7/23/2019 Vatra Satului Nr 3 - 2015 Color

http://slidepdf.com/reader/full/vatra-satului-nr-3-2015-color 1/6

 ANUL XI l Nr. 35 l septembrie - decembrie 2015 l VATRA SATULUI Pagina 1

Ghiţă Leu Ferengianu

Taica PeraTaica Pera – un nume de rezonanţă încultura satului Ferendia, un nume ce

a îmbogăţit timpul trăirii sale, înscrindu-seîn coordonatele veșniciei.

Sunt convins că cei din generaţia mea,dar și cei mai tineri cunosc cine a fost taicaPera și ce contribuţie și-a adus culturiisatului nostru, Ferendia.

Lui taica Pera, după numele lui adevăratCârnu Petru, i-a fost dat să vadă luminazilei în satul nostru, la 8 iulie 1897. Părinţii

lui, Petru și Iconia Cârnu (după nume deporeclă Fâști), ferengeni din tată-n fiu,având, pe lângă taica Pera, un fiu, Ion(Ioniţă) și o fată, Teodora.

Taica Pera a crescut cu părinţii, alăturide fratele și sora sa, a făcut școala de șapteclase în satul natal, iar la vârsta de 18 ani secăsătorește cu Maria, fată din sat, și se duceginere la Cozac Petru (zis Pepi Milcă).

Din această căsătorie se naște un băiat,Ion Cârnu, dar, dintr-o nenorocire ce s-aabătut asupra lor, taica Pera își crește singurfiul, deoarece soţia a decedat când fiul săuavea 6-8 ani.

Ne amintim cu mult drag și recunoștin-ţă de anii pe care i-a trăit printre noi și încare și-a adus o mare contribuţie la viaţaculturală a satului.

Un om născut cu dragoste pentru cultu-ră și muzică, încă din copilărie era cantorîn stranele bisericii, a cântat în corul bise-ricesc, dar și în cel lumesc, a învăţat alăturide Iancu, un violonist de la Șemlacul Mare(Murava) arta viorii și a flautului, ca maitârziu, în 1932, când ia fiinţă prima fanfarădin sat, să fie un membru activ al acesteiformaţiuni. În 1948, când se reînfinţează

fanfara, taica Pera devine și dirijorul aces-teia, pe care o conduce însoţit de IlieAndreaș (Cogeoni), până în 1959. Și dupăaceastă perioadă se ocupă cu instruirea fan-farei, când apare o altă generaţie de fanfariști.

Era un om integru, de o înaltă ţinutămorală și de o rară omenie, un om blând,răbdător și înţelegător, dar și înzestrat cu omare voinţă.

În activitatea pe care a desfășurat-o s-auînvederat marile calităţi cu care a fost în-zestrat, darurile și harul pe care l-a pus

generos în slujba comunităţii în care s-anăscut, nelipsind de la nici o manifestare

culturală, purtând, aș putea zice, făclia decultură a satului.Taica Pera, om al muzicii, compozitor,

dirijor, îmi povestea cum a participat camembru al corului la grandioasa mani-

festare culturală din anul 1932, cu ocaziadezvelirii bustului marelui cărturar bănă-ţean Dimitrie Ţichindeal, de la BecichereculMic, când a cântat într-un cor unit carenumăra 700 de cântăreţi.

Fiindu-mi vecin, îmi aduc aminte cumultă plăcere și nostalgie cum taica Pera,în serile de vară, cu geamul dinspre stradădeschis și în mirosul teilor înfloriţi pe careîi avea în faţa casei, cânta din vioară cuatâta dăruire că nu-ţi venea să te dezlipești

de scaunul de sub tei.După ce a decedat și a doua soţie, rămâ-nând singur și la o vârstă mai înaintată,în anul 1969 se mută la fiul său Ion, laTimișoara, dar sufletul lui a rămas laFerendia, unde venea destul de des și ne vizita, iar pentru noi aceste vizite erau zilede sărbătoare.

La Timișoara  a activat în corul de laCatedrala din Mehala, până în anul 1985,an în care s-a stins, la câteva zile după acci-dentul suferit de Sf. Bobotează pe scărileCatedralei din Timişoara.

După o viaţă trăită în cinste şi omenie,înconjurat cu dragoste de sătenii lui pe carei-a iubit, la 22 ianuarie 1985 se stinge din viaţă. La înmormântarea lui, la Timişoara,s-a putut vedea respectul şi recunoştinţace i-au purtat-o sătenii lui, participând înnumăr mare pentru a-l conduce pe ultimuldrum.

În amintirea neştearsă pe care o avempentru cel care a fost un model de om decultură şi muzică, în anul 2014 s-a hotărâtde către Consiliul comunei Jamu-Mare:casa de cultură din Ferendia să-i poarte nu-mele. Acum, pe o placă de marmoră fixată

pe perete, stă scris „PETRU CÂRNU 1897-1985”.Noi îi respectăm memoria şi îi mulţumim

pentru ce ne-a lăsat.Dumnezeu să-l odihnească!

Periodic afliat Asociaţiei Publiciştilor Presei Rurale din Banat

Motto

Viitorul şi trecutulSunt a lei două feţe,Vede-n capăt începutulCine ştie să le-nveţe;Tot ce-a fost ori o să e

În prezent le-avem pe toate,Dar de-a lor zădărnicieTe întreabă şi socoate.

M. Eminescu

ANUL XI

NR. 35

septembrie

- decembrie

2015

FERENDIA

Taica Pera şi familia

7/23/2019 Vatra Satului Nr 3 - 2015 Color

http://slidepdf.com/reader/full/vatra-satului-nr-3-2015-color 2/6

Pagina 2  ANUL XI l Nr. 35 l septembrie - decembrie 2015 l VATRA SATULUI

 „Tradiţia adevărată e singuramerinde sufletească.”

Liviu Rebreanu

În ansamblul culturii populare tradiţio-nale, obiceiurile şi datinile rămân adevă-rate sărbători bogate în cântece, dansuri,poezie, acte mimice şi dramatice.1

Şi, pentru că suntem un popor creştin,

majoritatea tradiţiilor sunt legate de săr-bătorile religioase. Iar faptul că ele sunt variate se datorează şi trecutului zbuciu-mat pe care l-a avut acest popor. O partedin tradiţii provin, probabil, din culturatraco-dacă, alta e moştenire romană. Peunele, se pare că le-am luat de la altepopoare care ne-au „atins” de-a lungulistoriei. Apoi multe dintreobiceiuri au fost introdusechiar de biserică. Poate deaceea a rezultat un mozaic detradiţii

Să nu uităm că obiceiurilesunt transmise, în cea maimare parte, prin tradiţii. Eledau identitate unei colecti- vităţi. Însă păstrarea şi perpe-tuarea lor sunt posibile, maiales, în comunităţile careîncă nu au fost influenţate demodernism. Ferice de locui-torii din zonele montane (veziMaramureş, Bucovina etc.),unde, deşi sunt mulţi duşi lamuncă în străinătate şi, acasă,

şi-au ridicat gospodării puternice şi fru-moase, au rămas români adevăraţi, iarsimţul patriotic şi mândria naţională, para-doxal, nu li s-au alterat. Uitaţi-vă ce nunţi,ce botezuri inegalabile se păstrează la ei!

Românii îşi iubesc sărbătorile, totuşi.Ele sunt comori ce nu ar trebui uitate şinici schimbate cu importuri din alte ţări.Ele ne definesc. Prin ele ne simţim maialtfel decât alţii. Mă doare sufletul când văd cu câtă uşurinţă şi lipsă de mândriefaţă de neamul care ne-a zămislit, pre-luăm, uneori, de la alţii, obiceiuri, deşiavem corespondentul în cultura noastră.(vezi Dragobetele, moştenire dacică, pen-tru Sf. Valentin). Iată cum ne uităm

1 Colectiv, „Tradiţii și obiceiuri românești”,Ed. Flacăra, 2011

sorgintea strămoşească. Aşa ceva, străi-nii, pe care-i copiem fără discernământ,nu fac. Şi ştiţi de ce? Pentru că ei suntconvinşi că  „fără o temelie tradiţională,omul devine un ins fără rădăcini, fărăidentitate, fără comunitate, o fiinţă totmai însingurată” 2 ,  deşi batem atâta mo-nedă cu socializarea globală.

Mă mai consolez însă când aceste

tradiţii milenare specifice îi impresio-nează pe alţii şi devenim subiect dediscuţii, de elogii şi de aprecieri. Iată dece Prinţul Charles nu mai conteneşte culaudele la adresa ţării noastre. Îl impre-sionează această relaţie unică dintre omşi mediul înconjurător, ceea ce lipseşteîn societatea engleză.  „La noi, oamenii

tânjesc după un anumit sentiment alapartenenţei… trebuie să redescoperimaceste trăiri, să ne întoarcem la ele. Avemmulte de învăţat de la Transilvania. Eultimul colţ din Europa unde mai vedemcu adevărat zone autentice” , mărturiseştemoştenitorul tronului Marii Britanii.

Şi atunci, când alţii le apreciază, noi dece n-am putea să le păstrăm cu mândrieşi sfinţenie?! Căci, Doamne, frumoasemai sunt obiceiurile acestui neam! Să neamintim, bunăoară, cum colindătorii,cozonacii, colacii, cârnaţii afumaţi încasă şi moşul cu barba albă şi traistaplină, ne vestesc sărbătoarea Crăciunului.Tăierea porcului şi savurarea pomenii dela care nu lipsesc nici copiii duşi la oraş,

2 Ibidem

sunt alte momente aşteptate de români.Nimeni nu-şi poate imagina Crăciunul şiAnul Nou fără bradul împodobit, fărăcadouri, fără familia întregită. Apoi drobulde miel, ouăle înroşite care se ciocnescde Paşti, noaptea Învierii şi slujbele tă-măduitoare de la biserică ne fac să nebucurăm cu adevărat de cea mai maresărbătoare de peste an.

Însă una dintre cele mai importantesărbători creştine tradiţionale româneştirămâne ruga. Acest praznic coincide înfiecare sat cu ziua hramului bisericii,care, putem observa,  „nu poate avea locîn Banat mai devreme de Paşti şi maitârziu de Sf. Parascheva” 3. În fiecareaşezare bănăţeană, ruga este o sărbătoare

emblemă a localităţii. Acumsatul este primenit ca o vitrină,este gătit ca o mireasă, pentrucă vin goştii şi sătenii trebuiesă aibă cu ce să se fălească.

Dacă vreţi, lanţul de rugi dinţinutul nostru (să nu uităm cănumai în jud. Timiş şi Caraş,la Sf. Mărie Mare, sunt peste100 de asemenea praznice) sepoate constitui într-un ineditfestival al portului şi al obice-iurilor deschis anual în faţalumii.

Am consemnat, de-a lungultimpului, şi desfăşurarea prin-cipalelor sărbători din satulnostru. De aceea, mi s-a părut

potrivit, pentru informarea consătenilor,să selectez câteva observaţii relevante dela unele rugi din ultimii 40 de ani. Notam,de exemplu, că, prin 1975 şi mult timpdupă aceea, oamenii locului nu aveaumaşini personale şi, de rugă, îşi aduceaucumpărăturile (berea, carnea etc.) cutrenul. Doamne, ce mai era la gară înziua praznicului!  „Înţesate de goşti, derude, de copiii reîntorşi în satul natal, debagaje, de lăzi cu băutură, de pachete, de plase, cele 3-4 vagoane gâfâiau la intrareaîn staţie. Îi aşteptau remorci, tractoare,căruţe, biciclete şi chiar roabe ca să-i ducăacasă pentru marea sărbătoare.” 

Acum însă, la stradă, în faţa caselor

3  Otilia Hedeșan,  „Obiceiuri tradiţionaledin Banat” 

Ruga satului – un praznic

al bisericii străbune

Prof. Iosif Marius Circa

7/23/2019 Vatra Satului Nr 3 - 2015 Color

http://slidepdf.com/reader/full/vatra-satului-nr-3-2015-color 3/6

 ANUL XI l Nr. 35 l septembrie - decembrie 2015 l VATRA SATULUI Pagina 3

gospodarilor, în zilele praznicului, aş-teaptă cuminţi, cu fală, maşini româneşti,străine, una mai faină decât alta, prilejpentru gazde să-şi etaleze măreţia. Dealtfel, s-a constatat că  „uneori, la rugă,în ultimii zeci de an, sunt invitaţi şi şefiidirecţi ai unora dintre membrii familiei

sau medici, profesori, avocaţi, persoanecu funcţii publice sau politice din afaracomunităţii chiar.” 4  Am consemnat deasemenea că, în alte case, goştii, sosiţi cuo zi mai devreme, se ofereau şi ajutau lastrângerea prunelor, la curăţat porumbulcu maşina, la făcut ţuică şi la alte lucrăridin gospodărie.

Apoi biserica satului, de hramul ei,Sfânta Maria Mare, era pregătită, prime-nită şi gătită (ca şi astăzi, dealtfel) pentrua-şi întâmpina oaspeţii aleşi. De multeori, cu acest prilej, sunt invitate şi alte

feţe bisericeşti să oficieze la slujbă. Iată,bunăoară, aflăm din jurnal, că, în anul1994, de rugă,  „tânărul preot cu glas deaur, Daniel Trăilă, şi credincioşii, au fostonoraţi de prezenţa corului bisericesc(25 de persoane) din Mehala-Timişoara,împreună cu preotul Borza. Sătenii i-auomenit cu ospitalitate. În ziua a doua,a fost în altar şi pr. VasileItineanţu (pe-atunci la Ca-ransebeş), alături de tânărulnostru paroh.  Ce predici demare vibraţie creştină au ros-

tit cei doi ierarhi şi cât demişcătoare a fost scena când,în faţa sătenilor, s-au îmbră-ţişat mentorul şi discipolul!”. Praznicul bisericii câştiga însmerenie şi măreţie creştinăprin astfel de evlavioase mo-mente.

Memorabil în viaţa aşeză-rii a fost şi anul 2008, când,la marea sărbătoare, la în-cheierea misiunii creştine însat a bunului preot, Ionuţ

Vântu, a fost sfinţită bisericaproaspăt tencuită, împodobită cu picturireli-gioase pe mari panouri, dotată cu noiscaune pe mijloc şi cu o mochetă uriaşăpe toată duşumeaua. „ Momentul târno-sirii a fost unic şi înălţător. O boare deromânitate a coborât peste toată suflarea.Tineri şi vârstnici s-au îmbrăcat în cos-tume populare, înfrumuseţând bisericaarhiplină. Difuzoarele de afară îşi trimi-teau cântările de rugăciune peste comu-nitate. Un grup coral de excepţie, 15 preoţi,Preaonoratul protopop de Deta, IoanPrisăceanu, coordonaţi de Preasfinţia-Sa,episcopul Paisie, au înălţat osanale şi autămăduit spiritual întreaga asistenţă. Eraa treia zi de rugă. Biserica era în ţinută

4 Ibidem

 festivă, iar sufletele tuturor erau purificateşi descătuşate de chingile vieţii.” 

După serviciul divin, de rugă, acasă,se întind mese fastuoase, îmbelşugate,alături de familie, prieteni şi invitaţi.Varietatea şi abundenţa detaliilor culi-nare (de la ţuică, supă, până la cozonac,

prăjituri şi tort) pun în balanţă price-perea găzdăriţelor, ospitalitatea, dar şiprosperitatea şi fala gospodarilor laaceste vesele întâlniri.

Dincolo de serviciul religios, de hramulbisericii, de masa pompoasă, rămâne tra-diţionalul joc de la rugă. Iată ce scriamîn vol. al III-lea al jurnalului, la prazniculdin 1979, când obiceiurile încă nu eraualterate de modele importate:  „Se între-ceau tinerii să comande horele, acest jocal prieteniei şi al frăţiei. Făceau coadăsă plătească următoarea horă dedicată

unui tânăr ce urma să plece militar, sauunei perechi proaspăt căsătorite. Era ocomunicare sinceră între individ şi co-munitate. Si-apoi să vezi joc, nu glumă!Fetele mândre şi zâmbitoare conduceauşirul săltăreţ cu coada şi „zbiceala” rupte. Acolo erau însurăţeii cărora le plăcea, laurmă să pocnească biciul uman desfăşu-

rat, sărind şi urezând de mama focului.”Şi să nu uităm că, pe atunci, mamele încăîşi însoţeau fetele la joc şi la bal. Ia, săîncerce vreuna astăzi să repete aceastăispravă!

Numai că, după câţiva ani, în 1985,consemnam cu tristeţe:  „Acum, la rugasatului, era doar o aglomeraţie de săteni,care şi-a uitat portul popular, dar, alăturide tinerii îmbrăcaţi frumos şi îngrijit, auapărut unii pletoşi, cu ţinută ciudată deiz occidental. Dintr-o petrecere popularăa devenit o discotecă a tinerilor care-şi

uitaseră sorgintea. Puţini mai jucau „doiul” şi hora bănăţeană, însă bâţâiala şitremuratul înlocuia încet graţia, eleganţaşi frumuseţea.”  Astăzi, se pare că se simteo uşoară revigorare faţă de atunci.

Un rol important în acest sens, l-aavut, cred eu, şi biserica, prin preoţiicare s-au implicat în păstrarea tradiţiilorlegate de marile sărbători. Enoriaşii dinFerendia însă n-au avut noroc de preoţistatornici. Numai Preaonoratul protopopde Deta ştie de câte ori a venit să slu-

 jească aici, în locul celor plecaţi! Cu plă-cere ni-i amintim, totuşi, pe cumpătatulşi generosul preot, Traian Olde, pe omulserios şi respectat, Trăilă Gherga, petânărul talentat, Daniel Trăilă, pe părin-tele Vasile Itineanţu, viitor universitar, pepr. Ionuţ Vântu pentru dăruirea şi trudaîntru recondiţionarea lăcaşului sfânt, acărui sfinţire am descris-o mai sus. Acumne bucurăm mult că Preacucernicul pă-rinte Dragan Giurgev, venit la noi îndata de 21 nov. şi instalat la 5 dec. 2008, „se implică deplin în viaţa spirituală şi

socială din sat, are o ţinută preoţească şio viaţă familială exemplare şi considerăcă „satul este familia mea… misiunea preotului este una sfântă, conlucrareacu enoriaşii o completează, iar D-zeu odesăvârşeşte”. Mulţumim Tatălui Ceresccă, din milostiva-I bunătate, ni l-a trimissă ne păstorească”, aşa cum mărturiseam

în cuvântul meu la împlinireaa 5 ani de la instalare.

Preacucernicia-Sa, alături deprogramele religioase (cântece,colinde, teatru tematic, pomul

de Crăciun cu cadouri etc.),de preocuparea de a reparageneral biserica afectată majorde capriciile vremii, a introdus,încă din anul 2010, frumosulobicei ca ruga să înceapă de labiserică, căci este praznicul ei.De-atunci, an de an, în primazi de rugă, la vecernie, s-ausfinţit naşii acestei sărbători şicolacul adus. Au avut aceastăonoare în anii 2010 şi 2011,Titus Selegean cu soţia Felicia,

în 2012, Sebastian Hen cu Mariana Bulea,în 2013, preotul nostru, Dragan Giurgevşi doamna preoteasă, Ana-Maria, în2014, Mircea Leu şi soţia Sorina, iar, înacest an, 2015, naşii rugii au fost NicuMarinchi cu soţia Nuţi şi fiica lor Diana.Acest obicei a fost preluat de la sârbiicu care convieţuim de atâta vreme şi s-aextins şi-n alte aşezări din Banat.

După oficierea sfinţirii, în emoţionan-ta predică, parohul nostru a reamintit căpraznicul este dintotdeauna al hramuluibisericii şi a salutat prezenţa la slujbă a

d-lor Filipeac, primarul nostru şi BeleaSandu, viceprimarul, dovadă de necon-testat a recunoaşterii apartenenţei aces-tei sărbători. Ba mai mult, Domniilelor au adus la ruga noastră şi o trupă de     6

7/23/2019 Vatra Satului Nr 3 - 2015 Color

http://slidepdf.com/reader/full/vatra-satului-nr-3-2015-color 4/6

Pagina 4  ANUL XI l Nr. 35 l septembrie - decembrie 2015 l VATRA SATULUI

tineri dansatori în costume popularespecifice zonei, care, alături de mulţimeaîmbrăcată româneşte, au intrat în horadin jurul lăcaşului sfânt, au jucat afarălângă mesele primenite cu măsaie fru-moase şi încărcate cu sărăţele, prăjituri,sandviciuri, bucăţi din colac şi nelipsita

ţuică de Ferendia. Doi muzicanţi dintrupa năimită de primărie ţineau isonul veseliei şi mergeau în faţa alaiului condusde elitele satului. În frunte erau doi tineripe cai albi, împodobiţi cu cilimuri şi„pene” şi alţi doi flăcăi cu steaguri de labiserică, semn al ocrotirii divine.

În curtea Căminului, preotul şi naşii aucondus hora deschiderii, apoi, după unscurt cuvânt al d-lui primar, care a uratdistracţie plăcută sătenilor şi a remarcatcă ruga este a bisericii, iar Căminul estedoar locul desfăşurării, asigurat mate-rial şi financiar de Consiliul comunal,Preacucernicia-Sa a declarat deschisăruga. Au prezentat cei de Jamu-Mare osuită de dansuri populare şi s-a încinspetrecerea seara, la bal şi a doua zi.

La prima vedere, nu pare nimic deo-sebit în ceea ce am descris. Dar trebuie să

recunoaştem că ruga de „ieri”, confiscatăde autorităţi, a revenit azi bisericii şisătenilor, că parohul nostru, prin dăruireşi pasiune creştină, a preţuit şi promovatobiceiurile şi tradiţia care sunt adevăratecomori. Şi să nu uităm că  „pentru a nesalva ca oameni şi ca ţară, înainte trebuiesă ştim cine suntem. Tocmai asta ne spuntradiţiile şi obiceiurile româneşti… Căcidacă îl dezbraci pe om de ele nu mairămâne un român adevărat” 5

5 Colectiv, „Tradiţii și obiceiuri românești”, Ed. Flacăra, 2011

Satul nostru este un sat mic în caremajoritatea oamenilor sunt bătrâni depeste 80 de ani. Doar câteva familii

sunt tineri și oameni trecuți de a douatinerețe. Aceștia se confruntă cu lipsalocurilor de muncă, mulți dintre ei ple-când să muncească în străinătate saula câteva firme din oraș care le asigurătransportul.

Naveta este foarte grea și de aceeamulți au renunțat. Una din aceste per-

soane este și consăteana noastră DaleaGeorgeta (Lili), o femeie trecută de adoua tinerețe care se confruntă și ea cu

lipsa locurilor de muncă. Are doicopii stabiliți în străinătate, băia-tul în Germania, împreună cufamilia, iar fata în Anglia. Rămasăfără loc de muncă, a început să seocupe cu prepararea diferitelordulciuri făcute bio în casă, dupărețete moderne și mai vechi.

De fiecare săr-bătoare, Lili pregă-tește diferite dul-ciuri pentru con-sum propriu darși pentru toți do-

ritorii care îi trec pragul.Acum, când se apro-

pie sărbătorile de iarnă,casa ei este plină de mi-rosuri îmbietoare și dife-rite preparate începând

de la fursecuri și până ladiferitele torturi.

Emilia Ţirca 

i ferengenii au talentDe multe ori, având două surori înAustria, ea merge să prepare și acoloprăjituri care îi încântă și pe austrieciși de asemenea în Anglia, unde estestabilită fata ei. În afara prăjiturilor, Lilieste o gospodină talentată, pregătind șialte feluri de preparate, precum gemuri,compoturi, zacuscă.

Noi îi dorim succes în activitatea ei șica de Crăciun să ne încânte cu „talentulei dulce”!

Dna Georgeta Dalea (Lili)…

…şi prăjiturile sale

Cu ocazia srbtorilor de iarn, redacia ureaz tuturor fiilor satului sntate,

fericire, prosperitate, spor duhovnicesc, noroc i mari bucurii!Hristos s-a nscut!Colegiul de redacie

Redacţia periodicului „Vatra satului” mulţumeşte doamnei Viorica Danciu Leu, domnului consilier

local Ghiţă Leu şi Consiliului Comunal Jamu Mare, pentru ajutorul nanciar acordat şi le doreşte

multă sănătate şi mari bucurii. Sărbători fericite şi binecuvântate!

7/23/2019 Vatra Satului Nr 3 - 2015 Color

http://slidepdf.com/reader/full/vatra-satului-nr-3-2015-color 5/6

 ANUL XI l Nr. 35 l septembrie - decembrie 2015 l VATRA SATULUI Pagina 5

Roma, Sf.Mărie - mică’922

Iubită Mami!Azi fiind ziua ta de dimineaţă am

fost la biserica rusească - iar la prânz laatelier mi-am gătit o mâncare de gală.Ce crezi că am mâncat? O mămăligăcolosală! Ascultă cum am făcut-o. Am

făcut o oală mare de mămăligă pe caream împărţit-o în două. Felul întâi afost: mămăligă cu căigană şi brânză şiunt. Felul al doilea a fost cu lapte. Cândam isprăvit abia m-am mai putut sculade pe scaun.

M-am trântit după aceea pe sofa -căci nu m-am putut apuca de lucru degreu la burtă - şi am şi adormit. Trebuiesă-ţi spun că m-am făcut tare iscusit„koch” ştiu să gătesc multe feluri.Prânzul îl mănânc tot la atelier. Ştiusă gătesc următoarele. Supă de carne,

supă de lapte cu găluşte de ou, diferitecăigane, carne fiartă cu muştar, fripturăde porc, sau alte cărnuri, şniţel vienez,ghiveci naţional şi încă multe altele;hop, era să uit cea mai importantă:macaroane în diferite feluri etc etc.

După fiecare mâncare, mănânc poa-me. În timpul din urmă am mâncatmulţi struguri căci e sezonul lor. Mânefiind ziua mea am să fac o mare masă,sunt deja nouă luni că n-am mâncatnici pui nici găină. Mâne îmi voi cum-păra un pui şi voi face supă de pui cu

mărunţele iar carnea cealaltă o frig.Aşa că voi prăznui bine ziua aceasta. Pemâne seară am invitat băieţii la mine săbem vr-un chilogram de vin.

Trebuie să ştii dragă mămico, că de vr-o lună trăiesc foarte bine în ce pri- veşte mâncarea. Bani ai mei nu am,însă spre norocul meu am un prietencare mă împrumută cu bani, aşa că măprovăd (?) cu cele necesare. S-a cammărit contul, nu ştiu cum îl voi plăti- însă sper că, dacă-mi va veni bursa,mă voi putea achita. Fără acest prieten

nu ştiu ce amar aş fi făcut. în toateprivinţele mă simţesc bine şi sunt vesel.Îţi scrisesem că secretarul ambasadei

franceze mi-a cumpărat două peisajecu 150 lire, cu acestea am plătit atelie-

rul pe luna septembre, după aceea îţiscrisesem şi despre birtăşiţă. Apoi amfăcut afacere şi cu asta. Ne-am ajuns cupreţul de 170 lire. Eu nu am luat baniici mănânc cina până se achită baniiaceia. Asta va dura cam 4-5 săptămâni.Aşa că vezi că stau bine.

Aştept cu mare nerăbdare să-mi tri-mită Bănuţ cei 3000 lei, însă mi-e frică

că Bănuţ i-a beut în vr-o sară şi eu amrămas fără ei. Sper cu toate acestea să-iprimesc curând.

Ce priveşte banii care i-am trimis,nu-ţi face nic un gând, eu sunt foartefericit că am putut face cel puţin atâta,mi-e necaz însă că nu-i poţi lua. Roagă-lpe Dl Ionescu să facă el ceva. Ceculfiind nominal îl poţi scrie pe numeleoricui, aşa poţi să-i scrii pe numele luişi să-ţi dea el banii. Întreabă-l.

Cânii aceia dacă poţi ţine-i, mie-misunt foarte dragi şi dacă voi veni acasă

 voi avea un prieten bun.Mă bucur că lui Vasi a început să-ireuşească, doar va reuşi să scape defi-nitiv şi atunci vă începe şi el altă viaţă.îmi pare însă rău că mie nu-mi scrie, cutoate că aştept în fiecare zi să primescceva de la el.

N-ai nici o teamă, că nu sunt bolnav,din contră, cum ţi-am scris, mă simtfoarte bine, har Dlui.

La atelier acum lucrez mult şi cudestulă voie bună. Am un model, unbătrân de 70 ani, cu care sunt bun

prieten. Bani n-am să-l plătesc acum,merge tot pe cont. într-o zi mă găseştenăcăjit şi mă întreabă ce am. Îi spunmarele necaz că n-am ţigări căci n-amnici un ban în buzunar. Fără nici o vorbă a plecat, mi-a adus el un pachetde ţigări. Să fi văzut bucurie pe mine.Asta apoi s-a mai întâmplat şi altă datăde atunci.

Cu rătăcirea mea s-a întâmplat astfel.Eram dus de vr-o 7 zile de la Roma.Ajunsem la un orăşel unde nu maiaveam unde să mă duc, ci trebuia să

mă întorc la Roma. Cum însă nu vo-iam să mă întorc încă, îmi tot spăr-geam capul ce să fac. Atunci îmi aducaminte de invitarea unor prieteni şiprietene artişti, care mă invitaseră la

satul Anticoli. Acesta e un sat micîn vârful unei stânci teribile – un locminunat de petrecut zile cu căldură.Aici este colonia, de vară a artiştilor.Mă gândeam: ce ar fi dacă m-aş ducesă-i văd? Mă duc îndată la şeful gării şiîntreb dacă pot ajunge la Anticoli. Zice

da. Iau biletul şi mă urc în tren. După ocălătorie de 6 ceasuri ajung la Anticoliînsă nu la acela la care eu voiam sămă duc ci la altul care n-avea d-a facenimic cu celălalt. Eu nu ştiam că suntdoi Anticoli. Ce era să fac? Întreb lagară unde este celălalt! Zice că nu estedeparte, e la o distanţă de 8 ceasuri pepicioare peste munţi. La ora 12 plecpe jos într-o căldură enormă peste unmunte de peste 1000 metri înălţime,închipuieşte-ţi însă un munte, numaipiatră, nici iarbă, nici vr-o tufă. Aşa am

ajuns după vr-o două ceasuri la satulPiglio, întrebând dacă merg bine mi sespune că am greşit strada, dar ca să aş-tept acolo căci se poate să treacă vr-unautomobil şi să merg cu acela. Amaşteptat până spre seară, dar n-a venitnici unul. Ne având alta de a face amcoborât şi am luat proximul tren, carem-a adus îndărăt la Roma, căci şi baniimi se terminaseră. Asta a fost mareistorie.

Interesează-te când va pleca Vuc şiroagă-1 să-mi aducă câteceva ce-i vei

da tu. Cred că va voi. Eu i-am scris dedouă ori şi nu mi-a răspuns nimic. Nuştiu ce-i cu el sau e supărat pe mine?

De la altcineva n-am mai primitscrisori, ba mintu, dşoara Corcovinami-a scris o ilustrată. Spune-i salutări.

Scrie-mi ce ştii despre părinţii Neliişi despre ea. Mă interesează ce vorbesc.

Îmi pare rău după bietul Marin, îmiera aşa de simpatic. D-zeu să-l ierte!

Timpul aici şi acum este foarteplăcut. S-a răcorit mult, şi mai plouădin când în când şi nu mai este praf.

Scumpetea este grozavă şi se urcă dinzi în zi în urma secetei din anul acesta.Dragă Mami, scrie-mi des, şti că eu

aştept toată ziua să primesc scrisoride la tine, însă nu le mai trimite reco-mandate căci costă prea scump şicred că vor veni şi simplu. Azi m-ambucurat aşa de mult de scrisoarea tafiind şi ziua ta şi ajunul zilei mele. Dzeusă-ţi dea încă mulţi mulţi ani de trăitşi să-mi ajute şi mie ca să te pot vedeamulţumită şi fericită.

Acum închei zicându-ţi noapte bună

căci e trecut miezul nopţii şi sunt camobosit.Salută pe toţi cunoscuţii pentru mine.Dorindu-ţi tot binele îţi sărut mâna.

Chimi

Scrisori

din Italia

Dr. Ioachim Miloia

7/23/2019 Vatra Satului Nr 3 - 2015 Color

http://slidepdf.com/reader/full/vatra-satului-nr-3-2015-color 6/6

Pagina 6  ANUL XI l Nr. 35 l septembrie - decembrie 2015 l VATRA SATULUI

COLEGIUL DE REDACŢIE

Iosif Marius Circa (redactor-şef adjunct), Marilena Covali, Ioan Ghiocel, Viorica Leu Danciu, pr. Dragan Giorgiev,Florin Leu, Gheorghe Leu, Mircea Miloia, Mihai Sămânţă, Felicia Selegean, Ioan Ţirca.

Redactor-şef: Ioan Traia.Tipărit la EUROSTAMPA – Bd. Revoluţiei din 1989, nr. 26, Timişoara; Tel./fax: 0256-204.816; e-mail: edituraeurostampa@gmail.com

Anul Domnului 2008, luna noiem-brie la mare praznic, la Intrarea MaiciiDomnului în Biserică am fost hirotonitpreot pentru parohia ortodoxă românăFerendia, protopopiatul Deta, arhiepis-copia Timişoarei, judeţul Timiş. Ardoa-rea şi dragostea de oameni şi Dumnezeuarde şi azi ca o lumânare nestinsă şineconsumată, la fel ca în prima zi. In-

trând sub binecuvântarea lui Dumnezeuam încercat să mă desăvârşesc în fie-care zi, să pătrund în sufletul omuluihristofor, şi să relaţionez cu fiecare înparte. De atunci şi până în prezent slujescşi voi sluji în continuare neîntreruptSfânta Biserică.

În parohia Ferendia mi-am începutactivitatea mea preoţească, fiind di-namizat de un idealism adevărat,câştigat în şcoală. Prima mea preocu-pare de atunci a fost numai parohiaşi credincioşii încredinţaţi. De laînceput m-am apucat să intensificactivitatea mea din toate punctelede vedere, atât pe plan bisericesc,cât şi pe cel cultural-social. În ciudanumărului redus de tineri din sat,am reuşit ca în fiecare an biserica şicopiii să ofere buchete de colinde,scenete şi serbări cu diferite ocazii im-portante din viaţa Sfintei Biserici. Rugasatului, ziua bisericii, de mare cinste laAdormirea Maicii Domnului, am împo-dobit-o cu tradiţii reînviate din bătrâni,cu naşi, cu alai, cu care şi prin care amdat cinstea cuvenită tuturor. Am inten-sificat relaţia preot-credincios cu fiecareom în parte, având satisfacţia împlinirii

preoţeşti. Am încercat să le descopăr peHristos, predicând şi catehizând şi pecei tineri şi pe cei bătrâni, în special la vecerniile din duminici şi sărbători dedupă-masă.

Bucuria enoriaşilor de a avea preots-a oglindit în prezenţa lor în numărmare la biserică, fapt pentru care m-amdedicat şi mă dedic cu întreaga fiinţă. Amaflat de la credincioşii satului că Ferendia

este considerată o rampă de lansare pen-tru preoţii care îşi încep misiunea sfântă,aceştia atingând apogeul prin truda şirâvna lor faţă de Cuvântul lui Dumnezeu.

Împreună cu credincioşii parohiei şi cufiii satului, implicaţi prin dragostea lor în viaţa bisericii, am reuşit să săvârşim acteprin care se identifică comunitatea şiSfânta Biserică.

Munca parohienilor şi jertfa se oglin-deşte prin diferite lucrări la Sfânta Bise-rică şi casa parohială, cum ar fi: douăinstalaţii de căldură pe lemne la casaparohială şi biserică, refacerea casei pa-rohiale (exterior şi interior), schimbarea

geamurilor şi uşilor în totalitate cutermopan la casa parohială şi biserică,gardurile casei şi bisericii au fost refăcute.Am încercat ca în fiecare an să intensificmunca pe plan spiritual dar şi material,ca aceste două aspecte să prindă contur

şi să se desăvârşească cu binecuvântarearhierească.

În 2012, situaţia economică fiind maipuţin vizibilă, am încercat şi am reuşitsă construim două acoperişuri deasupracelor două intrări în Sfânta Biserică, celdin faţa bisericii fiind cel mai mare, caresă protejeze uşa din lemn stratificat, câtşi credincioşii veniţi la sfânta biserică,

lucrarea fiind făcută de un fiu al satului,Vasile Asoltanei, împreună cu mine lacasa parohială. În acest timp, am încer-cat să îmbin lucrarea sufletească cu ceamaterială, un lucru reuşit, în proporţia încare oamenii au vrut şi vor să îl cunoascăpe Dumnezeu.

În anul 2013, împreună cu colegiulde redacţie „Vatra Satului”, prin râvna şiiniţiativa domnului profesor Ioan Traia,

s-a ridicat în centrul satului Ferendiao troiţă, pe care, cu bunăvoinţa luiDumnezeu, am sfinţit-o în data de 14septembrie 2013.

După grelele încercări din 2014, lu-nile iulie şi august, când biserica a fostdevastată din cauza intemperiilor, amîncercat prin unitate, solidaritate şi cre-dinţă, să refacem Sfânta Biserică. Măbucur că am avut şi am şi în continuaresprijinul comunităţii şi al consilierilor,cei care m-au susţinut necondiţionatîntotdeauna. Acoperişul din tablă a fostîn totalitate schimbat cu ţiglă nouă, s-aufăcut întărituri la şarpantă, astereală şi

corni, turnul bisericii a fost refăcut şirevopsit, jgheaburile şi burlanele aufost schimbate în totalitate, ataşându-seîncă două jgheaburi noi, au fost insta-late parazăpezi din platbandă groasă,confecţionate, pe toată suprafaţa liniară

ce înconjoară biserica, bolta inte-rioară a fost refăcută, interiorulbisericii a fost revopsit, altarul abeneficiat de câteva îmbunătăţiri,şi anume au fost aplicate zonecu faianţă la proscomidiar, loculcrâsnicului şi spălător. Au fostmontate lambriuri în interior. S-arecondiţionat partea de interior aiconostasului, instalaţia de curent afost refăcută în totalitate.

Pe lângă aceste lucrări de an- vergură, privind poziţia socia l-economică a satului, am reuşit să

întreprindem şi câteva lucrări definitoriila casa parohială, cum ar fi izolarea ter-mică a casei cu polistiren, am refăcutstructura lemnoasă de sub burlane, carenu exista, şi unde exista era deteriorată,am ridicat un horn pentru centrala ter-mică.

Doresc să aduc un semn de aprecierefaţă de consilieri, săteni şi toţi cei care

iubesc biserica lui Hristos, cărora le mul-ţumesc pentru tot sprijinul acordat şi căîmi sunt alături.

Rog pe Bunul Dumnezeu să vă dăru-iască sănătate, binecuvântare şi multeîmpliniri duhovniceşti. Harul Domnuluinostru Iisus Hristos şi dragostea luiDumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântu-lui Duh să fie cu voi cu toţi.

Hristos s-a născut!

Cei şapte ani… de acasă

Pr. Dragan Giorgiev