Cine a fost Gheorghe Cristescu zis si Plapumaru? Nascut in anul 1882, acest om, a carui viata de peste 90 de ani a fost o lupta politica aproape continua in slujba ideilor socialiste, a avut de suportat multi ani de inchisoare. Daca printre sanctiunile primite pana la momentul 23 august 1944 "capul de afis" a fost o condamnare la moarte, dupa acel moment, "neastamparandu-se", a redevenit client al tribunalelor, locatar al temnitelor si "participant" la constructia Canalului, de acum sub umbrela socialismului victorios. Aici, dupa propriile destainuiri, si-a trait cea mai neagra zi din viata, zi in care trudind cu tarnacopul in inima santierului, este recunoscut de un fost comisar al politiei de pe vremuri, care vazandu-l, s-a oprit din lucru si, adresandu-i-se "colegial", l-a intrebat:

Da dumneata ce cauti aici, domnule Cristescu? Nu sunt ai dumitale la putere? Intrebare la care - daca ne luam dupa el s-a "trezit blocat" si, nefiind in stare sa dea un raspuns, a dat cu tarnacopul de pamant si, riscand a fi pedepsit, a parasit locul de munca. Avand in vedere si numai aceste "trairi", concluzionez ca personajul merita un dram de atentie postuma, acum la peste 35 de ani de la deces (29 noiembrie 1973). Daca in primul caz s-a putut sustrage executarii funestei pedepse (pana la amnistiere a stat ascuns in chiar centrul Bucurestiului, intr-un cavou din cimitirul Belu, unde breasla groparilor l-a gazduit mai mult de un an), din clestele fostilor sai tovarasi, acum stapani ai fotoliilor ministeriale, nu s-a putut sustrage. Omul care, in numele Partidului Socialist din Romania, a fost mandatat sa discute personal cu Lenin, in toamna anului 1920, despre conditiile de aderare la Internationala a III-a, nu a fost iertat de catre noii leninisti pentru faptul ca, dupa 23 august 1944, a tradat clasa muncitoare, atunci cand la alegerile din 1946 s-a alaturat "clicii lui Titel Petrescu", candidand in judetul Valcea pe listele Partidului Social-Democrat Independent.Pe nea Ghita - Plapumaru - l-am cunoscut in vara anului 1966 la Calimanesti. M-am dus acolo la recomandarea medicului, in urma unei crize de rinichi, dar si la indemnul tatalui meu, Alexandru Ungureanu, cu care se cunostea si care m-a asigurat ca Ghita Cristescu imi poate inlesni o cazare decenta pe langa un program placut si instructiv. Inarmat cu o mica depesa din partea parintelui meu catre primul fost secretar general al PCR, inca de la infiintare (8 mai 1921), am purces la drum chiar daca nu stiam unde locuieste "adresantul" la Calimanesti. Coborand in gara la Pausa, l-am intrebat pe primul calimanestean care m-a acostat sa-mi ofere o camera, daca stie unde locuieste Ghita Plapumaru. Raspunsul mi-a venit prompt, si cu multe detalii binevoitoare de la mai multi cetateni, ramanand impresionat de popularitatea de care se bucura acest om in localitate. Prima intalnire a fost neasteptat de simpla, iar scurta convorbire avuta putea lasa impresia ca ne cunoastem de cand lumea. Vorbea cu mine cu o voce in fortissimo, si totusi degajat, asa cum imi inchipuiam ca ar fi vorbit cu o mai veche cunostinta. Dupa acest prim contact, l-am vizitat de mai multe ori in a doua jumatate a amiezilor, cand ma primea pe o micuta terasa, unde "monologam impreuna" - daca se poate admite aceasta expresie. La o scurta intrebare pe care o puneam, urma un fluviu de expuneri, argumentate prin idei si fapte, unele in umbra remuscarilor, dar care toate, in definitiv, insemnau istorie. In expunerile lui nu se gaseau ineptiile celor ce i-au urmat la tronul PCR. Nu avea nimic din tembelismul gandirii politice a lui Ceausescu si nici din tirania criminala a lui Dej, doar poate din credulitatea lui Foris sau Patrascanu. A fost un idealist a carui religie era socialismul, pe care il slujea fara teoretizari doctrinare. O discutie cu el in parcul Calimanesti la o "ora de varf" era o aventura riscanta pentru interlocutor. Puterea politica instalata in Romania dupa 6 martie 1945 era calul de bataie predilect. Cu vocea-i sonora si inconfundabila, tuna impotriva lui Gheorghiu-Dej si a vecinului de la rasarit, de ti se facea pielea ca de gaina. Stalin si Dej erau capcaunii, cat despre Lenin, numai de bine. Fusese primit de "parintele" sovietelor si ramasese sub impresia ca discutase "de la egal la egal". "Imbrobodit" de cameleonul vulpoi Ulianov, ii ramasese oarecum fidel sub impresia personalitatii lui, opinand ca nenorocirile nu au venit de la comunism, ci de la cei pe mainile carora au incaput. In Ceausescu credea atunci, sperand sa realizeze la Bucuresti ce nu a reusit Dubcek la Praga. Era vara anului 1968. Dupa mitingul care a avut loc in Capitala, in Piata Palatului, cand Ceausescu s-a intrecut pe sine surprinzand Occidentul, "tovarasul Cristescu" ii trimitea "tovarasului Ceausescu" o telegrama care incepea asa: "Cristescu Plapumaru catre Ceausescu cizmaru...". Telegrama pe care am transmis-o, in acele zile, eu personal, din vechiul local al postei din Calimanesti. Iata OMUL pe umerii caruia apasa stigmatizarea, datorita actului de infiintare a primului nucleu PCR, contribuind la spargerea unitatii celor ce credeau in socialism. Astazi insa, cu luciditate si putina bunavointa, constatam ca si el s-a dovedit pana la urma o victima inocenta, care a descoperit "cacealmaua" mult mai tarziu decat, sa zicem, Panait Istrati.

Ca fapt divers, as mai adauga ca despre el, in tinerete, presa a vorbit si in alt diapazon, caci Cristescu, plapumarul comunist, a fost si patron, "exploatand" un atelier de plapumarie in Bucuresti si un hotel in Calimanesti. si, ca parinte, necazurile nu l-au ocolit, daca amintim de fata lui, Tita Cristescu, de o frumusete olimpiana, al carei deces neasteptat, in frageda tinerete, a alimentat un timp titlurile ziarelor si datorita faptului ca moartea ei pendula intre sinucidere si crima pasionala. Dar el fiind un luptator, razbate prin tumultuoasele asperitati ale vietii, refuzand unele "atentii", daca i se pareau dubioase, dar si incercand sa profite de bunavointa de care credea ca se bucura din partea lui Ceausescu, intervenind pentru acei social-democrati care zaceau prin puscarii pentru vina de a nu se fi incolonat, la alegerile din 1946, alaturi de Voitec si Radaceanu.

P.S. Mai de mult, mi-a cazut in mana o publicatie in care un articol gazduia o dezbatere privind soarta monumentului funerar construit la ordinul lui Gheorghiu-Dej in Parcul Carol. Acest monument, ridicat in urma cu cca 50 de ani, "botezat" Monumentul eroilor clasei muncitoare, sortit sa devina peste milenii piramida faraonilor Romaniei, nu l-as fi pomenit daca nu-mi aminteam ca printre confesiunile pe care mi le-a facut la Calimanesti a fost si una in care spunea ca nu vrea sa fie inhumat in mausoleul din Parcul Carol, in vecinatatea lui Gheorghiu-Dej, doleanta pe care i-a spus-o raspicat lui Ceausescu!Dvs poate puini tii cine a fost Ghi Cristescu, Ghi Cristescu zis i plpumaru, care a fost primul preedinte al primului partid comunist romn, n 1921 i era la Canal, i el m-a dus s-l ntlnesc. i diminea plecam la munc, o vreme am spat pentru canalul Dunre-Marea Neagr, i atunci luam roaba, lopei, trncoape i era cntecul nostru: eu rob i tu roab, hai s ne apucm de treab! Iar Ghi Cristescu era la o magazie de unelte. Zic: aici ai ajuns, domnule Cristescu? Da, pi aa le-am zis i eu: eu v-am crescut i voi m ducei la nchisoare? i zic: Eu sunt cretin! Zice: Iisus Hristos a fost primul socialist! Asta mi-a spus-o Ghi Cristescu! Mi-aduc aminte, eu care sunt btrn, n timpul parlamentelor vechi,pe scari, cnd Iorga cobora i Cuza se ridica, i atunci: Ei, ce faci domnul Cuza? Ei, ce vezi, dumneata cobori, eu m urc! Zice: Am eu ac de cojocul dumitale! Poate ai luat ac de la Ghi Plpumaru!, c era i el n parlament atunci din grupul rnesc muncitoresc sau aa ceva.(Parintele ConstantinGaleriu)

"La impliniria varsti de 50 ani iam trimes lui tov. N. Ceausescu urmatoarea felicitare de mai jos." "Stimate tovarase Ceausescu, Plapumarul Ghita Cristescu, care prin jertfe a scris o pagina istorica in viata statului nostru, impingand carul socializmului inainte, ureaza la implinirea varstei de 50 de ani cizmarului Niculae Ceausescu sa duca mai departe barca socializmului-comunist, deschizand poarta libertatii de gandire si exprimare catre implinirea destinului sortit de legile firesti ale evolutiei, fara zguduiri.Caci lupta noastra din trecut ca si in prezent trebuie sa tinteasca binele si fericirea intregului popor Roman. Trimeasa 8 Ianuare 1968. De zeci de ani il stiu doar ca nota de subsol in cartile de istorie. Gheorghe Cristescu "Plapumarul (nume conspirativ Crilenco, nascut la Ghimpati- Vlasca in 1882, mort in 1973 si depus la mausoleul din Parcul Carol), primul secretar general al PCR.

Om cu numai patru clase, intrat la 15 ani in PSDMR, vecin de idealuri conspirative cu Jumanca, Flueras, David Fabian, Iancu Ludwig, Sami Steinberg, Marcus Iancu, Marcel Blumfeld, Ilie Moscovici, I.C. Frimu, Al.D. Gherea, Marcel Pauker, Solomon Schein, Vasia Vasilescu s.cl., singurul roman ajuns in aceasta functie intre 1921-1944 si unicul supravietuitor (alaturi de Boris Stefanov) al epocii care i-a vazut exterminati pe Foris, Kbls, Holostenco si Stefanski.

Omul lui Rakovski, arestat in 1909 impreuna cu Panait Istrati. Omul care s-a intalnit cu Lenin in decembrie 1921, votand la congres impotriva tezelor acestuia, exclus din partid in 1928 si intrat in PSD. Omul care, din 1947 avea sa treaca prin inchisorile dejiste, rearestat in 1952 (Pitesti, Peninsula etc.), participant strict urmarit de Securitate la inmormantarea lui Titel Petrescu in 1956 si a Anei Pauker in 1960. Plapumar "cazut la partid, dupa formula lui Belu Silber, comunist "de susa cu agentie de plasare a somerilor in 1904, concesionar de restaurante in Bucuresti si Calimanesti.

In fine, omul care a refuzat decoratiile partidului si care indraznea sa-i scrie "cizmarului Ceausescu telegrame precum cea de mai sus, texte agramate, dar pline de talc (vezi "libertatea de gandire, formula "fara zguduiri si sublinierea din final privind fericirea "intregului popor, nu doar a nomenclaturii) Iata ca nota de subsol prinde viata acum, gratie cartii publicate de Oana si Cornel Constantin Ilie la Editura Semne, cu prefata lui Florin Constantiniu, cel care il defineste pe Ghita Cristescu drept "un fanatic al consecventei. Din culisele istoriei mici, stiam pana acum despre Ghita ca a fost tatal frumoasei Tita Cristescu, actrita, miss Romania, otravita in decembrie 1935, dar nu de inginerul Liviu Ciuley (tatal marelui regizor), asa cum au fost orchestrate scandalul si procesul la vremea respectiva, ci - asa cum s-a descoperit mai tarziu - de servitoarea Maria Suciu, care i-a furat bijuteriile.

Aflam acum ca "Tita a fost inmormantata la Bellu in acordurile Internationalei! Volumul ("corespondenta, documente, imagini) este savuros pe de o parte prin pitorescul figurii Plapumarului, iar pe de alta prin scrisorile urzicate ale confratilor si congenerilor comunisti, care-i incriminau fostului secretar general principialitatea, rezistenta la ceausism, refuzul medaliilor si onorurilor prin care se putea accede la mariri de pensii si alte avantaje.

Astfel de documente (delicioase, amare, grotesti, agresive, aluzive, lamentabile) ale fostilor ilegalisti fanatici, umiliti deopotriva in dejism si ceausism, gasiti la paginile 59, 71-76, 82, 126-130. Cat despre Cristescu, pentru care Hristos a fost "primul socialist al vremii, el ii scrie mamei despre cei sase curcani cumparati in decembrie 1939 ("2 ii dau Ministrului, 2 administratorului, iar 2 pentru noi, voi cauta sa cumpar si oua si ce miai scris), cumpara "un gratar in tovarasie la Calimanesti, isi mustra fiul in 1950 ca nu a ocupat "un loc in campul muncei, ca sa ne fii si noua de ajutor, se vaita tot atunci ca a pierdut "o lucrare de saltele pentru un hotel, ne relateaza alegerile de la varful "miscarii din 1920 ("toti evrei au fost invitati la casa lui Simonide Segal langa Templu. Erau 38 persoane), ca sa se vada ofilit in 1967 de propria-i fiica: "Ai fost un violent si un apucat si o ai victima pe mama. Ai fost sclavul partidului si ai o victima pe Misu de care nu te-ai ocupat si strunit. Ti-a napadit casa si sufletul sacalii si vad ca nu mai ai scapare.

Data de 4 martie este si data in care istoricul Serban Papacostea, prezent la evniment, a facut cunostinta cu regimul Canalului Dunare-Marea Neagra. Ieseam de la Institutul Francez cu o carte in mana. Am fost inconjurat de haidamaci si bagat intr-o duba cu destinatia Dunare-Marea Neagra. Papacostea isi aminteste ca, pe langa munca de zi, era obligat, alaturi de alti dusmani ai poporului sa munceasca, in ture, si noaptea, la popota sau la bucatarie. Intr-o zi a venit la mine Cristescu Plapumaru (Gheorghe Cristescu Plapumaru, unul din fondatorii partidului comunist si primul secretar general al PCR.n.n.) si mi-a zis: esti tanar ai sa scapi de aici. Eu l-am invatat carte pe Ghita (Gheorghiu Dej.n.n.) si acum sunt aici. Stateam si-l ascultam si ma gandeam la situatia in sine, ca unul din fondatorii PCR in Romania a ajuns sa fie trimis la canal tocmai de partidul pe care l-a creat.

Gheorghe Cristescu (n. 10 octombrie 1882 d. 29 noiembrie 1973) a fost un politician comunist romn. A fost secretar general al Partidului Comunist din Romnia (1921-1924) i a fost printre fondatorii acestuia. A fost supranumit Plpumarul.Partidul Comunist Romn (cunoscut sub acronimul frecvent utilizat, PCR) a fost un partid politic, succesor al ramurii bolevice de extrem stnga al Partidului Socialist din Romnia, care a susinut ideologic realizarea revoluiei comuniste. n perioada interbelic a fost o for politic ilegal, de mic anvergur, complet subordonat Cominternului i implicit URSS. S-a mpotrivit constant includerii n statul romn a Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei, Cadrilaterului i a susinut Pactul Ribbentrop-Molotov, care se pronuna, n protocolul adiional secret, n favoarea cedrii de teritorii romneti ctre Uniunea Sovietic. Pn la sfritul anilor 1930, majoritatea membrilor fuseser arestai sau se refugiaser n URSS.Partidul comunist i-a nceput ascensiunea la putere n statul romn la 23 august 1944, odat cu intrarea Armatei Roii n Bucureti, fiind parte a complotului nlturrii marealului Ion Antonescu. Dup aceast dat, cu sprijinul direct al lui Stalin i al trupelor sovietice, PCR i-a eliminat treptat adversarii, iar dup abdicarea regelui Mihai I a instaurat Republica Popular Romn.ntre 1947 i 1989 PCR a fost singurul partid politic din Romnia. n articolul 3 al Constituiei Romniei din 1965, PCR era numit "fora politic conductoare a ntregii societi din Republica Socialist Romnia".Cuprins[ascunde] 1 Istoric 1.1 nfiinarea 1.2 23 august 1944 1.3 1947 - 1965 1.4 Modelul sovietic 1.5 Dup 1965 1.6 Continuatori 1.7 Stema 2 Congresele Partidului Comunist Romn 3 Secretarii Generali ai PCR 4 Vezi i 5 Note 6 Legturi externe

[modificare] Istoric[modificare] nfiinarean mai 1921 s-a separat aripa de extrem stng a PSDR, care s-a constituit apoi n Partidul Socialist-Comunist, redenumit curnd Partidul Comunist din Romnia (PCdR). Primul secretar general a fost Gheorghe Cristescu. Imediat dup scindare, nou formatul PCdR s-a afiliat la Internaionala a III-a. n anul 1924, PCdR a fost interzis de guvernul liberal, care l-a acuzat de "aciuni anti-romneti" dup evenimentele de la Tatar-Bunar i a rmas n ilegalitate pn n 1944.Partidul Comunist din Romnia numra 2000 de membri n 1922, 1500 n 1931 i sub 1000 n anii celui de al Doilea Rzboi Mondial. Scaderea numrului de membri s-a datorat cruntei represiuni ale dictaturilor de dreapta, carliste si antonseciene, care au ajuns sa condamne prin instanele judectoreti, inclusiv adolescenti pentru mpratirea manifestelor comuniste. Numrul estimat pentru data de 23 august 1944 este ntre 794 i 1150 de persoane .[1] PCR avea un caracter multietnic, romnii reprezentnd mai puin de un sfert din membrii si (n 1930 distribuia pe naionaliti era: maghiari 26%, romni 23%, evrei 18%, rui i ucraineni 10%, bulgari 10%).[2][modificare] 23 august 1944La 23 august 1944 PCdR a participat alturi regele Mihai, de Partidul Naional rnesc, Partidul Naional Liberal i Partidul Social Democrat Romn la lovitura de palat care a dus la nlturarea regimului progerman al Marealului Ion Antonescu, Romnia intrnd n sfera de influen sovietic.Dup 23 august 1944, reprezentani ai PCdR au intrat n guvern (Consiliul de Minitri). ncepnd din 6 martie 1945, ca urmare a presiunilor sovietice, s-a format guvernul condus de Petru Groza, guvern n care PCdR, ajutat de partidele satelite, deinea toat puterea.[modificare] 1947 - 1965Partide comuniste

[ extindere ][ extindere ] AfricaAfrica de Sud

Lesotho

Madagascar

Senegal

[ extindere ] AmericaArgentina

Bolivia

Brazilia (PCdoB)

Brazilia (PCB)

Canada

Chile

Columbia

Cuba

Ecuador

Mexic (PC)

Mexic (PPS)

Mexic (PPSM)

Panama

Paraguay

Peru (PCP)

Peru (PCdelP-PR)

Statele Unite ale Americii

Uruguay

Venezuela

[ extindere ] AsiaBangladesh

Birmania

China

Coreea

Filipine

India (CPI)

India (CPI(m))

Japonia

Kazahstan

Krgzstan

Laos

Nepal

Pakistan

Sri Lanka

Tadjikistan

Vietnam

[ extindere ] EuropaAlbania

Armenia

Austria

Azerbaidjan

Belarus (KPB)

Belgia (Flanders)

Belgia (Wallonia)

Belgia (PvdA/PTB)

Bosnia i Heregovina

Britain

Bulgaria

Cipru

Danemarca (DKP)

Danemarca (KPiD)

Estonia

Finlanda

Frana

Georgia

Germania

Grecia

Irlanda (CPI)

Irlanda (WPI)

Italia (PdCI)

Italia (PRC)

Luxemburg

Malta

Moldova

Norvegia

Portugalia

Republica Ceh

Romnia

Rusia

San Marino

Serbia

Slovacia

Spania

Spania (Catalonia, PCC)

Suedia

rile de Jos

Turcia

Ucraina

Ungaria

[ extindere ] Orientul MijlociuAlgeria

Irak

Iran

Iordania

Israel

Liban

Sudan

Siria

[ extindere ] Subiecte conexeComunism

Marxism-leninism

Centralism democratic

Istoria comunismului

Dup o campanie susinut de PCR pentru subminarea partidelor istorice, Regele Mihai a fost forat la 30 decembrie 1947 s abdice, iar Romnia a fost proclamat republic (Republica Popular Romn).n 1948 s-a realizat fuziunea dintre PCdR i PSDR, noul partid numindu-se Partidul Muncitoresc Romn (PMR), devenit totodat partidul politic unic n statul romn. Puterea efectiv n partid era deinut n aceast perioad de gruparea Ana Pauker.n 1948 a avut loc naionalizarea principalelor mijloace de producie, adic etatizarea societilor comerciale mari i mijlocii cu capital privat primul pas major spre desfiinarea proprietii private. n acelai an a fost reformat nvmntul, introducndu-se gratuitatea ce avea s fie generalizat la toate nivelurile n anii urmtori; a fost extins durata nvmntului obligatoriu i introdus gratuitatea manualelor colare, obiectivul principal fiind eradicarea analfabetismului.n 1949 a nceput marea campanie a ceea ce s-a numit cooperativizarea agriculturii, prin care ranii au fost forai s se asocieze n Gospodrii Agricole Colective (GAC), ulterior redenumite Cooperative Agricole de Producie (CAP). Proprietile agricole transferate nu n sistemul cooperatist, ci direct n patrimoniul statului, au avut denumirea ntreprindere Agricol de Stat (IAS). n primii ani ns organizarea cooperatist agricol se fcea n aa-zisele ntovriri, GAC fiind denumirea ulterioar. n aceast perioad sunt create nchisorile politice.La nceputul anilor '50 s-a desfurat o lupt pentru putere n interiorul conducerii comuniste din Romnia pe care a ctigat-o Gheorghe Gheorghiu-Dej, devenind, cu acordul Kremlinului, liderul suprem al PMR. A reuit s-i menin aceast poziie pn la moartea sa, survenit n martie 1965.Modelul de construcie socio-economic de tip sovietic aplicat sistematic a nsemnat naionalizarea industriei, cooperativizarea agriculturii, etatizarea unei mari pri a fondului locativ, electrificarea rii. n anul 1965, partidul, redenumit PCR, ntrunea un milion 400 de mii de membri - 7% din populaia Romniei.[modificare] Modelul sovieticDup modelul sovietic, s-a trecut la planificarea economiei, elaborndu-se aa-numitele planuri cincinale. Strategia planificrii economiei avea la baz viziunea economiei naionale ca o corporaie unic i trecerea de la economia preponderent agrar la economia preponderent industrial. Industrializarea a implicat strmutarea la ora a unui segment important al populaiei rurale, un efort de urbanizare, simultan cu creterea nivelului de colarizare i pregtire profesional.Perioada anilor '50 a fost marcat pe plan politic de ceea ce a fost definit de nsui limbajul ideologic comunist ca lupta de clas, ncadrat n regimul politic al dictaturii proletariatului. Ceea ce a nsemnat consolidarea continu a unui sistem de guvernare i organizare a societii n chip totalitar, partidul politic unic, comunist, tinznd s controleze i controlnd societatea pe toate planurile.[modificare] Dup 1965n 1965 i-a schimbat numele din Partidul Muncitoresc Romn n Partidul Comunist Romn. ntre cele dou partide, Partidul Comunist Romn (PCR) i Partidul Muncitoresc Romn (PMR) nu exist practic nici o diferen, primul continund n mod firesc activitatea celui de-al doilea, fr ntrerupere. Redenumirea PMR-ului n PCR a fost fcut din dorina lui Nicolae Ceauescu, devenit prim-secretar al PMR n iunie 1965, care a vrut s demonstreze simbolic ruperea cu trecutul i orientarea politicii Romniei.Sub conducerea lui Ceauescu s-au accentuat tendinele autonomiste fa de URSS, evideniindu-se n acest sens relaiile bune cu comunitii chinezi, aflai n relaii ostile cu sovieticii; condamnarea invadrii Cehoslovaciei de ctre trupele Tratatului de la Varovia (august 1968); apropierea i colaborarea cu rile occidentale (aceast politic fiind iniiat nc pe timpul lui Gheorghiu-Dej). n anul 1974 PCR ntrunea 2,5 milioane de membri (11,5% din populaie). n 1989, PCR avea circa 4 milioane de membri (18% din populaia Romniei). Dac sunt luai n considerare membrii UTC, precum i informatorii Securitii Statului, se poate considera c Romnia devenise sub Ceauescu una dintre cele mai comunizate ri. PCR a ajuns s fie partidul comunist cu efectivul cel mai numeros din rile europene din sfera de influen sovietic. A deinut puterea pn la 22 decembrie 1989. Dup evenimentele din decembrie 1989, care au dus la cderea regimului comunist, PCR a fost scos n afara legii i dizolvat prin decret-lege[3][modificare] ContinuatoriDei PCR a disprut de jure n 1989, noua conducere a Romniei era asigurat n principal de foste cadre superioare de partid regrupate n FSN. Cele dou mari partide politice din Romnia actual, PD-L i PSD, sunt formate prin sciziunea FSN. Exist i un partid (NPCR) care se revendic explicit drept continuator al PCR. La alegerile din 2008, NPCR a obinut un numr nesemnificativ de voturi.[modificare] StemaStema Partidului Comunist Romn, de inspiraie sovietic, are ca elemente principale "secera i ciocanul", simboliznd "nfrirea" i "uniunea de nezdruncinat" dintre "rnimea muncitoare i proletariat." Cununa de spice este uor eliptic i ascendent i conine acronimul PCR. Culorile sunt rou, fondul, i respectiv galben culoarea simbolurilor heraldice i a acronimului.

Steagul Romniei ntre 1965 i 1989 pstra culorile naionale, dispunerea lor spaial, dar aduga ca element distinctiv Stema Republicii Socialiste Romnia, plasat n cmpul galben, la intersecia diagonalelor.[modificare] Congresele Partidului Comunist RomnNumePerioadLocaie

Primulmai 1921Bucureti

al II-leaoctombrie 1922Ploieti

al III-leaaugust 1924Viena

al IV-leaiulie 1928Harkov

al V-leadecembrie 1931Gorikovo

al VI-leafebruarie 1948Bucureti

al VII-leadecembrie 1955Bucureti

al VIII-leaiunie 1960Bucureti

al IX-leaiulie 1965Bucureti

al X-leaaugust 1969Bucureti

al XI-leanoiembrie 1974Bucureti

al XII-leanoiembrie 1979Bucureti

al XIII-leanoiembrie 1984Bucureti

al XIV-leanoiembrie 1989Bucureti

[modificare] Secretarii Generali ai PCRPotrivit revistei Memoria, respectiv articolului Comunismul romnesc de la nceputuri pn la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej, de Eugen Denize, urmtorii secretari generali ai partidului au fost numai strini, i anume: Elek Kbls, maghiar, 1924-1928; Vitali Holostenko, ucrainean, 1928-1931; Alexandru tefanski (Gorn), polonez, 1931-1934; Eugen Iacobovici, evreu, 1934-1936; Boris tefanov, bulgar, 1936-1940; Mikls Goldberger, evreu maghiar, n 1940; tefan Fori (Istvn Fris), evreu maghiar, 1940-1944.[2]Gheorghe Cristescu19211924

Elek Kbls19241927

Vitali Holostenco19271931

Alexander tefanski19311936

Boris tefanov19361940

tefan Fori19401944

Gheorghe Gheorghiu-Dej19451954

Gheorghe Apostol19541955

Gheorghe Gheorghiu-Dej19551965

Nicolae Ceauescu19651989

Schimbare de garda in Partidul Comunist15 decembrie 2004TwitterFacebookEmailImprimISTORIA COMUNISMULUIIndepartarea lui Gheorghe CristescuAnul 1924 a adus numeroase schimbari in Partidul Comunist din Romania. Numerosi factori i-au afectat activitatea. A lipsit unitatea mult trambitata de liderii partidelor comuniste de pretutindeni. S-au impus orgoliile si veleitatile personale ale comunistilor care doreau diverse functii in structurile partidului. GEORGE D. RIPA CONTINUARE "Ostasul fidel al puterii proletare"

NOUA LUME. Comunistii au sesizat corect problemele sociale ale epocii. Radicalismul caracteristic i-a facut insa sa preconizeze distrugerea totala a acesteia

Trecusera doar sapte ani de la succesul bolsevicilor in Rusia (1917) si cota partidelor comuniste din Europa era in crestere. Ca urmare a afilierii Partidului Comunist din Romania la Comintern si a esuarii negocierilor romano-ruse de la Viena (martie-aprilie 1924) in acelasi an, la 9 decembrie, se voteaza Legea Marzescu. Tratativele de la Viena urmareau reluarea relatiilor diplomatice dintre Romania si URSS, rupte in 1918. ILEGALISMUL. Autoritatile romane luasera masuri impotriva comunistilor inca de la inceputul anului 1924. Liderii comunisti erau pusi sub observatie, cei mai multi fiind cautati pentru a fi inchisi. Este cazul lui Elek Kbls, Gheorghe Cristescu, Al. Dobrogeanu-Gherea, Lucretiu Patrascanu si Elena Filipovici, lideri marcanti ai partidului in aceasta perioada. Pe acest fond, comunistii se reorganizeaza. Incepea o noua era in istoria comunista care va deveni un titlu de glorie pentru participanti - ilegalismul. In aprilie 1924, numerosi membri ai Partidului Comunist se intalnesc la Brasov. Printre acestia, David Fabian, Marcel Pauker si Boris Stefanov. Cel care luase masuri pentru continuarea politicii partidului in ilegalitate a fost Elek Kbls. La sfarsitul lui aprilie se creeaza o conducere ilegala a Partidului Comunist. Membrii au denumit aceasta conducere Directoriu. Printre liderii acestui organism erau Gheorghe Cristescu, D. Fabian, M. Pauker si B. Stefanov. Secretarul general provizoriu este numit Elek Kbls. Aceasta conducere, cu sediul la Brasov, care functiona in paralel cu cea legala, din Bucuresti, avea ca scop continuarea miscarii in cazul in care Partidul Comunist urma sa fie decapitat. Treptat, pe masura ce rolul lui Elek Kbls devine mai important, are loc o miscare a centrului de greutate a partidului catre Transilvania, actiune simultana cu implicarea la nivel inalt in cadrul PCdR a tot mai multi maghiari. Noua conducere ilegala a avut doua obiective de realizat. Primul a fost trecerea partidului in ilegalitate. Teoretic, faptul era usor de implinit, insa comunistii nu erau obisnuiti cu metodele extreme. A activa in ilegalitate insemna a trai cu acte false de identitate, in locuinte provizorii, rupti de familie sau de prieteni, fara a cunoaste numele exact al celorlalti membri de partid. A activa in ilegalitate insemna totodata a realiza acte de sabotaj, de spionaj, atentate. Pentru comunistii romani, aceste lucruri erau necunoscute. La 1 iunie 1924, Directoriul semneaza un manifest in care isi afirma dorinta de a activa si in ilegalitate. In documentul respectiv se spunea ca "Partidul Comunist traieste si va trai! (...) Alungat de la suprafata legalitatii, el va continua si in ilegalitate lupta, largindu-si activitatea si organizatia si adancindu-si radacinile in masele poporului muncitor". Al doilea obiectiv al Directoriului era pregatirea Congresului al III-lea al partidului. In acest sens se elaboreaza "Circulara Directoriului catre sectii cu ocazia Congresului". Documentul este semnat de Elek Kbls cu pseudonimul V...ks. Faptul ca el semneaza acest document, si nu Cristescu, demonstreaza ca transferul de putere se realizase deja. Congresul al III-lea al Partidului Comunist din Romania are loc la Viena in august 1924. La Congres, Elek Kbls este ales secretar al partidului de catre cei 12 comunisti care au reusit sa ajunga in capitala Austriei. Tot aici se adopta lozinca autodeterminarii pana la despartire a provinciilor "anexate" de Romania. Aceasta actiune a determinat adoptarea unor masuri oficiale care vizau interzicerea Partidului Comunist in Romania. In 9-10 decembrie 1924 se imprastie manifestul intitulat "Jos robia economica, politica si nationala!", redactat sub influenta Cominternului si a Federatiei Comuniste Balcanice. Documentul afirma o pozitie antiromaneasca si hotararea de a lupta pentru distrugerea statului de drept. Ca urmare, la 19 decembrie 1924 se adopta de catre Parlament legea Marzescu, care scoate partidul in afara legii. Concomitent, au loc arestari in masa ale comunistilor. NOUA POLITICA. Incepand cu anul 1925, din cauza scoaterii in afara legii, comunistii adopta o noua politica. Majoritatea liderilor erau in inchisori, iar cei ramasi in clandestinitate se aflau sub observatia atenta a Sigurantei. In aceste conditii, Elek Kbls, secretarul partidului, paraseste Bucurestiul. Se muta in diferite localitati din Valea Muresului si o data cu el se muta si centrul de coordonare al activitatilor partidului. Kbls milita pentru activarea partidului sub paravanul unor organizatii legale. Prin acestea se spera ca poate fi continuata legatura cu masele. Nefiind gasit de catre Siguranta, Elek Kbls a fost judecat in contumacie si condamnat la zece ani de inchisoare. Fiind nevoit sa stea ascuns, Kbls nu putea sa conduca miscarea la fel de bine ca in libertate. Se hotaraste astfel sa se retraga din fruntea Partidului Comunist. Federatia Comunisa Balcanica refuza insa acest lucru. Criza de personalitati capabile sa conduca miscarea comunista excludea demisia sa. La inceputul anului 1925 au loc discutii in cadrul partidului pe tema reorganizarii activitatii in ilegalitate. Concluziile sunt prezentate la 21-24 iulie, in cadrul plenarei Comitetului Central de la Targu-Mures. Raportul prezentat cu aceasta ocazie de Kbls prevedea intensificarea actiunilor in vederea unor intelegeri cu partidele burgheze (Partida taraneasca condusa de Ion Mihalache si Partidul National Roman condus de Iuliu Maniu). In toamna anului 1925 apare Blocul Muncitoresc-taranesc, organizatie legala de propagare a ideilor comuniste. Kbls afirma ca din programul Blocului "trebuie scos dreptul la autodeterminare al tuturor natiunilor asuprite pana la completa despartire de stat". Blocul merge cu liste proprii in alegeri, dar rezultatele sunt proaste. Nu reuseste sa intre in Parlament. In octombrie 1926, Kbls emigreaza. Nu s-a mai intors niciodata in tara. In urma lui ramane o miscare comunista irelevanta. "La noi merge destul de greu, de cand ne-a scos din lege partidul si ne-a interzis ziarele si sigilat cluburile. Propaganda ce se face este foarte redusa, ca si inexistenta, si de ce crezi, fiindca sunt foarte multi cu cap si, cand cauti, nici unul nu are cap. Eu ma mentin pe terenul propagandei legale ()" - Gheorghe Cristescu, fost secretar al PCdR, intr-o scrisoare catre Comintern

Vizita lui Nicolae Ceauescu la expoziia consacrat aniversrii a cinci decenii de la crearea P.C.R.- discuie amical cu Gheorghe Cristescu, primul secretar general al P.C.R. (1921-1924). (27 mai 1971).

Gheorghe Cristescu (October 10, 1882 November 29, 1973) was a Romanian socialist and, for a part of his life, communist militant. Nicknamed "Plpumarul" ("The Blanket Maker"), he is also occasionally referred to as "Omul cu lavaliera roie" ("The man with the red four-in-hand necktie"), after the most notable of his accessories.Contents[hide] 1 Biography 1.1 Early activism 1.2 Communism 1.3 Dissidence 1.4 1930s, persecution, and rehabilitation 2 Notes 3 References

[edit] Biography[edit] Early activismBorn in Copaciu (at the time part of Ilfov County, presently in Giurgiu County), Cristescu trained as a blanket-maker and became the owner of a blanket-making shop.[1] Active in socialist circles as early as 1898, he soon became a leading member of the Romanian Social-Democratic Workers' Party (up to 1899, when the Party disbanded).[2] In 1900, he joined the leadership of the only surviving group of the Party, its Bucharest socialist circle, Romnia Muncitoare (led by Christian Rakovsky).[3]Up until the creation of a Romanian Social Democratic Party (PSDR) on January 31, 1910, Cristescu was one of the leaders of the short-lived Socialist Union of Romania. Soon after a Romanian Railways employee named Stoenescu attempted to assassinate Premier Ion I. C. Brtianu on December 9, 1909, Cristescu, alongside other Romnia Muncitoare activists (including I. C. Frimu and Dumitru Marinescu), was arrested and interrogated on suspicion of having inspired the action.[3] From 1910 to 1916, he was one of the PSDR's leaders;[4] in 1908-1920, he was active in the trade union movement.In 1916, the Party was banned for its activities in support of the Zimmerwald Conference at a time when Romania entered World War I on the Entente side.[5] After the Central Powers offensive (see Romanian Campaign), he remained active in enemy-occupied Bucharest, and kept contacts with Social Democratic Party of Germany with the help of German soldiers who sympathized with the latter.[5] In 1918, when Romanian authorities resumed control, Cristescu and many other leaders of the PSDR (Ecaterina Arbore, Constantin Popovici, Ilie Moscovici, and Constantin Titel Petrescu among them) were arrested on charges of collaboration.[5]The PSDR re-emerged in November 1918, as the Socialist Party of Romania, with Cristescu becoming one of its representatives in Parliament after the elections of 1919. In this capacity, he became noted in debates over the imprisonment of Mihai Gheorghiu Bujor, a Romanian citizen who had joined the Russian Red Army in Bessarabia during the October Revolution, and who had been tried for treason.[6] Constantin Argetoianu, who negotiated a failed merger of the Socialist Party into the People's League in late 1919, stated that Moscovici voiced criticism of his party's far left wing, where, as Argetoianu formulated it, "the blanket-maker Cristescu and others were agitating".[7]In the early elections of 1920, Cristescu, together with Alexandru Dobrogeanu-Gherea and Boris Stefanov, was not validated into Parliament, despite having carried the popular vote.[8] He was eventually confirmed for office.[9][edit] CommunismAlthough he had originally voted against Vladimir Lenin's thesis as a delegate of the socialists to the Comintern World Congresses in Moscow (with Eugen Rozvan, Constantin Popovici, Ioan Fluera, David Fabian, and Alexandru Dobrogeanu-Gherea),[10] and despite Rozvan's suspicions that he had maintained a "minimalist position",[11] he became more and more radical, supporting the transformation of the Party along Bolshevik lines, but showed himself opposed to control from Russia.[12] In deliberations for the 1920 vote, he expressed his opposition to Comintern control over local parties,[13] and subsequently met with Lenin - Cristescu later claimed that the Russian leader had accepted his dissent and had offered some "non-political" concessions to the Romanian socialists (the claim was partly backed by a testimony of Dobrogeanu-Gherea).[14] During the Congress, both Cristescu and Dobrogeanu-Gherea were ridiculed at home by the non-communist press (their bourgeois status, in contrast to their activism, was highlighted in the nicknames "Cristescu-Blanket Maker" and "Dobrogeanu-Restaurant", the latter of which alluded to the business Dobrogeanu-Gherea was managing in Ploieti).[12]Cristescu led the faction that separated itself after the Party's Congress of May 812, 1921, and was elected as the first general secretary of the newly formed Socialist-Communist Party (soon to be the Romanian Communist Party). Those maximalists who had designated themselves as "communists" (including Gheorghe Cristescu) were arrested and indicted in the Dealul Spirii Trial: Romanian authorities attempted to connect them with Max Goldstein, a terrorist of uncertain affiliation who had detonated a bomb inside the Romanian Senate on December 8, 1920.[15] The charge against the communists was based on their rejection of Greater Romania as a concept, and their commitment to "World revolution" and the Comintern, which raised suspicion that they were trying to overthrow the existing order through actions such as that of Goldstein.[16] Constantin Argetoianu, Interior Minister in the second Alexandru Averescu cabinet and main instigator of the arrest, later admitted that his order lacked legal grounds, and stated that he had given Cristescu approval to hold congress with the knowledge that Comintern policies were to be submitted to a vote, thus causing the faction to incriminate itself.[17]Most of the accused were acquitted, an important reason for this being Cristescu's convincing testimony (alongside a hunger strike endured by most on the bench, as well as the absence of sufficient evidence).[16] Cristescu depicted Goldstein as an anarchist, and declared most of the witnesses who had connected the terrorist with the Party to be spies for the Sigurana Statului secret police.[18][edit] DissidenceCristescu started questioning his Party's policies after the decision taken by the Balkan Communist Federation during its 1923 Vienna Conference. The Federation had adopted the official Soviet policy recommending that Bessarabia, Bukovina, Transylvania and Southern Dobruja (or all of Dobruja) be given the right to secede from Romania. Due to the ethnic composition of these regions, he could not accept that minorities be given self-determination (especially since this implied not autonomy or independence, but rather satisfaction of territorial demands that other nations had on Romania).[19] Cristescu allegedly called for the party to revise its program in respect to these points, and thus resume legal activities.[9]Notably clashing with his nominal subordinate Marcel Pauker over such issues,[20] he did all in his power to prevent the Party from adopting a clear point of view: when his attitude was investigated by the Balkan Communist Federation (1924), he had to resign his position, being excluded from the Party in 1926.[21] According to Vladimir Tismneanu, Cristescu's marginalization inside the Workers and Peasants' Bloc (created as an umbrella group for the outlawed Communist faction) was a major factor in his conflict with other activists.[22][edit] 1930s, persecution, and rehabilitationAfter creating his own minor grouping, the Socialist Party of Workers (later known as Independent Socialist Party), in 1928, Cristescu joined the minor and Unitary Socialist Party in 1932 (a Marxist group led by Leon Ghelerter, tefan Voitec, and Constantin Popovici, it eventually dissolved itself under pressure from the Communist Party in 1944).[23] He retired from politics in 1936.[9]His daughter Tita Cristescu, a former Miss Romania who had become the mistress of Liviu Ciulei (a famous lawyer and father of the director Liviu Ciulei), died in mysterious circumstances in 1936[24] most likely, she was murdered; Ciulei, arrested on charges that he had poisoned her, was acquitted later in the same year.[25] A theory in circulation indicates Maria Suciu, Tita's maid, as the killer.[25]During the first years of Communist Romania, he was severely persecuted for his political views, being arrested and imprisoned in the Danube-Black Sea Canal labour camps from 1950 to 1954.[26] Released through the first amnesty of political prisoners (occurring very soon after Joseph Stalin's death), Cristescu spent his remaining years in relative anonymity.[27] While his name was cleared by Nicolae Ceauescu's rehabilitation policies,[28] his uncomfortable opinions were censored and he was subject to Securitate surveillance until the day he died.[29] Although occasionally hailed up as an anti-Comintern communist during a time when the Ceauescu regime developed a nationalist discourse, Cristescu avoided being associated with the party he had helped found.[9][edit] Notes1. ^ Constantin Argetoianu, in Tandin; Cioroianu, p.24, 40; Constantiniu2. ^ 110 ani de social-democraie, p.12; Cioroianu, p.40-413. ^ a b Ornea, p.5224. ^ 110 ani de social-democraie, p.145. ^ a b c 110 ani de social-democraie, p.156. ^ Constantinescu, p.40-417. ^ Argetoianu, "Memorii" (Magazin Istoric), p.758. ^ iu9. ^ a b c d Constantiniu10. ^ Constantiniu; Diac, "La kilometrul 0...", "Delegaii socialiti..."11. ^ Cioroianu, p.2412. ^ a b Diac, "Delegaii socialiti..."13. ^ Cristescu, in Dosarele Istoriei; Diac, "Delegaii socialiti..."; Tismneanu, p.45-4714. ^ Cristescu, in Dosarele Istoriei; Dobrogeanu-Gherea, in Frunz, p.22-2315. ^ Cioroianu, p.29; Constantiniu; Tnase; Tismneanu, p.49-5016. ^ a b Cioroianu, p.29; Tnase17. ^ Argetoianu, in Diac, "La kilometrul 0..."18. ^ Tnase19. ^ Frunz, p.37-3820. ^ Cioroianu, p.34; Tismneanu, p.56-5721. ^ Constantiniu; Frunz, p.50; Tismneanu, p.56-5722. ^ Tismneanu, p.6723. ^ Cioroianu, p.25; Constantiniu; Frunz, p.147, 203-204, 214; Tismneanu, p.5924. ^ Cioroianu, p.25; Tandin25. ^ a b Tandin26. ^ 110 ani de social-democraie, p.25; Constantiniu; Frunz, p.391-39227. ^ Cioroianu, p.2528. ^ Constantiniu; Cioroianu, p.25; Frunz, p.48829. ^ Cioroianu, p.25; Frunz, p.488[edit] References (Romanian) 110 ani de social-democraie n Romnia ("110 Years of Social Democracy in Romania"), Social Democratic Party, the Ovidiu incai Social Democratic Institute, Bucharest, July 9, 2003 Dosarele Istoriei, 10/1998 Constantin Argetoianu, "Memorii" ("Memoirs"; fragment), in Magazin Istoric, March 1968 Adrian Cioroianu, Pe umerii lui Marx. O introducere n istoria comunismului romnesc ("On the Shoulders of Marx. An Incursion into the History of Romanian Communism"), Editura Curtea Veche, Bucharest, 2005 Ion Constantinescu, "Dr. N. Lupu: Dac i d-ta ai fi fost btut..." ("Dr. N. Lupu: If You Yourself Had Been Beaten..."), in Magazin Istoric, August 1971 Florin Constantiniu, "Cristescu, Gheorghe", in Biographical Dictionary of European Labor Leaders, Greenwood Press, Oxford, 1995, p.229 (Romanian) Cristina Diac, "La kilometrul 0 al comunismului romnesc. S-a terminat definitiv cu comunismul in Romnia!" ("At Kilometer 0 in Romanian Communism. Communism in Romania Is Definitely Over!"), in Jurnalul Naional, October 6, 2004 "Delegaii socialiti romni la Moscova" ("Romanian Socialist Delegates in Moscow"), in Jurnalul Naional, October 7, 2004 Victor Frunz, Istoria stalinismului n Romnia ("The History of Stalinism in Romania"), Humanitas, Bucharest, 1990 Z. Ornea, Viaa lui C. Stere ("The Life of C. Stere"), Vol. I, Cartea Romneasc, Bucharest, 1989 (Romanian) Stelian Tnase, "Procesul din Dealul Spirei" ("The Dealul Spirii Trial"), in Magazin Istoric (Romanian) Traian Tandin, "Istoria crimelor pasionale: Cazul Liviu Ciulei" ("The History of Crimes of Passion: the Liviu Ciulei Case"), in Jurnalul Naional, September 17, 2005 Vladimir Tismneanu, Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism, University of California Press, Berkeley, 2003 ISBN 0-520-23747-1 (Romanian) Ilarion iu, "Aliatul lui Stalin" ("Stalin's Ally"), in Jurnalul Naional, June 7, 2005

Comunismul romnesc de la nceputuri pn la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej

Eugen Denize

-Cteva consideraii -

Lovitura de stat de la 23 august 1944, care urmrea scoaterea Romniei din rzboiul purtat alturi de Germania i reinstaurarea democraiei, organizat de regele Mihai I i de principalele partide politice, Partidul Naional rnesc, Partidul Naional Liberal i Partidul Social-Democrat, la care a fost asociat i Partidul Comunist, minuscul la acea dat, dar exponent al intereselor sovietice, nu a adus nici pacea, Romnia trebuind s lupte mpotriva fotilor si aliai pn la nfrngerea lor total, i nici democraia mult ateptat de ntregul popor romn. Rsturnarea lui Antonescu de la putere nu numai c nu a adus linite i pace poporului romn, dar l-a aruncat ntr-o perioad de anarhie generat de propulsarea Partidului Comunist de ctre forele sovietice n prim planul vieii noastre politice, ca i de ncercarea acestuia, reuit n cele din urm, de a prelua ntreaga putere politic i economic n ar. Avnd n vedere faptul c dup 23 august 1944, treptat, dar sigur, Partidul Comunist a devenit principala for politic din ar, rmnnd apoi unica for politic din Romnia i instaurnd un regim totalitar copiat dup modelul Uniunii Sovietice, considerm necesar s prezentm cititorilor cteva din principalele momente ale istoriei acestui partid, momente care explic poziia i aciunile sale dup ocuparea rii de ctre armatele sovietice. nc nainte de nfiinarea Partidului Comunist, adepii ideologiei sale au neles c soarta lor era strns legat de aceea a bolevicilor rui, care reuiser s preia puterea n urma loviturii de stat din 25 octombrie _ 7 noiembrie 1917. Comunitii romni, atia ci erau, i ddeau seama c singura lor posibilitate de a cuceri puterea era cu ajutorul pe care li-l puteau oferi bolevicii rui, ajutor n schimbul cruia ei erau gata s se subordoneze complet acestora, n dauna celor mai importante interese naionale. Aceasta i-a plasat, de la nceput, pe poziii subversive, antistatale i antinaionale, antiromneti n ansamblul lor. Un exemplu elocvent, credem noi, n sensul celor afirmate mai sus l constituie scrisoarea pe care M.Gh. Bujor, membru n Comitetul de aciune al Partidului Social-Democrat din Romnia, cu sediul la Odesa, i-a trimis-o lui Leon Troki, la acea dat comisarul poporului pentru Afacerile Externe al Rusiei sovietice, la 15 decembrie 1917, din Petrograd. Bujor i scria lui Troki despre faptul c la "...nceputul lunii iulie (1917), noi am trimis Sovietului din Petrograd _ Secia internaional, un raport-apel n care noi am artat situaia intern a Romniei, necesitatea i posibilitatea unei lupte revoluionare i noi ne permiteam s cerem ajutor din partea democraiei revoluionare ruse, pentru a atinge acest scop." Cu alte cuvinte, Bujor dorea ca exact n momentul n care Romnia se afla angajat n plin lupt mpotriva forelor germane, pe frontul din sudul Moldovei, ea s fie atacat pe la spate i distrus de forele revoluionare bolevice. Trdarea intereselor naionale ni se nfieaz aici n toat hidoenia ei. Dar pentru c acest lucru nu a fost posibil, bolevicii fiind nfrni temporar chiar la ei acas, aciunea lui Bujor i a tovarilor si s-a limitat la nfiinarea unui centru de organizare i propagand revoluionar romn la Odesa, care a rspndit, cu concursul soldailor rui, 85.000 de manifeste, din care 15.000 reprezentau chemrile lui Lenin i Troki la pace. Era foarte puin, Bujor o recunotea deschis, dar lipsa mijloacelor i-a mpiedicat s fac mai mult. n schimb, dat fiind situaia foarte grea din acel moment a Romniei, nfrnt de maina de rzboi german, Bujor i cerea, i mai presant, ajutor lui Troki: "Noi considerm momentul politic i social intern i extern foarte favorabil pentru a ncepe n Romnia lupta final. i noi sperm, n acelai timp, c apelul nostru va avea de aceast dat o cu totul alt soart." Textul scrisorii lui M.Gh. Bujor dovedete, fr putin de tgad, aa cum consider istoricul Gheorghe Buzatu, c, dei nu trecuser dect cu puin peste 30 de zile de la victoria loviturii de stat bolevice, comunitii romni "...i aflaser deja naii". Devenii mercenari ai puterii bolevice, iar din martie 1919 ai Cominternului _ acel partid comunist mondial care avea drept scop subordonarea ntregii planete fa de interesele Rusiei sovietice _, comunitii romni a trebuit s fie pltii de aceasta pn n 1944, cnd povara plii a trecut pe umerii poporului romn. Astfel, un document provenind de la Biroul Sud al Cominternului din Harkov, din 2 martie 1920, arat c Secia de propagand Odesa solicitase, pentru luna iunie 1919, 40.000 de ruble pentru Basarabia i 60.000 de ruble pentru restul Romniei, iar pentru revoluionarii romni aflai la Odesa se cereau 20.000 de ruble. De asemenea, raportul pe luna iunie 1920 al Biroului Sud consemna plecarea n misiune n Romnia a tovarilor Goldenberg, Rozenkran, Brigodirenko, Stncescu i Panaitescu, cu toii dotai cu geamantane cu fund dublu i cu materiale de propagand. Sumele pltite erau: pentru Stncescu, 12.000 de ruble sovietice i 10.000 de ruble Romanov, pentru Goldenberg, 14.000 de ruble sovietice, 7.000 de ruble Romanov i 3.000 de lei, iar pentru ceilali, 5.000 de ruble sovietice i 7.000 de ruble Romanov. Tot n acest sens, trebuie s artm c reprezentantul Grupului comunist romn, care a nceput s funcioneze la Odesa imediat dup terminarea primului rzboi mondial, cunoscut sub pseudonimul "Baronul", a semnat de-a lungul anului 1919 zeci de chitane ce probau c primise de la delegatul Moscovei, un anume tovar Zalik, ajutoare nsumnd cu mult peste 500.000 de ruble sovietice, 30.000 de ruble ucrainiene, 4.800 de lei, 680 de leva i 4.000 de coroane cehe. Ceva mai trziu, un anume activist Cosma emitea chitane atestnd ncasarea unor sume variabile pentru ntreinerea membrilor Partidului Comunist din Romnia, anume 965 de dolari americani la 4 iunie 1925, 5.500.000 de coroane cehe la o dat neprecizat i alte 360.000 la 1 iulie 1925. Rspltirea comunitilor romni de ctre Moscova a continuat, aa cum spuneam, pn n 1944, n luna mai a acelui an F. Rabinovici primind 120 de ruble, M. Grinberg 180 de ruble, Vasile Luca 180 de ruble, M. Manole 225 de ruble i aa mai departe. Aceast subordonare fa de interese strine a impus comunitilor romni metode i mijloace de aciune conspirative i ilegale, chiar i atunci cnd partidul lor s-a aflat n legalitate, precum i adoptarea a numeroase pseudonime, ceea ce ngreuneaz foarte mult munca cercettorului n acest domeniu. Pentru a-i ntemeia un partid propriu, comunitii romni au avut nevoie expres de aprobarea Moscovei, fapt pentru care au trimis n Rusia, n toamna lui 1920, o delegaie alctuit din Gh. Cristescu, Constantin Popovici, Al. Dobrogeanu-Gherea, Eugen Rozvani, Ioan Fluera i David Fabian. Dup discuii ndelungate i aprinse cu Zinoviev, Buharin i chiar cu Lenin, primii patru membri ai delegaiei au acceptat cele 21 de condiii necesare pentru afilierea la Comintern, Fluera fiind trimis napoi n ar, deoarece nu corespundea din punct de vedere ideologic, iar Fabian aflndu-se ntr-o vizit prin Rusia Sovietic. Aceast acceptare a dus la scindarea Partidului Social-Democrat, n februarie 1921, scindare n urma creia, la 8 mai al aceluiai an, a luat fiin Partidul Socialist Comunist ca secie romn a Internaionalei Comuniste. Pentru c primul Congres al Partidului a fost ntrerupt de intervenia poliiei, la 12 mai 1921, lucrrile sale au fost reluate la Ploieti, la nceputul lunii octombrie a anului 1922. n noaptea de 3 spre 4 octombrie a fost adoptat Statutul Partidului Comunist din Romnia, noua denumire a sa, care se va menine pn n octombrie 1945. Primul punct al Statutului prevedea c: "Partidul Comunist din Romnia este o seciune a Internaionalei Comuniste. El nu are alte scopuri dect acelea ale Internaionalei creia i aparine". La punctul al doilea se arta c: "Tezele i hotrrile de orice fel ale Internaionalei a III-a Comuniste sunt obligatorii pentru toi membrii i toate comitetele, comisiunile, grupele etc. ale partidului comunist." n felul acesta, Rusia sovietic i crea o agentur fidel n Romnia, iar micarea muncitoreasc din ara noastr primea o puternic lovitur pe plan politic, Partidul Social-Democrat destrmndu-se n mai multe grupri i nereuind s joace un rol n viaa politic pe msura electoratului su potenial. Pn la sfritul celui de al doilea rzboi mondial ns, P.C.d.R. s-a aflat permanent la periferia vieii politice romneti. Identificarea partidului cu doctrinele comuniste i ameninarea pe care o reprezenta Uniunea Sovietic la adresa Romniei l-au lipsit de orice sprijin popular. Din cei 45.000 de membri ci avea Partidul Social-Democrat nainte de sciziune, P.C.d.R. a mai rmas doar cu 2.000 n 1922. Acceptarea tezelor Cominternului cu privire la dezmembrarea statului romn, susinute public de ctre comuniti, i eecul tratativelor romno-sovietice de la Viena, din martie-aprilie 1924, au condus la trecerea n ilegalitate a partidului la data de 11 aprilie 1924. Rspunsul Uniunii Sovietice nu s-a lsat ateptat prea mult, aceasta formnd, n vara anului 1924, dincolo de Nistru, o Republic Sovietic Autonom Moldoveneasc, iar n septembrie provocnd revolta de la Tatar Bunar, sprijinit de comunitii romni, mai ales de cei din Basarabia. Trecerea n ilegalitate a P.C.d.R. a fcut ca activitatea sa s se desfoare mai mult n exteriorul dect n interiorul rii. Urmtoarele sale congrese s-au desfurat n strintate, la Viena (1924), Harkov (1928) i Moscova (1931), i au dus la eliminarea tuturor celor care mai ndrzneau s se opun indicaiilor Cominternului, printre care s-a numrat i primul secretar general al partidului, Gheorghe Cristescu, eliminat n 1924 sub acuzaia de naionalism. De remarcat c el, Gheorghe Cristescu, a fost singurul romn dintre secretarii generali pe care i-a avut Partidul Comunist pn n 1944. Urmtorii secretari generali ai partidului au fost numai strini, i anume: Elek Kbls, maghiar, ntre 1924 i 1928; Vitali Holostenko, ucrainean, ntre 1928 i 1931; Alexandru tefanski (Gorun), polonez, ntre 1931 i 1934; Eugen Iacobovici, evreu, ntre 1934 i 1936; Boris tefanov, bulgar, ntre 1936 i 1940; Miklos Goldberger, evreu, n 1940; i tefan Fori, evreu ungur, ntre 1940 i 1944. Aceast situaie de la vrful partidului s-a reflectat i asupra bazei sale. Fiind un partid antiromnesc, din puinii si membri, romnii reprezentau n anii '30 doar o minoritate de 23%, n timp ce maghiarii erau n proporie de 26%, evreii de 18%, ruii i ucrainenii de 10%, la fel ca i bulgarii, tot 10%. Caracterul antinaional al partidului a fcut ca i numrul membrilor si s fie foarte sczut pn la 23 august 1944. Astfel, n 1922 existau 2.000 de membri de partid, n 1925 erau 1.661, n 1926, 1.500, n 1927 abia 300, n 1928, 500, n 1929, 461, n 1930, 700, n 1936, 1083, iar n 1937, 1633. n perioada celui de-al doilea rzboi mondial, efectivele P.C.d.R. erau, dup nsemnrile lui Boris tefanov, cuprinse ntre 2500 i 2800 de membri. P.C.d.R., prin acceptarea condiiilor de afiliere la Internaionala Comunist, devenea n mod automat nu numai un prizonier ideologic al Cominternului, cum era cazul, de altfel, cu toate celelalte partide comuniste recent nfiinate. Comunitii romni, ale cror interese ncep s se confunde cu interesele Moscovei, pe care au obligaia s le apere, mai aveau obligaia, n noua lor calitate, s militeze nu numai mpotriva ornduirii sociale existente, ci i mpotriva intereselor statale ale Romniei. Aceast poziie, de trdare a intereselor naionale, este foarte clar expus n apelul lansat la 3 februarie 1922 i intitulat Ctre muncitorii i tovarii din toat ara, precum i n informaiile pe care comunitii romni le furnizau centrului de la Moscova, informaii descoperite i publicate de istoricul Gheorghe Buzatu. Astfel, documentele P.C.d.R. aflate la Moscova cuprind rapoarte cu privire la situaia partidului, scrisori despre Romnia, un raport al lui Boris tefanov despre demisia guvernului Ttrescu, diferite alte informaii despre Romnia, despre situaia din ar. n 1941 documentele comunitilor romni se refer la situaia din ar, la situaia general i la situaia specific din anumite zone, la activitatea organelor locale ale puterii de stat, la aprovizionarea populaiei, la ajutorul ce putea fi acordat armatelor sovietice. Anterior, n 1940, dup cotropirea Basarabiei de ctre sovietici, P.C.d.R. a publicat un Manifest entuziast, n care se vorbea de Basarabia eliberat, de fericita Basarabie, unde "... Armata Roie a pus capt jugului greu al imperialitilor romni". Toate aceste documente dovedesc n ce strns msur activitatea comunitilor romni, prin intermediul Cominternului, era legat de Moscova, ale crei interese ei le reprezentau, de fapt, n Romnia. Documentele dovedesc amploarea activitii trdtoare a comunitilor romni, simple unelte la ndemna Kremlinului n toat perioada cuprins ntre 1918 i 1944. P.C.d.R. nu numai c a acionat mpotriva regimului social-politic existent n Romnia, dar a militat, n ajunul celui de-al doilea rzboi mondial, pentru desfiinarea granielor Romniei Mari, prin proclamarea dreptului la autodeterminare al locuitorilor unor provincii istorice precum Basarabia i Bucovina, i nglobarea lor n Uniunea Sovietic. P.C.d.R. n ilegalitate nu era altceva, aa cum consider Vladimir Tismneanu "... dect o coloan a cincea, instrumentul capital al propagandei sovietice n Romnia". n timpul rzboiului, P.C.d.R. a acionat ca instrument al politicii imperialiste i al rspndirii i introducerii n Romnia a ideologiei Kremlinului i ca oficin de spionaj la ordinele i la discreia serviciilor secrete moscovite, N.K.V.D. i G.R.U. Comunitii au ntreprins operaiuni informative, de diversiune i sabotaj, au rspndit manifeste cu coninut antinaional, au fcut propagand radiofonic de la Moscova mpotriva rii, au dus munc de lmurire ntre prizonierii de rzboi. n ceea ce privete politica trdtoare i antinaional a P.C.d.R., trebuie s mai reinem i faptul c cei mai de seam lideri comuniti romni ai anilor '20 _ '50 au fost recrutai ori s-au pus la dispoziia serviciilor secrete sovietice, remarcndu-se dup 23 august 1944 n aciunea de sovietizare a Romniei. Dintre acetia putem aminti pe Ana Pauker, Lucreiu Ptrcanu, Emil Bodnra, Vasile Luca, Gh. Gheorghiu-Dej, Petru Groza i alii. n ciuda acestei totale subordonri fa de puterea de la Moscova, P.C.d.R. nu a fost nici el scutit de marile epurri din anii 1936_1938, cnd au fost lichidai activiti de seam, precum Elek Kbls, Marcel Pauker, Al. Dobrogeanu-Gherea, Elena Filipovici, David Fabian, Al. Bdulescu, Ecaterina Arbore, Timotei Marin, Eugen Rozvani, I. Dicescu, Imre Aladar, Petre Zisu, Marcel Leonin, D. Grofu i muli alii. Lovitura de stat de la 23 august 1944 a propulsat P.C.d.R., acest partid de trdtori, n prim planul vieii politice romneti, tocmai pentru c URSS a devenit factorul hotrtor n Romnia. ntreaga evoluie viitoare a rii va fi hotrt de acest fapt, Romnia fiind rupt de Occident i aruncat din nou, ca de attea alte ori n istoria ei, n braele unui imperiu oriental, ale unui imperiu de step, condus de un sistem de valori economice, sociale, politice, morale, culturale i aa mai departe, cu totul diferite de cele care au stat la baza statului romn modern. Comportamentul ocupanilor sovietici s-a caracterizat prin aceeai barbarie ca cel al ocupanilor turci i ttari din trecut. Astfel, ntre 23 august i 12 septembrie 1944, dat la care a fost semnat armistiiul, armatele sovietice au fcut prizonieri peste 130.000 de militari romni i au scos din ar bunuri n valoare de 2 miliarde de dolari americani. n perioada 23 august _ 31 decembrie 1944, Inspectoratul de jandarmi Iai a constatat pe teritoriul a 6 judee, Bacu, Flciu, Iai, Neam, Roman i Vaslui, urmtoarele fapte ale soldailor sovietici: 61 de agresiuni contra jandarmilor soldate cu 3 mori, 3399 devastri, 10.065 vehicule confiscate, 97.360 animale confiscate, dintre care 8.169 cai, 10.452 boi i vaci, 60.864 oi, 7.615 porci i 10.220 psri, 35.000 de tone de cereale luate, 110 persoane ucise i 53 grav rnite. La nceputul lunii octombrie 1944, dorind s-i stabileasc o baz militar la Craiova cu scopul de a sprijini armata popular de eliberare a Iugoslaviei, sovieticii au luat drastice msuri, printre care i confiscarea unor bunuri materiale. Astfel, la 12 octombrie, Ivan A. Serov, comisar adjunct al Afacerilor Interne al URSS, raporta lui Lavrenti P. Beria, comisarul poporului pentru Afacerile Interne al URSS, c, din ordinul sovieticilor, Sigurana romn a arestat n total 55 de persoane cu orientri antisovietice, printre care se numrau comandantul garnizoanei romne, locotenent-colonel Buzia, prefectul judeului, general de divizie n rezerv Petrescu, directorul biroului Siguranei, Prvulescu, eful poliiei, Vlasia, primarul oraului, general de divizie n retragere Popescu. De asemenea, fuseser ridicate i predate 90 de arme de foc cu evi ghintuite, peste 800 de aparate de radio, fuseser sechestrate 12 automobile deinute ilegal, 17 camioane de producie sovietic aflate la dispoziia unitilor romne, fuseser retrase din circulaia oraului Craiova i expediate la Odesa 7 troleibuze, 7 tramvaie, stlpi de font, cablu electric i statui de bronz luate de romni din URSS. n ora au fost desfurai 2.000 de ostai din trupele N.K.V.D., plasai n zonele principale, pentru introducerea regimului militar sever, iar 250 de soldai formau rezerva de intervenie n cazuri speciale. De fapt, Comisia Aliat (Sovietic) de Control din Romnia, condus de marealul Rodion I. Malinovski i avnd ca lociitori, pe rnd, pe generalul-locotenent V.P. Vinogradov i pe generalul-colonel Ivan Z. Susaikov, a devenit organul de conducere sovietic n Romnia, adevrata deintoare a puterii n ar. Aceast poziie a fost consolidat din punct de vedere militar prin reducerea forelor poliiei romne, la 2 octombrie 1944, de la 18.000 la 12.000 de oameni, iar la 26 octombrie i a armatei romne din interior, de la 13 divizii complete la 3 divizii cu efectiv redus, n total 10.000 de oameni. De asemenea, efectivele de grniceri i jandarmi au fost reduse de la 74.086 la 58.018 oameni. n ansamblu, forele armate romne au fost reduse, de la 419.000 de oameni n mai 1945, la doar 136.000 de oameni n decembrie 1947. n schimb, numrul trupelor sovietice staionate n Romnia a crescut de la 80.000, la 8 mai 1945, la 615.000, la 1 martie 1946. Dei, treptat, numrul lor a sczut (400.000 la 1 iunie 1946 i 240.000 la 1 noiembrie 1946), ele au reprezentat elementul esenial n desfurarea evenimentelor politice i de alt natur ce au avut loc n ara noastr. Sovieticii, prin intermediul P.C.d.R., devenit Partidul Comunist Romn la conferina din octombrie 1945, au introdus n Romnia sistemul comunist cu ideologia sa, dup care au transformat ara ntr-o anex a imperiului lor. n ceea ce privete comunizarea Romniei, nceputurile acestui proces au loc n intervalul 23 august 1944 _ 30 decembrie 1947. Datorit sprijinului sovietic _ politic, diplomatic i, mai ales, militar _ comunitii au reuit s provoace eecul revenirii la democraie a Romniei i, la 6 martie 1945, s pun mna pe puterea executiv, prin formarea guvernului dr. Petru Groza. Asaltul politic a continuat prin preluarea puterii legislative, ca urmare a falsificrii alegerilor din 19 noiembrie 1946, i s-a ncheiat, la 30 decembrie 1947, prin alungarea regelui Mihai I i proclamarea Republicii Populare Romne. n aceast perioad, toate partidele politice au fost eliminate, ultimul dintre ele, Partidul Social-Democrat, fiind nghiit de comuniti la congresul de fuziune din 21 _ 23 februarie 1948, n urma cruia a rezultat Partidul Muncitoresc Romn, denumire sub care se va ascunde Partidul Comunist pn n vara lui 1965. De asemenea, Poliia, Jandarmeria, Sigurana general, Serviciul Special de Informaii au fost infiltrate de sovietici care, dup 6 martie 1945, nfiineaz Brigada Mobil Special, embrionul viitoarei Securiti, i declaneaz o represiune general nemaintlnit n istoria rii, represiune ce va dura aproape dou decenii i va schimba faa Romniei. Fiecare pas politic spre comunism s-a reflectat i n domeniul economiei. Astfel, la cteva zile de la instalare, guvernul Petru Groza a efectuat reforma agrar din 23 martie 1945 prin care au fost expropriate 1.468.000 ha, din care 1.109.000 au fost date n proprietate ranilor, iar restul au fost trecute la rezerva de stat. Cu ocazia reformei s-au confiscat 3130 tractoare, 1276 pluguri de tractor, 682 locomobile, 1274 batoze pentru cereale, 1031 secertori-legtori, 1100 secertori simple i a fost desfiinat clasa moierimii. "Dup victoria" n alegerile din 19 noiembrie 1946, puterea comunist a etatizat Banca Naional, la 1 ianuarie 1947, dup care, la 15 august al aceluiai an, a efectuat o reform monetar prin care erau deposedai toi proprietarii de capital. n acei ani, pe lng obligaiile economice pe care Romnia le avea fa de URSS ca urmare a conveniei de armistiiu din 12 septembrie 1944, puterea comunist a nfeudat ara i mai mult fa de interesele sovietice. Astfel, la 8 mai 1945 a fost semnat un acord comercial cu Uniunea Sovietic prin care se nfiinau sovromurile. Pe aceast cale au luat fiin Sovrompetrol, Sovromtransport, Sovrommetal, Societatea de transporturi aeriene romno-sovietice T.A.R.S., Sovromlemn, Banca Sovieto-Romn, Societatea Anonim Sovrombanc. Timp de aproape un deceniu, pn la desfiinarea lor ntre 1954 i 1956, aceste sovromuri au fost principala modalitate prin care Uniunea Sovietic a exploatat economic Romnia, aproape ntregul surplus economic al rii lund calea Rsritului. n 1947 situaia economic a Romniei era dezastruoas, la aceasta adugndu-se despgubirile pe care le avea de pltit fa de URSS i care se ridicau la 1.195 milioane dolari, dintre care 75 milioane pentru ntreinerea armatelor, 300 milioane despgubiri propriu-zise, 470 milioane restituiri, 200 milioane rentregiri n drepturi i 50 milioane cu alte destinaii. Aceast nemiloas exploatare la care era supus Romnia s-a reflectat dureros n nivelul de trai al populaiei. Astfel, indicele preurilor n Bucureti a crescut de la 100 n 1943 la 2.712 n martie 1945, deci de peste 27 de ori, iar n 1946 preul crnii a crescut cu 400%, al cartofilor cu 800%, al pinii i al fasolei cu 1000%. Toate acestea nu puteau mpiedica ns drumul victorios al comunitilor spre acapararea total a puterii. n acea perioad un rol important n desfurarea evenimentelor din Romnia l-a avut Transilvania de nord-vest, teritoriu pe care sovieticii, cum ei nii o recunosc, l-au folosit ca pe un mijloc de presiune i antaj asupra guvernelor de la Bucureti, pn la 6 martie 1945. Astfel, la 26 decembrie 1944, A.J. Lavrentiev, comisarul poporului pentru Afaceri Externe al R.S.S.F. Ruse, i scria lui Vinski, artndu-i c, la cererea guvernului romn de a se introduce administraia romneasc n Transilvania de Nord, guvernul sovietic a declarat, prin Comisia Aliat de Control, c problema termenului i modalitilor de instalare n Transilvania de nord a organelor administrative romneti se afl ntr-o legtur indisolubil cu problema ndeplinirii Conveniei de armistiiu. n concepia lui Lavrentiev i, prin urmare, a autoritilor sovietice "... problema remiterii ctre Romnia a Transilvaniei de Nord trebuie s serveasc drept cea mai important prghie pentru influenarea guvernului romn, nu numai n domeniul ndeplinirii obligaiilor economice din Convenia de armistiiu, dar i n domeniul promovrii politicii sale interne i externe". Semnificativ n ceea ce privete acest obiectiv al politicii sovietice n Romnia este rspunsul pe care l-au dat comunitii romni, principalii lui beneficiari. Exponenii Frontului Naional Democrat din nordul Transilvaniei, organizaie creat de comuniti la 12 octombrie 1944, au manifestat o clar tendin de transformare a zonei ntr-o autonomie, tendin care ar fi dus la ruperea acestui teritoriu din trupul rii. Pentru comuniti, orice mijloc era bun dac el putea s duc la acapararea total a puterii. Dar politica sovietic n Romnia, eliberat de orice obstacol dup ncheierea Tratatului de pace de la Paris, din 10 februarie 1947, este exprimat cel mai bine de o directiv special adresat, de centrul N.K.V.D. din Moscova, filialei sale din Varovia, la data de 2 iunie 1947, atunci cnd Stalin hotrse grbirea procesului de sovietizare i comunizare a rilor ocupate de Armata Roie, ca rspuns la planul Marshall i la evidenta hotrre a americanilor de a rmne n Europa. Dei documentul (Vezi i Memoria nr. 8, pag. 76-82.) se refer la Polonia, este evident c datele cuprinse n el au n vedere toate rile din sfera sovietic de influen de pe continentul nostru, sfer n care se ncadra i Romnia. Expunerea prevederilor cuprinse n acest document considerm c va fi pe deplin lmuritoare pentru cititori n privina obiectivelor urmrite de ocupantul sovietic. N.K.V.D. interzicea primirea pe teritoriul ambasadelor sovietice a autohtonilor contactai ca informatori. ntlnirea cu aceti oameni trebuia organizat de serviciul special desemnat n acest scop i putea avea loc doar n locuri publice. Informaiile erau preluate de ctre ambasad prin organele serviciilor speciale. Se cerea ca ntre soldaii sovietici i populaia civil s nu aib loc legturi de nici un fel. Trebuia realizat n mod accelerat unificarea tuturor partidelor ntr-un singur partid, avndu-se grij ca toate rolurile cheie s revin acelor oameni care aparin serviciilor secrete sovietice. De la conductorii de plase n sus, n poziii de conducere se vor repartiza oameni cu care sunt de acord serviciile secrete sovietice. Pentru fiecare congres, indiferent de natura lui, se vor pregti oameni noi i doar cei agreai de serviciile secrete sovietice. Persoanelor cu capaciti organizatorice i cu anse sigure de popularitate li se va acorda o atenie deosebit, iar n cazul n care se opun colaborrii nu li se vor da posturi ierarhice superioare. Funcionarii de stat, n afara celor din Securitate i din industria minelor, trebuiau s aib salarii mici, mai ales n domeniul sntii, justiiei, precum i cei care deineau funcii de conducere. n toate organele de guvernmnt i n majoritatea uzinelor, trebuiau s existe oameni care s conlucreze cu serviciile speciale sovietice, fr tirea organelor administrative locale. Presa autohton nu trebuia s transmit date cu privire la calitatea i sortimentul mrfurilor ce se livrau sovieticilor. Autoritile locale nu puteau emite acte doveditoare a proprietii asupra pmntului, ci doar acte care artau calitatea de lot dat n folosin (deci nu de proprietate). Gospodria particular trebuia s fie fcut nerentabil, dup care urma s nceap colectivizarea. n cazul n care intervenea o rezisten mai mare, trebuia redus mprirea mijloacelor de producie, concomitent cu creterea obligaiilor de predare a cotelor. Dac nici pe aceast cale nu se ajungea la rezultatele scontate, trebuia fcut ca agricultura s nu poat asigura aprovizionarea cu alimente a rii, astfel ca necesarul s trebuiasc acoperit prin import. Trebuia fcut n aa fel nct hotrrile i ordinele cu caracter juridic, economic sau organizatoric s fie nepunctuale. Autoconducerea din uzine nu putea exercita nici o influen asupra activitii concrete din acestea. Ea aciona doar pentru punerea n practic a hotrrilor. Sindicatele nu aveau dreptul de a se mpotrivi conducerii. Ele trebuiau s fie ocupate cu alte probleme, precum organizarea odihnei n concedii, discutarea cererilor de pensii i mprumuturi, programe culturale i distractive, organizarea de excursii, repartizarea mrfurilor deficitare, justificarea unor puncte de vedere i decizii ale conducerii politice. n ceea ce privete activitatea de conducere, urma ca numai acei conductori care rezolvau impecabil problemele cu care fuseser nsrcinai i care nu le analizau, depind cadrul activitii lor, s fie avansai. n legtur cu activitatea "btinailor", purttori ai unor funcii de partid, de stat sau administrative, trebuiau create asemenea condiii ca acetia s fie compromii n faa angajailor, astfel nct s devin imposibil ntoarcerea lor la anturajul iniial. Cadrelor militare autohtone li se puteau ncredina poziii de rspundere n locuri unde deja erau plasai oamenii serviciilor speciale sovietice. n cazul fiecrei aciuni armate i cu ocazia tragerilor, cantitatea muniiilor trebuia controlat permanent i cu seriozitate, indiferent de tipul de arm. Trebuia inut sub observaie fiecare laborator i institut de cercetare. Era permis doar realizarea acelor invenii cu aplicabilitate n domeniul minelor sau cele care aveau indicaiile speciale sovietice. Nu se puteau realiza invenii care ar asigura creterea produciei de produse finite i, paralel cu aceasta, scderea produciei i a extragerii de materii prime, sau care ar mpiedica ndeplinirea deciziilor. Dac o invenie devenea cunoscut, trebuia organizat vnzarea acesteia n strintate. Documentele cuprinznd date cu privire la valoarea i descrierea inveniei nu se publicau. Punctualitatea transporturilor trebuia perturbat. n uzine trebuiau iniiate diferite edine i conferine profesionale, trebuiau notate propunerile i observaiile ce fuseser expuse, respectiv autorii acestora. Trebuiau popularizate discuiile cu muncitorii care se ocupau de probleme actuale legate de producie, respectiv cele care criticau trecutul i problemele locale, dar nu trebuiau nlturate cauzele fenomenelor n discuie. Trebuia acordat o mare atenie s nu existe reele de ap nelegate la reeaua principal n cartierele n curs de reconstrucie sau nou construite. Canalele vechi neracordate i fntnile trebuiau lichidate sistematic pe parcurs. Reconstrucia obiectivelor industriale i construcia celor noi trebuia fcut avndu-se n vedere ca materialele reziduale s fie dirijate n depozitele de ap ce ar putea folosi drept rezerve de ap potabil. n oraele reconstruite sau nou construite nu se admiteau n locuine spaii excedentare, care ar fi putut folosi la adpostirea pe o perioad mai lung a animalelor sau la depozitarea rezervelor de alimente. ntreprinderile proprietate personal i industriaii trebuiau s primeasc doar astfel de materii prime i utilaje care s mpiedice producia de calitate. Preul acestor mrfuri trebuia s fie mai mare dect preul produselor similare ale ntreprinderilor de stat. Trebuia facilitat extinderea proprietii de stat la cel mai nalt grad n toate domeniile. Era admis criticarea activitii organelor administrative, dar nu se admitea scderea numeric a personalului i nici funcionarea lor normal. Trebuia mpiedicat buna aprovizionare a pieei interne. Trebuia provocat o antipatie general mpotriva bisericilor. Era necesar s fie puse sub observaie tipografiile bisericeti, arhivele, coninutul predicilor, cntecelor, al educaiei religioase, dar i ceremoniile de nmormntare. Din colile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee i faculti, trebuiau s fie nlturai profesorii care se bucurau de popularitate, locurile lor urmnd s fie ocupate de oameni numii "de sus". Trebuia redus cantitatea de material documentar, iar n licee trebuia oprit predarea limbilor latin i greac veche, a filosofiei generale, a logicii i geneticii. Cu ocazia predrii istoriei, nu trebuia amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut s serveasc binele rii, ci trebuia artat mielia regilor i lupta poporului asuprit. n colile de specialitate trebuia introdus specializarea ngust. Trebuiau organizate aciuni cu caracter artistic sau sportiv care s celebreze lupta "btinailor" mpotriva cotropitorilor, exclusiv ruii, ndeosebi nemii, i care s popularizeze lupta pentru socialism. Centrul N.K.V.D. de la Moscova cerea s se aib grij de construcia i reconstrucia drumurilor, podurilor, a cilor i reelelor de legtur, astfel ca, dac ar fi fost nevoie de o intervenie armat, locul rezistenei sau al concentrrii forelor reacionare s fie accesibil din toate prile. Reprezentanii opoziiei politice trebuiau arestai sau prelucrai aceia care se bucurau de stima populaiei "btinae". nainte ca ei s se ntipreasc n contiina claselor, trebuiau lichidai prin aa-numite "ntmplri neprevzute" sau nchii sub acuzaia de crim de drept comun. Trebuia, de asemenea, mpiedicat reabilitarea celor condamnai n procese publice. Dac aceast reabilitate devenea inevitabil, ea se admitea doar cu condiia ca respectivul caz s fie considerat o greeal judectoreasc. Procesul nu trebuia reluat, iar pricinuitorii judecii greite nu trebuiau convocai. Conductorii numii de partid care, prin activitatea lor, produceau pierderi sau trezeau nemulumirea angajailor, nu trebuiau chemai n judecat. n cazuri extreme erau rechemai din funcie, fiind apoi numii n posturi similare sau superioare. La sfrit, trebuiau pui n funcii de conducere i inui n eviden cu rol de cadre de rezerv pentru perioada schimbrilor ulterioare. Trebuiau aduse la cunotina publicului procesele acelor persoane cu poziie de conducere, n primul rnd din cadrul armatei, ministerelor, serviciilor importante, nvmntului, care erau nvinuite de atitudine mpotriva poporului, socialismului, industrializrii, pentru a se atrage atenia maselor populare. Cei care lucrau n diferite funcii trebuiau s fie schimbai i nlocuii cu muncitori cu cea mai slab pregtire profesional, necalificai. Trebuia ca n faculti s ajung cu prioritate cei care proveneau din cele mai joase categorii sociale i care nu erau interesai s se perfecioneze la nivel nalt, ci doar s obin o diplom. Cu unele mici modificri specifice fiecrei ri, acest document N.K.V.D. a fost aplicat n ntregul imperiu sovietic, deci i n Romnia. Dovada o constituie tocmai faptele i aciunile comunitilor romni, care au pus n practic cele mai multe dintre prevederile documentului. Nu ntmpltor istoricul Florin Constantiniu constat c n toate mprejurrile i n toate domeniile, de la economie la ideologie, conducerea Partidului Muncitoresc Romn a aplicat obedient directivele sovietice i, n multe cazuri, a fcut chiar exces de zel pentru a-i dovedi fidelitatea fa de stpnii de la Kremlin. Din aceast cauz, consider politologul Vladimir Tismneanu, comunismul romn a fost, de la bun nceput i fr ntrerupere, o ntreprindere malefic. El a servit unor scopuri barbare i a fcut-o cu metode barbare. Evident, aceast politic de subordonare complet a rii fa de Uniunea Sovietic, de distrugere sistematic a elitelor romneti i a valorilor tradiionale ale poporului nostru, a putut fi aplicat cu succes i datorit contextului politic internaional creat la sfritul celui de-al doilea rzboi mondial. Istoriografia romneasc i majoritatea opiniei publice romneti a considerat i consider c o mare parte de vin pentru aceast situaie revine puterilor occidentale, mai ales Statelor Unite ale Americii i Marii Britanii, care au asistat pasive la moartea democraiei i la instaurarea comunismului n Europa de rsrit, nu au ntreprins nimic consistent pentru a opri tvlugul sovietic n aceast parte de lume. Pasivitatea anglo-americanilor este evident pentru toat lumea i ea nu mai necesit nici o demonstraie. Este clar c cele dou mari democraii au fcut mult prea puin pentru a apra Europa de rsrit de ameninarea sovietic. Dar istoricul nu trebuie niciodat s se mulumeasc cu simpla constatare a unor realiti. El trebuie s gseasc i s explice cauzele care au condus la acea realitate. Astfel, Uniunea Sovietic, adic Stalin, considera c cel de-al doilea rzboi mondial nu semna cu cele din trecut. Tiranul de la Kremlin i declarase n 1944 lui Milovan Djilas, unul dintre conductorii comunitilor iugoslavi i viitor disident, c "... cine ocup un teritoriu i impune i propriul su sistem social." Marea Britanie, condus de Churchill, se afla, n schimb, la captul puterilor, era epuizat din punct de vedere economic i militar, fapt care va provoca destrmarea rapid a uriaului su imperiu colonial, mai presus de orice, ea se temea c la sfritul rzboiului americanii i vor retrage toate trupele din Europa, la fel cum procedaser la sfritul primului rzboi mondial, lsnd astfel continentul prad sovieticilor pe care nimeni nu-i putea opri din punct de vedere militar. n aceste condiii este de neles de ce Churchill a preferat o nelegere cu Stalin i nu o confruntare pe care singur nu o putea susine. La 9 octombrie 1944, aflat la Moscova, el i-a propus lui Stalin o mprire a sferelor de influen din Europa central i de sud-est, mprire n urma creia Romnia intra n sfera sovietic n proporie de 90%. n ceea ce privete Statele Unite ale Americii, ele se aflau la sfritul unui rzboi victorios, forele lor armate erau destul de obosite i lipsite de dorina de a ncepe imediat un alt rzboi, Europa de rsrit era un teritoriu ndeprtat unde interesele americane erau prea puine i lipsite de importan, ca s nu mai spunem c o parte din rile de aici, Bulgaria, Romnia i Ungaria, le fuseser inamice n timpul rzboiului. Opinia public american nu ar fi neles i nu ar fi aprobat o confruntare deschis cu Uniunea Sovietic n asemenea condiii, mai ales c aceast ar contribuise decisiv la nfrngerea Germaniei hitleriste. Apetitul teritorial al Uniunii Sovietice era ns prea evident pentru ca anglo-americanii s nu reacioneze n nici un fel. Reacia lor, care a dus la salvarea Finlandei, Greciei, Iranului, iar mai trziu a Austriei, a provocat rzboiul rece, care dup 45 de ani se va ncheia cu destrmarea i desfiinarea Uniunii Sovietice i cu eliberarea rilor captive, printre care i Romnia. Pn atunci ns, teroarea din Uniunea Sovietic a cuprins ntreaga lume comunist, printre care i Romnia. Peste 1.000.000 de romni au trecut prin nchisorile politice comuniste, numrul celor care i-au pierdut viaa fiind mare, dar greu de precizat n actualul stadiu al cercetrilor. Instaurarea monolitismului politic, o dat cu proclamarea Republicii Populare Romne la 30 decembrie 1947, a fost urmat de un adevrat asalt al comunitilor asupra societii romneti, de un potop de msuri viznd realizarea modelului sovietic. Astfel s-a nfptuit naionalizarea principalelor ntreprinderi industriale, miniere, bancare, de asigurri i de transport (11 iunie 1948), s-a instituit planificarea centralizat a economiei (1 iulie 1948), s-a reorganizat nvmntul dup model sovietic (3 august 1948), au fost create staiunile de maini i tractoare n agricultur _ S.M.T. (7 octombrie 1948), au fost expropriate moiile de 50 de hectare rmase n urma reformei agrare din 23 martie 1945 (2 martie 1949), cu o suprafa total de 342.319 ha, s-a hotrt nceperea colectivizrii agriculturii (3 _ 5 martie 1949), s-au naionalizat farmaciile (2 aprilie 1949), s-au nfiinat Securitatea (30 august 1948), miliia (23 ianuarie 1949) i trupele de securitate (17 februarie 1949), s-a declanat o represiune fr precedent mpotriva poporului romn (fenomenul Piteti, canalul Dunre-Marea Neagr), a fost naionalizat o mare parte a fondului de locuine (20 aprilie 1950), s-a introdus munca forat prin noul Cod al Muncii (30 mai 1950), s-a realizat o nou mprire teritorial-administrativ a rii n regiuni i raioane (23 iulie 1950), a fost epurat Partidul Muncitoresc Romn, fiind exclui peste 192.000 de membri (noiembrie 1948 _ mai 1950), au fost adoptate dou Constituii ale R.P.R. dup model sovietic (1948 i 1952) i multe altele pe care nu mai considerm necesar s le reamintim aici. Pe plan intern, politica promovat de Partidul Muncitoresc Romn a avut ca rezultat o accelerare a industrializrii, dar cu un pre foarte mare pltit de ntregul popor romn. Abia la 28 decembrie 1954 au fost desfiinate cartelele la produsele de strict necesitate, iar nivelul de via a crescut foarte lent, mult mai lent dect n rile aflate n afara imperiului sovietic. Politica P.M.R. s-a bazat pe deposedarea de avere a celor care aveau proprieti, primele victime fiind moierii, burghezia n totalitatea ei i rnimea care, pn n 1962, i-a pstrat numai n zonele de deal i de munte pmnturile dobndite n urma reformelor agrare anterioare. Dintr-un popor de proprietari mari, mijlocii, dar, mai ales, mici, poporul romn a fost transformat ntr-un popor de funcionari i muncitori, toi depinznd de bugetul de stat. Pe plan social, comunitii au reuit s construiasc o clas mijlocie care, spre deosebire de cea similar din rile cu o economie de pia, avea un caracter parazitar. Ea era alctuit din anumite categorii, precum militarii i membrii aparatului de represiune, activitii de rang inferior, intelectualitatea tehnic i o bun parte a celei umaniste, intelectualitate constituit din fii de rani i muncitori, formnd tehnocraia i aparatul ideologic al noului regim, membrii aparatului birocratic de la nivel local, muncitorii calificai. Toate aceste categorii se bucurau de anumite privilegii (asisten medical i educaie gratuite, locuine cu chirii foarte mici, concedii de odihn la preuri reduse, locuri de munc i salarii stabile) cu condiia de a servi regimul, de a-i fi fidele i de a-l apra. Iniiativa acestei clase de mijloc socialiste era nul, ea ateptnd ca, n schimbul sprijinirii regimului, s beneficieze de o bucat ct mai mare din bugetul de stat. n rest, societatea era format din aa-numita nomenclatur, clasa conductoare care se bucura de toate privilegiile, i dintr-o categorie de dezmotenii ai comunismului, moieri, foti proprietari de diferite categorii, urmaii acestora, rani deposedai de pmnt ca urmare a colectivizrii, intelectuali de care regimul avea puin nevoie sau care nu doreau s-l serveasc, muncitori necalificai i alii, care cu toii duceau o via de chin. Din punct de vedere politic, monolitismul nu a adus dect o linite aparent. n rndurile Partidului Muncitoresc Romn, dei din 1945 Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost recunoscut ca fiind numrul unu, lupta pentru putere a fost permanent, uneori lund chiar forme sngeroase, de vendet. Astfel, n 1944 au fost nlturai din fruntea Partidului tefan Fori i Remus Kofler, n 1948 a venit rndul lui Lucreiu Ptrcanu, n 1952 cel al Anei Pauker, al lui Vasile Luca i Teohari Georgescu, n 1957 cel al lui Iosif Chiinevschi i Miron Constantinescu, iar n 1958 a fost ndeprtat Constantin Doncea. Unii dintre acetia (tefan Fori, Remus Kofler, Lucreiu Ptrcanu i Vasile Luca) au fost asasinai cu snge rece, iar altora li s-a pierdut urma prin nchisorile comuniste. n ansamblu ns, puterea lui Dej a tins s creasc necontenit, dup 1958 el devenind stpnul absolut al Partidului i al rii pn la moartea sa, survenit la 19 martie 1965. n ceea ce privete politica extern a Romniei din acea perioad, ea a fost subordonat n ntregime intereselor Uniunii Sovietice, cel puin pn n primii ani ai deceniului al aptelea. Romnia a refuzat planul Marshall, iar P.C.R. a participat la punerea bazelor Biroului Informativ al Partidelor Comuniste i Muncitoreti, n septembrie 1947, lng Varovia (Cominform). n 1949, Romnia a fost membru fondator al Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.), iar n 1955 al Tratatului de la Varovia, organizaie militar ndreptat mpotriva democraiilor occidentale. n felul acesta, ara noastr a devenit un membru activ al organizaiilor i organismelor controlate de Uniunea Sovietic, s-a transformat, mpotriva voinei sale, ntr-un duman al Occidentului i al democraiei, poziie pe care nu a prsit-o dect n decembrie 1989. Subordonarea fa de Uniunea Sovietic i ostilitatea fa de Occident sunt dovedite cu toat puterea i claritatea de cteva documente aduse la lumin n ultima vreme, mai ales de ctre istoricul Gheorghe Buzatu. Aceste documente indic faptul c, din 1947, controlul Moscovei asupra Romniei a devenit aproape total. Ele arat ce probleme interesau cu prioritate Moscova i indic i pe principalii informatori ai acesteia de la Bucureti: Iosif Chiinevschi, Alexandru Moghioro, Leonte Rutu i Miron Constantinescu. Astfel, n august _ septembrie 1948, Moscova a fost inut la curent n privina divergenelor ivite ntre Bucureti i Belgrad n urma atacurilor "tovreti" ale lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker sau Vasile Luca la adresa lui Iosif Broz Tito i a echipei sale. n octombrie al aceluiai an, Al. Moghioro a prezentat Moscovei manifestele rspndite la Reia de Micarea Naional de Rezisten _ Pentru Patrie i Rege. A urmat Iosif Chiinevschi, care a pus la dispoziia lui Mihail Suslov alte manifeste, cu caracter trokist, ntocmite i difuzate de ctre elementele ce "sabotau lupta purtat toat viaa de Ana Pauker i ceilali conductori ai P.M.R. pentru crearea condiiilor de unire a Romniei cu URSS". De la Moscova s-au dirijat i activitatea P.M.R. n rndurile tineretului romn, precum i preparativele Bucuretiului pentru organizarea zilelor V.I. Lenin, n luna ianuarie 1949. n aceeai lun, tovarii din C.C. al P.M.R. au prezentat Moscovei cuvntrile inute n plenul Marii Adunri Naionale de ctre Ana Pauker, Vasile Luca i Teohari Georgescu. n martie 1949, Cominformul lua cunotin de adunrile inute n capitalele de judee pentru condamnarea de ctre conducerea P.M.R. a "bandei de spioni a lui Tito". Un material dens, extrem de documentat, pregtit de organele speciale ale regimului comunist de la Bucureti i avnd, deci, un caracter strict secret, a ajuns la Moscova la 29 martie 1949, tot prin bunvoina lui Iosif Chiinevschi, material intitulat Unele aspecte privind activitatea imperialitilor americani i englezi n ara noastr. ntre "agenii imperialiti" reclamai Centrului moscovit se ntlneau generalul Aurel Aldea, Iuliu Maniu, grupul Auschnitt-Pop i sionitii. n august 1949, la cererea expres a Moscovei, C.C. al P.M.R. a naintat un amplu material, strict secret, cu informaii despre capitalul strin din Romnia "burghezo-moiereasc", cu trimiteri concrete la "reprezentanii si _ Al. Vaida-Voievod, G.G. Mironescu, sau familia Brtianu", despre propaganda anglo-american mpotriva Romniei i mijloacele de contrapropagand adoptate, despre activitatea Partidului Social-Democrat Independent, condus de "trdtorii" Constatin Titel Petrescu, Adrian Dumitriu i Iosif Jumanca, toi deja arestai, despre activitile de peste hotare (SUA, Anglia, Frana, Germania, Portugalia, Italia etc.) ale "reacionarilor" aparinnd unor diverse cercuri i grupri politice, culte etc., dar mai cu seam ale Comitetului Naional Romn, veritabilul guvern al emigraiei romneti din acel moment, condus de generalul Nicolae Rdescu, beneficiind de la 7 august 1948 i de recunoaterea Regelui Mihai I. Erau indicai Moscovei ca principale personaje ale conspiraiei: Nicolae Rdescu, Grigore Gafencu, Nicolae Caranfil, Al. Cretzianu, Constantin Vioianu, C. Bianu, Grigore Niculescu-Buzeti, M. Frcanu, I. Zissu, Mircea Eliade, V. Veniamin, Al. Bu