VALERIE DUHAMEL - romanededragoste.files.wordpress.com · mai mult de numele pe care-l purta. |n...

VALERIE DUHAMEL

Singur`tateaAlexandrei

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

IOAN DR~GHICI.

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

Locuin]a familiei James, una dintre casele cele mai luxoasedin cartierul Berverly Hills, era complet luminat`. O recep]iemai mult pentru tinere]ea str`lucitoare a Hollywoodului... segândi Alexandra intrând \n parcarea \n care se aliniau ma[inidin m`rcile Rolls-Royce, Jaguar [i Porsche. |n definitiv,aceast` concentrare de ma[ini de lux nu era deloc uimitoare,\ntrucât \n seara asta se s`rb`torea solemnitatea \nmân`riipremiilor Oscar. Tinere sau mai pu]in tinere, toatecelebrit`]ile Hollywoodului erau invitate acolo.

Tân`ra femeie \[i opri ma[ina, o Lamborghini, \n spatelecasei \n stil georgian, care str`lucea de lumini pentruaceast` ocazie. |n timp ce-[i strecura cheile ma[inii \npo[et`, asociatul ei veni s` i se al`ture. |n vârst` de vreopatruzeci de ani, un b`rbat \nc` foarte frumos cu ochii luicenu[ii [i p`rul negru pres`rat cu fire argintii la tâmple,Miles Thornton \i zâmbi cu afec]iune.

giannijollys

– A[adar, Alexi? Te sim]i mai bine, acum?Alexandra \ncuviin]` cu un semn din cap.– |n orice caz, ar`]i superb. Chiar dac` ai pierdut ceva

cam mult din greutate, \n ultimul timp.– Iat` ceva care-i va face pl`cere tat`lui meu. El nu

\nceteaz` s`-mi repete c` ar trebui s` sl`besc câteva kilo-grame!

– Este nebun! E[ti prea slab`, Alexi. Dac` cel pu]in aiaccepta s` pleci \n vacan]`, m`car pentru o s`pt`mân`...

Alexi schi]` un zâmbet. Ca de obicei, asociatul [i pri-etenul ei se ar`ta extrem de ocrotitor fa]` de ea. Uneori,avea chiar impresia c` Miles era singura persoan` care ]ineacu adev`rat la ea.

– Nu ne putem permite s` plec`m \n vacan]`, Miles, [tiibine!

– Tot ce [tiu este c` ai nevoie s` te odihne[ti. Te-ai sur-menat \n ultimul timp.

Ajunseser` \ntre timp \n holul luxoasei locuin]e, undeun servitor veni s` ia etola Alexandrei.

– Oricum, este vina mea dac` e[ti epuizat`, murmur`Miles. Te-am l`sat adeseori singur` dup` ce Nancy s-a\mboln`vit.

– Glume[ti? So]ia ta este bolnav` abia de cincisprezecezile, iar eu am f`cut treab` foarte bun` f`r` tine.

– Tu faci \ntotdeauna treab` foarte bun`, r`spunse elzâmbind. Dar cu toate acestea, ai nevoie de odihn`, Alexi.

6 VALERIE DUHAMEL

Tân`ra femeie \[i plec` ochii. Da, \[i consumase \ntr-adev`rcu larghe]e energia \n activitatea ei, \n ultimul timp. {i apoi,ruptura cu noua vedet` a ecranului, Martin Steel, [i toat`publicitatea care fusese f`cut` \n jurul acestui evenimentajunseser` s-o epuizeze.

Iat` de ce, la dou`zeci [i opt de ani, unica mo[tenitoarea unei averi imense – tat`l ei nu era altul decât HenriRossini, unul dintre oamenii de afaceri cei mai influen]i dela Hollywood – se sim]ea nespus de obosit`. |n seara aceas-ta, totu[i, f`cuse un efort special pentru a avea o \nf`]i[arecât mai \ngrijit` [i ca s` ascund` urmele de oboseal` de pefa]a ei. Machiat` cu minu]iozitate, purta o rochie de m`tasecrem care-i \nfrumuse]a carna]ia delicat` [i-i scotea \n evi-den]` p`rul lung, castaniu-ro[cat, care-i c`dea \ntr-o cascad`supl` pe umeri.

– N-ar fi r`u dac` ai putea sc`pa pentru câtva timp dehoarda de ziari[ti care te urm`resc zi [i noapte, ziseMiles.

Alexi \i adres` un surâs mali]ios.– Sigur, dar nu uita c` toat` publicitatea asta este exce-

lent` pentru afacerile noastre! exclam` ea. N-am avut nicio-dat` atâtea apeluri telefonice la agen]ie ca \n momentulacesta. Toat` lumea dore[te ca Alexi [i Miles s` le decorezecasa!

– Dac` sun`, este mai cu seam` pentru c` e[ti una dintrecele mai talentate designere ale momentului!

SINGUR~TATEA ALEXANDREI 7

Tân`ra femeie r`mase t`cut`. Avea f`r` \ndoial` real-mente talent, dar nu trebuia s` se am`geasc`: succesulagen]iei de decora]iuni pe care o \njghebase cu Miles ]ineamai mult de numele pe care-l purta.

|n Beverly Hills, devenise aproape obligatoriu s` se fac`apel la serviciile lor pentru amenajarea unei noi locuin]e.Dar cât timp vor mai r`mâne oare la mod`? Nu-[i f`cea niciunul din ei iluzii [i se dedicau f`r` preget muncii lor, pen-tru a evita un viitor crud [i decep]ionant.

|n timp ce traversau salonul ca s` ajung` pe teras`, câte-va acorduri de Vivaldi ajunser` pân` la ei. |n gr`din`, lâng`piscin`, orchestra cânta muzica filmului abia ie[it din stu-diourile lui Henri Rossini, care p`rea s` se anun]e drept unsucces sigur. Cam o sut` de invita]i discutau, râdeau, savu-rau o cup` de [ampanie \n parcul casei. Majoritateab`rba]ilor erau \mbr`ca]i \n smochinguri, iar femeile purtautoaletele cele mai elegante – sau cele mai extravagante.

– S-ar spune c` este numai lume bun` aici, murmur`Miles.

Alexi \i arunc` un zâmbet complice. Ca [i el, nu apreciagenul acesta de petreceri mondene. Nu fuseser` invitate aicidecât persoanele cele mai \n vog` la Hollywood: actori, pro-duc`tori, realizatori. |n seara asta, se vor semna f`r`\ndoial` câteva contracte, se vor angaja staruri, se va vorbidespre cinema \n cifre exorbitante, [i despre onorarii numai pu]in ridicate.

8 VALERIE DUHAMEL

– N-avem decât s` ne mi[c`m pu]in ici [i colo, apoi s` neeclips`m discret, suger` ea.

– M`rturisesc c` a[ prefera s` nu pierd prea mult vremeape-aici. S`n`tatea lui Nancy m` \ngrijoreaz`. Dac` recep]iaaceasta n-ar fi fost atât de important` pentru afacerile noas-tre, a[ fi r`mas la c`p`tâiul ei.

Emo]ionat`, Alexi \[i puse o mân` pe um`rul lui. Sim]iseun [oc când o v`zuse pe so]ia lui Miles, pu]in mai devreme.Nancy, mereu atât de plin` de energie [i de vesel`, nu maiera decât o umbr`.

– N-ar fi trebuit s` m` \nso]e[ti, Miles! }i-am spus-o, nuera nici o problem`.

– |n momentul acesta ai nevoie ca cineva s` te sus]in`,Alexi.

|n clipa aceea, un chelner se apropie de ei cu un platoucu cupe de [ampanie, [i Miles \ntinse una \nso]itoarei sale.

– Nu puteam s` te las singur` printre p`s`rile astea deprad`, \i [opti el la ureche.

Remarca lui smulse un mic hohot de râs tinerei femei.– Oh, s` [tii c` sunt obi[nuit`, deoarece am crescut

printre ei! De altfel, s-ar putea crede c` fac eu \ns`mi partedin club.

– Nu, tu nu, Alexi. Este suficient s` te cunoasc` cinevapu]in ca s` \n]eleag` c` e[ti la fel de vulnerabil` ca un nou-n`scut, printre ei. Degeaba faci eforturi s` pari tare ca ostânc`, tu e[ti cu totul altfel.


|nainte ca tân`ra femeie s` poat` r`spunde, gazda veni \n\ntâmpinarea lor.

– Alexi, draga mea! Sunt atât de fericit` s` te v`d,exclam` Penelope James strângând-o \n bra]e.

|mbr`cat` \ntr-o rochie superb` din lame, so]ia celui mairenumit actor de la Hollywood era str`lucitoare. Nimenin-ar fi ghicit c` aceast` siluet` zvelt`, aceste tr`s`turi fine [iaceast` piele f`r` riduri erau ale unei femei de aproapecincizeci de ani. Penelope nu d`dea \napoi din fa]a nici unei\ngrijiri, oricât de scump` ar fi fost, pentru a face impresiebun` al`turi de so]ul ei, Robert James.

– Nancy nu este cu voi? \ntreb` ea.– Nu, nu se simte prea bine \n momentul acesta,

r`spunse Miles. {i, din p`cate, nu voi putea s` stau preamult seara asta. Dar ]ineam s`-l felicit pe Robert.

– Sunt atât de mândr` de el! {ti]i, este al doilea Oscar allui. A ob]inut deja unul pentru rolul din „Sergentul Thomas“.

Se \ntrerupse o clip`, apoi se \ntoarse spre Alexi.– Ce p`cat c` tat`l t`u n-a putut veni, \n seara asta...– A luat un avion spre Anglia imediat dup` ceremonie.

Turneaz` acolo noul lui film.Alexi nu f`cea decât s` repete ceea ce toat` lumea [tia

deja. La drept vorbind, toat` lumea [tia \ntotdeauna undese g`sea tat`l ei. |n schimb, nimeni nu [tia vreodat` cevadespre planurile lui, despre noile lui filme sau despre con-tractele pe care le avea.

10 VALERIE DUHAMEL

– Oricum, vom da o mic` petrecere pentru el \ndat` cese va \ntoarce, continu` Penelope.

O mic` petrecere... cu cel pu]in trei sute de invita]i! segândi Alexi, plictisit`.

– |mi pare rù pentru ce s-a petrecut \ntre Martin [i tine,adùg` Penelope. Este curios, dar am crezut \ntotdeauna cèra]i f`cu]i unul pentru altul. Cum te po]i \n[ela, uneori,nu-i a[a?

– Am r`mas \n raporturi foarte bune, Penny.– {i el a plecat \n Anglia, dup` câte am citit, continu`

Penelope, deoarece tat`l tù i-a oferit rolul principal \n fil-mul lui. La drept vorbind, de altfel, alegerea aceasta m-a sur-prins mult. Credeam c` va cere cuiva mai matur s` joaceacest rol. Cineva ca Robert, de exemplu.

Ridic` din umeri [i izbucni \n râs. Un râs pu]in camfor]at, care n-avea nimic spontan.

– Dar trebuie s` [tie ce face! exclam` ea.{tia foarte bine ce face! se gândi Alexi. Reu[ise s-o

despart` de Martin Steel, [i asta era tot ce conta pentru el.Angajându-l pe Martin pentru turnarera unui film \n Anglia\i permitea s`-l \ndep`rteze de fiica lui [i s` pun` cap`t uneiidile pe care n-o aproba.

– Bun, acum v` las, dragii mei, zise Penelope care tocmaiobservase sosirea unor noi invita]i. Apropia]i-v` de bufet. Amcomandat totul la „Harper [i Jones“, acel mic magazin dincentrul ora[ului, [i trebuie s` spun c` nu-mi regret alegerea.


Imediat ce se \ndep`rt`, Miles \[i ridic` ochii spre cer cuun aer exasperat.

– „Acel mic magazin din centrul ora[ului“, repet` elimitând tonul afectat al gazdei lor.

Toat` lumea [tia c` firma „Harper [i Jones“ era cea maiprestigioas` din Los Angeles, [i c` toat` lumea bun` f`ceaapel la ea.

– Cred c` o s` iau un pahar, ca s` m` ajute s` suporttoate astea, adùg` el. Totul este aici fals [i ipocrit.

– Aceasta este legea junglei, Miles. E preferabil s`-]icompui un personaj \n spatele c`ruia s` te ascunzi ca s` po]isupravie]ui \n aceast` lume, dragul meu. De altfel, nu-]ispun nimic nou.

Deodat`, tân`ra femeie \l z`ri pe so]ul lui Penny, carest`tea foarte aproape de Monica Houston, o tân`ràctri]` blond` care de]inuse rolul principal feminin \nfilm, [i pentru care tocmai primise un Oscar. Monicadevenise un star \n ziua \n care Henri Rossini o f`cuseamanta lui. Deocamdat`, continua s` locuiasc` \n casatat`lui Alexandrei. Va \ncerca oare s` se consoleze cucompania lui Robert de absen]a lui Henri? se \ntrebÀlexi. La urma urmei, leg`turile erau atât de efemere \nmediul acesta...

Tân`ra femeie privi gânditoare lichidul auriu carescânteia \n cupa din mâna ei. Pe toat` durata ado-lescen]ei, suferise din cauza singur`t`]ii. Suferea \nc` [i

12 VALERIE DUHAMEL

ast`zi, \n pofida prieteniei adev`rate a lui Miles [i a luiNancy, [i \n ciuda profesiei pe care [i-o iubea cu pasiune.

|n timp ce Miles \i povestea o anecdot`, ea \[i ridic`privirea [i z`ri pe nea[teptate un b`rbat pe teras`. I se t`ierespira]ia. |n locul acesta, unde erau reunite toate vedeteleHollywoodului, necunoscutul era f`r` discu]ie cel mai fru-mos b`rbat pe care-l \ntâlnise vreodat`.

|n vârst` de aproximativ treizeci [i cinci de ani, purta unsmoching negru care-i punea \n valoare umerii largi, corpulzvelt [i musculos. Cine era oare b`rbatul acesta? Nu-l v`zuseniciodat`, era sigur`. {i-ar fi amintit cu siguran]` aceast`figur` cu tr`s`turi regulate, p`rul negru ca pana corbului [iochii atât de alba[tri. Ochi care o fixau cu intensitate, de alt-fel, trezind \n ea senza]ii cel pu]in tulbur`toare.

Alexi lu` o \nghi]itur` de [ampanie \nainte de a-l \ntrebape Miles, pe un ton pe care-l voia cât mai firesc:

– Spune-mi, \l cuno[ti pe b`rbatul acela, de pe teras`?Miles se \ntoarse discret, apoi cl`tin` din cap.– Nu, r`spunse el. |n orice caz, trebuie s` fie o persoan`

important`. Ai v`zut cum Georgia Gold p`rea c`-i soarbeliteralmente cuvintele de pe buze! Pariez c` a g`sit unsubiect pentru viitorul ei articol.

Alexi \l privi din nou pe necunoscut. |ntr-adev`r, i seal`turase o tân`r` femeie, blond`, care ar`ta superb.Georgia Gold... Alexi nu putea s-o sufere pe aceast` ziarist`aflat` \ntotdeauna la vân`toare de bârfe [i care, \n trecut,


scisese lucruri \ngrozitoare despre ea. Aceast` specialist` acronicilor mondene nu se temea s` deformeze [i s` falsificeadev`rul.

Z`rind-o brusc pe Alexi, ziarista \i arunc` un zâmbet plinde ipocrizie \nainte de a se \ntoarce spre interlocutorul ei,care-i punea o \ntrebare. „Este oare \n leg`tur` cu mine?“ se\ntreb` Alexi. Dac` a[a st`teau lucrurile, Georgia Gold nu vaschi]a un tablou m`gulitor despre ea, era sigur`... Dar nutrebuia totu[i s`-[i imagineze cu u[urin]` ce era mai r`u.Necunoscutul o privise câteva clipe, desigur, dar `sta nu eraun motiv suficient ca s` simt` nevoia s` afle mai multedespre ea.

– Alexi? M` ascul]i?Tân`ra femeie tres`ri surprins` auzind vocea lui

Miles.– N-ai auzit un cuvânt din ce ]i-am spus! exclam` el, cu

un aer amuzant.– |mi pare r`u, eram cu gândurile aiurea.– |n cazul acesta, am s` repet \ntrebarea: ai reflectat \n

leg`tur` cu oferta care ]i s-a f`cut pentru casa ta?– Nici nu se pune problema s-o vând, Miles. De altfel, nu

\n]eleg de ce continu` s` m` sâcâie cu propunerile lor. Astam` scoate din fire.

– Ar trebui totu[i s` chibzuie[ti bine \nainte de a refuza.Pre]ul pe care ]i-l ofer` ei este exorbitant. {i apoi,\ntre]inerea acestei propriet`]i te cost` o avere.

14 VALERIE DUHAMEL

– Nu pot s-o vând, r`spunse ea pe un ton ferm. Este uncadou de la tat`l meu.

– E[ti liber` s` hot`r`[ti, bine\n]eles. Dar a[teapt` o zisau dou` \nainte de a le telefona.

– O.K., Miles. Am s` a[tept o zi sau dou`... \nainte de arefuza! r`spunse ea pe un ton mali]ios.

– Hot`rât lucru, n-am \ntâlnit niciodat` pe cineva atât de\nc`p`]ânat ca tine! M` \ntreb cum reu[im s` lucr`m \mpreun`.

El \i ciufuli p`rul cu un gest afectuos, apoi \[i consult`ceasul.

– Dac` vrei s` m` scuzi, draga mea, m` duc s` dau untelefon ca s` m` asigur c` Nancy se simte bine.

– De acord. {i nu uita s`-i spui c` \i vei duce pizza eipreferat`. Asta o va consola c` a sc`pat bufetul preg`tit de„Harper [i Jones“!

– Promit.Miles se \ndep`rt` râzând, \n timp ce Alexi \[i croia drum

pe teras`, acum arhiplin`, ca s` se \ndrepte spre ringul dedans, unde câteva perechi evoluau pe muzica languroas` aviorilor din orchestr`.

– Sunte]i Alexandra Rossini, presupun?La auzul acestei voci grave, tân`ra femeie tres`ri [i-l z`ri

pe necunoscutul care se apropiase de ea.– Da, eu...Se \ntrerupse, tulburat`. V`zut de aproape, b`rbatul

acesta era [i mai frumos. O stânjenea mai cu seam` faptul c`


o cerceta cu seriozitate, cu r`ceal` chiar. Or, \n modobi[nuit, b`rba]ii n-o priveau \n felul acesta. Se putea credec` necunoscutul voia s` citeasc` \n ea.

– Ave]i un avantaj asupra mea pentru c` [ti]i cine sunt,r`spunse ea. |n ceea ce m` prive[te, nu cred c` v` cunosc.

– Este perfect. |mi place s` am un avantaj \nc` de la \nceput.– {i prefera]i s` v` p`stra]i anonimatul?El r`mase t`cut timp de câteva secunde, [i Alexi crezu c`

nu-i va r`spunde.– M` numesc Matthew Channing.– Matthew Channing! Sunte]i proprietarul studiourilor

Brightwell din Anglia [i al unei case de editur` din NewYork. M` \n[el?

– Nu. Bravo, domni[oar` Rossini.Cine nu auzise oare vorbindu-se despre Matthew

Channing? se \ntreb` tân`ra femeie. Era din acela[i soi ca [itat`l ei: negociator f`r` mil`, om de afaceri inteligent [i abil.Ciudat... Pentru un motiv pe care-l ignora, era decep]ionat`c` acest b`rbat trìe[te \n mijlocul acelora[i intrigi, càpar]ine aceleia[i lumi ne\ndur`toare ca tat`l ei.

– Sunte]i aici pentru afaceri, domnule Channing? \ntrebèa politicos.

– Da. Am cump`rat o cas` la Malibu Beach. Poate c` v-arpl`cea s-o vede]i, \ntr-una din zilele acestea?

Tân`ra femeie nu [tia ce s` spun`. Era oare o invita]iepersonal`, sau o ofert` de lucru?

16 VALERIE DUHAMEL

– V` invit din motive exclusiv profesionale, preciz` el, ca[i cum \i ghicise gândurile.

– Bine\n]eles.Nu se sim]ise niciodat` atât de stânjenit`. Oare ce fusese

cât pe ce s`-[i \nchipuie? C` aceast` conversa]ie ascundeaun alt interes decât cel profesional? Ridicol! Cu atât maimult cu cât b`rbatul era probabil deja c`s`torit [i tat` defamilie...

– Dar nu ne \mpiedic` nimic s` ne revedem [i din altemotive, adùg` el.

|[i \nso]i propunerea cu o privire foarte elocvent`, careo f`cu s` ro[easc` pe tân`ra femeie. Nu exista nici o\ndoial`: o provoca!

– Ce \n]elege]i prin asta, domnule Channing? replic` eatìos.

El izbucni \n râs, vizibil \ncântat.– Haide]i, domni[oar` Rossini, sper c` nu v` \n[ela]i cu

privire la inten]iile mele.– Nu le cunosc, domnule Channing. Ar fi preferabil,

f`r` \ndoial`, s` v` exprima]i mai limpede acesteinten]ii.

– Ei bine... m` gândeam la o cin` mâine sear`, urmat` deun prânz [i o cin` \n ziua urm`toare. Continuând dupàceea cu un mic dejun r`spoimâine diminea]`... Este oareprea precipitat pentru dumneavoastr`?

– Sunte]i \ntotdeauna atât de expeditiv?


– Da. Vede]i, r`bdarea mea este una din calit`]ile melecele mai \nsemnate. Bun, unde ajunsesem? Ah da, la miculdejun. Sau poate la un brunch*; asta va depinde de ora lacare ne vom trezi. Apoi sugerez o logodn` fulger [i oc`s`torie rapid`.

Tân`ra femeie izbucni \n râs.– {i un divor] dou` s`pt`mâni mai târziu, \ncheie ea.– Dou` s`pt`mâni? Pu]in cam mult pentru o c`s`torie la

Hollywood, nu?– Mai ales dac` se presupune c` la \nceput vin \n casa

dumneavoastr` \n calitate de decoratoare. Nu m` gândeamc` voi fi prins` \ntr-un angrenaj infernal [i s` m` trezescdivor]at` de clientul meu cincisprezece zile mai târziu!

El schi]` un surâs, apoi o privi pe tân`ra femeie drept \nochi.

– Serios, domni[oar` Rossini, ce-a]i spune s` cina]i cumine mâine sear`?

_____________

* Cuvânt englezesc provenind din breakfast (mic dejun) [i lunch (prânz);

mas` luat` diminea]a târziu, ]inând loc de mic dejun [i de prânz (n.t.).

18 VALERIE DUHAMEL

Capitolul 2

Din fericire, sosirea lui Miles \i permise s` ignore \ntre-barea lui Matthew Channing. Nu c` n-ar fi dorit s`-i acceptepropunerea, ci pentru c`, dintr-un motiv misterios, \i erateam` de el.

– Iat`-l pe prietenul [i asociatul meu, Miles Thornton.Miles, ]i-l prezint pe Matthew Channing. A[adar, cum sesimte Nancy?

– Nu [tiu. Ea m-a asigurat c` totul e \n ordine [i c` nu tre-buie s`-mi fac griji... Cu toate acestea, m` tem c` nu estedecât o aparen]` \n[el`toare. Am s` iau un taxi [i m` \ntorcacas`.

– Ia ma[ina mea, spuse imediat Alexi, care \[i deschisepo[eta, lu` cheile Lamborghini-ului [i i le \ntinse. Eu voi luaun taxi.

– Nu, nu se pune problema. Eu...

– Nu v` face]i griji, interveni Matthew Channing. |miva face pl`cere s-o conduc acas` pe domni[oara Rossini.

Perspectiva aceasta o f`cu pe Alexi s` se simt` foarte stân-jenit`, dar nu l`s` s` se observe nimic [i-i zâmbi lui Miles,care lu` cheile [i o s`rut` pe obraz.

– |]i mul]umesc. Trec mâine diminea]` pe la tine, Alexi.Dup` ce Miles \[i lu` r`mas-bun, tân`ra femeie \i explic`

situa]ia lui Matthew Channing. S` vorbeasc` era cel mai bunremediu \mpotriva jenei care o cuprindea.

– Nancy este so]ia lui Mileas, ea...– Sunt la curent. Am \ntrebat-o pe Georgia Gold cine

este b`rbatul care v` \nso]ea, [i ea mi-a spus tot ce [tiadespre el.

„{i tot ce [tia despre mine, f`r` \ndoial`...“ se gândiAlexi, iritat`.

– |n]eleg, murmur` ea. |n cazul acesta, [ti]i desigur c`ma[ina lui Miles este imobilizat` \n garaj \n momentul aces-ta, c` eu am b`ut [ase ce[ti de cafea neagr` ast`zi la birou,[i c`...

– Adev`rat? Georgia trebuie s` fi fost obosit`! A uitats`-mi semnaleze c` sunte]i o adept` a cafelei negre,replic` el cu un râs u[or. Va trebui s` adaug aceast` mic`informa]ie dosarului pe care mi l-a furnizat deja. Estefoarte interesant.

Alexi l-ar fi \ntrebat bucuroas` care erau de fapt acesteinforma]ii, dar n-o f`cu. Problem` de demnitate. |n afar` defaptul c` ghicea cu u[urin]` ce inep]ii trebuia s` fi \n[irat

20 VALERIE DUHAMEL

Georgia pe seama ei: biata Alexandra Rossini, feti]a drag` [ir`sf`]at` a magnatului industriei cinematografice, rupseseleg`tura cu Martin Steel, care-i frânsese inima...

– A fost foarte amabil din partea dumneavoastr` s`-ipropune]i lui Miles s` m` conduce]i acas`, domnuleChanning. Dar mai cu seam` n-a[ vrea s` v` deranjez.

– Dar asta nu m` deranjeaz` absolut deloc, v` asigur.Adoptase acela[i ton politicos cu ea, dar \n vocea lui se

sesiza o urm` de ironie.– De altfel, dac` a[a ar sta lucrurile, nu v-a[ fi f`cut pro-

punerea, ad`ug` el.De asta, ea nu se \ndoia. Matthew Channing nu era cu

siguran]` omul care s` fac` ceea ce nu-i pl`cea!Prad` unei nervozit`]i crescânde, Alexi schimb` cupa

goal` cu o cup` plin`. Matthew Channing n-o sl`bea o clip`din ochi [i ea nu mai [tia ce atitudine s` adopte.

– Foarte frumoas` recep]ie, nu g`si]i? arunc` ea \ntr-unefort disperat de a rupe t`cerea.

Un surâs ironic ap`ru pe buzele lui Matthew [i tân`rafemeie blestem` spiritul care-i [optise aceast` remarc`idioat`. Interlocutorul ei \[i d`duse cu siguran]` seama detulburarea pe care o stârnea \n ea [i se amuza de situa]ie.

– Este o recep]ie... s` spunem, interesant`, r`spunse el.Dumneavoastr`, \n schimb, sunte]i foarte frumoas`,domni[oar` Rossini.

|n mod ciudat, complimentul acesta o tulbur`. Era totu[iobi[nuit` s` atrag` omagiile b`rba]ilor, dar Matthew


Channing avea un fel foarte deosebit de a-[i exprimap`rerile, ca [i cum cùta nu s-o flateze, ci s-odescump`neasc`. Ceea ce [i reu[ise s` fac`, de altfel.

– Mul]umesc, zise ea.Se str`dui s`-i sus]in` privirea care n-o sl`bea nici o

clip`, cùtând cu disperare un alt subiect deconversa]ie.

– Cum vi se pare California, domnule Channing?– Ar trebui s`-mi spune]i Matt. La urma urmei, trebuie s`

v` conduc acas`, \n seara asta.La aceste cuvinte, Alexi sim]i c` i se aprind obrajii.

Vorbea ca [i cum plecarea la sfâr[itul recep]iei fusese sta-bilit` dinainte.

– Ca s` r`spund \ntreb`rii dumneavoastr` referitoare laCalifornia, clima este aici mult mai blând` decât la Londra.Din punctul acesta de vedere, prefer s` trìesc aici. Cuno[tiLondra, Alexandra?

|i rostise numele cu o voce foarte blând`, care o f`cu s`se \nfioare. Dotat cu un asemenea fizic [i cu o asemeneavoce, ar fi putut s` fie actor, se gândi ea. Totu[i, f`r` s` prac-tice aceast` meserie, p`rea mult mai puternic [i mai influentdecât toate persoanele reunite aici.

– Am fost trimis` la pension la Londra imediat dup`moartea mamei, r`spunse ea.

– }i-a pl`cut acolo?Alexi reflect` o clip` \nainte de a r`spunde.– Nu eram nefericit`, dar m-am sim]i pu]in cam singur`.

22 VALERIE DUHAMEL

|[i sublinie observa]ia cu un zâmbet jenat. Nu vorbiseniciodat` despre aceast` perioad` a vie]ii ei; atunci de ce sedestìnuia unui strìn? F`r` \ndoial`, [ampania \i dezlegalimba...

– Tat`l dumitale trebuie s` v` fi lipsit, murmur` Matt.– F`r` \ndoial`.R`maser` t`cu]i timp de câteva secunde, apoi Alexi

\ntreb`:– |l cuno[ti pe tata?– S` spunem c` drumurile noastre s-au \ntâlnit.R`spunsul acesta n-o mir` câtu[i de pu]in pe Alexi. Tat`l

ei cuno[tea atâ]ia oameni importan]i, chiar [i \n Anglia!Pe nea[teptate, Matt \[i termin` paharul [i-l puse pe o

mas`.– Vrei s` dansezi? o \ntreb` el.Cum orchestra cânta un slow deosebit de languros,

Alexi [ovì o clip`, apoi sfâr[i prin a accepta. O senza]ieciudat` puse st`pânire pe ea când Matt o trase spre el.O senza]ie \n care se amestecau teama, dorin]`,pl`cerea... Era o senza]ie de o asemenea intensitate\ncât nici m`car nu-[i d`du seama, câteva minute maitârziu, c` slowul se terminase. Ar fi dorit s` r`mân` a[atoat` noaptea, cu capul l`sat pe um`rul lui MatthewChanning. Trebui ca el s` se \ndep`rteze cu blânde]e deea ca s` \n]eleag` \n sfâr[it c` orchestra cânta acum obucat` mai antrenant`.

– Vrei s` stai jos?


Prea emo]ionat` ca s` poat` vorbi, ea se mul]umi sàccepte cu un semn din cap. |[i d`dea el \ntr-adev`r seamade atrac]ia pe care o exercita asupra ei? Degeaba se str`duis`-l cerceteze \n timp ce se a[ezau la o mas` din apropiereapiscinei, deoarece fu incapabil` s` descopere cea mai micùrm` de emo]ie pe fa]a lui. Dac` cel pu]in l-ar cunoa[te maibine... Deocamdat`, se sim]ea complet dezarmat` \n fa]a lui.

Erau a[eza]i la mas` de câteva minute când un chelnerveni s` le aduc` o tav` \nc`rcat` cu cocteiluri [i alte bùturi,dintre care Matt alese un Perrier.

– Când l-ai cunoscut pe tat`l meu? \ntreb` Alexi.– Sunt ani de zile de atunci.– Ce p`cat c` lipse[te \n acest moment! Ai fi putut s`-l

vezi \n seara asta...– Se afl` \n Anglia, nu-i a[a? Turneaz` acolo noul film cu

logodnicul dumitale, Martin Steel.– Fostul meu logodnic. De altfel, n-am fost niciodat`

logodi]i oficial.El \i adres` un zâmbet lipsit de c`ldur`.– Este adev`rat c` tat`l dumitale dezaproba aceast`

leg`tur` [i c` s-a str`duit s` rup` logodna?Revoltat` de indiscre]ia de care d`dea dovad` interlocu-

torul ei, tân`ra femeie \l fulger` cu privirea.– Faci o gre[eal` dând crezare tuturor celor scrise de

Georgia Gold, replic` ea cu r`ceal`.– Sunt obi[nuit s` cercetez faptele [i s` le judec eu

\nsumi. E[ti \nc` \n contact cu el, dup` plecarea lui?

24 VALERIE DUHAMEL

– Cu cine? Cu tata sau cu Martin?– Cu amândoi.El lu` o \nghi]itur` de ap` mineral`, pref`cându-se c`

cerceteaz` persoanele dimprejur, ca [i cum r`spunsul pecare ea urma s` i-l dea nu-l interesa decât pe jum`tate, darAlexi avea totu[i convingerea c` el o asculta cu cea mai mareaten]ie.

– N-am nici o veste de la ei de s`pt`mâna trecut`. De alt-fel, nu voi avea, f`r` \ndoial`, nici una \nainte de\ntoarcerea lor.

{i, contrar a ceea ce credea toat` lumea, nu resim]ea nicio am`r`ciune din acest motiv. Leg`tura ei cu Martin nufusese realmente serioas`. Asta, \ns`, Matthew Channing nuera cazul s-o afle.

|n momentul când el se preg`tea s` relanseze conver-sa]ia, Georgia Gold se apropie de masa lor, cu un surâs pebuze. Un surâs adresat exclusiv lui Matthew, la dreptvorbind.

– Iat`-te \n sfâr[it, Matthew! exclam` ziarista. Sper c` nu]i-ai uitat promisiunea... |[i aminte[ti? |mi rezervase[i unslow.

– Cum a[ fi putut s` uit, draga mea Georgia? replic` el.|ncântat`, aceasta \i arunc` Alexei o privire

triumf`toare.– Dar \mi pare cu adev`rat foarte r`u, sose[ti prea târziu,

continu` Matthew. Tocmai m` preg`team de plecare.Surâsul ziaristei \nghe]` imediat.


– Deja? zise ea. Este \nc` devreme, dragul meu!– R`mâne pe alt` dat`, draga mea.– Am luat not`! replic` Georgia, vizibil u[urat`.Rochia ei de culoare argintie i se mula strâns pe trup [i

o cr`p`tur` lateral` \i dezv`luia piciorul pân` la [old. Undetaliu care p`rea s`-l fascineze pe Matthew, pân` \ntr-atât\ncât nu privea decât \ntr-acolo.

– Mi-ai citit cronica, s`pt`mâna asta, draga mea Alexi?\ntreb` atunci Georgia cu o voce suav`.

– Nu mai cred \n pove[ti de foarte mult timp, draga mea,susur` Alexi. Prefer s` citesc articole mai interesante decâtcronicile mondene.

– Regret c` nu ]i-ai f`cut timp s`-i arunci o privire, Alexi.|]i recomand insistent cronica de mâine. Preg`tesc câtevarânduri despre tân`ra prieten` a tat`lui dumitale, Monica.Se pare c` este \n raporturi foarte bune cu gazda noastr`, \nseara asta, nu g`se[ti?

|nainte ca Alexi s` poat` riposta, Georgia se \ndep`rtadeja, adoptând un mers leg`nat, studiat [i provocator.

– Nu \n]eleg de ce a invitat-o Penny pe femeia asta,bomb`ni nemul]umit` Alexi. Este o adev`rat` pacoste!

– Are totu[i picioare frumoase...Alexi ridic` din umeri. Se considera oare nostim? S`-i fie

de bine! |n ceea ce o privea, n-o detestase niciodat` atât peaceast` ziarist` ca \n seara asta!

– Penny a invitat-o numai ca s` redacteze o dare deseam` despre recep]ie \n cronica ei, relu` Matt.

26 VALERIE DUHAMEL

– Da. {i i-a dictat f`r` \ndoial` tot ce trebuie s` scrie: cre-atorul rochiei pe care o purta \n seara asta, num`rul invi-ta]ilor [i numele lor, preparatele de la bufet, comandate la„Harper [i Jones“...

– Ei, haide, Alexandra, de ce tonul acesta dezgustat?replic` el pe un ton fals \ngrozit. Nu [tii c` recep]ia aceastaeste cea mai important` care s-a ]inut la Hollywood, s`spunem... de o s`pt`mân`?

Tân`ra femeie izbucni \n râs.– Ei bine, dac` nu te sup`r`, Matt, cred c` ar fi timpul

s`...– ...s` plec`m? Atât de curând? Nici m`car n-ai trecut pe

la bufet!– |n seara asta m` ab]in, zise ea c`utând-o cu privirea pe

gazda lor. Crezi ca avem o mic` [ans` s` ne eclips`m dis-cret?

– Nici cea mai mic`, dup` p`rerea mea.Matthew avea perfect` dreptate. Avur` nevoie de o

jum`tate de or` ca s` traverseze terasa. Toat` lumea\i saluta, mai cu seam` pe Matt, care p`rea respectat[i c`utat de to]i. I se sorbeau cuvintele, i sepropunea invita]ie dup` invita]ie, pe care el le refuzauna dup` alta cu un anume tact, Alexi trebui s`recunoasc`.

Ajunseser` \n hol când se \ntâlnir` cu Monica Houston[i Robert James. Alexi nu sim]ea s` aib` vreo afinitatedeosebit` cu tân`ra actri]`, pe care o considera o intri-


gant`. Tat`l ei, \ns`, p`rea s` ]in` la ea. {i pe bun` drep-tate! Cu bogatul ei p`r blond, ochii mari alba[tri [iformele sculpturale, actri]a era extrem de seduc`toare.

Imediat dup` \ncheierea prezent`rilor, Monica \i adres`lui Matt cel mai frumos zâmbet al ei.

– Alexi, vino \ntr-una din zilele urm`toare acas`, la masade prânz, propuse ea f`r` s`-[i ia ochii de la Matt. {i adu-l [ipe prietenul dumitale... M` simt atât de singur`, \n momen-tul acesta! Henri nici m`car nu mi-a telefonat dup` sosirea\n Anglia, \]i dai seama?

Nu era nimic uimitor \n asta, se gândi Alexi. Tat`l ei aveao singur` pasiune \n via]`: munca. Ea era cea mai \n m`sur`s-o [tie!

– Doar \l cuno[ti, Monica. Când se afl` la o turnare, numai are importan]` decât dragul lui film, \i explic` cu o voceblând`, \nainte de a i se adresa lui Robert. Felicit`ri pentruOscarul primit.

– Mul]umesc, Alexi. Dar nu-l datorez decât tat`lui dumi-tale.

Tân`ra femeie \i zâmbi ma[inal. S-ar fi putut crede c`repeta discursul rostit la ceremonia de \nmânare a premi-ilor. Spre marea ei u[urare, Matthew d`du \n sfâr[it sem-nalul de plecare [i disp`rur`.

Lini[tea nop]ii \i \nv`luia \n timp ce se \ndreptau spreJaguarul lui Matt. |n ma[in`, Alexi \i indic` drumul deurmat, apoi Matt alese un CD [i imediat dup` aceear`sunar` primele acorduri ale unei fugi de Bach.

28 VALERIE DUHAMEL

Tân`ra femeie arunc` o privire furi[` \n direc]ia\nso]itorului ei \nainte de a-[i sprijini capul de sp`tarulscaunului. La ce se gândea oare Matthew \n clipa asta?Se a[tepta oare s`-l invite acas` la ea, \n seara asta? Sauchiar s`... Ei bine, dac` avea asemenea inten]ii, se \n[elaamarnic. Aventurile de o noapte n-o interesau nicio-dat`.

Dup` vreo zece minute, ma[ina cotea pe aleea m`rginit`de copaci, care ducea la casa Alexandrei. Era vorba de o cas`veche, pe care tân`ra femeie o renova cu mult` grij`, con-sacrându-i toate weekendurile. Gr`dina, din care o parteera \nc` p`r`ginit`, \[i p`strase un farmec pu]in s`lbatic careo cucerise imediat.

– |]i place aici? \ntreb` Matt.– Da, mult. De fapt, nu locuiesc \n casa aceasta decât de

câteva luni. |nainte, am avut un apartament \n ora[.– Este pu]in cam mare pentru o persoan` singur`, nu

g`se[ti?Opri motorul [i se \ntoarse spre ea.– La drept vorbind, da, r`spunse tân`ra femeie. Dar

n-am cump`rat-o, este un cadou de la tata.– Un mic cadou de la dragul dumitale tat`! replic` el pe

un ton caustic. Asta nu m` mir`. Georgia m-a prevenit c`e[ti un copil r`sf`]at.

Remarca aceasta n-o surprinse deloc pe Alexi. Eraobi[nuit` cu a[a ceva de pe vremea când era privit` dreptfata unui om bogat, superficial` [i f`r` minte.


– Recunosc, nu mi-a lipsit niciodat` nimic, spuse ea peun ton lini[tit. Dar nu se poate spune c` sunt un copilr`sf`]at... Muncesc din greu ca s`-mi ofer tot ce am.

– Cu excep]ia acestei case. Ai ob]inut-o datorit` baniloraltuia.

– |]i repet c` a fost un cadou. Nu este totu[i o crim` sài bani, Matt! Sau atunci, e[ti [i dumneata la fel de vinovatca tat`l meu.

– Henri Rossini [i cu mine n-avem nimic \n comun,replic` el pe un ton tìos.

Pu]in doritoare s` continue o discu]ie pe aceast` tem`,Alexi se hot`r\ s`-[i ia r`mas-bun. La urma urmei, chiar dac`nu aproba \ntotdeauna comportarea tat`lui sù, \l iubea. Deaceea, era preferabil s` se opreasc` aici.

– |]i mul]umesc c` m-ai condus, spuse ea. Pot s`-]i ofero cafea?

– Alt` dat`. Dar n-ai r`spuns \nc` la \ntrebarea mea...– Ce \ntrebare? \ntreb` ea cu un aer iritat.– Invita]ia mea la cin`, pentru mâine sear`.– Vrei s` m` invi]i la cin`, cu toate c` sunt fata bogat` [i

r`sf`]at` a lui Henri Rossini? M` uime[ti...– {tiam cine e[ti când ]i-am f`cut invita]ia, murmur` el.

Dar, la urma urmei, nimeni nu este perfect, nu-i a[a? F`r` s`mai punem la socoteal` c` ai alte atuuri pentru a compensarestul: silueta dumitale este aproape de perfec]iune.

– Ei bine, ai un fel cel pu]in original de a declara uneifemei c` \]i place, domnule Channing!

30 VALERIE DUHAMEL

– Am meritul de a fi sincer, domni[oar` Rossini. Este ocalitate rar` la Hollywood.

– Sunt de aceea[i p`rere.– Atunci, e[ti de acord cu ora opt, mâine sear`?– De acord.R`spunsul o uimi pe ea \ns`[i. De ce cedase oare, la

urma urmei? N-ar fi [tiut s` spun`...– A[adar, pe mâine, Alexandra.– Pe mâine.|n timp ce urca cele câteva trepte care duceau la u[a de

la intrare, sim]i \n spate privirea lui Matthew. El nu demar`decât la câteva minute dup` ce ea \nchise u[a.

Alexi se sim]i atunci cuprins` de un sentiment inexplica-bil. Era oare decep]ie c` n-o s`rutase, sau u[urare? Nu [tia.|n orice caz, Matthew Channing avea darul de a o irita [i tul-bura \n cel mai \nalt grad. Acest amestec de autoritate [i desenzualitate care emana din fiin]a lui avea ceva derutant... [ifoarte periculos.

Hot`rât lucru, acceptase pu]in prea repede invita]ia de adoua zi! |ncercarea va fi f`r` \ndoial` dificil`. Va [ti oare s`se arate la \n`l]ime?


Capitolul 3

Miles intr` ca o vijelie \n biroul lui Alexi [i-i \ntinse undosar.

– Po]i s` arunci o privire pe proiectul acesta, Alexi?– Sunt schi]ele pentru buc`t`ria familiei Madison?– Da. Va trebui s` le examinezi \nainte de a-]i da acordul.– Par foarte bune, Miles. Ca de obicei, de altfel.Ridicând capul, Alexi constat` c` Miles p`rea mult mai

pu]in ab`tut, \n dup`-amiaza asta. F`r` \ndoial` pentru c`Nancy \l sunase \n cursul dimine]ii ca s`-i spun` c` starea eise ameliorase evident...

Se preg`tea s`-l \ntrebe cum st`teau exact lucrurile, cândse auzi o b`taie \n u[`. Secretara \[i f`cu apari]ia, ]inând \nbra]e un buchet enorm de orhidee albe [i ro[ii.

– Pentru dumneata, Alexi...– Ia te uit`, ia te uit`... Martin se nelini[te[te deja pentru

tine? arunc` Miles cu un zâmbet mali]ios pe buze.

– M-ar mira, replic` Alexi. Martin este extrem de \ncântatpentru c` a ob]inut acest rol [i n-ar face nimic ce ar puteas` nu fie pe placul tatei. Ca gestul de a-mi trimite flori, deexemplu.

Intrigat`, lu` buchetul, apoi deschise plicul care-l\nso]ea.

– „Pe disear`. Matt“, citi ea cu voce tare.– Cel mai pu]in lucru ce se poate spune, este c` domnul

acesta nu-[i pierde timpul! exclam` Miles. De fapt, nu mi-aipovestit cum s-a terminat recep]ia, asear`.

– Oh, nu s-a \ntâmplat nimic extraordinar. Am plecatdevreme.

Alexi \ntinse buchetul secretarei ca s` pun` florile \ntr-ovaz`.

– Nimic extraordinar, \ntr-adev`r? continu` Miles, din ce\n ce mai ironic.

Drept r`spuns, Alexi \i arunc` o privire \ntunecat`, care-lf`cu s` izbucneasc` \n râs.

– |mi pare r`u, draga mea, dar p`reai atât de ferme-cat` \ncât m-am \ntrebat dac` nu era ceva serios, de dataasta.

– Trebuie doar s` cin`m \mpreun`, disear`, nimic maimult.

– Asta m` lini[te[te. Are reputa]ia c` frânge inimile,Alexi...

– Nu este vorba decât de o cin`, Miles, repet` ea, destulde iritat`.


– De acord, nu mai spun nimic. Dar n-a[ vrea s` suferi.– Voi fi prudent`, \]i promit... |]i mul]umesc, Miles,

ad`ug` ea pe un ton \mblânzit.– Pentru ce \mi mul]ume[ti? \ntreb` el luând ni[te

dosare de pe biroul asociatei sale.– |]i mul]umesc pentru c`-]i faci griji pentru mine. Tu [i

cu Nancy sunte]i ca un frate [i o sor` pentru mine.– Atunci, ascult`-]i fratele mai mare când \]i d` sfaturi, i-o

\ntoarse Miles. Nu te \ncrede \n ace[ti donjuani [ireflecteaz` la oferta care ]i s-a f`cut \n leg`tur` cu casa.

Soneria telefonului le \ntrerupse conversa]ia. Miles ie[ipe u[`, f`cându-i complice cu ochiul tinerei femei, \n timpce ea ridic` receptorul.

Câteva minute mai târziu, la terminarea convorbirii tele-fonice, z`ri scrisoarea primit` chiar \n diminea]a aceea, \ncare i se propunea din nou o sum` considerabil` pentrucasa ei. Cum secretara intra iar \n birou aducând florile, \i\ntinse plicul pe al c`rui antet figura adresa [i telefonulagen]iei \ns`rcinate cu tranzac]ia.

– Jenny, vrei s`-mi faci un serviciu, te rog? Sun`-i pe ceide la „Morgan Real Estate“ la num`rul de pe plic [i spune-lec` oferta clientului lor nu m` intereseaz`. Casa aceasta nueste de vânzare, oricare ar fi pre]ul.

Secretara \ncuviin]` [i p`r`si \nc`perea. Câteva secundemai târziu, pe aparatul telefonic al lui Alexi se aprinse unbec, semnalându-i c` ordinul fusese executat. Tân`rafemeie lu` scrisoarea, o rupse \n patru [i arunc` buc`]ile

34 VALERIE DUHAMEL

\n co[ul de hârtii. Avea dreptate s` refuze, [tia bine. Odat`, \[i va l`sa inima s`-i dicteze legile ei \n aceast`afacere.

De obicei, se ferea s` ac]ioneze necugetat sau s` se lasecondus` de sentimente. Mai ales când era vorba deb`rba]i...

Alexi contempl` cu deta[are orhideele superbe trimisede Matthew Channing. Devenise sceptic` [i ne\ncrez`toare.Sigur, nu fusese \ntotdeauna atât de lipsit` de entuziasm.Adolescent`, fusese chiar naiv` [i \ncrez`toare, gata s`cread` pl`cutele promisiuni pe care b`rba]ii curtenitori i le[opteau la ureche. O naivitate pe care [i-o pierduse când, lavârsta de optsprezece ani, \n]elesese c` b`rbatul pe care-liubea nu vedea \n ea decât pe fiica lui Henri Rossini.

Ast`zi, ca femeie matur` [i cu experien]`, se ferea s`-[iasculte elanurile inimii. Acesta era pre]ul ce trebuia pl`tit cas` nu sufere. De aceea, sfaturile lui Miles referitoare laMatthew Channing erau de prisos: fa]` de un b`rbat atât depericulos, n-avea inten]ia s` renun]e la principiile ei.Dimpotriv`, trebuia s`-[i sporeasc` vigilen]a.

** *

Restul dup`-amiezii, Alexi nu-[i d`du seama de trecereatimpului [i-[i p`r`si biroul spre ora [ase, cu mintea \nc` pre-ocupat` de problemele \n curs de rezolvare.


Cu toate acestea, \ncetul cu \ncetul, \n timp ce conduceama[ina, chestiunile profesionale cedar` locul unui imaginitulbur`toare: aceea a lui Matt. |[i reamintea tr`s`turile luicu claritate halucinant`, \n vreme ce nu mai reu[ea s`-[ireaminteasc` nici m`car figura lui Martin. Ce s` mai spun`de faptul c` nu-l cuno[tea pe Matt decât din ajun!

Casa ei \i ap`ru \n sfâr[it \n fa]a ochilor, o construc]iemare [i alb`, \n fundul unui parc imens. Matt avea dreptate,locuin]a aceasta era mult prea mare pentru ea. Era proiec-tat` pentru a ad`posti o familie numeroas`, cu o droaie decopii jucându-se \n parc, pe peluzele imense sau peterenurile de tenis din spatele casei. Nu, hot`rât lucru, casaaceasta nu era potrivit` pentru o tân`r` femeie celibatar`care-[i petrecea cea mai mare parte a timpului la serviciu!

Cu toate acestea, nu-[i regreta nicidecum hot`rârea. {i,cine [tie? Poate \ntr-o zi râsetele propriilor copii vor r`suna\ntre ace[ti pere]i...

Când p`trunse \n hol, o \ntâmpin` doar o lini[te pro-fund`. Puse \n trecere un CD \n casetofon [i vocea lui PhilCollins o \nso]i \n timp ce urca scara care ducea la cameraei. Decorase ea \ns`[i toat` casa [i interiorul luxos allocuin]ei ar fi putut servi drept showroom pentru agen]ialor.

|ntr-o \nc`pere al`turat` dormitorului, se afla garderobasa. Mângâie \ncruntat` stofele scumpe, m`tasea, ca[mirul...Ce s` aleag` oare pentru aceast` sear`? Dac` ar fi putut m`carghici unde avea Matthew Channing inten]ia s-o invite...

36 VALERIE DUHAMEL

Opt` \n cele din urm` pentru o rochie neagr`, destul descurt`, cu un decolteu rotunjit care-i punea \n valoarepielea alb` [i delicat` a gâtului. Apoi, o dat` hot`rârea luat`,se retrase \n baie ca s` fac` du[.

|n sfâr[it gata, cobor\ la parter ca s`-[i umple un pahar cuap` mineral` \n a[teptarea lui Matt. Perspectiva acestei serio umplea de nelini[te. De ce? Aceasta nu era totu[i prima ei\ntâlnire cu un b`rbat, oricât de seduc`tor era MatthewChanning!

|ntr-un fel, Miles avusese dreptate s-o pun` \n gard` \nprivin]a lui. Matt stârnea \ntr-adev`r \n ea o reac]ieneobi[nuit`.

Degetele tinerei femei se crispar` \n jurul paharului cândz`ri o ma[in` angajându-se pe alee. Câteva clipe mai târziu,se auzi soneria de la u[a de intrare.

Alexi nu se gr`bi. Ajuns` \n hol, \[i trecu mâna prin p`r,inspir` adânc, apoi deschise u[a... pentru a se trezi \n fa]aunui necunoscut \n uniform`. {oferul lui MatthewChanning, dup` toate aparen]ele.

– Domni[oara Rossini? \ntreb` el pe un ton foarte politicos.– Da. – Domnul Channing este \nc` \n [edin]`. V` roag` s`-l

scuza]i [i m-a trimis s` vin s` v` iau.– Bine, eu... \n]eleg, se bâlbâi ea, luat` pe nepreg`tite.– Sunte]i gata?O clip`, sim]i dorin]a nebuneasc` s` r`spund` nu. Matt

era re]inut la o [edin]` de lucru... De câte ori nu folosise


tat`l ei acela[i pretext ca s`-[i trimit` [oferul la una dintreamantele lui? Nici el nu [tia s`-[i p`r`seasc` sacrosanctamunc`, pentru indiferent ce motiv. |[i imagina \ntotdeaunac` \nso]itoarele lui puteau s`-l a[tepte. Chiar [i mama ei, segândi Alexi \ntr-un acces de revolt`.

– Hm... domni[oar` Rossini? Poate c` ar trebui s` v` lua]ilucrurile?

Ea deschise gura ca s`-[i formuleze refuzul, apoi ridic`din umeri. Nu mai era timp s` dea \napoi. Era gata, [i ar fifost pe cât de nepoliticos, pe atât de neserios s` refuzeacum invita]ia.

– Vin imediat, zise ea. M` duc doar s`-mi iau vesta [ipo[eta.

A[ezat` \n lunga limuzin` neagr`, Alexi nu acord` nici oaten]ie direc]iei pe care o lua [oferul [i nu se smulse dingândurile ei ab`tute decât \n clipa când z`ri panoul pe carescria Malibu Beach.

– Unde mergem, exact? \ntreb` ea.– Domnul Channing mi-a cerut s` v` conduc acas` la

dânsul.Mânia tinerei femei ced` imediat locul nelini[tii. Nu

b`nuise nici o clip` c` [oferul o va duce acas` la MatthewChanning. Gândul de a cina \n doi, \n casa lui, o f`ceaextrem de nervoas`.

Ma[ina se opri \n sfâr[it \n fa]a unei case mari, situat` pe]`rmul oceanului. {oferul o conduse pe Alexi pân` la u[a dela intrare, pe care i-o deschise, apoi disp`ru. Dezorientat`,

38 VALERIE DUHAMEL

tân`ra femeie travers` holul, apoi intr` \n salon. S-ar fi pututcrede c` se afla \ntr-un decor de cinema... Pere]ii lambrisa]id`deau impresia c` te g`seai pe o corabie, iar ferestreleimense permiteau s` vezi oceanul cât puteai cuprinde cuochii.

|n sufrageria al`turat` salonului se afla o mas` aranjat`pentru dou` persoane. Lumân`rile se reflectau \n paharelede cristal, [i trei trandafiri ro[ii erau a[eza]i \ntr-o vaz` fincizelat`. Atmosfera era [i mai romantic` datorit` razelorsoarelui ce cobora spre asfin]it, [i care umpleau \nc`pereacu o lumin` purpurie.

– Ah, domni[oara Rossini!Surprins` s` aud` o voce de femeie, Alexi se \ntoarse. O

femeie \ntre dou` vârste \nainta spre ea, cu un surâs amabilpe buze.

– Sunt Rosie, menajera domnului Channing, spuse ea.Domnul Channing n-ar trebui s` mai \ntârzie. Pot s` v` iauvesta?

Alexi \i \ntinse vesta [i lu` loc pe canapeaua pe care i-oindica Rosie.

– Ce dori]i s` be]i, domni[oar`? Un Martini? Mi-am luatpermisiunea s` v` preg`tesc unul. Dar dac` dori]i altceva...

– Un Martini va fi perfect, mul]umesc.Rosie \i \ntinse un pahar, apoi disp`ru. |n \nc`pere nu se

mai auzea decât zgomotul valurilor care se sp`rgeau de]`rm. Vor cina a[adar aici, [i nu la restaurant. |n tête-à-tête...Cuvintele lui Matt \i revenir` dintr-o dat` \n memorie. Mai


\ntâi o cin`, apoi un prânz, urmat de un... Nu! O judecasefoarte prost dac`-[i \nchipuia c`-[i va atinge scopul atât derepede.

– Bun` seara, Alexandra. |mi pare r`u pentru aceast`\ntârziere.

Tân`ra femeie \[i ridic` privirea. Matt era acolo. Superb.Pur [i simplu superb. Nici un alt cuvânt nu era potrivit pen-tru a descrie silueta lui zvelt`, pus` \n valoare de costumulde culoare \nchis`, [i tr`s`turile perfecte ale fe]ei lui.

Dinspre partea lui, p`rea c` [i el o supunea unui examenatent. Ceea ce vedea trebuie s`-i fi pl`cut, deoarece schi]`un zâmbet.

– E[ti fermec`toare, Alexandra, murmur` el.– Mul]umesc.– Vom cina aici, sper c` asta nu te sup`r`. Mi-am spus c`

locul acesta va fi mai agreabil [i mai potrivit pentru a facecuno[tin]`. Rosie este o buc`t`reas` excelent`, vei vedea.

Agreabil? Potrivit? Alexi era departe de a-i \mp`rt`[ip`rerea. La drept vorbind, nu se sim]ea deloc \n largul ei [i,ca s`-[i ascund` tulburarea, lu` o \nghi]itur` de Martini.

– Apropo, mul]umesc pentru flori, murmur` ea. Suntfoarte frumoase.

Drept orice r`spuns, el schi]` un zâmbet scurt, apoi venis` ia loc al`turi de ea.

– A[adar, ce p`rere ai despre mica mea cas`? \ntreb` el.– Este foarte... sofisticat`. S-ar putea spune c` este un

decor de film.

40 VALERIE DUHAMEL

|[i trecu din nou privirea peste \nc`pere, simulând unaer indiferent, pentru a nu-i dezv`lui cât de tulburat` era. |njurul ei pluteau efluviile apei de toalet` a lui Matt, discrete,desigur, dar ame]itoare.

– Am s` te duc s` vizitezi restul casei, spuse Matt. A[ vreas` refac decorarea unor \nc`peri. Dormitorul, de exemplu,ar avea nevoie de serviciile dumitale.

– Atâta timp cât nu-mi ceri s` r`mân pentru micul dejun,accept s` m` ocup de decorarea camerei, replic` ea privin-du-l drept \n ochi.

– M` b`nuie[ti de inten]ii deplasate, Alexandra! M`subestimezi. Când voi dori s` r`mâi pentru micul dejun, ams` ]i-o cer \n mod deschis.

– Pff! Oricum, noi am luat deja \n considerare miculdejun, c`s`toria [i divor]ul. Ca s` punem punct,hot`râser`m de comun acord s` ne limit`m la problemelepur profesionale.

– Am ajuns \ntr-adev`r la aceast` concluzie?– Da. {i din momentul \n care n-o s` m` consideri

drept o nou` juc`rie, vom ajunge poate s` ne\n]elegem.

– Mmm... simt c` vor fi unele probleme \ntre noi, declar`el râzând. Deoarece nu v`d \ntr-adev`r cum a[ putea s` teprivesc altfel.

Tân`ra femeie tres`ri. Gândea oare cu adev`rat ceea cespunea? |n momentul acesta, ar fi fost incapabil` s` spun`dac` glumea sau nu.


Din fericire, Rosie ap`ru tocmai \n clipa aceea \n cadrul u[ii.– Pot servi cina, domnule Channing?– Da, Rosie.Câteva minute mai târziu, se a[ezau la mas` [i Rosie le

servi o sup` delicioas` de somon pe care o savurar` \nt`cere. De fiecare dat` când avea posibilitatea, Alexi \[i cer-ceta gazda. Era atât de fascinant cu fa]a lui cu tr`s`turiautoritare [i pielea bronzat` de soarele Californiei...

Când ochii lor se \ntâlnir`, Alexi \[i duse paharul cu vinalb la buze ca s`-[i ascund` tulburarea.

– |]i place meseria dumitale, Alexandra?– Da, mult. Agen]ia pe care am \nfiin]at-o cu Miles

reprezint` totul pentru mine.Acesta era adev`rul. Pasiunea pe care o sim]ea pentru

munca ei \i umpluse un gol \n via]`, un gol pe care-l supor-tase ani de zile.

– Sunte]i situa]i \ntr-un cartier foarte elegant, mi se pare,zise Matt. Chiria trebuie s` fie foarte ridicat`, nu?

– Da, dar \n schimb, suntem mai aproape de clientelanoastr`. Avem noroc, \n momentul acesta se \ngr`m`desccontractele.

Abia \[i sfâr[ise fraza când surprinse o lic`rire ciudat` \nochii alba[tri ai lui Matt. Ca [i cum p`rea nel`murit...

– Presupun c` tat`l dumitale v-a finan]at afacerea?– Nu! ripost` ea, iritat`.|ncepea s` se satutre de a fi tratat` drept o feti]` r`sf`]at`.

Desigur, la \nceput, tat`l ei \i propusese s-o ajute, dar ea

42 VALERIE DUHAMEL

refuzase. Nu voia cu nici un pre] s`-i fie datoare cu ceva,deoarece ar fi profitat de acest avantaj ca s`-i impun` voin]alui. Lui Henri Rossini \i pl`cea s` simt` c` fiica sa era \nputerea lui, dup` cum \i pl`cea s` conduc` via]a tuturorcelor din jur.

– Miles [i cu mine am contractat \mprumuturi la banc`,zise ea. Suntem plini de datorii pân` peste cap. Dar n-avemnici o alt` obliga]ie care s` apese asupra noastr`, `sta-i prin-cipalul. Cu alte cuvinte, suntem st`pâni pe soarta noastr`!Sper numai, s` nu creasc` prea mult chiria \n lunileurm`toare. Dac` ar trebui s` ne mut`m, afacerile ar avea desuferit, asta-i sigur.

Timp de o frac]iune de secund`, se \ntreb` de ce\ncredin]a toate aceste informa]ii, de fapt unui str`in?

– |n fine, sunt sigur` c` ne vom descurca, \ncheie eazâmbind.

– Cu toate rela]iile tat`lui dumitale, ar trebui s` fie posi-bil, replic` el, ironic.

– Dumneata n-ai f`cut niciodat` apel la rela]ii?– Ba da, dar atitudinea dumitale m` surprinde.– De ce?– Ai fost crescut` \n bog`]ie [i cu toate acestea strigi \n

gura mare c` e[ti independent`. |]i sco]i imediat ghearelecând ]i se sugereaz` c` ai putea fi ajutat`. M`rturise[te c` eceva ciudat, totu[i!

– M` ap`r pentru c` ai pl`cerea r`ut`cioas` s`-mi repe]ic` sunt un copil r`sf`]at. |ntr-un cuvânt m` acuzi c` sunt


ceea ce, de fapt, nu sunt. De altfel, pot s`-]i spun c` n-amfost \ntotdeauna bogat`. P`rin]ii mei au divor]at la pu]intimp dup` ce m-am n`scut, [i am locuit cu mama, \ntr-ocas` modest`. N-am avut nici un contact cu tat`l meu pân`la moartea mamei.

– Ce vârst` aveai atunci? \ntreb` el, cu ochii a]inti]iasupra ei.

– Doisprezece ani.– Ai suferit mult, nu-i a[a?Alexi cl`tin` din cap. Nimeni nu va [ti vreodat` cât de

afectat` fusese de moartea mamei sale, care o \nconjurase\ntotdeauna cu tandre]e [i afec]iune. Henri Rossini, nuavea niciodat` timp de consacrat unei copile de doi-sprezece ani. Ne[tiind cum s` se descurce cu ea, o trimi-sese la pension \n Anglia [i dup` aceea n-o rev`zuse decâtepisodic.

– Recunoa[te totu[i c` nu ]i-a lipsit niciodat` nimic,Alexandra! Henri Rossini te-a r`sf`]at \ntotdeauna.

Nimic mai fals, dar ea nu se putea sup`ra pe Matt c` ocredea, deoarece toat` lumea gândea a[a [i toate ziarelerelatau acela[i lucru. Desigur, din punct de vedere materialnu-i lipsise nimic. Dar banii nu-i d`duser` nici afec]iune,nici dragoste.

Cu toate acestea, Alexi se feri s`-l contrazic` pe MatthewChanning [i-[i plec` ochii. Nu voia cu nici un pre] ca el s`-ighiceasc` suferin]a cumplit`.

– Ai dreptate, zise ea pe un ton t`ios. Am avut bani.

44 VALERIE DUHAMEL

Când menajera \[i f`cu apari]ia cu felul principal de mân-care, Alexi profit` de acest scurt r`gaz ca s`-[i recapetest`pânirea de sine. Se tulbura \ntotdeauna când vorbea decopil`ria ei.

– Mu[chi de vac`! Este unul din felurile mele preferatede mâncare, exclam` ea.

– Sunt foarte mul]umit c`-]i place. Rosie este un adev`ratmaestru buc`tar, s` [tii.

– {i este deosebit de dotat` ca s` ghiceasc` ce-mi place!– }i-am spus-o, am un dosar foarte gras despre dumnea-

ta, Alexandra!|n clipa \n care Alexi \[i ridic` ochii, \ntâlni privirea

ironic` a lui Matt [i izbucnir` amândoi \n râs. Acest acces deveselie destinse atmosfera. Cu toate acestea, Matthew, zâm-bind \nc`, continua s-o cerceteze pe Alexi cu un are straniu,cu un fel de deta[are.

– Ai un zâmbet frumos, Alexandra, murmur` el penea[teptate. Un zâmbet luminos, plin de via]`, [i uneori atâtde vulnerabil.

– Eu... Mul]umesc pentru compliment. Dar nu sunt vul-nerabil`, te asigur.

– Adev`rat?– Da. De altfel, reu[esc s` supravie]uiesc foarte bine \n

jungla de la Hollywood. Este o dovad`, nu?Nu voia ca el s` ghiceasc` \n ce m`sur` era de fragil`.

Adolescent` fiind, ridicase un zid \ntre ea [i lumea exte-rioar` [i nimeni n-ar fi putut b`nui c` avea nevoie de


afec]iune. Hot`rât`, sigur` de ea, puternic`, iat` imagineape care dorea s-o ofere celor din jurul ei, mai cu seam` luiMatthew Channing.

– Prin urmare, semeni pu]in cu tat`l dumitale? o \ntreb`el. E[ti oare la fel de ambi]ioas` [i de ne\ndur`toare ca el?

– Bine\n]eles! Sper c` [tiai la ce pericol te expui când aiinvitat o Rossini la dumneata acas`. Suntem deosebit dene\ndupleca]i, \n familia noastr`.

– Sunt mul]umit s` te aud spunând a[a ceva. Asta \mi vau[ura sarcina.

– Poftim?– Draga mea, prefer s` am \n fa]` o adversar` pe m`sura mea.Vocabularul acesta r`zboinic o descump`ni pe Alexi.– M` consideri drept o adversar`, domnule Channing?– Ei bine, e[ti extrem de dezirabil`, Alexandra. Jocul

merit` osteneala.– Despre ce joc vorbe[ti? Detest genul acesta de

sub\n]elesuri, declar` ea, stânjenit`.Schi]ând un zâmbet ironic, el \[i ridic` paharul [i-i adres`

un toast:– Pentru frumoasa mea adversar`!Alexi nu-l imit`, mul]umindu-se s`-l priveasc`, surprins`.

Nu \n]elegea atitudinea lui Matt, toate cuvintele acestea cudublu \n]eles, pe care le spunea. Sim]ea \n mod nel`muritc` reprezenta o amenin]are pentru ea.

– Domnule Channing, sunte]i chemat la telefon, anun]`pe nea[teptate Rosie.

46 VALERIE DUHAMEL

– Cine este? \ntreb` el cu un pic de ner`bdare \n glas.– Avocatul dumneavoastr`. Insist` s` v` vorbeasc`.– De acord, voi vorbi din birou. Te rog s` m` scuzi câte-

va clipe, Alexandra...De fapt, Matt reveni abia dup` o jum`tate de or`.

Mâncarea se r`cise; Alexandra terminase [i Rosie strângeafarfuriile.

– Iart`-m`, era vorba despre o afacere urgent`, declarèl.

– Nu face nimic... Apropo, tot nu mi-ai spus de ce aivenit \n California, adùg` ea ca s` relanseze conversa]ia.

– |n fond, \n momentul acesta ar fi trebuit s` m` aflu laNew York, dar, din nefericire, am multe lucruri de rezolvataici.

– |mi aminte[ti de tata. Gata mereu s` cutreiere lumeapentru a rezolva treburi urgente!

– Industria cinematografic` nu \nseamn` deloc odihn`,s` [tii.

– |]i place meseria dumitale?– Da, dar studiourile Brightwell nu reprezint` decât o

parte anex` [i ne\nsemnat` a activit`]ilor mele. |ntr-un fel,este un hobby. |n realitate, sunt mereu \n cùtarea unor noiprovoc`ri.

|[i \nso]i spusele cu o privire insistent`, una dintre acelepriviri derutante cu care Alexi \ncepea s` se obi[nuiasc`.

– Ce ai spune de o mic` plimbare pe plaj` \nainte de atrece la desert? suger` el.


Pusese \ntrebarea pe un ton atât de cald, de mângâietor,\ncât Alexi se sim]i incapabil` s` refuze. Cu zâmbetul pebuze, se ridic` de la mas` [i-l urm` pe teras`.

Cum tân`ra femeie se \nfior`, Matt propuse s`-i \mpru-mute haina lui.

– Nu, va fi mai bine \ndat` ce vom \ncepe s` mergem,murmur` ea.

El o lu` de bra] ca s-o ajute s` coboare cele câteva treptecare duceau la plaj`. Luna aureola peisajul cu o lumin`opalescent`, conferindu-i o \nf`]i[are aproape ireal`, [iAlexi se opri locului, fermecat`.

– Este frumos, nu-i a[a? murmur` Matt. |mi placeoceanul, for]a lui s`lbatic` [i ne\mblânzit`.

O str`b`tu un fior de ghea]`.– }i-e frig, Alexandra?|nainte ca ea s` poat` r`spunde, o tr`sese spre el, trecân-

du-[i un bra] \n jurul umerilor ei. |n clipa aceea, ar fi dattotul s` se refugieze lâng` el, s`-[i pun` capul pe pieptul lui,s` se lase leg`nat` la c`ldura \mbr`]i[`rii lui... Dar eraimposibil. |l cuno[tea abia de dou`zeci [i patru de ore! Cutoate acestea, nu \ncercase niciodat` senza]ii atât deintense, atât de vii \n prezen]a unui b`rbat.

– Unde locuie[ti exact, la Londra? arunc ̀ea ca s ̀rup ̀farmecul.– Am o cas` pe malul Tamisei.– {i... locuie[ti singur?– Este un mod ocolit de a m` \ntreba dac` exist` o

femeie \n via]a mea?

48 VALERIE DUHAMEL

– Nu! Sunt curioas`, pur [i simplu... [i m` \ntrebam cumeste via]a dumitale \n Anglia.

– Duc o via]` dintre cele mai normale. Muncesc mult,profit de ceea ce am. {i trìesc singur, adùg` el, amuzat.R`spunsul meu este oare satisf`c`tor?

Ea ridic` din umeri, simulând cea mai mare indiferen]`.– Pu]in \mi pas` mie s` [tiu cu cine trìe[ti! exclam` ea.– Adev`rat?El \i mângâie obrazul cu un deget, urmând apoi curba

delicat` a buzelor. Inima lui Alexi \ncepu s` bat` nebune[te.Matt urma s-o s`rute, era convins`, [i se preg`ti s`-iprimeasc` s`rutul cu o ner`bdare crescând`.

– Ar trebui s` ne \ntoarcem acum, Alexandra.La aceste cuvinte, Alexi sim]i cum o cuprinde o imens`

decep]ie.– Cum vrei, murmur` ea.Porni gânditoare \n urma lui, \n timp ce el se \ndrepta

spre cas`. Atmosfera salonului, parfumat` de aroma cafeleipe care Rosie tocmai o preg`tise, \i procur` totu[i o real`consolare.

– Ce dori]i la desert? \ntreb` Rosie. Am [arlot` cuc`p[uni, sau \nghe]at` de ciocolat` cu fri[c`.

– Pentru mine doar o cafea, mul]umesc, r`spunseAlexandra.

– Sper c` nu ]ii regim? \i arunc` Matt.– Nu, dar \ntr-adev`r nu-mi mai e foame. Masa a fost deli-

cioas`.


– Sunt mul]umit c` ]i-a pl`cut, r`spunse el aducându-iun pahar de brandy. Am apreciat mult compania dumitale.Vrei s` cin`m din nou \mpreun` sâmb`t` seara? A[ vrea s`te invit la un mic restaurant pe care-l cunosc.

– Cu pl`cere, Matt.R`spunsese f`r` nici o ezitare. Dup` incidentul de

adineauri de pe plaj`, crezuse c` el nu va dori s-o revad`,pentru c` n-o s`rutase [i, \n mod ciudat, perspectiva aceas-ta o \ntristase.

– Cât timp trebuie s` r`mâi la Los Angeles? \ntreb` ea.– Atât cât va fi necesar pentru afacerile mele. Am de gând

s` vând casa aceasta peste doi ani, dar nu [tiu exact cât timpvoi petrece aici.

– |n]eleg.Pentru ea, mesajul pe care tocmai i-l transmisese era cum

nu se putea mai limpede: nu va sta niciodat` decât tempo-rar \n California. Prin urmare, era mai bine s` nu-[i fac` niciun fel de iluzii referitor la un posibil viitor \ntre ei.

Preocupat` de gândurile ei, nu observase c` el se a[ezaselâng` ea pe canapea [i tres`ri când \ncepu s`-i mângâiep`rul.

– Am \ns` impresia c` afacerile mele m` vor re]ine maimult timp decât prev`zusem, murmur` el. Da, simt deja c`vor fi complica]ii...

Un fior pl`cut o str`b`tu pe Alexi \n timp ce mâna luiMatt cobora de-a lungul gâtului ei \ntr-o mângâiere subtil`[i \nnebunitoare. Apoi, cu o \ncetineal` deliberat`, \[i

50 VALERIE DUHAMEL

\nclin` capul spre ea [i buzele lor se unir` \ntr-un s`rutpasionat. Subjugat`, Alexi \[i trecu mâinile \n jurul gâtuluilui [i se abandon` pl`cerii minunate a \mbr`]i[`rii lor. |nclipa asta, nu mai avea decât o singur` dorin]`: s`-l iubeasc`[i s` fie iubit` de el.

Când el se \ndep`rt` de ea, se privir` lung f`r` s` ros-teasc` o vorb`, aproape n`uci]i, surprin[i de intensitateareac]iei lor. Pentru c` Alexi avu impresia c` cite[te \n ochiialba[tri ai lui Matt aceea[i surprindere, aceea[i emo]ie pecare o sim]ea ea \ns`[i.

– Presupun c` lucrezi mâine diminea]`? [opti Matt.– Eu... da... bâigui ea, f`când eforturi s`-[i recapete

st`pânirea de sine.– R`mâi aici. Steve te va conduce mâine diminea]` la

birou.– Nici nu se pune problema, Matt.Vorbise cu o voce nesigur`, aproape tremur`toare. Nu,

nu dorea o aventur` de o noapte. Dar de ce nu reu[ea s`adopte acela[i ton deta[at ca el? Cu ce dezinvoltur` \i pro-pusese, pe ocolite, s`-[i petreac` noaptea cu el!

– De acord, Alexandra. Alt` dat`, poate.Atunci când \l privi, Alexi sim]i c` i se strânge inima.

Refuzul pe care i-l opusese p`rea c` nu-l afectase câtu[i depu]in. Visase oare, când crezuse c`-[i pierduse st`pânirea desine, doar cu câteva clipe mai devreme?

Da, f`r` \ndoial`.Se ridic`, descump`nit`.


– Eu... trebuie s` plec, zise ea.– Nu te sup`r` dac` \i cer lui Steve s` te conduc` acas`?– Nu, bine\n]eles.Se pref`cu preocupat` s`-[i caute vesta pentru a-[i

ascunde fa]` de el tulburarea. |ntr-un fel, se sim]ea u[urat`.|n acela]i timp, \ns`, [i teribil de r`nit` de indiferen]a pecare o manifesta fa]` de ea.

Ca un des`vâr[it st`pân al casei, o conduse pân` peperon [i o urm` când ea cobora treptele.

– Noapte bun`, Matt.– }in s ̀te \nso]esc pân ̀la ma[in ,̀ r`spunse el luând-o de bra].{oferul deschise portiera când \i z`ri. |n momentul când

s` se a[eze pe bancheta din spate, Alexi se \ntoarse spreMatt, cu inima b`tând s`-i sparg` pieptul. Era oare ultimaoar` când \l vedea pe Matthew Channing, b`rbatul care[tiuse s` scoat` la iveal` femeia pasionat` [i senzual` caredormita \n ea? B`rbatul pe care ea \l respinsese...

– |]i mul]umesc pentru aceast` cin` delicioas`, Matt.– Mul]umesc.Se privir`, nemi[ca]i. Doamne! se gândi Alexi, cum

puteau s` se arate atât de politico[i, atât de curtenitori [i dedistan]i, dup` ce doar cu câteva clip` mai devreme ses`rutau cu pasiune?

– Noapte bun`, frumoas` copil`.Matt se aplec` spre ea [i-i atinse buzele cu un s`rut u[or,

delicat, prea scurt.– Pe curând, Alexandra.

52 VALERIE DUHAMEL

Capitolul 4

|n aceast` zi de sâmb`t`, Alexi reu[ise \n modexcep]ional s` plece de la birou destul de devreme ca s`-[ipoat` petrece acas` o \ntreag` dup`-amiaz`. Era ocaziaideal` pentru a se consacra \n sfâr[it câtorva treburim`runte de amenajare, care \[i a[teptau rândul de luni dezile.

|mbr`cat` \ntr-un [ort de blugi [i un tricou vechi, cup`rul legat \n coad` de cal, Alexi lucra \n plin soare, afar`,ocupat` cu revopsirea ramelor ferestrelor, a c`ror vopsea sescorojise cu timpul.

Auzi pe nea[teptate un zgomot de motor [i se \ntoarse.O ma[in` necunoscut` tocmai se angajase pe aleeagr`dinii.

Lui Alexi \i sc`p` un suspin de exasperare. Nu a[tepta penimeni [i n-avea nici cea mai mic` dorin]` s` vad` lume. De

fapt, \nc` din ajun, era \ntr-o dispozi]ie groaznic`. A[teptasetoat` s`pt`mâna un telefon de la Matt Channing ca s`confirme \ntâlnirea lor. |n zadar. Nici m`car nu g`sise decuviin]` s`-i cear` secretarei s` telefoneze pentru a anulainvita]ia. Nimic, nici un semn de via]`! Nu mai era f`r`\ndoial` interesat de o femeie care nu cedase primelor luiinsisten]e...

Contrariat` [i furioas` pentru c` era atât de afectat` deatitudinea lui Matt Channing, Alexi se obi[nuise cu ideea dea-[i petrece weekendul singur`.

Câteva clipe mai târziu, ma[ina se opri [i din ea cobor\un b`rbat. F`r` nici o tragere de inim`, Alexi l`s` pensula,\[i [terse mâinile p`tate de vopsea [i porni pe alee \n\ntâmpinarea lui.

– Domni[oara Rossini? \ntreb` necunoscutul, sprijinit deportiera ma[inii, un Porsche.

– Da?– Sunt Jones Yates, de la agen]ia Morgan, zise b`rbatul

cu un zâmbet mieros.– |n]eleg, replic` t`ios Alexi f`r` a \ncerca s`-[i ascund`

iritarea.– A[ putea avea o discu]ie cu dumneavoastr`,

domni[oar`?– Asculta]i, dac` a]i venit \n leg`tur` cu oferta de

cump`rare, v` \ntrerup imediat. Este inutil s` v` pierde]itimpul, domnule Yates. Casa mea nu este de vânzare.Credeam c` am fost foarte clar`.

54 VALERIE DUHAMEL

– Da, domni[oar`. Cu toate acestea, am fost rugat s` v`fac o nou` ofert`, mult superioar` celei precedente, la carepoate nu ve]i r`mâne indiferent`.

– V` repet c` v` pierde]i timpul.– A[tepta]i s` auzi]i suma total` care vi se propune.Cifra exorbitant` pe care o anun]` agentul imobiliar o

l`s` pe Alexi f`r` glas. Apoi \ncepu s` râd`. Cine putea fioare atât de nebun ca s` vrea s` cheltuiasc` atâ]ia bani pen-tru aceast` proprietate?

– A[ putea s` cunosc identitatea acestui cump`r`torgeneros? \ntreb` ea.

– Regret, dar dore[te s`-[i p`streze anonimatul.– N-are decât! Oricum, casa mea nu este de vânzare. V`

\ns`rcinez s` i-o spune]i.La aceste cuvinte, fa]a domnului Yates se contract`

u[or.– |nainte de a refuza, reflecta]i o clip` [i gândi]i-v` c`

pre]ul oferit este unul superior valorii reale a propriet`]iidumneavoastr`, declar` el.

– Dar sunt perfect con[tient` de asta! |n schimb nu\n]eleg jocul pe care-l face clientul dumneavoastr`. De cedore[te cu orice pre] s` cumpere aceast` cas`?

– Este oare cu adev`rat important, când oferta este atâtde seduc`toare?

– Ceea ce este important, e faptul c` aceast` cas` nu estede vânzare! \i arunc` Alexi \n culmea enerv`rii. La revedere,domnule.


F`r` s`-i mai arunce vreo privire, Alexi se r`suci pec`lcâie [i se \ndrept` spre terasa unde erau \ngr`m`diteclaie peste gr`mad` cutii de vopsea, sticle cu terebentin` [ipensule. Pu]in dup` aceea, auzi portiera trântindu-se [ima[ina tip sport demarând, f`când s` scâr]âie pietri[ul aleii.

Ar fi trebuit s` se simt` u[urat`, [i cu toate acestea oteam` nel`murit` pusese st`pânire pe ea. Cine dorea oarecu atâta \nc`p`]ânare s`-i cumpere casa? {i de ce acest mis-ter?

Cufundat` \n cea mai mare nedumerire, tân`ra femeieajungea \n buc`t`rie ca s`-[i cure]e pensulele, când soneriade la intrare o f`cu s` tresar`. Dac` acest domn Yates\ndr`znea s` revin` ca s-o sâcâie, \i rezerva o primire \n felulei.

– Domnule Yates, v-am spus c` eu nu...Stupefiat`, se opri brusc. |n fa]a u[ii se afla Matt

Channing, cu un zâmbet larg pe buze. Nemi[cat, t`cut, \[il`s` privirea s` alerge peste silueta tinerei femei, p`rând s`-iaprecieze picioarele goale, [oldurile \nguste, pieptul rotundpe care se mula tricoul.

Ro[ie de ru[ine [i de jen`, Alexi r`mase f`r` glas.– Cu coada asta de cal [i cu acest [ort uzat, ar`]i ca o ado-

lescent`, zise el \n sfâr[it. Ce s-a \ntâmplat cu tân`ra femeiesofisticat` cu care am cinat acum câteva zile?

– {i-a luat o dup`-amiaz` liber` ca s` lucreze lini[tit`acas` la ea, replic` Alexi, c`reia \i revenise uzul vorbirii.Dac` ar fi [tiut c` vii, s-ar fi \mbr`cat \n consecin]`.

56 VALERIE DUHAMEL

– |n cazul acesta, sunt foarte mul]umit c` n-am anun]at-o.Cred c` o prefer a[a.

Remarca aceasta o f`cu s` zâmbeasc` pe Alexi.– Complimentele \]i vor deschide toate u[ile! exclam` ea

dându-se la o parte ca s`-l lase s` intre.– Mul]umesc. Apropo, cine era acel biet domn Yates pe

care te preg`teai s`-l iei la goan`?– Un agent imobiliar de la agen]ia Morgan. Aceast`

agen]ie dore[te s` cumpere casa mea [i nu \nceteaz` s`-miscrie [i s`-mi telefoneze. Acum câteva minute, s-a prezentataici ca s`-[i re\nnoiasc` oferta, \i explic` ea \ndreptându-sespre buc`t`rie.

– Nu [tiam c` ]i-ai pus casa \n vânzare.|n timp ce vorbea, se a[ez` pe unul din taburetele din

col]ul \nc`perii, unde se afla un bar. Alexi lu` cafetiera [i,f`r` s`-i cear` acordul, \i umplu o cea[c`.

– Dar nu este de vânzare! exclam` ea. Iat` de ce povesteaasta e de necrezut. Un cump`r`tor misterios, care refuz` s`-[idea numele, mi-a f`cut deja trei oferte.

– Oferte interesante?– Da, chiar foarte interesante. De fapt, ultima era extrem

de generoas`.– {i e[ti tentat` s` accep]i?– Nu, replic` Alexi cu fermitate. Cu nici un pre].– Totul are un pre], Alexandra... Mai a[teapt` pu]in [i

necunoscutul dumitale va sfâr[i prin a-l g`si pe cel care-]i vaconveni.


– Te \n[eli, Matt. Exist` oameni care nu pot fi cump`ra]i!{i se \ntâmpl` ca eu s` fac parte dintre ace[tia.

– Adev`rat? Apropo, sper c` n-ai uitat de invita]ia mea lacin`? Am rezervat o mas` pentru ora opt, \n seara asta.

– Poftim?Indignarea puse st`pânire pe ea. Hot`rât lucru, nu era

lipsit de tupeu! {i dac`, neavând nici o veste de la el, [i-ar fiorganizat altfel seara?

– Nu lua aerul acesta atât de mirat, Alexandra. Te-am\ntrebat dac` e[ti liber`, ast`-sear` [i mi se pare c` air`spuns da.

– Poate, dar credeam c`... se bâlbâi ea, jenat` s`-im`rturiseasc` resentimentele ei. Ei bine, deoarece nu mi-aitelefonat, am crezut c` e[ti foarte ocupat [i c` \ntâlnirea s-aanulat.

– Bine\n]eles c` nu. De altfel, dac` ai terminat, propun s`plec`m chiar acum [i s` petrecem \mpreun` dup`-amiaza.

Alexi [ov`i. Era \nc` foarte devreme, abia ora unu, [i avea\nc` o mul]ime de lucruri de f`cut. Dar ziua era atât de fru-moas` [i Matt Channing atât de atr`g`tor \n costumul lui dein de culoare crem, cu c`ma[a albastr` care amintea deochii lui, \ncât Alexi ardea de dorin]a de a-l urma.

– A[adar? murmur` el adresându-i un zâmbet seduc`tor.– De acord. D`-mi pu]in timp s` m` duc s` m` schimb [i

ne re\ntâlnim aici.Alexi s`ri \n picioare [i se preg`tea s` mearg` \n camera

ei, când Matt o opri.

58 VALERIE DUHAMEL

– N-o face, \i spuse el. Ar`]i foarte bine a[a cum e[ti...Se ridic` \n aceea[i clip`, o prinse de bra] [i o trase spre

el, murmurând:– ...Absolut fermec`toare.|[i sublinie complimentul cu un s`rut.– Dar dac` dore[ti \ntr-adev`r s` ascunzi aceste picioare

superbe, gr`be[te-te, relu` el. Nu-]i las decât câtevaminute.

– Ei bine, eu... nu voi \ntârzia mult, zise Alexi, \nc` \nstare de [oc.

Ajuns` \n camera ei, trebui s` se a[eze o clip` pe mar-ginea patului ca s` se lini[teasc`. Trebuia neap`rat s`p`streze distan]a, deoarece nu concepea s` aib` o leg`tur`cu un b`rbat care inten]iona s` se \ntoarc` \n viitor \nAnglia.

A[ezat` la m`su]a de toalet`, Alexi desf`cu panglicace-i ]inea p`rul [i-[i scutur` capul ca s`-i redea tot volu-mul. |n timp ce \ntindea mâna ca s` ia peria, privirea ei\ntâlni fotografia p`rin]ilor, care se afla \nr`mat` penoptier`. Atunci, buzele ei schi]ar` un zâmbet plin detriste]e.

Fotografia aceasta fusese f`cut` \n ziua c`s`toriei lor.Susie, mama lui Alexi, \[i privea so]ul cu adora]ie, \n vremece Henri Rossini fixa aparatul, cu un aer seme]. Pân` lamoartea ei, Susie p`strase aceast` fotografie pe noptier`,dovad` c` [i dup` divor] continuase s`-l iubeasc` profundpe fostul ei so].


– Nu este un om rù, Alexi, \i destìnuise ea fiicei sale,pu]in \nainte de moarte. {tiu c`, \n felul lui, m` iube[te \nc`.Problema este c` n-a [tiut niciodat` s` m` iubeasc` destul.

Alexi \nchise ochii, cople[it`. Evocarea acestei amintiri \if`cea tât de rù! O auzea \nc` [i acum pe mama ei spunându-ic` Henri nu-[i recuno[tea niciodat` gre[elile, nu admiseseniciodat` c` nu g`sea nicicând s`-i acorde o clip` din progra-mul lui supra\nc`rcat. „Dragostea este ca o floare, Alexi,\ncheiase ea. Ea cere s` ai grij` de ea, altfel se ofile[te [i piere“.

Alexi \[i [terse cu dosul mânii o lacrim` care i se rosto-golea pe obraz. De ce s` re\nvie un trecut atât de dureros?Mai bine s` se preg`teasc`. Matt Channing, o a[tepta [i eatrebuia s` se gr`beasc`.

Se ridic` plin` de energie [i se \ndrept` spre garderobaei. |ntrucât Matt adoptase o ]inut` u[oar`, trebuia s` fac` lafel. Alexi alese prin urmare o pereche de blugi bej-deschis[i o bluz` u[oar` din bumbac. |n mai pu]in de un sfert deor`, cobora la Matt \n salon.

St`tea \n fa]a unei ferestre mari care d`dea spre imense-le peluze \ncadrate de tufi[uri [i de arbu[ti verzi.

– Ce gr`din` superb`! remarc` el.– Da, [i mie \mi place foarte mult. Tata spera s` poat`

cump`ra terenul care se g`se[te \n spatele propriet`]ii, pen-tru a construi un uria[ parc de distrac]ii. Din nenorocire –[i din fericire pentru mine – i-a luat-o altcineva \nainte.Parcela a fost vândut` altcuiva. Atunci, tata mi-a d`ruit mieaceast` cas`.

60 VALERIE DUHAMEL

– Este un noroc, \ntr-adev`r. Bun, dac` e[ti gata, ar tre-bui s` plec`m.

Alexi fu surprins` s` descopere pe alee o ma[in`decapotabil` de un ro[u-aprins.

– Unde este Jaguarul pe care-l conduceai s`pt`mânatrecut`? \ntreb` ea când lu` loc pe scaunul de lâng`[ofer.

– Pentru mine, varietatea este sarea vie]ii. |mi placeschimbarea pentru c` alung` plictiseala. Ce vrei, unorb`rba]i le place s`-[i schimbe so]iile [i se rec`s`toresc \nfiecare an; eu prefer s` schimb ma[inile.

– Oricum, nefiind c`s`torit...– Exact.Când ma[ina demar`, Alexi \[i sim]i p`rul fluturând \n

jurul fe]ei [i se str`dui s`-l pun` la locul lui.– Cum ai reu[it s` scapi de c`s`torie pân` la vârsta de...

treizeci [i cinci de ani? \ntreb` ea.– De ce oare femeile pun \ntotdeauna genul acesta de

\ntreb`ri?– Poate pentru c` r`spunsul le d` posibilitatea s`-[i fac`

o idee despre personalitatea dumitale?– Hm! Bine... motivul pentru care nu m-am c`s`torit,

Alexandra, este c` ]in mult la libertatea mea. Sunt un om deafaceri mult prea ocupat pentru a putea avea leg`turiserioase. Pe deasupra, cum ]i-am spus adineauri, \mi placevarietatea.

|ntoarse capul [i-i zâmbi.


– Iat` c` e[ti informat` asupra personalit`]ii mele, draga mea.– La drept vorbind, nu mi-ai spus mare lucru! E[ti unul

dintre cei mai \nr`i]i seduc`tori...– ...de care trebuie s` te fere[ti cu orice pre]!Râsul lui cald, muzical, o tulbur` pe Alexi mai mult decât

ar fi dorit.– {i dumneata, Alexandra, de ce nu te-ai c`s`torit?– Poate pentru c`, la fel ca dumneata, ]in la libertatea mea.– Ei bine, form`m o pereche ideal`!|nainte ca ea s`-i poat` anticipa gestul, el \i luase mâna [i

o ducea \ncet la buze, stârnind \n ea senza]ii pe cât de deli-cioase, pe atât de incontrolabile. Con[tient` de propria eineputin]`, \[i retrase mâna.

– Unde mergem? \ntreb` ea pe un ton fals indiferent.– Te duc la cel mai bun restaurant cu preparate din pe[te

pe care-l cunosc.– {i unde se g`se[te?– La San Francisco.– La San Francisco! exclam` ea. Dar este la sute de kilo-

metri de aici!– Acesta este motivul pentru care ne \ndrept`m spre

aeroport. Ne a[teapt` un avion cu reac]ie particular.– Evident, ce proast` sunt! E[ti la fel ca tata, ai mereu un

avion de luat...– |ntr-adev`r. Dup` cum [tii, c`l`toresc mult, [i m`rturi-

sesc c`, pentru mine, avionul este mijlocul de transport celmai practic.

62 VALERIE DUHAMEL

O jum`tate de or` mai târziu, se instalar` \n avionul lui Matt.– Ce lux! exclam` Alexi cercetând interiorul.Ochiul ei exersat de decoratoare nu l`sa s`-i scape nici

un am`nunt.– Da, ]in la un anumit confort, \i explic` Matt. Acum,

dac` vrei, s` ne preg`tim de decolare.Ascult`toare, Alexi \[i prinse centura de siguran]`.

Decolar` câteva minute mai târziu [i, curând dup` aceea, omuzic` dulce r`sun` \n habitaclu, \n timp ce avionul atingeaviteza de croazier`.

– Vino, zise Matt ridicându-se, am s`-]i ar`t apartamentulmeu zbur`tor.

|nc`perea \n care se g`seau, tapisat` cu catifea albastr`,fusese proiectat` [i conceput` pentru a ]ine loc de salon.Comunica apoi cu un mic birou care, la rândul lui, se \nveci-na cu o buc`t`rie.

Aici, Matt scoase din frigider o sticl` de [ampanie. Odeschise [i umplu dou` cupe de cristal.

– Pentru o \ntâlnire plin` de promisiuni! exclam` elridicându-[i cupa.

– Pentru \nceputul unei prietenii, \l corect` ea, tulbu-rat`, \nainte de a lua o \nghi]itur` de [ampanie.

– Urmeaz`-m`, am s`-]i ar`t ultima \nc`pere.Era vorba de dormitor. O camer` luxoas`, tipic mas-

culin`.– Poate c`, \ntr-o zi, vom putea s` bem pentru prietenia

noastr` \n aceast` camer`? murmur` Matt.


La aceste cuvinte, Alexi sim]i cum i se aprind obrajii.Deoarece ea \ns`[i, v`zând patul mare, avusese unele gân-duri de nem`rturisit...

– Alexandra, pari la fel de tulburat` ca o tân`r` la\mp`rt`[anie!

Hot`rât` s`-[i p`streze st`pânirea de sine, Alexireplic`:

– Nicidecum. De ce ar trebui s` fiu tulburat`?– Nu [tiu, dumneata trebuie s`-mi spui.Considerând c` era preferabil s` schimbe subiectul,

simul` c` se intereseaz` din nou de decor.– |]i place s` c`l`tore[ti, dar p`strând \n acela[i timp un

anumit stil, nu-i a[a? \i arunc` ea.– |mi place tot ce are clas`. {i dumneata ai mult` dis-

tinc]ie, Alexandra. Asta n-are nimic de-a face cu ele-gan]a ve[mintelor pe care le por]i, sau cu educa]ia pecare ai primit-o. Vorbesc despre felul dumitale de a fi.|mi place cum \mi ]ii piept, cum te compor]i cu mine.Majoritatea femeilor ar fi jucat jocul seduc]iei, dar nudumneata.

– |]i mul]umesc pentru aceste complimente, dar...– E[ti foarte diferit` de aceea la care m` a[tep-

tam.– O feti]` r`sf`]at` [i capricioas`? \ntreb` Alexi, ca s`-l

provoace.– Oh, ai fost r`sf`]at` [i ai avut norocul s` te na[ti \ntr-o

familie bogat`. Dar f`r` \ndoial` tocmai acesta este motivul

64 VALERIE DUHAMELgiannijolys

pentru care mi se pare atât de uimitor s` descop`r la dum-neata un spirit independent. Cum ]i-am spus-o deja, e[ti unadversar demn de mine.

– Prin urmare o s` ne lupt`m?– De ce nu?Timp de câteva secunde, se m`surar` din priviri. Pe

nea[teptate, avionul \ncepu s` trepideze [i Alexi trebui s` sesprijine de perete ca s` nu cad`. Dar o zdruncin`tur` maiviolent` o f`cu s`-[i piard` echilibrul. Se trezi atunci a[ezat`pe pat, al`turi de Matt.

– E \n ordine? o \ntreb` el cu blânde]e.Abia avu timp s` \ncuviin]eze, c` Matt o \mbr`]i[a [i

punea st`pânire pe buzele ei. A fost la \nceput un s`rutu[or, aproape timid, care deveni repede pasionat. Caame]it` de un vin dulce, tân`ra femeie se abandon` pl`ceriiminunate pe care el o stârnea \n ea.

Dar atunci când Matt \[i strecur` mâna sub bluza pe careo purta, se sperie.

– Nu, Matt, [opti ea.El se \ndep`rt` imediat. Ochii lui alba[tri reflectau o

adânc` uimire.– Iart`-m`, murmur` Alexi, dar nu pot.Plecându-[i capul, \[i aranj` bluza cu o mân`

tremurând`.– Nu-i nimic, zise el cu blânde]e. Oricum, vom ateriza

peste zece minute. Dac` vrei s` te r`core[ti, te a[tept \nsalon.


Tân`ra femeie se \ndrept` spre baie, u[urat` c` Mattluase lucrurile a[a cum erau. Cu toate acestea, \n tonul luideta[at, aproape indiferent, pe care-l adoptase, avuseseimpresia c` sesizeaz` un u[or tremur. Reu[ise oare, pentruo clip`, s`-l tulbure pe Matt Channing?

Gânditoare, \[i cercet` imaginea \n oglind`. Ochii eistr`luceau de o lumin` neobi[nuit`, iar obrajii \i erau ro[iide emo]ie... Niciodat` vreun b`rbat nu produsese o aseme-nea impresie asupra ei.

Totu[i, trebuia s` r`mân` \n gard`. Matt Channing era unseduc`tor pentru care ea nu reprezenta decât o cucerire \nplus. De altfel, ca pentru a-i confirma temerile, Alexi z`ri \nacel moment dou` halate brodate ag`]ate lâng` du[. Unulera de culoare albastru \nchis, f`r` \ndoial` al lui Matt; aldoilea, din m`tase str`vezie, nu putea fi destinat decâtpasagerelor fermec`toare care se \mbr`cau \n compania lui!

Ie[i furioas` din \nc`pere trântind u[a \n urma ei. Laurma urmei, pu]in o interesa felul \n care se comportaMatthew Channing \n via]a particular`.

– Vii la timp pentru aterizare, zise Matt \ntinzându-i ocup` de [ampanie. Pentru o zi minunat` cu dumneata!

** *

– Este prima dat` când v`d San Francisco sc`ldat \nsoare, remarc` Alexi \n timp ce mergeau de-a lungul bule-

66 VALERIE DUHAMEL

vardului Fisherman’s Wharf. De obicei, aerul nu este atât detransparent. Exist` \ntotdeauna un v`l de cea]` deasupraoceanului.

– Am dat instruc]iuni foarte precise! exclam` el. Amanun]at c` invit la San Francisco o tân`r` femeie de o fru-muse]e excep]ional` [i c` \n onoarea ei cer un timp str`luci-tor. {i când Matt Channing d` ordine...

Alexi izbucni \n râs.– Nu m` \ndoiesc, dar dac` de fiecare dat` când o femeie

frumoas` se plimb` la bra]ul dumitale \n acest ora[ soareletrebuie s` str`luceasc`, m` tem foarte mult c` San Franciscoeste amenin]at de usc`ciune! replic` ea.

– Dumneata vorbe[ti despre femei frumoase, \n timp ceeu vorbesc despre o frumuse]e excep]ional`, murmur` elluându-i mâna.

Alexiei \i fu greu s` nu se simt` m`gulit` de acest com-pliment. Matt era un seduc`tor incorigibil [i spusese proba-bil acelea[i cuvinte la zeci de femei... Totu[i, cuvintele nuerau mai pu]in pl`cute de ascultat.

Dup`-amiaza trecu foarte repede. Atmosfera ora[ului SanFrancisco avea evident ceva magic, dar \n ziua aceasta, Alexiavea impresia c` tr`ie[te un basm. Oceanul p`rea mai albas-tru, lumina mai vie, baletul tramvaielor care traversauora[ul, mai ame]itor. {i Matt... Matt era absolut fascinant.

La sfâr[itul zilei o invit` la cel mai bun restaurant cupreparate din pe[te, din regiune. Alegerea lor se opri asuprahomarilor, \nso]i]i de un excelent vin alb de California.


– |]i place vinul acesta? \ntreb` Matt. Provine de la NapaValley, de la o podgorie pe care am cump`rat-o anul trecut.

– Adev`rat? E[ti proprietarul unei podgorii? Credeam c`activit`]ile dumitale se limiteaz` la produc]ia cinematogra-fic`...

– Nicidecum! Am o editur` la New York, un lan] dehoteluri \n Europa [i, cum ]i-am spus, aceast` podgorie. Ams` te duc s-o vezi, dac` dore[ti.

– Da, a[ fi \ncântat`.– De ce nu \n weekendul urm`tor? murmur` el.– De ce nu...Totul mergea prea repede, se gândi Alexi, mult prea

repede. N-avea nici o \ndoial` c` atunci când Matt Channinginvita o tân`r` femeie s`-[i petreac` la el câteva zile, a[teptaca ea s` \mpart` patul cu el. Or, ideea de a nu fi decât untrofeu \n plus pe lista cuceririlor amoroase ale lui Matt n-o\ncânta pe Alexi peste m`sur`.

|ncepu s`-l cerceteze cu discre]ie. „B`rbatul acesta poates`-]i fac` r`u“, \i [optea glasul ra]iunii. Cu toate acestea,Alexi [tia c` dac` Matt \[i va re\nnoi invita]ia, ea va accepta.

– Vorbe[te-mi pu]in despre dumneata, Matt.Matt p`ru surprins, apoi zâmbi.– {tii deja tot ce este important, nu?– {tiu c` e[ti un om de afaceri respectat, c` e[ti

celibatar, dar nu [tiu nimic altceva despre dumneata. Deexemplu, cum a fost copil`ria dumitale? Cum sunt p`rin]iidumitale?

68 VALERIE DUHAMEL

Timp de o frac]iune de secund`, Alexi crezu c` vede olic`rire de mânie str`lucind \n ochii lui Matt. Va refuza oares` r`spund` la \ntreb`ri atât de inofensive?

– S` vedem, cu ce s` \ncep? zise el \n cele din urm`,schi]ând un zâmbet slab. Tata era american, mama engle-zoaic`. S-au cunoscut \n California [i s-au c`s`torit aproapeimediat.

– Este o poveste frumoas`.– Erau foarte \ndr`gosti]i unul de cel`lalt. Din nefericire,

au tr`it pu]ini ani \mpreun`, deoarece mama a murit lascurt timp dup` ce am \mplinit [apte ani.

– Oh! |mi pare r`u c` am provocat aceste amintiri!exclam` Alexi.

– Nu-i nimic, te asigur. Câtva timp, tata a reu[it s` m`creasc` singur, apoi una dintre prietenele lui, cu un copilmai mic decât mine, a venit s` se instaleze la noi. |[i p`r`siseso]ul [i avea nevoie de o cas` unde s` locuiasc`. Nu eranimic \ntre tat`l meu [i ea, \n afar` de prietenie. De fapt,situa]ia le convenea perfect: ea avea nevoie de un acoperi[,iar tata de cineva c`ruia s` m` \ncredin]eze.

– {i atunci? S-au \ndr`gostit [i s-au c`s`torit, presupun?– Nu, nicidecum. Prietena tat`lui meu n-a r`mas la noi

decât dou` luni. Dup` aceea, a fost obligat` s` plece.– De ce?– Pentru c` so]ul ei c`p`tase certitudinea c` so]ia lui \l

p`r`sise pentru tat`l meu. A hot`rât s` se r`zbune pe el [is`-l distrug`.


– S`-l distrug`? repet` tân`ra femeie, uluit`.– Da, pe plan financiar, cel pu]in. B`rbatul acela era

foarte puternic, avea numeroase rela]ii. El a provocat fali-mentul tat`lui meu, l-a f`cut s`-[i piard` casa [i tot ce avea.

– Este \ngrozitor, Matt. |mi este greu s`-mi imaginez oasemenea \nver[unare.

– Adev`rat?Prad` unei nervozit`]i vizibile, Matt \[i trecu mâna prin

p`r, apoi se ridic` brusc.– Plec`m, Alexandra.Ea se supuse f`r` s` rosteasc` un cuvânt, uimit` de

aceast` schimbare de atitudine. Se urcar` curând \n limuzi-na neagr` pe care Matt o \nchiriase. Matt d`du ordin [ofe-rului s`-i duc` la aeroport, apoi \[i l`s` capul pe spate [i\nchise ochii.

Cât de vulnerabil p`rea, \n clipa asta! se gândi Alexiurm`rindu-l pe furi[. Nu b`nuise niciodat` existen]a uneisl`biciuni la acest b`rbat care p`rea mai solid ca o stânc`.Instinctiv, ca s`-l protejeze, s`-l lini[teasc`, tân`ra femeie \[istrecur` mâna \n cea a lui Matt.

El deschise imediat ochii [i se \ntoarse spre ea. Apoidegetele lui se \mpletir` cu cele ale tinerei femei.

– Nu \ncetezi s` m` surprinzi, Alexandra.– Este un compliment?– Da. E[ti minunat` [i...Se \ntrerupse o clip`, cu ochii a]inti]i pe fa]a tinerei

femei, care sim]i cum inima ei o lua razna.

70 VALERIE DUHAMEL

– ...[i te doresc din toate puterile mele, murmur` el.Se aplec` foarte \ncet spre ea. |n clipa când s-o s`rute, se

opri brusc [i, strecurându-[i un deget sub b`rbia ei, o oblig`s`-[i ridice capul spre el.

– Vreau s` te c`s`tore[ti cu mine, Alexandra.Mai \ntâi, ea crezu c` n-a \n]eles bine. Apoi, \ncetul cu

\ncetul, p`trunse \n]elesul cuvintelor lui.– Nu a[tept un r`spuns imediat, zise el. Nu te gr`bi,

reflecteaz` s`pt`mâna asta.– Matt, ai \nnebunit? rosti ea cu o voce lipsit` de infle-

xiuni.– Nicidecum.– Dar abia ne cunoa[tem...– Acesta a fost [i cazul p`rin]ilor mei când s-au c`s`torit.

{i cu toate acestea, adineauri g`seai povestea lor foarte fru-moas`! Alexandra, crede-m`, nu te cer \n c`s`torie f`r` s`m` fi gândit serios \nainte.

Cum se apropiau de aeroport, tân`ra femeie prefer` s`nu spun` nimic. Câteva minute mai târziu, [oferul \ideschidea portiera. |nc` ame]it` de ceea ce auzise, abia \[id`du seama. Ce \nsemna oare aceast` ciudat` cerere \nc`s`torie? Era oare doar un capriciu din partea unui b`rbatobi[nuit ca toat` lumea s` se supun` voin]ei lui?

– Sper c` o s` m` ier]i, dar nu pot s` te \nso]esc, spusepe nea[teptate Matt. O treab` urgent` m` re]ine la SanFrancisco, dar pilotul meu, Michael, va avea grij` s` te\ntorci acas` \n total` siguran]`.


|ncetul cu \ncetul, Alexi \[i revenea din surprinderea ei.Cum [oferul continua s`-i ]in` portiera deschis`, cobor\ dinma[in` [i-i mul]umi cu un zâmbet. Matt o urm` ca s`-[i iar`mas bun.

– Drum bun la \ntoarcere, Alexi! |]i voi telefonas`pt`mâna viitoare.

|n semn de r`mas-bun o strânse \n bra]e, apoi o s`rut`pe obraz. Ce mult ar fi vrut s-o p`streze lâng` el, \n searaasta, dup` m`rturisirile lui... Dar \mbr`]i[area lor a fostscurt`. Câteva clipe mai târziu, Matt urca din nou \n limuzi-na care demar` imediat.

Cu inima strâns`, tân`ra femeie privi ma[ina \ndep`rtân-du-se. „Vreau s` te c`s`tore[ti cu mine, Alexandra“, spuseseel. Dar ce motive puteau oare s`-l \ndemne pe MatthewChanning s` vrea s` se c`s`toreasc`, el care ]inea mai multca la orice la libertatea lui [i care o striga \n gura mare, dealtfel? Dragostea? Alexi nu \ndr`znea s` cread` \n dragosteafulger`toare. Atunci?

Pierdut` \n gânduri, se \ndrept` \ncet spre avion. Matt \id`duse o s`pt`mân` s` reflecteze. O s`pt`mân` pe careinten]iona s-o foloseasc` pentru a elucida aceast` enigm`.

72 VALERIE DUHAMEL

Capitolul 5

– Ai citit articolul Georgiei Gold, ast`zi? \ntreb` Milesintrând \n biroul lui Alexi, vineri diminea]a, s`pt`mânaurm`toare.

– Da, l-am citit.– {i?– {i, ce?– Trebuie s` ai o p`rere despre acest articol, nu? La urma

urmei, prietena tat`lui t`u este aceea care se expune labra]ul lui Matthew Channing!

Tân`ra femeie scoase un oftat adânc.– Ascult`, Miles, Monica nu este c`s`torit` cu tata, iar

Matt este doar un prieten.– Da, un prieten care te-a invitat s`-]i petreci week-

endul trecut cu el la San Francisco, zise Miles pe un tonironic. Un prieten despre care n-ai \ncetat s`-mi vorbe[ti

toat` ziua de luni: „Ce p`rere ai despre el, Miles?“, „{tii dece se afl` \n California?“, sau „Crezi c` se va stabili \nregiune?“...

– Exagerezi! exclam` Alexi, con[tient` c` d` dovad` derea-credin]`. Am petrecut o zi \mpreun` [i asta a fost totul.|n ceea ce prive[te articolul, [tiu din experien]` c` nu tre-buie nicidecum s` crezi tot ce se scrie \n ziare. {i mai cuseam` articolele Georgiei Gold! Nu mai departe decâts`pt`mâna trecut`, insinua c` Monica avea o leg`tur` cuRobert James.

– Dac` spui tu... |mi f`ceam griji pentru tine, \n]elegi? |naceste condi]ii, nu vei avea nici o obiec]ie s` te ocupi tu\ns`]i de vila lui Matt Channing? |]i aminte[ti c` mi-a tele-fonat miercuri ca s` i se trimit` un decorator, nu-i a[a?

– Da, bine\n]eles. Acum c` am pus la punct treaba asta,poate am putea s` ne consacr`m unor lucruri mai impor-tante, nu crezi?

Pu]in dornic` s` vorbeasc` despre Matt Channing, ear`sfoi câteva dosare [i declar`:

– Despre conturile agen]iei, de exemplu. Constat c`mul]i clien]i ai no[ti \nc` nu ne-au pl`tit.

– {tiu. Le-am trimis avertismente, dar deocamdat` n-amob]inut nici un r`spuns. Iat` de ce trebuie s` \ncheiemneap`rat acest contract cu Matt Channing. Altfel, urmeaz`catastrofa.

– De acord, Miles. Dar, te rog, nu-mi \mpuia urechile cuMatt Channing.

74 VALERIE DUHAMEL

Ea \i arunc` o privire rug`toare [i Miles sfâr[i prin ascoate un oftat adânc.

– O.K., Alexi. Nu uita c` luna asta avem termene impor-tante de plat`. Trebuie s` ne pl`tim furnizorii, mai avemchiria...

– Nu te nelini[ti. Clien]ii no[ti ne vor pl`ti de pe o zi pealta. La nevoie, vom putea g`si oricând banii necesari pen-tru a \ncheia luna.

– Tu, poate, dar nu eu.– Nu fi ridicol! Ce importan]` are care dintre noi

investe[te bani \n agen]ie? Esen]ialul este ca ea s` continues` func]ioneze.

– Da, dar situa]ia noatr` este precar`. {tii c` ]in s` iauasupra mea partea de sarcini care \mi revine. {i dac` m-a[sim]i incapabil s` le rezolv, cred c` a[ l`sa totul balt`.

Alexi \[i privi gânditoare prietenul. Cum s`-l condamnec` dorea cu toat` puterea s` r`mân` independent? Ea \ns`[irefuzase \ntotdeauna ajutorul tat`lui ei când i-l propusese.

Dup` plecarea lui Miles, tinerei femei \i veni foarte greus` se concentreze asupra problemelor pe care le avea derezolvat. |n realitate, era foarte preocupat` de \ntârziereapl`]ilor, dar [i mai mult \nc` de t`cerea lui Matt Channing.

Oare ce fel de b`rbat era? O cerea \n c`s`torie [i apoi ol`sa f`r` nici o veste timp de o s`pt`mân`. Mai r`u, se afi[apublic cu alta! Ce \nsemna oare jocul acesta crud?

Cu atât mai mult cu cât telefonase de dou` ori \n timpuls`pt`mânii la agen]ie. O f`cuse \ns` numai pentru chestiuni


profesionale [i pe ea n-o ceruse niciodat`. {i apoi, ca pen-tru a pune gaz pe foc, ziarul monden publica \n diminea]aasta un articol pe prima pagin`, despre „noul cuplu de laHollywood“: Monica Houston [i Matt Channing. Gelozia of`cea oare s` vad` ro[u \n fa]a ochilor de fiecare dat` cândse gândea la acest articol? se \ntreb` Alexi.

Nu, imposibil. S-o [tie pe amanta tat`lui ei \n bra]elealtuia, iat` ce o sâcâia. Henri Rossini se va sim]i cu siguran]`jignit [i Alexi nu suporta aceast` idee.

Exasperat`, umilit`, tân`ra femeie se ridic` brusc \npicioare. Matt Channing credea c` poate manevra oameniicum avea chef, dup` bunul lui plac? Ei bine, va vedea c` [i-ag`sit na[ul!

F`r` s` se gândeasc` prea bine la ce f`cea, Alexi \[i lu`po[eta [i p`r`si agen]ia, hot`rât` s`-i fac` o mic` vizit` aces-tui individ pu]in demn de stim` [i s`-i spun` \n fa]` ce crededespre el. |n timpul drumului cu ma[ina pân` la Malibu,mânia nu i se potoli. Ajuns` \ns` \n fa]a superbei vile a luiMatt, se sim]i ca o proast`. |n ce calitate putea s`-i fac`repro[uri sau s`-i dea o lec]ie de moral`? La urma urmei,n-avea de ce s` se justifice fa]` de ea. Chiar dac` o ceruse \nc`s`torie, ea nu-i d`duse r`spunsul [i prin urmare... Prinurmare, era liber ca pas`rea cerului!

|n clipa aceea, \i revenir` \n memorie cuvintele lui Miles:„Trebuie s` \ncheiem neap`rat acest contract cu MattChanning. Altfel, urmeaz` catastrofa“. Pe buzele tinereifemei ap`ru un surâs. Cel mai bun mijloc de a-[i lua revan[a

76 VALERIE DUHAMEL

asupra lui Matt Channing nu era oare s` limiteze rela]iile lorla raporturi pur profesionale [i s` r`spund` atitudinii luideplasate prin cea mai mare r`ceal`?

|n aceast` stare de spirit se duse Alexi s` sune la u[a vilei.O briz` c`ldu]` aducea efluvii iodate dinspre oceanul foarteapropiat. Un singur zgomot tulbura lini[tea: ]ip`tul batjo-coritor al unui pesc`ru[. Tinerei femei \i trecu prin minteideea de a face cale-ntoars`. Rosie, \ns`, deschisese deja u[a,cu un zâmbet pe buze.

– Bun` ziua, domni[oar` Rossini. Domnul Channing và[tepta.

Dup` trecerea primului moment de surpriz`, Alexi sim]icum o cuprinde din nou mânia. A[adar, [tia c` va veni?Arogant cum era, \[i imaginase probabil c` nu se va putea\mpiedica s`-i fac` o vizit`, dup` o s`pt`mân` de t`cere...

– Domnul Channing este \n biroul sù. Urma]i-m`, v`rog.

Menajera deschise o u[` [i o invit` pe tân`ra femeie sìntre \ntr-o \nc`pere spa]ioas`. Culorile bej [i maro aletapetului dominau, \n armonie cu lemnul patinat almobilierului [i cu nuan]a ro[cat` a pieii. Pere]ii erau deco-ra]i cu câteva tablouri flamande de mare valoare, iar obibliotec` imens` ocupa un \ntreg perete.

A[ezat \ntr-un fotoliu capitonat cu piele, Matt Channingera ocupat cu examinarea unui dosar.

– Bun` ziua, Alexandra, zise el ridicându-[i privirea. Sunt\ncântat s` te v`d.


– Bun` ziua.– Ia loc, te rog.|i ar`t` cu mâna scaunul care se g`sea \n fa]a lui, [i \ndat`

dup` ce Alexi se a[ez`, se \ntoarse spre o m`su]` plasat`lâng` biroul s`u, pe care se afla o cafetier` [i ce[ti depor]elan.

– Cafea? propuse el.Alexi accept` cu un semn din cap [i Matt se gr`bi s-o

serveasc`. |n ciuda mâniei, tân`ra femeie, care nu-l sl`beadin ochi, nu se putu \mpiedica s`-l admire. Totul la el expri-ma rafinament [i bun-gust. |mbr`cat \ntr-un costum gri deflanel`, care-i punea \n valoare statura \nalt`, era de o fru-muse]e ce t`ia respira]ia.

– Bine, relu` el cu o siguran]` calm`. Este vorba de ovizit` personal` sau profesional`?

|ntrebarea o lu` pe nea[teptate. {i ea care se gândea s`-ljigneasc` prezentându-se la vila lui din motive exclusiv pro-fesionale!

– Dore[ti s`-]i redecorezi interiorul, nu-i a[a? \ntreb` eacu r`ceal`.

Matt se a[ez` din nou \n fotoliul lui, cu un zâmbet ironicpe buze.

– Exact, am discutat despre asta cu Miles Thornton, zise el.– Ar fi venit el \nsu[i dac` ar fi avut posibilitatea, dar

agenda lui este plin` pân` s`pt`mâna viitoare.– Sunt foarte mul]umit c` a[a stau lucrurile, deoarece

doream s` aflu tocmai p`rerea dumitale.

78 VALERIE DUHAMEL

– Adev`rat? Ce gen de decora]ie dore[ti?– Ai mân` liber`, r`spunse el privind-o drept \n ochi.

Faci ca [i cum ar trebui s` aranjezi propria dumitale cas`...Acum, dac` ]i-ai terminat cafeaua, am s`-]i ar`t vila.

Alexi se ridic` [i-[i puse cea[ca pe m`su]`. Ambiguitateacuvintelor lui Matt Channing nu-i sc`pase: „propria dumi-tale cas`“, spusese el. Era un mod de a-i reaminti discretcererea lui \n c`s`torie. Totu[i, ce s` cread` oare despreindiferen]a pe care i-o ar`ta de când venise? |i venea s`cread` c` visase ziua minunat` petrecut` la San Francisco [iseara care urmase!

– |]i las libertatea s` decorezi aceast` cas` dup` gustuldumitale, dar nu te atinge de \nc`perea asta, zise el penea[teptate. Este vorba de domeniul meu rezervat. Aicilucrez, [i refuz s` se schimbe ceva.

– Foarte bine.Alexi \[i scoase din po[et` blocnotesul [i nota

instruc]iunile lui Matt Channing. Vizita \ncepu cu camerelede oaspe]i situate la etaj, prev`zut` fiecare cu o mare sal` debaie. Fiecare avea caracteristica ei proprie [i o culoaredeosebit`.

|n sfâr[it, \n fundul culoarului lambrisat, Matt deschiseultima u[`.

– Iat` camera mea.Inutil s` precizeze! se gândi Alexi descoperind

\nc`perea. Pu]in intimidat`, intr` [i cercet` mobilele dinlemn de abanos, tapiseriile de culori \nchise, imensul pat


cu baldachin. La fel ca biroul, locul acesta reflecta per-sonalitatea lui Matt Channing \n ce avea el mai riguros.

– Cred c` o femeie trebuie s` revad` decorarea acestei\nc`peri, zise el. Ce p`rere ai despre patul cu baldachin?

– Nimic deosebit.– Ai \ncercat deja a[a ceva?Lic`rirea ironic` din fundul ochilor lui Matt o f`cu pe

tân`ra femeie s`-[i ias` din fire. Dac` el credea c` va puteacontinua s`-[i bat` joc de ea, se \n[ela!

– Ascult`, \ntreb`rile dumitale sunt complet deplasate!exclam` ea. M` aflu aici ca s`-]i redesenez interiorul [i nu cas`-]i comunic impresiile mele personale!

– Adev`rat? Credeam c` tocmai pentru asta te angajasem.– Da, dar este vorba de casa dumitale, nu de a mea. Mai

presus de orice, ]in s`-]i respect gusturile. Ale mele nu seiau \n considerare.

– Este oare un mod de a-mi spune c` nu dore[ti s` vii s`tr`ie[ti aici?

Descump`nit`, Alexi ezit` o clip`.– Ca s` fiu sincer` cu dumneata, Matt, nu m-am gr`bit s`

reflectez la propunerea dumitale, pretinse ea. Am avutimpresia c` era vorba de un capriciu sau de o glum` dinpartea dumitale.

– De o glum`? |n cazul acesta, trebuie s` crezi c` am unsim] al umorului foarte deosebit.

– La drept vorbind, nu [tiu ce s` cred, Matt. Nu mi-aitelefonat, s`pt`mâna aceasta, [i din asta am tras concluzia c`

80 VALERIE DUHAMEL

nu era ceva serios \ntre noi. {i apoi, a fost articolul acelainsinuând c` Monica [i dumneata...

Abia rostise aceste cuvinte c` le [i regret`. |i furnizase luiMatt o arm` pe care o va \ntoarce f`r` \ndoial` \mpotriva ei.

– A[adar, asta era! exclam` el cu un aer zeflemitor. Acum\n]eleg motivul r`celii dumitale.

– Nicidecum! Am venit pentru motive profesionale [iprin urmare...

– Nu e[ti cumva un pic geloas`?– Absolut deloc! exclam` ea, ro[ie la fa]`. N-am nici un

motiv s` fiu geloas`!– |n privin]a asta, ai dreptate.|nainte ca ea s` poat` reac]iona, el o tr`sese spre sine.– N-ai nici un motiv s` fii geloas` pe Monica Houston,

pur [i simplu pentru c` nu este nimic \ntre ea [i mine, mur-mur` el. Din \ntâmplare, s-a trezit plasat` lâng` mine \n tim-pul unei recep]ii [i, pentru c` se intereseaz` de un nou film,a c`rui turnare tocmai a \nceput, ne-am lansat \ntr-odiscu]ie despre produc]ia de filme \n Anglia. |n momentulacela, o ziarist` a g`sit de cuviin]` s` fac` o fotografie.

– Este inutil s`-mi \n[iri toate astea!– {i dac` n-am cerut s`-]i vorbesc atunci când am tele-

fonat la agen]ie, este mai cu seam` pentru c` nu voiam s`-]idau impresia c` \ncercam s` te cump`r prin mijlocirea aces-tui contract. Crede-m`, Alexandra, ad`ug` el cu blânde]e,doream s`-]i las cea mai deplin` libertate de reflec]ie. {idoresc din tot sufletul s` te aud spunându-mi da.


Alexi \[i ridic` privirea spre el [i crezu c` inima va \ncetas`-i bat`. P`rea atât de serios! Nu, nu tri[a, se gândi ea, tul-burat`.

– Ce-ai spune de o cin` \n doi, ast`-sear`? relu` Matt.Vom putea s` ne continu`m discu]ia...

– Ierta]i-m` c` v` deranjez, domnule, zise Rosiedeschizând u[a, dar domni[oara Houston este aici [idore[te s` v` vorbeasc`.

La aceste cuvinte, Alexi se sim]i str`b`tut` de un fior deghea]`. Ce c`uta oare Monica acas` la Matt Channing?

– Foarte bine, Rosie, spune-i s` a[tepte pu]in. Alexandra,relu` el \ntorcându-se spre ea, e[ti de acord pentru searaasta?

Un vârtej de gânduri contradictorii o \mpiedica pe tân`rafemeie s` reflecteze. S`-[i petreac` seara cu Matt? Nimic nu-if`cea mai mare pl`cere. Dar ideea c` Monica putea fi aman-ta lui o \nghe]a.

– Nu, regret, murmur` ea. |n seara asta trebuie s` r`mânla birou cu Miles. Alt` dat`, poate.

– Bine. |n cazul acesta, s` mergem la Monica.Actri]a a[tepta \n salon, \n picioare \n fa]a ferestrei care

d`dea spre plaj`. Silueta ei fermec`toare se deta[a pe fon-dul alb`striu al oceanului [i al cerului. Scund`, daradmirabil propor]ionat`, cu p`rul blond r`sfirat pe umeri,sem`na cu o p`pu[` de por]elan.

– Matt, dragule! exclam` ea.Când o z`ri pe Alexi, surâsul \i \nghe]` pe buze.

82 VALERIE DUHAMEL

– Alexi! Ce surprinz`! Ast`zi nu e[ti la birou?– Alexandra mi-a acordat pu]in din timpul ei ca s`-mi dea

sfaturi \n materie de decorare, Monica. Are \ns`rcinarea s`schimbe totul \n casa aceasta.

Cuvintele lui Matt avur` efectul scontat. Monica p`ruimediat u[urat`.

– Sunt sigur` c` Alexi va face minuni, aprecie ea. Estefoarte talentat`. |n orice caz, dac` ai nevoie de o alt` p`rerefeminin`, nu ezita s` m` consul]i.

– E[ti foarte amabil`, Monica, r`spunse Matt.Apoi se \ndrept` spre bar.– Ce pot s` v` ofer de bùt? Ceai cu ghea]`, o bùtur`

alcoolic`?– Pentru mine, un ceai cu ghea]` va fi perfect, zise

Monica fandosindu-se. De fapt, Matt, am venit s`-]i propuno ie[ire c`lare. Mi-am amintit c` ai vorbit despre lungile taleplimb`ri pe câmpiile din Anglia [i...

– Excelent` idee! zise Matt \ntinzându-i un pahar. Dinnefericire, câteva \ntâlniri m` re]in aici, \n dup`-amiaza asta.

– Ce p`cat! {i dac` am cina \mpreun`? Speram s` neputem continua conversa]ia din celalat` sear`...

– De ce s` nu prânzim aici, mai degrab`? propuse Mattprivind-o pe Alexi.

Monica arunc` o privire nelini[tit` spre fiica lui HenriRossini. |n mod evident, se temea c` nu va putea r`mânesingur` cu Matt Channing. Dar, oricum, exasperat` de com-portarea Monicì, Alexi prefera s` plece.


– Trebuie s` m` \ntorc la birou, spuse ea cu r`ceal`.– Adev`rat? Te vedem atât de pu]in, draga mea, zise

Monica pe un ton mieros.– |mi pare r`u, trebuie s` m` \ntorc.– Te conduc, murmur` Matt.Ajuns` \n pragul u[ii, Alexi arunc` un la revedere indiferent [i

se r`suci pe c`lcâie. Spre marea ei surpriz`, Matt o prinse de bra].– Alexandra, te por]i ca o femeie geloas`. Te asigur c` nu

este nimic \ntre mine [i Monica. Prin urmare, este inutil s`-miarunci aceste priviri furioase!

– Te \n[eli complet \n privin]a sentimentelor mele,ripost` ea cu o total` rea-credin]`.

Cu o mi[care brusc̀ , \[i desprinse bra]ul [i deschise portiera ma[inii.– Când vrei s` \nceap` lucr`rile? \ntreb` ea cu r`ceal`.– Cât mai repede posibil.– N-am abordat aspectul financiar. La ce nivel se afl`

bugetul dumitale?– Alexandra, \mi este perfect indiferent, zise el zâmbind.

Numai rezultatul m` intereseaz`.– Foarte bine. De acum \nainte, am toate informa]iile

necesare. La revedere.– Când \mi vei da ve[ti despre dumneata? se interes` el.– Foarte curând.– Cu atât mai bine. N-am fost niciodat` o persoan` foarte

r`bd`toare, Alexandra. {i când \mi pierd r`bdarea...Nu-[i termin` fraza. F`r` s` mai a[tepte, Alexi porni

motorul [i demar`.

84 VALERIE DUHAMEL

** *

Lamborghini-ul ei alerga pe ]`rmul ocenului, de-a lun-gul plajelor \ncânt`toare ale Californiei. Cufundat` \ngândurile ei, \ns`, Alexi nu acorda nici o aten]ie peisaju-lui. Numai scena care se desf`[urase acas` la Matt \i pre-ocupa mintea.

O asalta f`r` \ncetare aceea[i \ntrebare: de ce voia s` sec`s`toareasc` oare cu ea? Pentru c` o dorea? Poate. Defiecare dat` când \[i \ndrepta ochii spre ea, Alexi sim]ea \nel o dorin]` violent`, de nest`vilit.

Era \ns` asta de-ajuns? Matt nu vorbise niciodat` de tan-dre]e, de iubire, de pasiune. {i mai ales, nu vorbise nicio-dat` de fidelitate! |n clipa asta chiar, se g`sea \n companiaMonic`i, care \[i desf`[ura probabil toat` priceperea ca s`-lcucereasc`. Cine [tie pân` unde putea s`-l antrenezeaceast` femeie?

Da, se gândi ea brusc, strângând volanul mai tare, da, erageloas`!

Cople[it` de disperare, Alexi opri ma[ina la marginea[oselei, \[i sprijini capul de sp`tarul scaunului [i \nchiseochii. O senza]ie stranie puse st`pânire pe ea la gândul c`se \ndr`gostise de Matt Channing.

De ce se temea, de fapt? Nu voia s` sufere, s` fie r`nit`?Pân` acum, b`rba]ii n-o interesaser` niciodat`. |i consi-


derase mai curând superficiali [i c`utase s` evite aceste flir-turi care, la fel ca Martin, nu vedeau \n ea decât fiica luiHenri Rossini.

Matt era \ns` cu totul altfel. Pu]in \l interesa pe el averealui Henri Rossini, deoarece era el \nsu[i extrem de bogat.Cât prive[te ambi]ia... Reu[ise deja \n mod str`lucit.

Prin urmare, dac` Matt Channing voia s-o ia \n c`s`torie,nu putea fi decât pentru ea \ns`[i! {i poate chiar o iubea? Cemult dorea s` cread`...

Cu inima u[oar ,̀ demar ̀[i porni \n direc]ia centrului ora[ului.

** *

Lunea urm`toare, Alexi se \ndrept` foarte devreme spreagen]ie. R`mase extrem de surprins` când intr` \n biroul ei.|n \nc`pere erau aranjate fermec`toare buchete de orhideealbe amestecate cu trandafiri ro[ii, r`spândind un parfumdelicat.

– Superb, nu-i a[a? remarc` secretara ei, \ncântat`. Ampus plicul [i pachetul care \nso]eau florile pe biroul dum-neavoastr`.

– Mul]umesc, Jenny.Alexi z`ri imediat micul pachet strecurat \ntr-o cutie

aurie \mpodobit` cu o panglic` ro[ie, [i plicul al`turat.Devorat` de curiozitate, lu` cu]itul de t`iat hârtie [ideschise plicul.

86 VALERIE DUHAMEL

„Te invit la cin`, disear`, Matt“, citi ea extrem debucuroas`. Cum s` nu fie cucerit` de aten]ii atât de roman-tice?

Cutia aurie ascundea un etui pe care era gravat numeleunui bijutier celebru. Alexi ridic` \ncet capacul [i r`maseuluit`: pe un fond de catifea neagr`, str`lucea un pandantivdin diamante [i rubine, ag`]at de un lan] de aur. Cu mânacare-i tremura, \l ridic` [i-l admir` lâng` fereastr`. La lumi-na zilei, pietrele pre]ioase str`luceau de-i luau ochi.

– Extraordinar!Alexi tres`ri. Miles tocmai intrase \n biroul ei [i nu-[i

ascundea admira]ia.– Sunt cu adev`rat foarte impresionat! exclam` el. Las`-m`

s` ghicesc, este vorba despre Matt Channing?Ea \ncuviin]` [i puse bijuteria la loc \n cutiu]a ei.– Trebuie s` fie foarte \ndr`gostit de tine, Alexi...– Nu [tiu, murmur` ea, gânditoare. |n orice caz, mi-a

cerut s` m` c`s`toresc cu el.De ce oare \i spunea asta? N-ar fi [tiut s` spun`... F`r`

\ndoial` din nevoia de a se dest`inui unui prieten. Oricumar fi fost, efectul produs asupra lui Miles fu surprinz`tor. Cuochii m`ri]i de uimire [i bra]ele atârnând pe lâng` corp,p`rea stupefiat.

– |n]eleg de ce zvonurile acelea stupide despre Monica[i Matt te l`sau indiferent`, zise el \n cele din urm`. Ascult`,sunt foarte fericit pentru tine, Alexi! Toate felicit`rile mele!Este extraordinar!


– Nu te gr`bi, Miles. |nc` n-am spus da.– Poftim?! exclam` el \ncruntându-[i sprâncenele. {i

pentru care motiv?– Nu-l cunosc aproape deloc.– {i ce-i cu asta? Exist` o parte de mister de descoperit [i

\n c`s`torie. Asta face tot farmecul, de altfel.– Poate. Matt m` atrage mult, dar...Miles se apropie [i-[i trecu un bra] \n jurul umerilor ei.– Alexi, \nceteaz` s` te mai min]i singur`, e[ti mai mult

decât atras` de el. |l iube[ti, este cât se poate de limpede.|ndat` ce i se roste[te numele, privirea ta se lumineaz`.

– Nu de mine m` \ndoiesc, Miles, ci de el.– |n locul tù, nu mi-a[ mai pune \ntreb`ri. Prive[te \n

jurul tù! zise el ar`tându-i buchetele de flori aranjate \nbiroul ei. |n specia feminin`, Matt este probabil b`rbatul celmai râvnit din tot ora[ul. Sute de femei ar da oricât ca s` fie\n locul tù. {i tu e[ti aceea pe care a ales-o. Este limpede, nu?Te iube[te, e nebun dup` tine... Prin urmare, nu l`sa s`-]iscape aceast` [ans` de a-]i g`si fericirea, numai pentru c` tetemi s`-]i asumi un risc.

** *

Spre sfâr[itul dimine]ii, dup` ce repetase de o sut` de oricuvintele lui Miles, Alexi \l v`zu pe Matt intrând \n biroul ei.Imediat, ca prin minune, toate temerile ei se risipir`.

88 VALERIE DUHAMEL

– V`d c` ai primit darurile mele, zise el m`turând\nc`perea cu privirea.

– Da, [i m` gândeam s` te sun pu]in mai târziu ca s`-]imul]umesc.

– {i pentru a accepta invita]ia mea la cin`, sper!– Poate s` ]i se refuze ceva? r`spunse ea pe un ton de glum`.– Am impresia c` ai prins acest obicei, Alexandra. Dar

acum [tii c`, oricum, cu cât \mi rezi[ti mai mult, cu atât maimult sunt hot`rât s` te am.

Tân`ra femeie \[i plec` ochii, tulburat`. |n clipa aceea,Matt se apropie de ea [i lu` cutiu]a abandonat` pe birou.

– Acest mic cadou a fost pe gustul dumitale?– Da... – Cu atât mai bine! {i ce p`rere ai despre acesta? \ntreb`

el \ntinzându-i o cutiu]` neagr`. Ea o lu` cu inima b`tându-i cu putere [i o deschise. |i

sc`p` o exclama]ie de admira]ie. De data aceasta, era uninel cu un diamant enorm care str`lucea pe m`tasea neagr`.

– Bijutierul m-a asigurat c` piatra este de o puritate abso-lut`, zise Matt. Un diamant f`r` cusur pentru o frumuse]ef`r` cusur!

El relu` cu delicate]e cutiu]a [i scoase inelul ca s`-l fac`s` joace \n lumin` sub privirea fascinat` a lui Alexi. Apoi, cunesfâr[it` blânde]e, lu` mâna stâng` a tinerei femei [i-itrecu inelul pe deget.

– Spune-mi c` accep]i s` devii so]ia mea, Alexandra, terog...


Ea [ov`i. Oare ce se va \ntâmpla dac` refuza? Matt se va\ntoarce \n Anglia [i nu-l va mai revedea niciodat`. Gândulacesta era atât de insuportabil, atât de sfâ[ietor, \ncât sehot`r\ \n sfâr[it s` recunoasc` adev`rul: \l iubea pe MattChanning, \l iubea din tot sufletul, din toat` fiin]a ei, [idorin]a ei cea mai arz`toare era s` devin` so]ia lui.

– Da, Matt. Vreau s` m` c`s`toresc cu tine.– Atunci, s` spunem s`pt`mâna viitoare.– Poftim?– S`pt`mâna viitoare, vom fi c`s`tori]i.– S`pt̀ mâna viitoare? repet̀ Alexi izbucnind \n râs. Nu, glume[ti...– N-am fost niciodat` mai serios. Duminic` ne vom duce

la o bisericu]` din Los Angeles [i un preot ne va c`s`tori. Veideveni doamna Channing.

– Dar de ce s` gr`bim lucrurile? Am nevoie de timp s` m`organizez, s`-mi anun] familia, prietenii...

– Inutil, Alexandra. Nu vreau s`-]i las r`gaz ca s`-]ischimbi p`rerea.

– Nu-mi voi schimba p`rerea, Matt. Pot s` te asigur.– C`s`torindu-ne foarte repede, vom sc`pa de hoardele

de ziari[ti [i de fotografi...– Da, desigur. Totu[i, trebuie s` a[tept \ntoarcerea tatei.– Nu, Alexandra. Ceremonia se va desf`[ura cu doi mar-

tori [i un preot.|[i sublinie cuvintele cu un s`rut pasionat care spulber`

ultimele \ncerc`ri de rezisten]` ale lui Alexi.– Da, s`pt`mâna viitoare, murmur` ea.

90 VALERIE DUHAMEL

Capitolul 6

Alexi \[i contempla \n oglind` rochia de tafta de culoarea[ampaniei, care se evaza \n jurul ei ca o corol` de floare. Ceminun`]ie! Creatorul de mod` care o imaginase se \ntre-cuse pe sine: \ncrusta]ii de dantel`, etol` de satin, nimic nulipsea.

|n timp ce se \nvârtea \n fa]a oglinzii, \[i z`ri brusc ceasulde[tept`tor. Peste o jum`tate de or` va deveni doamnaChanning... Gândul acesta o entuziasma [i \n acela[i timp osperia, deoarece b`rbatul cu care urma s` se c`s`toreasc`r`mânea o enigm` pentru ea. Nu-i spusese niciodat` c` oiube[te, nu fusese niciodat` vorba de sentimente \ntre ei. {ipeste câteva minute, vie]ile lor vor fi unite pentru totdeau-na.

La naiba cu \ndoielile [i [ov`ielile! se gândi ea dintr-odat`. La urma urmei, era sigur` de ea, sigur` c`-l iube[te

\ndeajuns pe Matt pentru ca s` se lipseasc` de jur`mintepasionate care, oricum, nu erau adeseori decât minciunisau iluzii efemere.

De fapt, nu vedea decât o singur` umbr` pe tablou:Henri Rossini nu va fi prezent. Dup` ce telefonase de zeceori unde se f`ceau film`rile [i l`sase mesaje, Alexi nuprimise nici un semn de la tat`l ei. Hot`rât lucru, el nu seva schimba niciodat`. Când lucra la un film, nimic nu maiconta, nici m`car unica lui fiic`.

Un suspin u[or sc`p` de pe buzele tinerei femei \n timpce-[i retu[a machiajul. Abia terminase aceast` opera]ie cândsoneria de la u[a de intrare tulbur` t`cerea. Era cu siguran]`Nancy, se gândi Alexi. Urmau s` mearg` la biseric` amân-dou` \n marea limuzin` alb` a lui Matt. Miles [i so]ia luierau cei doi martori la c`s`torie, a[a cum dorise Matt.

** *

Matt [i Miles le a[teptau pe cele dou` tinere femei \n fa]abisericii. Amândoi erau foarte elegan]i \n costumele lor deculoare \nchis`, dar Alexi n-avea ochi decât pentru Matt, maiseduc`tor ca niciodat`. Pentru aceast` ocazie, purta m`nu[ialbe [i o garoaf` ro[ie la butonier`.

Când Alexi cobor\ din ma[in`, el o \nv`lui \ntr-o privirepasionat`.

92 VALERIE DUHAMEL

– Peste câteva minute voi fi un b`rbat \n culmea fericirii,Alexandra, murmur` el depunând un s`rut pe gâtul tinereifemei.

Ceremonia se desf`[ur` ca \n vis. Schimbul de con-sim]`minte, binecuvântarea preotului, semn`turile \nregistru... Câteva minute fuseser` suficiente pentru caAlexandra Rossini s` devin` doamna Channing.

Beat` de fericire, Alexi p`r`si biserica la bra]ul so]ului ei.Lumina orbitoare a soarelui o f`cu s` clipeasc` din ochi [i,timp de o secund`, avu impresia c` toat` lumea p`rea s` fie\n armonie cu fericirea ei.

Vizibil foarte emo]iona]i, Miles [i Nancy aruncar` asupralor confeti multicolore, sporind [i mai mult farmeculmomentului. |i \mbr`]i[ar` apoi [i-i s`rutar` pe proaspe]iic`s`tori]i [i se \ndreptar` cu to]ii spre limuzina alb` care tre-buia s`-i duc` la un restaurant din inima Hollywoodului.

Potrivit obiceiului s`u, Matt organizase totul cu grij`.Consim]ind c` ceremonia trebuia s`rb`torit` \n intimitate,rezervase \ntregul restaurant pentru seara aceea. La sosirealor, un pianist \ncepu s` cânte o melodie romantic` [i celedou` cupluri fur` conduse \ntr-un salon decorat cu fastpentru aceast` ocazie.

Aici, Matt deschise o sticl` de Dom-Perignon, [ampaniapreferat` a Alexandrei.

– Te gânde[ti \ntr-adev`r la toate, zise tân`ra femeieluând paharul pe care i-l \ntindea.


– Sper. Pentru fermec`toarea mea so]ie!– Pentru proaspe]ii c`s`tori]i! exclamar` \n cor Miles [i

Nancy.– {i pentru martorii no[tri, ad`ug` Alexi zâmbind.– Am fost foarte impresiona]i c` ne-a]i ales drept mar-

tori, zise Miles. Toate ur`rile noastre de fericire.Alexi puse o mân` pe um`rul prietenului ei.– Mul]umesc, Miles.– A]i ales un loc pentru luna voastr` de miere?

\ntreb` atunci Nancy. Numai dac` nu cumva este unsecret...

– Nicidecum, r`spunse Matt. O duc pe Alexi s` petreac`dou` zile la podgoria mea de la Napa Valley.

– Numai dou` zile?! exclam` Miles. {i eu care erampreg`tit s` m` despart de pre]ioasa mea colaboratoare pen-tru cel pu]in o s`pt`mân`...

– Adev`rat, Matt? De ce s` nu plec`m pentru mai multtimp? \ntreb` Alexi.

– |mi pare r`u, draga mea. |n diminea]a aceasta am aflatc` luni va trebui s` particip la o [edin]` important` la NewYork, astfel c` suntem nevoi]i s` ne \ntoarcem duminic`seara. Sper s` nu fii prea decep]ionat`.

Tân`ra femeie schi]` un surâs slab ca s`-[i ascund`triste]ea. Dar se sim]ea atât de dezam`git`! Cât de mult \iamintea Matt, \n clipa asta, de tat`l ei! Henri Rossini acor-dase \ntotdeauna prioritate afacerilor sale. So]ia [i fiica lui,

94 VALERIE DUHAMEL

\n schimb, nu avuseser` dreptul decât la o parte infim` dintimpul [i aten]ia lui. De aici e[ecul c`s`toriei lui [i divor]uldramatic care urmase.

– {edin]a aceasta nu poate fi amânat`? murmur` ea.– Nu.Apoi, cum chelnerul [ef \i solicita p`rerea cu privire la

alegerea vinului, el se \ntoarse [i tân`ra femeie se str`dui s`fac` o bun` figur` fa]` de prietenii ei.

– Unde ve]i locui la \ntoarcerea de la Napa Valley?\ntreb` Nancy, pu]in mai târziu.

– La mine, \n vila de la Malibu, r`spunse imedit Matt. De alt-fel, inten]ionam s`-i cer lui Miles s` contacteze agen]ia imobiliar`care voia s` cumpere casa Alexandrei. Va trebui s`-i anun]e c`proprietara [i-a schimbat p`rerea [i este de acord s`...

– Nu ]i-am spus c` nu doresc s` vând casa?! exclam`Alexi, uluit`.

– Draga mea, am discutat chestiunea asta ieri sear` [i-miamintesc perfect c` ai acceptat s` vii s` locuie[ti la Malibu.

– Desigur, dar asta nu \nseamn` c` am inten]ia s` vândacea cas`!

|n mod straniu, Matt \ncepea s` dea semne dener`bdare.

– |n fine, draga mea, ar fi absurd! \i arunc` el. O cas` laMalibu, o alta la Londra, un apartament la New York, f`r` s`mai punem la socoteal` proprietatea de la Napa Valley... Lace ne-ar folosi o cas` \n plus?


|n t`cerea jenant` care urm`, Alexi se gândi c` so]ul eiavea f`r` \ndoial` dreptate. Cu toate acestea, f`r` s` [tieprea bine de ce, g`sea insisten]a lui cel pu]in ciudat`.

– Foarte bine, Matt, cedez, spuse ea \n cele din urm`.Miles, mi-ai face un serviciu dac` te-ai ocupa de problemaasta \n absen]a mea.

Restul mesei se desf`[ur` \ntr-o atmosfer` de bun`dispozi]ie [i nici un alt incident notabil nu veni s` stricepetrecerea. Atunci când voia, Matt [tia s` fie un companionfermec`tor, se gândi Alexi v`zându-l discutând cu Nancy,care p`rea s`-i soarb` cuvintele, \ncântat`.

– Str`luce[ti de fericire, Alexi! exclam` Miles, cu o cea[c`de cafea \n mân`. {i trebuie s` admit c` so]ul t`u este unb`rbat extraordinar. E limpede c` te ador`.

Tân`ra femeie \[i ridic` ochii spre Matt [i tres`ri. Nunumai c` o fixa cu o intensitate tulbur`toare, dar avu impre-sia c` cite[te \n privirea lui o ostilitate care o \nghe]`. Eraabsurd! De ce i-ar fi purtat pic` Matt? De altfel, acum \i zâm-bea. Trebuie s` fi visat...

– Este timpul s` plec`m, Alexandra, spuse el apropiindu-sede ea.

O jum`tate de or` mai târziu, ajungeau la aeroport unde\i a[tepta avionul personal al lui Matt.

** *

96 VALERIE DUHAMEL

Era aproape miezul nop]ii când ajunser` la Napa Valley.Matt avea acolo un aeroport privat pe care avionul ateriz`f`r` necazuri. O limuzin` \i conduse pân` la cas`.

Când ma[ina coti pe o alee, Alexi z`ri \n fundul par-cului forma impun`toare a unei case mari din lemn,luminat` toat`. Pe m`sur` ce se apropiau, tân`ra femeiesim]i cum \i cre[te ner`bdarea. Era atât de ner`bd`toares` admire frumoasa locuin]` care va fi de acum \nainte aei!

Când [oferul \i deschise portiera, respir` adânc,inspirând cu pl`cere mirosul de iasomie [i de reginanop]ii. Apoi cercet` locul. |n fa]a ei se ridica o vil` \n stilcolonial spaniol, cu arcade caracteristice. O balustrad` dinfier forjat, sus]inând jardiniere pline cu flori multicolore,f`cea \ncojurul cl`dirii, dând vizitatorului o impresie deveselie.

– Este minunat! exclam` Alexi, entuziasmat`.– Nu-i a[a? Un administrator se ocup` de domeniu \n

timpul absen]ei mele [i trebuie s` recunosc c` se descurc`foarte bine.

U[a de intrare se deschise brusc, l`sând s` treac` otân`r` fat` foarte bucuroas`.

– Matt, ce bucurie s` te rev`d! exclam` ea.|n vârst` de dou`zeci sau poate dou`zeci [i unu de ani,

era extrem de frumoas` [i emana din ea o impresie deprospe]ime [i spontaneitate absolut fermec`toare.


– {i eu sunt foarte mul]umit s` te v`d, Joanna.El l`s` jos bagajele [i strânse mâna pe care i-o \ntindea tân`ra.– Alexandra, ]i-o prezint pe Joanna Bradley, fata admi-

nistratorului.Alexi \i zâmbi la rândul ei Joannei, care se m`rgini s`-i

adreseze o privire insolent` \nainte de a se r`suci pec`lcâie. Jignit` de aceast` primire, tân`ra femeie [ov`i oclip`, apoi urc` [i ea cele câteva trepte care duceau lacas`.

– Matt, ]i-am preg`tit tortul t`u preferat, zise tân`ra cu ovoce alintat` când intrar` \n cas`. Vrei o felie acum?

– Nu, mul]umesc. Mai curând mâine diminea]`,r`spunse Matt. M` r`sfe]i, s` [tii.

Arunc` o privire \n jurul lui, cu un aer satisf`cut.– Bravo! exclam` el. Casa este remarcabil de bine ]inut`!– Da? Tata mi-a spus c` vii, murmur` Joanna. |n con-

secin]`, am pus totul \n ordine.Stând pu]in mai la o parte, Alexi nu spunea o vorb`. De

ce s` \ntrerup` aceast` \ncânt`toare scen` a re\ntâlnirii? segândi ea cu am`r`ciune. Oricum, Matt [i Joanna p`reau s`fi uitat cu totul de existen]a ei.

Tot flec`rind vesel, urcar` amândoi la etaj [i Alexi sfâr[iprin a merge \n urma lor. |n cele din urm`, Matt deschise ou[` care d`dea \ntr-o camer` mare. |n centrul \nc`perii se aflaun pat imens cu baldachin, ale c`rui perdele \mpodobite cuflori [i p`s`ri se potriveau cu tapetul de pe pere]i.

98 VALERIE DUHAMEL

Dup` ce-i adresase un ultim semn de mân` lui Matt [i oingorase cu arogan]` pe Alexi, Joanna se f`cu nev`zut`.

– Sala de baie se afl` \n dreapta, dac` dore[ti s` faci obaie sau un du[, zise Matt dup` câteva secunde.

– Mul]umesc.Tân`ra femeie se a[ezase pe marginea patului, prad` unei

imense oboseli. |n aceast` nou` cas` se sim]ea completstr`in`, ca [i cum nu era decât o intrus` [i nu so]ia st`pânului.

Stingherit`, se duse s`-[i caute obiectele de toalet` [ic`ma[a de noapte, apoi se \nchise \n baie. Aici f`cu un du[lung cu ap` cald`, \n speran]a de a se destinde. |n zadar. Otortura o nelini[te inexplicabil`. De ce? Pentru c` JoannaBradley [i Matt p`reau foarte ata[a]i unul de altul?

Str`duindu-se s`-[i alunge din minte gândurile pe care leconsidera ridicole, Alexi \[i trase pe ea c`ma[a de noapte [idezabieul, apoi se \ntoarse \n dormitor.

|l g`si pe Matt a[ezat la un birou plasat \n apropiereaferestrei. R`sfoia ni[te documente. Când intr`, el \[i ridic`privirea [i o m`sur` cu r`ceal` din cap pân`-n picioare.

– Alexandra, vrei s`-mi acorzi o clip`, te rog? A[ vrea s`semnezi câteva hârtii \nainte s` mergem la culcare.

Pu]in surprins` de aceast` cerere nea[teptat`, Alexi seapropie de birou.

– Despre ce este vorba? \ntreb ea.– Despre contractul nostru de c`s`torie. El precizeaz` ce

se va \ntâmpla \n caz de divor].


– De divor]? repet` Alexi, contrariat`. Dar abia ne-amc`s`torit, Matt!

El \i adres` un surâs \ng`duitor, din cele pe care leadresezi copiilor prea naivi.

– {tiu, draga mea. Dar asta este pentru cazul când, maitârziu, am \ntâmpina dificult`]i. Prive[te, iat` ce \]i va reveniexact [i cred c` vei considera c` sunt foarte generos.

Cum Alexi nu f`cea nici o mi[care, el \i \ntinse stiloul.– Haide, draga mea...– N-ai \ncredere \n mine, zise ea cu un glas care-i tremura.– Bine\n]eles c` am, Alexandra. Altfel, de ce m-a[ fi

c`s`torit cu tine?R`spunsul acesta n-o lini[ti câtu[i de pu]in pe tân`ra

femeie, cu atât mai mult cu cât o lic`rire stranie [inelini[titoare str`lucea \n ochii lui Matt.

– Dar poate c` tu n-ai \ncredere \n mine! \i arunc` el penea[teptate. |]i repet: dac` va trebui s` divor]`m, pensia pecare o vei primi va fi foarte generoas`. Vrei s` cite[ti \naintede a semna?

Cu o simpl` mi[care din cap, Alexi \l anun]` c` nu. Apoilu` stiloul [i-[i scrise numele \n partea de jos a contractului.

– Mul]umesc, zise Matt foarte lini[tit.Dup` toate aparen]ele, el considera incidentul \nchis.

Alexi, \ns`, nu reu[ea s`-[i revin` \n fire.– Ei bine, ce s-a \ntâmplat, \ngera[ule? \ntreb` el cu o

voce dezmierd`toare.

100 VALERIE DUHAMEL

– De ce m-ai for]at s` semnez acest contract? Mai ales \nseara c`s`toriei noastre...

– Nu te-am for]at.– Totu[i, nu mi-ai l`sat nici o posibilitate de alegere!– Nu spune asta. Exist` \ntotdeauna o cale de ales.– Da, ai dreptate, replic` ea cu o voce lipsit` de energie.

{i-mi dau seama c-am gre[it c`s`torindu-m` cu tine!Abia rostise aceste cuvinte c` le regret` imediat. Da, vru-

sese s`-l r`neasc`, la fel cum o r`nise el. Dar cuvintele \idep`[iser` gândul.

– Dac`-i a[a, ce urm`reai devenind doamna Channing?izbucni el. Banii mei, poate?

– Vorbe[ti f`r` s` te gânde[ti! N-am nici o nevoie de baniit`i! Ui]i c`-mi câ[tig foarte bine existen]a [i c` tata este [i elfoarte bogat.

– Nu uit absolut nimic, Alexandra, nici cine e[ti tu, nicicine este tat`l t`u. Un om arogant, crud [i ne\nduplecat!

– Cum \ndr`zne[ti s` vorbe[ti \n felul acesta despre tat`l meu?El nu r`spunse dar, ca pentru a o umili [i mai mult, f`cu

s` alunece una din bretelele c`m`[ii de noapte pe care opurta.

– Matt?! Ce faci?– Pun cap`t acestei discu]ii.Timp de câteva secunde, r`mase \mpietrit`, atât de mult

o revolta atitudinea lui Matt. Apoi, respinse brusc mâna pecare el o pusese pe pieptul ei.


– Ajunge! ]ip` ea.– De ce? Nu-]i place s` fii atins`, draga mea?Era mai mult decât putea suporta [i mâna ei porni sin-

gur`. Dup` aceea, privi fascinat` urma degetelor ei ap`rândpe obrazul lui Matt.

– Iat` cine nu este foarte descurc`re], Alexandra, zise elcu un glas r`gu[it. Cred c` doamna Channing are nevoie deo mic` lec]ie!

Speriat`, tân`ra femeie f`cu un pas \napoi. Dar Matt oprinsese deja de bra]. Cu o mi[care agil`, scoase deza-bieul lui Alexi [i f`cu s`-i alunece c`ma[a de noapte lapicioare.

– E[ti foarte frumoas`, \ntr-adev`r foarte frumoas`.O trase spre el [i \ncepu s`-i mângâie spatele cu o

mi[care lent`, senzual`. Timp de câteva secunde, Alexi\ncerc` s` reziste pl`cerii care urca \n ea. Dar cum ar fi pututs-o fac`, de vreme ce sim]urile o tr`dau, când toat` fiin]a ein`zuia spre o pl`cere [i mai mare?

– Acum, vreau s` te aud spunând „te rog, Matt, f`dragoste cu mine“, murmur` el.

Ea deja nu-[i mai apar]inea. Vocea lui Matt, privirea lui,mâinile lui ]eseau \n jurul ei leg`turi sub]iri ca pânza dep`ianjen care o ]ineau prizonier` mai sigur decât ni[telan]uri. Oricum, \ns`, n-avea nici cea mai mic` dorin]` s`scape. |n clipa asta era o prizonier` care consim]ea, ofemeie \ndr`gostit`.

102 VALERIE DUHAMEL

– Te rog, Matt...Cuvintele se stinser` pe buzele ei \n timp ce el se apleca

spre ea ca s-o s`rute. Apoi, foarte \ncet, o ridic` \n bra]e [io duse pe pat. Aici, puse st`pânire pe buzele so]iei lui, cumare blânde]e. Tremurând, Alexi \nchise ochii [i l`s` s`-iscape un geam`t de dorin]` [i \n acela[i timp de suferin]`.

Matt vru s` se \ndep`rteze, dar Alexi \l re]inu cu toat`puterea lâng` ea. Atunci, el \[i l`s` degetele s` alunece de-alungul pieptului ei cu pielea m`t`soas`, peste pânteculneted [i peste [oldurile zvelte, murmurând cuvinte f`r` [ir.Ame]it` de un val de senza]ii voluptuoase, Alexi se arcuia, seunduia, oferindu-se cu totul. Dar Matt, amant expert [iatent, nu se gr`bea, acoperind-o cu mângâieri [i s`rut`rifierbin]i, prelungind supliciul a[tept`rii pân` la limitelesuportabilului.

Veni \n ea, \n sfâr[it, [i ea \i cuprinse cu picioarelemijlocul ca s`-l primeasc` mai bine. Apoi, \ncetul cu \ncetul,\n timp ce corpurile lor \[i g`seau singure ritmul dragostei,Alexi sim]i pl`cerea urcând \n ea. Matt o strânse brusc cutoat` puterea, apoi \[i \nfund` fa]a \n p`rul ei r`spândit pepern`, iar strig`tul lor \n`bu[it p`ru s` r`sune mult timp \nlini[tea camerei.

** *


A doua zi diminea]a, când se trezi, Alexi g`si gol locul delâng` ea. |n \nc`pere se r`spândea o lumin` blând`,provenind de la soarele care se strecura printre jaluzele.

Tân`ra femeie se \ntinse, apoi suspin` de satisfac]ie. Cenoapte minunat` petrecuser`! |i revenea \n memorieamintirea \mbr`]i[`rilor lor p`tima[e, f`când-o s` regreteabsen]a so]ului ei. Ce mult i-ar fi pl`cut s` se trezeasc` \nbra]ele lui, s`-[i petreac` prima lor diminea]` al`turi de el...

Se ridic` din pat, resemnat`, [i se \ndrept` spre baie.Luna lor de miere era foarte scurt`, astfel c` trebuia s` pro-fite cât mai mult posibil, f`r` s` piard` timpul singur` \n pat.

Un sfert de or` mai târziu, \mbr`cat` \ntr-o rochie scurt`din bumbac de culoare galben-deschis, Alexi cobora scaracu pa[i sprinteni. Ajuns` la parter, fu uimit` de lini[tea caredomnea \n cas`. Pu]in \ngrijorat`, se duse \n salon.Nimeni...

Deodat`, auzi ecourile unei conversa]ii provenind dinbuc`t`rie [i, lini[tit`, \[i spuse c` Joanna trebuia probabil s`preg`teasc` micul dejun \n compania lui Matt.

Intrând \n buc`t`rie, Alexi constat` totu[i c` se \n[elase.|n \nc`pere nu se g`sea decât Joanna, care asculta radioulcu volumul dat tare.

– Bun` ziua! strig` Alexi.– Bun` ziua, morm`i tân`ra fat` f`r` s`-[i ridice ochii de

la tarta pe care o preg`tea. Cafetiera este acolo.|[i \nso]i cuvintele cu o mi[care din cap.

104 VALERIE DUHAMEL

– L-a]i v`zut pe Matt, \n diminea]a asta? \ntreb` Alexi,hot`rât` s` nu ]in` seama de atitudinea ostil` a Joannei.

– Da, am luat micul dejun \mpreun`.Alexi sim]i din nou o \mpuns`tur` \n inim`. Intimitatea

care p`rea s` existe \ntre Matt [i Joanna era pentru ea foartegreu de suportat.

– |n]eleg, zise ea pe un ton aspru. {i dup` aceea a spusunde se duce?

– La vie.|n t`cerea care urm`, Alexi o cercet` pe tân`ra fat` care

plasa cu aten]ie fructe pe fundul unei t`vi. Ni[te blugisp`l`ci]i se mulau pe corpul ei zvelt, \n timp ce tricoul,foarte decoltat, l`sa s` se ghiceasc` \nceputul sânilor. O]inut` cel pu]in provocatoare...

– Matt mi-a spus c` v-a]i c`s`torit ieri.Remarca aceasta brutal` o surprinse pe Alexi. Joanna

p`rea s` insinueze c` Matt fusese constrâns s` se c`s`to-reasc`!

– Da, ceremonia a avut loc ieri, r`spunse Alexi simplu,pu]in dornic` s` \nr`ut`]easc` situa]ia.

– Asta m` mir` mult.– De ce?– Pentru c` este \ndr`gostit de alt` femeie. Se nume[te

Carole [i Matt a invitat-o foarte des aici.|n mod straniu, Alexi nu resim]i nimic. Poate c` \n sinea

ei se a[tepta la o descoperire de genul acesta, \ntr-o zi sau


alta. Cerând-o \n c`s`torie, Matt nu vorbise niciodat` dedragoste. Cu toate acestea, speran]a secret` de a reu[i s`-lcucereasc` [i s`-i câ[tige inima \i permisese tinerei femei s`-i]in` piept. Pân` acum, cel pu]in...

P`r`si buc`t`ria f`r` un cuvânt [i ie[i din cas`. Apoi, seduse ma[inal s` se refugieze la umbra copacilor carem`rgineau terasa [i descoperi pe nea[teptate un peisajsplendid. Cu respira]ia t`iat`, \[i uit` pentru o clip` temerile[i contempl` colinele care unduiau cât vedea cu ochii,acoperite de p`duri [i de vii. Culorile frunzi[ului copacilorse amestecau armonios cu cele ale viilor, sub luminadimine]ii, f`când-o s` se gândeasc` la un tablou impre-sionist.

Curând, \ns`, peisajul vesel \[i pierdu culorile [i se\nce]o[`. Alexi se gândea, cu lacrimi \n ochi, c` nu era primafemeie c`reia Matt \i ar`tase acest domeniu, [i gândul aces-ta o f`cea s` sufere. Cine putea fi oare aceast` Carole, a c`reiexisten]` i-o dezv`luise Joanna? Singura, unica iubire a luiMatt?

Cuprins` de sl`biciune, tân`ra femeie se l`s` s` alunecela r`d`cina unui copac [i izbucni \n hohote de plâns. Va tre-bui oare s` accepte s`-l \mpart` pe Matt cu alta?

Nu, [tia deja c` nu va putea niciodat` s` tolereze oasemenea situa]ie.

106 VALERIE DUHAMEL

Capitolul 7

– Poate c` este un punct de vedere egoist, Alexi, dar suntu[urat c` n-ai lipsit mult timp, zise Miles la sfâr[ituls`pt`mânii care urmase dup` \ntoarcerea tinerei femei. Cutoate comenzile care s-au adunat \n ultimul timp... Nu [tiucum a[ fi reu[it s` m` descurc singur!

– Da, [tiu, murmur` Alexi. Surplusul acesta de munc`este mai curând un semn bun.

– F`r` s` mai socotim c` tu [i cu Matt ve]i putea oricânds` v` lua]i câteva zile de vacan]` când ve]i avea timp, nu?Apropo, ai citit ziarele ast`zi? Vorbesc despre „povestea dedragoste a anului“!

– |nc` n-am \n]eles cum au aflat de c`s`toria noastr`!Alexi nu-[i putu st`pâni o grimas` gândindu-se la arti-

colul Georgiei Gold. Ce [oc avusese, de diminea]`, cânddescoperise povestea c`s`toriei lor relatat` de celebra

ziarist`! Nici un am`nunt nu lipsea. S` crezi c` Georgia asis-tase la ceremonie, ascuns` \n spatele unui stâlp al bisericii!

– De fapt, ce m` sup`r` cel mai mult este c` tata a aflatde c`s`toria mea din mass-media, declar` ea.

– N-ai nimic s`-]i repro[ezi, Alexi. Ai \ncercat s`-l anun]i,dar \n zadar. Haide, nu te mai gândi la asta. Ah, era cât pece s` uit... Nancy m-a \ntrebat dac` ve]i avea o sear` liber`,s`pt`mâna viitoare, s` veni]i la noi la cin`?

– Ei bine, Matt este \nc` la New York...– Când trebuie s` se \ntoarc`?– Nu [tiu, r`spunse ea, \ncurcat`. El este pu]in cam ca

tata, s` [tii. Dup` ce a plecat, nu mi-a telefonat o singur`dat`. Te asigur c` ace[tia doi sunt f`cu]i s` se \n]eleag`!

– E[ti sigur` c` nu dramatizezi situa]ia, Alexi? Matt este unom de afaceri foarte ocupat. Gânde[te-te c` se afl` \n frunteaa numeroase companii r`spândite \n toat` lumea! |n acestecondi]ii, nu are prea mult timp pentru el... Dar sunt sigur c`asta nu-l \mpiedic` s` se gândeasc` la tine [i s` te adore.

Alexi se mul]umi s` clatine din cap. Da, Matt avea un pro-gram supra\nc`rcat. Dar un simplu telefon nu i-ar fi cerutdecât câteva minute... Oare unde se afla acum? Cine \i ]ineacompanie? De ce aceast` t`cere prelungit`?

Incapabil` s` g`seasc` r`spuns la toate \ntreb`rile care ofr`mântau, Alexi \ncepu s`-[i mu[te creionul. Din fericire,s`pt`mâna aceasta, munca suplinise \n parte golul l`sat deMatt [i zilele trecuser` foarte repede. Dar nop]ile...

108 VALERIE DUHAMEL

Nop]ile, lucrurile st`teau cu totul altfel. N-ar fi crezutniciodat` c` Matt \i va lipsi atât de mult. Deoarece, singur`\n patul lor mare, tân`ra femeie se plictisea. Amintireamângâierilor lui Matt, s`rut`rile lui o obsedau, con-damnând-o uneori la lungi insomnii.

Deodat`, se auzi soneria telefonului, care o smulse dingândurile ei. Mai iute decât ea, Miles ridic` receptorul.

– Da, o clip`, zise Miles. Alexi, este tat`l t`u. Pe curând.Ie[i imediat pe u[`, l`sând-o pe Alexi singur` \n birou.– Alo? Tat`?– Ai \nnebunit de tot, Alexi? url` Henri Rossini \n aparat.Surprins`, tân`ra femeie nu avu timp s` r`spund`.– Tocmai mi se spune c` te-ai fi c`s`torit cu Matt

Channing s`pt`mâna trecut`. Sper c` este o glum`?– Nu, este adev`rat, r`spunse ea lini[tit`. |mi pare r`u c`

ai aflat atât de târziu, tat`. Am f`cut tot posibilul ca s` teanun]. Dorin]a mea cea mai drag` era s` asi[ti la c`s`torie.

Dup` cuvintele ei urm` o lung` t`cere.– Tat`, mai e[ti pe fir? \ntreb` ea \ncet.– De ce te-ai c`s`torit cu el?– Pentru c`-l iubesc, tat`.– Poate, dar ai f`cut cea mai mare gre[eal` din via]a ta.– Nu, nu cred.|n realitate, chiar dac` vorbele tat`lui ei o r`neau adânc,

Alexi se a[teptase la o reac]ie de genul acesta. De fiecaredat` când avusese un prieten, Henri Rossini n-o scutise de


cuvinte aspre [i critici dure, sub pretextul c` tân`rul b`rbatnu era destul de bun pentru fiica lui. De data aceasta, \ns`,era prea târziu ca el s` poat` interveni.

– Serios? \i arunc` el. |l cunosc pe Channing mai binedecât tine, \nchipuie-]i. Mai cu seam` nu-]i imagina c` s-ac`s`torit cu tine din dragoste! A[teapt`-m`, iau primul avionca s` te scot din asta.

– Tat`, eu...Leg`tura se \ntrerupse brusc, l`sând-o pe Alexi extrem

de nelini[tit`. Având impresia c`-i era imposibil s`-[i reialucrul, se hot`r\ s` se duc` acas`. Dar cum s` uite cuvintelelui Henri Rossini? „Mai cu seam` nu-]i imagina c` s-ac`s`torit cu tine din dragoste!“ spusese el...

** *

Se f`cuse deja noapte când sun` telefonul lui Alexi.Tres`ri [i ridic` receptorul cu o mân` tremurând`.

– Alexi, tat`l t`u dore[te s` te vad` imediat, o anun]`Monica pe un ton \n]epat.

Dup` care \nchise imediat. |n ciuda mâniei pe care osim]ea v`zându-se tratat` drept o feti]` neascult`toare, Alexiurc` \n ma[ina ei [i porni spre Beverly Hills. Roas` de curi-ozitate [i de \ngrijorare, voia s` aud` explica]iile lui HenriRossini.

110 VALERIE DUHAMEL

Ajunse \n sfâr[it \n fa]a por]ilor din fier forjat aleluxoasei propriet`]i a tat`lui ei. Paznicul o l`s` s` treac` [iea se duse s`-[i parcheze Lamborghini-ul la locul luiobi[nuit.

|i deschise Monica. F`r` s` spun` o vorb`, f`r` un zâm-bet, o conduse pe Alexi pân` \n salonul unde o a[teptaHenri Rossini. Ce sclifosit`! se gândi Alexi. N-o avuseseniciodat` la inim` pe actri]`, dar \n seara asta aproape c` oura!

– A sosit fiica ta, dragul meu! anun]` Monica deschizându[a.

Apoi se retrase, spre marea uimire a lui Alexi, care nu eraobi[nuit` cu o asemenea discre]ie din partea ei. Henri, carest`tea pe canapea, se ridic` brusc \n picioare.

– A[adar, proast` mic`, e[ti mul]umit` de tine?Uluit`, Alexi privi fa]a cu tr`s`turile crispate de mânie a

tat`lui ei. Nu-i v`zuse niciodat` o asemenea expresie de ur`.B`rbat frumos, surprindea de obicei prin \nf`]i[area luitân`r` [i dinamic`. |n seara asta \ns`, ar`ta mult mai b`trândecât cei [aizeci de ani ai lui. Avea fa]a tras` [i tenul livid...Numai ochii \i str`luceau neobi[nuit.

– Trebuie s` \ncepi chiar de mâine procedura de divor],zise el. Trebuie s`-]i anulezi imediat c`s`toria.

– Dar de ce? \ntreb` ea cu o voce tremurând`.– Pentru c` Channing s-a c`s`torit cu tine pentru un sin-

gur motiv: ca s` se r`zbune pe mine.


– Ca s` se r`zbune pe tine? repet` ea ma[inal. Dar de cem-ar ur\ atât de mult?

– Te ur`[te pentru c` e[ti fiica mea. Vrea s` m` distrug`cum l-am distrus eu pe tat`l lui, \n urm` cu peste dou`zeci[i cinci de ani.

– Poftim?Alexi nu-[i putea crede urechilor. Prin urmare, tat`l ei

era b`rbatul care se \nver[unase \mpotriva lui EdwardChanning...

– Mama ta m-a p`r`sit pentru b`rbatul acela! izbucniHenri Rossini, vizibil scos din s`rite. Te-a luat cu ea [i s-adus s` locuiasc` \n casa lui.

Se \ntrerupse o clip`, cu un aer r`t`cit.– Am avertizat-o, totu[i, relu` el. Dar ea nu m-a crezut.

Mi-a subestimat puterea.– {i atunci? \ntreb` Alexi, urm`rindu-i cuvintele cu sufle-

tul la gur`. Ce ai f`cut?– Am f`cut tot posibilul ca s`-l ruinez pe Edward

Channing, s`-l distrug, pentru ca mama ta s`-l p`r`seasc`.Mai \ntâi [i-a pierdut serviciul, apoi casa. |n cele din urm`,a trebuit s` se \ntoarc` \n Anglia f`r` nici un ban.

– Este monstruos! Mai ales c` n-a fost niciodat` nimic\ntre Edward Channing [i mama. A plecat pentru c` erafoarte nefericit` cu tine. O neglijai...

– Feti]o, nimeni nu-[i poate bate joc de Henri Rossinif`r` s` suporte consecin]ele! arunc` el cu dispre], f`r` s-o

112 VALERIE DUHAMEL

asculte. Edward Channing a aflat-o pe spinarea lui. Cu atâtmai r`u pentru el. Acum a venit rândul fiului s`u s`primeasc` o lec]ie.

– Nu! Nu pot s` cred c` Matt s-a c`s`torit cu mine ca s`se r`zbune. C`s`toria noastr` n-are nimic de-a face cupovestea asta.

– Iluziile tale vor fi de scurt` durat`, Alexi! Haide, acumdu-te acas`. Nu la Malibu, ci \n propria ta cas`. M` voi ocupaeu de toate.

– Nu se pune problema s` divor]ez, tat`. {i apoi, oricum,nu pot s` m` \ntorc acas`. Am vândut casa, acum câteva zile.

– Ce? Cui ai vândut-o?– Nu [tiu, cred c` unei societ`]i. M` h`r]uiau de luni de

zile.– Bine\n]eles! {i sunt gata s` pariez c` societatea \n

chestiune se nume[te Holland Enterprises. Ea posed` dejaterenul din spatele casei [i proiecteaz` s` dezvolte pe el uncomplex sportiv, tocmai pentru a-mi z`d`rnici planurile.

– Nu [tiu, tat`. {i \mi este indiferent. Aveam nevoie debani pentru agen]ie [i...

– {i Matt ]i-a sugerat s-o vinzi, a[a-i?– Da. De unde [tii?– Foarte simplu: Matt Channing se afl` \n fruntea soci-

et`]ii Holland Enterprises! De data aceasta, Alexi crezu c` o s` le[ine. Cuprins` de

ame]eal`, se ag`]` de sp`tarul unui fotoliu ca s` nu cad`.


– Ai auzit destul, \n seara asta, Alexi? o \ntreb` el. Bun, aiface mai bine s` r`mâi aici, \n noaptea asta.

|n loc de r`spuns, tân`ra femeie cl`tin` din cap. Da, var`mâne, deoarece nu se sim]ea \n stare s` conduc` ma[ina.Dar numai noaptea asta. Dup` aceea, va trebui s`-l \nfruntepe Matt, ea singur`, nu Henri Rossini.

Ajunse ca \ntr-un fel de trans` \n vechea ei camer`, cea \ncare \[i petrecuse o parte din adolescen]`, cea \n care\nv`]ase s` tr`iasc` \n singur`tate.

O cuprinse o stare \ngrozitoare de confuzie [i deneputin]`. Se arunc` pe pat [i-[i \nfund` fa]a \ntr-o pern`.Mai bine s` \ncerce s` nu se mai gândeasc`, s` fac` s` tac`aceste voci care o torturau: „Channing s-a c`s`torit cu tinepentru un singur [i unic motiv: ca s` se r`zbune pe mine“,„Matt Channing se afl` \n fruntea societ`]ii HollandEnterprises...“

Durerea era atât de vie \ncât amor]ea \ncetul cu \ncetultoate capacit`]ile tinerei femei; se pr`bu[i \ntr-un somn deplumb.

** *

A doua zi diminea]a Alexi se ridic` din pat, se \mbr`c`[i se duse s`-[i caute tat`l care \[i lua micul dejun cuMonica.

114 VALERIE DUHAMEL

– Bun` diminea]a, \i spuse Henri \ndat` ce intr` \nsufragerie. A[az`-te [i ia o cafea.

– Nu. Trebuie s` plec imediat. M` \ntorc la Malibu.Cum tat`l ei \i arunca o privire sumbr`, crezu potrivit s`

precizeze:– Matt se afl` la New York.– Bine. A[teapt` câteva minute \nainte s` pleci, [i-l vei

vedea pe Martin.– Cum? Este \n California?– Da, i-am acordat o s`pt`mân` de vacan]`.– |n]eleg. |]i imaginai f`r` \ndoial` c` am s` m` refugiez

\n bra]ele lui ca s` m` consoleze? Ei bine, nici nu se puneproblema! Pe curând.

** *

Ajungând la Malibu, Alexi avu o strângere de inim`.Ma[ina lui Matt se afla pe alee. Nu numai c` se \ntorsese, darpe deasupra, nu era singur. O alt` ma[in` se afla lâng` a lui.

Tr`gând adânc aer \n piept, tân`ra femeie se str`duis`-[i adune tot curajul. Prin urmare, confruntarea va avealoc mai curând decât crezuse...

Urc` treptele peronului cu pa[i hot`râ]i [i sun` la u[`.Câteva secunde mai târziu, Matt ap`rea \n cadrul u[ii, cu oexpresie posomorât` pe fa]`.

SINGUR~TATEA ALEXANDREI 115giannijollys

– Unde ai fost? o \ntreb` el pe un ton aspru.– Am ie[it. Am avut de f`cut o vizit` diminea]a devreme.– Cui?– Te intereseaz`? Cu toate acestea, n-am avut impresia c`

programul meu din ultimele zile a constituit una din pre-ocup`rile tale majore!

– De acord, trebuie s` recunosc c` a[ fi putut s`-]i tele-fonez, dar am fost cople[it de probleme [i... Haide, intr`,vom vorbi \n`untru despre toate astea.

– {i tu, unde ai fost? \ntreb` la rândul ei Alexi, cândajunser` \n hol.

– {tii bine, la New York.– Da, dar New York-ul este un ora[ mare...– Am locuit ca de obicei \n apartamentul meu.F`r` s`-i arunce o privire, Alexi porni spre camera

lor.– Alexandra, noi trebuie s`... Dar ce faci?Abia intrat` \n \nc`pere, ea deschisese [ifonierul [i \nce-

puse s` umple o valiz` cu haine.– |mi fac bagajele, Matt. Cu alte cuvinte, m-am hot`rât s`

plec!– Vrei s` m` faci s` râd, sper! exclam` el smulgându-i

valiza din mâini.Ea \l sfid` cu privirea, furioas`.– L-am v`zut pe tata [i el mi-a spus tot, zise ea pe un ton

\nghe]at.

116 VALERIE DUHAMEL

Spre marea ei uimire, Matt nu p`ru surprins. El semul]umi s` schi]eze un zâmbet cinic.

– Nu se poate! Cu siguran]` nu ]i-a spus tot, draga meaAlexandra! exclam` el. Apropo, este oare tot atât de violent[i de \n`crit?

– Nu vorbi a[a despre tat`l meu!– Sper c` nu m-ai ap`rat \n acela[i fel când m-a insultat

\n fa]a ta, Alexi!– N-a f`cut altceva decât s`-mi dezv`luie adev`rul, afirm`

ea, stânjenit`.– M-ar mira!– Mi-a spus, mai cu seam`, c` te-ai c`s`torit cu mine ca

s`-]i potole[ti setea de r`zbunare, ca s`-l ruinezi cum l-aruinat el pe tat`l t`u.

Matt se apropie de ea [i, \nainte ca tân`ra femeie s` sepoat` eschiva, o lipise de el.

– Ce faci, Matt?! exclam` ea, speriat`.– A venit timpul s`-mi potolesc setea de r`zbunare, cum

bine spune tat`l t`u.O f`cu s` suporte un s`rut brutal. |n ceea ce o privea,

Alexi refuz` s` cedeze dorin]ei care punea st`pânire pe ea,[i-l respinse pe Matt cu toat` puterea.

|n aceea[i clip` sun` telefonul [i Matt ridic` recep-torul.

– Un oarecare Martin Steel vrea s`-]i vorbeasc`,Alexandra, zise el cu o voce \n`bu[it`.


Simul̀ c ̀\ntinde receptorul tinerei femei, apoi \nchise telefonul.– Cu ce drept m` \mpiedici s` vorbesc cu prietenii mei?!

exclam` Alexi, indignat`.– Am tot dreptul, Alexandra! Nu uita c` e[ti so]ia mea [i

n-am s` las nici un b`rbat s`-]i dea târcoale!– Nu sunt proprietatea ta!– Alexandra, cunosc mijloace prin care s` te trezesc la

realitate.– Ah, da? {i ce ai de gând s` faci? S` m` ]ii prizonier` aici?

S` m` ba]i?– Haide, nu [tiu realmente ce s` aleg, zise el \nchizând

[ifonierul. De exemplu, [tii c` am cump`rat cl`direa \n carefunc]ioneaz` faimoasa agen]ie Alexi-Miles?

Cum tân`ra femeie t`cea, stupefiat`, el zâmbi.– |n aceste condi]ii, vei \n]elege c` este \n interesul t`u

[i al asociatului t`u s` nu te ar`]i atât de \nd`r`tnic`, dragamea.

– Nu te vei cobor\ pân` la [antaj... murmur` Alexi,tremurând de indignare.

– F`r` cuvinte mari, Alexandra, te rog. Dar orice s-ar\ntâmpla, po]i s` fii sigur` c` dac` \ncerci s` m` p`r`se[ti,n-am s` ezit o clip` s` provoc ruina voastr`, crescând deexemplu chiria \n mod exagerat. Bun, acum c` am pus lapunct situa]ia, preg`te[te-te. Avem vizitatori care nea[teapt` \n salon.

118 VALERIE DUHAMEL

Capitolul 8

– Iat`-te \n sfâr[it, draga mea! exclam` Matt când tân`rafemeie intr` \n salon.

|n camera ei, \n timpul celor câteva minute pe care Matti le acordase ca s` se preg`teasc`, Alexi reu[ise s`-[i ia\nf`]i[area unei proaspete c`s`torite fericite. De aceea, cândintr` \n \nc`pere, afi[a un zâmbet vesel. Nimeni n-ar fiputut b`nui cât de mult o costa asta.

– Vreau s`-]i prezint pe doi dintre cei mai buni prieteniai mei, Paul Burns [i Carole, so]ia lui, spuse Matt.

De data aceasta, Alexi \ntâmpin` toate dificult`]ile dinlume ca s` continue s` zâmbeasc`. Carole... femeia de careMatt era \ndr`gostit. A[adar, Joanna nu min]ise!

– |ncântat` de cuno[tin]`, reu[i ea, totu[i, s` rosteasc`.Carole \i \ntinse mâna, zâmbitoare. |nalt`, cu p`rul de un

blond-ar`miu, \mbr`cat` \ntr-un costum fust`-taior de

culoare ro[ie care-i venea de minune, era o femeie foarteatr`g`toare. De altfel, so]ul ei, un b`rbat frumos de vreocincizeci de ani, n-o sc`pa o clip` din ochi.

– Am auzit vorbindu-se mult despre dumneata,Alexandra, spuse el politicos. Ce p`cat c` nu l-ai putut \nso]ipe Matt la New York!

La aceste cuvinte, Alexi tres`ri. Totul devenea cum nu seputea mai limpede... Matt se dusese s`-[i \ntâlneasc` aman-ta, sub pretextul unei c`l`torii de afaceri! Iat` de ce nu g`siseo clip` liber` s`-i telefoneze, ei, so]iei pe care n-o iubea...

– Locui]i chiar la New York? \ntreb` Alexi, mai pu]in dincuriozitate decât pentru a-[i ascunde suferin]a pe care i-oprovoca aceast` descoperire.

– Da, r`spunse Carole. Este de altfel foarte comod pen-tru Paul, deoarece sediul societ`]ii Holland Enterprises, aic`rei fondatori sunt Paul [i Matt, se afl` la doi pa[i de casanoastr`.

Hot`rât lucru, conversa]ia se dovedea plin` de\nv`]`minte! se gândi Alexandra, furioas`. A[adar, Matt nufusese singurul care f`cuse o afacere bun` vânzând propri-etatea ei...

– Ce vrei s` bei, draga mea? o \ntreb` Matt. Cred c` unconiac ]i-ar prinde bine. G`sesc c` e[ti destul de palid`,ast`-sear`.

Alexi se sili s`-i sus]in` privirea ironic`. Ce mult \l detes-ta \n clipa asta!

120 VALERIE DUHAMEL

– Nu, un pahar de ap` mineral` va fi foarte bun,r`spunse ea pe un ton t`ios.

– Sper c` nu e[ti sup`rat` pe noi pentru c` ]i-am aca-parat so]ul toat` s`pt`mâna trecut`, Alexandra, relu`Carole. Tocmai dup` luna voastr` de miere...

– Nu, deloc! exclam` Alexi. Mai ales c` am fost [i eufoarte ocupat`: recep]ii, dineuri, cocteiluri...

Min]ea, dar nu se punea problema ca Matt s` [tiec`-[i petrecuse toate serile a[teptând un telefon de lael.

– Adev`rat? \i arunc` acesta \ntinzându-i un pahar cu ap`mineral`.

– Matt ne-a povestit despre c`s`toria voastr` fulger, con-tinu` Carole, aparent f`r` s` remarce tensiunea dintre ceidoi so]i. Ce idee romantic`!

Intrigat`, Alexi scrut` figura rivalei sale, \ncercând s`descopere pe tr`s`turile ei expresia unei emo]ii, chiartrec`toare. |n zadar. De-a ce se juca oare Carole? Ar fi tre-buit s` fie nebun` de gelozie... |n loc de asta, se ar`tacuprins` de admira]ie \n fa]a farmecului unei ceremonii dec`s`torie oficiat` doar cu doi martori, la câteva zile dup` ceb`rbatul \[i formulase cererea. Numai dac`... numai dac`Matt era singurul \ndr`gostit [i dragostea lui nu era\mp`rt`[it`!

– Noi s`rb`torim ast`zi zece ani de c`s`torie, zise Carole.– Felicit`ri, rosti Alexi ma[inal.


Era zdruncinat` \n convingerile ei. {i asta pe bun`dreptate: privirea Carolei reflecta o asemenea dragostepentru so]ul ei \ncât \i era greu s` cread` c` i-ar putea fiinfidel`.

– Iat` motivul pentru care \n seara aceasta v` invit`m larestaurant! ad`ug` Paul pe un ton vesel. Dar acum, Carole,e timpul s` ne \ntoarcem la hotel. Cu toate aceste \ntâlniri,vom fi ocupa]i toat` dup`-amiaza.

F`r` s` mai \ntârzie, Paul [i Carole Burns \[i luar` r`mas-bun. Matt [i Paul stabiliser` s` se \ntâlneasc` pentru o[edin]` de afaceri la Agen]ia imobiliar` Morgan. Nu existanici o \ndoial` c` asta era \n leg`tur` cu vânzarea casei ei! segândi Alexi cu triste]e.

** *

– Presta]ia n-a fost la \n`l]ime, doamn` Channing!declar` Matt pe un ton agresiv, intrând \n salon. Va trebuis` te str`duie[ti mai mult data viitoare, dac` vrei s` convingioamenii c` form`m un cuplu unit [i fericit!

– Cuplul nostru nu este nici una, nici alta. Atunci, la cebun s` ne prefacem?

– Ei bine, de exemplu, ca s-o \mpiedic`m pe GeorgiaGold s` r`spândeasc` zvonuri nepl`cute pe seama fiiceidragi a lui Henri Rossini...

122 VALERIE DUHAMEL

– Apropo de Georgia, tu ai fost acela care i-a furnizat odare de seam` am`nun]it` despre oficierea c`s`toriei noas-tre?

A[tepta tremurând r`spunsul, sperând totu[i c` Matt nuavusese indecen]a s` fac` a[a ceva.

– Da, draga mea, r`spunse el sigur de sine. Asta nu mi-acerut decât câteva minute la telefon.

– Te detest! \i arunc` ea, la cap`tul r`bd`rii.Acest ]ip`t al inimii nu p`ru s`-l emo]ioneze câtu[i de

pu]in.– Ce program ai, \n dup`-amiaza asta? o \ntreb` el,

nep`s`tor.– Nu te prive[te!– Eu cred c` da. Mai ales dac` ai inten]ia s` te duci s`-l

\ntâlne[ti pe Martin Steel...– Oh! Destul! exclam` ea.– Bun, acum cred c` e timpul s` plec.– Unde te duci?– Am \ntâlnire cu Paul.– Bine\n]eles! Uitasem de marele vostru proiect al com-

plexului sportiv. A[adar, ai dat o dubl` lovitur`... Ai de ce s`fii mândru!

El o privi câteva secunde, p`ru pe punctul s` spun`ceva, apoi sfâr[i prin a ridica din umeri. |n clipa când eragata s` ias` pe u[`, Alexi se repezi spre el [i-l prinse debra].


– Matt, a[teapt`. Am nevoie s` [tiu ceva. Te-ai c`s`toritcu mine numai cu scopul de a m` determina s`-]i cedez pro-prietatea?

|ntrebarea fu urmat` de un scurt moment de t`cere, \ntimpul c`reia tân`ra femeie crezu c` i se face rù, atât derepede \i b`tea inima. O ultim` speran]` o sus]inea. Matt nuputea fi atât de crud...

– A fost unul dintre motive, \ntr-adev`r, spuse el \n celedin urm`.

– Din sete de r`zbunare, murmur` ea, distrus`.– La \nceput, voiam numai proprietatea ta ca s`-mi

\nchei socotelile cu tat`l tù. Apoi am dorit s` posed totul.Pe tine, agen]ia ta...

|n clipa aceea sun` telefonul, \ntrerupând explica]iile luiMatt.

– Este cu siguran]` Paul, zise Matt. Anun]`-l c`sosesc, te rog. Vom relua discu]ia noastr` mai târziu,Alexandra.

|n timp ce el se \ndep`rta, Alexi ridic` ma[inal recep-torul.

– Alexi? Este foarte greu s` te g`seas` cineva, zilele astea!– Martin!Auzind-o rostind acest nume, Matt se \ntoarse brusc [i o

fulger` pe tân`ra femeie cu privirea.– Pe disear`, Alexandra, spuse el pe un ton tìos. Nu uita

c` avem o invita]ie la cin`. S` fii gata la ora [apte.

124 VALERIE DUHAMEL

U[a de la intrare pocni atât de violent \ncât sezguduir` pere]ii. Alexi scoase un oftat adânc, apoi\ntreb`:

– Cum ai aflat num`rul meu de telefon, Martin?– Mi l-a dat Henri.– A[adar, [tii c` sunt c`s`torit`?– Da, dar Henri mi-a m`rturisit c` te-ai c`s`torit cu acest

b`rbat din disperare.– |mi pare r`u c` te decep]ionez, dar m-am c`s`torit pen-

tru c`-mi iubesc so]ul.– Adev`rat? Cu toate acestea, aveam impresia c` te

preg`teai s`-l p`r`se[ti.– Nicidecum. |l iubesc [i orice ar face, voi r`mâne al`turi

de el.– |n aceste condi]ii, presupun c` n-o s`-mi acorzi o a

doua [ans`...– Nu. |n schimb, putem r`mâne prieteni. {i, dac` vrei,

vorbe[te-mi despre filmul la care lucrezi...– {tii, Alexi, cred c` n-am f`cut niciodat` altceva decât s`

vorbim despre filmele mele!Remarca aceasta o f`cu s` zâmbeasc` pe Alexi care se

a[ez` pe canapea, gata s` asculte relatarea prietenului ei.– Poveste[te-mi totul, Martin...

** *


Ceva mai târziu, la volanul ma[inii ei sport, Alexi se\ndrepta spre Hollywood. |n mod straniu, hot`rârea ei de ar`mâne cu orice pre] al`turi de Matt \i permisese s`-[irecapete lini[tea. Sau aproape! Deoarece problema agen]ieio fr`mânta. Iat` de ce se hot`râse s`-i fac` o vizit` lui Miles.

Când ajunse \n fa]a vilei familiei Thornton, Nancy fuaceea care veni s`-i deschid`. Fermec`toare ca de obicei,st`pâna casei o conduse pe tân`ra femeie la so]ul ei, care sebronza la marginea piscinei.

– Alexi? Ce supriz` pl`cut`! exclam` Miles ridicându-se\n picioare.

El o invit` s` ia loc, iar Nancy se duse dup` b`uturir`coritoare.

– Sunt mul]umit c` ai trecut ast`zi pe la noi, Alexi,deoarece Nancy [i cu mine avem s`-]i anun]`m ceva.

– Da? {i eu la fel, Miles. Matt a cump`rat localul \n carese afl` agen]ia noastr`, \i spuse ea.

Reac]ia lui Miles o lu` complet pe nea[teptate. Se a[teptaca el s` par` ab`tut, sau cel pu]in uimit, dar \n loc de asta,pe fa]a lui ap`ru o expresie de mare u[urare.

– Iat` o veste excelent`, Alexi! {i eu care \mi f`ceam grijiprivind cre[terea chiriei... Acesta este sfâr[itul temerilornoastre.

Timp de o clip`, Alexi [ov`i s`-i dezv`luie adev`rateleinten]ii ale lui Matt. |n cele din urm`, \ns`, renun]`.Deocamdat` era inutil s`-i \ntunece bucuria.

126 VALERIE DUHAMEL

– Acum este rândul nostru, continu` Miles. Nancya[teapt` un copil!

– Miles! Este extraordinar! exclam` Alexi.

** *

|n timpul drumului de \ntoarcere, Alexi se sim]i totu[icuprins` din nou de nelini[te. Dac` Matt se hot`ra s` dis-trug` agen]ia, Miles, Nancy [i copilul lor vor fi primele vic-time...

– Abia acum te \ntorci? \i arunc` Matt \n timp ce tân`rafemeie intra \n dormitorul lor.

El tocmai ie[ea din baie, cu bustul gol [i un prosop legat\n jurul [oldurilor.

– Da, dar voi fi gata pentru cin`, mumur` ea. N-ai de ces`-]i faci griji.

– Ce s-a \ntâmplat, Alexandra? Pari foarte preocupat`...– Vei m`ri chiria agen]iei?– Cine [tie?F`r` s`-i mai dea vreo aten]ie, el se \ndrept` spre [ifonier

ca s`-[i aleag` un costum.– L-ai v`zut pe Martin, \n dup`-amiaza asta? o \ntreb` el

dup` câteva minute.– Nu.– Ia te uit`! Nu m` a[teptam la m`rturisiri din partea ta.


Exasperat`, Alexi se duse s` se \nchid` \n baie. Când ie[ide acolo, peste o jum`tate de or`, dormitorul era pustiu. Se\ndrept` spre [ifonierul ei, deschizând larg u[ile. |n searaasta, dorea s`-i plac` lui Matt. Rochia ei din satin ro[u, care\i eviden]ia de minune liniile siluetei, \i st`tea perfect.

Dup` ce \[i perie cu grij` p`rul lung, pe care-l l`s` liberpe umeri, se machie u[or, apoi se hot`r\ s` poarte splen-didul pandantiv cu rubine [i diamante pe care i-l d`ruiseMatt. La urma urmei, acum sau niciodat` era ocazia!

Când fu gata, Alexi respir` adânc [i, sim]indu-se maisigur` pe ea, cobor\.

Aflat \n picioare \n fa]a ferestrei uria[e, Matt contempla\ntinderea \ntunecat` a oceanului, luminat slab de lun`. Se\ntoarse \ncet când o auzi intrând pe tân`ra femeie.

– E[ti foarte frumoas`, Alexandra, murmur` el schi]ândun zâmbet slab.

Se va hot`r\ oare \n sfâr[it s-o ia \n bra]e? se \ntreb` Alexi,frem`tând de team`. Nu... El se mul]umi s` arunce o privireceasului de la mân` [i spuse:

– Este timpul s` plec`m, Alexi.

** *

O jum`tate de or` mai târziu, Matt oprea ma[ina \n fa]aunuia dintre cele mai luxoase hoteluri din Hollywood.

128 VALERIE DUHAMEL

– Le-am spus lui Paul [i Carolei c` trecem s`-i lu`m, ziseel. Ah, iat`-i!

Cu inima strâns`, Alexi observ` cât de fermec`toare eraCarole \n rochia lung` de m`tase alb`strie, care p`rea c`plute[te \n jurul ei. De altfel, Matt p`rea de asemenea cuce-rit, constat` ea.

Ajunser` \n fine to]i patru la restaurantul unde \[is`rb`toriser` c`s`toria Matt [i Alexi. De data aceasta, eraarhiplin. Personalit`]ile cele mai de vaz` din regiune,celebrit`]i ale filmului, cinau \n ritmul unei muzici de jazzexecutate de un pianist.

Imediat dup` ce intrar`, [eful de sal` \i conduse la omas` de unde puteau vedea totul.

– Colierul dumitale este splendid, Alexandra! exclam`Carole.

– Mul]umesc. Este un cadou de la Matt, declar`Alexi.

– Are mult gust...– |l cuno[ti de mult?– Matt este un vechi prieten al lui Paul. L-am cunoscut \n

ziua c`s`toriei noastre, r`spunse Carole.– |n]eleg.Ceea ce \n]elegea mai ales, era ceea ce vedea: pe Carole,

superb` \n rochia ei de sear` [i pe Matt, fermecat de fru-muse]ea ei [i disperat de faptul c` era \ndr`gostit de so]iacelui mai bun prieten al lui.


– Alexandra?Vocea lui Matt o smulse pe tân`ra femeie din gândurile

ei triste.– Ce ai ales?Chelnerul [ef st`tea lâng` mas` [i a[tepta ca ea s`-i

comunice comanda. Cercet` distrat` meniul [i se hot`r\pentru pe[te.

Li se aduse curând o sticl` de vin alb provenind de laNapa Valley.

– Carole, ai vizitat podgoria de la Napa Valley? \ntreb`Alexi.

– Da, Paul [i cu mine am petrecut acolo un weekend,anul trecut.

– Paul te-a \nso]it?|ntrebarea p`ru s-o surprind` pe Carole.– Bine\n]eles! exclam` ea.|n clipa aceea, o orchestr` lu` locul pianistului [i \n

restaurant se r`spândi o muzic` agreabil`. Câteva perechiajunser` pe ringul de dans.

– Vrei s` dansezi, Alexandra? \ntreb` Matt.Era mai mult un ordin decât o sugestie [i Alexi se supuse.

Matt o lu` de mân` ca s-o conduc` pân` la ringul de dans,strângându-i atât de tare degetele \ncât ea se strâmb` de durere.

– M` doare, murmur` ea \ncercând s` se desprind`.– Adev`rat? Vrei s`-mi explici ce te-a g`sit adineauri?

Gânde[te-te la invita]ii no[tri [i arat`-te pu]in mai amabil`!

130 VALERIE DUHAMEL

– |mi pare r`u, Matt, dar n-am [tiut niciodat` s` m`prefac. Nu sunt fericit` [i m` tem s`...

Incapabil` s` continue, \[i ridic` spre Matt ochii plini delacrimi. O expresie stranie ap`ru atunci \n privirea lui Matt,amestec de regret [i triste]e... |[i puse foarte \ncet un degetpe buzele ei, apoi o trase cu blânde]e spre el, ca pentru a oalina.

Când muzica se opri, inima lui Alexi b`tea s`-isparg` pieptul. Ce mult ar fi dorit s` r`mân` \n bra]elelui Matt ca s` prelungeasc` aceast` senza]ie delicioas`de abandonare... Dar el o conducea deja spre masalor.

Seara i se p`ru lui Alexi interminabil`. Compania Carolei[i a lui Paul era foarte pl`cut` [i, \n alte \mprejur`ri, tân`rafemeie s-ar fi distrat f`r` \ndoial` cu ei. |n seara asta, \ns`,era peste puterile ei.

** *

Se f`cuse foarte târziu când ajunser` la vila din Malibu.Obosit`, Alexi intr` \n cas` [i urc` imediat \n dormitor. Mattveni peste câteva minute [i se a[ez` pe marginea patului pecare Alexi se \ntinsese.

– Este adev`rat c` te fac nefericit`? \ntreb` el cu o vocenesigur`.


Prea emo]ionat̀ ca s̀ vorbeasc̀ , Alexi \ncuviin]̀ cu un semn din cap.– Sunt r`spunz`tor de tot ce se \ntâmpl`, Alexandra.

Dar, m` crezi sau nu, n-am vrut niciodat` s` te r`nesc. La\nceput, era un joc: tu erai o Rossini, eu voiam casa, voiams` te seduc... Numai c` am pierdut repede controlul asuprasitua]iei.

Se \ntrerupse o clip`, cu o cut` de \ngrijorare pe frunte.– |n fine, cred c` aveai dreptate s`-]i faci valizele, \n dup`-

amiaza asta, murmur` el. N-aveam nici un drept s` te folo-sesc a[a cum am f`cut-o. Tot ce pot s`-]i cer este s` m` ier]i.

– Dar dup`-amiaz` refuzai categoric s`...– Dup`-amiaza trecut` eram incapabil s` judec lini[tit. {i

apoi, \n seara asta, când am v`zut triste]ea din ochii t`i, am\n]eles cât de mult te-am f`cut s` suferi.

|n clipa asta, Alexi ar fi vrut s` se arunce \n bra]ele lui [is`-i spun` c` se \n[ela, c`-l iubea [i c` nu voia s`-lp`r`seasc`. Orgoliul, \ns`, o \mpiedic` s-o fac`.

– Acum e timpul s` dormi. |i voi cere lui Rosie s` te ajutes`-]i faci bagajele, mâine diminea]`. Noapte bun`, Alexandra.

– Noapte bun`, Matt.Nici m`car nu \ncerc` s`-l re]in`. U[a se \nchise \ncet,

apoi fu lini[te. Noaptea asta, la fel ca cele precedente, o vapetrece singur`, se gândi Alexi.

Noaptea asta, care era f`r` \ndoial` [i ultima pe care opetrecea la Malibu...

132 VALERIE DUHAMEL

Capitolul 9

– }in neap`rat s` participi la aceast` recep]ie, Alexandra.Tân`ra femeie se str`dui s` sus]in` privirea tat`lui ei, dar

degetele i se \ncle[tarser` pe cea[ca de cafea. Cu siguran]`,era vorba de un ordin, [i nu de o sugestie.

– Nu, nici nu poate fi vorba, replic` ea.– Au trecut dou` luni de când l-ai p`r`sit pe individul

acela. E timpul s`-]i revii, s` ie[i, s` \ntâlne[ti lume... {i apoi,Channing nu va fi acolo. Nu-]i face griji, m-am informat, \nmomentul acesta nu se afl` la Hollywood.

– Asta nu schimb` cu nimic situa]ia! N-am s` merg.Henri Rossini ridic` din umeri [i Alexi r`mase t`cut`. Cu

toate acestea, o mul]ime de \ntreb`ri \i ardeau buzele. Oarece [tia exact tat`l ei? Unde se afla Matt? Plecase oare \nAnglia? Ideea asta o \nghe]a, dar nu \ndr`zni s` cear` maimulte preciz`ri.

Pierdut` \n gândurile ei, abia auzi u[a deschizându-se.Apoi o z`ri pe Monica. |mbr`cat` cu un luxos dezabie dem`tase alb`, aceasta se \ndrept` spre Henri, pe care-l s`rut`pe obraz.

– Bun` diminea]a, dragul meu, murmur` ea cu o voce suav`.Incapabil` s` suporte manerele afectate ale tinerei

actri]e, Alexi se ridic` brusc.– Trebuie s` plec la birou, zise ea. Altfel voi fi \n

\ntârziere.– Dar nu ]i-ai luat micul dejun! protest` tat`l ei. Ar tre-

bui s` m`nânci ceva... {i apoi, a[teapt` o clip`. Spune-mi,i-ai telefonat lui Steve Wilson?

– Nu, tat`, n-am avut timp. {i... nu mi-e foame,mul]umesc.

– Nu uita s-o faci ast`zi, \i recomand` Henri. Nu uita c`Steve este un avocat extrem de ocupat [i c`-]i face o favoareacceptând s` se ocupe de divor]ul t`u.

Alexi d`du din cap [i p`r`si \nc`perea. Ajuns` pe culoar,scoase un oftat adânc. Ce favoare, \ntr-adev`r! Dintre aceleadin care Henri Rossini profita foarte mult, atunci cândpretindea ca evenimentele [i oamenii s` se supun` voin]eilui... Dar ea era hot`rât` s` nu cedeze. Avocatul, oricât destr`lucit ar fi, putea s` se duc` dracului! Nu va porni nicio-dat` o procedur` de divor]!

|n clipa când traversa holul, auzi sunând telefonul [i-itres`ri inima \n piept. Plec` urechea, o auzi pe secretara lui

134 VALERIE DUHAMEL

Henri r`spunzând [i apoi \nchizând imediat. Doamne! segândi ea. De ce trebuia ca de fiecare dat` când suna tele-fonul s`-[i \nchipuie c` era Matt? Totul era definitiv\ncheiat \ntre ei, trebuia s` se obi[nuiasc` neap`rat cuaceast` idee.

** *

Zece minute mai târziu, ajungea la agen]ie. Miles \iadres` un surâs larg, dar compasiunea pe care i se p`ruc` o cite[te \n privirea lui o irit`. N-ar fi trebuit s`-ispun` c` o rupsese cu Matt! De altfel, aten]ia manifes-tat` de anturajul ei mai mult o sup`ra decât s-o \ncura-jeze. Oricum, nu se punea problema s` cedeze. Cu atâtmai mult cu cât programul zilei se anun]a foarte\nc`rcat, iar o problem` major` implica supravie]uireaagen]iei: chiria exorbitant` pe care Matt se preg`tea s`le-o cear`.

Dup` ce trecu rapid peste coresponden]a zilei, Alexi se\ndrepta spre biroul ei când Miles o prinse de bra].

– Alexi, cred c` tu ar trebui... |n fine, am impresia c` aiputea s` te odihne[ti pu]in... Ai prea multe griji \n momen-tul acesta!

– Nu-i nevoie, Miles. M` simt complet capabil` s`-miasum responsabilit`]ile.


– Dar te sim]i capabil` s` te ocupi de vila din Malibu?– Vila lui Matt? \ntreb` Alexi cu o voce alb`.– Da, tocmai a sunat adineauri. Dore[te s` [tie când vor

\ncepe lucr`rile.– {i... dore[te s` m` vad`?– Nu, dar a cerut ve[ti despre tine.Cum func]ionara de la recep]ia agen]iei manifesta un

interes prea mare pentru conversa]ia lor, Alexi \i propuselui Miles s-o urmeze \n biroul ei.

– Trebuie s`-]i fac o m`rturisire, declar` Miles dup` ce\nchise u[a. Am abordat cu Matt chestiunea chiriei.

– {i?– A r`spuns c ̀dore[te s ̀discute cu tine cât mai curând posibil.– Mul]umesc, Miles. Dar nu te mai fr`mânta cu povestea

asta. |n curând vei fi tat`. De aceea, gânde[te-te la so]ia ta,la venirea copilului vostru. Mie \mi revine s` m` ocup deproblema asta.

|n realitate, o alt` amenin]are lansat` de Matt o preocu-pa pe tân`ra femeie. Cu câteva s`pt`mâni \n urm`, Matt \id`duse de \n]eles c` dac` nu se supunea exigen]elor lui, varelata toat` povestea lor Georgiei Gold, de data asta \nam`nun]ime. Era preferabil s` nu se gândeasc` la scandalulcare ar urma... Din ziua aceea, Alexi se temea \n fiecarediminea]` de apari]ia ziarului, de fric` s` nu g`seasc` \n elun articol referitor la ei. Cu toate acestea, pân` acum nufusese publicat nimic. De ce? Ce a[tepta el, de fapt?

136 VALERIE DUHAMEL

– Vrei s` te scap de casa Channing? o \ntreb` Miles. A[putea trimite acolo pe cineva, \n dup`-amiaza asta.

– Mul]umesc, Miles, dar am muncit mult timp lapreg`tirea planurilor. Voi telefona intendentei lui Matt cas`-i spun c` sosesc. Doi dintre lucr`torii no[tri m` vor g`siacolo.

– Foarte bine. Atunci, pe curând.Când porni spre Malibu, Alexi se gândi c` poate \[i

supraestimase for]ele. Nu va reu[i niciodat` s` fac` fa]`!Din fericire, când sosi acolo, Matt nu era prezent.– Sunt \ncântat` s` v` v`d, doamn` Channing, o

\ntâmpin` Rosie cu un zâmbet larg. V` rog s` intra]i. Am s`v` preg`tesc o cafea.

|nainte ca Alexi s` poat` r`spunde, Rosie disp`rusedeja \n buc`t`rie. Descump`nit`, tân`ra femeie se trezisingur` \n mijlocul salonului cel mare, pe care-l cercet`cu triste]e. Nimic nu se schimbase [i cu toate acestea,totul era altfel.

– Lua]i loc, doamn` Channing! exclam` atunci Rosiecare tocmai intra \n salon cu o tav` \n mân`.

– |]i mul]umesc, Rosie, dar a[tept lucr`torii. Urmeaz` s`apar` dintr-un moment \n altul [i trebuie s` v`d \mpreun`cu ei programul zilei.

– Prin urmare, nu dori]i s` r`mâne]i? Pentru masa deprânz sau poate pentru cin`? Domnul Channing credea c`a]i putea.


– Poftim? Cum s` [tie c` voi veni ast`zi?– Nu [tiu. P`rea convins c` ve]i telefona \n dup`-amiaza

asta [i prev`zuse s` se \ntoarc` suficient de devreme ca s` v`\ntâlneasc`.

– Adev`rat? {i unde este acum?– Cred c` trebuie s` fie la San Francisco, pentru afa-

ceri.|n clipa aceea se auzi soneria de la intrare, anun]ând

sosirea lucr`torilor. Alexi le transmise planurile [i le d`duinstruc]iuni pentru executarea lucr`rilor.

** *

O jum`tate de or` mai târziu, dup` ce precizase sarcinafiec`ruia, Alexi \[i strânse hârtiile. Era timpul s` plece [i cutoate acestea nu reu[ea s` p`r`seasc` acest decor atât defamiliar. |n pofida scurtului timp pe care-l petrecuse aici,avea atâtea amintiri legate de aceast` cas`!

Cuprins` de o adânc` triste]e, se \ndrept` spre camerape care o \mp`r]ise cu Matt. Intrând, recunoscu pe comod`cutiu]a care con]inea inelul ei de logodn` [i verigheta.Al`turi, pe locul unde o l`sase, se g`sea cutia din catifearo[ie cu splendidul colier pe care i-l d`ruise Matt.

Brusc, z`ri o a treia cutie. Intrigat`, se apropie [i odeschise. O superb` br`]ar` din aur masiv se odihnea pe o

138 VALERIE DUHAMEL

mic` pernu]` din satin de culoare crem. Pe fa]a interioar` abr`]`rii, se puteau citi cuvintele: Cu toat` dragostea mea,Matt.

|nchise cutia, cu lacrimi \n ochi. Prin urmare, o alt`femeie \i luase locul \n inima lui Matt! O femeie pe care oiubea... Carole, f`r` nici o \ndoial`.

R`v`[it`, se r`suci pe c`lcâie [i se repezi spre u[`... pen-tru a se opri brusc. Matt era \n fa]a ei, cu o expresie sever`pe fa]`.

– Bun` ziua, Alexandra.– Bun` ziua, reu[i ea s` spun`.– Pot s` [tiu c`rui fapt datorez onoarea vizitei tale?

\ntreb` el pe un ton t`ios.– Ai uitat c` trebuia s` m` ocup de decorarea casei tale?– Decorarea... Desigur.– Sunt mul]umit` c` te v`d, afirm` ea. Trebuie s` [tii c`

am \nceput procedura de divor], nu-i a[a?– Nu, nu eram la curent, replic` el cu r`ceal`.Când Matt \naint` spre ea, tân`ra femeie, din instinct, se

d`du la o parte. De fapt, el nu f`cu decât s` treac` pe lâng`ea ca s` se \ndrepte spre masa de scris.

– Deoarece e[ti aici, am s` profit de ocazie ca s`-]i\nmânez asta, zise el.

Scoase din geanta diplomat un plic gros pe care i-l\ntinse.

– Despre ce este vorba? \ntreb` ea.


– Despre actul de vânzare al localului agen]iei tale, oanun]` el pe nea[teptate. L-am \nregistrat pe numele t`u.De acum \nainte, agen]ia \]i apar]ine.

– Dar, de ce? Nu \n]eleg... murmur` ea, stupefiat`.– Deoarece nu-mi este de nici o utilitate, pur [i simplu.

M` crezi sau nu, n-am avut niciodat` inten]ia de a te ruinasau de a provoca ruina ta [i a lui Miles. Din momentul aces-ta, pute]i fi lini[ti]i, amândoi.

– Nu [tiu ce s` spun, Matt, rosti ea cu efort. Mul]umescmult.

|nc` nu \ndr`znea s` cread` c` ceea ce se \ntâmpla eraadev`rat. De ce o asemenea generozitate din partea luiMatt? Din prietenie pentru Miles? Din dragoste pentru ea?Nu, era inutil s` se am`geasc`...

– Bine, Alexi, acum ai documentele. |ntrebuin]eaz`-le cufolos, zise el \nchizând geanta diplomat. |l vezi \nc` peMartin?

– Hm, da, l-am rev`zut, dar...– Iart`-m` c` ]i-am pus aceast` \ntrebare indiscret`.

Bun, acum trebuie s` plec. Peste o or` am \ntâlnire cuPaul.

Alexi \[i c`uta cuvintele ca s` se justifice, ca s`-l fac` s`\n]eleag` c` \ntâlnirea cu Martin era de ordin amical, dar nuputu rosti decât banalit`]i.

– Ai \ntâlnire cu Paul? \ntreb` ea. Credeam totu[i c` so]ialui, Carole, se afl` la New York...

140 VALERIE DUHAMEL

– Paul [i cu mine avem câteva deosebiri de p`reri... ceeace ne oblig` la [edin]e frecvente.

– |n]eleg, murmur` Alexi, ne\ndr`znind s` \ntrebe dac`motivul ne\n]elegerii lor era Carole.

R`maser` t`cu]i câteva clipe, apoi Matt \ntreb`:– Vei merge la recep]ie, disear`?– |nc` nu [tiu. Este posibil. {i tu?– Cu siguran]`, nu voi avea timp.– Poate c` am putea merge, fiecare pe seama lui? |n felul

acesta, \n ochii tuturor, secretul nostru ar fi p`strat.– Ascult`-m`, Alexandra, mai deveme sau mai târziu,

vom fi nevoi]i s` facem public` desp`r]irea noastr`. De alt-fel, foarte curând, tot Hollywoodul va fi la curent. Zvonurilese r`spândesc atât de repede, aici!

Alexi tocmai deschidea gura s` protesteze când cinevab`tu la u[`.

– Ierta]i-m` c` v` deranjez, domni[oar` Rossini, dar a[vrea s` am avizul dumneavoast` asupra alegerii culorilordin holul de la intrare, zise un lucr`tor intrând.

– Cobor imediat.– Ei bine, n-ai a[teptat prea mult ca s`-]i reiei numele de

fat`! exclam` Matt pe un ton ironic.– Nu port numele t`u de suficient de mult timp ca toat`

lumea s`-[i aminteasc` asta, replic` Alexi cu am`r`ciune. {icum tocmai mi-o reaminte[ti, c`s`toria noastr` se sfâr[e[te.A[a stând lucrurile, nu \n]eleg care este problema.


Adunându-[i toat` demnintatea, p`r`si \nc`perea. Mattnu va [ti niciodat` cât de greu \i fusese s` rosteasc` acestecuvinte...

** *

La sfâr[itul zilei, complet epuizat`, Alexi se \ndrept` sprecasa tat`lui ei. Ultimul lucru de care se temea era o predic`.Or, exact de asta avu parte când \l anun]` c` nu telefonaseavocatului.

– {i pentru disear`? url` el furios, \n vreme ce Alexi se\ndrepta, f`r` s` r`spund`, \n direc]ia sc`rii. Ideea de a par-ticipa la aceast` recep]ie continu` s` te sperie?

– Nicidecum. Dar credeam c` am l`murit aceast` pro-blem`. N-am s` merg.

– R`u faci. Oricum, l-am anun]at pe Martin c` vei veni.La aceste cuvinte, Alexi se \ntoarse [i-[i privi tat`l drept \n ochi.– De ce te amesteci \n treaba asta? I-am spus lui Martin

c` nu mai vreau s` ies cu el. {i-]i reamintesc faptul c` tu\nsu]i, \ntr-un timp, nu vedeai cu ochi buni leg`tura noas-tr`. De altfel, ai f`cut toul ca s-o rupem, dac` nu m` \n[el.|n cazul acesta, nu mai \n]eleg. De ce ]ii neap`rat s` reiauleg`tura cu el?

– De ce? Numai pentru c` prefer s` te [tiu mai curând cuMartin Steel decât \n compania lui Matt Channing.

142 VALERIE DUHAMEL

Dup` aceste cuvinte, Henri ie[i din \nc`pere trântind u[a

\n urma lui. Câteva minute mai târziu, Alexi urca \n camera

ei. Se s`turase pân` peste cap de toate pove[tile astea.

Tebuia s`-[i schimbe dispozi]a. |n fond, de ce n-ar merge la

recep]ia aceea?

Punându-[i po[eta pe pat, z`ri plicul pe care i-l \nmânase

Matt. |l lu` [i citi \nc` o dat` documentele pe care le

con]inea. De ce f`cuse Matt asta? Spera s` dejoace \n felul

acesta eventualele planuri ale lui Henri, sau voia s` se

dezic` astfel de orice angajament fa]` de ea? {i unde era

Carole, \n toate astea?

Obosit` s` repete mereu \ntreb`rile c`rora nu le putea

g`si r`spuns, ridic` din umeri [i \ncepu s` se preg`teasc`

pentru recep]ie. F`cu un du[, apoi, \mbr`cat` cu o rochie

lung` din lame de culoare neagr`, machiat` cu grij`, se

apropie de oglind`.

|i sc`p` un oftat. |[i pierduse iar din greutate [i acum

\ncepea s` par` \ntr-adev`r slab`. Pielea ei era prea palid`,

aproape str`vezie, iar ochii p`reau prea mari pentru fa]a ei.

Nemul]umit`, se \ntoarse, \[i lu` po[eta [i ie[i. |n defini-

tiv, ce importan]` avea? De ce s-ar sinchisi de \nf`]i[area ei,

de vreme ce singura persoan` c`reia dorea s`-i plac` nu va

fi cu siguran]` acolo?


Capitolul 10

– E[ti \ntr-adev`r superb`, Alexi! exclam` Martin Steel.El \[i \nso]i aceast` observa]ie cu o privire insistent` care

o f`cu pe tân`ra femeie s` se simt` stânjenit`.– Mul]umesc, murmur` ea.Se pref`cu apoi c` cerceteaz` invita]ii.– V`d c` tot Hollywoodul se afl` adunat aici, ast`-sear`,

ad`ug` ea.– Da... Mereu acelea[i figuri, nu-i a[a? Sincer vorbind,

\ncep s` m` satur. Nu-]i po]i \nchipui cât de fericit sunt s`m` \ntorc \n Anglia.

– Când trebuie s` pleci?– La sfâr[itul s`pt`mânii. |nc` n-am terminat film`rile [i

dac` nu m` \ntorc acolo cât mai repede posibil, produc]iarisc` s` coste o avere.

– Tata te va \nso]i?

– Bine\n]eles! {i tu? Nu te tenteaz`?– Poftim?– Te \ntreb dac` nu ]i-ar pl`cea s` vii cu mine \n Anglia.– Nici s` nu te gânde[ti!Se \ntrerupse o clip`, apoi \[i privi lung prietenul, cu

curiozitate.– Spune-mi, nu cumva scumpul meu tat` ]i-a sugerat, din

\ntâmplare, aceast` interesant` idee?– Hm, nu. |n fine, nu chiar, bâigui el, jenat. De fapt,

conta pe mine s` te conving s` pleci pentru câtva timp,\n]elegi?

– Prea bine! Ar fi gata s` fac` orice ca s` nu m` mai \ntâl-nesc cu Matt.

– Dar tu, ce crezi despre asta?– Nici nu se pune problema s` plec. Pentru c`...Pentru o frac]iune de secund`, [ov`i. Cât de greu i se

p`rea s` rosteasc` aceste cuvinte pe care ar fi vrut s` lestrige \n fa]a \ntregii lumi!

– Pentru c`-l iubesc, spuse ea \n sfâr[it.– |l iube[ti? repet` Martin, cu un aer uluit. Dup` toate

aceste intrigi?R`nit`, tân`ra femeie sim]i lacrimile umplându-i ochii.

Martin \[i trecu imediat un bra] \n jurul umerilor ei [i,trecându-i un deget sub b`rbie, o sili s`-l priveasc`.

– Iart`-m`, Alexi. |n fond, cred c` sunt pu]in gelos...Se \ntrerupse brusc v`zând-o pe Georgia Gold apropiin-

du-se. Ziarista \i adres` un zâmbet larg lui Alexi.


– Bun` seara! zise ea. Dar unde este so]ul dumitale, \nseara asta?

– Matt este re]inut de afaceri, interveni imediat Martin.|mi face pl`cere s-o \nso]esc pe Alexi.

– Adev`rat? replic` Georgia pe un ton afectat [iinten]ionat ne\ncrez`tor. Apropo, Alexi, am auzit spunân-du-se c` lucrurile nu merg prea bine \n familia Channing [ic` ai p`r`sit domiciliul conjugal...

– Doar „ai auzit spunându-se?“ Aveam totu[i impresia c`de obicei e[ti mult mai bine informat`, susur` Alexi.

– Tocmai de aceea speram, \ntâlnindu-te, s` aflu pu]inmai multe.

– De ce? o ironiz` Alexi. Ai din \ntâmplare inten]ia de aface din asta subiectul viitorului dumitale articol?

Timp de o clip`, cele dou` femei se m`surar` din priviriapoi, schimbându-[i radical atitudinea, Georgia arbor` unaer triumf`tor.

– Lini[te[te-te, draga mea, eu am informa]ii din surs`sigur`. Din surs` foarte sigur`, chiar.

|[i gratific` interlocutorii cu un surâs satisf`cut, apoi se\ndep`rt` cu mersul ei studiat. Alexi o urm`ri cu privirea,gânditoare. Cine era persoana cea mai susceptibil` s`-i fidezv`luit acestei ziariste afurisite am`nunte de ordin parti-cular? Matt, f`r` nici o \ndoial`. Nu putea fi decât el. Numaidac` nu cumva Miles... Nu, imposibil. Pân` acum, acesta sear`tase foarte discret. |n ceea ce-l privea pe Henri Rossini,el prefera s` nu aud` de aceast` c`s`torie. Atunci, cine?

146 VALERIE DUHAMEL

– Alexi, vrei s` dansezi? o \ntreb` Martin.– Cu pl`cere.Cel pu]in, se gândi ea, \n timp ce dansau, nu vor vorbi

despre Matt. Matt, a c`rui imagine nu \nceta s-o obsedeze;Matt, pe care spera s`-l vad` ap`rând \n orice clip`...

|n momentul când erau pe punctul s` se amestece cuinvita]ii grupa]i pe ringul de dans, orchestra \ncepu s` cânteun slow.

– Am noroc, \n seara asta! exclam` Martin, \nl`n]uindu-[ipartenera.

Ea nu protest` când el o strânse aproape. Dimpotriv`, \[itrecu un bra] dup` gâtul lui [i r`mase a[a, cu capul sprijinitde pieptul lui.

– Asta \mi aminte[te de timpurile frumoase de odinioar`,murmur` Martin.

– Poate, r`spunse ea \ndep`rtându-se u[or. Dar apar]inetrecutului. Nu uita c` ast`zi sunt o femeie c`s`torit`.

– N-am cum s` uit, pentru c` nu \ncetezi s`-mireaminte[ti. {i eu...

Dar Alexi nu-l mai asculta. Avea impresia c` cineva oprivea cu insisten]`. Senza]ia era atât de intens` \ncât tinereifemei aproape i se p`ru c` era b`tut` pe um`r. F`cu \ncon-jurul ringului de dans cu privirea [i, brusc, crezu c` inimava \nceta s`-i mai bat`; acolo, \n stânga, \l recunoscu peMatt.

|i reveni \n memorie amintirea primei lor \ntâlniri.Privirile lor se \ntâlniser` \n acela[i fel, \n timpul unei


recep]ii... {i o emo]ie asem`n`toare cu cea pe care o sim]eaacum pusese st`pânire pe ea. Dar ce deziluzie, dup` aceea!

– Alexi, nu te sim]i bine?– Matt este aici.– {i ce-i cu asta? Ce ai de gând s` faci? S` te duci la el?Incapabil` s` r`spund`, Alexi \ntoarse capul. Privirea ei

se \ndrept` din nou spre Matt, aflat \ntr-o conversa]ie \nsu-fle]it` cu o persoan` pe care-i era greu s-o disting`.Doamne! Ce frumos era... Pe nea[teptate, avu loc o mi[carea mul]imii [i Alexi fu cât pe ce s` scoat` un ]ip`t de surpriz`.|nso]itoarea lui Matt nu era alta decât Carole!

– Mergem s` bem ceva, de acord? propuse Martin.F`r` s`-i a[tepte r`spunsul, o conduse \n cealalt` parte a

s`lii, apoi \i puse din proprie ini]iativ` o cup` de [ampanie\n mân`.

– Ascult`, Alexi, trebuie s`-]i revii \n fire. Sunt c`s`toriidestinate chiar de la \nceput e[ecului. Prive[te \n jurul t`u!Jum`tate din oamenii de aici sunt la a doua, sau chiar la atreia lor c`s`torie. A[a-i via]a. Nu e[ti tu prima [i nu vei fi cusiguran]` nici ultima c`reia i se va \ntâmpla asta.

– P`streaz`-]i predicile pentru altcineva, Martin, te rog!Cu ochii pleca]i cu \nc`p`]ânare, tân`ra femeie \nvârtea

cupa \ntre degete.– M` \ntreb de ce Henri nu este aici, morm`i Martin.La aceste cuvinte, Alexi tres`ri. Ideea c` Matt [i Henri

s-ar putea afla aici, \n seara asta, numai acum \i trecuse prinminte. Ce se va \ntâmpla oare, atunci?

148 VALERIE DUHAMEL

– Am nevoie de aer, Martin. Scuz`-m`.|[i puse cupa pe o mas` vecin`, apoi \[i croi drum

prin mijlocul mul]imii pân` la u[a cu geamuri cared`dea pe teras`. Aici, se refugie \ntr-un col] lini[tit ca s`reflecteze.

Cântecul oceanului foarte apropiat i se p`ru ciudat demelancolic [i ea se sprijini de balustrada de piatr` pentru acontempla plaja abia luminat` de lun`. Era o imaginesublim`, care-i reaminti brusc plimbarea nocturn` pe care of`cuse cu Matt doar cu câteva s`pt`mâni \n urm`. Cedeparte i se p`rea acum momentul acela!

Deodat`, un zgomot de pa[i \n spatele ei veni s`-i tulbu-re medita]ia. Se \ntoarse [i, z`rindu-l pe Matt, sim]i c` i sestrânge inima.

– Iei aer, Alexandra?– Nu, pur [i simplu am fugit. Sunt acolo oameni pe care

nu doresc s`-i v`d.– Cine, de exemplu? Martin? Tat`l t`u?– Ca [i al]ii, zise ea privindu-l pe Matt drept \n ochi.Matt nu vru s` \n]eleag` aluzia, deoarece declar`:– Ei bine, \n cazul acesta, am s`-]i ]in companie.

Atmosfera supra\nc`lzit` din interior \ncepe s` m` supere.– Credeam... \n fine... mi-ai spus c` nu vei veni, ast`-

sear`.– Ei bine, mi-am schimbat p`rerea, asta-i tot. Nu este

apanajul femeilor s` fie nestatornice, nu crezi?– A[ fi vrut s` m` anun]i. A[ fi r`mas acas`!


– Ascult`-m` bine, Alexandra. Cred c` voi mai sta câtvatimp \n California, dar n-am inten]ia s` te ]in la curent cuac]iunile [i gesturile mele de fiecare zi, nici cudeplas`rile, dineurile sau recep]iile mele. Prin urmare, seva \ntâmpla, fire[te, s` ne \ntâlnim accidental, din când \ncând.

Avea dreptate, ea o [tia. Cu toate acestea, revolta fierbea\n ea. De ce ]inuse s` se afi[eze \n compania Carolei, dac`nu ca s-o umileasc` pe ea, so]ia lui? {i el putea conta peGeorgia Gold ca s` alimenteze scandalul. Mâine, totHollywoodul va fi informat de leg`tura lor...

– Tu ai pus-o la curent pe Georgia Gold cu situa]ia noas-tr`? \ntreb` ea.

– Nu. Dar presupun c` nu m` crezi.– |ntr-adev`r. Deoarece \mi dau seama c` \ncerci prin

toate mijloacele s`-mi faci r`u. Te-ai folosit de mine. Ai pro-fitat de numele meu ca s` te r`zbuni. {i iat` c` acum nu ezi]is` m` ridiculizezi \n public.

Stând cu privirea pironit` pe fa]a tinerei femei, Matt nur`spunse imediat.

– |ntr-un anumit fel, toate astea sunt exacte, sau maidegrab` erau exacte la \nceput, zise el \n cele din urm`.

P`ru s`-[i caute cuvintele, apoi scoase un oftat adânc [icontinu`:

– Recunosc c` atunci când te-am \ntâlnit, n-am avut niciun fel de scrupule ca s` m` folosesc de tine, iar tu te\nc`p`]ânai \n refuzul t`u. {i cum purtai numele de Rossini,

150 VALERIE DUHAMEL

m-am \nver[unat. |n realitate, nu m` gândisem niciodat` s`te cer \n c`s`torie. Este adev`rat, doream s` te cuceresc [i s`te determin \n felul acesta s`-mi cedezi bunurile tale. Dupàceea, a[ fi plecat. Numai c`, iat`... lucrurile nu s-au petre-cut cum prev`zusem...

Temându-se s` nu izbucneasc` \n plâns, Alexi \[i adunùltimele puteri [i zise:

– Te rog, Matt, taci. Nu vreau s` [tiu...Cum ea \ncerc` s` se \ndep`rteze, el o prinse de bra] [i

o sili s`-l priveasc`.– Eu ]in \ns` s`-]i explic comportarea mea, Alexandra.

Dup` asta, poate voi reu[i s`-mi reg`sesc somnul.– }i-ai pierdut somnul, tu care ai pus la cale toate

ma[ina]iile acestea? Este o glum`, presupun...– Nu sunt atât de insensibil cum crezi! Crede-m`,

Alexandra, nu mai dorm. Am organizat [i am planificat totul\nainte de a te cunoa[te. Voiam cu orice pre] proprietateata, dar mai cu seam`, [i acesta era ]elul meu principal, dore-am s` m` r`zbun pe Henri Rossini. {i apoi, te-am \ntâlnit...|ncepând din momentul acela, am \n]eles c` trebuia s`-mischimb planurile.

– De ce? Pentru c` mi-a trebuit prea mult timp ca s`cedez farmecului tù? Erai gr`bit s`-]i potole[ti setea der`zbunare. {i timpul trecea...

– Nu, asta n-are nici o leg`tur`. Dar nu pot s`-]i port pic`pentru faptul c` sim]i atâta am`r`ciune, adùg` Matt dupò clip` de ezitare. Am abuzat de sl`biciunea ta [i...


– De sl`biciunea mea? repet` tân`ra femeie, surprins`.– Tocmai rupsese[i leg`turile cu b`rbatul pe care-l

iubeai. Martin plecase \n Anglia f`r` tine. Atunci, evident,erai foarte vulnerabil`, nu-i a[a? Altfel spus, era momentulideal pentru mine.

Alexi r`mase t`cut`. Prin urmare, Matt credea c` nu sec`s`torise cu el decât de ciud`... Ideea c`-l iubea, pur [i sim-plu, nici m`car nu-i trecuse prin minte.

– Ce se \ntâmpl` aici?Recunoscând vocea tat`lui ei, Alexi sim]i cum o cuprinde

panica. De data aceasta, confruntarea era inevitabil`... {icând tân`ra femeie v`zu expresia furioas` pe care o afi[atat`l ei, panica ei spori.

– Pretind explica]ii, Alexandra, ordon` el.Asemenea unei copile prinse \n gre[eal`, Alexi ro[i [i

\ncepu s` se bâlbâie jalnic.– Fiica dumneavoastr` [i cu mine avem o discu]ie parti-

cular`, interveni atunci Matt.– |ndep`rteaz`-te de ea, Channing!– Trebuie s ̀consider asta drept o amenin]are, domnule Rossini?Henri Rossini f`cu un pas \nainte, cu un aer amenin]`tor.– Te rog, tat`, \l implor` Alexi interpunându-se. Nu face

o scen`. Voi intra \napoi.– Ai dreptate, murmur` Matt. Vreau s` am o convorbire

cu tat`l t`u.La ideea de a-i [ti singuri pe amândoi, o str`b`tu un fior

\nghe]at. Trebuia s` evite asta, cu orice pre]!

152 VALERIE DUHAMEL

– Nu... prefer s` r`mân, zise ea.– Intr`! repet` tat`l ei.Matt se apropie [i o \mpinse cu blânde]e spre u[`.– Du-te, Alexandra. Fii lini[tit`, totul va fi bine.|n]elegând c` era inutil s` insiste, se supuse [i se

al`tur` mul]imii din interior. Se amestec` printre invi-ta]i, cu o privire absent`, preocupat` numai de ceea cese petrecera afar`. {i dac` tat`l ei ar vrea s` se bat`?Ideea asta o \ngrozi. Desigur, Henri era un b`rbatrobust, dar cu siguran]` nu tot atât de puternic caMatt... Matt, care ar putea foarte bine s`-l omoare f`r`s` vrea!

|n sfâr[it, dup` un timp care i se p`ruse o eternitate, u[aterasei se deschise [i ap`ru Matt. P`rea foarte obosit [i aveao cut` amar` \n col]ul buzelor. |nainte ca Alexi s` aib` timps` se \ndrepte spre el ca s`-l \ntrebe ce se \ntâmplase, el tra-vers` sala [i, f`r` o privire spre ea, disp`ru.

Temându-se de ce putea fi mai r`u, se repezi pe teras`.Acolo, spre marea ei u[urare, \l g`si pe Henri rezemat cucoatele de balustrad`, cu privirea pierdut` \n gol.

– Tat`, te sim]i bine?– Alexi, [tii c` am mult` afec]iune pentru tine.– Da, bine\n]eles, r`spunse Alexi, surprins` de aceast`

declara]ie nea[teptat`. Dar pentru numele lui Dumnezeu,ce \nseamn`...

– |l iube[ti \nc`, nu-i a[a?Se \ntoarse spre ea [i o privi lung.


– Da, tat`, \l iubesc. Din toate puterile mele!– Atunci, du-te dup` el.Surpriza o l`s` pe tân`ra femeie f`r` glas.– {i gr`be[te-te, draga mea, ad`ug` Henri zâmbind.– A[teapt` pu]in... Sunt s`pt`mâni de când m` \ndemni

s`-l p`r`sesc. Ce s-a \ntâmplat?– Toat` lumea poate face gre[eli, rosti el ridicând din

umeri.Nelini[tit` brusc, Alexi se \ncrunt`. Tat`l ei nu p`rea \n

apele lui.– Ascult`, tat`, m` duc s-o caut pe Monica.Henri refuz`, cu un semn din cap.– Monica [i cu mine nu mai suntem... de acord \n

momentul acesta. Ea este, dac` \ndr`znesc s-o spun, unadin gre[elile mele. |n aceast` dup`-amiaz`, am surprins-ovorbind la telefon cu Georgia Gold. {i am \n]eles limpedec`-i d`dea unele informa]ii despre tine.

Lui Alexi \i venea s`-[i dea palme. B`nuise pe toat`lumea, \n afar` de Monica. Ce proast` fusese!

– Haide, Alexi, doar n-o s` r`mânem toat` noaptea aici,zise Henri. Vino, acum.

|[i lu` fiica de bra] [i o conduse \n`untru.– De fapt, trebuie s`-l \ntâlnesc pe un anume Paul Burns,

spuse el.– Paul Burns? Dar acesta este asociatul lui Matt!– Deocamdat`, dar va fi \n curând al meu. Matt a hot`rât s`

revând`, la un pre] rezonabil, p`r]ile lui din complexul sportiv.

154 VALERIE DUHAMEL

– Cum? Vinde tot?– Alexi! Fii dr`gu]`, arat`-mi unde se afl` Paul Burns, [i

dup` aceea po]i s` fugi.Aflat` \nc` sub [ocul a ceea ce tocmai aflase, Alexi avu

nevoie de câteva clipe s`-[i recapete st`pânirea de sine.Reu[i \n sfâr[it s`-l descopere pe Paul, care dansa cuCarole.

– Asta-i bun`! exclam` ea. {i eu care credeam c`... \nfine, credeam c` Matt [i Carole au venit \mpreun`, c` este\ndr`gostit de ea.

– Matt Channing este \ndr`gostit nebune[te de tine!exclam` Henri cu o voce \n care se sim]ea pu]in` iritare.

„Numai s` ai dreaptate, tat`“, se gândi ea.– Haide, fugi, Alexandra, \i porunci el f`cându-i complice

cu ochiul.

** *

|n pofida \ngrijor`rii, Alexi ap`s` pedala de accelera]ie.Nici m`car nu \ndr`znea s` se gândeasc` la cuvinteletat`lui ei. Dar \ntre toate temerile [i \ntreb`rile care oasaltau, o singur` certitudine se impunea: trebuia s`-lg`seasc` pe Matt cât mai repede. Dup` aceea, ei bine, vahot`r\.

Matt se \ntorsese direct acas`, constat` ea z`rindu-ima[ina \n fa]a vilei. Opri al`turi de ea apoi, cu inima b`tând


puternic, urc` treptele peronului. Totu[i, \n clipa când s`sune, [ovì. La aceast` or` târzie risca s-o trezeasc` pe Rosie[i s` fie nevoit` s`-i dea explica]ii...

Preferând s` intre cât mai discret posibil, Alexi ocoli casa[i se \ndrept` spre verand`, cu inten]ia s` bat` \ncet \ngeam. Spre marea ei surpriz`, u[ile terasei erau deschise,dar \n salon nu era nimeni.

De aceea, privi \n jurul ei, apoi \n direc]ia plajei. La\nceput nu v`zu nimic, deoarece un nor mare ascundea luna.Apoi, dintr-o dat`, datorit` unei raze argintii, \l v`zu. St`tea lamarginea apei, nemi[cat, cu fa]a spre linia orizontului.

|[i scoase f`r` [ovìre pantofii [i alerg` spre el. El n-oauzi venind. R`mase câteva secunde \n spatele lui, f`r` s`spun` nimic, \ncercând s`-[i lini[teasc` b`tìle dezordonateale inimii.

– Matt...El nici nu tres`ri m`car. O auzise, oare? |n fine, se

\ntoarse \ncet.– Alexi?O adânc` ne\ncredere se citea pe fa]a lui, ca [i cum se

\ndoia de realitatea a ceea ce vedea.– De ce... de ce ai venit, Alexi?– Sunt aici pentru c`... pentru c`...Cuvintele nu-i veneau cu u[urin]` pe buze, atât era de

tulburat`, dar cu pre]ul unui mare efort, reu[i s`-[iredobândeasc` st`pânirea de sine. Venise clipa s` pun`totul \n joc.

156 VALERIE DUHAMEL

– Pentru c` te iubesc, Matt.Reu[ise \n sfâr[it s` dea glas m`rturisirii care-i ardea

buzele de atâta timp. Surprins` de propria ei \ndr`zneal`,Alexi sim]i dintr-o dat` un fel de ame]eal` amestecat` cu osenza]ie de u[urare. Pu]in o mai interesa ce se va \ntâmplade acum \nainte. El [tia acum ce sim]ea pentru el [i asta eratot ce conta.

La \nceput, el nu avu nici o reac]ie. Apoi, f`cu un pastimid spre ea. Atunci, nereu[ind s` se mai st`pâneasc`, searunc` \n bra]ele lui, cuib`rindu-i-se la piept.

– Dac` ai [ti cât am a[teptat clipa asta, murmur` el. Teiubesc atât de mult, dragostea mea...

O clip`, Alexi crezu c` \n]elege gre[it. Dar ridicând capul,\ntâlni privirea plin` de tandre]e cu care o \nv`luia Matt [inu se mai \ndoi de sinceritatea lui.

– Spune-mi c` nu visez, Matt. Este adev`rat? Este chiaradev`rat?

El \[i strecur` cu delicate]e degetele \n p`rul ei [i se juc`\nf`[urând o [uvi]` pe deget.

– Da, te iubesc, Alexandra. Iubesc felul cum mergi, cum vorbe[ti,cum te mi[ti, cum \]i \nclini capul când m` prive[ti, iubesc...

– Opre[te-te! exclam` Alexi atingându-i u[or buzele cuun s`rut. Pentru mine, toate astea vin prea repede, s` [tii.Doar cu pu]in timp \n urm`, credeam c` m` ur`[ti, c` te-aic`s`torit cu mine numai din interes, [i mai cu seam` pentruc`... pentru c` nu puteai avea femeia pe care ]i-o doreai. |mi\nchipuiam c` tu [i Carole...


– Carole? Este so]ia celui mai bun prieten al meu, asta-itot, spuse el pe un ton ner`bd`tor. M-am c`s`torit cu tinenumai pentru c` te iubeam. Da, recunosc, la \nceputinten]iile mele nu erau... complet dezinteresate. Nu suntfoarte mândru de mine, m`rturisesc, [i regret foarte mult.Dar am mai discutat... Prin urmare, s` nu mai vorbimdespre asta, te rog. Mi-ai lipsit atât de mult, draga mea, ziseel aplecându-se foarte aproape de fa]a ei, [i m-am temut atâtde mult s` nu te pierd...

Schimbar` un lung, un foarte lung s`rut, apoi Matt se\ndep`rt` [i lu` fa]a tinerei femei \n mâini.

– Vreau s`-]i mai spun ceva, murmur` el. Dac` amvenit la aceast` recep]ie, ast`-sear`, a fost numai ca s`-]icer s` te \ntorci s` tr`ie[ti cu mine. Dar când te-am v`zut\n bra]ele lui Martin Steel... am crezut c` \mi pierdmin]ile.

– |]i repet c` nu este nimic \ntre mine [i Martin!Un surâs lumin` figura lui Matt, care \[i vâr\ mâna \n

buzunarul hainei.– Alexandra, vrei s`-]i \mpar]i via]a cu mine? S` lu`m

totul de la \nceput?– Matt! Este dorin]a mea cea mai scump`, [opti ea

s`rutându-l din nou.– Atunci, prime[te asta.Alexi lu` cutiu]a pe care i-o \ntindea [i o deschise. |i

ap`rur` imediat lacrimi \n ochi. Era vorba despre br`]ara deaur pe care o g`sise \n camera lui Matt...

158 VALERIE DUHAMEL

– Cu toat` dragostea mea, zise el \ntr-o suflare. Amcump`rat-o pentru tine de câtva timp, dar tu nu mi-ai l`satr`gazul s` ]i-o d`ruiesc.

R`maser` mult timp \mbr`]i[a]i, ochi \n ochi, incapabilis` exprime ce sim]eau. |n cele din urm`, se \ndreptar` sprecas`.

Alexi se opri brusc.– Apropo, Matt... Ce i-ai spus tatei, \n seara asta, ca s`-[i

schimbe p`rerea despre tine?– Ei bine, i-am explicat c` tat`l meu \l iertase. C` \[i

ref`cuse via]a \n Anglia, o via]` mai curând comod`, [i c`toate astea apar]in trecutului. Cred c` ura tat`lui t`u fa]` demine nu era decât consecin]a unui adânc sentiment devinov`]ie. {i tu, dragostea mea, m-ai iertat oare?

|n loc de r`spuns, ea \i zâmbi. Matt izbucni \n râs, o trasespre el [i un s`rut tandru pecetlui \nceputul noii lor vie]i.

Sfâr[it


giannijollys

VALERIE DUHAMEL - romanededragoste.files.wordpress.com · mai mult de numele pe care-l purta. |n...

Documents

Transcript of VALERIE DUHAMEL - romanededragoste.files.wordpress.com · mai mult de numele pe care-l purta. |n...