Verbe de declaratie (I)

RODICA ZAF1UUniversitatea din Bucuresti

1. Cuvintele de declaratie £verbe, locutiuni verbale, expresii, substantive) msofescreproducerea in vorbire directa sau relatarea prin transpunere m vorbire indirect^ a unuienunf . Cele mai numeroase suit verbele de declaratie (verba dicendi) — a spitne, aafinna, a declara, a mentiona, apretinde, a anunta etc. — care alcStuiesc o clasa relativ

1 Vczi, pcnlru o descricre in dctaliu a icmci m disculic, Gramatica limbii romanc, II, editia a doua,Bucuresii, Editura Acadcmiei, 1966, p. 342 ~ 355 (capitolul Vorbirea directedsiindirectS, rcdactat dc LauraVasiliu); Mioara Avram, Gramaticapentru lot i, Bucurcsti, Edilura Academici, 1986, p. 372 ~ 375.

14 • IJmba si litcmlurii runiiina

neomogena si deschisa. Verbele de declarable sint folosite frecvent in conversajiacurcnta (care reproduce sau relateaza alte dialoguri) si in textele de fictiune; ele au msS§i o intrebuinjare aproape tehnicS — prin diversitate si specializare — in unele texteadministrative (de tipul proccsului-verbal) si, mai ales, in limbajul jurnalistic, acestaprezentind numeroase declarajii sau marturii, uneori la fel de importante ca acfiunilepropriu-zise. In utilizarea atft de variata a verbclor de declaratie exists msa" destul demulte zone de nesiguranj.a, de abuz sau de eroare.

2. Sint adcsca prezentate ca nerecomandabile unele fenomene caracteristicecxprimarii orale, extinse de vorbilorii mai putin instrui^i §i asupra scrisului. Unuldintre cele mai cunoscute esle folosirea monotona a aceluiasi verb de declarajie,repetat la intervale mici. In texlele orale de faclura populara verbul a zice apare demai multe ori in cursul unci replici, probabil pcmru a se evita orice confuzie intrevocea povestitorului si cea a personajului; repetitia capata insa in asemenea cazuriaspectul unui tic verbal:

Acoio baba zice: — Mai module — zice — trebuic sa" taiem Japul Ssta — zi'ce — ca nu nc folosestela nimic...

In dialogurile reproduse oral, in stilul familiar, povestitorii recurg des, dincomoditate, la repetarea mecanica a aceluiasi verb de declarable, pentru a marcasuccesiunea replicilor; fenomenul poate fi ilustrat prin fragmente din vopbirea per-sonajelor lui Caragiale. Citatul de mai jos cuprinde, dc altfel, si repetarea, dejapomenita, a verbului a zice fntr-o replica reprodusa:

Chiriac: M-am dus eu la el chiar fn persoana; zic: pc cc baza nu' vrei sa vii mfine la czircit, domnule?Zice: sunt bolnav, domnule sergcnt, zice, dc-abia m3 tiu pe picioare, nu pot sS mcrg nici pfn' laprSvSlie, zice; ?,ic: nu cunosc la un asa rczon FSra moliv; zice: aduc martori

In fine, fenomenul oral cunoscut ca vorbire directtf legatti sau stil direct legal constain reproducerea ca atare a unei replici — dupa un verb de declaratie construit cu oconjunctie de subordonare: ,,Mi-a spus ca lasS-ma-n pace!"; este vorba de o constructlehibrida, contaminata, in care, de fapt, nu rolul verbului este hotaritor.

3. Limba literara a dezvoltat o serie foarte bogata si nuantata de verbe de declarafie,care permit variatia stilistica si adaptarea la situatie . Problemele pe care le puneutilizarea lor sint altele decit cele discutate mai sus.

1 Ovidiu Bfrlca, Antologie de prozS popular^ epicS, I, Bucuresti, EPL, 1966, p. 130 (transcricresimplificata).

2 I. L. Caragiale, Opere, I, Bucuresti, ESPLA, 1959, p. 21.3 O lista bogala dc ,,vcrbe de tiprf/coidi1", grupate dupfi criteriul construcjici lor gramaiicale, c propusa

dc Mihaela Mancas ca anexa la studiul Stilul indirect liber In romdna literara, Bucuresti, E.D.P., 1972,p. 185 - 186.

IJmbasi litcrnlura roniAna • IS

Clasa do vcrbe al ca"ror sens primar cstc ,,a cxprima idei in cuvintc; a comunica prinvorbirc" sc largcs.te sistematic prin atragcrca unor termcni asociati initial doar princontext actului lingvistic. Printr-un proccs metonimic normal, dcvin substitute acciden-tale s,i apoi chiar cchivalentc stabile ale verbclor dc declaratie uncle vcrbc caredcsemneaza opinia (a crede), starca psihicil (a se ener\ra), actc asociale vorbirii (asuspimi), cfcctul (a conv'mge) clc.: ,,Trebuie sa mcerci", ma convince ea,

Intrc verbele dc declaratie suit uncle mai us,or de grupat in categorii semantice:cole mai importantc sint, dcsigur, verbele cu sens protolipic central pe comunicare,reprezenlmd in forma cea mai simple! sensul fundamental al clasci: a spune, a zice, adcclara, a afirma, a comunica, a informa, a anunta, a arfita etc. Intre cle cxista difercnteslilisticc (a zice c popular si familiar, a dcclara estc probabil eel mai frccvcnt verb deaccst tip m limbajul politic s,i'publicistic, avfnd caractcr oficial), semantice s.i sintacticc.Din punct dc vctlere semantic, exisra grade ale marca"rii oficialc, ale implicarii unorsiluatii institutionalizatc; mire mcmbrii scrici, diferentclc se pot dctecta prin probe dcsubstitute: A afirmat ca afaraploua este un enunt posibil;A declara t ca afaraploita -nu. Verbul a declara presupunc o luarc dc pozitie, asumarea unci responsabilitati aenuntarii, o marca oficiala incompatibila cu emitcrca unci constatari banale. Dac3 msacfiunlulAdeclaratca acordtilise pare o prostie vstcaccvpiabil, \arA anuntat ca acorduli se pare o prostie pare ccl putin ciudat, difcrenla este creatadc caracterulsi mai oficialal verbului a anunta, care exclude in princlpiu comunicarea unor opinii prea pcrsonale.Difcrentelc dc utilizarc a verbelor din aceasta scrie — dependenta de o analizapragmatica a siluatiilor dc comunicare ~ nu pot fi, din pacate, l3murite cu ajutoruldictionafului. In DEX, dc pilda, ccle trci vcrbe comparale mai sus sint definitencrelcvant, in marc mSsura unul prin altul: a afirma = ,,a sustine (cu tSrie), a declara(in mod ferm)"; a declara = ,,a anunta ccva prin viu grai sau in scris; a spune, a afirmadcschis, a face cunoscut"; a anunta = ,,a aduce la cunoslinta".

Intrc verbele din acecasi serie apar si difercnte in posibilitatea dc oricntarc amcsajului reprodus catre un interlocutor: unelc verbe sfnt putcrnic marcate de intcntiacomunicativa: a informa presupunc aproape intotdeauna un dcstinatar explicit, cx-primat prinlr-un complement direct: ,/ic-a informal ca..."; a comunica se combinadestul dc dcs cu un complement indirccl al destinatai ului — ,/ie-a comunical ca..."; altcvcrbc apar la fcl de bine cu si fara destinatar ̂ anuntS" I ,,ne anunta ca..."); m fine, uncleil cxclud cu totul: c cazul verbului a afirma, care prezintS enuntul ,,m sine", independentde interlocutor. Comportamentul sintactic al acestor verbe (cu complement obligatoriu,omisibil sau incompatibil) creeaza" difcrcntc nu totdcauna respectate.

Alta categoric de verbe de declaratie introduce cnuntSri care apar pe fundalul aceva deja spus — de vorbitor sau de intcrlocutorul sau —, marcind un adaos, o insistentasau o rcluarc: a adauga, apreciza, a opserva, a mcntiona, a aminti etc.

Se depa"rteaza de nucleul tipic verbele care dcsemncaza acte de vorbire specifice —a intreba, a raspunde, a promite, a cere, a ruga, a tnitltumi, a propune, a avertiza, aatneninta, a protesla etc. Intre aceslea difcrcntclc'sint mari, limnd dc tipul dc actexprimat, de condiliilc sale specifice dc rcalizare etc.

Din categoria larga" a verbelor de declaratie produsc prin deplasare metonimica,cclc mai intcrcsante s,i ccle mai rSspmditc (eel putin in stilurile ,,oficialc") sint verbelede opinie; pcntru cS. opinia se face cunoscuta" prin cnunturi, accstc vcrbc — a crede, a

16 • Limbii si lilcrntuni romanii

considera, a aprecia etc. — smt interpretatc far3 ezitare ca verbe dc declaratie, fnmajoritatea contextcfor non-fictionale m care apar.

DC o utilizarc atentS la nuante trebuic sa se bucure, m sfirs, it, vcrbelc care marcheazaclar diferenta, chiar divcrgenta de opinii intre vorbitorul citat si ccl care fi rcia spusele:a pretinde in primul rind, a suslme in mare masura semnaleaxa nemcrederea poves-titorului in opinia reprodusa. Intre enunlurile:

(a) X considera ca situatia cste cxcelenta;(b) X sustine ca situatia cste cxeelenta;(c) Kpretinde ca situatia este excelenta

intervine o distamare progresiva mtre opinia vorbitorului X si cea a povestitorului caresclecteaza vcrbul de declaratie. Si in acest caz, dcfinitiile de dictionar sc dovcdescinsuficiente pcntru disocierea valorilor dc utilizare; Dictionantl explicaiiv (DEX) retinedoar grade dc insistenta, de intensitate: a sustine = ?,a afirma cu taric ceva, a proclama":a pretinde = ,,a sustine, a afirma ceva cu tarie".

4, Majoritatea vcrbelor din categoriile schitate mai sus comporta o serie dercstrictii de utilizare — legate de sens, dc regimul lor sintaclic si de registrul stilisticcaruia li apartin. Din p^cate, mai ales sub presiunca analogies a verbelor prototipice- a spune, a zice —, vorbitorii neglijeazS uneori difercntele dintre diverscle verbedc declaratie. O parte dintre aceste verbe prefera, de exemplu, una sau alta dintremodalitatilc de redare a vorbirii (directa sau indirecta); nu c deloc obligatoriu caun verb folosit pentru introducerea vorbirii directe sS se construiasca cu osubordonata de transpunerc in vorbirc indirecta. Mai mult: unele verbe prefera,atunci cmd msotesc un enunt in vorbire directs, o anumita politic in text fata dcacesta.

Trebuie reamintit ca prezenta verbelor sau a altor cuvinte dc declaratie esteobligatoric in rclatarea replicii ca vorbirc indirect^, subordonata gramatical: ,,Doc-torul spune ca esti sanatos"; vorbirea directs se poate msa dispensa de cuvintele dedeclaratie cind contcxtul elimina orice ambiguitate asupra atribuirii replicilor: fiepcntru ca un personaj deja introdus e singura sursa posibila a enunfului , fie pentruca un dialog contimia prin alternarea rolurilor de vorbitor intre participant! iden-tificati la mcepul. Pe de alta parte, se slie ca, in vorbirea directa reprodusa, verbulde declaratie preceda citatul, il urmcaza sau il mtrerupc (Mi-a spits: — Mabucurcaat reusit; Ma bucur ca ai,reustii, tni-a spits; Ma bucur — rni-a spits — ca at reusit); cinteresant ca pozitia finala a verbului se caracterizeaza prinlr-o mai mare per-misivitate: verbe care suporta destul de greu sa fie urmate de un enunt in stil direct seadaugS fara dificultati la sfirsitul unui asemenea enunt. Dapa structural /Xa araiat:~ E un moment dificil pare nefircasca, invcrsarea componentclor produce o secventaacceptabila: E un moment dificil, a aratat dl X.

Limhasi lilcratura romana • 17