Proiect de lecţie

Obiectul: Geografia EuropeiSubiectul: Vegetaţia, fauna şi solurileTipul lecţiei: predare-învăţare-evaluareScopul: elevii să cunoască principalele caracteristici ale vegetaţiei, faunei şi solurilor continentului în care s-au născut şi unde trăiesc.Obiective operaţionale:La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili:-să enumere principalele tipuri de vegetaţie;-să exemplifice nume de plante şi de vieţuitoare specifice fiecărei zone de vegetaţie în parte;-să prezinte câteva tipuri de soluri specifice;-să arate care sunt conexiunile ce se realizează între toate aceste elemente şi interdependenţa lor.Metode şi procedee folosite:Observaţia dirijată, expunerea, lucrul cu harta, conversaţia, demonstraţia, etc.Mijloace didactice folosite:Harta fizico-geografică a Europei, atlasele geografice şcolare, manualul, tabla, etc.Desfăşurarea activităţii:

1)Verificarea: Analiza unui fluviu-Dunărea

-Al câtelea ca mărime şi ca debit din Europa este fluviul Dunărea?-De unde izvorăşte şi prin ce state şi capitale trece Dunărea?-Ce importanţă prezintă aceasta pentru Europa?

2)Lecţia nouă: Vegetaţia, fauna şi solurile

Vegetaţia-totalitatea plantelor ce se numesc pe un anumit teritoriu. Ea este influenţată de climă, relief, reţeaua hidrografică şi activităţile omului. Fauna cuprinde totalitatea animalelor care trăiesc pe un anumit teritoriu. Ea este în strânsă corelaţie cu vegetaţia. De asemenea, solurile au o legătură directă cu celelalte două componente cum ar fi vegetaţia şi fauna. Vegetaţia poate fi etajată după latitudine şi după altitudine. Etajarea după latitudine poate fi împărţită astfel: Tipurile de vegetaţie1. Tundra şi silvotundraSe întâlneşte în nord ( nordul Pen. Scandinave şi al Câmpiei Europei de Est) şi se întâlneşte în condiţii de climă rece. Aici sunt sprcifice: muşchii, lichenii, mesteacănul pitic, salcia pitică şi alte specii. Dintre animale: renul, ursul polar, vulpea polară, zibelina, etc. Dintre solurile specifice întâlnim pe cele podzolice (spodosoluri), care sunt soluri subţiri şi sărace în humus.2.Pădurile de conifere (taigaua) ocupă nordul Europei şi se întind din Scandinavia până la Munţii Ural. Ele cuprind: molid, pin, brad, zada (specii cu frunze veşnic verzi). Dintre animale: renul, zibelina şi toate cele specifice zonei de tundră. Solurile specifice sunt tot spodosolurile, ca şi la tundră şi silvotundră, dar şi turbăriile.

3.Pădurile de amestec cuprind conifere şi foioase, ele ocupând o fâşie continuă în sudul pădurilor de conifere.4.Pădurile de foioase ocupă suprafeţe întinse în centrul şi vestul continentului. Ele sunt formate din arbori cu frunze căzătoare cum ar fi: stejar, fag, ulm, tei, arţar, frasin, etc. Dintre animalele specifice amintim: cerbul, căprioara ,jderul, vulpea, lupul, ursul brun, râsul, mistreţul, veveriţa, pisica sălbatică, etc. Solurile specifice sunt: solurile brune, cenuşii şi cele argiloase, bogate în humus.5.Stepa cuprinde suprafeţe întinse în N Mării Negre şi zona Mării Caspice. Ea cuprinde o serie întreagă de specii ierboase adaptate la uscăciune cum ar fi: pirul, negara, colilia, păiuşul. Silvostepă este reprezentată de stepă cu păduri ( ierburi amestecate cu păduri). Ea se întâlneşte în apropierea zonei cu păduri. Dintre animalele specifice întâlnite aici amintim: specii de rozătoare (iepure, hârciog, popândău), păsări (mai ales dropia), reptile. Ca tipuri de soluri le putem aminti pe cele mai fertile, adică cernoziomurile. Ele se întâlnesc pe suprafeţe întinse din: Ucraina, Rusia şi România.6. Vegetaţia de semideşert se întâlneşte în zona Mării Caspice, în condiţii de uscăciune prelungită, şi cuprinde ierburi aspre, tufişuri, arbori fără frunze, etc. Dintre animale amintim pe cele care se găsesc în zona de stepă. În zona M. Caspice sunt întâlnite solurile nisipoase şi cele roşcate.7.Vegetaţia mediteraneană este specifică bazinului M. Mediterane şi cuprinde arbori şi arbuşti care nu-şi pierd frunzele ( stejarul verde, stejarul de plută, laurul, cimbrul, etc.). Pădurile mediteraneene au fost însă defrişate în cea mai mare parte, în locul lor apărând o vegetaţie de tufişuri şi arbuşti ( denumită maquis şi garigga) şi plantaţii de măslini. Dintre animalele specifice aici amintim: broasca ţestoasă, şerpi, muflonul, şacalul, diferite specii de păsări. Solurile specifice: cele roşcate-castanii şi terra rosa (pe substrat calcaros). Etajarea după altitudine se întâlneşte în lanţurile muntoase care întrerup zonele de vegetaţie amintite anterior ( Alpii, Pirineii, Carpaţii, Caucaz, etc.). Aici este întâlnită o etajare a vegetaţiei dispusă astfel:-la bază se află terenurile agricole şi păduri de foioase;-păduri de amestec;-păduri de conifere;-vegetaţia alpină.

3)Fixarea lecţiei:-Cum se face etajarea vegetaţiei?-Care sunt principalele tipuri de vegetaţie ale Europei?-Ce specii de animale şi de soluri îi corespund fiecărui tip de vegetaţie?