VARIANTA 4

Subiectul I c, d, a, b;

Subiectul al II-lea 1. Proiectul propune ca Adunarea Obsteasca „sa faca si sa imbunatateasca legile tarii" si „va infatisa si va sprijini (...) interesele obstesti". 2. Membrii trebuie sa fie „compusa din persoane strans legate cu interesele cele mari ale tarei". 3. „Guvern constitutional reprezentativ..."; 4.inalta Curte de Justitie si Casatie cu sediul la Focsani. 5. Unirea Principatelor s-a realizat prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza (5 ianuarie 1859 domn al Moldovei, 24 ianuarie 1859 domn al Tarii Romanesti). in urma alegerilor pentru adunarea electiva, desfasurate in decembrie 1858- ianuarie 1859, in Tara Romaneasca 2/3 din adunare este formata din conservatori care doreau unirea, dar le era teama sa nu-si piarda privilegiile, iar in Moldova, Adunarea era formata in majoritate din unionisti de orientare liberala.

Lucrarile Adunarii elective a Moldovei au inceput pe 28 decembrie 1858. in cadrul adunarii s-au confruntat doua grupari: unionista si conservatoare. Gruparea conservatoare sustinea la domnie pe Mihail Sturdza si pe Grigore Sturdza, fiul sau. Partida unionista si-a desemnat candidatul in sedinta din 3 ianuarie 1859. Acesta era Alexandru Ioan Cuza, care in 5/17 ianuarie 1859 este ales domn al Moldovei.

Vestea alegerii a fost primita cu bucurie si speranta la Bucuresti. in Adunarea Tarii Romanesti, majoritatea conservatoare sustinea pe Gheorghe Bibescu si Barbu Stirbei, iar partida unionista, minoritara nu-si desemnase candidatul. Desemnarea domnului are loc pe 24 ianuarie 1859, cand I.G.Valentineanu nota ca poporul era hotarat sa-i oblige pe membrii adunarii sa-1 aleaga pe Cuza. inaintea cestei zile, in cadrul unei sedinte secrete deputatul Vasile Boerescu a propus alegerea lui Al.I.Cuza ca domnitor al Munteniei, propunere acceptata in unanimitate. 6. O reforma adoptata in perioada 1862-1866 a fost legea agrara adoptata in 1864. Avand pozitia consolidata in interior si exterior in urma loviturii de stat de la 2 mai, Cuza a putut trece la infaptuirea reformei agrare, reforma fara de care nu se poate discuta despre modernizarea statului roman. La 14/26 august 1864, a fost promulgata prin decret, legea rurala care desfiinta claca si improprietarea fostii clacasi. Acestia erau impartiti, dupa numarul de vite pe care le aveau, in: fruntasi, mijlocasi si codasi (palmasi). In functie de categoria din care facea parte, fiecare taran primea o anumita suprafata de teren agricol. improprietarirea s-a facut cu teren din proprietatea statului sau din cele 2/3 ale fiecarei proprietati particulare expropiate. Legea nu avea in vedere si padurile si se facea prin despagubirea proprietarilor intr-o perioada de 15 ani. Timp de 30 de ani cei improprietariti nu aveau voie sa instraineze pamantul primit. De asemenea, prin aceasta lege se desfiintau toate obligatiile in produse agricole sau munca ale taranilor fata de proprietari.

Subiectul al III-leaSecolul XX se caracterizeaza printr-o evolutie surprinzatoare a societatii romanesti. Daca la

inceputul secolului Romania era o monarhie constitutionala, condusa dupa una dintre cele mai democrate Constitutii din lume, in perioada interbelica situatia se schimba treptat in coditiile in care Carol al II-lea impune monarhia autoritara (februarie 1938). Din nefericire lucrurile evolueaza negativ, in septembrie 1940, ]n urma cedarii Basarabiei, catre URSS, a Transilvaniei, catre Ungaria si a Cadrilaterului catre Bulgaria, regele este nevoit sa renunte la tron, puterea fiind preluata, la 6 septembrie 1940, de catre generalul Ion Antonescu. Acesta a instaurat un regim de dictatura militara. Odata cu acesta au ajuns la putere si legionarii, condusi de Horia Sima, Romania a devenind „stat national legionar".Dar lucrurile au evoluat treptat si nu neaparat in bine. in perioada 1944-1946, regimul politic a fost din nou schimbat. Comunistii romani sustinuti fiind de URSS au preluat puterea, putere la care au fost nevoiti sa renunte in 1989, an in care a inceput renasterea democratiei romanesti, acest lucru semnificand democratizarea societatii.

In ceea ce priveste structura sociala, aceasta a cunoscut la randul ei importante transformari. Daca la inceputul secolului ponderea populatiei ocupata cu agricultura era foarte mare, in 1939, 82% din populatie era rurala. Treptat industria incepe sa capete o pondere tot mai ridicata in cadrul

economiei, numarul muncitorilor devenind din ce in ce mai mare, in special in timpul regimului comunist, in conditiile industrializarii fortate. Regimul politic democrat din perioada interbelica a fost consfintit de catre Constitutia din 1923, constitutie ce cuprindea intre altele principiul separarii puterilor in stat, al inviolabilitatii proprietatii dar si al egalitatii in drepturi, indiferent de confesiune, egalitate confesionala. Constitutia a fost intregita de legea electorala din 1926, lege care duce la schimbarea procesului electoral prin introducerea votului electoral pentru „toti cetatenii romani majori".

Evolutia societatii in ultimul secol a fost, asa cum am mai spus surprinzatoare. Trebuie insa sa remarcam faptul ca un rol important in cadrul evenimentelor din Romania l-au avut si factorii externi. Astfel, in perioada interbelica preluarea puterii de catre Hitler in Germania, in 1933, si declansarea celui de-Al Doilea Razboi Mondial au creat conditiile favorabile instaurarii dictaturii antonesciene in Romania, iar in urma intelegerilor de la Ialta, Malta si Postdam, a fost posibila instaurarea regimului comunist in Romania, in conditiile in care aliatii au stabilit in urma „acordului de procentaj" sferele de influenta. Romania se afla cu un procent de 90% sub influenta sovietica, in aceste conditii ne putem explica faptul ca intr-o tara in care comunismul nu era agreat a putut fi totusi impus. Nu in ultimul rand ar trebui mentionat faptul ca in 1989 regimurile comuniste s-au prabusit nu numai in Romania ci si in centru si sud-estul Europei.

Subiectul al IV-lea

Cei mai vechi locuitori ai acestor meleaguri au fost geto-dacii. Acestia s-au desprins din neamul tracic in epoca fierului, individualizarea lor fiind raportata la cultura Basarabi, caracterizata prin motivele geometrice spiralate, hasurarile, motivele zoomorfe etc. Acestei culturi ii apartin statuile antropomorfe de mari dimensiuni, ce atesta adorarea Soarelui. Pe masura ce civilizatia geto-daca evolueaza au aparut primele cetati de aparare pe inaltimi si primele asezari protourbane numite davae.In secolul I i.Hr., civilizatia geto-daca era deja dezvoltata. Acest fapt ne este confirmat de descoperirile arheologice. Un rol foarte important in cadrul aceste civilizatii 1-a avut religia. Geto-dacii erau politeisit, zeul suprem fiind Zamolxis. Marele centru spiritual se afla potrivit lui Strabon la „Muntele Sfant", Cogaionon. Arheologic este atestat in Dealul Gradistei, in Masivul Sureanu, unde au fost identificate cel putin opt sanctuare patrulatere. Exista insa si incinte sacre locale la Pecica, Rasnov, Ocnita, etc. Aceste locuri de cult sunt incluse in multe davae geto-dace si cetati ridicate pe inaltimi, construite din blocuri de calcar fasonate, iara mortar, numite de catre specialisti murus dacicus, din zona Gradistei. In perioada La Tene se generalizeaza metalurgia fierului, se intensifica circulatia monetara, se formeaza puternice uniuni de triburi, acestea au fost unite de catre Burebista (cca.82-44 i.Hr.), care a format primul stat dac.

Romanii au ajuns in sudul Dunarii si au cucerit Dobrogea. in iarna dintre anii 28-29 i.Hr.Crassus, proconsului Macedoniei, sprijinit de un „rege" get Roles, lupta impotriva celorlalti „regi" geti din Dobrogea, invingandu-i pe Dapyx si Zyraxes. in anul 46 d.Hr. Dobrogea este inclusa in Imperiul Roman. Regii din sud-vestul Daciei au inteles pericolul reprezentat de catre romani.

in secolul I d.Hr. unitatea triburilor geto-dace este refacuta pentru a face fata acestui pericol. Regele Daciei este Decebal (87-106 d.Hr.), cel care isi dovedise iscusinta inca din campaniile anterioare.

in anul 87 d.Hr. a reusit sa infranga cele 5-6 legiuni romane conduse de catre Cornelius Fuscus, intr-un loc numit Tapae, dar in anul 88 este invins de catre Tettius Iulianus. in anul 89 d.Hr., incheie pacea cu imparatul roman Domitian, pace favorabila dacilor, care primesc de la romani bani, mesteri pentru construirea cetatilor si instructori militar

Secolul I d.Hr.? reprezinta perioada de apogeu a civilizatiei geto- dace. Din aceasta perioada dateaza cele mai grandioase constructii ale Sarmizegetusei, dupa cum arata H. Daicoviciu, intre altele incinta sacra de pe Dealul Gradistei este intregita cu un disc solar de andezit si cu noi

sanctuare patrulatere. Au fost descoperite de asemenea numeroase ateliere metalurgice, care dateaza din aceasta perioada. S-au intensificat schimburile comerciale si circulatia monetara.

imparatul Traian a observat cresterea puterii statului dac. in conditiile in care ii considera pe daci periculosi pentru granitele imperiului a dorit sa-i invinga definitiv. A realizat acest lucru in urma a doua razboaie, desfasurate intre anii 101-102 si 105-106. infrant, regele geto-dac, Decebal s-a sinucis. Traian a inceput inca din anul 106 reorganizarea Daciei ca provincie romana.

Elementul fundamental in procesul de formare al poporului roman si a limbii romane il reprezinta romanizarea. Acest fenomen a cuprins intregul teritoriu locuit de daco-geti si s-a implementat in toate compartimentele vietii materiale si spirituale. Romanizarea este un proces specific lumii romane si are doua forme de manifestare obligatorii si inseparabile: patrunderea culturii si civilizatiei romane in provincii si preluarea elementelor de cultura si civilizatie de catre populatia autohtona din provincii, in urma cuceririi romane geto-dacii au limba latina, ritualuri romane, elemente din imbracaminte, plugul roman, unelte de minerit etc.

Cel mai important element al romanizarii il reprezinta preluarea limbii latine de catre daco-geti si folosirea ei inclusiv in familie. Caracteristici ale culturii si civilizatiei daco-romane sunt intre altele limba vorbita, care este o latina populara in care au patruns cuvinte din limba daca si religia care este o imbinare intre credintele daco-gete si cele romane.

in timp ce limba latina devine din ce in ce mai importanta, dovezile continuitatii populatiei locale sunt legate de ea; primele sunt cele cea. 3000 de inscriptii in limba latina din provincia Dacia, inscriptii descoperite de exemplu la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Romula, Apulum etc. carora li se adauga cele peste 3500 din Moesia. Lor li se adauga tablitele cerate de la Alburnus Maior si impreuna, atesta faptul ca tinerii daci, inrolati in armate romana, se romanizau cu timpul la fel si dacii aflati pe limes-uri. Un astfel de tanar a fost Aeliu Ariort, dac aflat, la un moment dat, in fruntea orasului Drobeta, altul un anume Lucius Iulius Iulianus, numit inainte de primirea cetateniei romane Rundacio, iar Valerius Marcus, ostas din Legiunea XI Claudia, avea trei baieti cu numele de Decibalis, Seiciperis, Mumutzis. Astfel de exemple sunt numeroase.

Dacia organizata de Traian ca o singura provincie cuprindea Transilvania (fara coltul ei sud-estic), Banatul si Oltenia pana la Jiu. Provincie imperiala, ea era administrata de imparat prin intermediul unui guvernator numit Legatus augusti pro praetore si avea o noua capitala la Colonia Dacica, numita de Hadrian Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa.

in anii urmatori provincia a fost reorganizata de doua ori de Hadrian (117-138) si inca o data de Marcus Aurelius (161-180). in 117, in urma atacului dacilor liberi, iazygilor si roxolanilor, Hadrian creaza Dacia Superioara si Dacia Inferioara. Nordul Daciei Superioare devine o noua provincie: Dacia Porolissensis, in 123, iar in 166 Marcus Aurelius transforma ce a ramas din Dacia Superior si Dacia Inferior in Dacia Apulensis si respectiv, Dacia Malvensis datorita razboaielor cu marcomanii. Cele trei noi unitati administrative sunt administrate acum de un legatus Augusti pro praetore trium Daciarum ajutat de un consiliu al celor trei provincii (concilium Daciarum trium), de functionari provinciali (procuratori) si de functionari locali (prefecti si primari).

Din punct de vedere militar la romanizare au contribuit atat unitatile militare stationate in provincie: legiuni, alae, cohorte, dar si dacii integrati in trupe auxiliare stationate pe tot cuprinsul Imperiului pentru ca atat cetatenii romani din legiuni, cat si cei din trupele auxiliare, chiar daca nu erau cetateni, vorbeau limba latina, foloseau obiceiurile si adoptasera modul de viata latin. Pentru legiunile XIII Gemina, stationata la Apulum si V Macedonica, de la Potaissa, precum si pentru unitatile auxiliare au fost realizate o serie de lucrari cu caracter militar: castre (tabere intarite situate de-a lungul frontierelor), turnuri de observatie, valuri de pamant cu santuri (limes-uri).

Organizate in mare parte, pe vatra vechilor asezari dacice, orasele erau un puternic factor de romanizare prin numarul mare de 'locuitori care vorbeau limba latina, prin constructiile urbanistice ridicate aici: temple, terme, amfiteatre, apeducte, etc. Ele au fost impartite in colonii, orase de rang superior care se bucurau de toate drepturile si municipii. Dintre colonii putem mentiona: Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Apulum, Napoca, Potaissa, Drobeta, Romula, iar dintre municipii: Dierna, Tibiscum, uipelum, Porolissum. Acestora li se adauga asezari rurale asezate langa castre: canabae si altele mai mari (pagus) sau mai mici (vid).

Revenind la limba latina trebuie sa remarcam ca nici ea n-a ramas neschimbata in urma procesului de romanizare formand impreuna cu substratul daco-moesic si adstratul slav, limba romana. Asta deoarece pe teritoriul cuprins intre Carpatii Padurosi si Balcani, adica in Dacia si Moesia, pana in secolele VII-VIII limba latina evolueazaspre o limba unitara, de factura orientala. Aceasta limba numita de filologi limba romana comuna demonstreaza ca la acea data, data patrunderii slavilor, limba romana era deja formata si ei nu i-au mai putut modifica structura de baza, latina..intre secolele VI-VIII au loc marile migratii slave. Influenta slava s-a manifestat in domeniul culturii materiale, a limbii, si a organizarii primelor institutii statale si a fost cea mai puternica dintre toate popoarele migratoare. Ei se amesteca printre autohtoni dupa cum demonstreaza si descoperirile arheologice si in secolul al VH-lea, cand reusesc sa strapunga definitiv limes-ul danubian rup romanitatea balcano-danubiana interpu-nandu-se intre romanicii din Balcani si cei din nordul fluviului.

Migratia slavilor si statele sud-slave au contribuit insa la divizarea limbii comune in cele patru dialecte: daco-roman, in nordul Dunarii, aroman, meglenoroman si istroroman, ultimele trei in sudul Dunarii.

Pe baza tuturor acestor date, componentele de baza ale limbii romane, cele enumerate la inceput, au contributia cea mai mare in frecventa cuvintelor limbii din vocabularul fundamental: 10% substratul daco-moesic cu cele 160 de cuvinte si derivatele lor, 60% stratul latin si 20% adstratul slav.

Astfel, pe teritoriul balcano-carpato-pontic s-au format prin romanizarea geto-dacilor, limba romana si poporul roman la care o contributie insemnata a avut-o si crestinismul.

Subiectul al IV-lea

Evoluţia statului român în a doua jumătate a secolului al XlX-lea şi în primajumătate a secolului al XX-lea.

în urma Războiului Crimeii (1853-1856), în timpul Congresului de Pace de la Paris (1856), Franţa a pus problema unirii Principatelor Române. în condiţiile care Imperiul Otoman şi Austria au susţinut faptul că românii nu vor să se unească reprezentantul Franţei, contele Walewski a propus consultarea românilor şi s-a decis formarea Divanurilor Ad-hoc, adunări cu rol consultativ.

Alese după rezolvarea numeroaselor probleme create de Turcia şi Austria, Adunările Ad-hoc au hotărât, în decembrie 1857, că dorinţele românilor presupun în primul rând unirea Moldovei cu Muntenia într-un singur stat cu numele de România, stat autonom şi neutru, condus de un prinţ străin şi de o Adunare legiuitoare. Dar, Marile Puteri reunite în cadrul Conferinţei de la Paris (1858) au prevăzut existenţa a doi domni, două guverne şi a două adunări pentru statul numit Principatele Unite aleMoldovei şi Valahiei.

Pe baza Convenţiei de la Paris, document care organiza Principatele Române, românii au ales ca domn al Moldovei şi al Ţării Româneşti, pe 5 şi 24 ianuarie 1859, aceeaşi persoană: Alexandru Ioan Cuza, astfel prin dubla alegere realizându-se Unirea celor două ţări. în acelaşi an, actul de la 24 ianuarie a obţinut acordul Marilor Puteri şi în 1861 firmanul otoman de unire instituţională.

în decembrie 1863, primul-ministru Mihail Kogălniceanu pune în discuţia Adunării, legea secularizării averilor mănăstireşti, lege indispensabilă pentru reformaagrară.

De fapt, discuţiile pe marginea reformei agrare l-au determinat pe domn să dizolve, pe 2/14 mai 1864, Adunarea şi să propună modificări la Convenţia de la Paris. Modificările s-au concretizat în Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris, un nou document cu rol constituţional.

Având poziţia consolidată în interior şi exterior, Cuza a putut trece la înfăptuirea reformei

agrare, reformă fără de care nu se poate discuta despre modernizarea statului român. La 14/26 august 1864 a fost promulgată prin decret, legea rurală care desfiinţa claca şi împroprietărea foştii clăcaşi.

Legea rurală a avut importante consecinţe economice şi sociale. A întărit proprietatea ţărănească şi a îmbunătăţit situaţia unei bune părţi a locuitorilor satelor. Această lege a avut, însă şi limite: au fost împropietărite 511 896 de familii, cu toate acestea mulţi ţărani au rămas fără pământ sau aveau pământ foarte puţin, multe terenuri nu au fost luate în proprietate, mulţi ţărani continuând să le muncească prin învoiala cu proprietarii, iar altele au rămas nelucrate.

Cu toate neajunsurile, ea s-a dovedit una dintre cele mai importante reform6

pentru modernizarea societăţii şi a fost urmată în 1865 de alte 32 de legi printre care-organizarea sistemului judecătoresc sau a bursei de comerţ. ̂ .

Silit să abdice pe 11 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza a lăsat o ţară unita şj în plin proces de modernizare, ţară care era gata să pună în aplicare un alt punct a dorinţelor Adunărilor Ad-hoc din 1857: numirea unui prinţ străin.

Principalele instituţii care au contribuit la consolidarea statului naţional au fos monarhia şi Parlamentul. Drepturile şi îndatoririle acestora erau reglementate prin