Dupã cãderea nopþii · Le vãd inima pâlpâind ca o ranã deschisã Le vãd sufletul rãstignit...

Dupã cãderea nopþii

1

Mariana Pândaru


Mariana Pândaru

2

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiPÂNDARU, MARIANA Dupã cãderea nopþii / Mariana Pândaru. - Deva :Danimar, 2007 ISBN 978-973-87722-0-5

821.135.1-1


3

Mariana PândaruMariana PândaruMariana PândaruMariana PândaruMariana Pândaru

DUPÃ CÃDEREA NOPÞIIDUPÃ CÃDEREA NOPÞIIDUPÃ CÃDEREA NOPÞIIDUPÃ CÃDEREA NOPÞIIDUPÃ CÃDEREA NOPÞII

Editura DanimarEditura DanimarEditura DanimarEditura DanimarEditura Danimar

Mariana Pândaru

4


5

DUPÃ CÃDEREA NOPÞII

Lumea aceastapare sã fiede jucãrieCuvântul aruncatprecum zarulînchide-deschide bazarul...

În memoria soþului meu,Valeriu

Mariana Pândaru

6


7

INOCENÞA PRIVIRII

Vezi, cum ni se alungesc umbrelepe zãpada îngheþatãCând luna rotundãcu cearcãn de cearãcoboarã din crucea nopþii

uºor

Stãm locului ºi ne amintimde copilãria îngropatã în ierni

de povesteCând ne rostogoleampe panta abruptãfãcându-ne bulgãri imenºi.Când urmele noastre semãnau– ca ºi acum –cu uriaºe aripi de pãsãri

Un singur lucruam pierdut pe drumul acesta:inocenþa privirii.

Mariana Pândaru

8

ÎN RAIUL CU SENTIMENTEECHILIBRATE

Dragã frate întru credinþa cuvântuluiSuntem prizonieriiunei clipe albastreCãci de o vremestrigare-n pustiu estedeclaraþia noastrã de dragoste

Aici –în raiul celor cu sentimente echilibrateUnde pasãrea e ca o umbrã de pulbereNu e loc de nici o dezordine interioarã.


9

UMBRE SUB CIREª JAPONEZ

Aveam aerulcã ne aflãm în Grãdina RaiuluiPrea fericiþi sub luminade cireº japonezînflorit ca un bulgãre greu

Fãrã cuvintetrãindu-ne clipacu ochii topiþi înmierea înserãrii grãbite

Ca ºi cumieºisem din trupdouã umbre fosforescenteeliberate pentru totdeaunadin nesuferitaînchisoare de lut.

Mariana Pândaru

10

OAMENI DE STICLÃ

În fiecare noaptetrec printre oamenicu trupuri de sticlãLe vãd inimapâlpâind ca o ranã deschisãLe vãd sufletulrãstignit pe crucea interioarãDar mai alesle vãd ochii – privire sticloasãaruncatã spre mineca o condamnare de piatrã

ªi-atunci fug, fugsã ajung în câmpul deschisunde cântã privighetoareaDar pietrelemã ajung din urmãºi mã lovesc drept în inimaplinã de viaþã.


11

LA IEªIREA DIN CER

Parte din cuvintele rãmase nespusese vor aºeza – pãsãri albela þãrmul unei mãri nordiceaºteptând, aºteptând, aºteptândprimãvara.

Ochii lorbobiþe roºii – de jar –sunt nãpraznice fulgereprin carela ieºirea din cervor privi ºi ochii meilumea în depãrtarea eifãrã margini

Mariana Pândaru

12

PERUªUL

Îmi cântã în inimãaceastã pasãre galbenãºi nu-mi dã odihnãpânã ce nu-i oboseºtelimba de pasãre.

Încerc s-o prindºi sã-i dau libertateadar ea, cu ciocul înfiptîn sufletul meunu se lasã nicicum amãgitã

A gãsit loculrarelor mele cuvinteºi nu vrea decâtsã le însufleþeascã.


13

POVESTE DE IARNÃ

Stãm la fereastrã ºi privimcum cresc în jurul nostru zãpezileªi cum candelabre de gheaþãcoboarã din cer – uriaºesã ne amãgeascã pe noi– singuraticii

Dar noi, din pãcatesuntem în vriapropriei noastre ninsori.

„Ce-i afarã ºi înãuntru”ºoptim pe rândca de la ecou la ecou„Ce-i afarã ºi înãuntru”pe cândîn rotundul ochilor noºtrise-aratã dansul neînfricaþilorºi frumoºilor cerbi.

Mariana Pândaru

14

VIS ÎN OCHI DORMIND

„Pielea femeilorprecum a fructelor”gândeai stând tolãnitîn iarba livezii cu piersiciªi nimeni nu tulburaaceastã visareînchisã în ochiul tãu –ochi dormind de amiazã

Ai fi dus la gurã acel fructai fi sãrutat cu dulceaþãacea frãgezimedar toate erau departe de tinetoate aºteptausã te duci tu înspre ele

ªi tu nu puteaiErai piatrã cu inimãîn visul tãu de amiazãce cu blândeþete asuprea neiertãtor:


15

„Pielea femeilorprecum a fructelor”aceste cuvinte erauca o moriºcãîn gândul tãude om trecut prinspaima nopþilor albe.

Mariana Pândaru

16

ÎN PREAJMA CÃMÃªII MELE DE LUT

Din lut îmi fãceam zilnicpe mãsura mea o cãmaºãîn care intram ca într-o platoºãascunzându-mã de puterea haitei de lupice colindau de la un capãt la altulmuntele de care îmi legasem viaþa

definitiv.

Le auzeam respiraþiale urmãream miºcareaagitatã ºi neliniºtitã în preajmacãmãºii mele de lutSângele cald înnebunindsãlbãticiunea din ei

Iar eu, cu inima cât bobul de mazãreabia respiram

abia respiram.


17

CUVINTELE –PORUMBIÞE ABIA TREZITE

Lasã-mi cuvintele sã circuledupã cum le e datNu le amãgi cu oglinzi uºor argintateNu le arãta calea pierdutã-n deºert

Eu le-am dat drumuldin carnea ºi sângele meuca unor porumbiþe abia trezite din somn

Lasã-le libere sã-ºi ducã zborulpânã la capãtcu sentimentul cã sunt

invincibile.

Mariana Pândaru

18

LEOAICA ALBASTRÃ

Privesc lumea cu ochiul meude leoaicã albastrãªi vãd cum trece stiletuldin mânã în mânãªi vãd cum se fac jocuri perfideîn piaþa unor vânzãtori de cuvinte

Sunt gata sã trec la atacSã pun ordine în aceastã dezordineDar îngerul închis în piatra pe care mã afluîmi face semn de dojanã.


19

VIAÞA ÎN GRÃDINI SUSPENDATE

Viaþa în grãdinile suspendatee ca roadaîn pomul viu al CunoaºteriiLe încerci pe toate câte se-aratãªi nu ºtii – nu ai vreme sã ºtiigreºalele care te poartãpe drum de cenuºã

Apoi vine zãpadã de joszãpadã de susîngreunând dintr-o datãzborul nostru cu aripi de plumb.

Mariana Pândaru

20

CU CENUªA PÂNÃ LA GLEZNE

Visele aprinses-au stins unul pe altulAºa încât într-o bunã zim-am trezit cu cenuºapânã la gleznãIar cuvintele– aguridã peste sufletul meu –îmi tulburau mersul

ºi viaþapânã-ntr-atâtîncât numai fuga

ºi fugaºi fuga

din lumeacu oameni de sticlãîmi salva existenþa.


21

RANÃ INUTILÃ ªI STINSÃ

Stau la fereastrãfluturând steagul victorieiÎmi þes gândurile despre fericireca o Penelopãtrezitã în secol târziu

N-am mai trãit niciodatãdesprinderea de cuvinteca de o ranã inutilã ºi stinsã

Tocmai când viaþavine din urmãca labele unei hiene.

Mariana Pândaru

22

ÎNVÃÞÂND MERSUL PRIN LUME

Tu, Veghetoruleprea îmi cercetezi sufletulca pe o jucãrie de pluºprea mã amãgeºticu venirea salvatorilorde albe duminici

Eu, muritorul de rândîmi învelesc rãnileîn cearã ºi lutînvãþând mersul prin lumeca pe o pojghiþã subþire

de gheaþã

ªi nu-mi trecenici o clipã prin mintegândul cã tu, Veghetorule,ai putea fide acum înaintemarea mea îndoialã.


23

LAS PARADISUL CUVINTELOR

Las paradisul cuvintelorînchis într-o scoicãÎnãlþându-mã peste nisipurica o pulberece nu-ºi gãseºte loculîn þinutul acesta

Mã aºteaptão mulþime de zileîn care mã voi lepãdade toate iubirile oarbede toate greºalelede toatã deºertãciuneaînvãþând între timplecþia simplã a

nemuririi.

Mariana Pândaru

24

PRIVIGHETOAREA

Ea se înalþãEa arde, printre roºcove

date în pârgEa îºi duce crucea cântândcu glasu-i de miereNumai Dumnezeu îi ºtiesuferinþa din inimãCând trece rãbdãtoareprintre spinii salcâmului.

Cântecul eistrãbate noapteaca o sãgeatãNeasemuita ei sfâºiereatingând pânã ºi sufletulcelor plecaþi înspre moarteÎntorcându-i din drumcu mare neliniºteîn lumea cuvintelor.


25

O VIAÞÃ ACVATICÃ

Trãieºtifãrã ºtiinþa tao viaþã acvaticão viaþã petrecutãmereu printre peºtimeduze, schimbãtoare sepiiºi scoicipurtate într-atâtpe trupul tãude carne albãîncât toate îþi sunt acumo sufocantã armurãdin caren-ai sã mai poþi ieºiniciodatã.

Mariana Pândaru

26

ROD AL IMAGINAÞIEI MELE

Erai acoloca o mogâldeaþã de cânepãnumai cu ochiiprivind înspre mineErai acolode-abia sositdintr-o cãlãtorie de noapteîn care þi se furaserã toate cuvintele

Stãteam sub semnulzodiei mele de focºi nu înþelegeam nimicdin prezenþa ta –umbrã de abanosce-mi vizitai încãpereape neaºtepateFãcându-mã sã credcã orice portretde prieten pierdute numai rod al imaginaþiei mele.


27

IUBITORI DE FRUCTE EXOTICE

Bunica vindea scoruºeîn piaþa centralã a oraºului nostruGrãmezi de scoruºepe care ea cu greule mai aduna din pomiiatârnaþi pe dealul livezii

În fiecare dimineaþãvenea cu roua pe tãlpiÎºi aºeza în tãcere marfaapoi aºtepta sã vinã cumpãrãtorii –iubitori de fructe exotice

ªi ei, de cele mai multe oritreceauobiºnuiþi fiind cu acestegrãmezi de scoruºecare creºteau

ºi creºteauparcã invadaserã lumea

Mariana Pândaru

28

Numai bunica mearãbdãtoare din fireîi aºtepta pe cei cu gusturi alesesã râvneascãla grãmezile ei de fructe ciudateparcã venite odatã cu eadintr-un timp al tinereþii amare.


29

CÂNTEC DE SIMBORINÃ

Un cântec de simborinãÎmi stãbate inima – zilnicUn cântec de simborinãPentru tot ce-am visatªi n-am apucat sã trãiesc

Mereu dau timpu-napoipeste umãr

în loc sã-l las sã meargã-nainteMereu dau vina pe timpRãsturnând ordinea fireascãa zilelor mele – cuburi aprinseInventându-te fericirecu aripi de sticlã

ªi nu-mi doresc decâtsã pot duce acest cântec de simborinãcu sentimentul cã împlinescun cântec de bucurie.

Mariana Pândaru

30

CIMITIRUL ANONIMILOR

Într-un cimitir al anonimilorne lãsãm veºmântul de carneînãlþându-ne, precum fluturii albispre fereastra Ta luminatãDoamne Dumnezeul nostru cel bun.

Dar drumul e lungªi plin de primejdiiIspitele ies în cale ca vâlveleAmãgirile, amãgirile –ºi ele, înºelãtoare oglinzi...

Iatã de cee-atâta risipã de fluturiîn albia râului mort.


31

UMBRA CU OCHII DE FOSFOR

Ai venit prea devremetu, umbrã cu ochii de fosforMi-ai bãtut la uºãºi m-ai întrebatde când stau ºi aºteptsã se facã luminã

Surprinsãn-am putut decâtsã mã uit cu luare aminteîn ochii tãi de fosfor aprins

Ca prin minune cuvinteleîmi dispãruserãºi nu mai puteam sã comunicdecât prin semne, cu tine

Ai intrat, te-ai aºezat la fereastrãprivindu-mã ca pe un iepure ºchiopsigurã fiind

cã am pierdut competiþia

Mariana Pândaru

32

Mi-ai cerut sã vin mai aproape de tinesã te întâmpin cu bucurieDar, draga mea umbrãcu ochii de fosfortu nu vedeai cum din trupul meuse desprind aripi de purpurãîndreptându-mã – în sfârºit liberãspre câmpia deschisã.


33

ÎNÞELEPTUL DIN VALEA CU PEªTI

Înþeleptul prieten din Valea cu Peºtiîmi aminteºte adeseacã uneori destinul schimbã repedeaurul în simplu nisip

Dar euîn joaca mea rãsfãþatãmã învoiesc a nu crede cãîncã e vremea sã mã arãt întristatã.

Paºii mei aleargã neobosiþiprin noaptea de febrãca ºi când aº fi neînvinsãîn superbe grãdini de argint

Înþeleptul prieten dinValea cu Peºtise uitã cu luare amintela inutila mea risipireºi-mi zâmbeºte într-un târziucu îngãduinþa din urmã...

Mariana Pândaru

34

ÎNTÂIA GREªALÃ

Pe drumul fãrã paceînaintam ca o umbrãîn crucea amieziiIar gândul cã fântânacu clopoþeii de aurºi apa de mirtmã aºteaptã sprebinecuvântarea din urmãîmi înviora pasuldar mã fãcea din ce în ce

mai vulnerabilãîn iubirea meapentru oameni

Astfel am fãcut prima greºalãimaginându-mi un zborîn trup fãrã viaþã – de lemn,pe care l-am purtat dupã mineo sutã de anisperând sã-i vãdînmugurirea din aripi.


35

SINGURÃTATEA DIN VIAÞÃSINGURÃTATEA DIN MOARTE

Ascult Brahmsºi visez la câmpiile verzicu lanuri de maciprin care treccu trupul toropit de amiazãªi caleade nisip fierbinte sub tãlpise pierde din când în cândobligându-mi pasul grãbitcãtre zbor.

Mã gândesc la singurãtatea din viaþãla singurãtatea din moarteºi nu gãsescbucurie mai mare decâtascultând Brahmssã trec prin lanuri de maciîn timp ceîn urma meacâmpiile ard.

Mariana Pândaru

36

ISPITA ªARPELUI

ªarpe! Du-te mai încoloªi nu mã ispiticu lucitorul tãu trupªi nu mã fermecadansând la fiecare rãscruceca o nãlucãdãtãtoare de viaþã

Înºelãtorule!Nu-mi muºca inimacând tocmai mã afluîn clipa de luminãTrãind ºi retrãindviaþa-mi pusã pe rug.


37

NUIELUªA DE BAMBUS

Cuvintele nu mai aunici o putereîn dimineaþa cu haos de gheaþã

Încerc în zadarcu nuieluºa de bambussã le dau aripisã le fac sã zboare...

Ochii celor din jur înþeleg neputinþace se-nfãºoarã pe sufletul meuCa o sãlbaticã viþã de vie.

Mariana Pândaru

38

INIMA – O PORUMBIÞÃ FRAGILÃ

Ne-am spus în viaþa aceastaatât de puþine cuvinteªi cele mai multe din eleau fost seminþe neroditoare...

Ce se întâmplã cu omulde nu învaþã decât mult prea târziucã bobul de fericirestã cu adevãrat în lucruri mãrunteCã inima e o porumbiþã fragilãde care nu se potagãþa pietre de moarã?

Nici noi n-am ºtiutsã facem o sãrbãtoaredin puþinul ce ni s-a datca sã luminãm cât de câtîntunericuldin gândurile noastreniciodatã vorbite.


39

DARUL APROAPELUI

Tu erai liberºi adeseori ghemul cuvintelor taletrecea ca bulgãrul albprin pereþii camerei mele închise.

Ar fi trebuit sã înþelegcã ceea ce mi se întâmplãîn dimineaþa albastrãnu e decât darul aproapelui

Eu stãteam în camera meabine închisãºi fredonam liniºtitãun cântec demult rãtãcitîn sufletul meu.

Mariana Pândaru

40

SÃ DAI DRUMUL PÃSÃRILOR

Azi-noapte, înconjuratã de coliviiîn care pãsãrile se zbãteauîntr-un glas, sufocate de gratiiam decis cu toatã insomnia meaobositoaresã dau drumul acestor fiinþe de aersã-ºi desfacã zborul în voie...Aici nu mai aveaupentru cine cânta

Pe sub pielea mea începuseperfid sã creascã o þesãturãînãbuºitoare de ierburiCe sã mai fac eucu atâta cântec de pasãrecând trupul meumãcinat fãrã milãde clorofila ciudatãîmi dãdea sentimentulcã sunt o umbrãtot mai îndepãrtatã.


41

BURG TRANSILVAN

Venirea meaîn burgul cu Turnul Trompeþilora fost ca o descinderepe tãrâm fabulos

Oamenii– umbre sub stropii de ploaie –îmi tãiau caleagrãbiþi spre casele lor– bijuterii încremeniteîn oglinda de apã.

Paºii mei molcomipierduþi prin labirintulCetãþii medievalesimþeau o mie de aniîngropaþi în pietrele drumului

Mariana Pândaru

42

ªi umbra mea creºteapânã departesub lumina de mierea primãverii

Liniºtea, ah, liniºteaîmi risipise cuvintele...

Din turn – încetO singurã trompetã cânta.


43

ARTISTUL

Singur – artistul –în faþa unor tablouri abstractedin care ies ca ventuzeleculori vii, agresiveîmbrâncindu-l în groapa cu leipe propriul lor creator

Îl vãd ca prin sitãtopindu-se încet, încet– lumânare aprinsãîn toiul nopþii de varã

ªi numai ochii – douã globuride alb chihlimbarrãmân sã-mi vorbeascãdespre cel ce nu mai are cuvinte.

Mariana Pândaru

44

TAINA LUCRURILOR

Mã-ntreb în fiecare ziCe e dincolo de viaþa noastrãDincolo de trupul mãcinatde picãtura secundeiªi nu ºtiu niciodatã rãspunsulªtiu doar cã sufletul meuîncearcã odihna pe rug aprinsªtiu doar cã existã o tainã a lucruriloriar noi, rãmânem mereunevolnice umbreîn faþa misterului.


45

IARNÃ UCIGAªÃ

Închide-mã mamãînchide-mã în sufletul tãuºi nu-mi da drumulîn gerul acestaîntins peste lume.

Ca o umbrã ucigaºãstã noapteasã-mi macine insomniileiar eu,rãtãcitã în iarnãsunt gata sã nu mai gãsescdrumul spre tine.

Alerg, alergdupã fantasmele albeamãgindu-mã cã voi gãsi caleaspre iluminare

Mariana Pândaru

46

Dar pe cãrarea îngustãîntâlnesc o mulþime de pãsãriucise de propria lor nesupunere.

ªi iatã-mã totuºiîntoarsã spre tineca spre o ultimãiubire de oameni.


47

CÃLCAM PE CUVINTE APRINSE

– Binecuvântat fii tu omulepurtãtor de cuvinteîmi spunea Umbra– Binecuvântate-þi fie cãrãrile

Dar eu nu cunoºteamdecât bucuria tãcutãºi-mi urmam drumulcãlcând pe cuvinte aprinsedupã un cifru adânc îngropatîn tãlpile mele.

Mariana Pândaru

48

SÂNGELE – MIRACOL AL VIEÞII

Voinþa mea estesã trec prin timpul de mierecu tãcerea îngropatã-n cuvinte.Cãci sângele – acest miracol al vieþiiîmi curge prin veneca tãciunii aprinºiIar rãnile, rãnile sunt atât de adânciîncât simt cã n-am sã mor niciodatã.


49

FLUTURI NEGRI

La ce bun sã privim la nesfârºitTrecerea aceasta de fluturi negriªi sã nu ºtim unde se duc eisau ce înseamnã nesocotita lor trecere

Nu foloseºte nimãnui dansul de aripi negreDevenit aproape insuportabilCãci se repetã, se repetã mereuLa fiecare înserareTocmai când noi murmurãm în tãcereO rugãciune de luminã ºi pace.

Mariana Pândaru

50

CÃTRE BERTHA


51

1. Convorbirea cu Bertham-a scos din tãcereaîn care locuiam de o vremeSângele meu devenise dintr-o datãprimãvarã bãtutã de agresive parfumuriiar inima-mi vie îºi purta simpla iubireprecum clopoþeii de vânt.

Se poate deci spunecã aceastã convorbire cu Bertham-a trezit din letargia mea fãrã marginiCa o larmã de gureºe pãsãri.

Mariana Pândaru

52

2. Bertha, tu eºti singura ce descifreziîn pupila ochilor meiurme de lacrimiªi-mi vorbeºti – în cunoºtinþã de cauzã –despre trãdarea de frate.

Tu eºti singura gata oricândsã rabzi pentru minegreºelile faptelor luiªi sã-l cerþi Bertha, sã-l cerþipentru mânia arãtatã miedin nefericire

în Sfânta zi de Duminicã.


53

3. Bertha, Berthaviaþa nu e doar tulburareadin temniþa interioarãnu e doar fâºia de nisippe care ne scriem în grabã

destinul

E ºi pasãrea din Înaltul Albastrue ºi câmpul înfloritîn rãsãritul de miere

ªi mai ales Berthaviaþa, e picãtura de apãcãzutã pe piatra încinsãîn zi de frumoasã iluminare.

Vezi-mã Bertha, ºi ia amintede ce uneori mã întorccu faþa spre propria-mi umbrã.

Mariana Pândaru

54

4. Bertha, piatra de pe cerul pustiue neputinþa mea de a ieºidin aceastã lume de paiee îndãrãtnicia ºi trufiace mã poartãprin grãdini de argint

Tu priveºtidar nu ºtii nimic Bertha

Piatra aceea va fi ghilotinace va cãdea într-o bunã zifãrã milãpeste þesãtura meade viaþã intens coloratã


55

5. Bertha, tu mereu vii înspre minecu ziditoare cuvintetocmai când sunt gata sã credcã lumea a ajunsun imens spital de urgenþãdin care eu nu mai pot alege nimic.

Mã treci apoi prin galeriacu oglinzi sclipitoareîn care mã vãdcu aripa strânsã în mine– adevãrata ºi trista imaginepe care o tulburicu flacãra visului tãuºi mã porþi, Bertha, prin grãdinile nopþiila lumina înfloritului pomÎntr-un dans nebunesc, mã convingicã începutul e doar

un sfârºit amânat.

Mariana Pândaru

56

6. Iatã Bertha, am învãþat sã trãiescca o pasãre cu inimã de simborinãºi zilnic Bertha, zilnicdin pieptul meu dau drumulunui cântec de dragostedar cine sã-l mai audãîn vacarmul cuvintelor de tinicheacând nu mai conteazã decât umblãturasub povara vieþii concrete.


57

7. Nu-mi cere, Bertha,sã învãþ alt alfabetcând acestase desprinde ca o flacãrãdin sângele meuºi-mi însufleþeºte cuvintelede parcã toatear trebui sã devinã cenuºã.

Mariana Pândaru

58

8. Bertha, de cele mai multe orieu vãd lumea din mersdegeaba mã ameninþi cu zile uscateºi-mi pui în fereastrã bãnuþi de argint

Eu, Bertha, sunt multtrecutã de pragul albastruºi privesc cu absolutã orbirejocul mãrunt din amiaza fierbinte

AºadarNu fi vicleanãnu mã amãgi cu mãrgele de sticlãClipa – aflã ºi tu –e atât de grãbitã sã înghitã vieþile noastreîncât îmi privesc foarte atentãalergarea din urmã.


59

9. Bertha, ai vãzut berzele– pãsãri sãgeatãcum trec prin visele noastreîmpânzind cerul de primãvarã?

Eu le privesc ºi aº dori sã mã ridicodatã cu eledeasupra tuturor lucrurilor.

Mariana Pândaru

60

10. Stãteam în templu, Berthaºi priveam soarelecum rãsãrea peste lumecum lumina încãpereaîn care încercamsã mã desprind de cuvinte

Stãteam în templuºi auzeam dinafarãcum îmi cântai ca o sirenãademenindu-mã.


61

11. Jucãuºe mai sunt privirile tale, Bertha!Ca douã mãrgeluþe de chihlimbarîn bãtaia soarelui ridicat în amiazãCând îmi vorbeºtidespre sãrbãtorile copilãriei taleîngropatã în iarbãCe cuvinte de laudã aila vederea porumbiþelor albecare de-o vremeînsoþesc drumul nostruprin vechea cetate!

Cine sã fie oare umbracare ne-aºteaptãîn cumpãna dealului?

Mariana Pândaru

62

12. Fericite mai suntem Berthala malul mãrii jucându-necu scoicile uitate-n pustiul nisipului!

Timpul se dilatã în preajma noastrãºi ne dã libertatea sã împânzimvãzduhul cu pãsãri viu colorateþâºnite direct din inima noastrã de purpurã.

Fericite mai suntem BerthaLa malul mãrii jucându-ne!


63

13. Pentru prima datã, Bertha,îmi spui cu tristeþecã în inima ta stã închisãca într-o picãturã de cearão poveste de dragoste

Apoi o iei înainte strigând:– Dar viaþa nu trebuie sã fieo ranã deschisãAscultã-mã! Viaþa nu trebuiesã fie o ranã deschisã...

ªi te ridici dintr-o datãpasãre-n zbor.

Mariana Pândaru

64

14. Bertha, m-ai vãzutaºteptând zorii zileicu rãbdarea cea de pe urmãMi-ai îmblânzit inimadansând ca o ºerpoaicã vicleanãUmbra, Bertha, umbra mi-ai luat-oºi ai fugit cu ea peste dealnumai de glonþul de gheaþãn-ai putut sã mã aperinumai de glonþul de gheaþã.


65

15. Bertha – prietena dintâiºi din urmãA venit vremea sã ne luãmrãmas bunNu mai sunt cuvinteNu mai sunt amintiriªi uite! Pânã ºi vieþile noastrese întind pe nisipca umbra în creºtereRisipindu-ne.

Mariana Pândaru

66

UMBRA BUNICULUI MEU

Voios era bunicul meucând urca dealul spre via lui

cea frumoasãDe-acolo de sus,privea satul ca un împãratputernic ºi mulþumitde viaþa lui pãmânteanã.

Îl urmam pas cu pasCa un purtãtor de cuvântÎnvãþând taineledin miezul þãrâniiÎnvãþãturile lui erau pentru minelegi ºi porunci fãrã moarteApoi îmi cântarotindu-mã-n soare:„Tu eºti pasãrea mea aurieTu eºti pasãrea mea aurie”lãcrimând de prea multã luminã...


67

De-atunciîn fiecare bob de strugure coptvãd chipul luirãsãrind ca dintr-o veche icoanã

De-abia clipeºtedin ochii lui obosiþisemn cã are încãatâtea sã-mi spunã.

Mariana Pândaru

68

ÎNTÂLNIREA DE DUPÃ SOLSTIÞIU

Nicolae, fratele meudac-aº fi ºtiucã iubirea e cruce de piatrãaº fi umblat cu paºi de pisicãpe poteca ei urcând dealulcu ochii-n pãmânt.

Dar verdele câmpuluiflorile ºi cântecul pãsãriiîmi jãruiau sufletuliubirea înmugurindiubirea crescândîn fragila mea inimã

ªi te luasem pe tinedrept martor al greºalelor meleAl întâlnirii cu umbrade dupã solstiþiuIar tu, te-ai prefãcut, frateTe-ai prefãcuta nu înþelege nimicdin aceste întâmplãriale vieþii mele de piatrã.


69

LIBELULA DE AUR

Pe mânã-mi stã o libelulã de aurªi vãd cum ar vrea sã se îngroapeîn carnea mea trandafiriesã-mi lumineze cuvintele

Ca ºi când cuvintele melecoapte în veºmântul de lutar fi fãrã viaþã ºi fãrã culoare

Ah, tu, nevolnicã fiinþãvenitã în faptul de searãsã mã devori cu bucurie ascunsãTu, lucitoare ispitãNu-mi fi pedeapsãtocmai în anotimpul meu de cristal.

Mariana Pândaru

70

DUPÃ MÃSURA DRAGOSTEI

Încercarea ta de a pãºipe lunecosul zid de cuvintenu e, omule, de nici un foloscând dimineaþapasãrea sufletului se-nalþã– splendidã purpurã,peste micile umbre ce suntem

– Fiecare dupã mãsura dragostei luiîmi ºopteºtidepãrtându-te pe coridorul cu umbre– Fiecare dupã mãsura dragostei luirepetã ecoulFiecare dupã mãsura dragostei lui...

Doamne – îmi spunrãmânând la rãscrucede ce atât de târziuîmi arãþi calea pe caresã gãsesc via cu strugurii copþi?!


71

PLANETÃ DE BÃRBAT

Stai singuraplecat peste o viaþã în decadenþãºi te roteºti în spaþiulaceloraºi zile, cu aceleaºi miºcãricu aceleaºi tabieturiNu ieºi din tiparulînvãþat cu ochii închiºiîncã din veche pruncie

Iubirea? Vine întâmplãtoareºi te viziteazãca o vulpe ºireatãluând doar de ici de colocâte puþinferindu-se cu prudenþãde cercul cuvintelor mari.

– Vai de planeta bãrbatului acestaîmi vine sã spunpe câtã vreme nu veziºi nu auzi nimic din afara ta

Mariana Pândaru

72

– Vai de planeta bãrbatului acestaaud un ecouºi mã uit la tineprin fereastra deschisãcum te chinuisã te vezi în oglindã.


73

AªTEPTÂND CU RÃBDARE

Du-te ºi spune-le celor obosiþide-atâta umbletprin lumea de umbreCã în oasele noastreca într-o clepsidrã nisipul se cerneªi nu mai avem timpsã cântãm ca în tinereþevesele cântece

sã alergãm prin iarba înaltãca doi mânji liberi, liberi, liberi

Suntem prea grei, preacu inimi temãtoare, de iepuriprea prinºi în rãdãcinoasele noastre cuvinte

De aceea ne-am aºezat aicipe þãrmul pustiusã aºteptãm cu rãbdare.

Mariana Pândaru

74


75

C U P R I N SInocenþa privirii pag. 7În raiul cu sentimente echilibrate pag. 8Umbre sub cireº japonez pag. 9Oameni de sticlã pag. 10La ieºirea din cer pag. 11Peruºul pag. 12Poveste de iarnã pag. 13Vis în ochi dormind pag. 14În preajma cãmãºii mele de lut pag. 16Cuvintele – porumbiþe abia trezite pag. 17Leoaica albastrã pag. 18Viaþa în grãdini suspendate pag. 19Cu cenuºa pânã la glezne pag. 20Ranã inutilã ºi stinsã pag. 21Învãþând mersul prin lume pag. 22Las paradisul cuvintelor pag. 23Privighetoarea pag. 24O viaþã acvaticã pag. 25Rod al imaginaþiei mele pag. 26Iubitori de fructe exotice pag. 27Cântec de simborinã pag. 29Cimitirul anonimilor pag. 30Umbra cu ochii de fosfor pag. 31Înþeleptul din valea cu peºti pag. 33Întâia greºalã pag. 34Singurãtatea din viaþãSingurãtatea din moarte pag. 35Ispita ºarpelui pag. 36Nuieluºa de bambus pag. 37Inima – o porumbiþã fragilã pag. 38Darul aproapelui pag. 39Sã dai drumul pãsãrilor pag. 40Burg transilvan pag. 41Artistul pag. 43Taina lucrurilor pag. 44Iarnã ucigaºã pag. 45Cãlcãm pe cuvinte aprinse pag. 47Sângele – miracol al vieþii pag. 48Fluturi negri pag. 49Cãtre Bertha pag. 50Umbra bunicului meu pag. 66Întâlnirea de dupã solstiþiu pag. 68Libelula de aur pag. 69Dupã mãsura deagostei pag. 70Planetã de bãrbat pag. 71Aºteptând cu rãbdare pag. 73

Mariana Pândaru

76

Editura DANIMARStr. Horea, nr. 30

330047 Deva, jud. Hunedoara, RomâniaTel.: 0254-214684; Fax: 0254/215545E-mail: [email protected]: ªindrilaru Liviu-Mihai

Tiparul executat la Tipografia „Floarea Soarelui”Tel. 0744/521284.

Dupã cãderea nopþii · Le vãd inima pâlpâind ca o ranã deschisã Le vãd sufletul rãstignit...

Documents

Transcript of Dupã cãderea nopþii · Le vãd inima pâlpâind ca o ranã deschisã Le vãd sufletul rãstignit...