Valorile expresive ale modurilor și timpurilor verbale

Stilistica timpurilor : INDICATIVUL – acțiune sigură, reală în opoziția real-nonreal, construiește un univers verosimil(credibil)

1.Prezentul

Fulgii zbor, plutesc in aer (Alecsandri) •Simultaneitate între enunțare și scenariul liric•în descriere cititorul este transpus în peisaj•are ca efect preluarea stării afective

Trupele românești ocupă Plevna în dimineața zilei de ...

•prezent istoric

Iată vin în cale/ Se cobor la vale •prezent narativVreme trece/vreme vine •prezent etern/gnomic (adevăruri general

valabile)Semnificație:•prezintă un proces în desfășurare•continuitate, caracter durativ•ancorează temporal elementul descris

2.Imperfectul

Ea era frumoasă ca umbra unei idei (N.Stanescu)Răposatul era un om bun, avea grijă de copiii săi.

•funcție evocatoare(reamintirea unei personalități)

Voiam numai să te întreb ceva. •sfiala, reținerea, renunțarea la acțiuneSe făcea că eram pe o stradă și mergeam încet

•plan oniric (lumea visului)

Dacă venea la timp, intra la spectacol. •folosit pentru a presupune ceva sau de a imagina ceva

Eu eram împăratul și tu veneai la mine cu solie de pace.

•construiește un univers fictiv, ludic (al jocului)•exprimă realul pentru copii, pentru adulți el exprimă imaginarul

Semnificație:•acțiune anterioară încă neterminată•impresie de continuitate, temporalitate nedeterminată•folosit frecvent în descrieri pentru a crea efectul real•timp durativ folosit în evocări, încărcătură afectivă

3.Perfectul simplu

Moș Anghel, netulburat de nimic, ridică pe fratele său și-l îmbrățișă, precum și pe soră-sa. Se duse de sărută mâna preotului, o strânse pe-a celor de-o seamă cu dânsul și-o lăsa pe-a sa să-i fie sărutată de tineri. Apoi se așeză la locul ce i se făcu la celălalt capăt al mesei, în fața părintelui Ștefan.

•este obiectiv, neutru, strict epic•timpul narării specific povestirii•puțin folosit în limba vorbită (excepție: graiul oltenesc•specific textului literar (stilului beletristic)•timp rapid, dinamic, scurt

4.Perfectul compus

Leoaică tânără, iubirea/ Mi-a sărit în față (N. Stănescu)

•ireversiblitatea, caracter închis•certitudine, plan real

5.Mai mult ca perfectul

Apoi tăcu. Privirea lui se oprise asupra spânzurătorii. (L. Rebreanu)

•timp îndepărtat, în trecut, cititorul nu poate pătrunde decât ca ascultător•valoare cauzală sau explicativă

6.Viitorul

Ne-om răzima capetele unul de altul și surâzând sub înaltul vechiul salcâm. (M. Eminescu)

•ideea de incertitudine•prezintă un univers imaginar, prezentat ca sigur•transcrie o proiecție ideală•capătă valoare afectivă

CONJUNCTIVUL – acțiune posibilă, realizată, plasată în zona nonrealului, caracter ipotetic, dubitativ (incert)

Să sărim în luntrea mică (...) și să scap din mână cârma (M. Eminescu)

•construiește un univers imaginar

Mai am un singur dor (...) să mă lăsați să mor/ La marginea mării (M. Eminescu)

•valoare testamentară

Trăiască România! •valoare imperativă

CONDIȚIONALUL OPTATIV – exprimă o dorință a cărei realizare ține de o condiție

Dacă ar mai fi avut niște parale, n-ar mai fi dorit nimic nici pentru ei, nici pentru alții.

•accesul la intimitatea personajului•informații de tip afectiv•caracter incert, dublativ, univers imaginar

IMPERATIVUL

O luptă-i viața deci te luptă! (G. Coșbuc) • îndemn sau poruncă ce presupune: adresare directă și prezența unui receptor și a unui interlocutor

GERUNZIUL

Murind în sens și renăscând în munți.Ele sar în bulgări peste prundul din răstoace/ În cuibar rotind de ape peste care luna zace. (M. Eminescu)

•mod durativ, continuu cu sonoritate închisă

INFINITIV

A iubi e primăvară / a urî înseamnă iarnă. (L. Blaga)

•exprimă o acțiune general valabilă, numele generic al acțiunii

PARTICIPIUL – acțiune suferită de obiect

E tulburătoare fața nevăzută a lucrurilor. •rol frecvent de epitet•trăsătură asupra căreia nu se poate reveni

CONJUNCȚIA

Soarele și luna/ mi-au ținut cununa •conj. copulativă: egalitateVisurile lui nu sunt multe, dar sunt importante.

•conj. advresativă: opoziția, ironia

Te-ai convins sau crezi încă în teoria ta? •conj. disjunctivă: incompatibilitate, excludere

Au luptat, deci au învins. •conj. conclusivă: concluzie rezultând unei acțiuni