Ziua a IV-a

Booon... iata ca se prefigureaza si prima zi in care vom haladui de capul nostru. Asa... ca de prima incercare pe masini si drumuri necunoscute - plecam depaaarte, cel mai departe de locul in care avem hotelul.

Cred ca ar fi nimerit sa va arat din nou harta Cretei, sa vedeti cat de departe...

Legenda:- cu X de mana = Hersonissos, locul de plecare- cu sagetuta frumusica = Elafonissi, locul unde auzisem cu totii ca e o plaja deosebita (eu eram privilegiata, aveam deja o idee mica-mica si despre ce tre' sa vad! )

Distanta intre X si sagetuta = cca. 250 km (+- toleranta admisa de cativa kilometri acolo... )

Pornim cam pe la 9 - ora buna, buna, foarte buna - io abia incep sa ma dezmeticesc... Noroc ca nu am nimic de facut, decat sa privesc pe geam. Si, la inceput, revad... drumul pe care l-am facut ieri cu autocarul (dar numai pana la Heraklion), de data asta insa de la un nivel mult mai apropiat de sol (pentru cine a uitat, la Heraklion am fost cu autocarul si nu oricum, ci "la cucurigu'" - ceea ce tre' sa recunoastem ca da o alta perspectiva ).

Eee... deci Heraklionul e prin preajma...

Asa... ajungem si noi la bucata de autostrada in constructie/reparatie, ce-o fi...

O depasim cu succes si trecem curand la privelisti noi... ca de exemplu neste eoliene... (parc-as vedea un documentar de la Discovery - dar "live"! )

Parc-ar semana oarecum a regiune de deal... ... sau o fi munte... ... nu-mi dau seama.

Regasesc privelistea familiara de-acum a leandrilor de pe marginile drumului, cea care m-a uimit chiar din prima zi, cand am venit de la aeroport...

Mai mergem ce mergem, pret cam de-o ora si se hotaraste halta de cafea! Excelenta idee, ca io inca nu m-am trezit (reamintesc, tot cui a uitat, ca lucrul asta mi se intampla pe la 11; de obicei )

Alegem primul stabiliment (ca nu stiu cum sa-i zic) ce ne iese in cale, unde stam frumusel sub un umbrar, bem cafele si ne odihnim ochii de soarele de pe drum in albastrul marii din departare:

Intalnim si aici o romanca ce lucreaza la cafenea (sa-i zicem) si schimbam cateva cuvinte. La nota de plata ne-au adus din partea casei o prajitura de casa taiata frumos in bucatele triunghiulare (sau erau romburi?; ceva intre chec si negresa; buna! )

Cand ne-am odihnit ochii destul, o luam iar din loc:

Peisajul parca devine repejor ceva gen sub-montan... leandri se mai raresc si sunt acum si copaci pe marginea drumurilor... ca sa nu mai zic ca se vede si ceva zapada (oare chiar zapada o fi?!? - suntem la sfarsitul lunii mai!!!) pe crestetul unui munte din departare...

(l-am intrebat seara, pe Kostas - cand ne-am dus la taverna "noastra" si ne-a confirmat ca ce am vazut era chiar zapada! )

Si tot asa vreo doua ore... pana cand se cere o halta . Gasim o benzinarie, unde mai mult ca sigur isi petrece cel putin cateva ore/zi din viata cineva care iubeste cactusii:

Cardinalii astia mi s-au parut superbi!

Plus genul asta de cactus "curgator":

Si mai era pe-acolo o planta foarte dezinvolta, vesela-vesela:

Una peste alta, un loc frumos.

Pornim din nou la drum si...

... in scurt timp, peisajul devine oarecum montan...

Drumul e in serpentine peste serpentine (cele de pe drumul spre Predeal mi se par acum floricica la ureche). La un moment dat, dupa ce luam o curba destul de stransa, ne apare in fatza... privelistea asta:

Tunel, tunel, dar cu semnafor?!? In creierii muntilor?!? Ei bine, dupa cum ne arata ochii, da!

In timp ce asteptam sa se faca "verde", pozez mai indeaproape un pic neste floricele gabene ce au luat locul leandrilor. Sunt muuuuulte-multe, si urca si mai sus de marginile drumurilor. Mi se pare ca seama cu o planta pe care am vazut-o si pe la noi. A, am mai vazut pe drum si ceva gen sunatoare, aproape sigur asta era. Dar planta asta nu-mi aminteam cum se numeste si vroiam sa i-o arat Angelei poate stia ea cum se numeste...

Nu fac nici trei poze ca se face verde si-o pornim din nou pe serpentine...

Pe drum, mai "fur" o imagine muntoasa...

Altitudinea la care ne aflam scade vazand cu ochii...

Si de-odata, se vede licarind si marea:

M-am uitat acum la orele cand am facut pozele. Intre semafor si acest moment au trecut fix 30 de minute.

Inca vreo cateva coline...

... si, dupa o perdea de maslini...

... se vad multe masini parcate! Trebuia sa le fac o poza, dar n-am fost inspirata...

Din acest loc si pana la plaja mai e ceva de mers pe jos... Ma mir ca locul pare destul de salbatic. Ma gandesc: aici e o faimoasa plaja si nu e parcare amenajata, taverne, etc. etc.?!? Hmmmm.....

Asa... ajungem si la plaja si... surpriza-surprizelor... e un nisip fiiiiiin de tot. E ultra-extra-extra-fin fata de cel de pe plaja de langa hotelul din Hersonissos.

Plaja e imensa in latime! Ceva gen "2 Mai" dar parca, pe alocuri, si mai lata!

Iar apa... eee... apa e limpede - dupa cum ne-am obisnuit deja, fireste - dar cu o inaltime foarte mica pe o buna bucata de suprafata. Si e calda, normal!

Prin urmare, nu ma mira ca e multa lume cu copii micuti. Poti sa-i supraveghezi foarte usor, ca locul e ca-n palma, atat pe plaja, cat si in apa.

Iar in apa linistita sunt mici dune, niste pui de dune - niste dunisoare...

... si niste pestisori micuti, aproape transparenti... daca nu le-as vedea umbra, aproape ca ar fi insesizabili...

Daca tot am intrat cu aparatul in apa, sa fac pestisorii vedete, ia sa vedeti pana unde m-am dus:

Deci ati vazut cat de departe m-am dus... cat credeti ca e inaltimea apei?

Atata:

(adica imediat deasupra genunchilor; m-am masurat acuma, cu ruleta: 50 cm...)

Vreti sa vedeti cat trebuia sa mergi sa fie apa buna de inotat? Din locul unde eram eu, uite inc-atata:

Punctuletul din fix mijlocul pozei de mai sus, cu sapca alba... e Octav!

Am lasat special mai la urma ceva ce face, de asemenea, deliciul acestei plaje...

... si anume nisipul roz, care e insa de gasit mai ales pe bucata de plaja de la mal, cea frematata lin de micile valuri...

Imi place imaginea care urmeaza... imi inchipui copilasii ale caror jucarii de plaja sunt pe moment abandonate... probabil sunt printre cei ce rad acum zglobiu in apa...

... pe scurt, niste copii sanatosi si fericiti!

Dupa vreo ora ne hotaram sa plecam... caci, dupa cum se vede cu ochiul liber... soarele e foarte puternic si arzator. De altfel e chiar momentul in care e bine sa nu prea stai pe plaja -> adica 4 ore si jumatate pe drum + o ora pe plaja -> s-a facut, tocma' bine... de 2 jumate'.

La iesire dam si noi de un panou lamuritor... acuma abia mi-a fost clar de ce e totul mai salbatic... mai neamenajat...

... ei bine, da! Am fost pe teritoriul unei rezervatii naturale!

Ne scuturam bine nisipul din papuci, sa nu fim acuzati ca vrem sa luam mostre ilegale..., ne suim in masini si pornim din nou la drum... (va urma)