Asa... ne intalnim cu ghizii nostri (amandoi romani, stabiliti in Grecia) de la firma asociata cu Christian Tour (prin care am cumparat noi sejurul) si primim niste plicuri in care gasim programul excursiilor optionale, precum si numerele de telefon la care ii putem contacta in caz ca vom avea cumva nevoie. Apoi, ne imbarcam intr-un autocar - tinta: Hersonissos, la 27 de km de Heraklion.

Pe drum... remarc multimea de leandri de pe marginea drumului:

Si maslinii... mai la tot pasul:

Pe drum ni se dau primele informatii despre insula si unele strict practice privind programul magazinelor, de unde sa ne cumparam apa si altele asemenea...

Nu trece chiar mult pana intram in oras. Pe drumul principal... plin de magazine si taverne, pe ambele parti (apropos de asta, ni se atrage atentia sa fim precauti la traversare, caci... chiar pe trecerea de pietoni, in Grecia pietonii nu au prioritate... )

Vedem chiar si sucursala unei banci (eu chiar ma intrebam daca vom gasi bancomat la indemana in situatia in care va fi cazul... si a fost)

Unul din ghizi a mers cu noi la hotel, s-a asigurat ca ne cazam in bune conditiuni, ca totu-i in buna regula ( moaaama, ce-i mergea gurita in greaca, la fel de bine ca si in romana ). Ca o paranteza, amintesc ca, de altfel, nu am avut probleme in a ne intelege in zilele urmatoare cu personalul de la hotel, pentru ca toti vorbeau engleza. Am auzit chiar si franceza (in acelasi timp cu noi a mai fost in hotel un grup mare de belgieni pe care-i intalneam la micul dejun).

Asa... terminam si cu cazarea si plecam un pic spre o taverna din apropiere, unde ni s-a recomandat sa mancam. Vis-a-vis de hotel, vad o pergola superba de flori ciclam si sar pe ea cu aparatul...

La taverna ne alegem cate ceva din meniul care este foarte sugestiv (e cu poze la felurile principale de mancare ). Si bilingv - greaca-engleza . Nu mai stiu ce au ales ceilalti, dar eu am luat musaca. A fost mniami! Dar la taverna voi mai reveni... caci ne-am simtit tare bine ori de cate ori am fost acolo si pastrez familiei care o tinea o amintire deosebit de frumoasa - niste oameni foarte comunicativi si placuti.

Dupa-masa... ajungem si la plaja (nici nu era departe, la vreo 30 de metri cred, cu tot cu treptele pana acolo ) Nisipul e cam mare (da' am vazut si mai mare, la Matala - dar sa nu anticipez ) si cam multe pietre mari prin apa... una peste alta insa... a mers.

Ce m-a uimit insa pe mine, care n-am mai vazut in viata mea decat Marea Neagra... a fost limpezimea apei... am fost de-a dreptul fascinata...

In prima zi n-am avut curajul sa intru mai mult de inaltimea genunchilor, ca mi s-a parut rece... dar mi-a trecut a doua zi...

Asa ca mi-am facut de lucru cu crema de protectie, atat pentru mine cat si pentru spinarea lu' fi-miu (ohooo... si la el a fost ceva suprafata de acoperit si am facut ceva poze, cu niste vaporase... dintre care unul era de "pirati" ...

Si cu un pescarus, ce tocmai lua masa pe-un pietroi, la oaresce departare (da' l-am zoom-at ):

N-am stat decat vreo doua ore, asa... ca la prima luare de contact cu soarele... si apoi ne-am intors la hotel. Ne-am tras sufletul un pic, moment numa' bun de pozat palmierii din fata balconului:

... si de vis-a-vis...

Si tot acolo... un cactus interesant:

Revenind la gradinita din fata balconului nostru... am descoperit si cateva pisici:

In diminetile/serile care au urmat am observat ca veneau ades aici sa-si faca siesta sau sa doarma, dar a fost imposibil sa punem labuta pe ele... le-am momit cu sunca si cu cascaval, au papat, dar... cand sa punem mana pe ele au fugit... ... deh, viata de pisici de strada, ce sa-i faci...

Booon... e timpul sa mergem la o mica plimbarica prin oras... si in loc sa o luam spre zona mai aglomerata, noi... fara sa stim, mergem exact in directia opusa, pana observam ca se cam raresc toate (adica vreau sa zic ca n-am mers prea mult - ceva ca la vreo 30 de minute in pas foaaarte domol)

Cam pe la primele magazine iesite in cale, "fur" o poza unui blanos frumos (he! nu stiam ca il voi mai intalni peste cateva zile, pe strada si iar la magazin):

Cum ziceam, cam spre capatul drumului, pe o alee laterala ce se termina pur si simplu intr-un camp, observam niste flori frumoase si ne ducem spre ele sa vedem ce sunt. Surpriza, era o tufa imensa de muscate!

Cum le-or fi facut sa stea asa, habar n-am! Facem stanga imprejur si vad si-un lamai. Intr-o curte.

Si un semn pe gard...

(cica scrie... “atentie, caine!”)

Si, pentru ca dadeam tarcoale casei, se activeaza si cainele... zgomotos nevoie mare... E, hai sa vi-l arat...

N-am mai stat prea mult pe-acolo ca se auzea cineva din casa care-i striga ceva... probabil sa inceteze... si mi-era ca ne ia cu vatraiul, desi tare as fi vrut sa intreb daca e dintr-o anume rasa...

Sa explic...Inainte sa plec am aruncat, in goana mare, un ochi pe net - sa vad care sunt rasele grecesti de caini. Cum n-am avut prea mult timp la dispozitie pentru cercetat, am luat de buna informatia pe care am gasit-o undeva, cum ca ar fi 5 rase. Ei bine, desi mititelul din curte cam semana a pechineatza, parca-parca ar aduce si cu o rasa greceasca si anume Meliteo Kinidio...

Iata, am strans la un loc denumirile si cate o poza (acolo unde am gasit) din rasele grecesti, despre care am aflat, dupa ce m-am intors, ca sunt vreo... 19. Cele cu rosu sunt cele de care aflasem inainte sa plec. Poate ca sunt si cele mai des intalnite, desi nu stiu ce sa zic... n-am intalnit foarte multi caini totusi - ma refer la cei cu stapan (sau cu sclav... depinde din ce punct de vedere privesti). Pe strazi nu am vazut aproape deloc (unul doar in Hersonissos si vreo trei in orasul Oia din Santorini).

Continuam mica noastra plimbarica de seara... intram si intr-o pravalie cu souveniruri sa aruncam o privire la culorile frumoase ...

Imi atrage privirile obiectul de mai jos... nu stiam atunci ce si cum si nici nu am privit cu foarte mare atentie... ulterior mi-am dat seama ca se dorea a fi un fel de macheta (sa-i zicem) a insulei Santorini...

Facem curand stanga imprejur spre casa, daaar... nu o luam pe bulevard, ci pe un drum paralel cu acesta, pe langa mare. Chiar la coltul unde am cotit-o... apreciez franchetea celui/celei care a ales numele stabilimentului...

Scurt si la obiect. (nu de alta, dar prin oras sunt tot felul de denumiri de pravalii si taverne/restaurante, care mai de care... )

Ee... se lasa inserarea... si noi vedem partea din Hersonissos unde nu se poate face plaja... malurile sunt abrupte si stancoase... dar vegetatia este omniprezenta (se iriga mult) iar vilele/casele/pensiunile din jur arata foarte bine - toate sunt proaspat varuite si frumos dichisite (or face asta in fiecare primavara, cred... peste iarna am inteles ca multi din locuitori pleaca pe continent)

Copacul asta arata interesant... o fi fost dafin? Nu m-am apropiat sa-l miros... Am vrut sa mai revin prin preajma lui dar drumurile noastre nu m-au mai dus inspre el...

Un leandru frumos si mandru...

O bucatica de strada frumoasa si foarte parfumata, aproape de locul unde, cotind la stanga, ajungem la strada pe care e hotelul nostru...

Mai zaresc o planta interesanta in fata hoteluui de vis-a-vis de al nostru...

Dam o fuguta la unul din magazinele de peste drum, sa cumparam apa de baut, prilej cu care intram si la patiseria/cofetaria de langa, asa... sa vedem ce au pe-acolo... nimic gen prajiturile pe care le vedem prin cofetariile de pe la noi - diverse ciocolatele si baclava + cataif (dar fara frisca - si asa am vazut peste tot). Eu imi iau o placinta cu spanac si fiu-meu ceva gen "peinrini" - vandut sub denumirea "croissant with ham and cheese". Hm... eu tot ce am vazut vandut pe la noi sub denumirea de croissant

e din foetaj, asta era un fel de aluat de paine. Imi pare rau ca nu mi-a dat prin gand sa fac poze... dar asta e... s-au digerat de muuult. Si au fost mniami! (inca nu am indraznit sa ma urc pe cantar, sa vad cum mai stau dupa vacanta asta).

Pe la 11 zicem si noi noapte buna pisicilor de afara, nu inainte de a infige intr-una din cele trei prize (respectiv in cea a TV-ului, pe care nu l-am deschis niciodata) aparatul cu pastile contra tantarilor, caci da! Sunt tantari! Nu multi, dar sunt.

Eh... si a fost ziua I.