P

ubli

caţi

a tem

atică Nr. 6

Dezvoltarea durabilă a satului românesc.

Patrimoniul cultural tradiţional şi natural

– Abordare interdisciplinară –

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ și nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Unitatea de Sprijin a Reţelei pot fi accesate pe Internet:

www.madr.ro; www.rndr.ro

USR: Departamentul de Publicaţii, 2012

© RNDR, 2012

Reproducerea textului este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

CUPRINSABREVIERI ........................................................................................................................................................................2

PREZENTARE ....................................................................................................................................................................3

cUVâNT îNAINTE .............................................................................................................................................................4

DEZVolTAREA DURABIlă A SATUlUI RoMâNESc

PATRIMoNIUl cUlTURAl TRADIţIoNAl şI NATURAl – ABoRDARE INTERDIScIPlINARă ..........................6

PRogRAMUl NAţIoNAl DE DEZVolTARE RURAlă şI VAloRIfIcAREA

PATRIMoNIUlUI cUlTURAl şI NATURAl ................................................................................................................10

IMPlIcAREA gRUPURIloR DE AcțIUNE locAlă îN VAloRIfIcAREA

PATRIMoNIUlUI cUlTURAl șI NATURAl ................................................................................................................ 14

STUDII DE cAZ ................................................................................................................................................................ 15

comuna ciocănești, Bucovina – exemplu de valorificare a patrimoniului,

prin păstrarea arhitecturii tradiționale ............................................................................................................... 16

„Salvgardarea patrimoniului construit. o cale spre dezvoltarea durabilă a turismului sud-transilvănean” .... 18

„Mișcarea Rowmania pentru un turism lent în Delta Dunării” ........................................................................... 19

Revitalizarea obiceiului „Udătoriul” ..................................................................................................................... 21

Pensiunea agroturistică „la Bade Ioane” .............................................................................................................23

oraşul, înapoi la sat. şezătoarea de la Pietriceaua ...............................................................................................24

lecție pentru valorificarea potențialului productiv al pomilor fructiferi ............................................................26

Practici agricole și biodiversitate ..........................................................................................................................28

Programul de dezvoltare rurală „cele mai frumoase sate din România” ........................................................... 30

obiceiul „armindenilor” (arminzinilor) ............................................................................................................... 31

Reamenajarea stânelor în scop turistic ................................................................................................................33

oPINII ..............................................................................................................................................................................35

Pledoarie pentru salvarea patrimoniului vernacular ...........................................................................................36

opinie privind condiția meșterului popular la târgurile tradiționale .................................................................39

Muzica tradițională, încotro? .............................................................................................................................. 40

Pensiunile agroturistice – păstrarea autenticității ..............................................................................................42

Pledoarie pentru îmbrăcămintea tradițională .....................................................................................................44

îNTâlNIRIlE glT 1 ........................................................................................................................................................45

Membrii grupului de lucru Tematic (glT) 1 - Prima întâlnire .........................................................................48

coNclUZII ......................................................................................................................................................................49

2

AM-PNDR

APDRP

cE

cNc

DADR

DgDR

gAl

gl

glT

gll

INS

MADR

PAc

PNDR

PNS

REDR

RNDR

UE

USR

ABREVIERI

Autoritatea de Management pentru PNDR

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit

comisia Europeană

comitetul Naţional de coordonare

Direcţiile pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală

Direcţia generală de Dezvoltare Rurală

grupul de Acţiune locală

grupuri de lucru

grupuri de lucru Tematice

grupul de lucru lEADER

Institutul Naţional de Statistică

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

Politica Agricolă comună

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală

Planul Naţional Strategic

Reţeaua Europeană de Dezvoltare Rurală

Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală

Uniunea Europeană

Unitatea de Sprijin a Reţelei

3

PREZENTARE

Publicaţia „Dezvoltarea durabilă a satului românesc. Patrimoniul cultural tradițional și natural - Abordare

interdisciplinară” face parte din seria de publicaţii tematice realizate de Unitatea de Sprijin a Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală şi continuă seria publicaţiilor tematice anterior prezentate:

Publicaţia tematică nr. 1 „înfiinţarea şi organizarea grupului de lucru lEADER şi a grupurilor de lucru Tematice”;Publicaţia tematică nr. 2 „Bune Practici şi Inovare”;Publicaţia tematică nr. 3 „forţa de muncă în mediul rural”;Publicaţia tematică nr. 4 „Asociere, cooperare, comunicare”;Publicaţia tematică nr. 5 „Provocări pentru creşterea competitivităţii în mediul rural din România”.

Acestea sunt realizate pe baza activităţii grupurilor de lucru Tematice formate din membri RNDR şi reprezentanţi ai AM-PNDR care prin analize şi prin diseminarea rezultatelor activităţii lor contribuie la tratarea eficientă a specificului zonelor rurale

şi a nevoilor PNDR 2007-2013, precum şi la dezvoltarea mai echilibrată a zonelor rurale.

Publicaţia tematică nr. 6 „Dezvoltarea durabilă a satului românesc. Patrimoniul cultural tradițional și natural - Abordare interdisciplinară” se adresează instituţiilor şi organizaţiilor interesate de acest subiect: administraţii locale, autorităţi centrale, organizaţii neguvernamentale, grupuri de acţiune locală, grupuri de lucru tematice etc.

4

cuvânt înainte

în primii ani de după 1989, au apărut două curente de opinie în ceea ce privește patrimoniul cultural românesc. în vreme

ce unii au considerat că trebuie să renunțăm la ceea ce ne definește ca națiune, preluând valori străine, alții au opinat că este necesară menținerea valorilor culturale românești.

Aderarea României la Uniunea Europeană a însemnat și începutul unei reevaluări a identității etnoculturale, în contextul globalizării. ce ne definește pe noi, ca români, ce ne este specific, cu ce contribuim la diversitatea culturală a Uniunii Europene? Apartenența la Uniunea Europeană înseamnă respectarea unor norme comune, care au rolul de a uniformiza o serie de practici, însă în ceea ce privește patrimoniul cultural, norma este păstrarea specificului etnocultural, reliefarea acelor trăsături care diferențiază o zonă a Europei de o alta.

Potrivit sondajelor realizate pentru a identifica zonele de interes pentru turiștii străini, satul românesc este menționat de cei mai mulți dintre ei ca destinație preferată,

în detrimentul unor zone în care au fost realizate investiții tocmai pentru a atrage turiștii (stațiuni de schi sau stațiuni litorale). cu toate acestea, nu există o strategie de conservare a satului românesc și de dezvoltare durabilă a acestuia – strategie care ar sprijini și dezvoltarea turismului.

Satul românesc are multiple tradiții legate de momentele principale ale ciclului vieții (nașterea, căsătoria, moartea) și de relația omului cu natura, în munca sa (cultivat, recoltat). Toate aceste tradiții pot fi valorificate și din punct de vedere economic. cum facem acest lucru, ferindu-ne de kitsch-ul care a pătruns aproape în orice ungher al țării, în arhitectura tradițională, în muzică, în meșteșuguri și în manifestările prezentate drept „tradiționale”?

Publicația de față cuprinde opinii și sugestii privind valorificarea patrimoniului cultural și natural, precum și o serie de exemple în acest sens. Eforturile punctuale – unele dintre ele prezentate aici – sunt salutare, dar nu suficiente. opinia unanimă a celor care semnează prezenta publicație este că avem

Dr. Virgil Ştefan NIŢULESCU

5

nevoie de o strategie coerentă, asumată de autorități, pentru a oferi consistență și convergență proiectelor punctuale.

în plus, în această perioadă, în care autoritățile încep pregătirile pentru elaborarea documentelor de programare a fondurilor europene în intervalul 2014-2020, patrimoniul cultural și natural are șansa de a fi tratat cu atenția care i se cuvine unui domeniu de referință, de care depinde revigorarea satului românesc, în ansamblul său. Putem face acest lucru, punând laolaltă ideile și proiectele individuale, opiniile și sugestiile specialiștilor, dezbătând modalități și variante, pentru că nicio strategie nu poate

fi creată doar de către autorități, ci este nevoie de implicarea specialiștilor și a societății civile.

Pentru perioada 2014-2020, România trebuie să elaboreze un Acord de Parteneriat, document strategic național care va stabili obiectivele tematice de dezvoltare și alocarea indicativă a fondurilor europene. Unul dintre comitetele consultative pentru elaborarea acestui document național este dedicat turismului, culturii și patrimoniului cultural. considerăm că acesta este punctul de plecare pentru o strategie de dezvoltare durabilă a satului românesc, pe baza moștenirii sale culturale, a tezaurului reprezentat de tradițiile sale. Acestui scop dedicăm prezenta publicație.

6

în contextul evoluţiei României, după abolirea comunismului şi mai ales după integrarea în structurile euro-atlantice, pe

coordonatele generale ale globalizării, dar şi pe cele particulare, naţionale, ale parcurgerii unei tranziţii dezorientate, incongruente, semnalăm două procese socio-culturale cu efecte dramatice asupra destinului poporului român: diluarea şi chiar disoluţia tradiţiilor populare, deopotrivă în mediile urban şi rural, şi slăbirea, chiar pierderea identităţii culturale la generaţiile tinere.

cauzele acestor fenomene constau în abandonarea, încă din anul 1945, a predării disciplinelor etnografice în şcolile din România. însă, aşa cum spunea baronul lowendhal cu mai bine de 75 de ani în urmă, „Nu poţi să fii al lumii, dacă nu eşti al poporului din care faci parte”.

în anii dictaturii comuniste au dispărut din programa şcolară discipline definitorii

pentru formarea unor cunoştinţe de bază, indispensabile, despre identitatea etno-culturală a copiilor noştri, deopotrivă la populaţia majoritară românească, precum şi la minorităţile naţionale: la ciclul gimnazial, Etnografia, la ciclul liceal, Etnologia.

Au fost suspendate, totodată, din structura curriculară a învăţământului superior facultăţile şi catedrele de Etnologie şi Antropologie, cu excepţia facultăţii de litere şi Etnologie, în limba maghiară, de la cluj. Acest fapt a generat consecinţe dezastruoase cu privire la educarea copiilor şi tinerilor din România în spiritul formării unei conştiinţe a propriei lor identităţi culturale, bazate pe cunoaşterea patrimoniului cultural-naţional şi, pornind de la aceasta, spre cunoaşterea altor culturi şi prin comparaţie, mai deplin, a culturii proprii. în acest context de reală dezorientare, de „neantizare” culturală, comunităţile rurale de astăzi, continuatoare ale ţărănimii din

dezvoltarea durabilă a satului românescPatrimoniul cultural tradiţional şi natural– Abordare interdisciplinară –

Motto: „A face inteligibil un fenomen înseamnă a-l raporta la totalitatea socială în care se înscrie şi totodată a-l studia în multiplicitatea dimensiunilor sale”

(laplantine, 2000)

7

veacurile trecute, sunt cele care au înţeles, intuitiv, dar în mod genial, că adevăratul stindard cultural sub care trebuie să lupte pentru a face faţă noilor provocări social-politice şi culturale sunt propriile TRADIţII cUlTURAlE.

fără niciun sprijin din partea guvernelor de după 1990, fără nicio strategie oficială, ţăranii de astăzi, de toate etniile (români, maghiari, secui, ucraineni, tătari etc.) au continuat să practice şi să sărbătorească tradiţiile laice şi religioase, cele legate de ciclul vieţii şi al muncii, precum şi pe cele îndătinate în viaţa satului.

cultura, arta populară, cântecul şi jocul, practicarea şi comercializarea artefactelor meşteşugurilor populare au devenit adevăraţii ambasadori ai României, generând în ţară şi în afara ţării un sentiment general de admiraţie şi preţuire pentru acest tezaur inestimabil al poporului român.

Iar când s-au deschis spre forme moderne de turism rural (agricol, ecologic, etnografic), sătenii noştri au adăugat, cu măiestrie şi vocaţie, valorilor de mai sus, tradiţiile artei culinare specifice fiecărui sat şi etnii, precum şi licorile podgoriilor şi viilor, valorificând reţetele de mare succes şi virtuţile şi calităţile vieţii la ţară.

Ne-am propus să abordăm acest subiect, al salvgardării patrimoniului cultural, printr-o

pespectivă interdisciplinară, pornind de la demersurile corifeilor şcolii Sociologice de la Bucureşti (H.H. Stahl, Traian Herseni), graţie cărora am înţeles că „Un popor este un fenomen atât de complex, încât nicio ştiinţă, cel puţin în stadiul actual al diviziunii cunoaşterii, nu poate nici măcar să-l descrie cu precizie, cu atât mai puţin să-l înţeleagă şi să-l explice în întregime.” (T. Herseni)

8

DECALogUL UNEI StrAtEgII A pAtrImoNIULUI CULtUrAL

1.Conştientizarea la nivelul clasei politice şi al guvernanţilor cu privire la superioritatea şi reprezentativitatea valorilor culturii şi artei populare româneşti.

2.Elaborarea şi adoptarea unui program naţional interministerial cu privire la dezvoltarea durabilă a satului românesc, al cărui capitol referitor la cultură să asume salvgardarea şi perpetuarea tradiţiilor populare, în respectul deplin al documentelor internaţionale (Convenţiile UNESCo din 2003 şi 2005).

3.reconsiderarea programului educaţional din şcolile de toate gradele din sistemul de învăţământ public din românia, pornind de la principiul enunţat de tzigara-Samurcaş, potrivit căruia „a instrui şi, mai presus de toate, a educa însemnează a-l integra pe copil în neamul din care face parte”.

4.Implementarea unui vast program de recuperare a tradiţiilor proprii fiecărei comunităţi rurale şi de educare în sensul cunoaşterii şi preţuirii, însuşirii şi continuării acestor tradiţii de către generaţiile tinere.

5.Adoptarea unui program naţional privind cunoaşterea valorilor patrimoniului cultural tradiţional, utilizând în acest scop colecţiile muzeelor de etnografie şi artă populară, pavilionare şi în aer liber, ca surse primordiale de cunoaştere experimentală.

6.Aplicarea programatică, prin politici culturale la nivel guvernamental, a recomandărilor şi programelor UNESCo privind recunoaşterea şi omagierea publică, prin acordarea celor mai înalte distincţii culturale, a marilor maeştri ai culturii şi artelor populare, fie prin acordarea titlului de „tezaure umane vii”, fie prin legalizarea-autorizarea Academiei Artelor tradiţionale din românia, recunoscută oficial de Academia română – program prin care românia a devenit prima ţară din lume cu două academii, una pentru valorile superlativ-

9

individuale ale culturii orale şi cealaltă, de mai veche tradiţie, destinată valorilor oficiale ale sistemului culturii scrise.

7.Asigurarea perpetuării bunelor practici experimentate cu succes în ultimii 15 ani, privind perfecţionarea mecanismelor funcţionale pentru transmiterea tradiţiilor, meşteşugurilor artistice tradiţionale, prin olimpiada Naţională având acest profil, inaugurată de muzeul Astra din Sibiu, în 1996.

8.Asigurarea unor programe de protecţie şi încurajare a meşteşugarilor din mediul rural şi cu deosebire a celor care asigură perpetuarea tehnicilor şi repertoriilor de produse tradiţionale, precum şi dezvoltarea sistemului târgurilor de produse tradiţionale şi a exportului de asemenea produse.

9.Dezvoltarea turismului în satele din românia şi intensificarea eforturilor pentru emanciparea serviciilor oferite, prin perfecţionarea personalului şi a managerilor, în condiţiile amplificării programelor de valorificare superioară a patrimoniului cultural şi a peisajului natural din fiecare zonă.

10.Asumarea de către institutele de cercetare academice şi din sistemul învăţământului universitar a unui program comun, interinstituţional, privind cercetarea tuturor transformărilor socio-economice şi culturale din viaţa satului românesc, pentru protejarea şi continuarea valorilor originale, autentice şi a celor noi realizate în spiritul tradiţiei, precum şi pentru combaterea falsului, a denaturării, a kitsch-ului, a nonvalorilor în toate domeniile creaţiei artistice populare. Este nevoie de o Bancă de date complexă (ştiinţifică, tehnică, artistică, semiotică) a patrimoniului cultural naţional din românia.

prof. Dr. Corneliu Ioan Bucur

10

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală şi valorificarea patrimoniului cultural şi natural

Iniţiativele privind valorificarea patrimoniului cultural şi natural s-au derulat până acum în absenţa unei

strategii naţionale, interinstituţionale, cu toate că acest domeniu necesită implicarea factorilor de decizie din diverse instituţii: Ministerul culturii și Patrimoniului Național, Ministerul Mediului și Pădurilor, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Educaţiei, cercetării, Tineretului şi Sportului.

odată cu integrarea în Uniunea Europeană, au fost alocate fonduri şi pentru valorificarea patrimoniului cultural şi natural, prin diverse programe. Astfel, Programul operaţional Regional prevede investiţii în turism, Programul operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane dispune de fonduri pentru instruire şi dezvoltarea spiritului antreprenorial inclusiv în domeniul tradiţiilor populare, iar Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 cuprinde trei măsuri pentru proiecte în domeniul valorificării şi protejării patrimoniului cultural şi natural al zonelor rurale, precum şi pentru dezvoltarea turismului rural.

Măsura 312 din PNDR – „Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi”

componenta „Investiţii pentru dezvoltarea activităţilor meşteşugăreşti, de artizanat şi a altor activităţi tradiţionale neagricole cu specific local (olărit, dogărit, împletituri de nuiele etc.), precum şi marketingul acestora (mici magazine de desfacere a propriilor produse obţinute din aceste activităţi).

Pot solicita finanţare: microîntreprinderile, persoanele fizice care se angajează să se autorizeze cu statut minim de persoană fizică autorizată până la semnarea contractului de finanţare.

Intensitatea sprijinului: 85% din valoarea eligibilă a proiectului, dar nu va depăşi 50 000 de euro pentru un proiect depus de o persoană fizică autorizată şi 200 000 de euro pentru un proiect depus de o microîntreprindere. Valoarea minimă a unui proiect trebuie să fie de 5 000 de euro.

11

Măsura 313 din PNDR – „Încurajarea activităţilor turistice”

Pot depune proiecte: microîntreprinderile, organizaţiile neguvernamentale, comunele şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitară realizate între comune, persoanele fizice care se angajează să se autorizeze cu un statut minim de persoană fizică autorizată până la data semnării contractului de finanţare.

Sunt finanţate:

Investiţiile în construcţia, modernizarea, extinderea şi dotarea structurilor de primire turistică. Proiectele trebuie să fie avizate că respectă arhitectura specifică locului iar cele care prevăd prin activitatea propusă păstrarea şi promovarea culturii tradiţionale primesc puncte în plus la selecţie.

construirea şi modernizarea infrastructurii aferente capacităţilor de cazare, precum sisteme de apă-apă uzată, achiziţionare de echipamente de producere a energiei din surse regenerabile etc.

Investiţii în activităţi recreative: alei pentru plimbări, spaţii de campare, plimbări cu mijloace de transport tradiţionale etc.

Investiţii legate de activităţi sportive precum trasee de ciclism, de echitaţie, rafting, alpinism etc.

12

construirea, modernizarea şi dotarea centrelor de informare, promovare turistică.

Dezvoltarea de sisteme electonice de rezervare pentru structurile de primire turistică.

Amenajarea de marcaje turistice, poteci spre obiective turistice.

Investiţii legate de refacerea în scop turistic a vechilor trasee de cale ferată cu ecartament îngust.

Investiţii legate de înfiinţarea şi amenajarea de trasee tematice: drumul olăritului, al cioplitorilor în lemn etc.

Elaborare de materiale promoţionale pentru activităţi turistice.

Intensitatea sprijinului: 100% pentru entităţile publice (organizaţii neguvernamentale şi asociaţii de dezvoltare intercomunitară), dar nu va depăşi 200 000 de euro pentru un proiect;

85% din totalul cheltuielilor eligibile pentru investiţiile în agroturism generatoare de profit, dar nu va depăşi 85 000 de euro pentru un proiect;

50% din totalul cheltuielilor eligibile pentru proiecte generatoare de profit ce prevăd alte investiţii în turismul rural.

13

Măsura 413-22 – „Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale”

Această măsură face parte din axa lEADER şi va fi implementată de grupurile de acţiune locală selectate pentru a pune în aplicare strategiile lor de dezvoltare locală.

Primesc finanţare:

Investiţiile în restaurarea, consolidarea şi conservarea obiectivelor de patrimoniu cultural din spaţiul rural (grupa B23) şi natural local (peşteri, copaci seculari, cascade etc.).

Studiile privind patrimoniul cultural (material şi imaterial) din spaţiul rural.

Achiziţionarea de echipamente pentru expunerea şi protecţia patrimoniului cultural.

Beneficiarii pot fi: consiliile locale şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitară, organizaţiile neguvernamentale, aşezămintele culturale şi instituţiile de cult, persoanele fizice şi juridice private.

Intensitatea sprijinului: 100% din totalul cheltuielilor eligibile pentru proiectele de utilitate publică, negeneratoare de profit, dar valoarea totală eligibilă nu va

depăşi 200 000 de euro pentru un proiect;

Maximum 70% din totalul cheltuielilor eligibile pentru proiectele generatoare de profit, cu o valoare maximă de 200 000 de euro pentru o perioadă de trei ani fiscali, conform regulii „de minimis” a comisiei Europene.

pentru fiecare măsură există ghidul Solicitantului, o broşură în care sunt descrise în detaliu procedura ce trebuie urmată şi documentele necesare pentru depunerea cererii de finanţare.

14

Implicarea grupurilor de acțiune locală în valorificarea patrimoniului cultural și natural

în acest moment – vara anului 2012 – pe plan naţional mai există fonduri disponibile doar pentru măsura 312, care

va avea sesiune de depunere de proiecte în perioada 3-28 septembrie 2012. cu toate acestea, potenţialii solicitanţi de finanţare pentru proiecte privind dezvoltarea unor afaceri meşteşugăreşti sau afaceri turistice pot primi fonduri prin axa lEADER din PNDR, care aduce o abordare nouă, aceea de a rezolva probleme locale pe plan local, prin intermediul grupurilor de acţiune locală (gAl) selectate în urma unor proceduri derulate de MADR.

Astfel, grupurile de acţiune locală selectate au la dispoziţie bugete de aproximativ 2,85 milioane de euro, pentru proiecte diverse în zonele pe care le reprezintă, inclusiv iniţiative pentru protejarea şi valorificarea patrimoniului cultural şi natural şi sprijinirea turismului. condiţia este ca aceste tipuri de intervenţii să fi fost cuprinse în strategiile de dezvoltare locală depuse de gAl-uri la MADR, în vederea selectării acestora spre finanţare. grupurile de acţiune locală lansează sesiuni de depunere de proiecte, ca mici autorităţi de management la nivel local, urmând măsurile

prevăzute în PNDR, dar având şi posibilitatea lansării unor sesiuni pentru măsuri atipice. Prin aşa-numitele măsuri atipice, gAl-urile pot primi proiecte care nu se încadrează în totalitate în măsurile PNDR.

ţinând cont că la nivel european patrimoniul cultural local este socotit un domeniu de maxim interes pentru gAl-uri, pentru exerciţiul financiar 2014-2020 al UE este de aşteptat că şi în România se vor aloca de către parteneriatele locale mai multe fonduri cu această destinaţie.

Amintim totodată că federaţia Naţională a gAl-urilor din România şi-a propus ca unul dintre cele mai importante obiective ale sale să fie participarea activă la elaborarea noului PNDR ce se va implementa în perioada 2014-2020, iar în acest context este deja recunoscut rolul patrimoniului cultural şi natural local în dezvoltarea durabilă a spaţiului rural românesc.

15

Studii de caz

16

Comuna Ciocănești, Bucovina – exemplu de valorificare a patrimoniului, prin păstrarea arhitecturii tradiționale

şi valorificare a patrimoniului cultural şi natural, care are un rol important în dezvoltarea turismului rural.

în urmă cu şaizeci de ani, leontina ţăran, o femeie din sat, a angajat un meşter popular pentru renovarea locuinţei, impunându-i decorarea faţadelor cu motive populare tradiţionale pe care ea însăşi le cosea pe costumele populare sau le utiliza la încondeierea ouălor.

Apariţia acestei case a declanşat un adevărat concurs între localnici în decorarea locuinţelor. Satul s-a transformat şi a început să atragă turişti atât din ţară, cât şi

Construcţiile au o însemnătate deosebită atunci când vorbim de conservarea şi valorificarea patrimoniului rural.

locuinţele şi anexele gospodăreşti trebuie să poarte amprenta arhitecturii tradiţionale.

Din păcate, acest aspect a fost şi este încă neglijat, permiţând construirea unor clădiri noi sau renovarea celor existente fără a ţine cont de elementele de arhitectură tradiţională specifice zonei, iar acest fapt conduce la distrugerea patrimoniului cultural şi totodată la deteriorarea aspectului întregului sat.

comuna ciocăneşti, din judeţul Suceava este un exemplu relevant de promovare

localizare: România / comuna ciocăneşti, judeţul SuceavaIniţiator: comuna ciocăneşti

Studii de caz

17

din străinătate, graţie construcţiilor sale cu motive tradiţionale.

După 1989, comuna ciocăneşti s-a confruntat cu pericolul distrugerii iremediabile a patrimoniului construit. însă cu aproape zece ani în urmă, consiliul local a luat decizia îndrăzneaţă de a obliga localnicii să respecte tradiţia locului atunci când doreau să modernizeze sau să construiască o clădire. Autorităţile locale nu au mai eliberat autorizaţii pentru construirea sau renovarea

clădirilor, dacă nu erau prevăzute elemente tradiţionale.

Din ce în ce mai mulţi turişti vin să admire aceste case cu motive ţărăneşti, comuna ciocăneşti fiind în acest sens un exemplu de sat unde păstrarea patrimoniului are ca rezultat dezvoltarea turismului şi, implicit, obţinerea unor venituri mai mari de către comunitate. Multe dintre locuinţele din sat au fost transformate în pensiuni agroturistice.

în timp, localnicii şi-au dat seama că pot valorifica şi alte tradiţii locale şi au început să organizeze evenimente cum ar fi „festivalul păstrăvului”, „festivalul ouălor încondeiate”, concursul pentru turişti „cernerea aurului” – care aminteşte de timpurile străvechi când căutătorii acestui metal preţios răscoleau malul Bistriţei Aurii, iar mai nou au reînviat în scop turistic o meserie practicată încă de acum 800 de ani – plutăritul, plimbându-şi oaspeţii pe Bistriţa.

Tot aici a fost deschisă şi prima mină turistică din România, iar localnicii vor să readucă la viaţă o altă tradiţie, aceea de „ciocănari de arme”, deoarece se spune că aici au fost atelierele unde se făureau armele domnitorului ştefan cel Mare.Astăzi, localitatea a ajuns să poarte numele de „comuna turistică ciocăneşti” sau „comuna muzeu ciocăneşti – Bucovina”.

Ţuţu ChirileanuConsilier Am – pNDrExpert în construcţii rurale

18

„Salvgardarea patrimoniului construit. O cale spre dezvoltarea durabilă a turismului sud-transilvănean”

se adresează şi proprietarilor de case tradiţionale, informându-i despre valoarea acestora, precum şi despre obligaţiile legale şi morale ce le revin în promovarea şi păstrarea fondului de patrimoniu, cu un potenţial enorm pentru turism. Proiectul poate fi implementat şi în alte zone ale ţării ce au un potenţial arhitectural pentru turism. Totodată, poate fi un punct de plecare pentru schimbarea legislaţiei actuale învechite.

Eugen Vaidapreședinte al rEComESpAr

Proiectul „Salvgardarea patrimoniului construit. o cale spre dezvoltarea durabilă a turismului sud-

transilvănean” are o durată de doi ani și se referă la documentarea fotografică a tuturor caselor tradiţional-autentice din mediul rural sud-transilvănean, în special a celor săseşti, supuse demolării, degradării şi intervenţiilor cu impact negativ asupra aspectului arhitectural. în prima serie de documentare intră 64 de sate. Documentaţia este valoroasă din punct de vedere al informaţiilor cultural-istorice pe care le furnizează și poate servi generaţiilor viitoare care vor dori să reconstruiască ceea ce au distrus părinţii sau bunicii lor. Se estimează documentarea fotografică a 10 000 de clădiri. în plan secundar, proiectul

localizare: România / judeţele Mureş, Sibiu, Alba, BraşovInstituţii implicate: Reţeaua colecţiilor şi Muzeelor Etnografice Săteşti Particulare din România (REcoMESPAR) şi Anglo-Romanian Trust for Traditional Architecture (ARTTA)Parteneri: Direcţia Judeţeană pentru cultură, culte şi Patrimoniu Naţional Sibiucosturi şi surse de finanţare: 3 000 de euroSponsorizare: ARTTA

19

„Mișcarea Rowmania pentru un turism lent în Delta Dunării”

Dunării (meşteşugarii bărcilor de lemn), şi îmbinând-o cu liniile dinamice ale unei canoe moderne.

canotca este primul dintre produsele 100% româneşti pe care Mişcarea Rowmania le lansează pentru a încuraja şi salva meşteşugurile locale, folosind inovaţia şi un design modern. în anii următori, prin acest program vor fi demarate iniţiative legate de încurajarea creativităţii şi promovarea inovaţiilor româneşti. Programul, axat pe turism activ, stil de viaţă sănătos şi dezvoltare durabilă, îşi propune să identifice trasee pentru vâslit în mai multe zone ale ţării. crearea unei infrastructuri turistice puţin intruzive pentru natură, prin folosirea de materiale şi meşteşuguri locale, va oferi acestor zone o şansă de a se dezvolta economic, păstrând neafectat patrimoniul local şi oferind soluţii de afaceri pentru locuitori.

Asociaţia Ivan Patzaichin – Mila 23 a fost înfiinţată pentru a proteja biodiversitatea culturală şi naturală

a zonelor cu ape din România, având trei direcţii de acţiune: mişcarea Rowmania, infrastructura de ecoturism integrată în programele de antreprenoriat social şi parteneriatele pentru dezvoltare durabilă, concepute să susţină cu know-how şi investiţii zonele subdezvoltate din Delta Dunării şi parcurile naturale din ţară.

înfiinţată de fostul campion olimpic Ivan Patzaichin, Mişcarea Rowmania îşi propune să promoveze turismul cu barca cu vâsle, atât la nivel intern, cât şi internaţional. Mişcarea Rowmania s-a lansat în aprilie 2011, când Ivan Patzaichin a prezentat publicului un model de barcă unic – canotca, o canoe ca o lotcă, produs românesc realizat în cadrul unui atelier-şcoală din Tulcea, preluând tradiţia marangozilor din Delta

localizare: România / Delta Dunării şi un centru de informare la BucureştiIniţiator: Asociaţia Ivan Patzaichin – Mila 23

20

în 2012, asociaţia intenţionează să dezvolte două proiecte pilot de promovare a ecoturismului, centrele Rowmania din Bucureşti şi crişan, Delta Dunării.

centrul din Bucureşti va fi realizat în zona Piaţa Unirii, platoul din faţa Bibliotecii Naţionale. Acesta va funcţiona ca spaţiu de promovare a ecoturismului, oferind şi posibilitatea de a închiria bărci cu vâsle pentru plimbări pe Dâmboviţa.

în acest perimetru vor fi realizate insule artificiale ce reprezintă conceptual destinaţii de ecoturism din ţară, promovând locaţii din Delta Dunării şi Parcurile Naţionale unde există luciu de apă, trasee ecvestre sau pentru ciclism. la crişan, va fi inaugurat un al doilea centru, cu o reţea de trasee pentru barca cu vâsle.

tiberiu CazaciocAsociația „Ivan patzaichin - mila 23”

21

Revitalizarea obiceiului „Udătoriul”

localizare: şurdeşti, MaramureşIniţiator: centrul de conservare şi Valorificare a Tradiţiei Populare, Baia Mare. După primiiani, Primăria şişeşti, din care satul şurdeşti face parte, a preluat costurile privind platamuzicienilor şi promovarea.

obiceiul care are loc în a doua zi de Paşti a fost revitalizat la iniţiativa localnicilor din şurdeşti. „Udătoriul”

presupune sărbătorirea celui mai harnic om din sat, cel care a ieşit primul la arat. Este un vechi obicei agrar, cu o largă răspândire înainte de perioada comunistă, fiind întâlnit nu doar în Maramureş, ci şi în alte zone ale Transilvaniei. obiceiul mai poartă numele de Tânjaua, Plugarul, cu căruţul. Se mai întâlneşte şi la Hoteni, tot în Maramureş, unde are loc festivalul Tânjaua de pe Mara, iar în zona făgăraşului poartă numele Plugarul.

obiceiul a fost interzis în anii 1950, din motive politice (se sărbătorea cel mai harnic om din sat în condiţiile în care începuse colectivizarea, totodată în şurdeşti era o comunitate greco-catolică foarte puternică, iar obiceiul începea de la această biserică).

în 1968 obiceiul a fost reluat o singură dată, pentru a fi înregistrat în scop de documentare.

Abia după 1989 „Udătoriul” a fost revitalizat, ceea ce a condus şi la purtarea costumelor tradiţionale. Tinerii din sat se implică nu doar în practicarea acestui obicei, ci şi în revitalizarea altor practici tradiţionale din zonă.

în urma practicării „Udătoriului”, numărul turiştilor a crescut. însă nu doar faima sa este importantă, ci mai ales faptul că a determinat coagularea unei comunităţi în jurul valorilor sale culturale.

Ana maria Iugamuzeul Național al Țăranului român

22

23

localizare: Bata, judeţul AradIniţiator: S.c. foresta Roiban S.R.l.costuri şi surse de finanţare: aproximativ 90 000 de euro, din fondurile firmei

Proiectul a presupus transformarea unei clădiri vechi într-o pensiune agroturistică, la marginea localităţii

Bata, precum şi amenajarea unui spaţiu verde în jurul pensiunii. în acest sens, au fost achiziţionate un grajd şi un teren de 2 ha.

clădirea a fost modernizată, păstrând însă moştenirea arhitectonică şi culturală locală, pentru a atrage turiştii dornici să se retragă spre relaxare într-un mediu rustic. Parcul din jur a fost amenajat iar mai multe obiecte vechi din lemn, originare din Banat, au fost recondiţionate.

Pensiunea oferă un meniu tradiţional, asigurat în cea mai mare parte din produse locale. Acest proiect implică iniţiativa privată în păstrarea şi promovarea culturii tradiţionale rurale, putând servi ca exemplu şi altor investitori interesaţi de afaceri

Pensiunea agroturistică „La Bade Ioane”

în turismul rural. Iniţiatorii proiectului participă la dezvoltarea comunităţii locale prin impactul economic al activităţii şi utilizarea forţei de muncă locale. Totodată, contribuie la o dezvoltare rurală durabilă, prin utilizarea resurselor naturale, în special a celor locale.

mihai pascupreședinte, Asociația EXCELSIor

24

şezătoarea este primul eveniment la sat dintr-o serie planificată de tânăra organizaţie de dezvoltare rurală „Village

life”, care urmăreşte valorificarea tradiţiilor satului, pentru a da un impuls economic comunităţilor săteşti.

observând tendinţa orăşenilor de reîntoarcere, sau măcar de cunoaştere, a unei vieţi simple, de la mâncarea preparată cu produse din propria grădină, până la hainele cusute manual şi alte îndeletniciri ale traiului la ţară, organizaţia şi-a propus să aducă laolaltă cele două lumi: oraşul sufocat de grabă şi satul tradiţional. Astfel, orăşenilor români şi străini li se oferă ocazia să pună mâna pe lopată, pe fus, pe războiul de ţesut, să înveţe meşteşuguri şi tradiţii de la oamenii satelor. în acelaşi timp, sătenii implicaţi devin mai mândri de moştenirea lor, văzând că poate fi capitalizată.

localizare: satul Pietriceaua, judeţul PrahovaIniţiator: organizaţia neguvernamentală Village life

Prima şezătoare cu oaspeţi de la oraş organizată de Village life a avut loc în aprilie 2012, la Pietriceaua, comuna Brebu – Prahova, la familia Dilimoţ. Maria Dilimoţ, pasionată de tradiţie, a construit în curtea casei un muzeu cu articole tradiţionale, unele vechi de peste 200 de ani, adunate în timp de la rude, prieteni şi vecini.

Aproximativ 20 de orăşeni, printre care şi câţiva cetăţeni străini, au participat la eveniment, au ascultat cântecele şi au încercat dansurile locului, tradiţiile, au învăţat să toarcă şi să coasă feţe de masă, au gustat din bucatele preparate după reţetele locale. la sfârşitul zilei, și-au exprimat recunoştinţa faţă de organizatori prin donaţii ce au depăşit suma pe care familia Dilimoţ o câştigă într-o lună întreagă.

„şezătoarea” a participat şi la concursul de

Oraşul, înapoi la sat. Şezătoarea de la Pietriceaua

25

proiecte cu impact social – Social Impact Award, câştigând premiul de popularitate, cu peste 2 000 de voturi primite online, mai multe decât orice alt proiect finalist în concurs, nu doar din România, ci şi din celelalte ţări participante.

credinţa celor de la Village life este că dezvoltarea satului trebuie să se axeze pe încurajarea şi promovarea unicităţii lui, nu doar pe infrastructură şi pe copierea unor modele din occident, care sunt oricum greu de aplicat la noi.

Ei consideră că România trebuie să mizeze pe valorificarea obiceiurilor şi tradiţiilor, care aici sunt încă vii, în condiţiile în care vesticii încearcă să le recupereze pe cele pe care le-au pierdut deja.

Alexandra VasiliuFondator „Village Life”

26

opt săteni din Ariceştii Zeletin au hotărât să pună în valoare una dintre cele mai importante resurse ale

comunităţii lor: pomii fructiferi.

Au înfiinţat un grup de acţiune pentru a pune bazele unei şcoli care să formeze o nouă generaţie de specialişti în pomicultură, ocupaţie aproape dată uitării în ultimele două decenii.

Iniţiativa lor a primit sprijinul fundaţiei PAcT, prin programul „învăţare, Participare, încredere”.

în perioada mai-august 2011, grupul a derulat proiectul „Dezvoltare locală prin formare şi iniţiativă comunitară”, instruind în pomicultură 15 tineri cu vârste cuprinse între 14 şi 22 ani.

localizare: satul Ariceştii Zeletin, judeţul PrahovaIniţiator: fundaţia PAcT

Lecție pentru valorificarea potențialului productiv al pomilor fructiferi

Proiectul a cuprins şi o campanie de copcire a pomilor din livadă, cumpărarea unor produse necesare protejării şi întreţinerii livezilor, înfiinţarea unei structuri asociative (organizaţie neguvernamentală), stropirea pomilor, cosirea fânului din livadă şi schimbul de bune practici.

Tinerii au venit cu idei noi prin care vor să ajute comunitatea să se dezvolte. o parte dintre cursanţi au cerut sprijinul inginerului horticultor pentru a-şi dezvolta plantaţii, dar au venit şi cu ideea de a înfiinţa o plantaţie de pomi fructiferi în livada şcolii, cu puieți din pepinieră.

o acţiune care a entuziasmat participanţii a fost schimbul de bune practici în localitatea Saschiz, Mureş, unde au vizitat o fabrică de prelucrare a fructelor şi mici întreprinzători locali în domeniul valorificării acestora.

27

în implementare, grupul de iniţiativă a colaborat activ cu şcoala din localitate, prin sprijinul oferit în realizarea majorităţii activităţilor, şi cu autorităţile locale.

Luiza CristeaFundația pACt

28

Practici agricole și biodiversitate

culturilor, numărul de fâneţe şi păşuni, administrarea acestora, perioada de lucru a fânului şi perioada de păşunare. Totodată, a fost realizat un studiu privind biodiversitatea păşunilor şi fâneţelor.

Au fost astfel evidenţiate patru tipuri diferite de management al fâneţelor, cu acţiuni specifice asupra mediului natural.

A fost realizată o comparaţie cu practicile agricole contemporane din Suedia, observându-se că o parte dintre cele identificate în România nu mai sunt decât parţial amintite în sursele istorice suedeze.

cercetătorii au notat totodată discrepanţa dintre ceea ce se întâmplă pe teren, în agricultura practicată de secole, care a dus la păstrarea unei biodiversităţi bogate în zonă, şi cerinţele standardizate prevăzute de

Institutul de Biodiversitate al Universității din Uppsala - Suedia și Muzeul Național al țăranului Român au realizat o

cercetare în două sate din zona montană maramureşeană, Botiza şi şurdeşti, asupra legăturii strânse dintre practicile agricole tradiţionale şi biodiversitate.

Partenerii suedezi, care au şi asigurat costurile cercetării, au vrut să completeze prin rezultatele studiului sursele istorice din ţara lor, privind folosirea păşunilor şi a fâneţelor, pornind de la faptul că în zonele montane din România practicile agricole tradiţionale sunt încă vii.

în cadrul cercetării 20 de familii au răspuns unui chestionar, oferind informaţii despre proprietatea asupra terenului, numărul de animale, împărţirea terenului agricol, sistemul de moştenire a pământului, rotaţia

localizare: judeţul MaramureşIniţiator: Institutul de Biodiversitate al Universităţii din Uppsala, Suedia, şi Muzeul Naţionalal ţăranului Român

29

programele europene de dezvoltare rurală, fapt care influenţează biodiversitatea actuală. în cadrul cercetării au fost organizate trei şcoli de vară pentru biologi şi etnografi şi au participat 70 de specialişti din Suedia şi Norvegia. o parte dintre ei doresc să aplice în

țarile lor practicile identificate în România, recunoscând astfel valoarea acestora pentru biodiversitate.

Ana maria Iugamuzeul Național al Țăranului român

30

Programul de dezvoltare rurală „Cele mai frumoase sate din România”

Pentru a accede în asociaţie, satele sunt evaluate pe baza unor criterii obiective, de calitate.

Asociaţia a implementat o serie de proiecte, cum ar fi: Ecoparcul „Labirintul poveştilor” – parc de agrement de 7 ha, labirint în lanul de porumb, amenajat pentru a atrage turiştii, pentru realizarea de animaţii educative pentru copii şi teambuilding. Festivalul dulceţei - eveniment național desfășurat în comuna Brebu, jud. PrahovaGhidul „Cele mai frumoase sate din România” – primul ghid cultural şi turistic al satelorPentru mai multe informaţii, accesaţi www.satefrumoase.ro

Nicolae marghiol, președinte Asociația „Cele mai Frumoase Sate din românia”

Programul de dezvoltare rurală „cele mai frumoase sate din România” este derulat de asociaţia cu acelaşi nume

şi inspirat de iniţiative similare din alte ţări europene.

Programul propune ca satele frumoase ale României, reprezentative pentru fiecare judeţ, să se dezvolte pe baza moştenirii lor materiale şi culturale, fie că este vorba despre dezvoltarea şi valorificarea produselor agricole şi tradiţionale, de tradiţii şi obiceiuri unice, de natură şi peisaje deosebite sau de turism.

Asociaţia doreşte implementarea unui program naţional pilot, de anvergură, cu acţiuni care valorifică spaţiile rurale atât sub aspect cultural, cât şi ca potenţial natural, pe o listă de priorităţi ale instituţiilor abilitate să le susţină financiar.

31

localizare: feldioara, judeţul Braşov

Arminzinii (armindenii, ca denumire literară) sunt mesteceni tineri pe care feciorii îi taie sub supravegherea

pădurarilor, pentru un obicei practicat de zeci de ani în perioada Rusaliilor, în satul feldioara din Braşov.

Mestecenii tineri sunt înfipţi la porţile fetelor din sat în dimineaţa de Rusalii. Pentru fete, mândria este cu atât mai mare cu cât au la poartă mai multe perechi de mesteceni.

însă totul începe cu două săptămâni înainte, când tinerii din sat se împart în cete (partide, după cum se spune în zonă) şi umblă să arvunească mai multe căruţe şi cai pentru transportul mestecenilor. Totodată, stabilesc o gazdă care are o şură suficient de încăpătoare pentru a adăposti armindenii. Apoi repetă cântecele pe care le vor cânta în ziua de Rusalii, în timp ce vor bate mestecenii la porţile fetelor şi pregătesc steagurile cu care vor umbla prin sat, panglicile din hârtie

Obiceiul „armindenilor” (arminzinilor)

colorată cu care vor împodobi caii, căruţa şi chiar pălăriile pe care le vor purta.

în vinerea de dinainte de Rusalii pleacă în pădure cu pădurarul pentru a tăia mestecenii. A doua zi, se adună la gazdă, unde împerechează armindenii doi câte doi, după înălţime, grosime şi coroană, şi îi ascut pentru a-i fixa mai uşor în pământ. Tot atunci împletesc coroane din frunze de stejar, cu care vor împodobi căruţa şi caii.

fixarea armindenilor la porţile fetelor nu se face la rând, ci pe sărite. flăcăii încarcă doar câteva perechi de mesteceni în căruţă, cu care străbat satul de la un capăt la altul, bătând un rând ici, un rând colo, pentru a avea ocazia de a trece de mai multe ori pe drum şi de a fi văzuţi de lume.

Având în vedere că fiecare partidă aduce în jur de 30-40 de perechi de mesteceni, drumurile durează până după prânz.

32

După ce termină, merg acasă, se spală, se odihnesc și seara merg la fete după plata arminzinilor, iar acestea îi cinstesc cu prăjituri, băutură şi bani. Sumele strânse se împart în mod egal, după ce sunt plătite datoriile pentru chiria cailor, a platformei

şi celelalte cheltuieli ivite în pregătirea obiceiului. Din câştigul realizat pregătesc o petrecere unde invită şi fetele.

Karmen Violeta romanmeșter popular

33

Reamenajarea stânelor în scop turistic

în incinta unei stâne pot fi amenajate spaţii de cazare pentru turiştii dornici să urmărească sau să participe la activităţile care se desfăşoară aici şi să guste din produsele tradiţionale preparate de ciobani. o stână reamenajată respectând normele de igienă va oferi turiştilor produse tradiţionale, sigure din punct de vedere alimentar. Potenţialul pentru un astfel de turism este uriaş, ţinând cont de existenţa numeroaselor trasee turistice montane, care implică şi necesitatea găsirii unor locuri de popas sau cazare peste noapte.

Reamenajarea stânelor trebuie făcută astfel încât să fie atinşi o serie de parametri privind igiena, care

să permită totodată includerea acestor construcţii în circuitul turistic. Arhitectura tradiţională, reţetele privind procesarea laptelui sau obiceiurile ce ţin de organizarea stânelor trebuie păstrate în formă autentică.

Numai astfel vom putea vorbi despre un nou tip de turism rural, „turismul de stână”, ca şansă pentru păstrarea acestui patrimoniu cultural tradiţional deosebit.

34

în plus, nu putem să nu menţionăm faptul că în ultima vreme a început să se dezvolte, atât în străinătate, cât şi la noi în ţară, un segment nou de turişti, care caută activităţi şi spaţii de cazare mai puţin convenţionale.

Stânele din munţii noştri, odată reamenajate, pot genera un asemenea tip de turism neconvenţional, oferind călătorilor posibilitatea de a petrece câteva zile într-un cadru natural deosebit, intrând în contact direct cu viaţa de zi cu zi a unui păstor, care din multe puncte de vedere poartă amprenta trecutului îndepărtat în cele mai autentice forme.

ca să poată fi introdusă în circuitul turistic, stâna trebuie să treacă printr-un proces de omologare şi clasificare. Dat fiind faptul că în legislaţia naţională nu se regăseşte acest tip de structură turistică, propunem aplicarea aceloraşi condiţii, în vederea clasificării, ca în cazul cabanelor turistice şi/sau al cabanelor de vânătoare şi pescuit. conform legislaţiei în vigoare, cabanele turistice sunt structuri de primire de capacitate relativ redusă, funcţionând în clădiri independente, cu arhitectură specifică, asigurând cazarea, alimentaţia şi alte servicii necesare turiştilor aflaţi în drumeţie sau la odihnă în zone montane, rezervaţii naturale, în apropierea staţiunilor balneare sau a altor obiective de interes turistic.

Plecând de la aceste aspecte, considerăm că o modificare în acest sens a legislaţiei ar permite funcţionarea uneia dintre cele mai interesante structuri de primire turistică din Europa.

Scoaterea la lumină a unei tradiţii milenare a poporului român reprezintă o oportunitate pentru conservarea, promovarea şi valorificarea patrimoniului cultural, atât din punct de vedere material, cât şi imaterial.

Ţuţu ChirileanuConsilier Am-pNDrExpert construcţii rurale

35

Opinii

36

PLEDOARIE PENTRU SALVAREA PATRIMONIULUI VERNACULAR

numai de istorie, ci şi de creaţiile prezentului, armonizate cu ceea s-a moştenit deja ca autentic şi valoros.

Satul a cunoscut întotdeauna modificări structurale, implicând teritoriul şi construcţiile. Entuziasmul nostalgic al specialistului nu poate întrerupe această dezvoltare firească, dar o poate orienta prin cunoaştere şi obiectivitate. Transformările rapide care au loc, mai ales după 1990, reclamă ca necesară imixtiunea specialistului în dezvoltarea lumii rurale, cel puţin ca observator, dacă nu şi ca determinator de schimbări raționale.

Discursului generos privind protecţia patrimoniului etnologic, în general, şi a celui construit în special, ameninţat cu dispariţia rapidă, i se adaugă astăzi justificări economice: dezvoltarea în viitor a turismului cultural, ecologic, ecleziastic face ca investiţia în zona arhitecturii rurale să fie una rentabilă pe termen lung. Noua modă a locuinței ecologice poate face din Dobrogea

lecţia oferită de istorie demonstrează că dispariţia valorilor culturale bazate pe tradiţie lasă în urmă un vid care antrenează la rândul său o acută criză de identitate ce nu poate fi depăşită prin înlocuirea valorilor proprii cu valori importate şi nici prin idealizarea excesivă a trecutului care duce, nu de puţine ori, la reconstrucţii neautentice, la imitaţii neadecvate ritmului de dezvoltare firească a sitului rural. De aceea, cu ajutorul specialistului şi al unei bune şi profunde cunoaşteri a lumii satului, se poate constitui din cercetarea arhitecturii rurale o bază pentru modernizarea, fără distrugeri şi convulsii, a lumii satului românesc.

Această pledoarie nu se vrea a fi făcută pentru o reconstruire artificială a trecutului şi nici pentru menţinerea satului la nivelul de dezvoltare a locuinţei din secolul al XIX-lea, ci pentru armonizarea trecutului cu noul şi modernul, într-o simbioză care să reînnoiască valorile şi nu să copieze ceea ce a fost adecvat lumii rurale în timpuri revolute. Identitatea culturală nu poate fi determinată

OPINII

37

o zonă de interes pentru specialiştii din afara granițelor României, dar şi ale Europei.

Arhitectura lutului, cu tehnicile arhaice de construcție, a devenit obiect de studiu pentru dezvoltarea unor locuințe moderne adaptate unei mentalităţi noi, de întoarcere către natură.

Pornind de la aceste premise, cumulate cu noile transformări impuse habitatului tradiţional după 1990, considerăm că în momentul de faţă se impune ca deosebit de urgent „Inventarul general al monumentelor de arhitectură populară din România”, o acţiune agreată şi susţinută la nivel naţional. obiectivul imediat al unei asemenea cercetări de anvergură este acela de a obţine, în cât mai scurt timp posibil, un maximum de informaţii privind patrimoniul rural din teren.

obiectivul major şi de durată al unei asemenea acţiuni ar fi obţinerea unei baze documentare pe cât posibil exhaustive, la nivel local şi regional, care să servească pentru elaborarea unui plan coerent de salvare şi revalorificare a arhitecturii vernaculare.

Conf. Dr. paula popoiuDirector general, muzeul Național al Satului „Dimitrie gusti”

38

39

Opinie privind condiția meșterului popular la târgurile tradiționale

Nu suntem împotrivă ca artiştii plastici să-şi expună lucrările, deşi aceştia au galerii de artă unde o pot face, iar absolvenţii de la facultăţile de design – târgurile de produse manuale (hand made). Precizez că meşterii nu au acces la galeriile de artă şi nici la târgurile de produse hand made decât contra unor sume considerabile.

Ar trebui ca cei care conduc instituţiile de etnografie şi cei care lucrează cu meşterii să îşi schimbe atitudinea şi să ne restituie târgurile tradiţionale, care erau ale noastre, ale meşterilor populari.

Karmen Violeta romanmeşter popular - creatoare de dantelă

în ultimii patru-cinci ani, condiţia meşterilor populari care participă la târgurile de profil organizate de unele

muzee de etnografie şi de unele centre de valorificare şi păstrare a tradiţiilor s-a deteriorat vizibil. Din păcate, aceste târguri, dedicate meşterilor populari, au fost invadate de producătorii de hand made sau, cum le spun organizatorii, de artişti plastici – elevi, studenţi sau absolvenţi de arte plastice, care, cu complicitatea muzeografilor, au pătruns în târgurile tradiţionale aducând nu doar produse lucrate manual, ci şi mărfuri din china, de calitate inferioară, dar care copiază modelele tradiţionale româneşti, la preţuri mult mai mici, pe care meşterii populari nu şi le pot permite, pentru că ar fi muritori de foame.

Din această cauză, o parte dintre meşteri, ca să supravieţuiască, au început să vândă şi ei, alături de obiecte care peste ani ar putea fi considerate de patrimoniu, mărfuri îndoielnice, la preţuri de nimic, pentru a-şi acoperi cheltuielile de deplasare. De aceea, numărul celor care mai vin la manifestările de acest gen a scăzut.

40

Muzica tradițională, încotro?

De peste 20 ani trăiesc, din ce în ce mai acut, drama transformării unei muzici care ar fi trebuit sa aparţină

patrimoniului imaterial, într-un bun de consum. cu toate că aș fi putut să cânt într-o orchestră simfonică sau să predau fagotul, mi-am asumat o uriaşă răspundere şi anume promovarea muzicii tradiţionale româneşti într-o perioadă în care aceasta este profund mistificată.

Muzica „populară” nu este altceva decât o poluare a muzicii ţărăneşti, o muzică folclorizată apărută cu un scop precis – cel propagandistic – golită de mesajele transmise pe plan ceremonial, privată de caracterul improvizatoric, acompaniată brutal şi stereotip, marcată de izbucnirile de artizanat interpretativ ale soliştilor, de şablonizarea şi kitschizarea textului. Muzica populară nu are legătură nici cu satul contemporan, nici cu cel tradiţional, deci cu atât mai puţin cu spiritualitatea românească. A apărut artificial şi s-a constituit într-un bun de consum, tributar modei şi exploatat ca atare, fiind identificată cu muzica de companie şi divertismentul ieftin.

Muzica tradiţională, ţărănească în cazul românilor, este o muzică utilitară sau de foto: Iulia gorneanu

41

ceremonial. ţăranul român cânta pentru el „de stâmpărare”, cânta în biserică pentru preamărirea Domnului şi iertarea păcatelor, îi cânta copilului să-l adoarmă, miresei să-i fie despărţirea de fetie mai uşoară, mortului de împăcare cu lumea din care pleacă.

colinda de sărbători noaptea, timp considerat magic, al iniţierii ceremoniale, al morţii şi al învierii. Mai cânta balade, cântece care au marcat anumite evenimente şi care au rămas în memoria colectivă. Această muzică nu evoluează, ci se transmite din generaţie în generaţie precum limba maternă. ceea ce ni se prezintă la televizor să fie oare folclorul românesc? Vă asigur în deplină cunoştinţă de cauză că NU aşa stau lucrurile.

Sunt conştient că dispariţia acestor emisiuni televizate ar atrage imediat reacţii de genul „noi nu ne vindem ţara”, din simplu motiv că cei mai mulţi oameni chiar cred că aceasta este muzica tradiţională românească şi, în concepţia lor, o astfel de marginalizare ar însemna pierderea specificului naţional. în schimb, eu sunt convins de faptul că prin promovarea acestui gen de muzică/spectacol putem pierde puţinul adevăr care ne-a mai rămas în vatra satului, deoarece folclorul, departe de a fi un izvor nesecat, este o lumânare care abia dacă mai pâlpâie. Pe de altă parte, vom pierde definitiv cel mai important segment de public – tinerii, care refuză deja oferta culturală grefată

pe tradiţional şi este de înţeles, deoarece produsul venit din această zonă stă de obicei sub semnul kitsch-ului. într-o lume a confuziilor, a incompetenţelor de tot felul, trebuie să dăm o altă faţă culturii tradiţionale, să ne educăm publicul pentru a o putea primi şi aprecia la adevărata ei valoare. De ce este atât de important? Deoarece penetrarea civilizaţiei moderne va şterge pe diferite coordonate deosebirea dintre sat şi oraş. Veşnicia satului, a etnicului va tinde să dispară… Trebuie să oferim o alternativă.

Insist asupra faptului că muzica tradiţională şi datina formează un patrimoniu, şi ca orice patrimoniu trebuie expus doar de către profesionişti. cu experienţa acumulată în şapte ani de televiziune şi în peste 30 de ani de cercetare, încerc ca fiecare emisiune, fiecare concert, să fie o sărbătoare a spiritului, o poveste despre identitatea noastră, despre satul românesc aşa cum arată el acum, despre delimitarea prin cântec a locului nostru în lume. şi dacă, aşa cum am mai spus, un popor care îşi uită tradiţiile este în pericol de a se nărui spiritualiceşte, cred că întoarcerea la obârşii este obligatorie.

grigore Leşe, doctor în muzicăprofesor asociat al Facultăţii de Litere – Etnologie, Universitatea Bucureşti

42

Pensiunile agroturistice – păstrarea autenticității

Pensiunile agroturistice sunt din ce în ce mai căutate în Europa, fiind adevărate „cărţi de vizită” ale specificului

diferitelor regiuni. Prin activităţile desfășurate la fermă, fie că e vorba de livezi cu pomi fructiferi, apicultură, creşterea animalelor, se menţine un stil de viaţă tradiţional specific satului din secolul XX.

Astfel, orăşenii care îşi petrec un weekend sau o vacanţă la ţară, pe lângă faptul că se relaxează prin schimbarea mediului, iau parte la activităţile cotidiene dintr-o gospodărie. Pentru a se păstra caracterul tradiţional al caselor, implicit al pensiunilor, trebuie ca localnicii să fie conştienți de importanţa patrimoniului local, chiar să fie încurajaţi să păstreze stilul arhitectonic al caselor, materialele de construcţii specifice, acoperişurile cu tiglă roșie sau stuf, gardurile de lemn.

în momentul de faţă în România sunt peste 5 000 de pensiuni, dintre care aproximativ 1 000 sunt agroturistice. Din păcate, multe dintre ele nu respectă specificul locului: vezi la munte pensiuni cu acoperiş albastru, în sudul Transilvaniei case cu specific maramureşean, garduri betonate şi altele.

Unii proprietari de pensiuni nu realizează că tocmai ceea ce este tipic unei regiuni, simplitatea unei case tradiționale cu mușcate pe prispă, cu o curte mare îi atrage pe turiști și îi face să revină cu plăcere. cele mai căutate sunt pensiunile agroturistice care au găini – oferind astfel ouă proaspete turiștilor, vaci – pentru lapte și brânză sau o gradină cu legume.

Pe de o parte alimentele proaspete constituie o motivație în alegerea destinației turistice, pe de altă parte putem identifica și o componentă educativă: nu e o glumă că mulți copii de la oraș doar venind la țară pot face distincția dintre ied și miel, dintre rață și gâscă și se pot convinge că vacile nu sunt de fapt mov, cum apar pe etichetele unor mărci de ciocolată.

Din păcate însă, pensiunile agroturistice se confruntă cu mai multe dificultăți. în urma unor cerinţe exagerate, venite de la diverse organisme, se solicită îndeplinirea unor reguli, cum ar fi:- existenţa a trei chiuvete de inox în bucătărie;-obţinerea avizului PSI, unde se cere un „scenariu” de incendiu, extrem de costisitor, câtă vreme mai utilă ar fi o vizită a pompierilor, în cursul căreia proprietarii de

43

pensiuni să primească sfaturi practice;-unele gazde nu pot oferi produse din producţia proprie deoarece reglementările nu le permit, fiind astfel obligate să cumpere din supermarket ouă, brânză, pastramă etc.

condițiile civilizate de trai pentru localnici și pentru oaspeți – apă curentă caldă și rece, încălzire centrală, drumuri accesibile, canalizare, televiziune prin cablu, acces la internet – sunt de dorit în toate satele românești, fiind un indiciu al evoluției societății.Nu ne-am propus niciodată să transformăm rețeaua de pensiuni ANTREc într-un „muzeu al satului”, dar ne dorim ca aceste

pensiuni confortabile să respecte stilul zonei respective, începând de la poarta de intrare în curte până la covorul și perdeaua din dormitor.

Trăim în secolul XXI, ne place şi ne-am obişnuit cu confortul acasă şi în vacanţă, dar asta nu înseamnă că pensiunile turistice şi agroturistice trebuie să renunţe la ceea ce e autentic, la farmecul care atrage oaspeţii români şi străini.

Dr. maria Stoianpreşedinte fondator ANtrEC românia

44

Pledoarie pentru îmbrăcămintea tradițională

Atunci când vorbim despre hainele româneşti, un prim gând ne duce la portul tradițional.

Armonios conceput în ansambluri unitare, costumul tradițional este parte integrantă a istoriei şi civilizaţiei noastre, păstrându-şi nealterate în timp caracteristicile dominante. Este un document viu, care a transmis de-a lungul generaţiilor mesajul unei creaţii artistice autentice, dovadă a talentului şi măiestriei de netăgăduit ale țărăncii în elaborarea cu fineţe a cusăturilor şi broderiilor şi alegerea armonioasă a culorilor.

Dacă de-a lungul a sute de ani realizarea veşmintelor a evoluat în paralel cu evoluţia tehnicii, a trecut ceva vreme de când această îndeletnicire a început să dispară şi de când s-a ajuns la adoptarea în masă a hainelor importate, viaţa acestor tradiţii, a hainelor lucrate în casă fiind curmată.

Tradiţiile se transmit din generaţie în generaţie, iar dacă acest lucru nu s-a întâmplat, înseamnă că noi nu ne-am făcut datoria. E greu să ne întoarcem acum la acea gospodărie ţărănească, unde femeile se întâlneau la şezătoare, când fiecare îşi realiza cu iscusinţă hainele şi obiectele casnice, din materii prime care erau produsul gospodăriei

ţărăneşti. chiar dacă sătencele nu aveau şcoală, prin talent şi îndemânare, prin culori, semne şi cusături, îmbrăcămintea avea un limbaj propriu.

Asociația culturală Tradiții, Identitate și Succes (AcTIS, Timișoara) propune ca ziua de 15 august, de Sfânta Maria, să fie dedicată costumului tradițional, pe care să-l purtăm –bunici, părinți, nepoți – în semn de prețuire a propriilor rădăcini.

Să nu renunţăm la ce avem mai frumos, la straiul nostru tradițional! Este adevărat că nu ne mai putem întoarce la poale, izmene şi opinci, dar în zi de sărbătoare naţională, la întâlniri interetnice sau manifestări culturale, ar fi o datorie a fiecăruia să poarte o haină românească sau măcar un accesoriu care să facă trimitere la tradiţional.

costumul tradițional este o valoare a culturii noastre. Să-l purtăm cu mândrie la sărbători înseamnă să ne recunoaştem şi să ne afirmăm adevărata identitate culturală şi spirituală!

Leontina prodanEconomist și designerAsociația Culturală tradiții, Identitate și Succes (ACtIS), timișoara

45

Întâlnirile GLT 1

46

Primul grup de lucru Tematic „Promovarea şi valorificarea patrimoniului cultural şi natural

(inclusiv turismul rural)” - glT1 s-a reunit până în prezent de două ori. liderul grupului este Muzeul Național al ţăranului Român.

Membrii grupului sunt reprezentaţi ai oNg-urilor, meşteri populari, reprezentanţi ai gAl-urilor, ai Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, ai Muzeului Satului „Dimitrie gusti”, ai Academiei Artelor Tradiţionale din România.

Prima întâlnire a glT 1 a avut loc la Muzeul Naţional al ţăranului Român, unde membrii au avut ocazia să se cunoască şi să își exprime opinia privind tematica grupului.

S-a discutat pe marginea importanţei conservării şi promovării patrimoniului natural şi cultural, precum şi despre piedicile legislative actuale.

S-a pus problema turismului rural în ceea ce priveşte „autenticitatea” pensiunilor agroturistice, care din considerente normative trebuie să respecte anumite detalii tehnice, fapt care le transformă în “kitsch-uri”. S-a hotărât identificarea acelor exemple

sau proiecte de succes în ceea ce priveşte promovarea patrimoniului cultural şi natural (cu scopuri turistice), precum şi identificarea piedicilor legislative şi a unor soluţii pentru acestea.

în timp, ideea identificării piedicilor legislative şi a soluţiilor a evoluat şi s-a ajuns la concluzia necesităţii elaborării unei strategii de dezvoltare durabilă a satului

Întâlnirile GLT 1

47

românesc în ceea ce priveşte patrimoniul (cultural şi natural). Noi membri au aderat la grupul de lucru tematic, printre aceștia aflându-se „Academia Artelor Tradiţionale Româneşti”.

în urma celei de-a doua întâlniri a grupului de lucru Tematic 1 s-a hotărât iniţierea unui demers susţinut pentru elaborarea strategiei de dezvoltare durabilă a satului promânesc în ceea ce priveşte patrimoniul cultural şi natural.

fiecare membru al grupului a prezentat un exemplu de succes/de bună practică în ceea ce priveşte valorificarea şi promovarea patrimoniului natural şi cultural, care se regăsește în această publicaţie. Exemplele reprezintă modele de urmat pentru păstrarea, promovarea şi valorificarea mediului natural şi a culturii tradiţionale româneşti.

Prin activitatea de până acum, grupul Tematic de lucru 1 doreşte să devină iniţiatorul şi promotorul acţiunii pentru elaborarea strategiei de dezvoltare durabilă a satului promânesc în ceea ce priveşte patrimoniul cultural şi natural, angrenând în proces instituţii publice, centrale, regionale şi locale, instituţii de cercetare şi instituţii publice relevante.

48

Membrii Grupului de Lucru Tematic (GLT) 1 - prima întâlnire

Rol în cadrul glT 1 organizaţie

Lider grup tematic de lucru muzeul Naţional al Ţăranului român

membru grup tematic de lucru Asociaţia Naţională a Femeilor din mediul rural

membru grup tematic de lucru Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Valea Barcăului”

membru grup tematic de lucru protopopiatul ortodox roman Zalău

membru grup tematic de lucru ANtrEC

membru grup tematic de lucru Asociaţia Creatorilor populari din românia, Braşov

membru grup tematic de lucru Fundaţia pACt – parteneriat pentru Acţiune Comunitară şi transformare

membru grup tematic de lucru Asociaţia Village Life

membru grup tematic de lucru

ministerul Dezvoltării regionale şi turismului. Direcţia generală turism,

Direcţia Dezvoltare turistică şi marketing

membru grup tematic de lucru muzeul Naţional al Satului „Dimitrie gusti”

membru grup tematic de lucru ministerul Agriculturii şi Dezvoltării rurale

49

Concluzii

50

în perioada în care România se pregătește să schițeze noul cadru de implementare a fondurilor europene pentru perioada

2014-2020, grupul de lucru Tematic 1 își propune să activeze ca promotor al strategiei de dezvoltare durabilă a satului românesc în ceea ce privește patrimoniul cultural și natural.

Având în vedere faptul că elaborarea noilor programe (inclusiv al celui de dezvoltare rurală) trebuie realizată în parteneriat și că în vara lui 2012 sunt puse bazele comitetelor consultative care vor lucra la aceste programe, glT 1 a hotărât să se implice încă de la început, alături de comitetul Tematic Dezvoltare Rurală, Agricultură și Pescuit, în

Concluzii

51

prioritizarea acțiunilor destinate SATUlUI RoMâNESc și în special PATRIMoNIUlUI cUlTURAl șI NATURAl al spațiului rural.

Strategia pe care o doresc membrii grupului va acoperi diverse probleme ridicate de aceștia, cum ar fi: situaţia meşterilor populari, educaţia privind identitatea culturală naţională, protejarea elementelor de patrimoniu natural şi cultural (atât material, cât şi imaterial), recuperarea tradiţiilor specifice, protejarea peisajului tradiţional al satelor.

Acest demers va avea un impact favorabil şi asupra turismului rural, o componentă importantă în dezvoltarea economică a satelor.

conservarea corectă şi promovarea eficientă a acestor microsisteme culturale (satele româneşti) vor atrage numeroşi turişti, atât interni, cât şi externi, dornici de a interacţiona şi de a cunoaşte această lume tradiţională, unică în Europa.

52

contact:

Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. clucerului nr. 35, et. 1, Sector 1, Bucureşti, cP 011363

Tel/fax: 021 3171580, 021 3171581

E-mail: info@rndr.ro

Internet: www.rndr.ro

Acest material a fost realizat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România în cadrul proiectului „înfiinţarea şi sprijinirea Reţelei

Naţionale de Dezvoltare Rurală”.

2012

conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene

Departamentul Publicaţii USR