri culturale (de fapt publicistice) ilustreazã aceasta afirmaþie.

Din 2006, prin truda ºi jertfa Primarului Mehadiei, Domnul IancuPanduru, ºi a neobositului scriitor ºi ctitor de cultura Nicolae Danciu-Petniceanu, în Mehadia este publicata revista lunarã “Vestea”.

Aceasta revistã, publicatã cu jertfã, emoþie, generozitate ºi, maiales, cu dorinþa de a face bine, înfãþiºeazã, simultan, trecut ºi prezentdeci, statornicie ºi veºnicie româneascã. (Cu bucurie am vãzut unstudiu al meu dedicat bunicului meu patern, Dr.Virgil Nemoianu,medic al Mehadiei din 1905 pânã în 1930, când a închis ochii, studiupublicat în volumul “Tãrâmuri”. Acel studiu a fost republicat înnumãrul din Iulie 2007 al revistei “Vestea”. A fost publicat cu un

asemenea entuziasm încât Profesorul Doctorand Iulian Lalescu l-a ºi..semnat. Dar aceastã “micã” neînþelegere nu afecteazã în nimic scop-ul propus.)

În 2007, la Editura Gordian, sub îndrumarea aceluiaºi NicolaeDanciu-PPetniceanu apãrea “Mehadia, Vatrã istorica milenarã”, având283 de pagini.

Volumul înfãþiºeazã momente semnificative din istoria Mehadiei ºipersonalitãþi care au strãlucit în trecutul ei. (Între ei Generalul Cena,Preotul Iosif Coriolan Buracu (unchi al semnatarului acestor rânduri).Doctorul Virgil Nemoianu ºi alþii.)

Publicaþiile amintite aratã felul în care, în vremea “globalismului”,modelul existenþial românesc este viu ºi scânteietor, în forma mereuoriginalã (semnul autenticitãþii), modul în care acest model este tre-cut din generaþie în generaþie într-un chip care nu poate fi numitaltcum decât eroic.

ALEXANDRU NEMOIANU

Cãtre:ACADEMIA ROMÂNA -DOMNULUI PREªEDINTEHAIDUC -

Salutãm ca bine-venitã prezenþaDumneavoastrã în fruntea înaltului for de cul-turã - ACADEMIA ROMÂNÃ.

Domnule preºedinte, venim în faþaDumneavoastrã, pe aceastã cale tradiþionalã,cu propunerea ca generalul Nicolae Gena(1844-11922) din Mehadia (Caraº-SSeverin) sãfie declarat membru post-mmortem alAcademiei Române.

DATE PERSONALEGeneralul Nicolae Cena s-a nãscut la 21

noiembrie 1844 în comuna Mehadia, ca fiu allui Nistor, locotenent de grãniceri, ºi al Saftei,þãrancã „Studii: medii ºi superioare militareºi tehnice în oraºele Caransebeº ºi Tuln, fostofiþer superior ºi profesor în ImperiulHabsburgic, pensionat în 1904, ca general dedivizie, cu domiciliu în comuna Mehadia,unde a decedat la 12 martie 1922, înhumat încimitirul ortodox român din localitatea natalã.

MOTIVAÞIA PROPUNERIIDupã pensionare, generalul (în retragere)

NICOLAE CENA, pe cont propriu, animat desentimente patriotice ºi interese ºtiinþifice, aefectuat pe cont propriu sãpãturi arheologiceîn arealul comunei Mehadia, la Castrulroman, reuºind sã scoatã la suprafaþã monu-mente istorice, relicve funerare ºi piese

numismatice, de pe vremea strãbunilor daciºi romani, demonstrând vechimea românilorpe aceste meleaguri româneºti dintotdeauna.

Descoperirile ºi cercetãrile sale ºtiinþificeau trezit interesul ºtiinþific al unor savanþiromâni de care a fost vizitat: Vasile Pârvan ºiDimitrie Onciul, al unor oameni de culturã:Miron Cristea, Andrei Bârseanu, generalulAverescu ºi Valeriu Braniºte.

Descoperirile ºi cercetãrile sale au trezit ºiinteresul oamenilor de ºtiinþã din ImperiulAustro-Ungar, Nicolae Cena a fost invitat sãsusþinã la data de 17 mai 1911 o comunicareºtiinþificã în plenul Academiei din Viena.Comunicãri similare a susþinut ºi în plenulAcademiei din Budapesta, devenind mem-bru-corespondent al celor douã foruri ºtiinþi-fice imperiale.

Propunerea noastrã, în afara celor moti-vate mai sus, se întemeiazã pe urmãtoareledocumente:

- Cartea “Mehadia-vatrã istoricã mile-narã”, editatã de Primãria comunei Mehadiaºi de Societatea Literar-Artisticã “Sorin Titel”din Banat.

- În tomul respectiv sunt incluse materialeale generalului Nicolae Gena, cuprinse întrepaginile 7-21 ºi 181-228

-Comunicarea generalului Nicolae Genaîn limba germanã ºi traducerea lucrãrii înlimba romanã, a se vedea cele înseilate întrepaginile 7 ºi 21.

- Comunicarea omului de ºtiinþã LiviuMãrghitan: “Contribuþia lui Nicolae Gena la

cercetarea Arheologicã a epocii romane dinBanat. Paginile 22-25 .

- Medalionul Nicolae Cena (paginile 27-30).

ALTE DATE- Descoperirile ºi cercetãrile generalului

Nicolae Gena au fondat Muzeul “NicolaeCena “ de la Bãile Herculane .

- Între anii 1910-1914, generalul NicolaeCena a cultivat relaþii cu reprezentanþiiarmatei romane din Turnu Severin, fapt pen-tru care la izbucnirea Primului RãzboiMondial a fost arestat ºi internat laînchisoarea din Caransebeº, pentru “activi-tate de spionaj ºi agitaþie naþionalistã”.

- Prin Decretul regal nr. 45471 din 2decembrie 1921, Regele Ferdinand l-a deco-rat pe generalul Nicolae Gena cu decoraþia“Coroana României”.

Domnule Preºedinte, vã rugãm binevoiþiprezentaþi în plenul Academiei Române ºisusþineþi propunerea noastrã legitimã, debuni români, ca omul de ºtiinþã ºi patriotulNICOLAE CENA sã fie decretat MEMBRUPOST-MORTEM al ACADEMIEI ROMANE. Vãmulþumim.

PREªEDINTE, PROF. NICOLAEDANCIU PETNICEANU

VICEPREªEDINTE, PROF. UNIV.DR. GHEORGHE LUCHESCU,

ISTORIOGRAFDE ACORD, PRIMARUL COMUNEI,

ECONOMIST IANCU PANDURU

PROPUNEREA NOASTRÃ - MÂNDRIA DUMNEAVOASTRÃ

UN CUIB DE VULTURI ROMÂNESC: MEHADIA

Vã propunem aforismul adoptat de redacþia “Vestea”:„Istoria este facla trecutului pusã în întunericul prezentu-lui ca sã lumineze viitorul”

FR. LAMENNAIS, filozof francez (1782 – 1854)


DIN ªCOALÃ...„Cã tata v-aduce vouã

Un decret ºi-o lege nouã”

...sunt versuri care serecitau pe timpulÎmpuºcatului în preajmaCrãciunului. Decretul ºilegea nouã þineau loculciocolatelor din Pomul deCrãciun.

Rareori însã acestedecrete prezidenþiale saulegi se refereau la proce-sul instructiv-educativcare avea o frumoasã ºirecunoscutã tradiþie in-terbelicã. Amintim doarcâteva din normele învã-þãmântului preuniversitar:

- finalizarea unui ciclude învãþãmânt cu o formãde examen;

- organizarea anuluiºcolar în trimestre;

- controlul riguros al manualelor ºcolare;- data fixã a începerii anului ºcolar;- stabilitatea cadrelor didactice pe posturi;- titularizarea directã în învãþãmânt dupã obþinerea licenþei.

Pe adresa liceului „Nicolae Stoica de Haþeg”din Mehadia (Caraº-Severin)

Domnului director, prof. Mihai FeneºanVã simþim un om modern, un tip formidabil prin þinutã, inteligenþã,

disponibilitãþi intelectuale formative, un educator (ºi un conducãtor) caregândeºte din mers.

Redacþia se solidarizeazã cu gândurile dvs. insolite, superbe, pentrupropãºirea valorilor moderne în învãþãmântul liceal din arealul Mehadiei.

Dorim, dezinteresaþi, ca sã umble pretutindeni „Vestea” bunã în toatãlumea despre elevii ºi cadrele didactice de la „Nicolae Stoica de Haþeg”.

Ne conjugãm cu preocupãrile dvs. propunându-vã o idee practicatã cuaplomb în unele unitãþi ºcolare, fãrã prea mari cheltuieli; cu roade spirituale.Aºadar, propunem:

- o datã pe lunã prezenþa în liceul dvs. a unei personalitãþi spirituale dinBanat, care sã þinã un expozeu despre: poezie, prozã scurtã, eseu, reportaj,roman, istorie, arheologie, turism, politologie, picturã, filmotecã, internet,folclor, muzicã, picturã, arhitecturã etc.

Prin urmare, o datã pe lunã, la o anumitã orã, fãrã a conturba învãþãmân-tul, elevi selectaþi (20 – 30) merituoºi, studioºi etc., sã fie, pentru o orãºcolarã, adunaþi într-o clasã unde ilustra persoanã va susþine prelegerea.Desigur, este necesarã ºi prezenþa unui cadru didactic calificat, preocupat deacte culturale de excepþie.

Dacã se vrea, se poate ieºi din banal, din anost, vizând sublimul ºi ideeaenciclopedicã. Al dumneavoastrã,

N.D.PETNICEANU,cândva profesor la un liceu din Timiºoara

ªi Iancul a fost elevul ºcolii... (Faptele Iancului)

În ultima vreme Iancul nostru, aºa-mi place mie sã-i zic în spate, în faþãîi zic doar „domnul primar”, aºadar, faptele domniei sale, fapte relevante,sunt izvodite dintr-un adânc sentiment cetãþenesc, din dragostea sa, desorginte þãrãneascã, adicã curatã, pentru consãtenii sãi din cele patru aºezãrimontane: Mehadia, Plugova, Valea Bolvaºniþa ºi Globu Rãu.

În calitate de cãrturar, de ziarist profesionist, membru în UniuneaZiariºtilor Profesioniºti din România (apoi unde am trudit eu aproape patrudecenii, nu a trudit orice „muscã la arat”) îmi dau seama ce om am în faþãcum deschide gura! Iancul nostru are în gurã parfum de mãr domnesc!

În ultimul timp pe raza comunei Mehadia s-au înfãptuit realizãri impor-tante, cum nu s-au realizat în alte vremi, dacã luãm seama doar strãzile asfal-tate ºi renovarea cãminelor culturale (urmeazã Mehadia, un cãminnou...),apoi colectarea gunoiului menajer cu tractorul cu remorcã, sunt faptedemne de un primar modern, inteligent, de bun gospodar, iubitor de frumosºi adevãr, de fapte civice.

La domnul primar îmi place un lucru sfânt: nu fuge de sugestii, de prop-uneri, de idei, chit cã are ºi el un sac de idei folositoare pentru comunitateasãteascã. Analizeazã propunerile venite din partea altora, precum un coman-dant de oºti, pe un front invizibil, ºi se consultã cu domnii sãi consilieri, închip democrat, pentru aplicarea acelor propuneri necesare omului.

Desigur, în chip legitim vã întrebaþi: de unde atâta curaj ºi înþelepciunela Primar, în elaborarea unor proiecte grandioase? Nici un secret! Primarulnostru nu are pe nimeni în spate, el vã are în faþã pe dumneavoastrã, cetãþeniicelor patru superbe aºezãri, apoi nu uitaþi: Iancul nostru s-aa înãlþat prin pro-priile forþe, a isprãvit o facultate importantã, s-aa maturizat sub toateaspectele, a dobândit experienþã managerialã, de conducãtor, ºi depune multinteres ºi multã muncã.

Nu are pe nimeni în spate, are în faþã multe minþi luminate, care-l susþinpolitic, economic, mai nou ºi cultural, Iancul nostru este conºtient cã fãrãculturã nu se poate edifica o nouã societate, fie ea ºi democraticã. Modelulsãu de OM ºi Conducãtor este primarul oraºului Oþelul-RRoºu, domnulSimion Iancu – Simi, tot un „Iancu” ºi tot un bãnãþean, care, în ultima sadeplasare la Mehadia, atunci cu inaugurarea sediului primãriei, i-aa declaratlui Iancul nostru dragoste frãþeascã ºi sprijin complex. ªi Simi nu este omde rând, el este al doilea om în conducerea partidului din care face parte ºiunul ºi celãlalt. Aºa cã, oameni buni, priviþi-l pe Iancul nostru cu ochi depãrinþi, de bunici, de fraþi, care îºi iubesc rubedenia.

Felicitãri ºcolii ºi dascãlilor care au crescut un asemenea om, unul cumiros de brad de pe culme ºi miros de mãr domnesc.

N.D.PETNICEANU,membru în Asociaþia Scriitorilor Creºtini din România

Logicã ºi matematicã. Logicã ºi matematicãPentru elevii Liceului „Nicolae Stoica de Haþeg”, într-o virtualã

întrecere cu elevii „Liceului „Hercules” din Bãile Herculane ºi eleviiLiceului Teoretic din Bozovici. Rãspunsurile corecte se premiazã cuun abonament la „Vestea”

1. Un om sãpa la porumb cu o femeie. Un trecãtor zice:- Bunã ziua, omule cu femeia ta!Femeia intrigatã rãspunde:- Bagã de seamã, strãinule, cã nu-i omul cu femeia lui, mama

acestui om este soacra mamei mele.Întrebare: Cine erau cei doi?2. Doi taþi ºi doi copii aveau trei ouã. Când le-au împãrþit, a ajuns

la fiecare câte un ou. Cum a fost posibil aºa ceva?3. Un cãlãtor întâlneºte un cârd de gâºte. Le-a dat bunã ziua,

zicând:- Bunã ziua, o sutã de gâºte!Gânsacul i-a rãspuns:- Nu suntem atâtea. Dacã am fi atâtea, pe jumãtate ºi un sfert ºi

cu tine am fi o sutã. Câte gâºte erau în acel cârd?4. Cum se pot introduce 40 de cai în 9 grajduri, cu condiþia ca în

fiecare grajd sã nu fie caii într-un numãr par.Întrebãri formulate de COSTEL VLAICU

PAGINA ªCOLII


Casã din Plugova


În perioada postdecembristã, excesul dezel în aplicarea democraþiei „unilaterale”,”originale” a dus la invenþii ºi inovaþii înînvãþãmânt. Aproape fiecare ministru careajungea în vârful ministerului nostru a þinutsã-ºi aplice „reforma” sa.

Printre noutãþi:- manuale alternative;- schimbarea structurii anului ºcolar;- înlocuirea modalitãþii de titularizare;- desfiinþarea uniformei ºcolare.Ne aflãm astãzi în faþa unui nou experi-

ment:- înlocuirea Testelor Naþionale cu tezele

cu subiect unic.Ce presupune aceastã idee? Într-un viitor

imediat, avantaje ar fi:

- reducerea cheltuielilor materiale nece-sare organizãrii examenului;

- reducerea costurilor ºi pentru pãrinþi;- aprecierea muncii elevului pe durata a

patru ani de efort ºi nu a unui rezultat obþinutîntr-o conjuncturã favorabilã.

Noul sistem de admitere implicã însã ºimulte riscuri. Acestea sunt legate în primulrând de obiectivitatea notãrii. Este clar cã înînvãþãmântul rural notarea la multe materiieste mult mai subiectivã. Limita superioarã anotãrii, 9 – 10, este atinsã mult mai uºor ladiscipline predate de profesori care nu auspecializare în domeniu (muzicã, desen, ed.fizicã).

Intervine apoi notarea preferenþialã, dupãstatutul social al pãrinþilor.

Mediocritatea este acoperitã artificial prin

note „umflate”. Consecinþele acestei notãri sevor observa mult mai târziu, dacã nu preatârziu.

Instabilitatea pe post influenþeazã ºi eanegativ procesul de învãþãmânt.

Existã unitãþi ºcolare în care elevii „învaþã”în fiecare an cu un alt cadru didactic.Calitatea cunoºtinþelor acumulate în acestmod este îndoielnicã, fiecare profesor avândpropria sa personalitate ºi propriul mod depredare.

O altã inovaþie în procesul de învãþãmânteste „ºcoala – structurã”. Aceastã sintagmãdemonstreazã cã T. Maiorescu este mereuactual. Dar, despre acest lucru, în numãrulviitor.

prof. MIHAI CORNEANU

urmare din pagina 12

Hotãrâre aConsiliului Local

Mehadia privind con-

struirea nouluiCãmin Cultural

Hotãrârea numãrul 43 din30 august 2007 are ca obiectachiziþionarea de teren pen-tru construirea noului CãminCultural.

Întrucât comuna Mehadia –centru comunal – a rãmasfãrã Cãmin Cultural, caurmare a revendicãrii imobilu-lui de cãtre proprietar,Primarul Iancu Panduru ºi-apropus îndatã construireaunui cãmin cultural nou înlocalitatea Mehadia. În acestsens s-a întocmit documen-taþia necesarã pentru con-struire, documentaþie ce afost înaintatã la MinisterulCulturii ºi Cultelor în cadrulProgramului Naþional privindconstruirea de sedii pentruaºezãminte culturale dinmediul rural”

(REDACÞIA)

ANUNÞÎNCEPÂND CU DATA DE 1.10.2007 SE

VOR DEPUNE DOSARE PENTRU ÎNCÃL-ZIREA LOCUINÞEI CONFORM OUG.107/2006/

ACTELE NECESARE SUNT:

- COPIE BI/CI- ADEVERINÞA SALARIAT (cupon

ºomaj ) - CUPON PENSIE (luna septembrie

2007)- CERTIFICAT NAªTERE COPIL- COPIE FILA CEC / CUPON ALO-

CAÞIEPENTRU A PUTEA OBÞINE AJU-

TORUL DE ÎNCÃLZIRE VENITUL PEMEMBRU DE FAMILIE NU TREBUIE SÃDEPÃªEASCÃ SUMA DE 500 LEI.

DOSARELE SE VOR DEPUNE PÂNÃLA DATA DE 31 OCTOMBRIE LA SEDIULPRIMÃRIEI MEHADIA ZILNIC ÎNTREORELE 9-12

Firma Pârvan!

Uºi ºi ferestre termopan de cali-tate ºi la preþ accesibil.Slatina,Strada Tunari 196 (B),jud.Olt. Tel. 0748240944.

Cazul Ionescu-Bloju

Aflãm cã domnul, în chip inteli-gent, ºi-a rezolvat litigiu cu pri-mãria. N.D.P. renunþã la fotografii

O doamnã în negru

S-a adresat redacþiei solicitând

sprijin: i-au dispãrut de acasã maimulte „flori de minã” ºi timbre devaloare inestimabilã din clasorulregretatului ei soþ.

Vom efectua investigaþii. Pânãatunci nu divulgãm numeleDoamnei în negru, din Mehadia.Doamna ºtie când ºi cum i-au dis-pãrut aceste scumpe amintiri. Areºi un suspect.

Gaterul din pãdure ºicâinele Max!

A murit câinele Max, închidemdosarul!

ªtire de ultima orã!

Primarul Iancu Panduru ºi dom-nul inginer Ioniþã Bãcilã au cãzut deacord pentru montarea unei plãcicomemorative pe casa în care s-anãscut învãþãtorul Ion Bãcilã,autorul monografiei Mehadiei(ideea aparþine lui NDP).

Placa domnuluiCorneanu

Primarul Iancu Panduru, secon-dat de NDP, a lansat ideea impe-rios necesarã a montãrii unei plãcicomemorative celui mai mare lup-tãtor ºi antrenor federal de lupte:maestrul emerit Ion Cornianu.Ideea lansatã de noi în presã a fostpreluatã de Radio Reºiþa. Nu der-anjeazã! Ne bucurã iniþiativa pro-gramatã pentru 11 noiembrie 2007,în satul natal: Plugova.

(REDACÞIA)


„Teatrul dispune de un sens al timpului, aces-ta este prezentul. Este momentul actual, dintrenoi. E momentul pe care nu-1 putem repeta. Eîntotdeauna un moment exact, precis. Teatrul nupoate crea decât prezentul. Dar interesant estefaptul cã el vorbeºte despre trecut în prezent.” (cf.Peter Sellars, Teatru ºi istorie contemporanã,conferinþã, în Arta teatrului, Michaela Tonitza lor-dache ºi George Banu, Ediþia a II-a, Nemira,2004).

I. F. Panduru, deºi a debutat (în volum)cu PPrriiggoorruuiiaa ººii ccooppiiiiii lluuii,, Reºiþa, 1973, nu arealizat prin piesele sale niºte creaþii alegenului, care sã se poatã pune în scenã înorice timp. Teatrul lui Panduru a rãspuns„comenzilor” sociale ale vremii, prin piesescurte într-un act, destinate repertoriului for-maþiilor artistice de amatori, ancorate înprezentul deceniului opt, într-o perioadãcând încã se mai credea în „binefacerilesocialismului”.

PPrriiggoorruuiiaa ººii ccooppiiiiii lluuii,, editatã de Centruljudeþean de îndrumare a creaþiei populare ºia miºcãrii artistice de masã, redactor PetruOallde, a fost cea mai jucatã piesã de for-maþiile de amatori ale mai tuturor cãminelorculturale din judeþ ºi din afara lui. Piesa are optpersonaje, iar acþiunea se petrece „în zilele noas-tre, într-un sat din nordul Banatului”. Prigoruia,un þãran de 70 de ani, reuºeºte sa þinã încã frâielefamiliei, deºi copiii, gustând din traiul de la oraº,refuzã lumea satului. Este conflictul dintre gener-aþii, (-caracteristic teatrului lui I. F. Panduru.Umorul spumos, în schimbul de replici dintreMãria, fiica lui Prigoruia, „îmbrãcatã strident”,dar i „se observã ruralismul în miºcãri” ºiJumulea, pensionar, 65 de ani, „slab, cu hainetinereºti”, ginere în perspectivã, cucereºte spec-tatorii în partea a IV-a a piesei.

„Mãria: Stai jos! Am vrut sã spun cã semenicu Fãt-Frumos în minuni. Cât îmbãtrânesc alþii în10 ani, tu în doi.

Jumulea: Ascultã, bã, oaie ce eºti! Tu ºtiicine-i Jumulea? Cã eu acu 40 de ani nu mã uitamla tine. ªi acu vii tu sã faci pe deºteaptã!Apartamentul meu îþi place? Mãria: Jumulea,puiºor, ce te ambalezi aºa, ca un cocoº? Cine tepãrãseºte pe tine, mititelule? Parcã amãnuntul cuanii conteazã? Da’ te rog ºi eu, ca o soþie credin-cioasã, sã faci pe mortu’ când vine tata ºi e vorbade vârstã”...............................................................................

Jumulea: D-le socru, tãticule, sunt pension-arul Piculiþã Jumulea ºi am venit cu maºina meapersonalã din apartamentul meu personal, cusincere emoþii sã cer mâna fiicei d-tale” (p. 34,36).

Dinu, bãiatul Mãriei din prima cãsnicie,aduce raza de speranþã în sufletul rãvãºit al luiPrigoruia.

Piesele: Dincolo de om, Povestea luiFulgerin, Dupã-amiezile primarului din ValeaSeacã, Turmele primarului din Valea Seacã,

Averile primarului din Valea Seacã au fostcuprinse în volumul de Teatru scurt, Reºiþa,1979, redactor Octavian Doclin. Sunt piese scrisepentru Festivalul naþional „ Cântarea României”,jucate ºi premiate la primele trei ediþii.

I.F. Panduru „s-a afirmat ca un dramaturg dereal talent în diferite concursuri de dramaturgie ºiliteraturã satiricã de nivel naþional (menþiune laFestivalul umorului „Constantin Tãnase”, de la

Vaslui, ediþia 1978 ºi premiul al II-lea laFestivalul de creaþie ºi interpretare teatralã„Slãnic-Moldova ‘78”.

Toate creaþiile teatrale, ca de fapt întreagaoperã a lui Panduru, sunt construite pe tematicaþãrãneascã.

Primarul din Valea Seacã, un model în toate,este tipul uman idealizat din documentele politiceale vremii.

Panduru interpreta rolul principal în -toatepiesele jucate de trupa de la Valea Bolvaºniþei. Demulte ori, necunoscând ad litteram textul scris,recrea rolul, punând în încurcãturã pe ceilalþiinterpreþi. Sigur, i-ar fi plãcut sã joace (...sã sejoace cu vorbele...) într-un teatru nescris. Pescenã îºi permitea sã adauge replici cu subînþeles(... „ºopârle”, ca la Toma Caragiu, pe care îlîndrãgea foarte mult...).

Personajele, în ficþiune, ºi actorii pe scenã, seadreseazã aparent unii altora, converseazã întreei. De fapt, toate replicile vizeazã ºi un al doileareceptor: publicul.

Actor, regizor, interpret, Panduru reuºea sãcâºtige aplauzele publicului.

„În teatrul clasic publicul, ca ºi cititorul, avearolul pasiv al contemplatorului. El nu putea inter-veni în spectacol, cum nu putea cititorul intra îndialog cu autorul. ªi totuºi, publicul de teatrueste adresantul real al discursului teatral, ocu-pantul polului receptãrii în comunicarea artisticã.El este singurul capabil sã sesizeze dimensiuneaesteticã a dialogului, respectiv a spectacolului,având mereu în minte cã ceea ce vede pe scenã,deºi are aparenþa realului nu este decât un jocartistic” (cf Doina Comloºan, Lectura textuluidramatic, în Perspective, nr. 1(12/2006, p.23).

Panduru (Prigoruia sau Primarul din ValeaSeacã) îºi urmãrea, de pe scenã, spectatorii, cu

emoþia specificã actorului ºi a autorului. ªtia sãsesizeze „calitatea” (...„lume bunã la SlãnicMoldova”) publicului, iar succesul spectacoluluiera adecvat pentru cei din salã. Unele roluri - celepentru tineri - cereau o þinutã extravagantã, greude acceptat pentru „cenzura” de atunci. Ei erauniºte „bufoni” pentru cei din „familia luiPrigoruia”.

Piesele pentru copii („Ora de dirigenþie” ºi„Copiii lui ªtefan cel Mare” -nepublicate învolum), ca de fapt toatã literatura adresatãacestui grup de cititori/spectatori, suntscrise cu intenþii moralizatoare.

Cartea Unde ajung doar vulturii, Facla,Timiºoara, 1988, (volum ilustrat de IulianCâmpanu) ar putea fi regizatã cu multãuºurinþã, fiind axatã pe dialog.

Copiii, Dinu (din Prigoruia ºi copiii lui),Gelu (din Dupã-amiezife primarului dinValea Seacã), Gore, Radu, Bogdan, Diana,Codruþa, Mircea (din Unde ajung doar vul-turii) sunt elevi model, dornici sã umble peurmele celor bãtrâni. Ei învaþã lecþia demoralã a celor pe care ºi i-au ales ca model,bunicii. In general, putem constata la copiiidin operele lui Panduru un simþ fãrã greº al

valorilor morale; întoarcerea la vârsta infantilã,sub raport moral, este de altfel, proprie ºibãtrânilor care se definesc astfel, în raport cu ceimaturi. Autorul (... ca dascãl a trãit o viaþã înmijlocul copiilor...) face din copilãrie etapa demoralitate ºi, în acest context, chipurile de copiidin opera sa dobândesc o frumuseþe ºi o can-doare echivalente cu un memento”.

Pe coperta a IV-a a volumului de Teatru scurtmai sunt amintite, „piese de acelaºi autor”: Baciulzorilor (piesã în trei acte), Plugurile (piesã îndouã acte), Nunta banilor. Pãcalã ºi Tândalã.

Teatrul lui I. F. Panduru nu se ridicã la val-oarea literarã a prozei. Panduru este un scriitor cuîntindere epicã. Dacã în prozã, dar ºi în poezie, îndeceniul opt, literatura proletcultistã era oamintire urâtã, nici în teatrul destinat miºcãriiartistice de masã, nu s-au creat opere valoroase.Piesele Iui I. F. Panduru au oferit „artiºtilor ama-tori” umorul ºi gluma care se „refugiaserã” doarîn bancurile vremii. Autorul, pe lângã modeleleepocii a adus la lumina rampei ºi niºte caricaturi(hoþi, vampe, beþivi), deoarece „socialismul emare ºi înghite multe”, iar furtul s-a fãcut din„averea comunã”. Multe replici conþin aluziiobscene, cu prizã în rândul spectatorilor.

Poetul Iosif Bãcilã ne-a relatat o întâmplare cuPanduru. Inspectorul general de atunci a convo-cat pe toþi „mânuitorii de condei” pentru un mon-taj amplu. Ion, întârziase la întâlnire ºi a fost crit-icat pentru „abatere”. S-a ridicat ºi a pãrãsit salacu menþiunea: „eu nu sunt cooperativa de prestãriservicii...”.

IOAN NICOLAE CENDA

NNoottaa rreeddaaccþþiieeii:: ÎÎnn 22000088,, II..FF..PPaanndduurruu aarr ffiiîîmmpplliinniitt 7700 ddee aannii.. PPrriimmaarruull IIaannccuu PPaanndduurruu aa ffoossttddee aaccoorrdd ccuu mmoonnttaarreeaa uunneeii ppllããccii ccoommeemmoorraattiivvee

FIUL PLUGOVEIION FLORIAN PANDURU

(Teatru scurt, de I. F. Panduru -.piese destinate repertoriului formaþiilor artistice de amatori)

NDP ºi Casa Ion Florian Panduru


Cu puþinã vreme în urmã a sosit laredacþie Decizia Penalã nr. 567/R/,emisã în ºedinþa publicã din 28 mai2007, de CURTEA DE APELTIMIªOARA (Secþia Penalã, dosarnr. 3959/208/2006/11.04.2007, oper-ator 2928.

Decizia Penalã mai sus citatã îlîncrimineazã pe preotulDRÃGHICESCU IOAN,parohul satu-lui Petnic (satul lui Petniceanu!Ruºine, Petnicene!...).

Redãm pe scurt infracþiunea comi-sã de acest preot, citez: „În data de01.08.2003, pe raza comunei Iablani-þa (Caraº-Severin, satul Petnic apar-þine de comuna Iablaniþa – n.a.) aavut loc un accident de circulaþie, încare au fost implicate tractorul con-dus de Cãprioru Iosif ºi autoturismulSC Sava SNC Oraviþa. Vinovat deproducerea accidentului, inculpatul,Cãprioru Iosif, care nu poseda permisde conducere ºi NU AVEA ASIGU-RAREA FACULTATIVÃ PENTRUTRACTOR.

Aflând despre acest accidentinculpatul Drãghicescu Ioan, în cali-tate de agent de asigurãri Astra SAsucursala Mehedinþi, a emis un tichetde asigurare ºi o chitanþã, ambeledatate cu data de 05.06.2003,o datãînaintea producerii accidentului (actfals – n.a.), deºi în fapt aceste acteau fost emise dupã producerea acci-dentului. S.C. Sava SNC Oraviþa(proprietara tractorului) a beneficiatde plata sumei de 800.000.000 lei din

partea Astra SA SucursalaMehedinþi.

Fapta inculpatului DrãghicescuIoan întruneºte elementele consti-tutive ale infracþiunii de complici-tate la ÎNªELÃCIUNE!...Infractorula recunoscut fapta sãvârºitã.”

Curtea de Apel Timiºoara a confir-mat Decizia nr. 35 din 06.03.2007emisã de Tribunalul Judeþean Caraº-Severin: condamnare la un anînchisoare cu suspendare pe operioadã de trei ani ºi plata sumeide un miliard de lei despãgubiri, încompanie cu celãlalt infractor:Iosif Cãprioru.

Comentariul redacþiei:- Am socotit imperios necesar ca

Decizia Curþii de Apel sã o trimitpãrintelui protopop Nicolae Pereº dinBãile Herculane.

- Preotul Ioan Drãghicescu eracunoscut cu o conduitã extracon-jugalã, adulterinã, deci o altãinfracþiune prevãzutã ºi pedepsitãde codul penal. Din cauza domnieisale o familie tânãrã (cap de familiePetru Giurginca, din Petnic) s-adestrãmat, doi copii minori au rãmasvitregiþi de dragostea pãrinteascã.

La toate acestea, pânã în pre-zent, biserica (protopopiat – epis-copie) s-a dovedit insensibilã, maimult, se pare, cã a cãutat o falsãtoleranþã.

- De data aceasta: preotul încauzã a comis un cras fals în actepublice, soldate cu pagube financiare

de aproape un miliard lei vechi.Preotul, în virtutea funcþiei de pa-roh în Biserica din Petnic, gestio-neazã valori de patrimoniu, baºcavalori pecuniare zi de zi. Conformoricãrei legislaþii de pe mapamondunui asemenea individ i se retragecreditul, girul onestitãþii, el avândºansa de-a repeta aceeaºi infracþi-une de ordin financiar.

Am discutat starea preotului Drã-ghicescu Ioan cu doi oameni ai bis-ericii, redau cu aproximaþie afirmaþiilelor:

Zaharia Pereº, consilier culturalMitropolia Banatului: „pãrintele epis-cop Lucian, când va auzi ºi de aceas-tã tãrãºenie a popii Drãghicescu, îl vasuspenda... Nu pricep, dle Petni-ceanu, de ce pãrintele Drãghicescunu-ºi cautã altã parohie,ori alt loc demuncã?... E o fãcãturã...”

Iosif Puºchiþa, rapsod, cântãreþ înstranã: „Nicule! Satul nostru a fost ºieste blestemat ca sã aibã parte doarde popi curvari. A fost popa Traian cuCãtãlina lui Staicu,a fost popaBolbotinã cu aia de pe Mala Micã,acum popa Drãghicescu cu nevastalui Pãtruþ. Ce-i de fãcut?!

- Acu ce zici de condamnarea lapuºcãrie?

- Ei, ce?! A fãcut ºi el un bine, avrut sã facã ºi el un ban...”

Suntem curioºi sã aflãm decizia fac-torului numãrul unu: Excelenþa sa epis-cop Lucian Mic. Cred în cinstea sa.

LAE CARABINÃ

Un copil deºtept!- Câþi litri de lapte dã vaca voastrã?Ionel rãspunde:- Zece!- ªi ce faceþi voi cu laptele?-Trei litri oprim pentru noi ºi nouã le ducem la lãptar!

Acelaºi Ionel în trenul deCaransebeº-Mehadia

Tatãl ia pãlãria copilului ºi se preface cã o aruncã pe fereastrã.Apoi fluierã ºi aratã pãlãria. Peste câteva minute copilul Ionel iarepede pãlãria tatãlui, o aruncã pe fereastrã ºi îi zice tatãlui sãu:

- Tatã, fluierã...

Naºul ºi finulFinul intrã în grãdina naºului, pe Bãnoþ, care îºi admira merii plini

de rod.- Frumoase mere ai, naºule, zise finul.

- Frumoase, finule. Sã vini sã-þi culegi câteva de gustare, mai zisenaºul.

- Mulþumesc, naºule. ªtim cã eºti darnic ºi de aceea am îndrãznitºi mi-am luat azi-noapte un sac!

Care este mai deºtept? Tata sau Ionel?

- Ionel, du-te afarã ºi vezi dacã s-a fãcut ziua.Copilul iese ºi dupã un timp se reîntoarce în casã.- Ei, s-a fãcut ziuã? Întreabã tatãl.Ionel rãspunde:- E aºa de întuneric, tatã, cã n-am putut sã vad nimic!...- Prostul, face tata. De ce n-ai aprins o lumânare!

Un fricos- Nu ºtiu ce sã mã fac de fricã, seara când mã culc. Mã apucã

groaza cã poate s-a ascuns cineva sub pat. Ce sã mã fac?- Simplu! Taie picioarele la pat!

(texte prelucrate de NDP)

UN PREOT INFRACTOR

Umor sec


PROLOGDepãºind o era a unei profunde

industrializãri, în care lemnul a consti-tuit o importantã materie primã, astãzine îndreptãm spre o Europã preocu-patã, mai mult ca oricând, de rolul deprotecþie al pãdurilor, ºi, într-o maimicã mãsurã, de cel de producþie..

Trãim într-o Românie a cãrei istoriea fost scrisã pe coaja lemnului, în carestrãmoºii noºtri în mijlocul pãdurii ºi-au gãsit hrana ºi adãpostul în vremurilede restriºte, ca urmare, o obligaþie desuflet a noastrã, a tuturor, este acum,restabilirea acelei comunicãri între omºi naturã, ce de-a lungul anilor a oferitacel echilibru necesar convieþuirii strã-moºilor noºtri cu pãdurea, aceasta fiin-du-le atât de dragã încât au cântat-oatât de frumos în doine ºi balade.

Dar, dragostea faþã de naturã, faþã depãdure, nu se poate genera decât printr-un atent ºi constant proces educativ ºiformativ, menit sã producã în sufletulfiecãruia convingerea cã unica ºansã desupravieþuire decurge din ideea nece-sitãþii de a învãþa sã ne deprindem aînþelege ºi a convieþui cu natura.

De aceea, începând cu acest numãr,dorim iniþierea unei pagini (cel maipotrivit am gãsit sã o numim ,,Paginaverde”), care, prin conþinutul ei, sã con-tribuie, într-o oarecare mãsurã, lacunoaºterea ºi sensibilizarea cititorilorcu privire la problemele legate demediu, de pãdure ºi, în general, de totceea ce conduce la menþinerea ºi asigu-rarea urmaºilor noºtri a unui mediu deviaþã curat ºi sigur.

În realizarea acestui deziderat,pãdurea, prin rolul ei de echilibru dar ºiprin acþiunea pozitivã ce o exercitã încadrul mediului fizic, joacã un rol pri-mordial, ºi, datoritã acestui fapt, o sã-iacordãm o importanþã sporitã.

Cu toþii dorim sã asigurãm copiilornoºtri o anumitã bunãstare materialã,dar suntem conºtienþi oare cã pentru ase bucura de aceastã bunãstare ei aunevoie de sãnãtate ºi siguranþã? Desãnãtatea mediului, care nu poate fiasiguratã decât prin acþiunile noastreconºtiente, de protecþia ºi menajarea apãdurii, dar ºi a tot ce existã în modnatural în jurul nostru, de acþiunea fac-torilor distructivi ºi a inconºtienþeiunora din semenii noºtri, care pringoana lor oarbã dupã profituri uºoare ºiimediate sunt dispuºi sã riºte siguranþanoastrã a tuturor ºi implicit a urmaºilornoºtri ºi a lor.

TERMENI SILVICI PEÎNÞELESUL TUTUROR

Pentru a putea vorbi despre pãdureºi pentru a înþelege mecanismele cestau la baza procesului de administrareºi gospodãrire a acesteia, trebuiecunoscuþi anumiþi termeni, putem sã-inumim tehnici, împreunã cu definiþiilelor, conform Monitorului Oficial alRomâniei, partea I, nr.939/20.X.2005:

Pãdure - suprafaþã de teren de celpuþin 0.25 ha, pe care se gãsesc arboriale cãror coroane acoperã cel puþin10% din suprafaþã.. Arborii trebuie sãatingã o înãlþime minimã de 5 m lamaturitate în condiþii normale de vege-taþie. Definiþia termenului include ºi:pepinierele forestiere ºi plantajele carefac parte integrantã din pãdure, dru-murile forestiere, cãile de acces, poie-nile ºi alte goluri din pãdure, ecosis-temele forestiere situate în parcurilenaþionale, parcurile naturale, rezervaþi-ile naturale, ºi alte zone forestiere pro-tejate, perdelele forestiere de protecþieconstituite din arbori ocupând osuprafaþã mai mare de 0.5 ha, cu olãþime mai mare de 20 m, sijnepeniºurile din zona alpinã.

Ocol silvic - unitate care are ca scopprincipal asigurarea serviciilor silvice,indiferent de titularii dreptului de pro-prietate asupra pãdurii. Ocolul silvicpoate asigura ºi administrarea pãdurilor.

Administrarea pãdurilor - totali-tatea activitãþilor cu caracter tehnic,economic ºi juridic desfãºurate de oco-lalele silvice în scopul asigurãrii ges-tionarii durabile a pãdurilor.

Servicii silvice - totalitatea activ-itãþilor cu caracter tehnic ce se executade ocolul silvic în scopul aplicãriiregimului silvic. Serviciile silvice sunto componentã a administrãrii pãdurilor

În raza comunei Mehadia, adminis-trarea pãdurilor este efectuatã de cãtreOcolul Silvic cu sediul în Mehadia,strada Principalã, nr. 437. Având oschemã de personal bine structuratã,formatã dintr-un numãr de 4 districte ºiun numãr de 25 de cantoane silvicegestionate de acelaºi numãr de pãdurariOcolul silvic asigurã, pe lângã admin-istrare, ºi serviciile silvice cãtreproprietarii de pãdure, atât persoanefizice cât ºi juridice.

PÃDURARUL – GOSPO-DARUL PÃDURILOR

Nu putem vorbi despre pãdure fãrãsã vorbim despre pãdurari, aceºti pãzi-tori ai imensei bogãþii, pe drept numitã,,aurul verde”, care o reprezintãpãdurea. Putem spune cã nici o altãprofesie nu este atât de plinã de sin-gurãtate, de nesiguranþã ºi în acelaºitimp de responsabilitate, ca cea depãdurar. El rãspunde de existenþa

pãdurii, de starea ei de sãnãtate, de val-oarea ei. Prin punerea în practicã a unoranumite valenþe profesionale, dobân-dite atât în ºcoli dar mai ales în prac-ticã, el asigurã continuitatea ºi integri-tatea acesteia prin lucrãri specifice.

Astfel de lucrãri, specifice sezonuluide toamnã ce-l traversãm, ce se executãde cãtre aceºti ,,gospodari ai pãdurii”,pe lângã paza împotriva acþiuniirãufãcãtorilor, enumerãm câteva:recoltarea seminþelor forestiere, efectu-area semãnãturilor de toamnã înpepiniere; de asemenea se executãlucrãri de ajutorare a regenerãrilornaturale iar în pãdurile tinere se exe-cutã lucrãri de curãþiri ºi rãrituri. Oimportanþã deosebitã se acordã înaceastã perioadã lucrãrilor de inven-tariere a puieþilor din pepiniere precumºi a celor din plantaþii, aceastã lucraredin urmã purtând ºi denumirea de,,Controlul anual al regenerãrilor natu-rale ºi artificiale” care se executã atâtpentru culturile instalate pe cale artifi-cialã cât ºi pentru cele naturale. Pe liniede protecþia pãdurilor se acþioneazã învederea stabilirii prognozei atacurilorinsectelor defoliatoare la speciile defoioase, se depisteazã ºi se combat gân-dacii de scoarþã la rãºinoase.

LEGISLAÞIE SILVICÃDatorita faptului cã în aceastã

perioadã ne pregãtim de iarnã prinaprovizionarea cu lemn de foc ce îlvom procura direct din pãdure sau dindepozite, actele însoþitoare ale trans-portului de material lemnos ce vor fiprezentate la solicitarea organelor decontrol sunt: Bonul de vânzare careeste eliberat pentru transportul materi-alului lemnos vândut de unitãþile terito-riale silvice (ocoale silvice) sau alþideþinãtori legali de materiale lemnoase,persoanelor particulare. Bonul de vân-zare este valabil pe distanþa de la loculvânzãrii pânã la domiciliul cumpãrã-torului, ºi face dovada provenienþeimaterialului lemnos pânã la prelucrareasau punerea in opera a materialelorrespective. Bonul de vânzare este undocument secundar, el fiind insotit inmod obligatoriu de Avizul de însoþire,pe toatã durata transportului cu oricemijloc de transport. Termenul de vala-bilitate a acestuia este de maximum 24de ore de la data ºi ora plecãrii trans-portului. Avizul de însoþire seelibereazã pentru fiecare mijloc detransport în parte.

Paginã realizatã ºi îngrijitã de COSTEL VLAICU

PAGINA VERDE

COLECTIVUL REDACÞIONAL: NICOLAE DANCIU PETNICEANU (redactor-ºef), COSTEL VLAICU (redactor ºef adjunct), dr. IULIANLALESCU, SIMONA SORESCU , MIHAI CORNEAN, GRUIA CINTEZÃ, FLORICA GIAGIM MUSCALU ºi ROZICA BÃªULESCU

Tipãrit la Editura GORDIAN, Timiºoara, tel. 0256 / 215615

Vestea i a lui Isus Mân-tuitorul, care a suferit mult pentru omenire, ... pe care, nu vreau...

Documents

Transcript of Vestea i a lui Isus Mân-tuitorul, care a suferit mult pentru omenire, ... pe care, nu vreau...